Turismul In Judetul Teleorman

Economie

Turismul In Judetul Teleorman

Byadmin ianuarie 1, 2024

TURISMUL ÎN JUDETUL TELEORMAN

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONȚINUTUL, STRUCTURA ȘI MĂSURAREA SERVICIILOR TURISTICE

1.1. Rolul turismului în economie

1.2. Locul serviciilor turistice în economie

1.3. Structura serviciilor turistice

1.4. Indicatori pentru măsurarea serviciilor turistice

CAPITOLUL II. DESCRIEREA JUDEȚULUI TELEORMAN

2.1.Localizarea Județului Teleorman

2. 2. Structura populației

CAPITOLUL III. ANALIZA TURISMULUI ÎN JUDEȚUL TELEORMAN

3.1. Potențialul turistic natural

3.2 Potențialul turistic antropic

3.3. Potențialul cultural – istoric

3.5. Turismul în județul Teleorman

3.6. Formele de turism practicate

3.7. Evoluția turismului în județul Teleorman

3.8. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Turismul este un fenomen caracteristic civilizației actuale, o componenta a vieții economice și sociale asupra căruia se manifesta un interes crescut din unui număr tot mai mare de țări. Sensibil la transformările lumii contemporane turismul evoluează sub incidența acestora integrându-se procesului general de dezvoltare al societății.

Prin vastul potențial uman pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, dar și prin efectele cu caracter benfic asupra domeniilor cu care interacționează, turismul poate fi considerat ca un factor stimulator al dezvoltării socio-economice. Privit ca un fenomen social-economic turismul a fost definit în diferite variante: ,,artă de a călători pentru propria plăcere’’(M.Peyromarre Debord); „ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor” (E.Hunziker); ”activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședință, pentru distracție,relaxare, îmbogățirea experienței și culturii, datorită reflectării unor noi forme umane și a unor peisaje necunoscute’’ (Jan Medicin); etc.

Astăzi putem vorbi de o puternica industrie a turismului care cuprinde activitatea întreprinderilor hoteliere și de alimentație publică ,firmele care se ocupă de transportul turiștilor precum și activitatea agențiilor și asociațiilor care au ca obiect al activității pregătirea, promovarea și realizarea de servicii turistice.

Realizarea ofertei turistice precum și întocmirea programelor destinate turiștilor este o operațiune care necesită o cercetare permanenta a preferințelor turiștilor pentru ca aceasta să devină atractivă prin conținut și în consecință profitabila.

Agenții economici din turism concep oferte de programe și activități destinate turiștilor sosiți atât pe baza contractelor cât și pe cont propriu cu diverse motivații luând în considerare interesele de vacanță precum și cerințele diferite ale turiștilor în funcție de: vârsta, sexul, profesia bugetul de vacanță etc.

Interesele multiple ale călătoriei determina și programe diverse pe care o agenție de turism le poate prezenta pentru a fi valorificate; programele sunt supuse permanent schimbării și transformării calitative pentru a rămâne mereu în atenția turiștilor.

Agenții economici din turism vor fi capabili să câștige procesul integrării într-un context turistic viabil numai dacă oferta va fi în deplin acord cu diversitatea și dinamica cererii.

Astfel departamentele de marketing și programe vor stabili strategia fiecărui agent economic care activează în turism, pe termen lung și scurt, cu accent deosebit pe cercetarea intereselor consumatorului de servicii turistice.

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONȚINUTUL, STRUCTURA ȘI MĂSURAREA SERVICIILOR TURISTICE

1.1. Rolul turismului în economie

Turismul reprezintă un factor important al economiei mondiale și are o tendință de creștere permanentă la nivel internațional.

Industria turismului cuprinde o varietate de întreprinderi publice și private, generatoare de beneficii economice și sociale: noi locuri de muncă pentru diferite categorii de angajați, oportunități de angajare și se răsfrânge asupra majorității sectoarelor sociale.

A devenit certitudine faptul că turismul nu se referă doar la unele persoane care își petrec anual vacanțele ci prin serviciile prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societăți.

Turismul mai poate reprezenta un domeniu de recreere și de cunoaștere pentru persoane iar pentru economia țărilor un mijloc de activizare al proceselor economice și surse alternative de venituri.

Turismul reprezintă ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber și precum și facilitățile create pentru satisfacerea tuturor solicitărilor turiștilor la locul de destinație, la un nivel calitativ ridicat.

Creșterea importanței industriei turistice, în lume și recunoașterea sa ca motor al dezvoltării economice a fost însoțită și stimulată de oferta de educație în domeniul serviciilor a forței de muncă. În ultimul timp s-au obținut succese remarcabile în lume inclusiv în România privind volumul și calitatea forței de muncă în domeniul serviciilor și implicit al turismului.

Aceasta deoarece învățământul în domeniul serviciilor a devenit una din cele mai complexe și moderne opțiuni de specializare, atât a profesorilor cât și a celor care doresc să evolueze profesional într-un domeniu care s-a plasat ireversibil pe coordonatele tehnice și economice ale ramurilor industriale de vârf. Literatura economică de specialitate reprezintă un aport esențial în dezvoltarea învățământului în specializarea turism și un ingredient vital în procesul de aliniere la normele internaționale privind calitatea serviciilor turistice.

Fenomenul turistic prezintă o structura complexă în funcție de aria geografică, potențialul turistic intensitatea fenomenului cât și formele și tipurile specifice cererii turistice.

Există trei realități de bază ale turismului și anume:

omul,

particularitățile civilizației sale

raporturile acestuia și spațiul geografic.

Cel mai important element al fenomenului turistic îl reprezintă omul care călătorește izolat sau în grup schimbându-și temporar reședința în scop de odihnă, pentru deconectarea fizică și psihică, agrement, divertisment, tratament,cunoaștere, pentru satisfacții spirituale, fără scop lucrativ.

Turismul este un fenomen care delimitează regiuni de plecare a turiștilor, regiuni de tranzit a turiștilor precum și regiuni vizate . El determina în mod direct sau indirect modificarea peisajului planetei, influențând economia unor teritorii exemplu: coasta italiana a Adriaticii, peninsula Florida, Alpii europeni, economia statului spaniol etc. Astfel de modificări apar că un rezultat al raporturilor reciproce directe și indirecte, ale modului de producție, ale mediului ambient și populație, concretizate material în funcțiile turistice ale așezărilor și a teritoriului adiacent.

Prin caracterul său economic turismul creează cererea și oferta turistică, care reprezinta piața unde are loc producerea valorilor de importantă turistică, respectiv produsul turistic, cât și cei care il valorifică. În timp ce oferta turistică are un caracter relativ imobil, cererea este foarte instabilă, oscilând în funcție de factorii naturali, economici, politici și sociali.

Prin conținutul său turismul datorită serviciilor sale este un bun de larg consum iar prin fluxul turistic devine un fenomen de migrație temporară; prin activitățile sale economice se încadrează în domeniul comerțului invizibil. Turismul presupune servicii plătite pe de o parte și servicii neplătite; care constau în contactul cu populația, natura și cultura teritoriilor vizate și pot oferi satisfacții spirituale, pe de altă parte. Turismul se înscrie în cadrul sectorului terțiar al economiei, unde predomina prestările de servicii datorita activităților sale preponderent economice.

Serviciile privite ca și activitate economică, în opinia lui Jack Armstrong sunt definite drept „activități sau facilitați oferite sub formă materială de către un furnizor sau de către un beneficiar al activităților serviciului propriu-zis,cu mențiunea că beneficiarul (cumpărătorul) unui serviciu, nu obține dreptul de posesie (proprietate )asupra rezultatelor acestor activități”.

Kotler prezintă serviciile, ca fiind „legate de un bun material, fără ca această particularitate să fie obligatorie”. (Keller, 2005) Felul de abordare al serviciilor în literatura de specialitate a fost diferit în funcție de autorii care au abordat această problemă astfel (Bell,Fuchs) au dezvoltat ideea unei societăți de servicii care a luat amploare în conexiune directă cu evoluția bunurilor materiale, fără însă să dea o definiție specifică a serviciilor.

Fuchs afirmă despre servicii că sunt servicii cu caracteristici proprii, motiv pentru care, sectorul de servicii nu funcționează în același mod cu sectorul industrial și în consecință este nevoie de o analiză și investigare mai atentă a acestui sector al serviciilor ca domeniu de sine stătător.

Unele studii făcute au scos în evidență problema a productivității scăzute sau încet crescătoare în servicii, ignorându-se astfel faptul că productivitatea ridicată înregistrată pe anumite porțiuni ale procesului economic nu putea fi realizata fără menținerea activităților cu productivitate mai scăzuta.

Activitățile de servicii potrivit clasificărilor sectoriale ale economiei aparțin sectorului terțiar, în timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuit și mineritul, iar sectorul secundar industria prelucrătoare și construcțiile. Criteriile utilizate de acești cercetători (A. Fisher, Colin Clark, J. Fourastie) au fost cele de natură tehnică a activităților, precum și însușirea progresului tehnic și ritmul de creștere a productivității muncii. După anii 70-80 această afirmație nu mai este adevărată pentru un număr din ce în ce mai mare de servicii, unde progresul tehnic se extinde mai ales prin intermediul informaticii, electronicii și tehnologiilor moderne de telecomunicații. De astfel această reprezintă una din limitele clasificării sectoriale a economiei care alături de tendința de pătrundere a serviciilor în toate activitățile economice reprezintă o trăsătură definitorie a acestora.

