Turismul Durabil In Optica Strategiei Dunarii. Studiu de Caz Oportunitati Pentru Regiunea S V Oltenia
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I NOȚIUNI GENERALE DESPRE TURISMUL DURABIL
Capitolul II STRATEGIA DE DEZVOLTARE A DUNĂRII
2.1 Domenii prioritare ale strategiei de dezvoltare
2.2 Istoricul cercetărilor
2.3 Participanți, obiective și priorități
2.4 Grupul și centrul de coordonare
Capitolul III STUDIU DE CAZ, STRATEGIA DE DEZVOLTARE A REGIUNII DE SV OLTENIA
3.1 Aspecte legate de geografia fizica a zonei de SV Oltenia
3.1.1 Poziția geografica, delimitarea zonei
3.1.2 Relieful
3.1.3 Aspecte climatice
3.1.4 Rețeaua hidrografica
3.1.5 Vegetatia, fauna si solurile
3.1.6 Zonele protejate
3.2 Geografia umană și economică a Regiunii SV Oltenia
3.2.1 Populația
3.2.2 Asezarile umane
3.2.3 Resursele naturale
3.2.4 Economia
3.3 Numărul sosirilor și înnoptărilor turistice în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia
3.4 Implementarea Strategiei Dunării în Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia. Investiții, oportunități și dezvoltare.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Creșterea rapidă a industriei turistice ce caracterizeză ultima parte a secolului XX și începutul secolului XXI, poate fi corelată cu dezvoltarea fără precedenta economiei, a urbanizării, urmate de tendința de mărire a veniturilor populației, a concediilor prin micșorarea timpului de lucru.
Această prosperitate economică, mai ales a țărilor dezvoltate a impus o evoluție accelerată a turismului prin costul redus al transporturilor, explozia informației și tehnologiei. Însă în același timp, această dezvoltare în ansamblul său, a presupus și presupune costuri de mediu care pot afecta turismul pe termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau global, pun în pericol prin efectele induse multe dintre destinațiile turistice ale Terrei. Deteriorarea componentelor hidrosferei , datorită presiunilor antropice sau a solurilor, vegetației, faunei constituie problem care cer o rezolvare imediată, pentru că ele afectează viața, omul, ramurile economiei implict turismul.
Între mediu, om și turism sunt relații complexe, de interdependență, reciprocitate, dar problema esențială rămâne păstrarea în echilibru amediului natural, deoarece nu există turism fără mediu. Alături de malfuncționările sistemelor socio-economice în general și turismul pune în pericol chiar viitorul său, în primul rând prin fluxul de turiști, extrem de ridicat din unele destinații.
Cu toată dezvoltarea multilaterală, după anul 1990 turismul a început să fie asociat cu degradarea, epuizarea mediului, primele semnale vin ani anii 1970-1980 când turiștii sunt descriși ca sălbatici care invadează lumea ( Miles Turner) sau consumatori de peisaje (Krippendorf). Problemele de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului de turiști, abilitatea crescândă de a accesa areale naturale nealterate. Dacă în anul 1950, fluxul turistic mondiala fost de numai 25 000 000 persoane a ajuns în ajnul 2004 la 763 000 000 turiști . Creșterea nu a fost continuă ci a fluctuat din cauza șocurilor economice, politice și sociale. Scena actuală arată că turismul este sectorul economic marcat de cea mai mare creștere. Creșterile au fost de 5,5 ori mai mari în Asia-Pacific, de 4 ori în Africa și de 5 ori în Orientul Mijlociu. Pentru a-ți atinge scopurile, prosperitatea sau supraviețuirea, companiile urmăresc atragerea unui număr cât mai mare de turiști ceea ce duce la aglomerarea unor regiuni sau la micșorarea prețurilor. Astfel companiile mari, părăsesc aceste destinații și deschid altele noi care pot aduce venituri mai mari astfel se ajunge la o ofensivă a unor guverne sau ecologiști asupra industriei turistice. Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil alături de turismul ecologic.
Capitolul I
NOȚIUNI GENERALE DESPRE TURISMUL DURABIL
Turismul durabil s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului XX ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea turismului. Noțiunea de turism durabil implică înțelesuri diferite (turism în natură, turism verde, turism ecologic). În anul 1983 Hector Ceballas Lascurain spunea: Ecoturismul este un turism care implică călătorii în areale relativ neperturbate cu scopul de a dmira, studia, bucura de peisaje, faună, plante ca și de unele resurse culturale . În anul 1991, Valentine P. introduce termenul de durabilitate definind turismul durabil ca un turism bazat pe natură, un turism nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu și corect. Preluând unele idei legate de exploatrea resurselor naturale, Figgis în anul 1992 afirmă că orice călătorie spre areale naturale izolate cu scopul îmbogățirii înțelegerii și aprecierii patrimoniului ecologic și cultural fără a produce deteriorarea acestora se încadrează în termenul de ecoturism. Uniunea Mondială a Conservării Naturii afirmă că ecoturismul, este o călătorie ecologică responsabilă, înb areale naturale neperturbate cu scopul de relaxare și apreciere a naturii și a oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă din zonă, care promovează conservarea, având un impact negativ redus și oferă beneficii comunităților implicate. (1996). Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil (WTO, OMT, WTTC, 1995). În publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, înacelași timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor”.
Indiferent ce definiție se adoptă se poate concluziona că turismul durabil este o variantă a afirmării turistice, ce constă în deplasarea omului în special în areale naturale atractive pentru a se relaxa, cunoaște, informa, fără a produce pierderi sau distrugeri ale calității mediului înconjurător, aducând beneficii tuturor segmentelor implicate în actul turistic.
Turismul durabil reprezintă a cale de exploatare durabilă amediului și un produs turistic cu proprietăți terapeutice pentru psihicul sau fizicul uman. Turismul durabil nu este o modă ci o necesitate a mileniului trei care poate aduce chiar și așa venituri pe termen lung celor implicați. În același timp permite protejarea unor habitate vulnerabile exploatării turistice clasice, introduce cunoașterea, educarea, relaxarea turistului pe baza unor produse turistice sensibile fragile. Treptat a devenit un segment de piață turistică cu un potențial în creștere prin calitățile sale ecologice, responsabile, durabile, integre. Planificarea, dezvoltarea infrastructurii turistice trebuie să fie focalizate pe criterii de mediu.
Principiile ecoturismului
1. Durabilitatea
Reprezintă procesul prin care dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă cerințele populației actuale, fără a compromite capacitatea de susținere a mdiului pentru generațiile viitoare. De aceea este util ca activitățile desfățurate să se bazeze pe parteneriate, colaborare deschisă pentru a da o imagine transparentă utilizării resurselor. Acest principiu este cerut de:
– Schimbările sociale: îngrijorarea crescândă pentru mediu, vulnerabilitatea destinațiilor turistice.
– Politica turistică: ce trebuie să reflecte grija pentru mdiu
2. Echitatea
Trebuie să elimine interesele egoiste, exclusiviste axate pe acumulare de capital doar pentru unele segmente ale societății. Acest principiu se sprijină pe studii profunde, deoarece ce pare a fi durabil pentru un segment poate fi neelocvent pentru altul.
3. Eliminarea opțiunii dictatului
Din partea marilor puteri economice asupra țărilor mai puțin dezvoltate, deoarece crează situații care pot duce la pierderi ale diversității ecologice și sărăcirea comunităților din arealele țintă. Această politică este înlocuită de cooperare și parteneriate strategice interstatale, între firme, între guvern și firme sau între acestea și comunitățile locale.
După prof.Mazilu Mirela principiile dezvoltării durabile din prisma turismului sunt următoarele:
Valorarea intrinsecă a mediului pentru turism este deosebit de mare și este absolu necesar ca să aplicăm cerințele dezvoltării durabile, pentru ca și generațiile următoare să se bucure de aceste valori naturale;
Turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze:
– mediul ambiant
– comunități locale
– vizitatorii;
Relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind „obligat” să nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător.
Dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, culturale ale spațiului geografic în care se desfășoară;
Scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;
Industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.
Conceptele moderne având în vedere inființarea ariilor protejate și parcurilor naționale datează încă din anul 1872 când anumiteterenuri au fost excluse în mod voit de la dezvoltarea urbană și ruralăcorespunzătoare colonizării Statelor Unite de către europeni. Conceptele inițiale ale protejării mediului natural stau încă la baza protecției a peste 30000 de arii protejate din lume. Abia după o sută de ani au apărut primele conceptele de durabilitate și de dezvoltare durabilă. Originile acestor conceptese găsesc în Raportul Brundtland din anul 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare(WCED, 1987). Acest Raport a fost prima inițiativă pentru gestionarea durabilă a acestor resurse, astfel ca și generațiile următoare să se poată bucura de utiliozarea acestora, practic să dorit o conservare și o exploatare economicoasă a acestora.
În anul 1991 TIES (Societatea Națională a Ecoturismului) a anunțat o serie de principii ce țin de turismul durabil:
– minimalizarea impactelor negative asupra mediului sau culturii care pun în pericol destinațiile
– educarea turiștilor privind importanța conservării resurselor
– accentuarea ideii de afacere responsabilă și armonizare ei cu interesele locale și de mediu
– realizarea de venituri directe din conservarea arealelor protejate
– utilizarea studiilor de mediu și monitorizarea destinațiilor pentru reducerea impactelor
– zonarea turistică și desemnarea unui management pentru fiecare regiune
– asigurarea că dezvoltarea turistică nu depășește capacitatea de suport
– bazarea pe o infrastructură dezvoltată armonios cu mediul, minimalizând utilizarea combustibililor fosili.
