Turismul Si Cresterea Economica

Cuprins

Introducere 3

Capitolul 1. Aspecte teoretice 4

1.1.Definitii. Concepte 4

1.2. Evolutia si dezvoltarea turismului 7

1.3. Formele turismului 12

1.4. Indicatorii turismului 27

1.5.Impactul turismului 30

1.5.1. Impactul turismului asupra economiei 30

1.5.2. Impactul turismului asupra mediului 31

1.5.3. Impactul social si cultural al turismului 32

1.5.4. Impactul turismului asupra serviciilor 32

1.5.5. Impactul turismului asupra taxelor si impozitelor 33

1.5.6. Impactul turismului asupra comunitatii locale 33

Capitolul 2.Analiza turismului in Romania si Uniunea Europeana. 4

2.1. Turismul in Romania 5

2.1.1. Evolutia numarului de turisti 30

2.1.2. Evolutia incasarilor din turism 31

2.1.3. Contributia incasarilor din turism la PIB 32

2.2. Turismul in Uniunea Europeana 5

2.2.1. Evolutia numarului de turisti 30

2.2.2. Evolutia incasarilor din turism 31

2.2.3. Contributia incasarilor din turism la PIB 32

Capitolul 3.Studiu practic privind relatia turism-creștere economica ȋn Romania. 4

3.1.Descrierea metodologiei 5

3.2. Estimarea modelului econometric 5

3.3. Rezultate empirice 5

3.4. Concluzii 5

Concluzii 1

Bibliografie 1

Introducere

Capitolul 1 Aspecte teoretice

1.1 Definitii. Conceptii

Termenul „TURISM”, isi are originea in termenul englezesc „TO TOUR”, care inseamna a călători, a colinda. Intalnit pentru prima data in secolul al XVIII-lea în Anglia si insemnând a calatori în Europa, acest termen provine la rândul său din cuvântul francez „TOUR”, care inseamna mișcare, plimbare în aer liber, călătorie, drumeție, și a fost preluat de marea majoritate a limbilor moderne, exprimand călătoriile de recreere sau de agreement. Cuvântul francez „TOUR” provine la randul sau din termenul grecescul „TOURNOS” și respectiv din cel latinesc „TURNUS”, insemnand călătorie, circuit. Expertul belgian Arthur Haulot a acceptat și ipoteza conform careia cuvântul „TUR”, insemnand descoperire, explorare, recunoaștere, călătorie, ar proveni din limba ebraica.

Theobald (1994) a sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” este derivat din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), semnificand cercul, adica mișcarea în jurul unei axe sau a unui punct. In limba engleză cuvântul tour a primit semnificația acțiunii de mișcare în cerc. Asadar, un tur/tour inseamna o călătorie dus-întors iar persoana care face o astfel de călătorie se numeste turist/tourist.

Bran, F. (1997) spunea ca turismul este"arta de a călători de plăcere ". In opinia acestei autoare turismul reprezinta ''activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședință, pentru odihnă, distracție, îmbogățirea experienței sau a culturii, cunoașterea unor noi aspecte umane sau a unor peisaje necunoscute''. Asadar, deduce ca până în anii 1936-1937 nu exista o delimitare clară între „turismul internațional” și „turismul național”.

Uniunea Internațională a Oficiilor Naționale de Turism (IUOTO – International Union of Official Travel Organizations), astăzi Organizația Mondială de Turism (WTO – World Tourism Organization), a fost prima instituție care a sesizat această diferențiere și care a emis definiții corespunzătoare pentru turiști și excursioniști.

In cadrul „Conferinței ONU despre Turism și Călătorie Internațională”, desfășurată la Roma în anul 1963, a fost definit vizitatorul internațional ca fiind „orice persoană care călătorește într-o țară, alta decât cea de reședință pentru orice alt motiv decât practicarea unei profesii remunerate în țara vizitată”. Astfel, deducem că cele două criterii reținute pentru a face distincția între vizitatori și ceilalți călători internaționali sunt: țara de reședință și motivația calatoriei. În anul 1983, O.M.T. a adoptat o departajare clară în cadrul vizitatorilor internaționali, între excursioniști și turiști internaționali, astfel: turistul internațional este considerat a fi un vizitator temporar care locuiește cel puțin 24 de ore într-o țară străină și ale cărui motive de călătorie pot fi grupate în:

– loisir (vacanță, agrement, sănătate, studii, religie, sport);

– afaceri;

– familie;

– misiune.