Analiza dimensiunilor sectorului serviciilor evidențiază o tendință de crestere a ponderii in economia țărilor dezvoltate precum și o corelație între dezvoltarea economiei naționale și nivelul de dezvoltare al serviciilor. Astfel în țările dezvoltate ponderea angajaților în servicii în populația ocupată depășește 60% și chiar 70%, existând totuși unele diferențieri chiar în cadrul acestor țări, determinate de modelele de creștere economică, diferențele de tradiții și obiceiuri.

Rolul sectorului serviciilor:

permite apariția de noi ramuri de activitate

asigură existența și chiar funcționarea altor sectoare

asigură productivitatea mare în alte ramuri

În tarile dezvoltate producția materială de calitate și bunurile satisfac trebuințe noi, diversificate. Nevoile individuale și sociale, în permanentă dinamică au determinat necesitatea dezvoltării serviciilor mai rapid decât viteza de diversificare a bunurilor materiale. Preponderent, economia modernă este producătoare și consumatoare de servicii. Dinamica nevoilor a influențat diviziunea muncii considerată de experți o altă cauză, împreună cu dinamica trebuințelor, a creșterii rolului sectorului servicii în economie.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferențierii acestora prin clasificarea și gruparea activităților ce constituie sectorul serviciilor:

activități ce se referă la timpul liber;

activități ce constituie suportul informatic;

activități pentru formarea profesională;

Analizand ponderea serviciilor în crearea PIB, arată ritmuri superioare de creștere a ponderii serviciilor în PIB pentru toate țările, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei.

Alți indicatori importanți care evidențiază creșterea sectorului serviciilor în economia contemporană pot fi: numărul agenților economico-sociali activi din economie, numărul întreprinderilor active pe secterii rolului sectorului servicii în economie.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferențierii acestora prin clasificarea și gruparea activităților ce constituie sectorul serviciilor:

activități ce se referă la timpul liber;

activități ce constituie suportul informatic;

activități pentru formarea profesională;

Analizand ponderea serviciilor în crearea PIB, arată ritmuri superioare de creștere a ponderii serviciilor în PIB pentru toate țările, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei.

Alți indicatori importanți care evidențiază creșterea sectorului serviciilor în economia contemporană pot fi: numărul agenților economico-sociali activi din economie, numărul întreprinderilor active pe sectoare și ramuri, mărimea și structura imobilizărilor corporale, a investițiilor etc.

Serviciile acționează în economie și societate ținând cont de efectul provocat: impactul cu producția de bunuri materiale și impactul asupra omului cu nevoile sale.

Referindu-ne la impact, serviciile se află fie în raport procesual cu producția de bunuri, fie în raport funcțional cu aceasta, serviciile putând fi internalizate sau externalizate. În perioada actuală, se manifestă ambele tendințe în organizarea serviciilor de producție atât de internalizare cât și de externalizare, totuși cea mai puternică fiind tendința de externalizare, datorită avantajelor pe care aceasta le furnizează.

Astfel apar numeroase posibilități de clasificare și stratificare a serviciilor ce permit înțelegerea mecanismelor și tendințelor de dezvoltare economică atât la nivel național, cât și internațional. Clasificarea serviciilor permite evaluarea dimensiunii și contribuției sectorului la dezvoltarea economică printr-o serie de indicatori sintetici, calculați la nivel macroeconomic, ce caracterizează resursele utilizate în acest sector si rezultatele economice precum și contribuția serviciilor la progresul economiei și societății.

Pe lângă aspectul calității și cel al mobilității factorului de muncă, se pune si problema condițiilor de muncă și a veniturilor, aceasta ocupând un loc central în cuprinsul noțiunii de calitate a vieții.

Condițiile de muncă sunt definitorii în aceeași măsură și pentru calitatea vieții. În sfera serviciilor condițiile de muncă sunt extrem de diferite dacă avem în vedere multitudinea de activități cuprinse în sectorul terțiar. În ceea ce privește contribuția unor servicii la asigurarea condițiilor la locul de muncă indiferent de sectorul unde se află acestea.

Rolul serviciilor în satisfacerea nevoilor și creșterii calității vieții îl reprezintă nevoile primare ale oamenilor cum ar fi apa, aer, hrană etc. continuând cu cele secundare ca protecția persoanei, a locuinței la celelalte trebuințe care sunt necesare.

1.2. Locul serviciilor turistice în economie

Locul serviciilor în economie este privit drept rezultatul unui proces complex în urma evoluțiilor înregistrate în viața economică și socială. Dezvoltarea și diversificarea economiei mondiala, descoperirile științifice și pătrunderea lor în realitatea de zi cu zi au favorizat intensificarea participării serviciilor în desfășurarea diferitelor fenomene și procese precum și creșterea rolului lor. Putem afirma în acest context, că locul și importanta serviciilor turistice în sistemul economiei naționale se află în legătura cu dinamica socială iar dezvoltarea lor este, în egală măsură, o condiție și o caracteristică a dezvoltării societății moderne. În cadrul serviciilor se regăsesc și serviciile turistice a căror pondere a crescut și va creste odată cu creșterea nivelului de trai.

Evaluarea participării serviciilor la dezvoltarea socială reclamă caracterizarea acestui sector, a principalelor schimbări înregistrate în evoluția lui și a factorilor ce le-au determinat, a interdependentei cu celelalte ramuri și sectoare de activitate.

De asemenea serviciile în sistemul economiei naționale se află în conexiune cu dinamica socială iar dezvoltarea lor este privită în egală măsură,ca o condiție și o caracteristică a evoluției societății moderne. Acest fapt determină catalogarea acestora că fiind componente de bază ale ansamblului ramurilor și sectoarelor economiei.

În urma transformărilor calitative ale societății sub impulsul noilor cuceriri ale științei și tehnicii, evoluția serviciilor turistice apare ca rezultat al dezvoltării economice și în același timp factor al dinamizării acestei dezvoltări,a creșterii eficienței în toate domeniile de activitate. Toate acestea fac necesare adâncirea cunoașterii conținutului serviciilor, a reliefării locului și rolului lor; tot mai însemnat în ansamblul activității economice sociale, în ridicarea calității vieții .

Dezvoltarea serviciilor a fost favorizată de sporirea productivității muncii, ceea ce a permis creșterea gradului de satisfacere a nevoilor de bunuri materiale, cererea societății îndreptându-se din ce în ce mai mult spre servicii.

Daca privim pragmatic, serviciile se prezinta ca o nouă manieră de a produce, de a consuma și de a trăi în societate. Într-o asemenea accepțiune, serviciile apar în acele activități umane în cazul cărora rezultatul muncii nu apare materializat într-un bun separabil de lucrător-prestator generând variate raporturi de servire, fiecare cu caracteristici diferite și implicații deosebite pentru conturarea dimensiunilor specifice unei asemenea activități.

Astfel serviciile devin esențiale în procesul de realizare a produselor de bază.

Ideea de bază a creșterii susținute a activităților de servicii, atât în interiorul sectorului tradițional de servicii, cât și în cadrul celorlalte sectoare economice se regăsește în însăși evoluția tehnologică, socială și economică contemporană.

După ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioadă lungă de timp, puternic contestat, acestea fiind asociate în mod empiric, cu simple activități neproductive și restrânse ca dimensiuni cantitative, in timp aceasta abordare s-a modificat semnificativ, importanta sectorului de servicii începând să fie tot mai mult recunoscută, aceasta substituindu-se din ce în ce mai mult industriei în calitate de motor al creșterii economice.

România se confruntă în prezent cu realitatea expansiunii activităților de servicii în contextul dezvoltării economice. Trebuie să menționăm că însuși sistemul economic excesiv centralizat care a dominat până în anul 1990 în România, nu a permis dezvoltarea serviciilor.

Inexistenta proprietății private, mediul neconcurențial puternicele poziții de monopol deținute de întreprinderile de stat, izolarea față de piețele internaționale reprezintă doar câteva dintre cauzele subdezvoltării sectorului serviciilor respectiv a îngrădirii posibilităților de dezvoltare a acestuia.

Anul trecut, contribuția serviciilor la formarea Produsului Intern Brut a fost de aproape 50% iar pentru acest an, experții calculează un aport suplimentar. O altă influență nefastă asupra creșterii în cadrul PIB este manifestată indirect de criza economica survenita în Uniunea Europeana si nu numai precum și de inflație.

Serviciile vor reprezenta, în următoarea perioadă principalul generator de valoare adăugată brută la nivelul economiei naționale. Cu un ritm mediu anual de dezvoltare de 6% în perioada 2007-2013, reprezintă după construcții cel mai dinamic sector de activitate.

