Turismul Religios In Judetul Gorj

Turismul religios în județul gorj

Cuprins:

Introducere

Capitolul I. Turismul religios- turism de nișă

Definirea turismului religios

Factorii determinanți ai turismului religios

Potențialul natural al zonelor cu semnificație religioasă

Potențialul cultural- istoric

Tradiții religioase

1.3.Tipuri de turism religios după:

1.3.1. Ritmicitatea fluxurilor turistice

1.3.2. Numărul de turiști

1.3.3. Extinderea spațială

1.3.4. Perioada de timp

1.3.5. Gradul de organizare

1.3.6. Tipul de turiști

1.3.6.1. Turism religios

1.3.6.2. Turism laic

Capitolul II.Turismul religios pe plan internațional și în România

2.1. Turismul religios pe continentele extraeuropene

2.2. Turismul religios în Europa

2.3. Turismul religios în România

Capitolul III. Particularități ale turismului religios în județul Gorj

3.1.Cadrul natural al județului Gorj- suport al dezvoltării activității turistice

3.1.1.Relieful- factor primordial al dezvoltării turismului

3.1.2.Clima- ca resursă turistică

3.1.3.Hidrografia și potențialul său turistic

3.1.4.Rolul elementelor biogeografice în desfășurarea activităților turistice

3.2.Obiective turistico- religioase

3.2.1.Mănăstiri

3.2.2.Biserici

3.2.3.Schituri

3.2.4.Monumente de artă și arhitectură de factură religioasă

Concluzii

Bibliografie

***Județele patriei-Județul Gorj

***Monografia județului Gorj

***Strategia de dezvoltare a turismului în județul Gorj

***cursuri de Geografia turismului

Introducere

Turismul este considerat drept un fenomen caracteristic epocii moderne,de către numeroși specialiști în domeniu,care s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului XIX-lea ,perioadă din care datează primele încercari de definire al acestuia.În prezent,turismul semnifică o componentă esențială a vieții economice și sociale pentru numeroase state și evoluează în mod continuu sub impactul transformărilor societății contemporane. Turismul a devenit o activitate de recreere globală foarte populară,iar prin potențialul care îl prezintă și îl antrenează constant ,se comportă ca un factor stimulator al dezvoltării.Acesta a devenit extrem de practicat în întreaga lume,clasificat în diferite categorii și tipuri specifice activității desfășurate. Activitatea turistică este puternic susținută de potențialul turistic extrem de valoros,de varietatea elementelor naturale pe care cadrul natural le oferă datorită componenței și de prezența resurselor antropice.

Turismul religios este o parte integrantă a industriei turistice.Turismul religios devine un fenomen al societății contemporane,o completare a culturii și religiei de către om.

În România,turismul se bazează pe un potențial turistic ridicat,datorat în special resurselor turistice naturale și antropice de care dispune țara noastră: varietatea formelor de relief existente,istoria interesantă a poporului român și tradiționalele obiceiuri păstrate încă cu sfințenie care se reflectă prin monumntele culturale,arhitecturale,istorice și religioase prezente,precum și prezența elementelor patrimoniale românești care atrag atenția a numeroși vizitatori de pretutindeni.

Lucrarea ,, Turismul religios în județul Gorj’’ își propune o încercare reușită de prezentare a specificității turismului religios și a arhitecturii religioase în județul Gorj,precum și prezentarea cadrului natural al județului ,ca suport al dezvoltării activității turistice dar și tratarea influenței religioase la nivel național și internațional.Se prezintă deasemnea și aspecte privind definirea acestuia,factorii definitorii ai acestui tip de turism,potențialul său turistic dar și tradițiile reliogiase existente.

Capitolul I –Turismul religios.Turism de nișă

Definirea turismului religios

În industria turismului, turismul religios este un domeniu de nișă, motivul principal pentru datorită căruia este și așa puțin cercetat de către specialiști.Conceptul de turism de nișă apare ca reacție la turismul de masă,concept care este determinat de motivația și comportamentul producerii și consumului. De curând,industria mass-media, agențiile de turism dar și cercetătorii în domeniu au început să privească cu interes numărul ridicat de turiști care călătoresc spre locații sacre,din motive religioase. Turismul religios semnifică acel tip de turism care are drept scop vizitarea obiectivelor de natură religioasă cu implicații spirituale.Acesta reprezintă o formă de turism care se diferențiază de celelalte,reprezentând așadar o formă de valorificare a resurselor antropice.

Între religie și turism există o legătură prezentă și nenumărate interacțiuni bazate pe două elemente: motivația turistică și locul sacru. Pornind de la ideea de turism religios se poate vorbi,în mod direct despre o calătorie care are ca scop principal o deplasare de natură religioasă. Este o tendință,care datează încă din ultimele decenii ale secolului trecut,de a petrece un sejur în apropiere de lăcașe de cult renumite,fapt ce a determinat ca multe ansambluri monarhale să își realizeze și-au întemeiat propriile case de oaspeți care găzduiesc credincioși ,meniți să respecte o serie de norme pe durata șederii.Turismul religios se manifestă sub formă de pelerinaj,considerat drept o constantă a umanității .Acesta are profunde semnificații spirituale și motivații multiple,pelerinajul fiind perceput ca o călătorie către locuri sfinte,practicată de cei care venerează locurile sfinte biblice .În acest fel,turismul religios aduce beneficii atât participanților cât și beneficiarilor. În prezent,turismul religios reprezintă un segment al pieței turistice mondiale,ulterior devenind o industrie.