Necesitatea apariției
Turismul durabil a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin exploatarea turistică, fiind în același timp o cale de exploatare turistică o sursă impoartantă de venituri de care depind atâția oameni mai ales în regiuni în care nu sunt multe surse dar și o cale de
exploatarea durabilă a mediului, un produs turistic ce poate aduce venituri pe termen lung tuturor partenerilor implicați. Apariția, practicarea turismului durabil este o necesitate din cauza diversității spațiale geografice pe care se grefează resursele ecoturistice. Creșterea populației consde principii ce țin de turismul durabil:
– minimalizarea impactelor negative asupra mediului sau culturii care pun în pericol destinațiile
– educarea turiștilor privind importanța conservării resurselor
– accentuarea ideii de afacere responsabilă și armonizare ei cu interesele locale și de mediu
– realizarea de venituri directe din conservarea arealelor protejate
– utilizarea studiilor de mediu și monitorizarea destinațiilor pentru reducerea impactelor
– zonarea turistică și desemnarea unui management pentru fiecare regiune
– asigurarea că dezvoltarea turistică nu depășește capacitatea de suport
– bazarea pe o infrastructură dezvoltată armonios cu mediul, minimalizând utilizarea combustibililor fosili.
Necesitatea apariției
Turismul durabil a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin exploatarea turistică, fiind în același timp o cale de exploatare turistică o sursă impoartantă de venituri de care depind atâția oameni mai ales în regiuni în care nu sunt multe surse dar și o cale de
exploatarea durabilă a mediului, un produs turistic ce poate aduce venituri pe termen lung tuturor partenerilor implicați. Apariția, practicarea turismului durabil este o necesitate din cauza diversității spațiale geografice pe care se grefează resursele ecoturistice. Creșterea populației constituie principala presiune asupra mediului și este inexorabilă. Industria turismului este privită ca fiind, prin specificul său, legată de mediu mai mult decât alte industrii, dar mărimea și prezența ei au creat impacte de natură fizică și socială negative asupra mediului. Turismul a devenit de asemenea o mare problemă culturală și de mediu în multe zone datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nuține cont de schimbările pe termen lung pe care le produce. Conceptele care puse cap la cap alcătuiesc o strategie de turism durabil au fost proiectate și testate tocmai pentru a evita deteriorarea echilibrului zonelor unde se desfășoară activități turistice .
Turismul are din păcate în numeroase situații un impact fizic deosebit de puternic asupra locurilor vizitate, dintre acestea menționăm:
– păduri defrișate sau mai bine spus distruse pentru a face loc construcțiilor de aeroporturi și drumuri, hoteluri și terenuri de golf.
– eroziunii ale solului, zonelor cu pășuni valoroase științific, a spațiilor umede, a mediilor forestiere, determinate din cauza numărului mare de turiști care nu știu sau nu vor sau nu sunt interesați să păstreze aceste valor, exemple tipice sunt: eroziunea montană din zona Alpilor și din Carpați, din Parcurile Naționale din Statele Unite și din Munții Himalaya care din păcate au devenit exemple clasice.
a) Varietatea mediilor naturale geografice: sunt cele care oferă prcatic numeroase resurse naturale turistice (acvatic-marin, lacustru, rivier, fito-faunistic- pădure tropicală, temperată, foiase, conifere, prerie, stepă, savană, deșert, tundră, dar și litologic- vulcanic, structural, sculptural, glaciar)
b) Polarizarea financiară și economică mondială: implică state cu venituri mari (SUA, Canada, Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie) ce pot investi în turismul durabil, state cu venituri medii (Cehia, Polonia, Ungaria), care promovează un turism durabil moderat ca dotare și flux, state subdezvoltate (Africa, Asia de Sud, Pacificul de Sud) cu un mare potențial ecoturistic în care această alternativă de turism este de fapt o sursă de supraviețuire.
c) Dinamica turismului în funcție de gama de interese: poate fi grupată pe patru direcții- turiști, firme turistice, comunități locale și mediu.
d) Impactul turismului asupra mediului: un impact pozitiv este refacere unui echilibru ecologic dar din păcate cele negative sunt mult mai evidente și prezente
– Raportul dintre turismul litoral și mediul ambiant: litoralul corepsunde cu cele mai cerute areale din industria turistică. Resursele turistice ale litoralului au determinat de-a lungul timpului concentrări mari ale populației și economiei și a crescut substanțial fluxurile turistice. Astfel au apărut megastructuri hoteliere, s-a depășit capacitatea de suport a plajei, s-au constatat pierderi ale biodiversității costiere prin imposibilitatea monitorizării activității turistice. Astfel s-a ajuns la supraaglomerare a mediului litoarl în Maldive, Bali sau America Centrală iar ân România utilizarea incorectă a resurselor de litoral a dus la reducerea numărului de turiști
– Impactul turismului balnear asupra mediului:cu toate că este una dintre formele cele mai valoroase ale turismului în multe zone ale lumii turismul balnear intră într-o relație conflictuală cu mediul. Unle stațiuni balneare sunt afectate de poluare și degradare (alunecări de teren, eroziune, torențailitate, inundații, viituri, cutremure, activități industriale diverse ce poluează resursele balneare)
– Impactul turismului montan asupra mediului: problemele induse în mediu de către turismul montan sunt diverse ( fluxuri neorganizate de turiști, accentuarea eroziunii pe treseele turistice montane, poluarea cu deșeuri, colectraea și distrugerea vegetației sau a rocilor, vânatul ilegal, tăierea pârtiile de schi prin defrișare).
– Impactul turismului cultural asupra patrimoniului cultural: patromoniul cultural național sau al umanității este periclitat de activitățile economice în multe areale ale Terrei. Grave probleme de degradare datorită poluării cu diferite substanțe care în contact cu vaporiid e apă formează acizi care erodează, corodează, oxidează clădirile. La toate acestea se mai adaugă: fluxurile mari de turișri mai ales cu anumite ocazii, evenimnete, lipsa de educație manifestată prin vandalism, incendii, furturi, depunerea de deșeuri, schimbarea tradițiilor prin modernismul adus de turiști, managementul neadecvat al obiectivelor culturale sau al unităților economice poluante. Turismul poate avea serioase impacturi culturale. Turiștii sunt bogați și pretențioși. Prezența turiștilor poate face să dispară obiceiuri locale,poate schimba valoarea terenurilor și piața forței de muncă cu susul în jos, poate provoca regresul limbilor locale, poate schimba echilibrul politic în favoarea unor companii multinaționale. turismul poate distrugeviitorul promis prin transformarea unei destinațiituristice într-o zonă dependentă de banii proveniți dinactivități turistice ca apoi să fie considerată a nu mai fila modă sau neinteresantă în continuare. Dezvoltarea turismului convențional privește cultura și mediul natural ca pe resurse destinate exploatării și expuse epuizării. Turismul convențional este o industrie pe termen scurt, un sezon turistic este considerat o perioadă lungă de timp îndomeniul turistic. Din păcate impactul se manifestă direct asupra monumentelor cultural care sunt scrijelite, distruse, demolate sau lăsate în paragină chiar dacă valoarea lor esste una recunoscută.
Țelul turismului durabil ar trebui să fie diversificarea economiei locale și nu înlocuirea activităților de creștere a animalelor cu activități turistice. Substituirea ar avea trei pericole: aduce dependență de o singură activitate, provoacă începerea dezvoltării de tip stațiune turistică și în acest fel se pierde caracterul de unicitate bazat pe ruralism și natură și începe declinul agriculturii ducând în final la distrugerea peisajelor și habitatelor. Pierdereapeisajelor tradiționale și a habitatelor înseamnă implicit pierderea unicității și a nișei de piață(unique selling point) pentru turism și provoacă pierderea ireparabilă a valorilor culturale și natural.
Transportul la și de la destinațiile turistice poate avea impacturi serioase – nu în cele din urmăpoate avea efecte asupra încălzirii globale și atmosferei. Transportul aerian și transportul auto ard cantități uriașe de combustibil fosil și eliberează în atmosferă cantități mari de noxe. La nivelul terenului deplasarea cu mașini și parcarea mașinilor pot dăuna serios peisajelor și naturii nederanjate din ariile protejate.
Protecția acestor resurse turistice este absolut necesară în condițiile în care absolut toată lumea are de câștigat de pe urma unor resurse turistice apte și bine conservate, iată numai câteva dintre beneficiile unui turism în care protecția patrimoniului natural și cultural este asigurată :
Procesele ecologice și suprafețele acvatice sunt protejate și conservate astfel viața plantelor, animalelor și a oamenilor este protejată.
Conservarea biodiversității, aici se include toată resursa biologică (gene, specii și ecosisteme)
Conservarea și protejarea pentru ca mai apoi să poată fi valorificate, resurselor culturale și patrimoniul construit, o resursă turistică este mult mai valoroasă în forma sa originală, nemodificată, sau cât se poate de puțin modificată.
Schimbarea mentalității comunității locale în privința resurselor de care dispun, astfel încât să nu mai privească resursele turistice numai ca o sursă de profit fără nici o scrupulă.
Valorile astfel conservate, trebuiesc transmise generațiilor următoare prin tradiție, spiritualitate și educație, este necesară schimbarea mentalității tinerilor pentru craerea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător.
Oferirea unui ajutor celor care doresc să cunoască mai mult, să exploreze și să împărtășească mai departe din experiențele trăite în anumite locuri, prin practicarea unor forme și tipuri de turism care nu rănesc mediul natural.
Acordarea de suport total celor care doresc să călătorească și chiar să efectueze studii științifice chiar și turism de afaceri, dar și instruirea turistilor în vederea comportamentului vizitatorului la destinație
Îmbunătățirea facilităților locale, de transport și comunicații
Sprijin pentru dezvoltarea mecanismelor de autofinanțare privind acțiunile întreprinse în ariile protejate
Îm acest sens se pot lua anumite măsuri care se pot aplica numai prin voință și respectarea întocmai a legii, se pot identifica trei direcții de dezvoltare:
Sprijinirea comunităților locale pentru a putea menține sau în cel mai rău caz a restabili organizarea celormai importante și reprezentative festivaluri de ordin cultural, tradiționale sau în cazul evenimentelor cu specificlocal și foarte important să fie sprijinite financiar de către autoritățile centrale pentru a putea demara acțiuni derestaurare a patrimoniului construit, care în multe situații suferă din lipsa fondurilor destinate renovării.
Comunitățile locale au numai de câștigat atunci când, cu mândrie își pot etela numeroasele valori de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric dar și atunci când valorile naturale sunt bine conservate și bine puse la punct, protejate și perment monitorizate astfel încât orice vine să laude cu prisosință muncă localnicilor și să fie dați mai departe ca exemplu pentru alte comunități locale.