Serviciile și-au redus contribuția la PIB în anii de criză, odată cu scăderea cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în ascensiune

În evoluția viitoare a sectorului accentul se va pune pe dezvoltarea serviciilor moderne, bazate pe cunoaștere, fiind un domeniu cu aport sporit de valoare adăugată brută. De asemenea un aport esențial îl vor avea serviciile financiar-bancare, turismul (prin valorificarea potențialului turistic de care dispune țara noastră în multe zone), transportul (acesta beneficiind în perioada următoare de fondurile post-aderare de refacere a infrastructurii), însă și serviciile colective, sociale și personale etc.

Realitățile economice demonstrează că serviciile pot fi considerate în același timp, premise și efect al industrializării. În privința serviciilor destinate consumului final acestea sunt implicate atât în satisfacerea unor nevoi materiale. Teoriile economice moderne au stabilit rolul primordial pe care serviciile îl au în creșterea economică și în realizarea progresului economic și social.

Serviciile se înscriu între activitățile cele mai importante creatoare de avuție materială și spirituală. Dintre acestea se remarcă activitățile de: cercetare-dezvoltare, întreținere, aprovizionare și depozitare, distribuție, gestiunea și reciclarea deșeurilor. Aceste activități se diferențiază în toată lumea în funcție de natura produselor, până la 80% costurile totale ale acestora.

Pe de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferitele activități din domeniul serviciilor să nu contribuie la fel la creșterea economică, serviciile împărțindu-se din acest punct de vedere în: intensive în muncă (personal) și intensive în cunoaștere (inteligență).

Consumul de servicii reprezintă un factor important al calității vieții, existând diferențe importante în privința ponderii cheltuielilor pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populației între diferite țări, precum și în cadrul aceleiași țări în funcție de categoriile socio-profesionale determinate de diferențele în ceea ce privește veniturile reale ale populației.

Relațiile serviciilor turistice cu timpul liber vizează atât mărimea acestuia cât și modalitățile lui de utilizare, acestea fiind implicate atât în creșterea cât și în crearea condițiilor pentru loisir și petrecerea acestuia.

Raporturile serviciilor cu mediul înconjurător se caracterizează în unele cazuri prin modificarea acestuia: deteriorarea (poluare) cât și prin protejarea lui (amenajări silvice, îmbunătățiri funciare, servicii de epurare, de salubritate etc.). Pentru a nu deteriora mediul se pune accent pe educarea ecologică a agenților economici și a consumatorilor.

1.3. Structura serviciilor turistice

Serviciile turistice presupun activități grupate astfel: servicii de cazare, servicii de alimentație, servicii de agrement-divertisment, servicii de transport, servicii suplimentare

Serviciile de cazare

Cazarea reprezintă ramura principală a unităților hoteliere presupunând existența spațiului și a echipamentelor necesar asigurării condițiilor de odihnă și igienă ale turiștilor.

Odihna turiștilor este condiționată de amplasarea spațiilor de cazare, insonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circulație (scări,lifturi,culoare de trecere, holuri de staționare) din interiorul unității, de mișcarea personalului etc.

Condițiile de igienă sunt influențate de calitatea echipamentului sanitar, de buna funcționare și întreținere a acestora, de existența obiectelor de inventar destinate igienei personale și de frecvența substituirii lor. Pe lângă acestea, înființarea serviciului de cazare vizează crearea condițiilor pentru desfășurarea unor relații sociale sau de afaceri, este astfel necesară existența unor spații special amenajate.

Serviciul de cazare, urmareste, prin conținutul sau, crearea condițiilor și confortului pentru client precum și ansamblul activităților desfășurate în spațiile de cazare.

Dezvoltarea și calitatea serviciilor de cazare sunt dependente, de existența unei baze tehnico-materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane etc.) adecvate, cu dotări corespunzătoare, capabile să ofere turiștilor condiții optime și care să îndeplinească, după caz și alte funcții, precum și de dotarea cu personal a capacităților de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unitățile hoteliere.

Serviciile de alimentație

Serviciul de alimentație deși îndeplinește o funcție de bază, nu este prezent obligatoriu în toate unitățile de cazare; unde funcționează, el presupune înființarea unor tipuri variate de compartimente și tipuri de unități, care să satisfacă în orice situație, atât nevoia de alimentație cât și pe cea de agrement. Cele mai multe unități hoteliere au serviciu propriu de alimentație publică.

Serviciile de agrement-divertisment

În calitate de componentă de bază a serviciului turistic agrementul îndeplinește o serie de funcții particularizate în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorilor.

De asemenea în funcție de cerințele turistului agrementul-divertismentul vizează destinderea și reconfortarea fizică și psihică a acestuia. Pe plan economic dezvoltarea agrementului reprezintă mijlocul principal prin care se individualizează a oferta turistică, ocazia de a diversifica produselor turistice stimulând circulația turistică, reprezentând o importantă sursă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității, dar și un mijloc de asigurare a competitivității și atractivității stațiunilor turistice . Creșterea rolului serviciilor de agrement în cadrul locațiilor turistice precum și în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu-zisă, îndrumând la apariția unor noi tipuri de vacanțe: vacanță de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural etc.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbește în turism de o strategie a agrementului, care să verifice potențialul fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natură, să asigure o dimensionare rațională a dotărilor, o formă de adaptare a acestora la aspectul spațiilor și peisajelor. Putem afirma că dezvoltarea activităților de agrement influențează direct orientarea fluxurilor turistice și implicit desfășurarea unei activități economice eficiente.

Serviciile de transport

Transportul reprezintă una dintre componentele de bază ale prestației turistice. El asigură în principal deplasarea turiștilor de la locul de reședință la locul de petrecere a vacanței în cazul turismului de sejur, sau pe întreaga călătorie în cazul turismului itinerant. Dezvoltarea transporturilor este condiționată de existența a mijloacelor de transport specifice:

autocare, microbuze, autoturisme pentru transportul rutier

avioane pentru transportul aerian

garnituri de cale ferată pentru transportul feroviar

vase fluviale și maritime pentru transportul naval

telecabine, telescaun, teleschi, telegondole pentru transportul pe cablu

Acestea constituie baza materială a transporturilor turistice. În al doilea rând dezvoltarea transporturilor turistice este condiționată de existența căilor corespunzătoare de circulație: șosele, autostrăzi, linii de cale ferată, gări, autogări, porturi fluviale și maritime, aeroporturi etc. Acestea constituie elemente de infrastructură tehnică generală a transporturilor.

Serviciile suplimentare

Serviciile turistice suplimentare au ca scop creșterea succesului acțiunilor turistice. Ele cuprind în ansamblu activitățile care urmăresc stimularea confortului vacanței,a odihnei active, distracției, petrecerii agreabile a timpului liber fără a se înlocui cu cele de agrement. Unele dintre acestea pot fi aduse la cunoștința turiștilor, fiind incluse în costul inițial al prestației iar cu altele(majoritatea) turistul intră în contact doar la destinație, consumul rămânând numai la aprecierea lui, plata calculându-se separat pe măsura solicitării și obținerii lor.

Ele pot fi caracterizate prin varietate și pot fi asociate serviciilor de bază sau pot avea o existență independentă.

Principalele categorii de servicii suplimentare sunt: servicii de informare a clientelei turistice, servicii de intermedieri (închirieri, rezervări etc.), servicii cu caracter special (organizarea reuniunilor, evenimentelor speciale etc.), servicii cultural-artistice(participare la spectacole etc.), servicii și activități cu caracter sportiv

Serviciile de informare a clientelei turistice

Serviciile de informare intervin atât pe perioada pregătirii și angajării prestației turistice cât și pe parcursul călătoriei. Ele pot fi grupate:

informații oferite de către organizatorii de turism (Tour-operatori și agenții detailiste)

informații oferite de către prestatorii direcți de servicii privind oferta de produse și servicii, prețurile, posibilitățile de divertisment sau alte activități etc.

Serviciile de intermediere se pot fi:

servicii de rezervări: bilete de călătorie pentru mijloacele de transport (avion, tren, vapor) bilete pentru spectacole (artistice, culturale, sportive), de locuri în alte unități (hoteluri, restaurante).

servicii de închiriere: de autoturisme cu sau fără șofer, de inventar, echipament și materiale sportive, ambarcațiuni, biciclete etc.

Serviciile cu caracter special:

Serviciile cu caracter special au ca scop formele de manifestare ale acestuia în cadrul unor segmente bine conturate:

– pentru oamenii de afaceri: traduceri, dactilografie, tehnoredactări, listări etc.

– pentru persoane autorizate: partide de vânătoare și pescuit

– pentru copii mici: supravegheri (baby-sitter), terenuri de joacă cu dotările aferente, grădinițe, programe artistice pentru copii, unități de alimentație pentru copii

– pentru persoane cu handicap: asistență medicală și îngrijire

– asigurarea securității turiștilor (salvamont,salvamar)

Serviciile cultural-artistice

Serviciile cultural-artistice au rolul de a contribui la petrecerea agreabilă a timpului liber rămas după satisfacerea motivațiilor de bază ale călătoriei prin:

– participarea la diverse spectacole (teatru, film, opera, concerte) sau evenimente, festivaluri

– vizite la muzee,expoziții,galerii de artă, case memoriale

– vizitarea unor obiective cultural-istorice științifice (cetăți, palate, edificii religioase, grădini botanice și zoologice)

Serviciile sportive – au ca scop toate manifestările sportive la care participă turiștii ce practică diferite sporturi atât ca începători cât și că experimentați. Prestarea acestora au în vedere existența unor dotări adecvate: săli, terenuri de sport, piscine, bazine de înot, pârtii de schi, puncte de închiriere a materialelor sportive precum și a unor profesori/instructori.