Factorii determinanți ai turismului religios

Turismul se desfășoară sub incidența a numeroși factori diferiți,factori care influențează fenomenul turistic religios și nu numai.Dinamica turismului este determinata de factori precum creșterea economiei,privind condiția esențială a prosperității și sporirii disponibilităților bănești dar și a timpului liber. Veniturile populației , sunt un alt factor de influență asupra dezvoltării fenomenului turistic,care se percepe ca fiind o condiție esențială pentru manifestarea cererii turistice ,reprezintă suportul material necesar dezvoltării turismului.Veniturile reprezintă un factor complex. Din punct de vedere cantitativ,influențează circulația turiștilor iar din punct de vedere calitativ determină durata sejurului acestora,distanța desfășurării călătoriei,intensitatea plecărilor în vacanță,caracterul organizat al călătoriei sau caracterul particluar al acesteia,destinația –în interior sau în afara granițelor sau optarea pentru un anume tip ca și mijloc de transport. Prețul și tarifele aferente prestațiilor turistice ,factor care influențează circulația turistică ,acționând direct asupra întregului produs turistic sau numai asupra unei componente(cazare,alimentație,transport,agrement) .În principiu există o gamă variată de prețuri și tarife aferente serviciilor prestate și calității acestora,însă practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la produsul turistic ,ducând la o scădere a numărului de turiști,sau a datei sejurului,ori a distanței de călătorie. Concomitent, tarifele scăzute impulsionează cererea turistică.În concluzie,putem considera raportul calitate-preț un factor determinant ,cu rol deosebit în afirmarea cererii turistice. Oferta turistică , ca factor determinant al turismului, acționează asupra consumului turistic. Constituită din resurse naturale (relief,resurse hidrologice,faună,floră) și resurse antropice (monumente istorice,de civilizație și cultura,sau monumente arhitecturale,etnografice) ,echipamente specifice dar și forța de muncă necesară, oferta turistică își pune amprenta direct asupra fenomenului turistic în ansamblul său,și exercită o puternică atracție față de fluxurile turistice determinând orientarea lor. Pentru dezvoltarea unei zone,din punct de vedere turistic,existența resurselor și valorificarea acestora ,gradul de amenajare al lor este esențială în vederea practicării unor forme de turism în respectivele zone. Potențialele lipsuri sau nevalorificarea corespunzătoare ,pot fi compensate prin calitatea înaltă a serviciilor prestate,dar și prin dotări moderne și amenajări speciale. Progresul tehnic,factor esențial al industriei turistice, are consecințe asupra gradului de mobilitate a populației, fiind favorabil deplasării cu scop turistic. Referitor la gradul de mobilitate a populației,implicarea progresului tehnic în transporturi reflectă sporirea rutelor de circulație dar și creșterea mijloacelor de transport. Dezvoltarea transportului asupra turismului are o influență ridicată datorită faptului că acesta reprezintă una din principalele componente ale prestației turistice. Alți factori determinanți ai turismului sunt evoluția demografică ,respectiv dinamica populației , importanța structurii pe vârste a populației și schimbările apărute fiind susținute de mișcarea turistică.Ritmul creșterii numerice a populației influențează în mod direct numărul potențialilor turiști.Un rol deosebit în creșterea circulației turistice,îl are un segment important al populației,și anume tineretul.Acesta manifestă o atractivitate sporită către turism datorită disponibilităților mai mari de timp liber,nevoia de instruire,descoperire precum și distracția,aduc tineretul în locuri fruntașe privind receptivitatea față de turism,înregistrând un procent de 30/35% la scară mondială privind acest aspect. O categorie opusă acestora,care reprezintă o rezervă importantă de creștere a pieței turistice sunt persoanele de vârsta a treia-peste 65 deani. Numărul vârstnicilor a început să crească,intensificând circulația turistică,datorită disponibilităților de timp ale acestora,precum și un sistem de facilități adecvat,la care se adaugă preocupările personale ale acestora .O clasificare a distribuției populației din punct de vedere socio-profesional,scoate în evidență faptul că segmentele populației cu o pregătire superioară manifestă datorită unor anume percepții dar și a unor mijloace bănești mai mari,o înclinație accentuată către consumul turistic. Structura populației își pune amprenta asupra circulației turistice dar mai ales asupra orientării fluxurilor turistice. Procesul de urbanizare, ca și factor determinant al turismului,influențează în mod direct evoluția acestuia .Concentrarea urbană prezintă efecte pozitive dar și efecte negative,drept urmare fiind apariția nevoii de evadare din marile aglomerații urbane către zone nepoluate,liniștite ,zone propice pentru odihnă și relaxare. Timpul liber este și el considerat a fi un factor decisiv în industria turismului,deoarce este esențial pentru consumatorii de turism în desfășurarea unei vacanțe.Evoluțiile acestui factor condiționează manifestarea cererii pentru călătorie și transformă turismul într-o reală industrie,industria turismului.