Încurajarea comunităților locale pentru a demara, organiza și susține o reconstrucție ecologică, pentru utilizarea sustenabilă a resurselor locale.
În privința îmbunătățirii calității vieții turismul durabil nu face excepție în a contribui la creșterea calității vieții individului dar și a comunităților fie ele locale sau la nivel național, în acest sens pot fi menționate anumite aspecte:
Sprijinirea acțiunilor de educație șiformare de mediu, pentru vizitatori șilocalnici.
Stabilirea unor elemente de atractivitatepentru destinații, pentru rezidenți dar șipentru vizitatori, care să contribuie laconceperea unor alte noi activitățicompatibile, de la pescuit la oferta deservicii sau produse ale industriilorlocale.
Creșterea nivelului schimburilor interculturale.
Încurajarea dezvoltării activitățilorculturale, meșteșugurilor, și artelor.
Creșterea nivelului de educație apopulației locale.
Încurajarea populației de a vorbi și a seapropia de cultura turiștilor străini.
Încurajarea populației locale de a apreciacultura locală proprie și mediul.
Și în această direcție pot fi luate și aplicate anumiote măsuri pentru ca obiectivele propuse prin aplicare turismului durabil să fie atinse:
Dezvoltarea facilităților și serviciilor pentruturism care pot să aducă beneficiu pentrucondițiile de trai ale rezidenților locali.
Îmbunătățirea sistemului de comunicații
Îmbunătățirea procesului de educație
Sporirea nivelului de trening pe domeniispecifice
Asigurarea serviciilor de sănătate
Dezvoltarea cunoașterii și aprecieriipublice a biodiversității de excepție ajudețului (vizitarea zonei de cătrerezidenți, interpretarea pe teren, programde educație ecologică în școală,încurajarea vizitelor făcute de grupurilede elevi în zonele locale cu potențial).
Observăm se pune accent pe educație, ca factor decisiv în modelarea personalității tinerilor încă de la o vârstă fragedă pentru a le inocula dragostea față de mediu, grija pentru protejarea naturii și înțelegerea nevoii de a apăra sistemele ecologice care deși extreme de fragile sunt cele care susțin viața.
Am utilizat, deja, de câteva ori până acum, termenul de „actori” și „factori interesați” (stakeholders). Aceștia sunt persoane sau grupuri de persoane, părți interesate, strâns legate de o companie, o organizație, un proiect, un eveniment. În contextul dat, părțile interesate sunt implicate în procesul de turism. De multe ori, din păcate se poate întâmpla ca toate părțile să nu țină cont și de protejarea resurselor exploatate și să vizeze numai profitul imediat.
Turismul durabil este de multe ori, nejustificat considerat o frână în calea dezvoltării turismului, această idee eronată nu este deloc îndreptățită pentru că turismul durabil își dorește tocmai să conserve acele obiective turistice pentru ca să fie utilizate cât mai mult timp și toți partenerii implicați: habitatele gazdă și comunitățile lor, turiștii și industria turistică propriu zisă să aibă numai de căștigat.
Astfel, principalul obiectiv al turismului durabil este atingerea unui echilibru stabil între dezvoltare și conservare, de-asemenea un obiectiv al turismului durabil este găsirea celei mai bune forme de turism pe care o zonă, o regiune o poate îmbrăca, pentru acest lucru trebuie să se țină cont de ecologia și cultura acesteia. Atingerea acestui echilibru este posibil de realizat este drept, cu niște costuri, astfel pentru o perioadă este nevoie de restricționarea accesului sau chiar interzicerea acestuia, să fie mai mult decât necesară limitarea sau chiar stoparea dezvoltării extensive care oricum nu este benefică atunci când este realizată forțat și când vizează un câștig imediat cu orice scop, în consecință este necesară adoptarea unei game largi de măsuri de managementturistic.
În conceptele turismului durabil nu se planifică numai activitățile și dezvoltarea turistică, ci se integreazăturismul cu mediul natural, cu mediul economic al regiunii respective astfel încât să rezulte o relație echilibrată care să includă și viitoarele dezvoltări în contextul atingerii scopurilor foarte importante de conservare.
Referitor la turismul durabil, identificăm următoarele grupe de actori conform figurii 1.1. Diferite instituții și organizații gravitează în jurul interesului legat de turismul durabil. Guvernul, comunitatea locală și industria turistică se află deasupra, de-a parte și de alta, în al doilea rând sunt turiștii și grupurile de presiune iar în rândul de jos voluntariatul, educația și media pe aceelași linie. Există un mare impediment, legat de faptul că turismul durabil își poate atinge obiectivele numai dacă toți cei opt factori sunt bine corelați, dacă există opoziție din partea unuia dintre cei implicați ca sa nu mai vorbim dacă sunt mai mulți factori care au obiecții, cu atât mai mult turismul durabil, subiect sensibil de discuție oricum nu-și va atinge scopul.
Un alt risc este cum am arătat mai sus, legat de dorința unui câștig imediat care nu se poate realiza fără anumite sacrificii în privința mediului natural. Atragerea imediată a unor fluxuri de turiști, fără investiții corespunzătoare în infrastructura locală, fără a proteja corespunzător și inițial obiectivele turistice poate aduce treptat pierderea sursei de bani și afacerea va intra în colaps prin secătuirea resurselor turistice, prin epuizarea lor completă sau prin scăderea valorii lor turistice datorită distrugerilor provocate de impactul turismului asupra patrimoniului turistic.
Fig. 1.1 Actori ai turismului durabil (dupa prof.Mazilu Mirela)
Toți actorii trebuie să îndeplinească o sarcinăconcretă pentru a da forța necesară dezvoltării turismului durabil și pentru ca fiecare dintre ei săobțină beneficii, prin păstrarea unui mediu turisticatractiv, care să protejeze în același timp mediulînconjurător. Se știe deja că turismul, în general,generează beneficii economice atât pentru țările șiregiunile de destinație, cât și pentru țările emițătoare.Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan șiprosperitatea altor sectoare ale economiei (industriaalimentară, comerțul, transportul etc.). Deoarececererea pentru turismul ecologic este în permanent și constantă creștere (pe plan mondial), ca o tendințăde menținere a acestei influențe pentru piațaaturismului și a comunităților locale prezintă interescontinuitatea promovării modelelor de dezvoltaredurabilă.
Relația turism- mediu înconjurător are o importanță deosebită, ocrotirea șiconservarea mediului reprezentând condiția primordială de desfășurare și dezvoltare aturismului. Această legătură este una complexă și se manifestă în două direcții: mediulnatural prin componentele și resursele sale,și omul prin nevoile sale din ce în ce mai mari .
Dezvoltarea durabilă a turismului depinde în mod direct sau indirect de dezvoltarea durabilă a altor domenii (Mc Kercher, 1993). Or, îmbunătățirea generală a infrastructurii, scăderea corupției, creșterea economică, creșterea nivelului de trai etc. vor duce la crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea durabilă. Deoarece turismul durabil reprezintă un scop, trebuie înțeles că orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naștere la anumite schimbări întro zonă. Totuși, aceste schimbări trebuie menținute în limite acceptabile, astfel încât scopul durabilității să fie atins. Turismul durabil poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin dezvoltarea și conducerea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.
Turismul durabil nu poate fi însă implementat brusc, s-ar crea anumite derapaje și cu siguranță ar exista opoziție din parte anumitor instituții, de exemplu comunitatea locală. Astfel în dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape (WTO, 1998):
prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice respective;
a doua etapă constă în desfășurarea progresivă a activității turistice (în paralel cu responsabilitatea protecției mediului înconjurător și respectării turismului durabil);
În continuare sunt câteva aspecte care trebuiesc clarificate:
1. Turismul durabil nu urmărește doar ocrotirea mediului. Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie environmentale, fie socio-culturaletc.), iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă aacestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru și a uneiarmonii, într-ooptică de durabilitate (chiar prosperitate) pe termen lung.
2. Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.
Nevoia de a conserva comunitățile gazdă și habitatele naturale este de o importanță majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil. În timp ce unele tipuri de turism pot distruge comunitățile și habitatele, turismul durabil are drept scop folosirea veniturilor și oportunităților legate de activitățile turistice ca instrumente pentruconservare.
Turismul durabil poate include ecoturismul. Dar în timp ce ecoturismul se concentrează asupraoamenilor care contemplă natura, peisajele naturale și societățile tradiționale, conceptul de turism durabil se potrivește a fi aplicat și în cazul turismului de masă.
Îmbrățișarea schimbării în privința turismului durabil
Pentru început trebuiesc fixate și înțelese cele trei componente ale bunăstării durabile:
1. CREȘTEREA ECONOMICĂ;
2. PROTECȚIA MEDIULUI;
3. BUNĂSTAREA SOCIALĂ.
Se recomandă abordare unei strategii noi pentru interconectarea celor trei componente prin dialog, cooperare și găsirea de soluții care să fie echilibrate și să asigure beneficii în toate din cele trei direcții.
Clădirea unei noi culturi de firmă
Este foarte important să se pornească de jos, de la unitățile cele mai mici, schimbarea mentalității despre mediu din interiorul societăților economice (turistice, industriale, agricole, de transport), crearea unei atitudini pozitive în privința protejării mediului natural și a celui construit.
Inițierea acțiunilor voluntare
Se referă la adaptarea prezentei legislații la cerințele protejării mediului, inițierea unor legi noi și acordarea de stimulente importante economice pentru ca societățile comerciale să evite a polua mediul.
Proiectarea pentru eco-eficiență
Este necesară o reevaluare a ciclului de viață al produselor, de la faza de materie primă și până la produsul final și deșeurile care se aruncă după utilizare . Obiectivul este să se identifice părțile de proces ce au cea mai mare intensitate a resurselor și apoi să se reproiecteze produsul pentru a obține economii importante de energie.
Căutarea oportunităților pentru creștere
Pe măsură ce se urmărește să se ajungă la durabilitate, managerii trebuie să fie atenți la schimbările nevoilor indivizilor și ale societății pentru calitatea mediului înconjurător.