Prin comparație cu turistii internationali, excursioniștii sunt considerați a fi pasageri în croazieră, vizitatori pentru o zi sau echipaje de o zi.

Asadar, pornind de la noțiunea de turist internațional, s-a definit turismul internațional ca „acțiunea de deplasare temporară a rezidenților unei țări în calitate de vizitatori spre o altă țară, în scopul satisfacerii unor motivații și consumuri specifice acoperite de activități de producție generatoare de venituri în țara de destinație”. Motivațiile și consumurile specific exclud pe cele legate de prestarea unor activități lucrative. Prin analogie cu circulația internațională de mărfuri, s-a definit circulația turistică internațională ca fiind „totalitatea tranzacțiilor comerciale (cu servicii și mărfuri) care premerg, însoțesc și decurg din călătoriile turistice internaționale”.

Documentatia oficiala a Organizatiei Mondiale a Turismului contine urmatoarele notiuni si definitii:

1. Vizitator străin sau vizitator din exterior – o persoană indiferent de naționalitate care are reședința în exteriorul țării pe care o vizitează, pentru orice alt motiv decât cel de a exercita o activitate remunerată în această țară.

1.a. Turist străin sau turist din exterior – vizitatorul străin ce sejurează în țara vizitată minim 24 de ore și petrece minim o noapte;

1.b. Excursionist străin sau excursionist din exterior – vizitatorul străin ce sejurează în țara vizitată mai puțin de 24 de ore și nu înnoptează.

2. Turist național – o persoană indiferent de naționalitate care are reședința în interiorul țării și care călătorește spre o anumită destinație, alta decât cea de reședință, pentru o durată de minim 24 de ore (o înnoptare), pentru orice alt motiv decât exercitarea unei activități remunerate.

2.a. Turist național în străinătate – o persoană rezidentă în interior ce călătorește în străinătate și sejurează în țara sau țările vizitate cel puțin 24 de ore sau minim o noapte;

2.b. Excursionist național în străinătate – o persoană rezidentă în interior care călătorește în străinătate și sejurează în țara sau țările vizitate maxim 24 de ore și nu înnoptează.

Figura nr. 1. Clasificarea cǎlǎtorilor

Sursa: Organizația Mondială de Turism http://file.ucdc.ro/cursuri/T_2_n216_Turism_international.pdf.

In figura de mai sus sunt clasificate toate categoriile de vizitatori în funcție de motivația lor de călătorie, conform Organizatiei Mondiale a Turismului.

1.2. Evolutia si dezvoltarea turismului

Primele motivații ale deplasarii oamenilor, au fost cele practice: locuri adecvate agriculturii, tinuturi bogate în vânat, catastrofe naturale, existenta apelor. In antichitate existau pelerinaje la templele divinităților, cum ar fi pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca sau baia rituală în Gange hindușilor. Alte motive de călătorie au fost comerțul extern și menținerea relațiilor economice si politice cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente. Încă de pe vremea romanilor existau localități celebre, stațiuni pentru cei bogați (Baiae). Romanii bogați detineau proprietăți în provincii, pe care le vizitau din cand in cand. Cei din nord călătoreau în Groenlanda și America, iar arabii calatoreau pe tot cuprinsul Oceanului Indian. In acele vremuri, de cele mai multe ori călătoriile nu erau bine vazute de către localnici.

Europa și-a revenit cu greu după invazia barbarilor (motivul „călătoriei”: condiții mai bune de viață) din declinul politic și economic (în timp ce stabilitatea prevala în China și Japonia). Odata cu dezvoltarea turismului religios în Europa, pe traseele de pelerinaj și în anumite localități plasate strategic din punct de vedere geografic (intersecții, porturi) s-au înființat centre comerciale, care au atras comercianții.