Influențele de natură psihosocială ,influențe exercitate asupra turismului reprezintă și ele un factor de influență,prin tradiții și obiceiuri ,modă,dorința de instruire sau de cunoaștere,joacă un rol determinant în alegerea opțiunii pentru locurile de petrecere a vacanței sau pentru forma de turism . Ca o ultimă categorie de factori determinanți ai turismului,menționăm acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate care au drept scop principal promovarea vacanțelor.

În consecință,putem afirma că evoluția fenomenului turistic are loc sub acțiunea unui complex de factori și realizarea turismului religios,în mod particular respectă unii dintre acești factori care îl determină.

1.2.1. Potențialul natural al zonelor cu semnificație religioasă

1.2.2. Potențialul cultural-istoric

1.2.3. Tradiții religioase

În trecut,sarbătorile religioase erau motive de a nu lucra și a capta bunăvoința unui sfânt de a cărei răzbunare se temea respectiva persoană. Tradițiile religioase găzduiesc o serie de obiceiuri pe care oamenii încă le mai practică sau poate au fost date uitării unele dintre ele.Religia există în întreaga lume ,sub diferite forme printre care putem să amintim : creștinismul,iudaismul, islamismul fiecare dintre acestea respectând propriile origini religioase și propriile obiceiuri. Fiecare generație își caută rădacinile ,fiecare persoană putând să își consolideze propria credință ,prin recunoașterea asemănărilor și deosebirilor dintre religiile existente.Religia este un ansamblu de credință.Prin valorile pe care le vehiculează,religia face trimitere în mod continuu către întelegerea între popoare,pacea în lume și toleranță între semenii noștri.

Făcând un studiu general asupra tradiției religioase,putem amintii tradiția de Crăciun,ca o sărbătoare ce se celebrează la nivel mondial.Tradițiile de Crăciun sunt multe și variază de la o țară la alta.Simbol al Nașterii Domnului pentru creștinii din întreaga lume,pentru alții Crăciunul este considerat o zi păgână sau doar o zi liberă. Ierusalim și Nazareth,aceste două orașe sfinte din Israel sunt considerate de cei creștini originea acestei sărbători.Ierusalimul este considerat cu adevărat magic pentru sărbătorirea Crăciunului,găzduind multe locuri de pelerinaj,în timp ce Nazareth ,considerat leagănul creștinismului,este locul miracolului Bunei Vestiri aduse Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavril dar și locul copilăriei lui Iisus Hristos.

Privind această sărbătoare,ea are tradiții diferite. În Spania,nu Moș Crăciun aduce cadourile ci Regele Magilor pe data de 6 ianuarie,în timp ce în Germania binefăcătorul este Moș Nicolae. În Lituania zilele de 24,respectiv 25 decembrie poartă denumirea de ,,Kucios ’’ și ,, Kaledos ’’,sărbătoarea fiind familială și foarte importantă,cu tradiții creștine extrem de puternice,unde douăsprezece feluri de mâncare sunt preparate de iscusitele gospodărese,număr ce simbolizează cei doisprezece apostoli ai lui Iisus și se pregătesc celebrele prăjiturele ,,kuciukai’’.Statele Unite ale Americii își face deschiderea sărbătorii magicului Crăciun prin Santa Claus și cântecele specifice printre care și celebrul ,, Jingle Bells’’.Aceștia nu au un mediu tradițional de Crăciun,ei servind specialități diverse însă nu tradiționale.La Casa Albă se servește ,,Prăjitura Prezidențială’’,care se prepară după o rețetă veche de peste două secole,această tradiție fiind unică în lume. În partea de vest a Americii este servită tradiționala băutură ,,eggnog’’. În statul german, Adventul, este însemnat de obiceiuri. În decursul celor 24 de zile, împreună cu adulții, copii deschid zilnic una din ferestrele calendarului de Advent,calendar care se realizează din papir și are câte o fereastră care corespunde fiecărei zi, în spatele acesteia fiind se află ori o mică jucărie ori o bomboană sau o reprezentare a istoriei Nașterii Domnului. Adesea, unele edificii sunt transformate în calendare gigantice de Advent, îndeosebi clădirile primăriilor. În Cehia, aroma vinului fiert, a prăjiturilor,mirosul castanelor prăjite, și străzile decorate de sărbătoare,tradiționalele târguri organizate, brazii împodobiți cu ghirlande și fel de fel de globuri, totul contribuie la crearea atmosferei specifice a Crăciunului.

Și aici primul sosit este Moș Nicolae , care vine alături de unîngeraș dar și un drăcușor. Acesta oferă dulciuri și cadouri celor cuminți,în timp ce copiilor neascultători li se oferă din partea drăcușorului un cartof sau un cărbune.Crăciunul este în Finlanda sărbătoarea anului.Sfântul Toma este simbolul care aduce Crăciunul și tradiția în casele finlandeze pe data de 21 decembrie, când se organizează târgul cu același nume.La aproape jumătatea lunii ianuarie Sfântul Knut încheie sărbătorilor sezonului alb.Există decorațiuni făcute manual și specialități culinare la târg,renumit fiind cel din capitala statului, care reunește în jur de 150 de vânzători.