Investirea în creativitate
Tehnologia este cea mai mare contribuție pe care industria o poate face pentru dezvoltarea durabilă. Fundamentul cu cel mai mare succes este deci inovarea. Este necesar deci, să se creeze tehnologii mai curate, procese mai eficiente, produse alternative, ecoeficiente. Rezultatele nu trebuie să utilizeze în exces resurse și nu trebuie să lase în urma lor reziduri toxice.
Conceptul de eco-business
Tot mai mulți manageri au început să înțeleagă importanța mediului natural, ca factor primordial de producție, la fel de important ca resursele umane, capitalul acumulat, tehnologiile informatice etc. La rândul ei, Comunitatea internațională a reconsiderat prioritățile necesare viitorului omenirii, inițiind și promovând acțiuni ce contracarează și elimină efectele factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic. Cele mai importante efecte și beneficii sunt asupra naturii și asupra sănătății. Sunt necesare noi sisteme tehnice, informatice care să se plieze corespunzător cu conceptul de eco-business, tehnologii care să fie puse în funcțiune de către energiile verzi.
Conceptul de eco-business reprezintă o noțiune complexă ce acoperă o sferă largă de acțiuni și implică următoarele direcții:
– Însumează ansamblul bunurilor și serviciilor eco-eficiente;
– Concentrează întreaga activitate care se derulează în cadrul producției, comercializării și consumului;
– Promovarea unor instrumente și mecanisme de implementare: ecologia industrială, sisteme de gestiune a mediului, stimulente economice, acțiuni de finanțare, acorduri bi și multilaterale privind protecția mediului.
Pentru asigurarea protecției mediului și a viețuitoarelor, societatea utilizează diferite instrumente de intervenție, cunoscute în limbajul tehnic de specialitate drept bunuri și servicii ecologice. Conform organizațiilor specializate din cadrul O.N.U., noțiunea de “bunuri și servicii ecologice” însumează toate echipamentele, tehnicile, tehnologiile și serviciile care permit protecția mediului. Conform studiilor efectaute în cadrul O.N.U. s-au delimitat trei categorii de domenii ecologice:
– servicii cu caracter ecologic,
– echipamente și tehnici de combatere a poluării,
– alte bunuri denumite “produse verzi”
În prezent bunurile și serviciile ecologice se împart în două categorii:
– Bunuri și servicii cu caracter antipoluant (au rolul de a contracara emisiile poluante și de a reduce cantitatea de deșeuri);
– Bunuri și servicii de protecție a mediului (sunt cunoscute pentru faptul că acționează efectiv asupra sursei de poluare, începând cu materia primă folosită și continând cu procesul efectiv de producție și stocarea reziduurilor).
Capitolul II
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A DUNĂRII
2.1 DOMENII PRIORITARE ALE STRATEGIEI DE DEZVOLTARE
Strategia Uniunii Europene pentru Dunăre (SUERD) este un instrument comunitar de cooperare macroteritorială la care participă 14 state ale UE și state riverane Dunării.
Fig. 2.1 Statele riverane Dunării, participante în cadrul strategiei SUERD, sursa: mae
În privința domeniilor prioritare, rolul României este extrem de important, țara noastră gestionează împreună cu alte state riverane Dunării, nu mai puțin de 3 din cele 11 domenii prioritare existente, mai exact:
1. Transporturile pe apele interne (împreună cu Austria)
2. Cultură și turism (împreună cu Bulgaria)
3. Gestionarea riscurilor de mediu (împreună cu Ungaria)
Dezvoltarea teritorială este una dintre direcțiile pe care această strategie o adoptă, astfel în cazul României se are în vedere :
a) Amenajarea râului Argeș privind protecția contra inundațiilor;
b) Construirea și punerea în funcțiune a Canalului Dunăre- București;
c) Înființarea unui centru pentru studii avansate pentru Delta Dunării- Marea Neagră
d) Construirea unor poduri noi peste Dunăre (ex: Bechet- Oreahovo)
e) Implementarea unui proiect de management al riscurilor cu țintă la Delta Dunării
Strategia UE pentru regiunea Dunării va reprezenta un cadru de cooperare coerent, ce va contribui, pe de oparte, la atingerea țintelor de dezvoltare ale UE și pe de altă parte la promovarea valorilor și principiilorcomunitare în statele terțe din regiune.
Strategia Dunării își propune ”dezvoltarea turismului și valorificarea patrimoniului natural și a moștenirii cultural-istorice prin dezvoltarea infrastructurii specifice și intense acțiuni de promovare. Dunărea constituie un important catalizator al creativității și al dialogului intercultural, o sursă de inspirație și o punte de legătură și comunicare între culturi și civilizații dezvoltate prin relații comerciale, sociale și culturale prilejuite de proximitatea sa “.
Dna prof.Mazilu Mirela, menționează printre cele mai importante direcții pe care Strategia de Dezvoltare a Dunării trebuie să le urmeze, următoarele:
1. Proiectele pentru infrastructură trebuiesc susținute de cele pentru turism și divertisment, astfel încât dezvoltarea să fie completă.
2. Valorificarea turistică în mod ecologic și durabil a unicității geografice a Clisurii Dunării și a Deltei Dunării.
3. Construirea porturilor turistice sau transformarea celor deja existente în porturi cu profil turistic în condițiile diminuării substanțiale a activităților industriale;
4. Implementarea unei strategii de relaxare fiscală în privința agrementului turistic;
5. Dezvoltarea transportului de persoane și implicit cel turistic prin implementarea unor programe de îmbunătățire a infrastructurii de transport, cu accent pus pe rețeaua feroviară- introducerea unei infrastructuri specifice trenurilor de mare viteză;
6. Dezvoltarea unor terminale multimodale eficiente în porturile de pe Dunăre, pentru a conecta căile navigabile interioare cu cele de transport rutier și feroviar, până în 2020, lucru foarte important mai ales pentru România;
Dacă România are în grijă aspectele legate de transportul intern, elementele de cultură și mediu dar și riscurile de mediu, în tocmai cu cele menționate și propuse de către Dna Prof.Mazilu Mirela, Strategia UE, are câteva direcții prioritare la nivel generale:
CONECTIVITATEA ȘI ACCESIBILITATEA
a) Crearea unor sisteme de transport integrate de transport, crearea nodurilor intermodale;
b) Consolidarea și extinderea rețelelor transfrontaliere și intermodale;
c) Dezvoltarea transportului pe căile navigație interioare și promovarea acestui tip de transport;
PROTECȚIA MEDIULUI ȘI PREVENIREA RISCURILOR
a) Reabilitatea, protecția și conservarea resurselor naturale;
b) Dezvoltarea infrastructurii de mediu;
c) Reducerea riscurilor naturale prin dezvoltarea capacității de prognoză și intervenție;
DEZVOLTARE SOCIO-ECONOMICĂ
a) Diversificarea activităților economice;
b) Dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice
c) Dezvoltarea policentrică a rețelei de așezări umane
d) Favorizării cooperării verticale și orizontale în zona Dunării
e) Intensificarea cooperării în domeniul educației și cercetării
În concluzie, accentul se va pune pe conectivitate (transport intermodal, cultură și turism, rețele de energie), protecția mediului (managementul resurselor de apă, protecția biodiversității și managementul riscurilor), creșterea prosperității regiunii Dunării(educație, cercetare, competitivitate)și îmbunătățirea sistemului de navigare(capacitate instituțională și securitate internă). Cele patru domenii, au devenit domenii prioritare ale Strategiei UE pentru dezvoltarea Regiunii Dunării și vor însuma practic toate eforturile pe care participanții le vor depune în atingerea obiectivelor.
Dezvoltarea Regiunii Dunării se poate face numai abordând cele patru direcții (transporturi, protecția mediului, creșterea prosperității nu numai economice dar și creșterea calității vieții în sine, îmbunătățirea infrastructurii), cele patru direcții de dezvoltare nu se pot exclude una pe cealaltă ci se completează având practic un singur obiectiv major reprezentat de crearea unei Regiuni de Dezvoltarea aptă din toate punctele de vedere să asigure locuitorilor săi dar și vizitatorilor condiții optime de agrement și turism. Nu trebuie omis faptul că creșterea calității vieții pentru localnici crează un cadru optim pentru primirea turistică.
1.2 ISTORICUL CERCETĂRII
Ideile privind turismul durabil au apărut încă de la sfârșitul secolului XIX, odată cu înființarea primelor rezervații naturale, mai exact din anul 1872 când în SUA când anumite terenuri sunt în mod deliberat scoase din producție și incluse în cadrul primelor forme de protejare a mediului natural.
Iată câteva momente importante de-a lungul timpului în privința turismului durabil dar și concluzii la care au ajuns importanți specialiști în domeniu:
1956- Marea Britanie, se elabora Decretul pentru Aer Curat – în prezent aproape uitat, care a fost una dintre primele “pietre” ale temeliei conștiinței ecologice .
1969- SUA prevede pentru administrarea parcurilor realizarea unie evaluări a mediului, apoi un studiu de impact urmate de un plan managerial pe tip de unitate.
1972- Lloyd și Fisher, apreciază că capacitatea de suport a parcurilor este direct proporțională cu diversitatea biologică și eterogenitatea peisajului.
1979- Herry identifică patru modele de vizitare:
– Neselectat: turiștii petrec timp important în funcție de abundența speciilor;
– Performață: axate pe admirarea unei specii rare;
– Preferință: nu doresc ceva impus ci preferă să aleagă;
– Management: implică turistul educat, cu un program flexibil.
În același an, Peak District National Park a pregătit atunci un proiect “Management Plan” pentru Valea Upper Derwent, care cuprindea două principale revendicări:
a) Conservarea specificului zonei: prin promovarea unor politici de gestionare a pământului și apelor care să satisfacă cererile economice și funcționale;
b) Furnizarea de oportunități corespunzătoare petrecerii timpului liber în natură
1980- Buttler, consideră că realțiile implicate în actul turistic sunt într-o continuă schimbare, ceea ce modifică în permanență impactul turismului asupra mediului natural sau cultural.
1981- Pearce consideră cu turismul litoral are deja un impact important asupra mediilor litorale și recomandă ca pentru un turist să existe o suprafață de 5-25 mp de plajă.