Cuvântul turism/tourism este utilizat începând din anul 1811 iar cel de turist/tourist este atestat din 1840. În anul 1936, Liga Națiunilor a definit turistul străin ca fiind „o persoana care călătorește în străinătate pentru o perioadă de timp mai lungă de 24 de ore.” Succesoarea acesteia Națiunile Unite, a completat această definiție specificând durata maximă a calatoriei de 6 luni.

In ultimii ani, în special în Europa, s-a dezvoltat o piață de lux a turismului bazata pe voiaje de scurtă durată. Turiștii care practica această formă de turism au venituri ridicate, timp liber considerabil, sunt foarte educați, și au gusturi sofisticate. Cererea pentru servicii de calitate superioară, a dus la fragmentarea pieței turismului litoral de masă, turiștii pretinzând stațiuni mai liniștite, stațiuni pentru petrecerea concediilor în familie sau hoteluri axate pe turismul de nișă. Dezvoltarea tehnologiei și a infrastructurii de transport ( avioane cu reacție, linii de zbor low-cost și aeroporturi mult mai ușor accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 500.000 persoane se află în avion în fiecare moment. Anumite modificări în stilul de viață, cum ar fi vârsta de pensionare, a facut ca turismul sa poata fi practicat de-a lungul întregului an. Vânzările online si personalizarea pachetelor turistice au condus si ele la dezvoltarea turismului. Au existat și perioade de declin în turism, datorate atacului din 11 septembrie din SUA, amenințărilor teroriste din Bali, tsunami-ului din 26 decembrie 2004 și cutremurului din 2004 din Oceanul Indian.

Privind in urma, putem spune că turismul a trecut cu bine încercările ultimilor ani, dovedindu-și rezistența și viabilitatea la fenomenele de criză energetică, economică, financiarǎ, valutară, etc., păstrându-și evoluția ascendentă în timp ce alte ramuri economice au înregistrat stagnări. Desigur, creșterea a fost ușor încetinită, pentru că, în virtutea concepției sistemice, turismul nu-și poate accelera dezvoltarea într-un context economico-social (și adeseori și politic) caracterizat prin haos, instabilitate, involuție. În acest context, echilibrele reprezintă un factor fundamental al manifestării în mod activ a cererii turistice. Echilibrul presupune absența conflictelor de orice natură (militare, sociale, politice, economice, ideologice). Paradoxal, dar evident, etapele preconflictuale constituie elemente multiplicatoare ale cererii turistice mondiale. În fața riscurilor generate de conflicte și războaie, a dezastrelor pe care acestea le produc, indivizii încearcă să evadeze, căutând printre toate catastrofele existente un loc de meditație, de liniște, de echilibru.

Traumatismul cauzat de evenimentele de la 11 septembrie 2001 din SUA n-a fost încă depășit, media având uneori tendința de a-i acorda prea multă importanță.

În ceea ce privește atacurile teroriste petrecute mai recent, acestea au influențat turismul pe termen scurt, având doar efecte locale. Tunisia a fost foarte afectată de atentatul contra sinagogii din Djerba Dublul atentat de la Mombasa a avut un impact local limitat, deoarece turiștii nu au abandonat nici Kenya,si practica în continuare nemuritorului „safari-tourism”.

Tragedia din Bali n-a avut un efect devastator asupra turismului din Indonezia, aceasta încheind anul cu o scădere de doar 2,2% a sosirilor internaționale de turiști.

De aici deducem ca situația economiei mondiale are un impact mult mai puternic, asupra numarului sosirilor mondiale de turiști decât frica de terorism. Războiul din Irak a instaurat un climat de panica și nesiguranță pentru turiști, creând senzația că nu mai există destinație sigurǎ de calatorie. Faptele prezentate se regăsesc si în statistici. Dacă în 2001, numărul sosirilor de turiști internaționali s-a redus doar cu 0,5%, în 2002 – în pofida unei conjuncturi economice deloc încurajatoare, același indicator a înregistrat o creștere de 3%, atingând cifra de 715 milioane sosiri. Această performanță a fost peste orice așteptare, demonstrând încă o dată capacitatea de rezistență a acestei ramuri de activitate. Unul dintre aspectele cantitative ale acestei realizări îl reprezintă numărul mare de sosiri amintit anterior, cifră mult amplificată în mod real de faptul că fiecare turist influențează și este legat de multe alte persoane.