1.4. Indicatori pentru măsurarea serviciilor turistice

Turismul poate fi împarțit și analizat pe trei fluxuri turistice majore respectiv circulație turistică internă, turism emițător și turism receptor. Indicatorii ce caracterizează aceste evoluții pot fi clasificate în șapte categorii: indicatorii cererii turistice, indicatorii ofertei turistice, indicatorii relației cerere-oferta, indicatorii efectelor economice, indicatorii densității turistice, indicatorii potențialului turistic al piețelor și indicatorii ocupării forței de muncă.

Indicatorii cererii turistice sunt utilizați pentru a caracteriza evoluția și distribuția acesteia în timp și spațiu (destinații).

a)indicele variației în timp a cererii turistice

b)elasticitatea cererii pentru turism

– elasticitatea cererii în funcție de venit

Între venitul destinat activității turistice și cererea pentru turism exista o relație de directa proporționalitate.

Ecv = coef. de elasticitate a cererii în funcție de venit , Δc- variația cererii ;

Δv- variația venitului; C0- cererea la momentul 0; C1- cererea la momentul 1

V0 – venitul la momentul 0; V1- venitul la momentul 1

Intr-o evoluție normala, Ecv ia valori pozitive supraunitare, cuprinse în intervalul [1,2 ; 1,5].

elasticitatea cererii în funcție de preț

Între preț și cerere exista o relație de inversa proporționalitate (în cazul în care preturile scad, cererea turistică creste).

Ecp- coef. elasticității cererii în funcție de preț; Δc- variația cererii; Δp- variația prețului; Co-cererea la momentul 0; C1-cererea la momentul 1; P0-prețul la momentul 0; P1 – prețul la momentul 1.

Indicatorii ofertei turistice – reflectă evoluția în timp,spațiu și structura a componentelor bazei tehnico-materiale

a)indicele variației în timp a capacității totale de cazare

Acest indicator arată evoluția (pozitiva sau negativa) a nr. de locuri de cazare dintr-o zona, stațiune sau structura turistică de primire.

b)ponderea numărului de locuri de cazare în hoteluri

La fel se calculează pentru celelalte structuri de primire cu funcțiuni de cazare.

Indicatorii relației cerere-oferta, reflectă legătură dintre cererea turistică, materializată în consum turistic și componentele bazei tehnico-materiale.

a)indicele evoluției numărului de turiști din structurile turistice de primire în anul 1 față de anul 0

b)indicele evoluției înnoptărilor în anul 1 față de anul 0

c)gradul de ocupare al unităților de cazare

Acest indicator este utilizat în aprecierea gradului de exploatare a capacitații de cazare.

Indicatorii efectelor economice – reflectă rentabilitatea directă și indirectă a activității turistice.

a)indicele evoluției în timp a cheltuielilor turistice

b)cheltuiala medie pe turist

c)indicele variației în timp a încasărilor din turism

d)încasarea medie pe turist

V. Indicatorii densității turistice-arată efectele practicării turismului asupra destinației turistice și populației gazdă.

a)densitatea turistică în raport cu populația

Δt pop – se exprima în turiști / locuitor ;

b)densitatea turistică în raport cu suprafață

Δt supr. – se exprima în turiști / km² ;

c)funcția turistică

L = locuri de cazare; P = populația permanenta a zonei;

Indicatorii potențialului turistic al piețelor-reflectă preferință turiștilor rezidenți pentru vacanțe în țară sau străinătate.

a)intensitatea turistică a plecărilor în vacanță

b)intensitatea turistică a plecărilor în străinătate

– are doua formule de calcul:

Indicatorii ocupării forței de muncă – arată contribuția turismului la crearea locurilor de muncă

a)indicatorul importanței turismului că furnizor de locuri de muncă

– Indicatorul importantei turismului ca furnizor de locuri de munca:

sau

CAPITOLUL II. DESCRIEREA JUDEȚULUI TELEORMAN

Județul Teleorman deține o suprafață totală de 5790 kmp și ocupă 2,4% din aria totală a României, cu centrul poziționat la 44.029712 – latitudine nordică și 25.197263 – longitudine estică. Întâlnim în județ un număr de 92 de comune și 231 de sate, 2 orașe și trei municipii (Zimnicea, Alexandria, Roșiori de Vede și Turnu Măgurele).

Sub aspect cultural județul este cunoscut atât prin vestigiile istorice, cât și prin marile nume pe care le-a dat culturii românești: Marin Preda, Constantin Noica, Zaharia Stancu, Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu.

2.1.Localizarea Județului Teleorman

Denumirea județului Teleorman este derivată de la toponimul „Teleorman” care ar proveni din „Deli-orman” cuvânt din limba cumană care înseamnă „ „pădure deasă”, „pădure nebună” denumire preluată apoi și în limba turcă veche cu semnificația de „pădure nebună”.

Teritoriul Județului Teleorman este amplasat în partea de sud a României, în centrul Câmpiei Române și ocupă locul 19 ca mărime pe țară.

Reședința de județ este municipiul Alexandria.

Ca unitate administrativă, județul Teleorman fiind județ de câmpie, are un potențial agricol ridicat. Municipiile din județ : Alexandria, Turnu Măgurele, Roșiori de Vede au o populație care se situează în categoria orașelor de mijloc, celelalte două orașe, Zimnicea și Videle, sunt incluse în categoria orașelor mici, cu o populație de până la 20.000 locuitori.

În mediu rural, din totalul de 92 de comune, 51 au până în 4.000 de locuitori, 25 au între 4.000 și 6.000 de locuitori și numai 7 au peste 6.000 de locuitori. Cele mai mari comune sunt: Orbeasca – 8750 locuitori, Peretu – 8430 locuitori, Botoroaga – 7.285 locuitori și Lunca – 7.076 locuitori.

Județul deține trei lacuri naturale (Suhaia, Baldovinești, Belciug) și altele artificiale, amenajate pentru piscicultură.

Județul Teleorman se mărginește la sud cu fluviul Dunărea – limita naturală dintre România și Bulgaria și cu județele Olt la Vest, Argeș și Dâmbovița la Nord și Giurgiu la Est.

Cu privire la relief, suprafața județului este caracterizată de câmpie, cuprinzând o parte din Câmpia Română (compartimentul vestic al Câmpiei Burnasului și cel sudic al Câmpiei Găvanu-Burdea), precum și lunca Dunării din acest sector.

Teritoriul județului Teleorman este scăldat la sud de fluviul Dunărea pe o lungime de 119 km, iar râul Olt traversează județul pe o lungime de 20 km, râul Vedea pe 120 km, iar râul Teleorman pe 89 km și Călmățuiul pe 112 km.

Municipiul Alexandria

A fost întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz, orașul a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu.

Un obiectiv turistic îl constituie catedrala ortodoxă cu hramul “Sfântul Alexandru”. Sculptată inițial ca o biserică de lemn, în perioada 1869 – 1898, este realizată în stil romano-bizantin, iar picturile murale interioare în ulei au fost realizate în anul 1898 de către o echipă formată din Ștefan Luchian, Constantin Pascali . Picturile au fost executate în stil bizantin, iar catapeteasma a fost înfăptuită în stil neogotic.

Municipiul Roșiori de Vede

Zona Roșiorii de Vede a fost leagănul a numeroase așezări, încă din preistorie, cele mai vechi urme materiale ale locuirii omului în această zonă datează din epoca neolitică, fiind atestate de existența a două așezări (numite de localnici "cetăți") aflate în perimetrul actual al orașului: "Palanca" și "Livezi". care adăpostesc numeroase vestigii din perioada trecerii de la epoca de piatră la epoca metalelor

Orașul Roșiorii de Vede este specificat întâia oară într-un document de la sfârșitul secolului al XIV-lea: notele de călătorie a doi pelerini germani Peter Sparnau și Ulrich von Tennstadt, care în anul 1385 (în timpul domniei lui Radu – tatăl lui Mircea cel Bătrân) traversează Țara Românească și Transilvania, după un pelerinaj la Ierusalim.

Nicolae Iorga evalua că orașul Roșiorii de Vede este o localitate mult mai veche decât atestarea sa documentară, în secolul al XIV-lea constituindu-se de fapt într-un târg feudal ce se va dezvolta treptat până va trece definitiv la o viață urbană spre sfârșitul secolului al XVII-lea.

Municipiul Turnu Măgurele

Turnu este atestat între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după forma cetății).