De precizat că planul a fost implementat în prima jumătate a anilor 80 dar în anul 1989 datorită turismului de week-end s-a ajuns la o nouă criză ecologică.
1983- Hector Ceballas Lascurain: Ecoturismul este un turism care implică călătorii în areale relativ neperturbate, cu scopul de a admira, studia, bucura de peisaje, faună, plante ca și de unele resurse culturale.
Abia în anul 1987, Raportul Brundtland, este cel mai enunță cele patru principii de bază a dezvoltării durabile:
– ideea de planificare holistică, elaborarea de strategii și planificarea încrucișată între sectoare;
– constientizarea conservării principalelor procese ecologice;
– nevoia de conserva moștenirea istorică și biodiversitatea;
– dezvoltarea locală, regională, națională trebuie făcută în așa fel încât să nu epuizeze rapid resursele existente.
1989- În Raportul Comitetului Național de Știință și Tehnologie pentru Dezvoltare (Viena 1989), se menționează că “ceea ce este durabil într-o anumită epocă sau într-o anumită țară de un anumit nivel de dezvoltare poate fi nedurabil într-o altă epocă sau o altă țară aflată într-un anumit stadiu de dezvoltare”.
1991- Societatea Internațională a Ecoturismului (TIES) a promovat ideea că ecoturismul este o călătorie responsabilă în arealele naturale, dar care conservă mediul și susține nivelul de trai al populațiilor locale. În același an TIES enunță liniile directoare ale turismului durabil care sunt următoarele:
– Puterea de control aparține comunităților locale în destinațiile ecoturistice;
– Eficiența și corectitudinea conceptului de arela protejat pe termen lung;
– Gestionarea riscului ca turiștii necontrolați să deterioreze capitalul natural sau să pirateze tradițiile din destinații;
– Echilibrarea necesităților pe termen mediu a oamenilor de afaceri cu populațiile locale
1992- Valentine P., introduce termenul de durabilitate precizând: …un turism durabil este un turism bazat pe natură în mod durabil și ecologic, pe areale ecologice, fiind un turism nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu și corect.
1992- are loc Conferința de la Rio și sunt enunțate cele 25 de principii cu privire la mediu și dezvoltare durabilă, principii care stau și în prezent la baza multor concepte privind dezvoltarea durabilă.
1993- Pearce D., Buttler R.W. consideră că ecoturismul este o alternativă la turismul clasic, iar Steele apreciază că turismul durabil este un proces economic, unde ecosisteme rare și frumoase sunt negoziate pentru a atrage turiștii.
În anul 1993, TIES a publicat Ghidul ecoturistic al naturii pentru operatorii de turism, pentru a bună cunoaștere și implementare a acestor tendințe de țin de turismul verde. În același an eficiența a fost definită ca: “realizarea bunurilor și serviciilor la un preț care să răspundă nevoilor indivizilor, procurându-le o calitate corespunzătoare a vieții, cu un impact ecologic și consum de produse redus pe întreg ciclul de viață, la nivel care să nu vină în contradicție cu capacitatea de suportabilitate a Terrei”
1994- Shoemaker apreciază că impactele pot fi simple sau cumulate; dacă cele simple pot fi ușor de localizat și echilibrat, cele cumulate sunt foarte nocive, deoarece ele pot proveni de la mai mulște firme care luate separat nu prezintă un pericol iminent.
1996- Uniunea Mondială aConservării naturii (IUCN), afirmă că turismul durabil este o călătorie ecologică responsabilă în areale naturale neperturbate, cu scopul de relaxare și apreciere a naturii și oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă din zonă, care promovează conservarea, având un impact negativ reduc și oferă beneficii pentru comunitățile implicate.
Tot în anul 1996, în 30-31 octombrie are loc la Istanbul, Conferinșa Mediului ca răspuns la Conferința de la Rio în care s-a discutat și Planul strategic național pentru reabilitarea și protecția Mării Negre
1997- Contribuții însemnate le-au avut Recomandările de mediu ale Asociației pentru Turism Ecologic din europa pentru tour-operatori.
1998- WTO, identifică două etape în dezvoltarea turismului durabil:
1. Decizia de a include o anumită regiune într-un circuit turistic și echiparea corespunzătoare pentru turism a teritoriului.
2. Desfășurarea progresivă a activității turistice prin responsabilitatea protecției mediului și aplicarea turismului durabil.
Începuturile oficiale pot fi considerate cu ocazia Conferinței Internaționale pe probleme de turism durabil (ianuarie 2002, NewYork) care a avut meritul de a pune bazele teoretico-metodologice ale ecoturismului, fiind urmată apoi de Conferința Internațională de la Quebec din mai 2002. Cu nouă ani înainte însă, Mc Karcher aprecia că Dezvoltarea durabilă a turismului depinde în mod direct sau indirect de dezvoltarea durabilă a altor domenii, pentru ca abi în anul 1995 industria turismului să accepte conceptual de dezvoltare durabilă și să definească turismul durabil ca fiind: “„Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor.
Tot în anul 2002, sunt trasate Liniile directoare pentru ecologiile marine în ecoturism.
În iunie 2008, o inițiativă a României și a Austriei a pus bazele SUERD (Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării), Strategia a fost elaborată de către Comisia Europeană în anul 2010, pe baza contribuțiilor aduse de statele riverane, inclusiv România. Comisia Europeană a elaborat o Comunicare privind Strategia UE pentru regiunea Dunării, precum și un Plan de Acțiune, prezentate la 8 decembrie 2010 și adoptate de Consiliul UE Afaceri Generale (miniștrii afacerilor externe) la 13 aprilie 2011. Consiliul European (șefii de stat sau de guvern) a andosat Strategia Dunării la 24 iunie 2011.
Pe tot parcursul anului 2010 au fost organizate, în toate statele riverane, conferințe, seminarii și mese rotunde dedicate promovării noului concept regional. Rezultatul acestor consultări îl reprezintă Comunicarea Comisiei pe tema Strategiei UE pentru regiunea Dunării precum și Planul de Acțiune aferent.
În prezent, Strategia Dunării se află în fază de implementare.
La nivel național și local au avut loc întâlniri de cercetare și evaluare cum a fost cea de la 15 iulie 2013 care a avut loc la Liceul Tehnologic Transporturi Cai Ferate din Craiova, întâlnirea Comitetului Regional pentru elaborarea Planului de Dezvoltare Regională 2014-2020 (CRP) .În cadrul acestei întâlniri a fost dezbatut și aprobat Regulamentul de Organizare și Functionare CRP. De asemenea au fost validate Analiza Socio Economică a Regiunii și analiza SWOT.
În februarie 2014, s-a inaugurat la Drobeta Turnu Severin, Centrul pentru Competitivitate și Training SUERD. Centrul nou creat face parte dintr-o structură mai complexă
creată începand cu luna septembrie 2013 denumită Platforma Comunităților Locale Riverane Dunării – CLDR, coordonată din punct de vedere tehnic de EUROLINK – Casa Europei și este principalul vector de promovare, solidarizare și lobby instituțional autohton implicat la nivel pan-european prin afilierea la Platforma Urbană Dunăreană de la Viena (fondată de Municipalitatea Viena și Consiliul Orașelor și Regiunilor Dunărene în decembrie 2013).
În România, studii de o reală valoare pentru noutatea subiectului le-au avut specialiști în domeniul turismului: Cândea Melinda., Erdeli George. și Simon Tamara., în anul 2003 cu lucrarea, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Mazilu Mirela, în anul 2004 cu lucrările „Ecoturism și amenajări turistice, și Ecologie și protecția mediului înconjurător, dar și Elena Matei cu lucrarea Ecoturism, 2002. Tot în anul 2004, prof.Stănciulescu Gabriela cu lucrarea Managementul turismului durabil în centrele urbane.
Strict în privința Strategiei Dunării se pot marca anumite moment fioarte importante pentru derularea acestui program:
1997: ICPDR (Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea) și BSC (Comisiei pentru Protecția Mării Negre Împotriva Poluării) au semnat un Memorandum de înțelegere prin care a fost parafată cooperarea dintre cele două comisii în vederea stopării degradării ecosistemului Mării Negre cauzată de Dunăre
27 mai 2002: Procesul de Cooperare Dunăreană (PCD) a fost lansat oficial la Viena.
8 decembrie 2010: Comisia Europeană a aprobat și a publicat Strategia UE pentru regiunea Dunării, concretizate într-o Comunicare și un Plan de Acțiune.
2.3 PARTICIPANȚI, OBIECTIVE ȘI PRIORITĂȚI
La nivel continental, la Strategia Dunării participă un număr de 14 state, din care nouă sunt state membre ale Uniunii Europene (Austria, România, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania – ca stat federal și prin landurile Baden-Württemberg și Bavaria, Slovacia, Slovenia, Ungaria) și cinci state ne-membre UE (Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Republica Moldova și Ucraina).
La nivel local, național, conform prof.Mazilu Mirela, turismul durabil interesează pe toată lumea, fiecare contribuie într-o anumită măsură la crearea și dezvoltarea acestui concept, astfel:
– Autoritățile centrale, guvernamentale: prin legislație, reglementări și protecția peisajelor;
– Asociațiile și ONG-urile din domeniul turismului: susținerea turismului ecologic prin exemple de bune practici și diferite campanii;
– Obiectivele industriale: prin reducerea și chiar eliminarea poluării, adoptarea unei politici de protecție a mediului;
– Turiștii: prin responsabilitate față de mediu, punerea în valoare a obiectivelor turistice;
– Comunitatea locală: prin ospitalitate, salvarea și punerea la adăpost a valorilor locale naturale sau antropice;
– Componentele industriei turistice: de la unitățile de cazare, servire a mesei, la cele de transport și agrement.
Obiectivele și prioritățile stabilite pentru Strategia Dunării sunt următoarele (după prof.Mazilu Mirela):
Astfel, Strategia generală este structurată pe patru mari obiective:
Interconectarea regiunii Dunării;
Protejarea mediului în regiunea Dunării;
Creșterea prosperității în regiunea Dunării;
Consolidarea regiunii Dunării.