În sprijinul celor prezentate mai sus, se mai impun următoarele observații și considerații economice:

Atacurile teroriste și războiul din Irak au declanșat o criză mondiala a turismului internațional, manifestata prin pierderea încrederii consumatorilor de turism în călătoria cu avionul in mmod special

Regiunile și destinațiile turistice nu sunt in mod egal afectate

Segmentele de piață turistică au fost influențate în mod diferit, astfel voiajele scurte pentru petrecerea timpului liber au câștigat teren, in defavoarea turismului de afaceri și a croazierelor

Criza turismului mondial a pus în mare dificultate companiile tradiționale de transport aerian.

Cu toatae acestea, nevoia de a călători, din diverse motive a devenit un obicei si nu poate fi ușor anihilată, deoarece modificarea comportamentului consumatorului necesită intervale mari de timp. Astfel se pastreaza unele obiceiuri de consum, iar fluxurilor turistice raman constante. Turismul este și rămâne o componentă de bază a modului de viață al unor mase mari de oameni, a intrat în rândul necesităților vitale, fiind expresia concretă a ceea ce Herman Kahn numea „dorința insațiabilă a oamenilor de a călători, determinată de nevoia de cunoaștere, de curiozitatea de a descoperi lucruri noi, completată în condițiile actuale de nevoia de relaxare după o activitate stresantă.” Aceste nevoi sunt stimulate continuu de presiunea publicitară, iar creșterea veniturilor si timpului liber creează cadrul propice manifestărilor, turismul devenind o activitate de recreere globală populară, si totodata ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. Putem afirma că turismul n-a cunoscut niciodată un regres profund și durabil. El a renăscut întotdeauna, redefinindu-se după orice act terorist sau război. Industria turistică n-a reprezentat niciodatǎ un sector de o fragilitate deosebită, dimpotrivă, ea a constituit un factor de stabilizare, pace și redresare economică, manifestată și exprimată prin politica de perspectivă a unor state care vizează puternic și dezvoltarea turismului.

1.3. Formele turismului

Forma de turism este aspectul pe care îl îmbracă asocierea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

În practica turistică există mai multe criterii de grupare a formelor de turism:

în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, avem:

turismul intern practicat de locuitorii unei țări în interiorul granițelor naționale;

turismul internațional adica deplasarea persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință

după modul de comercializare a vacanțelor, avem:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a unor servicii legate de călătorie și sejur.

turismul pe cont propriu, neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice, vizitatorul fiind singurul care hotaraste destinația, durata, perioada si alte detalii legate de calatorie

turismul semiorganizat (mixt) caracterizat prin combinarea trăsăturilor specifice turismului organizat si celui neorganizat.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului, avem:

turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în aceeasi localitate.

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia.

din punct de vedere al frecvenței de manifestare a cererii, avem:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeții;

turism rutier;

turism feroviar;

turism naval;

turism aerian.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge:

turismul de agrement sau turismul cultural;

turismul de odihnă și recreere

turismul de tratament și cură balneară

turismul sportiv

turismul științific

turismul de cumpărături.

după caracteristicile socio-culturale ale cererii, avem::

turismul particular (privat) pentru persoane cu venituri ridicate

turismul social sau turismul de masă, pentru persoanele cu posibilități financiare limitate

turismul pentru tineret reprezinta o formă particulară a turismului social, adresându-se, in special tinerilor

turismul de afaceri practicat în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință,

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism sunt:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);

turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa se afla în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

După caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientele, avem:

turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale.

turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru vizionarea de spectacole, expoziții etc.

turismul rural reprezintă petrecerea vacanței în mijlocul naturii

După caracteristicile geografice ale zonelor în care sunt amplasate și dupa valorile turistice existente, satele turistice se grupează în:

etnofolclorice

de creație artistică și artizanală

peisagistice și climatice

viti-pomicole

pescărești și vânătorești

pastorale

pentru practicarea sporturilor de iarnă

După vârsta participanților, avem:

turismul pentru preșcolari;

turismul pentru elevi;

turismul pentru tineret (18-31 ani);

turismul pentru adulți (31-60 ani);

turismul pentru vârsta a III-a

1.4. Indicatorii turismului

Turismul internațional este analizat și urmărit în evoluție printr-un sistem de indicatori bazați pe o metodologie de calcul statistic uniformizată pe plan mondial.