În Anglia, se trimit felicitări către familie încă de la începutul lunii decembrie ,acesta fiind un obicei care ulterior a fost răspândit în întreaga lume. Englezii își decorează casele și grădinile bicolor,și anume culoarea verde și roșu, și în mod particular cu plante care se păstrează verzi întregul an . Se cânta vestitele colinde,încă din Ajun, pe stradă,copii primind în schimb bomboane ori mici cadouri. Deși se consideră sărbătoare creștină,aceasta se sărbătorește chiar și de comunitatea hindusă. În India se consideră ziua Crăciunului,zi festivă la nivel național,fiind declarată zi liberă. Ca și marile orașe din Occident,orașele Calcutta împreună cu Bombay sunt frumos decorate de ornamentele ce le înfrumusețează.Diferența însă o face bradul,aici fiind ornați cu fel de fel de ornamente bananierii dar și mangotierii,fiind zone tropicale.Și în Japonia și China ,sărbătoarea este recent considerată drept o tradiție ,pentru ei semnificând mai degrabă una comercială,fără prea mare însemnătate religioasă.

Capitolul II.Turismul religios pe plan internațional și în România

Catedralele și bisericile sunt fără îndoială considerate principalele simbolurile religioase ale unui oraș ,acestea fiind deopotrivă principalele atracții turistice reprezentative din punct de vedere spiritual,dezvăluind turiștilor o parte culturală și istorică a locului.Creștinii au ocazia să participe la programe care au ca scop principal vizitarea unor astfel de obiective turistice reprezentative atât în România cât și în afara granițelor acesteia,călătorind astfel oriunde în întreaga lume print-un circuit turistic religios organizat sau chiar pe cont propriu,către locuri cu o încărcătura religioasă deosebită.

2.1. Turismul religios pe continentele extraeuropene

Asia este cel mai mare și mai populat continent de pe glob,cu popoare diferite,care urmează o varietate de religii diferite.În Asia a luat naștere ansamblul religiilor universale. Cele mai geandioase religii monoteiste,și anume iudaismul,creștinismul și islamismul își au originile în Orientul Apropiat,în timp ce originea religiilor polisteiste,budismul și hinduismul sunt originare din India.India are cele mai vechi religii asiatice dar și cele mai dominante.

Populația asiatică este multiconfesională.În partea de nord a continentului domină creștinii ortodocși,în Asia centrală dar și în partea vestică este prezentă religia islamică,dar sunt și țări în care predomină alte religii:iudaismul în Israel și ortodoxismul în Armenia.

În partea sudică a Asiei întâlnim religia hindusă,în India și budismul în peninsula Indochina. Hinduismul este cea de-a doua religie principală asiatică.Aceasta este religie majoritară în India,Nepal,în insula indoneziană Bali,cu minorități puternice în Bhutan,Fiji,Indonezia,Malaezia,Bangladesh,Pakistan,Singapore și Sri Lanka.Înainte de sosirea budismului și islamismului în Asia de sud-vest și sud-est,hinduismul a fost practicat la scară largă în aceste părți.Budismul este cea de-a patra religie mondială și cea de-a treia religie din Asia practicată.Este predominantă în Bhutan,Birmania,Cambodgia,Tibet,Laos,Mongolia,Sri Lanka și Thailanda.Populații budiste mai sunt întâlnite în state precum China,Japonia,Macao,Taiwan,Singapore,Vietnam,Coreea de Nord,Hong Kong și Coreea de Sud.Întainte ca islamismul să apara,budismul a fost una dintre cele mai practicate religii din Asia Centrală,Persia Antică,Malaezia,Filipine și Indonezia.

În estul Asiei întâlnim tot religia budistă combinată cu cea taoistă,întâlnită în China și Coreea și religia șintoistă prezentă în Japonia.Religiile Asiei de Est ,cunoscute sub denumirea de Religiile din Extremul Orient formează un subclasare a religiilor orientale.Comunitățile taoiste semnificative se găsesc în China,Corees,Japonia,Vietnam împreună cu diaspora chineză,coreeană,vietnameză și japoneză. Religia populară chineză este o etichetă utilizată pentru a descrie tradițiile etnice și cultura chinezească ,tradiții care au reprezentat un sistem principial în China,și în rândul etniei chineze de-a lungul istoriei.

În Africa principalele religii reprezentative sunt creștinismul și islamismul.Islamismul ocupă toată Africa de Nord,practic toată Africa de Vest,dar și o parte a Africii Centrale( Ciad),în timp ce creștinismul ocupă toată Africa de Sud,practic întreaga Africa Centrală și de Est.Acesta relaționează în special cu religiile tradiționale.În ceea ce o privește,această religie tradițională este foarte rar majoritară într-o țară dar se găsește pe alocuri și se află în strânsă legătură cu celelate două religii mai sus menționate.Se găsește și puțin hinduism în Africa dar și iudaism în Africa de Nord și Africa de Sud,dar în sens restrâns.