De precizat că pentru fiecare obiectiv al Strategiei există domenii specifice de acțiune, grupate pe 11 arii prioritare, fiecare arie prioritară fiind coordonată de câte 2 state/landuri din regiune, după cum urmează (vezi și tabelul 2.1):
A. Interconectarea Regiunii Dunării
– Îmbunătățirea mobilității și a multimodalității:
a. căi navigabile interioare, responsabili: Austria și România,
b. legături rutiere, feroviare și aeriene, responsabili Slovenia și Serbia,
– Încurajarea energiilor durabile, responsabili: Ungaria și Cehia,
– Promovarea culturii și a turismului, a contactelor directe între oameni, responsabili: România și Bulgaria.
B. Protejarea mediului în Regiunea Dunării
– Restaurarea și întreținerea calității apelor, responsabili: Ungaria și Slovacia,
– Gestionarea riscurilor de mediu, responsabili: Ungaria și România,
– Conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor, responsabili: Bavaria și Croația.
C. Creșterea prosperității în Regiunea Dunării
– Dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere prin cercetare, educație și tehnologii ale informației, responsabili: Serbia și Slovacia,
– Sprijinirea competitivității întreprinderilor, inclusiv dezvoltarea clusterelor, responsabili: Croația și Baden Württemberg.
– Investiția în oameni și capacități, responsabili: Austria și Republica Moldova.
D. Consolidarea Regiunii Dunării
– Ameliorarea capacității instituționale și a cooperării, responsabili: Austria și Slovenia.
– Conlucrarea în vederea promovării securității și pentru soluționarea problemelor legate de criminalitatea organizată și de infracțiunile grave, responsabili: Bavaria și Bulgaria.
Tabel 2.1 Strategia UE pentru Regiunea Dunării
Coordonarea tuturor domeniilor prioritare
Sursa: Ghid Strategia Dunării-transportul pe Dunăre, RIA
De menționat că Strategia Dunării este complementară Sinergiei UE la Marea Neagră, astfel pot fi interconectate și statele riverane Mării Negre care nu sunt state dunărene. În egală măsură alte obiective ale Strategiei sunt: creșterea economică, valorificarea durabilă a potențialului turistic, sporirea coeziunii sociale, crearea de noi locuri de muncă.
2.4 GRUPUL ȘI CENTRUL DE COORDONARE
Guvernanța Strategiei Dunării, este asigurată la nivel continental- european dar și la nivel național astfel:
a) Guvernanța la nivel european, este asigurată prin următoarele instituții:
– Consiliul Uniunii Europene și Grupul de funcționari la nivel înalt al Consiliului UE, (asigură orientarea politică generală);
– Comisia Europeană (Direcția Generală Politică Regională și Urbană – DG Regio), (coordonează a politicile de monitorizare, raportare și evaluare);
– Coordonatorii naționali, (asigură coordonarea națională și propun aspecte practice ale activității);
– Coordonatorii domeniilor prioritare și Grupurile directoare, (asigură identificarea proiectelor care pun în aplicare Planul de Acțiuni al Strategiei).
b) Guvernanța la nivel național- structura națională de implementare, elaborată de Ministerul Afacerilor Externe în calitate de coordonator național, este Forumul Național și include următoarele paliere:
– Comitetul director la nivel ministerial (prezidat de către Ministrul Afacerilor Externe- președintele executiv al Forumului Național, miniștrii care coordonează domeniile prioritare ale Strategiei, cu funcție de vice-președinți: Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministrul Fondurilor Europene);
– Coordonatorul Național SUERD și Biroul Strategia Dunării din MAE, (rol de coordonare orizontală);
– Grupul de lucru interministerial , (prezidat de către Coordonatorul Național SUERD; format din reprezentanți ai ministerelor la nivel director general sau director; se reunește periodic);
– Consiliul Consultativ, (fac parte reprezentanți ai actorilor implicați: administrația centrală și locală, mediul de afaceri, mediul academic și universitar, societatea civilă);
Coordonarea Strategiei Dunării în România,
Implică numeroase instituții, începând cu Ministerul Afacerilor Externe care asigură coordonarea inter-instituțională și colaborarea între mai multe ministere:
– Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;
– Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Transporturilor;
– Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice;
– Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor Publice;
– Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;
– Ministerul Afacerilor Interne;
– Ministerul Culturii;
– Ministerul Educației Naționale și Cercetării;
Ministerul Afacerilor de Externe, prin intermediul Coordonatorului Național asigură și reprezentarea României la nivel european. Coordonatorul Național are următoarele sarcini:
– Generarea sprijinului politic pentru funcționarea Strategiei;
– Formularea și comunicarea pozițiilor naționale SUERD;
– Coordonarea și identificarea contactelor utile pe plan intern și extern;
– Monitorizarea efectivă a implementării programului Strategiei;
– Raportarea către Guvern pe plan intern și către Comisia Europeană pe plan extern;
– Promovarea permanentă a obiectivelor SUERD.
Strategia Dunării va fi implementată de fiecare stat membru riveran în parte, se adresează în mod deosebit autorităților locale și răspunde cerințelor nevoilor acestora.
Beneficiile lajore aduse pentru România de Strategia Dunării sunt multiple:
Creșterea calității vieții în localitățile riverane Dunării;
Sporirea atracției turistice a localităților de la Dunăre;
Încheierea de parteneriate tip business între unitățile private și cele de stat;
Organizarea de forumuri economice anuale;
Atragerea investitorilor strategii străini sau interni în domenii prioritare (transport, mediu și energie).
Finanțarea Strategiei Dunării se face din următoarele surse:
1. Fondurile structurale și de coeziune
2. Fondul de solidaritate al UE
3. Programul FP7
4. instrumentul LIFE+,
5. Fondul european de Garantare în Agricultură și cel pentru Dezvoltare Rurală
6. Fondurilor puse la dispoziție de către instituțiile financiare internaționale (Banca Europeană pentru Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare)
7. Parteneriatelor public-private
8. Contribuțiilor de la bugetul național sau al bugetelor locale.
Capitolul III
STUDIU DE CAZ, STRATEGIA DE DEZVOLTARE A REGIUNII DE SV OLTENIA
3.1 ASPECTE LEGATE DE GEOGRAFIA FIZICĂ A REGIUNII DE SV OLTENIA
3.1.1 Poziția geografica, delimitarea zonei
Regiunea de Dezvoltarea Sud-Vest, este situată în sud-vestul României și se suprapune pe teritoriile județelor Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea.
Fig.3.1-3.2 Localizarea în România a Regiunii Sud-Vest Oltenia, sursa: wikipedia
Mai este numită și Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, pentru că peste 80% din suprafața acestei regiuni se suprapune provinciei istorice Oltenia.
Coordonatele matematice sunt:
– 22 grade și 20 minute cu 24 grade și 20 minute (longitudinea)
– 43 grade și 30 minute cu 45 grade și 30 minute (latitudinea)
Limitele sale naturale sunt următoarele:
– Fluviul Dunărea la sud;
– Râul Olt la est
– Munții Carpați la nord și vest
Se învecinează cu Bulgaria, Serbia și cu regiunile Muntenia-Sus, Centru și Vest.
Acoperă o suprafață de 29 212 kmp, reprezentând 12,25 % din suprafața României . Din acest punct de vedere ocupă locul 7 din cele 8 regiuni de dezvoltare ale României .
Fig. 3.3 Regiunea de dezvoltarea SV Oltenia, județe și reședințe de județe, sursa: www.rasfoiesc.com
3.1.2 Relieful
Relieful Regiunii de Dezvoltare SV- Oltenia se încadrează între altitudinile de 23 m (Lunca Dunării la Corabia) și 2 518 m (Vf.Mândra, Munții Parâng). Altitudinile scad de la nord către sud. Astfel în nord sunt Carpații Meridionali, mai exact Grupa Parâng cu subdiviziunile Munții Căpățânii, Lotrului și Parâng și Grupa Retezat-Godeanu cu Munții Vâlcan și Mehedinți.
Munții Parâng: Prezintă un sector central cu înălțimi de peste 2 000m; la obârșia văilor sunt complexe glaciare și relief periglaciar, rezidual și de acumulare, din care radial se desprind culmi cu suprafețe de nivelare; în barele de calcare s-a dezvoltat un relief carstic, dar sunt alcătuiți predominant din roci cristaline.
Munții Lotrului: dintr-o axă principală cu altitudini de peste 1 800 m și cu circuri glaciare se desprind culmi cu suprafețe de de nivelare etajate; pe stratele de gresii și conglomerate din sud-est se dezvoltă un relief de turnuri; pe văile mărginașe sunt defilee (Cataractele Lotrului) dar și bazinete depresionare (Voineasa, Vidra) .
Munții Căpățânii: formează o unitate compactă între Olt și Olteț; sunt formați din roci cristaline în
este și o bară de calcare jurasice (Muntele Vânturarița-Buila), în sud râurile și-au tăiat chei în calcare (Olteț, Bistrița, Costești), suprafețe de nivelare extinse și mici circuri glaciare.
Fig. 3.4-3.5 Dispunerea treptelor de relief în cadrul Regiunii de Dezvoltarea SV-Oltenia, sursa: www.valcea.insse.ro
Munții Vâlcan: se desfășoară de la defileul Jiului și până la cel al Motrului, pe latura sudică sunt bare de calcar în care răurile și-au tăiat chei (Motru, Bistricioara, Bistrița, Runcului, Șușiței).
Munții Mehedinți: sunt separați de Munții Cernei prin grabenul Cernei, , sunt alcătuiți din roci cristaline și mase de calcar pe baza căruia s-a dezvoltat un bogat relief carstic, nu depășesc 1 500 m.
Fig. 3.6-3.7 Relief glacial în Parâng (stânga) și peisaj din Munții Lotrului (dreapta), sursa:alpinet
Dincolo de Culoarul Timiș-Cerna sunt Carpații Occidentali care sunt reprezentatți de către Grupa Munților Banat prin subdiviziunea Munților Almăjului:
Munții Almăjului: alcătuiți predominant din roci cristaline, la care se adaugă un vechi sedimentar cu gresii și argile, un sedimentar mai nou și roci magmatice. Înălțimile variază între 400-500 m spre Defileul Dunării și peste 1 000 m spre interior; prezintă relief carstic pe barele calcaroase, creste pe aliniamente de roci dure, văi înguste și adânci.