Acești indicatori sunt utilizați la următoarele activități:

– cercetare turistică;

– urmărirea comportamentului și evoluției unor mărimi turistice individuale sau integrate;

– planificarea sectorială la nivel general, regional sau local;

– politica de amenajare turistică teritorială;

– acțiuni și activități de marketing;

– orientarea și concretizarea politicii de credite;

– organizarea unor programe de pregătire profesională;

-urmărirea evoluției prețurilor;

– realizarea unui anumit nivel de competitivitate a produselor turistice;

– evaluarea și cuantificarea implicatiilor socio-economice ale activității din sectorul turistic asupra altor sectoare ale economiei naționale.

Pentru a calcula indicatorii turismului internațional sunt necesare următoarele surse de informații:

– registrele și statisticile intrărilor turistice la frontieră;

– registrele și statisticile capacităților de cazare;

– registrele și statisticile ofertei turistice pe categorii de întreprinderi;

– rezultatele anchetelor specifice privind cheltuielile turistice ale fiecărei categorii de consumatori;

– rezultatele anchetelor asupra turiștilor străini la locul destinației turistice;

– rezultatele anchetelor asupra agenților economici ce-și desfășoară activitatea în turism;

– recensământul populației;

– balanța de plăți și balanța legăturilor între ramuri.

Este important de subliniat faptul că elaborarea indicatorilor turismului internațional trebuie efectuată folosind întotdeauna informații statistice adecvate și suficiente, actualizate și ritmice, care să facă referiri directe la fiecare dintre variabilele turistice.

Gradul ridicat de complexitate al indicatorilor turismului ii imparte în două mari categorii:

– indicatori simpli sau elementari care se obțin pornindu-se direct de la seriile statistice, și care sunt formulați ca medii, structuri procentuale, frecvențe etc.

– indicatori sintetici care pornesc de la o serie de date asupra cărora se aplică metode de prelucrare mai complexe; acești indicatori fac referire la aspecte globale și cuprind factorii ce generează fenomenul turistic urmărit.

Este foarte important ca indicatorii turismului internațional să se sprijine pe noțiunile și definițiile oficiale cu conținut unitar cuprinse în documentația tehnică a O.M.T..

Clasificarea sistemului de indicatori ai turismului internațional este următoarea:

1. Indicatori principali – sunt indicatorii ce fac referire directă la cerere și ofertă și au drept scop evoluția și modificarea tendințelor acestor mărimi;

2. Indicatorii corelației dintre diversele laturi ale pieței turistice;

3. Indicatori ai efectelor economice directe ale turismului internațional asupra economiei naționale pe ansamblu sau pe sectoare de activitate;

4. Indicatori ai utilizării forței de muncă care reflectă situația, repartizarea și evoluția ocupării forței de muncă pe activități distincte și pe nivele profesionale.

Ca urmare a acestei clasificări se obține următorul sistem de indicatori ai turismului internațional:

A. Indicatorii cererii turistice globale, externe și interne

Durata medie de sejur= nr de zile turistice/nr de turisti prezenti pe un teritoriu

B. Indicatorii ofertei turistice: hotel, alte unități de cazare, agenții de voiaj sau alte întreprinderi turistice

Ponderea activitatii hoteliere in total activitate de cazare= activitate hoteliera/ total activitate de cazareX100

C. Indicatorii relației cerere – oferta și oferta – cerere

Gradul de ocupare al hotelurilor= nr de innoptari/ nr locuri la hotel X nr zile ale ofertei turistice X 100

D. Indicatori ai efectelor economice

Cheltuiala medie pe turist= cheltuiala turistica totala/ nr de turisti la un moment dat