Lângă orașul Turnu Măgurele (Ciuperceni) exista un castru roman, aici a fost descoperit în anul 1960 un tezaur monetar format din monede din argint, survenite din insula Tassos și din Macedonia cu largă circulație în sec. II î.e.n., sugerând că aici se afla o așezare geto-dacă cu resurse economice, capabilă să întrețină relații de schimb cu regiuni din sudul peninsulei Balcanice.

În partea de sud a municipiului, la 4 km de oraș și 1 km de confluența Oltului cu Dunărea se află ruinele cetății medievale Turnu care a jucat un rol important în sistemul defensiv al Țării Românești, mai ales în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Această cetate făcea parte alături de cele de la Giurgiu, Turtucaia și Brăila, dintr-un lanț de fortificații de-a lungul Dunării.

Orașul Videle

Este cea mai nouă așezare urbană a județului Teleorman, este situat în partea de N-E a județului Teleorman, la 51 km de București și la 50 km de Alexandria. Așezat în zona de contact dintre Câmpia Burnasului și Câmpia Găvanu Burdea a fost declarat oraș în anul 1968, orașul este străbătut în zona sudică de râul Glavacioc. Aici întâlnim o biserica de lemn construită în anul 1782 pe malul Glavaciocului considerată monument istoric și reconstruită în anul 2008.

Un monument al naturii întâmpină vizitatorii la intrarea în oraș. Este vorba de un stejar bătrân care ne convinge de existența pe aceste meleaguri a străvechilor codrii ai Vlăsiei.

Documentele vremii ne spun că la umbra lui a poposit, împreună cu o parte din oștenii săi, domnitorul Mihai Viteazu, în timpul trecerii sale spre Călugăreni, la 23 august 1595 .

Orașul Zimnicea

Zimnicea este un municipiu situat în punctul cel mai sudic al României, fiind port la Dunăre încă din epoca bizantină târzie fiind menționat în cronici sub numele de Demnitzikos sau Dezimnikos. Numele bizantin apare în cronici chiar mai vechi, din secolul XII. Orașul a înflorit ca oraș-târg aflat pe rutele comerciale care legau Balcanii de Europa Centrală.

Aici întâlnim si vestigiile vechii cetăți dacice la Zimnicea (sec. IV i.Hr.), de tip dava, deasupra careia s-au asezat urmele feudale Dezimnikos au atras atenția multor pionieri ai arheologiei românești care au investigat siturile de la Zimnicea.

2. 2. Structura populației

În urma datelor publicate de INS privind recensământul populației și locuitorilor în județul Teleorman, datele arată că populația stabilă în anul 2011 era de 360.178 persoane ceea ce arată ca populația a scăzut cu 75.847 locuitori în comparație cu anul 2002 când a avut loc precedentul recensământ.

Cea mai mare scădere se înregistrează în municipiul Turnu Măgurele, peste 26%, la fel de mult a scăzut și numărul locuitorilor din Roșiorii de Vede, acesta fiind conform rezultatelor recensământului din 2011 de doar 24.222 locuitori, cu aproximativ 7.650 mai mic decât în 2002. Și Zimnicea a înregistrat o scădere a numărului de locuitori cu aproape 23% în comparație cu anul 2002. Cea mai mică scădere a populației o are orașul Videle unde numărul locuitorilor a scăzut cu aproximativ 11%.

Conform datelor Direcției Județene de Statistică în Alexandria numărul locuitorilor a scăzut cu aproximativ 17%, daca în 2002 Alexandria număra aproape 50.600 de locuitori la sfârșitul anului 2011 avea doar 42.129.

Tabelul 1 – Distribuția populației stabile pe principalele localități ale județului Teleorman

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

În ianuarie 2012, județul înregistra 378028 locuitori, reprezentând 1,87% din populația țării, dintre care 184877 (48,9%) de sex masculin și 193151 (51,1%) de sex feminin.

Figura 1. Distribuția pe sexe a populației din județul Teleorman

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Populația județului Teleorman în funcție de mediul de rezidență arată că majoritatea populației este stabilită în mediul rural 67,66%, în vreme ce în mediul urban se înregistrează doar 32,34% din populația totală a județului.

Figura 2. Distribuția populației în județul Teleorman în funcție de mediul de rezidență

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

În ceea privește orientarea religioasă, 99% din locuitorii județului Teleorman sunt ortodocși, iar restul de 1% fie sunt orientați spre alte religii, fie sunt atei. De asemenea, conform datelor recensământului populației din 2011, structura etnică a populației se prezintă astfel: 96,7% (348,3 mii persoane) – români; 3,00% (10,6 mii persoane) – rromi; 0,2% (1 mie persoane) – alte etnii decât cele menționate; 0,1% (0,5 mii persoane) s-au abținut sau nu au fost prezenți.

Figura 3. Distribuția gospodăriilor în județul Teleorman

Locuințele totalizau un număr de 480,4 mii camere care însumează o suprafață locuibilă de 6704,6 mii m.p. Comparativ cu mediul rural, în urban locuințele convenționale au un număr mediu de camere mai mic dar suprafața medie a locuințelor și a camerelor de locuit este mai mare.

Se observa că în ultimii 50 de ani, până în 2002, populația județului Teleorman a migrat masiv de la țară către municipii și orașe. Recensământul din 2011 arată că numărul teleormănenilor care locuiesc în municipii și orașe este de 122288 persoane, iar al celor care locuiesc la țară este de 255740 de persoane

CAPITOLUL III. ANALIZA TURISMULUI ÎN JUDEȚUL TELEORMAN

3.1. Potențialul turistic natural

Din punct de vedere al atracțiilor turistice naturale, județul Teleorman nu este bine reprezentat, acest lucru fiind cauzat și de geografia zonei, câmpie traversată de ape. Totuși, un punct de atracție turistică îl poate reprezenta fluviul Dunărea și lunca sa.

Principalele elemente naturale cu valoare turistică de pe teritoriul județului Teleorman pot fi structurate astfel:

păduri de foioase cu o compoziție variată și sunt răspândite în județ față de principalele localități ale județului: Ciolăneasca, Pojorâtele, Păuleasca, Copăceanca, Lăceni, Didești , Brânceni,.

cursul Dunării aflat pe latura sudică a județului pe o distanță de 90 de km,cu interes pentru lunca Dunării și ostroavele ei : Calnovăț, Ostrovul verde, Ostrovul cioroiului, Belina, Vânători, Plopi reprezintă resurse importante de atracție.

lacurile naturale – printre care Suhaia, al treilea lac natural din țară ca dimensiune, precum și amenajările: Siliștea, Pasărea, Purani, Grosu-Răsmirești, Urluiu -Bogdana, Craca, sunt elemente care pot fi exploatate pe viitor;

luncile Oltului, Vedei și Călmățuiului – prin peisajele de o frumusețe deosebită pot reprezenta centre de atracție turistică;

zona de confluență a Oltului cu Dunărea.

rezervații naturale: Balta Suhaia (de tip avifaunistic), Ostrovul Gâsca (de tip floristic și faunistic), Ostrovul Mare (de tip floristic și faunistic), Pădurea Pojorâtele (de tip forestier) și Pădurea Troianul (de tip floristic și forestier) bălți (se practică pescuitul sportiv): Băbăița, Egreta, Valea Cireșului, Valea Liliecilor, Balta Gratia, Seaca, Larga, Frăsinet 2, Ciuperceni, Lazar , Valea Albă, Leșu, Spătărei, Furculești, Troianul.

3.2 Potențialul turistic antropic

Componentele potențialului turistic antropic sunt variate, de la cele cultural-istorice, tehnico-economice până la cele socio-demografice și se regăsesc, cu anumite particularități în structura și în definirea atracției și valorii turistice în teritoriu.

Componenta antropică este reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate.

Aceste componente sunt percepute ca atracții turistice de mare interes, cu un rol cognitiv, educative și cultural relevant pentru toate categoriile de turiști.

cele mai vechi vestigii umane din lume, la Ciuperceni-Turnu Măgurele, cu o vechime de peste 1,5 milioane de ani.

vestigii din Epoca Bronzului și din Epoca Fierului, cât și din perioada daco-romană

ruinele cetății romane Turris care datează din timpul împăratului Traian.