Creștinismul a sosit în Africa încă din primul secol după Iisus Hristos.El s-a răspândit încă din secolul IV după Iisus Hristos către Africa de Est în special către Etiopia și Sudan. Biserica Ortodoxă etiopiană este una dintre cele mai vechi ale lumii.Începând cu secolul al XV-lea ,datorită sosirii coloniștilor europeni,în special portughezii este adus creștinismul în Africa Centrală inclusiv în Imperiul Congo.Creștinismul s-a integrat mai bine în Africa de Vest,în țări precum Burkina Faso,Nigeria și Coasta de Fildeș.În prezent,creștinismul este religia cea mai practicată în Africa Subsahariană,cu un procent de 63% apoi urmează islamismul cu un procent de 30% și religiile tradiționale.Protestanții alături de alți creștini independenți reprezintă 36% din populația Africii Subsahariene.

Islamismul a ajuns în Africa în secolul al XVII-lea în Africa de Nord,pentru ca apoi să se extindă în Africa de Vest și Africa Centrală.În partea vestică se întâlnește în Senegal,Guineea,Mali, Niger,Ciad,Mauritania.În partea estică acesta a prins rădăcini în țările Sudan, Etiopia, Kenya, Tanzania.În timpul Imperiului din Ghana,în Africa de Vest islamismul ajunge pentru prima dată în secolul al XVIII-lea,odată cu comercianții arabi veniți din America de Nord și Orient.Primele grupuri africane care se convertesc religiei sunt cetățenii etniei Soninkés,care la rândul lor răspândesc islamismul,mereu într-un mod pașnit către populația din Wagadu,un alt nume atribuit Imperiului din Ghana.

Religia tradițională africană supraviețuiește prin sincretism cu islamismul și creștinismul.Și oricum, în cazul în care o mare parte din africani sunt astăzi musulmani sau creștini,islamismul și creștinismul lor rămân foarte influențate de către religie.S-a creat un abandon al religiei africane deoarece mulți africani consideră ca se pierde religia tradițională și devine din ce în ce mai puțin bogată,astfel încât numai oferă aspectul complet al religiei musulmane sau creștine.Totodată,există unele țări și popoare de o reală rezistență care nu lasă loc sincretismelor.Este cazul Beninului,Camerun,Mali,Senegal,Gabon,Africa Centrală și Africa de Sud.

Australia este un popor laic,Constituția australiană garantând separarea Bisericii de Stat. Nu există nici o religie oficială a acesteia.Marea majoritate a australienilor spun că sunt creștini,în proporție de 61%,în principal catolici sau anglicani,restul de 48% fiind reprezentat de religia caracteristică altor popoare precum budismul,islamismul,iudaismul,hinduismul,alte religii sau persoane care nu aparțin niciuneia dintre acestea,pur și simplu sunt fără religie într-un procent înregistrat de 22% din cei 38% rămași inițial.

2.2. Turismul religios în Europa

Creștinismul este considerat ca fiind religia definitorie a Europei,peste 76% dintre europeni declarânduse creștini.Cel mai numeros grup creștin din Europa sunt catolicii,care dețin un procent de 46% dintre creștinii europeni, cel de-al doilea grup urmat de aceștia fiind ortodocșii,care înregistreazăun procent de 35% din creștini. După Reforma.Cea mai mare țară creștină europeană este Rusia,ca și populație,apoi urmează statul german și Italia.Europa a fost în mare parte în concordanță cu această cultură creștină,fiind puterea predominantă în cultura occidentală.

De-a lungul anilor,creștinismul a evoluat în Europa într-un mod variat,încă din Antichitate,Evul Mediu,Epoca Modernă și mai apoi Epoca Contemporană,când relațiile dintre statele considerate,,laice’’cu Bisericile locale,fiind tot mai anevoioase dar și delicate,democrația modernă punânduși amprenta într-un mod brutala,procesul de adaptare la aceasta fiind unul dificil.Creștinismul secolului XX poate fi privit ca și istoria unei dificile confruntări cu perioada modernă.Toate dificultățile cu care creștinismul s-a confruntat ,dar și problemele existente ale creștinismului actual sunt socotite ca teme ale dialogului ecumenic și inter-religios.

Religia are un rol esențial și indiscutabil.Este legătura omului cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu ființa umană. Religia joacă un rol și în formarea Uninunii Europene,bazânduse pe niște principii care să se păstreze în timp.S-a dovedit faptul că tot ceea ce servește drept legătură acestei relații om-Dumnezeu,i-a sfârșit mai devreme sau mai târziu.Așadar ,ar trebui să i se acorde o importanță mai mare religiei care are un impact benefic asupra societății dar și asupra Europei actuale.