Indicele participarii turismului la incasarile valutare ale tarii= incasari valutare din turism/ venituri valutare totaleX100

Indicele de acoperire a importurilor totale prin incasari din turism= incasari din turism/ import totalX100

Indicii raportului dintre soldul turistic și soldul balanței comerciale și de plăți

a) ST/SBCX100, unde

ST = soldul turistic, iar

SBC = soldul balanței comerciale

b) ST/SBP X100, unde

SBP = soldul balanței de plăți

c) ST/SBP-ST X100

-această variantă de indice arată că SBP este “curățat” de rezervele valutare ale activității turistice simulând situația în care activitatea turistică aproape că nu există în economia țării respective.

E. Indicatorii densității turistice reprezintă de fapt pragul de toleranță turistică a

populației sau a teritoriului.

Densitatea populatiei= total turisti care intra/ populatia tarii

– arată pragul de toleranță turistică a populației adică receptivitatea socială a populației țării față de populația turistică

Densitatea teritoriului= total turisti care intra/ suprafata tarii

– indica pragul de toleranță turistică a teritoriului, respectiv receptivitatea mediului înconjurător la populația turistică. O suprapopulare turistică pe unitatea de teritoriu duce nemijlocit laefecte negative asupra mediului înconjurător.

F. Indicatorii potențialului turistic al piețelor

Intensitatea turistică reprezintă principalul indicator al acestei categorii, el reprezentând gradul de antrenare turistică.

Intensitatea neta= nr de plecari in strainatate/ populatia tarii X100

Intensitatea bruta= nr de voiaje/ populatia tarii x100

Dacă intensitatea netă are valori apropiate cu intensitatea brută, aceasta duce la concluzia că piața turistică a țării respective este mai puțin saturată, respectiv are șanse reale de dezvoltare și extindere.

Cheltuiala turistica / locuitor= cheltuiala turistica totala/ populatia tarii

Ponderea cheltuielii turistice in PIB= procentul din PIBcheltuit pentru consum touristic= cheltuiala turistica totala/PIB x100

G. Indicatorii ocupării forței de muncă ocupată în turism:

Dintre aceștia amintim câțiva:

– indicatorul importanței turismului internațional ca furnizor de locuri de muncă,

-indicatorul utilizării temporare a forței de muncă în turism,

-indicatorul repartiției, evoluției și dinamicii necesarului de forță de muncă în turism etc.

1.5.Impactul turismului

Timp de decenii, creșterea industriei turismului a adus o contribuție majoră la intensificarea activității economice în întreaga lume. Industria turismului a creat locuri de munca in comunitățile mari și mici și este o industrie importantă în multe locuri, în unele comunități dominand activitatea economica . Cu toate acestea, impactul turismului într-o comunitate nu este atȃt de simplu de înțeles. Cei mai mulți oameni cred că de turismul are impact asupra economiei, a locurilor de muncă și a taxelor. Cu toate acestea, impactul turismului este mult mai larg și de multe ori influențează zone înafară de cele frecvent asociate cu turismul. Liderii, care înțeleg importanța impactului turismului pot integra această industrie în comunitatea lor pentru a maximiza beneficiile sale și pentru a minimiza costurile. Abordarea corespunzatoare a impactului turismului ajută o comunitate sǎ-și creeze o industrie a turismului durabil.

Impactul turismului poate fi ȋmparțit în șase categorii generale:

1. Impactul turismului asupra economiei

2. Impactul turismului asupra mediului

3. Impactul social si cultural al turismului

4. Impactul turismului asupra serviciilor

5. Impactul turismului asupra taxelor si impozitelor

6. Impactul turismului asupra comunitatii locale

Fiecare categorie include efecte pozitive și negative, si nu toate sunt aplicabile fiecarei comunitati, din cauza condițiilor sau resurselor diferite.