3.3. Potențialul cultural – istoric

Pe teritoriul județului există locuri și monumente care pot fi introduse în circuitul turistic:

a) Așezări vechi, situri arheologice:

așezări geto-dacice: “Cetatea de la Zimnicea” (sec. al V -lea i.e.n.) și cele de la Albești, Orbeasca de Sus, Trivale Moșteni, Pleașov;

ruinele cetății romane Turris" – lângă orașul Turnu Măgurele, castrul de la Islaz, Flămânda, Gresia – Stejaru, Troianu, Putineiu;

situri arheologice: rezervația paleolitică Ciuperceni, rezervația arheologica Valea – Mârzănești, Rezervația arheologică "La Râpe" de la Poroschia, Gorganul de la Țigănești, Gorganul de la Alexandria, rezervațiile arheologice de lângă localitatea Islaz;

cetăți feudale: Ruinele curții boierilor Bălăceanu "La ziduri" de la Tătărăști de Sus.

b) Monumente istorice și de artă de factură religioasă

mănăstiri: Adămești (hramul Nașterea Maicii Domnului), Brânceni (hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul), Crângu (hramul Sf. Galaction), Drăgănești Vlașca (hramul Sf. Treime), Năsturelu (hramul Sf. Nicolae), Plăviceni (Aluniș), Siliștea Gumești (hramul Sf. Fanurie), Siliștea Gumești (hramul Sf. Pantelimon), Tătărăștii de Sus (hramul Sf. Ecaterina), Țigănești (hramul Sf. Gheorghe)

biserici : Catedrala “Sf. Alexandru” din Alexandria (1897) pictată de Ștefan Luchian, biserica din Brânceni pictată de Gh. Tăttărascu, biserica din comuna Balaci, construită de Constantin Bălăceanu în 1684, biserica din comuna Dobrotești (1753), biserica din satul Butculești (comuna Săceni), biserica din comuna Smârdioasa (1824), schitul din comuna Didești (sec. al XVIII-lea);

biserici de lemn, în localitățile: Bujoreni, Scurtu Mare, Sârbenii de Jos, Butești, Puranii de Sus, Drăcești.

c) Monumente istorice și de artă:

"Cula lui Costea" (1718) de la Frăsinet, conacul de la Vitănești, conacul Iliescu de la Izvoarele, conacul Noica (Ștorobăneasa), Conacul Făgărășeanu, conacul din pădurea Lunca.

d) Monumente de artă plastică comemorative

Alexandria: monumentul răscoalei din 1907 (1972, sculptor Naum Corcescu), Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1914), Monumentul eroilor din 1877 (sculptor Spiridon Georgescu),

Turnu Măgurele: Monumentul independentei (sculptor G. Boboc), Dorobanțul (Raffaello Romanelli) dezvelit în 1907, statuia domnitorului Mircea cel Bătrân (1970 – sculptor: Oscar Han), Grupul statuar "Anotimpurile" (sculptor T. Ionescu), bustul generalului Praporgescu(1974);

Zimnicea: Monumentul eroilor pentru independență – 1877;

Roșiori de Vede: Monumentul eroilor din primul război mondial (sculptor Dimitrie Mătăuanu), bustul lui Nicolae Bălcescu; la Islaz: Monumentul Proclamației de la Islaz;

Prunaru: Monumentul eroilor regimentului de roșiori din primul război mondial; Obeliscul neatârnării de la Pietroșani, plăcile comemorative de la Balaci, Cernetul, Drăgănești – Vlașca, Furculești, Nanov, Peretu, Slobozia-Mândra, Șoimu, care amintesc de răscoala din 1907;

e) Muzee și case memoriale

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie,

Muzeul Municipal de Istorie "Petre Voievozeanu". (Roșiorii de Vede)

Muzeul de Etnografie (Drăcșani),

Expoziția memorială "Gala Galaction" din comuna Didești;

„casa memorială Marin Preda" din comuna Siliștea Noua;

„Casa memorială Zaharia Stancu" din comuna Salcia;

Secția muzeală de arta plastică și Casa memorială Haricleea Darclee, din Turnu Măgurele.

f) Etnografie și folclor

arhitectura și tehnică populară: satul Plosca

prelucrarea artistică a lemnului – instrumente muzicale, comuna Merișani;

creație artistică populară (țesături, cusături, costum popular): Traian, Bujoru, Slobozia – Mândra, Dobrotești, Merișani, zonele Alexandria și Zimnicea, Drăgănești – Vlașca, Măgura, Olteni, Seaca, Conțești, Didești, Siliștea, Piatra, Tătărăști s.a.;

colecții muzeale etnografice: secția de etnografie de la Muzeul județean din Alexandria;

Muzeul Sătesc (Drăcșani), Muzeul de Expoziție Sătească (Lisa)

Manifestări populare tradiționale: Târgul creatorilor de marame "Marama românească" prima săptămâna din septembrie, la Roșiori de Vede și Alexandria; "Festivalul cântecului și jocului popular teleormănean" – anual, la Alexandria la 14 septembrie; Festivalul "Cel mai bun rapsod", festival – concurs, anual, toamna, la Roșiori de Vede, Festivalul "Pe deal pe la Teleormănel", anual, la Alexandria;

3.4 . Potențialul tehnico-economic

podgoriile de la Bragadiru (de Zimnicea), Nenciulești și Turnu Măgurele;

porturile Turnu Măgurele și Zimnicea;

târguri populare, în care meșterii populari își expun creațiile

Târgurile expoziționale: Agralimex (august, agricultură), Flores (mai, flori) și Târgul gospodarului (toamna, horticultură și amenajări grădină–spații verzi).

Bâlciurile anuale la care activitățile comerciale sunt completate cu manifestări culturale și artistice: Roșiorii de Vede (1–8 septembrie), Alexandria (28 mai–10 iunie și 27–30 august), Turnu Măgurele (15–30 august), Videle (14 septembrie), Orbeasca, Băbăița, Drăgănești Vlașca, Ciolănești, Vârtoapele, Balaci, Dobrotești, Plopii Slăvitesti, Salcia, Slobozia Mândra, Siliștea, Tătărăștii de Sus, Olteni, Gratia

Pentru localitățile situate pe malul Dunării, turismul rural sau agroturismul reprezintă o soluție de valorificare a potențialului încă neexploatat al zonei și de dezvoltare, fie că ne referim la posibilitățile de pescuit și vânătoare existente în zonă, fie la promovarea noilor forme de turism de tip “Green”, “responsabil”, “durabil”, adică exact acel tip de turism practicat în zonele rurale sau delta, unde turismul specific nu este foarte dezvoltat.

3.5. Turismul în județul Teleorman

Deși Județul Teleorman nu dispune de un potențial turistic variat, practicarea turismului s-a diversificat în funcție de clientelă și prezintă câteva perspective de extindere în următorii ani ca urmare a evoluțiilor în comportamentul și așteptărilor consumatorilor turistici.

Mai exact, județul Teleorman încearcă să valorifice elementele geografice, diversitatea de situri culturale, puținele festivaluri și sărbători locale, activitățile de agrement pentru a asigura calitatea produselor turistice.

Poate cel mai reprezentativ festival al regiunii Teleorman îl reprezintă “Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis”, organizat în Alexandria. Evenimentul a prins și a adunat multe aprecieri din partea unităților media din România, dar și din partea unor personalități precum actorul Jeremy Irons, Horațiu Mălăele, Angela Gheorghiu. Președintele de onoare al festivalului este Marcel Iureș.

Ca și obiceiuri familiale și calendaristice, întâlnim ritualurile care marchează cele trei momente cruciale ale omului (nașterea, căsătoria și moartea) care sunt însoțite de o serie întreagă de obiceiuri mitico-religioase transmise din generație în generație precum sărbători ale creștinătății, începutul anului, toate însoțite de practici tradiționale

3.6. Formele de turism practicate

Din multitudinea formelor de turism, analiza prezenta asupra industriei turismului din județul Teleorman ne arată că, în etapa actuală, această zonă nu dispune de resurse pentru a asigura un potențial turistic impresionant, singurele forme de turism practicate fiind turismul de tranzit, turismul cultural și turismul de agrement.

Acest tip de turism îmbracă o formă dinamică și definitorie pentru această regiune datorită distanței relativ mici dintre reședința județului, Alexandria și București, capitala României.

Turismul cultural valorifica istoria și cultura regiunii și se caracterizează prin interesul pentru obiectivele culturale, istorice, călătorii , festivaluri

Județul Teleorman este o regiune bogată în tradiții și resurse culturale, deținând 56.439 de bunuri culturale dintre care 7000 sunt de o însemnătate aparte – fac parte din patrimoniul cultural național.

Acestea pot fi clasificate astfel: 570 de monumente dintre care 60 sunt monumente și situri istorice, 316 monumente și ansambluri de arhitectură, 2 clădiri memoriale, 8 monumente și ansambluri artă plastică, 15 zone istorice, rurale și urbane. De asemenea, regăsim și 2 case de cultură, 83 de cămine culturale, 88 de biblioteci publice, 9 muzee și colecții muzeale, dar și un ansamblu artistic folcloric.

Din perspectivă culturală, Județul Teleorman deține lucrări foarte rare, de tip religios dintre care le amintim pe cele mai apreciate: „Antologhion” (1876), „Octioh Mare” (1811), „Evangheliar” (1835), „Ceaslov”(1854), „Liturghiar” (1855). „Prohodul Domnului” (1837), „Biblia” (1855), „Slujba Sfințirii bisericii” (1852), „Cântările Sfintei Liturghii ale Vecerniei și Utreniei”.

Turismul de recreere cuprinde o gamă diversificată de activități pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști, de la plimbarea pe bicicletă, la drumețiile prin păduri, plajă pe malul lacului, pescuit, în care principalele beneficii de pe urma activității turistice sunt împărțite între turist și comunitatea locală.

Această formă de turism reprezintă în acest moment ceea ce se poate traduce ca prin concepte ca Turismul Responsabil sau Green Turism, în fapt o combinație de activități și beneficii în care activitatea turistică nu mai este centrată doar pe client ci și pe destinație, realizând o armonie între comunitate și vizitatori, o simbioză în beneficiul ambilor actori.