În prezent,Europa găzduiește numeroase edificii religioase renumite,reprezentative orașelor unde acestea există,deosebite lăcașuri de cult pline de semnificație religioasă,care sunt vizitate de numeroși credincioși. Domul din Milano este un exemplu în acest sens.considerat ca fiind a treia biserică la nivel mondial, ca și mărime.Milano nu este deci doar capitala modei,orașul propice turismului de afaceri sau orașul gazdă al ,,Cinei cea de taină’’ a celebrului Da Vinci. Pentru un tur al orașului din punct de vedere turistic,cultural deopotrivă și o cunoaștere amănunțită a acestuia se poate începe prin vizitarea Domului,una dintre cele mai mari și celebre catedrale ale lumii,care a impresionat mereu prin farmecul construcției sale. Clădită din marmură albă,caracteristic fiind stilul său gotic,cu un interior încărcat dar cu un interior al bisericii relativ simplu,cu cinci largi culoare care duc până la altar,aceasta este a doua catedrală ca mărime a Italiei,măsurând o suprafață de circa 1.200 mp.Exteriorul prezintă un ascensor care duce până pe acoperișul Domului,pentru cei ce preferă să nu urce numeroasele trepte pentru a ajunge să admire orașul panoramic. Santa Maria del Fiore,catedrală care este găzduită de orașul Florența,un adevărat simbol al Renașterii. Aceasta a fost ridicată pe parcursul a 140 de ani,dupa întreruperi repetate ale domeniului arhitectural din Florența.A intrat în topul catedralelor contemporane datorită îndrăzneței cupole ,care a depașit stilul tradițional.Pentru a ajunge în vârful catedralei,și a putea admira frumusețile orașului din faimoasa cupolă,trebuie să urcați 463 de trepte. Pata de culoare a capitalei rusești,Catedrala Sfântul Vasile Blajenai,cel mai deosebit loc al Moscovei,situată în Piață Roșie este simbolul religiei ortodoxe ruse.Biserică construită din lemn,aceasta este cunoscută datorită formei celor nouă Cupole ridicate pe o singură fundație și surprinde prin contraste viu colorate. Interiorul se descrie ca fiind un adevărat labirint al galeriilor,cu pereți viu colorați și cu o încărcătură istorică deosebită. Sagrada Familia,în traducere Sfânta Familie,operă a celebrului Gaudi este o catedrală celebră situată în Spania,mai precis un simbol religios și o puternică atracție turistică a Barcelonei.Proiect ce a durat circa 40 de ani,măreața biserică din capitala catalană este încă neterminată în totalitate,primele lucrări ale acesteia începând încă din anul 1882. Sursele de finanțare ale acesteia nu sunt oferite din bani publici,ci din donațiile aduse dar și din încasările biletelor de intrare.Proiectul original aparține arhitecului Antonio Gaudi,care dupa cum spuneam a lucrat mai bine de 40 de ani la acest proiect,chiar ultimii ani din viață ai acestuia dedicânduse în mod exclusiv acestui proiect arhitectural religios.După aceasta lucrările au continuat dar au fost din nou întrerupte pentru a fi reluate din nou.Catedrala deține 3 fațade,și anume în parte de este este cea a Nașterii,către sud se află cea a Gloriei și către vest cea a Patimilor și 18 turnuri reprezentative dispuse în ordine înălțimii,marcând prezența celor 12 apostoli,celor 4 evangheliști,apoi pe Fecioara Maria și cel mai înalt turn reprezentând simbolul Domnul Iisus Hristos,turn care va avea montat asupra sa o cruce măreață. În Franța, biserica Sacré-Coeur este o catedrală care a venit în semn de pocăință și se află în capitala franceză pe colina Montmartre. Ridicată în stil romano-bizantin,construcția acesteia datează încă din 1876 sub ordinele arhitectului Paul Abadie.Interiorul se prezintă cu mozaicuri,unul dintre acestea ilustrând chiar imaginea lui lisus răstignit. Tot în capitala franceză avem celebra catedrală Notre Dame de Paris,în traducere însemnând ,,Catedrala Doamnei Noastre’’care face referire în mod evident la Fecioara Maria,aceasta atrage anual milioane de turiști ,care se înghesuie să admire una dintre cele mai deosebite obiective turistice pariziene.Construită încă din anul 1163 aceasta este o adevărată capodoperă arhitecturală,stilul gotic fiind cel care o definește însă alături de stilul romanic.Se consideră ca făcând parte dintre moștenirile culturale alelumii ,măiestroasa catedrală ridicânduse impunător în centrul acestora prin stilul său arhitectural specific.Totodată aceasta este vestită și datorită faptului că este una dintre cele mai întunecate catedrale din rândul celor gotice datorită luminii difuze care pătrunde cu greutate prin interiorul geamurilor colorate. Intrarea în catedrală se face prin trei porți care evocă simbolurile artei gotice.Catedrala a fost concepută în perioada analfabetismului ,și pentru a ilustran într-o manieră explicită scenele și principalele personaje ale Bibliei ,aceasta a încercat prezentarea informațiilor cu privire la Biserica lui Iisus,prin intermediul picturilor și al vitraliilor,sau al portalurilor,credincioșilor care nu știau să citească. Acest lucru explică și figurile cu chip înfricoșătoar inspirate din învechitele legende care se află în partea de nord a catedralei,în așa numita,,Marea Galerie’’. Catedrala deține celebra fereastră în roză,loc în care se află figura Fecioarei Maria și a Pruncului,dar și galeria celor 28 de statui dispuse liniar, ,,Galeria Regilor’’ cum mai este numită. Impresionană este și fațada din partea de vest,în parte de sud fiind turnul clopotniță cu celebrul clopot,,Emmanuel’’. Distrusă în timpul Revoluției Franceze,catedrala a fost ulterior restaurată,devenind ceea ce este astăzi.Restarată a fost și Marea Orgă a acesteia,care mai apoi urma să devină cea mai cunoscută din lume.Catedrala găzduiește obiecte de mare valoare dar bineînțeles și de o vechime veritabilă.Catedrala Notre Dame a fost și o sursă considerabilă de inspirație pentru opere artistice dar și literare. Vaticanul,sau însuși centrul Bisericii Catolice este locul care găzduiește un număr ridicat de vizitatori.Micul stat,o enclavă în orașul Roma,este condus de episcopul Romei,Papa,poate fi apreciat ca stat ecleziastic.