1.5.1. Impactul turismului asupra economiei

Impacturi pozitive:

Contribuie la cresterea veniturilor și a standardului de viață

Îmbunătățește economia locală

Crește oportunitățile de angajare

Stimuleaza investițiile, dezvoltarea și cheltuielile de infrastructură

Crește veniturile fiscale

Îmbunătățește infrastructura utilităților publice

Îmbunătățește infrastructura de transport

Creează noi oportunități de afaceri

Impacturi negative:

Creșterea prețurilor la bunuri și servicii

Creșterea prețurilor la terenuri și locuințe

Creșterea costurilor de trai

Creșterea potențialul de muncă importat

Costul pentru infrastructură suplimentară (apă, canalizare, energie, combustibil, etc.)

Creșterea costurilor de întreținere a drumurilor și a transportului

Turismul de sezon creeaza un risc ridicat de șomaj

Concurența pentru terenuri cu alte utilizări economice

Profiturile pot fi exportate prin proprietarii non-locali

Angajatorii pot plăti salarii mici.

1.5.2. Impactul turismului asupra mediului

Impacturi pozitive:

Prevenirea declinului ecologic

Conservarea clădirilor istorice și a monumentelor

Îmbunătățirea aspectului zonelor (vizual și estetic)

O industrie "curatǎ" (fără coșuri de fum)

Impacturi negative:

Poluarea (aer, apă, zgomot, deșeuri solide și vizual)

Pierderea peisajului natural și a terenurilor agricole prin dezvoltarea turismului

Pierderea spațiului deschis

Distrugerea florei și faunei (inclusiv colectarea de plante, animale, roci, coral, sau artefacte de către sau pentru turiști)

Degradarea peisajului, a siturilor istorice si a monumentelor

Deficitul de apă

Introducerea unor specii exotice

Întreruperea ciclurilor de reproducere a faunei sălbatice.

1.5.3. Impactul social si cultural al turismului

Impacturi pozitive:

Îmbunătățește calitatea vieții

Facilitează reuniunile vizitatorilor (de învățământ, schimb de experiență)

Schimbări pozitive ale valorilor și obiceiurilor

Promovează schimbul cultural

Îmbunătățește înțelegerea diferitelor comunități

Păstrează identitatea culturală a populației gazdă

Creșterea cererii pentru exponatele istorice și culturale

O mai mare toleranță a diferențelor sociale.

Impacturi negative:

Ducerea la extreme a consumului de băuturi alcoolice si a jocurilor de noroc

Creștereanumarului de minori care consuma bauturi alcoolice

Crime, droguri, prostituție

Creșterea contrabandei

Efectele culturale și lingvistice

Schimbarea stilului de viata intr-un mod nedorit

Modificări negative ale valorilor și obiceiurilor

Destramarea familiilor

Excluderea localnicilor din exploatarea resurselor naturale

Grupurii noi care modifica structura socială

Calamități naturale, politice, și in domeniul relațiilor publice.

1.5.4. Impactul turismului asupra serviciilor

Impacturi pozitive:

Crește disponibilitatea de recreere (facilități și oportunități)

Standarde mai ridicate a serviciilor in magazine, restaurante și alte tipuri de comerț

Îmbunătățește calitatea protecției împotriva incendiilor

Îmbunătățește calitatea protecției din partea poliției

Impacturi negative:

Neglijarea facilităților de agrement non-turist

Efectele concurenței

Insuficiența bunurilor și serviciilor

Creșterea presiunii pe infrastructură

1.5.5. Impactul turismului asupra taxelor si impozitelor

Impacturi pozitive:

Alte impozite pe vânzări și cresterea veniturilor locale

Cresterea veniturilor fiscale, datorita cazarilor

Impacturi negative:

Creșterea impozitele pe proprietate.

1.5.6. Impactul turismului asupra comunitatii locale

Impacturi pozitive:

Sporește mândrie în comunitate

O mai mare apreciere a resurselor locale

Mai multe facilități și o gamă mai larga de opțiuni disponibile

Un loc mai interesant si incitant pentru a trăi

Impacturi negative:

Dezbinarea comunitatii

Comunitatea si viața sa personală este din ce în ce mai agitata

Creează o cultură populară falsǎ

Locuitorii incearca un sentiment de excludere și alienare spre probleme de dezvoltare

Senzație de pierdere a controlului asupra viitor comunitatii

Noile stiluri de construcții nu "se potrivesc"comunitatii.