În județul Teleorman se practică tot mai mult pescuitul și vânătoarea.

Această formă de turism capătă o importanță deosebită datorită Dunării cu brațele secundare Dunărica, Pasărea, lacurile Suhaia și Fățana care oferă condiții de pescuit sportiv. Regăsim și alte bălți unde se practică pescuitul de tip sportiv: Balta Blejești, Balta Egreta, Balta Cireșului, Balta Poeni-Valea Liliecilor, Balta Gratia, Balta Seaca- Belene, Balta Larga, Balta Frăsinet 2, Balta Ciuperceni, Balta Sebi Alexandria amenajata și cu cabane unde se poate înnopta, Balta Valea Albă, Balta Leșu-Teleorman.

Direcția Silvică Teleorman pune la dispoziție 4 fonduri de vânătoare care însumează 35000 de hectare, dintre care pădurea reprezintă 1975 de hectare. Acestea sunt fixate pe raza Ocolului Silvic Alexandria (Băbăița, Comoara, Drăgănești, Toporu).

Pasionații activităților de vânătoare valorifică și exploatează în mod constant acest potențial, motiv pentru care, se regăsesc în zonă pensiuni pe stil vânătoresc care practică și transmit vechile tradiții turiștilor pasionați de acest tip de activitate.

Ținând cont de faptul că poluarea mediului a ajuns într-un punct critic, indiferent de tipul de turism practicat, este importantă protejarea mediului ambiant, acesta fiind singurul procedeu prin intermediul căruia se pot conserva resursele turistice actuale. Această manieră de a trata problemele legate de conservarea mediului și a obiectivelor cultural-istorice este condiția esențială pentru un turism durabil.

Trendul ascendent din județul Teleorman în privința activităților economice legate de turism este un simptom al dezvoltării sectorului la nivel național.

3.7. Evoluția turismului în județul Teleorman

Conform datelor publicate de INS structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare a crescut constant în ultimul an, în ciuda dificultăților generate de contextual socio-economic

Tabel 2. Structuri primire turistică în Teleorman cu funcțiuni de cazare (INS, 2013)

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Figura 4. Structuri primire turistică în Teleorman cu funcțiuni de cazare (INS, 2013)

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

Potrivit datelor statistice oficiale ale INS la nivelul anului 2009 existau 10 structuri de primire turistică la nivelul județului Teleorman, 7 hoteluri și moteluri, un han și două tabere de preșcolari.

La nivelul anului 2014, în județul Teleorman sunt în total 17 unități de cazare, zece dintre acestea oferind 540 de locuri de cazare conform Direcției Județene de Statistică – TELEORMAN.

indicele variației în timp a capacității totale de cazare

Acest indicator arată ca numărul capacităților de cazare a crescut cu aproximativ 1% a nr. de locuri de cazare din județul Teleorman .

ponderea numărului de locuri de cazare în hoteluri este de 73,25%

Indicatorii relației cerere-oferta în județul Teleorman , reflectă legătură dintre cererea turistică, materializată în consum turistic și componentele bazei tehnico-materiale.

a) indicele evoluției numărului de turiști din structurile turistice de primire în anul 1 față de anul 0 este de 92,13% în scădere fata de anul precedent arată ca numărul turiștilor care au venit în structurile de cazare a scăzut

b) indicele evoluției înnoptărilor în anul 1 față de anul 0 este de 103,7% semnificând o creștere cu 3,7% a numărului înnoptărilor fata de anul 2012

Figura nr.5. Evoluția sosirilor și înnoptărilor

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

gradul de ocupare al unităților de cazare în anul 2013

a fost de 14,45% în scădere fata de 2012 ceea ce semnifica utilizarea mai redusa a capacităților de cazare

Figura nr 6. Indicii de utilizare a capacitaților în funcțiune

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

. Indicatorii densității turistice în județul Teleorman

– arată efectele practicării turismului asupra destinației turistice și populației gazdă.

a)densitatea turistică în raport cu populația

Δt pop – se exprima în turiști / locuitor în 2013 ;

b)densitatea turistică în raport cu suprafață

Δt supr. – se exprima în turiști / km² ;

c)funcția turistică

L = locuri de cazare;

P = populația permanenta a zonei;

Categorii de servicii în turismul județului Teleorman

– servicii de cazare Conform datelor publicate de INS structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare a crescut constant în ultimul an, în ciuda dificultăților generate de contextual socio-economic

Tabel 3. Structuri primire turistică în Teleorman cu funcțiuni de cazare (INS, 2013)

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Figura 7. Structuri primire turistică în Teleorman cu funcțiuni de cazare (INS, 2013)

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Potrivit datelor statistice oficiale ale INS la nivelul anului 2009 existau 10 structuri de primire turistică la nivelul județului Teleorman, 7 hoteluri și moteluri, un han și două tabere de preșcolari.

La nivelul anului 2014, în județul Teleorman sunt în total 17 unități de cazare, zece dintre acestea oferind 540 de locuri de cazare conform Direcției Județene de Statistică – TELEORMAN.

– servicii de alimentație

În județ funcționează un număr de 15 structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publica prezentate în tabelul nr 5

– servicii de transport

Rețeaua de drumuri publice ( drumuri naționale, județene, comunale) are o lungime de 1431km, din care modernizate sunt pe o lungime de 313 km și cu îmbrăcăminte ușoare pe o lungime de 532 km. Lungimea drumurilor naționale este de 352,5 km din care cele modernizate au o lungime de 350,4 km, gradul de modernizare fiind de 99,20 %.

Traseele de drumuri naționale sunt: – DN 6 București -; Alexandria -; Roșiori de Vede (81,435 km); – DN 51 Alexandria -; Zimnicea (43,08 km); – DN 51A Zimnicea -; Turnu Măgurele (54,70 km); – DN 52 Alexandria -; Turnu Măgurele (51,247 km); – DN 54 Islaz -; Turnu Măgurele (17,060 km); – DN 65A Balaci -; Roșiori de vede -; Turnu Măgurele ; – DN 5C Petroșani -; Zimnicea. Drumurile județene au lungimea 741 km, gradul de modernizare fiind de 63,80 %.. Lungimea drumurilor comunale este de 338 km, din care cele modernizate au o lungime de 22 km, cu un grad de modernizare de 6,5 %. Lungimea sectoarelor cu îmbrăcăminte asfaltice ușoare este de 20,3 km, iar a celor pietruite de 215,44 km și cele din pământ -; 100,27 km..

Transportul feroviar. Echiparea tehnica cu linii de cale ferata este de 294 km, din care 79 km a fost electrificata. Traseul format din cale ferata dubla electrificata traversează județul în zona mediana pe direcția Videle -; Roșiori de Vede. Acesta face parte din Magistrala numărul 1 București -; Craiova -; Timișoara -; Arad -; Curtici. Traseul format din cale ferata simpla neelectrificata cuprinde traseele: Zimnicea -; Roșiori de Vede, Turnu Măgurele -; Roșiori de Vede, Roșiori de Vede -; Costești (limita de județ). Nodul important feroviar în județ este reprezentat de Roșiori de Vede. Nivelul de echipări de cai ferate în județ este considerat acceptabil, dar infrastructura și instalațiile conexe cailor ferate nu corespund cerințelor de viteza. Nu se depășesc viteze mai mari de 100 -; 120 km/h. Transportul fluvial se realizează pe Dunăre. Porturile fluviale sunt amenajate la Zimnicea și Turnu Măgurele. Între orașele Turnu Măgurele și Nikopol precum si Zimnicea și Svistov exista în prezent legături de trecere pentru pasageri, în perspectiva prevăzându-se dezvoltarea acestui punct de traversare.

Transportul aerian.

În județul Teleorman nu este amenajata o baza aeroportuara, întrucât sunt amenajate aeroporturi în zona apropiata (București Otopeni și București Băneasa)

– servicii suplimentare în județul Teleorman își desfășoară activitatea 10 agenții de turism 7 în Alexandria 1 în Turnu Măgurele și 2 în Roșiori de Vede care sunt prezentate în tabelul nr. 6

3.8. Concluzii

În vederea dezvoltării durabile și promovării turismului în județul Teleorman se pot lua unele măsuri.

valorificarea sustenabilă a patrimoniului cultural și a resurselor naturale cu potențial turistic precum și îmbunătățirea calității infrastructurii turistice de cazare și agrement în vederea creșterii atractivității județului Teleorman, dezvoltării economiilor locale (comerț, construcții, transporturi, alimentație publică, artizanat) și creării de noi locuri de munca.

Identificarea și consolidarea unei identitati proprii și îmbunătățirea avantajelor competitive în sectoare cu valoare adăugata mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat in zonele și localitățile din Teleorman, atât pe piețele tradiționale cât și pe cele noi, în formare. O parte însemnata a locurilor de munca nou create vor oferi oportunități sporite pentru ocuparea forței de munca feminine și a unor categorii defavorizate.