2.3. Turismul religios în România

Capitolul III

3.1 Cadrul natural al județului Gorj

Județul Gorj apare in perioada secolului al XV-lea ,ca și unitate administrativă sub această denumire. Până atunci,acesta făcuse parte din județul Jaleș,denumire ce i-a fost atribuită datorită prezenței pârâului Jaleș,care îl străbătea de la nord la sud. Existența județului Jaleș apare în primul document istoric ,care datează din 3 octombrie 1385, încă din timpul domniei lui Dan I, și din care reiese că domnul dăruia 400 de găleți de grâu din județul Jaleș mănăstirii Tismana. Denumirea de Gorj ,denumirea actuală, derivă din limba slavonă și semnifică Jiul de Sus sau Jiul de Munte.Județul Gorj s-a menținut ca unitate administrativă până în anul 1948. Reformele administrative care au avut loc în România dupa anul 1948,au împărțit țara în regiuni și raioane,județul fiind atunci și el divizat în mai multe astfel de raioane:Târgu-Jiu,Gilort,Novaci,Filiași și parțial Baia de Aramă.Apoi a urmat împărțirea administrativă care reînființeză actualele județe,în anul 1968 care aduce configurația actulă a Gorjului.Din punct de vedere geografic,acesta se află în nordul Olteniei și se învecinează cu județele: Vâlcea,Mehedinți și Caraș-Severin ,Hunedoara și județul Dolj. Județul Gorj are o suprafață totală de 5602 km2 și o populație de 369 857 locuitori,conform INSSE 2014.Teritoriul său îmbracă simetric poalele Carpaților Meridionali din dreptul munților Parâng și Vâlcan,spre sud fiind caracteristice culmile domoale care coboară ușor în altitudine.Protejat în partea nordică de vânjoasele culmi ale Parângului,care se ridică la peste 2500 m,teritoriul gorjean se bucură de o climă blândă,cu temperaturi moderate și suficiente ploi.Munții Gorjului adăpostesc numeroase plante de influență mediteraneană.Frumusețea peisajului este completată și de prezența castanului bun de la Pocruia și Tismana,a iasomiei,mojdreanului,liliacului sălbatic și scumpiei de la poalele munților Vâlcan.Bogăția plaiurilor gorjene este susținută si de existența plantațiilor de măr,păr și prun,nucetele sub formă de păduri dar și renumitele podgorii care și-au căpătat renumele în țara.Zona de deal este străbătută de pâraiele care coboară din munții Vâlcan (Orlea,Tismana,Jaleșul,Șușița) și munții Parâng (Blahnița,Lometea,Gilortul,Galbenul), râuri care au o scurgere permanentă și apă cristalină.Izvoarele de la Costeni și Izvarna oferă apă nu doar localnicilor ci și orașului Craiova,contribuind la alimentarea cu apă potabilă a populației acestui oraș.Bogăția peisajului natural a adus în sufletul gorjeanului calități native artistice materializate în case cu porți armonios sculptate.Nedeile,petrecerile câmpenești populare,apărute înca din vremea dacilor,au durat de-a lungul anilor fiind existente și în prezent pe meleagurile gorjene ca prilej de voie bună și distracție.Nu este surprinzator faptul că de aici,din Hobița Gorjului a luat naștere mărețul sculpturii moderne, Constantin Brâncuși,intrat în galeria universală a celor mai mari sculptori din toate timpurile.O nouă clasare si reorganizare a adaugat judetului Gorj o latura necunoscuta pana atunci.Sondele petrolifere de la Bâlteni si Țicleni,Combinatul de materiale de constructii de la Bârsești,carbunele de la Rovinari,Combinatul de industrializare a lemnului Târgu Jiu si abatajele Motrului au atras taranii gorjeni catre o nouă ocupatie,aceea de muncitori.Societatea are nevoie de persoane pricepute,de oameni cultivati care stiu indeletnicirile agriculturii si cele ale industriei,putand sa aplice noi cunostiinte motiv pentru care statul a facut investitii ridicate in vederea acestui scop.Statul a reusit astfel sa obtina oameni capabili care au sporit economia judetului si au contribuit intru-un mod benefic la ridicarea culturala a Gorjului.