Elementul natural extrem de important pentru dezvoltarea turismului din această zonă este Defileul Dunării. Unicat, cel mai lung (144 km) și mai măreț din Europa . În cadrul Defileului Dunării se succed mai multe zone depresionare separate de îngustări numite și cazane. La Cazane apar roci sedimentare mezozoice- calcare . Cazanele Dunării se remarcă printr-un peisaj deosebit de spectaculos, bazinetul de la Dubova , le împarte în Cazanele Mari (3,8 km lungime și 200-350 m lățime, sunt sominate de pereții abrupți ai Ciucarului Mare de 316 m altitudine și ai Știrbățului Mare
de 768 m în Serbia) și Cazanele Mici (3,6 km lungime cu 150-350 m lățime, între înălțimile Ciucarului Mic de 310 m altitudine și Știrbățul Mic de 626 m în Serbia)
Fig. 3.6-3.7 Cazanele Dunării, sursa: www.cazaneledunarii.com
Treapta altitudinală imediat inferioară munților este reprezentată de Subcarpații Getici, sectorul la vest de râul Olt și Podișul Mehedinți, care se constituie ca o treaptă inferioară Munșilor Mehedinți.
Subcarpații Getici: se divid la rândul lor în Subcarpații Vâlcii (cu structură geologică complexă; sub munte există un uluc depresionar evident la Polovragi-Hurezu, Băile Olănești- Călimănești- Jiblea; culmile sunt relativ înguste și paralele, alcătuite din roci sedimentare favorabile eroziunii torențiale; în sectorul Ocnele Mari, masivele de sare sunt la zi) și Subcarpații Gorjului (formați pe depozite mio-pliocene, în structură cutată, două șiruri paralele de depresiuni și de dealuri; se remarcă Culoarul depresiunilor subcarpatice cu Padeș-Tismana- Runcu- Stănești).
Podișul Mehedinți: reprezintă o treaptă între Carpați și Podișul Getic, se desfășoară între 885 m și 160 m, prezintă vârfuri de peste 700 m, platouri interfluviale, depresiuni și culoare de vale cu altitudini sub 500 m; se impune relieful carstic complex cu Peștera Topolnița, depresiunile carstice Ponoare și Zăton, platourile din centru și sud rezultate din fragmentarea suprafețelelor de nivelare, văile înguste și adânci.
Treapta altitudinală imediat inferioară corespunde platourilor Podișului (Piemontului Getic). Podișul Getic prezintă un fundament carpatic dar și de platformă alcătuit din roci cristaline și granitice. Relieful prezintă interfluvii netede cu lățimi ce cresc de la nord spre sud. Modelarea actuală este deosebit de activă datorită substratului geologic alcătuit din pietrișuir, nisipuri, marne și argile dar și declivității. Se impune Podișul Strehaiei (cu Culoarul depresionar mehedințean cu depresiunea Drobeta Turnu Severin, Dealurile Motrului și Podișul Bălăciței), Gruiurile Jiului (depozite villafranchiene care formează un ansamblu de dealuri prelungi ce coboară altitudinal de la 400 m în nord la 300 m în sud) și Podișul Oltețului (culmi deluroase care se lărgesc treptat ajungând să aibă aspectul unor platouri).
Fig.3.8-3.9 Peisaje din Podișul Mehedinți (stânga) și Subcarpații Getici (dreapta), sursa: alpinet.org
Cele mai joase unități de relief corespund Câmpiei Olteniei (parte componentă a Câmpiei Române) și Lunca Dunării.
Câmpia Olteniei: alcătuită în mare măsură din terasele Dunării la care se adaugă lunca acesteia, culoarele de văi largi ale Jiului, Oltului și a altor văi autohtone; prezintă altitudini de 50-200 m fiind cel mai vechi sector al Câmpiei Române, aici există depozite nisipoase pe seama cărora s-au dezvoltat dune de nisip.
Lunca Dunării: însoțește cursul fluviului, prezintă brațe secundare, ostroave, plaje de nisip, zone cu aluvionări.
3.1.3 Aspecte climatice
Per ansamblu climatul Regiunii de Dezvoltare SV Oltenia este unul temperat- continental moderat cu unele particularități impuse de relief prin altitudine și orientarea înălțimilor muntoase și deluroase, expoziția versanților, existența culoarelor de vale și a depresiunilor dar și circulației atmosferice prin caracteristicile maselor de aer. În consecință în județul Mehedinți în mod deosebit se resimt influențele climatice submediteraneene, zona având un caracter de tranziție cu precipitații care scad cantitativ spre este și cu o creștere a temperaturii medii anuale în aceeași direcție.
Temperaturile medii anuale se încadrează între o maximă de 11,2 grade Celsius în Lunca Dunării la Corabia și ajunge la temeperaturi sub 0 grade Celsius pe cele mai înalte vârfuri din spațiul montan.
Precipitațiile atmosferice medii anuale căzute se încadrează între 500-600 mm/an în zonele sudice (Lunca Dunării și Câmpia Olteniei) și depășește 1 200 mm/an pe cele mai înalte culmi montane. La munte precipitațiile cad sub formă de zăpadă și determină persistența stratului de nea până la 180-200 zile în Parâng, favorizând astfel practicarea sporturilor de iarnă.
Iernile sunt în general blânde și datorită influențelor submediteraneene, cu ploi determinate de circulația SV care aduce aer umed de pe Marea Mediterană în timp ce verile sunt călduroase dar nu mai mult decât la este de râul Olt. Tot iarna sunt se produce lapovița iar ninsorile și înghețul sunt mai puțin frecvente decât la nord de Carpații Meridionali. Verile sunt calde și se pot produce secete care pot dura perioade lungi de timp. Dintre vânturile care bat în această zonă este de amintit Austrul, componentă submediteraneană (cald și uscat, uneori umed iarna și de-asemenea vara este secetos) .
Dintre fenomenele meterologice care se prosuc în Regiune de Dezvoltare SV- Oltenia sunt de menționat: secetele (se produc vara și afectează destul de mult rezervele de apă, de-asemenea determină aridizarea regiunii sudice a Câmpiei Olteniei), orajele (specifice tot sezonului cald, se caracterizează prin ploi torențiale, cantități mari de apă căzute într-un interval scurt de timp, descărcări electrice, vânt puternic și uneori grindină). Aceste manifestări meterologice prezintă un risc climatic, determinând pagube materiale, prin distrugerea culturilor agricole.
3.1.4 Rețeaua hidrografica
Regiune de Dezvoltare SV-Oltenia prezintă o bogată rețea hidrografică cu numeroase componente (ape curgătoare, lacuri, ape subterane).
Fluviul Dunărea
Sursa: Gâștescu Petre, Fluviile Terrei, 2010
În cadrul Regiunii SV-Oltenia, se remarcă, așa cum am arătat și la subcapitolul despre relief, Defileul de la Porțile de Fier, se desfășoară între Baziaș și Gura văii, are o lungime de 144 km, prezintă multeb îngustări și lărgiri (bazinete). Prima îngustare este cea de la Coronini, care în timpul inundațiilor din anul 1897 a format un lac temporar care se întindea până dincolo de Belgrad. În aceste condiții hidrologice s-a format ostrovul Moldova Nouă . Cele mai pitorești sectoare de îngustări sunt Cazanele Mari și Mici separate de bazinetul de la Dubova. Prin construirea sistemului hidroenergetic de la Porțile de Fier I s-a rezolvat problema navigației dar prin creșterea nivelului fluviului în spatele barajul s-a format un lac de acumulare care a inundat insula Adakaleh și unele vestigii istorice din perioada romană. Sectorul următor, Lunca Dunării, numit și Pontic, panta fluviului scade determinând formarea de ostroave (Ostrovul Mare, Belene, Ostrovul Păsărilor), și a luncii din partea stângă care prezintă lățimi de 4-13 km, luncă care cuprindea înainte de desecări și îndiguiri numeroase lacuri.Lunca Dunării se desfășoară între Câmpia Română și mai înaltul Podiș
Prebalcanic, în consecință are o vale asimetrică cu 1-5 terase pe stânga .În lungul acesteia au existat condiții pentru variate pentru populație (economie, locuire) și pentru dezvoltarea așezărilor.
Culoarul Dunărean reprezintă un ansamblu divers și complex de peisaje cu funcționalități economice variate, Aici modul în care s-a exercitat presiunea umană a fost diferit, având consecințe directe și indirecte în caracteristicile naturale ale lor. Localitățile dunărene din sectorul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia s-au dezvoltat datorită posibilităților de navigație, podurilor de terasă netede și cu rezerve de apă, soluri fertile, lemn din zăvoaie, resurse piscicole, dar și activități turistice. Debitul ridicat îi asigură un potențial hidroenergetic însemnat.
Fig. 3.10-3.11 Dunărea la Porțile de Fier (stânga) și la Corabia (dreapta), sursa:energy.center și corabia.ro
Dunărea a avut de-a lungul timpului un rol însemnat pentru impunerea unor peisaje naturale distincte (lunci, deltă, bălți, terase), a influențat sistemul morfodinamic al arterelor hidrografice, a creat condiții favorabile locuirii și dezvoltării de așezări.
Râurile
Jiul: cu o lungime totală de 339 km de izvoarele Jiului de Vest, străbate defileul de la Bumbești-Livezeni, apoi provincia istorică Oltenia de la nord-sud și se varsă în Dunăre la vest de Bechet; primește ca principali afluenți Bistrița și Tismana în cadrul depresiunii Tg.Jiu-Câmpu Mare iar în acdrul Piemontului Getic de la Rovinari la Craiova primește pe Motru și Gilort cu Amaradia; de la Craiova și până la vărsarea în Dunăre are o luncă largă unde nu mai primește afluenți reprezentativi; are un debit mediu de 94,7 mc/sec în aval de Craiova dar frecvent primăvara și vara se produc viituri datorită topirii zăpezilor și precipitațiilor bogate; apele sale sunt utilizate pentru spălarea cărbunilor în Depresiunea Petroșani, lacul Ceauru este format pentru a regla debitul râului, iar în cursul inferior apele sunt utilizate pentru irigații; Defileul Jiului cu numeroase tuneluri și viaducte, Cheile Runcului, Sohodolului, izbucurile de la Orlea, Celei, Izvarna constituie importante obiective turistice.