Restaurarea și valorificarea patrimoniului istoric și cultural și modernizarea infrastructurii conexe. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea sustenabila a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor turistice prin: amenajarea obiectivelor cu potențial turistic în condițiile monitorizării permanente a presiunii asupra mediului în conformitate cu planurile de management pentru ariile naturale protejate, crearea, modernizarea și extinderea structurilor de cazare și de agrement precum și ale utilităților aferente.

Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității județului Teleorman ca destinație turistică, dezvoltarea turismului prin diversificarea ofertei și a activităților de marketing specifice, inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare turistică pe internet.

Deși structura și calitatea serviciilor în Teleorman nu este încă adaptata la cerințele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul în care beneficiile sunt superioare consumului de resurse.

Dezvoltarea și modernizarea acestui sector în viitor va avea consecințe economico financiare, sociale și ecologice favorabile, este ilustrata de situația comparativă din alte

state membre ale UE.

Cu o contribuție în jur de 40% în formarea produsului intern brut, sectorul serviciilor în România se află în urma celor din Slovacia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia, Regatul Unit, Grecia, Olanda (71-74%), Franța (77%), media UE situându-se la circa 70% din PIB ceea ce indică un potențial încă nevalorificat .

BIBLIOGRAFIE

1. Barrows, C., și Powers, T. (2009) Introduction to the Hospitality Industry, Editura John Wiley & Sons, New Jersey;

2. Bădulescu, A. (2007) Economia Turismului, Editura Universității din Oradea;

3.Băltărețu, A., Neacșu, N., Neacșu, M. (2008) Economia turismului, Editura Uranus, București;

.4. Bramwell, B. și Lane, B. (1993) „Sustainable tourism: an evolving global approach”, Journal of Sustainable Tourism nr.1,

5. Bran, F., Simon, T. și Nistoreanu, P. (2000) Ecoturism, Editura Economică, București;

6. Brezuleanu S. – Management agroturistic, Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI,

7. Cocean P., 2005 – Geografia regional a României, Editura Ministerului Educației și Cercetării,

8. Constantin Anghelache, Ion Capanu, Sorin Gabriel Badea Bazele statisticii teoretice și economice Editura Economică București 2000

9. Dona I., Toma E. (2008) – Produse agroturistice: creare, implementare, promovare, Editura Cartea Universitară, București

10. Cioceanu M. – curs Turismul rural, factor de accelerare a integrării economice europene, Considerații generale

11. Cândea M., Simon T., Bogan E. (2012) – Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară,

12. Fennel, D. (2007) Ecotourism, Editura Routledge, Londra;

13. Goeldner, C. și Ritchie, B. (2012) Tourism. Principles, Practices, Philosophies, Editura John Wiley&Sons, New Jersey;

14. Guvernul României, Strategia Naționala pentru Dezvoltare Durabila a României

Orizonturi 2013-2020-2030, București, martie 2008

15. Glăvan V., 2005 – Geografia turismului, Edit. Fundației „România de Mâine” , București,

16. Glăvan V. (2006) – Potențialul turistic și valorificarea sa, Editura Fundației "România de Mâine", București,

17. Matei D. (2005) – Turismul rural : teorie și realitate, Editura Terra Nostra, Iași, ISBN

18. Minciu, R. (1998) Economia turismului, Editura Uranus, București;

19. Nistoreanu, P. și Ghereș, M. (2010) Turism rural – tratat, Editura C.H. Beck, București;

20.Rodica Minciu „Economia Turismului” București 2006

21. Sharpley, R. (2006) Travel and Tourism, Editura SAGE, Londra;

22. Țigu, G.(coord.) (2005) Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București;

23. Weaver, D. (2009) „Reflections on Sustainable Tourism and Paradigm Change”, publicat în Sustainable tourism future , Editura Routledge, New York

24. ***HG 120/2008 privind aprobarea Programului anual de marketing și promovare turistică și a Programului anual de dezvoltare a produselor turistice

25. ***HG 126/2010 privind aprobarea Listei cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism

26. ***HG 14/2011 privind aprobarea Programului anual de marketing și promovare turistică și a Programului anual de dezvoltare a destinațiilor, formelor și produselor turistice

27. ***HG 1412 / 2002 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice

28. ***HG 20/2012 privind aprobarea Programului multianual de marketing și promovare turistic și a Programului multianual de dezvoltare a destinațiilor, formelor și produselor turistice

29. ***HG 320/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 120/2010 privind aprobarea Liste cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism

30. ***HG 77/2010 privind aprobarea Programului anual de marketing și promovare și a Programului anual de dezvoltare a destinațiilor și a produselor turistice

31. ***Legea 187 / 1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural

32. ***Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2008 – Metodologie privind evaluarea potențialului turistic în unitățile administrativ-teritoriale de bază

33. ***Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, 2007, Programul Operațional Regional 2007-2013, accesibil on-line la adresa www.mdrl.ro/_documente

34. ***Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, http://www.mdrt.ro/dezvoltare-teritoriala/amenajareateritoriului/ amenajarea-teritoriului-în-context-national/-9611

35. ***OECD, 1994 – Tourism Strategies and Rural Development, accesibil online la

http://www.oecd.org/dataoecd/31/27/2755218.pdf

36. ***Ordinul Ministrului Turismului nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

37. . ***Ordinul Ministrului Turismului nr. 188 /2003 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 510/2002

38. . ***Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/ 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

39. ***OUG 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, Text actualizat la data de 07.11.2013

40. ***OUG 63/1997 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural, Text actualizat

Tabelul nr. 4 STRUCTURI DE CAZARE ÎN JUDETUL TELEORMAN

Sursa http://turism.gov.ro/informatii-publice/

Tabelul nr. 5 UNITATI ALIMENTATIE PUBLICA ÎN JUDETUL TELEORMAN

Sursa http://turism.gov.ro/informatii-publice/

Tabelul nr. 6 AGENTII DE TURISM ÎN JUDETUL TELEORMAN

Sursa http://turism.gov.ro/informatii-publice/

Tabelul nr. 7 BIBLIOTECI

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Tabelul nr. 8 ACTIVITATEA SPORTIVĂ

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Tabelul nr. 9 INSTITUTII DE SPECTACOL

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Tabelul nr. 10 MUZEE

Sursa : Direcția Județeană de Statistică – Teleorman

Concluzii și propuneri

Se remarcă faptul că măsurile care au ca obiectiv dezvoltarea turistică, inițiate până în prezent, sunt măsuri ce se adresează tuturor agenților turistici de pe întreg teritoriul județului Teleorman (bineințeles, celor care se încadrează în condițiile prevăzute de regulamentele respective) și nu vizează în mod direct acele zone ale țării mult rămase în urmă din punct de vedere economic și social. De aceea există riscul ca aceste măsuri de sprijin să se concentreze tot asupra zonelor cu nivel economic mai ridicat, zonelor urbane sau chiar zonelor din jurul municipiului, unde agenții turistici sunt mai bine informați, și astfel decalajul economic să se adâncească.În concluzie, factorii stimulativi ai dezvoltării serviciilor turistice in judetul Teleorman, cărora trebuie să li se acorde o atenție specială sunt: nivelul de dezvoltare economică, gradul ridicat de educație al populației, capacitatea inovativă ridicată, infrastructura fizică și existența activităților generatoare de atractii turistice.

Din această lucrare mai putem observa că serviciile turistice din județul Teleorman se află într-o continuă dezvoltare atât pe plan urban cât și pe plan rural.Agenții economici urmaresc îndeaproape detaliile importante în dezvoltarea turistică a zonei noastre cautând de altfel soluții în conturarea activitații bazate pe atracția clienților.

Prima propunere pentru îmbunătățirea serviciilor turistice din județul Teleorman ar fi necesitatea creării unui sistem la care să contribuie toți agenții economici implicați,pentru ca zona noastră să scoată oferte atractive pe piața externă.

O altă propunere interesantă și necesară în dezvoltarea turismului ar fi înființarea unei agenții de turism care să aibă ca obiectiv promovarea exclusivă a serviciilor din județul Teleorman.

Altă propunere interesantă și avantajoasă pentru turiști ar fi implementarea unor tichete de vacanță care să scutească de plata unor taxe sau bilete de intrare la vizitarea anumitor atracții turistice.

O propunere foarte interesantă ar constitui modul de promovare al serviciilor turistice. Poți purta tricouri, sacouri, șepci sau alte haine cu sigla firmei tale (agenție sau hotel) sau cu însemnuri legate de partenerii, destinațiile și ofertele pe care le vinzi. Poți purta brelocuri personalizate, ceasuri personalizate, ace de cravată, pinuri sau broșe care să arate lumii unde lucrezi și cum îi poți ajuta. Un astfel de accesoriu poate deschide ușor o conversație și poate trezi atenția dar și interesul unor potențiali clienți, oriunde ai fi și orice ai face.

În încheiere aș dori să subliniez importanța serviciilor turistice în atragerea clienților. Fără promovare și putere de convingere clienții nu pot descoperi cu adevărat punctele de atracție și ofertele noastre și totodată pot pierde contactul cu cunoașterea, dezvoltarea culturală în sine a lor.Fii patriot!! Ajută la dezvoltarea culturală a oamenilor!!!