3.1.1.Relieful- factor primordial al dezvoltării turismului

Relieful gorjean redă aspectul de amfiteatru județului,amfiteatru în care formele depresionare măresc frumusețea peisajului natural si ofera simultan si o valoare economica acestui județ.Cel mai coborat punct altitudinal se gaseste in partea sudica a judetului,pe valea raului Jiu,cu o lungime de aproximativ de 100 m,cel mai ridicat fiind in Munții Parângului cu o lungime ce depașeste 2000 m.Diferența dintre fundul văilor și zona înaltă ne ajuta să facem o detaliere a unitatilor de relief pe trepte altitudinale.Din punct de vedere morfologic,teritoriul gorjean este reprezentat de trei trepte mari de relief care coboară de la nord către sud:munții,dealurile subcarbatice si piemontane dar si depresiunile si luncile râurilor.Acestea sunt reprezentate de Carpații Meridionali,ca și zonă muntoasă,apoi de Subcarpații Getici,între văile raurilor Motru și Gilort acestia purtand denumirea de Subcarpatii Gorjului,iar cei dintre raurile Gilort si raul Oltet purtand numele de Subcarpatii Oltetului,Subcarpatii constituind astfel cea de-a doua treapta de relief a Gorjului.Ultima treapta altitudinala reprezentativa este cea a Podișului Getic.Cele două masive care cuprind aproape in intregime partea nordica a judetului Gorj sunt Parangul și Vâlcanul.

Masivul Parang ocupa o suprafata totala de peste 1000 km2,iar prin impozanta inaltime de 2518 m se situeaza din punct de vedere altitudinal,pe locul al doilea in Carpatii românești.Structura sa litologica este alcatuita din roci cristaline,cristalinul Parangului avand in componeta sa roci eruptive si sisturi cristaline.In componenta rocilor eruptive intra dioritul si granitul,care se intalneste pe intreaga latura marginala meridională.Șisturile cristaline sunt reprezentate de șisturi gnaisice,cuarțite,șisturi cloritoase,șisturi filitoase,grafitoase și calcare cristaline.Rocile dure

au îngaduit conservarea treptelor de netezire,etajate altitudinal in mod diferit,in medie la 700-900 m,atribuite platformei Gornovița,apoi 1400-1600 m,atribuita platoformei Râu Șes și 1800-2200 m atribuită platformei Borăscu.Adevărate șesuri montane,aceste platforme sunt utilizate,cele joase ca fâneață,iar cele înalte pentru pășunat,in acești munti viata pastorala fiind intensa ca și în munții Sibiului sau Sebeșului cu care aceștia se învecinează.Altitudinile maxime se află pe un ax orografic constituit dintr-o culme orientată pe directia est-vest,de o parte si de alta a acesteia fiind prezente lacurile si circurile glaciare,morenele,fenomene care aduc varietate peisagistica judetului in uniformitatea șesurilor de tip Borăscu.

Masivul Vâlcan,sau Muntii Vâlcanului,este situat in extremitatea nord-vestica gorjeană,delimitat fiind in partea estica de catre raul Jiu și către partea vestica de raul Motru,acesta prezinta o altitudine oscilatorie,care variaza intre 600 m și peste 1900 m (Oslea-1945 m și Straja-1840 m).Masivul prezinta un aspect disimetric,principala creastă terminându-se abrupt către Depresiune Petroșani și în trepte spre Depresiunea sub-carpatica olteanul.Din punct de vedere geomorfologic,in marea lor majoritate,acestia sunt alcatuiti din cisturi cristaline,din care apar pătrunderi de granit(granitul de Șușița,granitul de Tismana etc.).Marginea sudică a acestor munți,pe direcția Dobrița-Runcu-Tismana-Sohodol,este alcătuită din calcare jurasice,care se continuă și la est de răul Jiu,pe marginea sudică a Parângului,și alcătuiesc în totalitate cunoscuta ,, Piatra Cloșanilor ’’.Pe calcare,relieful de lapiezuri,chei și ponoare,versanți abrupți i-au determinat pe specialisti să declare patru peșteri ca monumente ale naturii,dintre acestea intrand în circuitul turistic național Peștera Muierii.Cunoașterea peșterilor gorjene permite vizitatorilor dezvaluirea unor bogății naturale create de apa subterană printr-o varietate de forme.Dintre cele mai renumite forme exocarstice demne de luat in seamă pentru circuitul turistic in judetul Gorj sunt cheile.Datorită formelor carstice deosebite și frumuseții peisajului sunt recomandate cheile Runcului,cheile Oltețului sau cheile Galbenului,si acestea intrand in circuitul turistic national.

Fragmentarea reliefului este redusă datorita rocilor dure,vaile laterale fiind mai putin numeroase si mai putin adancite,interfluviile dezvoltanduse sub forma unor spinari care coboara treptat catre Depresiunea subcarpatica olteanul.