Oltul: are o lungime de 699 km, are un debit mediu de 117 mc/sec. la Rm.Vâlcea și peste 165 mc/sec la vărsare, de-asemenea la sud de Carpați intervine alimentarea din pânzele de pietrișuri ale Podișului Getic ; în Defileul Turnu Roșu-Cozia principalul afluent este Lotru (76 km lungime cu peste 1 000 kmp, suprafața bazinului); în cursul inferior principalii afluenți sunt: Topologul (84 km lungime și 550 kmp suprafața bazinului hidrografic), Oltețul (183 km lungime, 2 474 kmp, suprafața bazinului și un debit de aproape 13 mc/sec); Oltul prezintă un important potențial hidroenergetic, pr cursul său fiind construite numeroase lacuri de acumulare; în cadrul Defileului Oltului, s-a construit șoseaua și calea ferată cu viaducte și tuneluri; importanța turistică este întregită de stațiunea Călimănești-Căciulata, Mănăstirea Cozia și numeroase vestigii ale castrelor romane.
Fig. 3.12-3.12 Jiul în zona deluroasă a Regiunii SV-Oltenia (stânga) și Oltul la Rm.Vâlcea (dreapta), sursa: romaniaturist.info
Lacurile
Dintre lacurile cu origine naturală se remarcă cele de origine glaciară din Munții Parâng: Gâlcescu, Roșiile, Iezerul înghețat etc.
Lacul Gâlcescu: situat într-o cuvetă de eroziune glaciară la o altitudine de 1 925 m, are o suprafață de peste 31 000 mp și o adâncime maximă de 9,3 m; este declarat monument al naturii iar zona înconjurătoare este încadrată ca rezervație naturală .
Lacul Zăton: este un lac sitiuat într-o depresiune carstică, are o cantitate foarte variabilă de apă, dar primăvara poate atinge 2,5 km în lungime, 2 kmp în suprafață și 20 m adâncime.
Fig.3.14-3.15 Lacul și circul Gâlcescu din Munții Parâng, și lacul Zăton parțial secat, sursa: novaciranca.ro, ponoare.ro
Lacul Bistreț: este situat în Lunca Dunării, în sudul județului Gorj, este un lac natural amenajat pentru agrement, are o suprafață de peste 27 kmp și o adâncime medie de 1,5 m. Este sit de referință pentru protecția păsărilor călătoare.
Dintre lacurile antropice se remarcă Lacul Ceauru și salba de lacuri de pe Olt (30 lacuri de baraj). Interesant este ca lacul Ceauru este de fapt un lac secat, care a fost construit în 1965, având ca scop preluarea viiturilor de pe râul Jiu și controlul debitului. În realitate însă acest lac nu a avut niciodată apă, iar în prezent zona este parțial cultivată .
Lacul Ostrovu Mare: are o suprafață de 40 000 ha, iar apa sa este folosită pentru alimentarea hidrocentralei de la Porțile de Fier II
Lacul Porțile de Fier: este un lac de acumulare, are o suprafață de 320 kmp și un volum de 5 kmc ; este situat la o altitudine de 277 m în spatele barajului de la Porțile de Fier .
Lacul Vidra: situat pe râul Lotru la o altitudine de 1 289 m, are o suprafață de peste 1 000 ha, lungime de 9 km și adâncime maximă de 109 m; apa acestui lac este utilizată pentru alimentarea hidrocentralei Lotru-Ciunget.
Apele minerale
Cu o largă utilizare în cure interne și externe, reprezintă un factor esențial în dezvoltarea turismului în această regiune de dezvoltare. Pot fi identificate următoarele resurse de ape minerale:
Tabel 3.1 Tipuri de izvoare minerale din Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia (după I.Pișotă)
Alte localități cu ape minerale sunt: Muereasca, Dobriceni, Bunești, Râmnicu Vâlcea, Mateesti, Oțeșani, Pietrarii de Sus, Săcelu și la Gorunești.
Apele subterane
Există ape freatice la mici adâncimi în sectoarele calcaroase din Podișul Mehedinți, unde cele două izvoare de la Runcu și Izvarna au peste 100 litri/secundă debit fiecare. În spațiul montan apele subterane se află cantonate în depozitele de alterare, în rețeaua de fisuri, la baza versanților. În zonele de deal și podiș apele subterane se află cantonate la oa adâncime de 20-80 m și pot fi interceptate prin foraje. Apă în cantitate mare se află în terasele Luncii Dunării.
3.1.5 Vegetatia, fauna si solurile
Vegetația, fauna și soluri depind de relief prin altitudine și expoziția versanților dar și de influențele climatice.
Pădurea de conifere: se desfășoară la înălțimi mai mari de 1 200-1 400 m, în medie între 1 300- 1 700 m; se asociază molidul (Picea excelsa) cu alte conifere: bradul (Abies alba), zada (Larix decidua), pinul (Pinus sylvestris), zâmbru (Pinus cembra); subarboretul este reprezentat de soc,
caprifoi, afin, zmeuriș, ienupăr și plante de parter: măcriș, clopoței, vulturică; fauna cuprinde: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), râsul (Linx linx), jderul (Martes), păsări- cocoșul de munte, ierunca, cocoșul de mesteacăn, ciocănitoi, acvila de munte etc.; solurile sunt brune-acide din clasa podzolurilor.
Fig.3.16-3.17 Două dintre carnivorele mari, ursul brun (stânga) și râsul (dreapta), sursa:turistinromania.ro
Pădurea de fag: se desfășoară între 800- 1 200 m altitudine, subetajul superioar se află la contactul cu pădurile de conifere și formează o treapă de amestec; subetajul de fag propriu-zis prezintă asocieri cu alte foioase (paltin, ulm, mesteacăn); arbuștii sunt reprezentați de soc, alun, corn, sânger, iar vegetația ierboasă este variată cu vinariță, leurdă, ferigi, vioreaua, măcrișul iepurelui, rogozul; fauna este reprezentată de rozătoare (veverițe, șoareci) , lupi, jderi, mistreți, căprioare, numeroase păsări și insecte; solurile fac parte din clasa argiluvisolurilor.
Fig.3.18-3.19 Pădure de fag (stânga) și socul (dreapta), sursa: www.unceai.ro
Pădurea de stejar: se desfășoară la altitudini de 150-350 m, uneori 400 m și sunt alcătuite în special din stejar, cer și gârniță, se mai adaugă ulm (Ulmus), paltin (Acer platanoides), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus) și tei (Tilia); se dezvoltă pe soluri cu un bogat conținut în argilă; arbuștii sunt numeroși și sunt reprezentați de alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), gherghinar (Crataegus monogyna), soc (Sambucus nigra), corn (Cornus mas); strat ierbaceu bogat și variat în specii între care sunt graminee (firuță, obsigă), asociații de mull (floarea-paștilor, ciocul berzei, mierea ursului, vinariță), asociații de rariște (fragi, măceș); lumea animală este reprezentată de veverițe, pârși, iepuri, căprioare, vulpi, mistreți, multe păsări (mierla, potârnichea, ciocârlia, pițigoiul, gaița) numeroase reptile și o diversitate de insecte; se adaugă elemente sudice, termofile în zone cu influență climatică sub-mediteraneană (cărpinița, mojdreanul, cornul, liliacul sălbatic). iar în zonele cu influență sub-mediteraneană sunt broasca țestoasă și vipera cu corn.
Fig.3.20-3.21 Două dintre elemnente sudice, liliacul sălbatic (stânga) și vipera cu corn(dreapta), sursa: www.animale-salbatice.ro
Silvostepa: formațiune vegetală care face trecerea de la stepă la pădurile de cvercinee, corespunde solurilor de tipul molisolurilor; în compoziția ei intră elemente stepice dar și păduri cu specii mezofile și termofile; graminee (păiușuri, colilii cu specii xerofile), se remarcă specii ca obsigă (Brachyopodium silvaticum), firuța de livadă (Festuca sulcata), jaleșul (Salvia aethiopis), arbuști precum păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), lemnul câinesc (Ligustrul vulgare); pădurea este alcătuită din stejar (Querqus robur), stejarul brumăriu (Q.pedunculiflora), stejarul pufos (Q.pubescens); lumea animală cuprinde specii caracteristice stepei (popândău, hârciog, dihor, iepure de câmp, păsări și reptile), cu cele specifice pădurii (căprior, vulpe, viezure, păsări precum ciocănitorile, șorecari, cuiful pitic); există și specii colonizate (fazan, cerb lopătar) iar în zonele cu influență sub-mediteraneană sunt broasca țestoasă și vipera cu corn.
Vegetația și fauna azonală din lungul Luncii Dunării: pe terenurile inundabile sunt frecvente câteva tipuri de formațiuni vegetale adaptate la excesul de apă; se îmbină cele caracteristice zonei sau eteajului străbătut de râu cu cele hidrofile; în câmpie se asociază frasinul, ulmul, stajarul. teiul cu plopi și sălcii; vegetația ierboasă este reprezentată de specii hidrofile (rogoz-Carex, papura-Typha, stuful-Phragmites) cu cele mezofile (trifoi, pir, firuță); lumea animală este reprezentată de numeroase păsări (fluierarul, pescărelul) și nevertebrate specifice; în zăvoaie sunt păsări ca lăstunul, ,mierla, privighetori, cuci, dumbrăveanca, cadalbul, șoimul).
Fig.3.22-3.23 Două dintre elemente specifice zonelor joase, teiul (stânga) și mierla (dreapta), sursa:animale-salbatice.ro
3.1.6 Zonele protejate
Parcul Național Cozia
Localizare: în partea central-sudică a Carpaților Meridionali;
Limitele: limitele se suprapun parțial și peste Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia, mai exact peste partea estică a Munților Căpățânii și peste extremitatea SE a Munților Lotrului dar se prelungește și la vest de râul Olt peste Masivul Cozia;
Suprafața totală: 17 100 ha din care fond forestier- 16 147 ha, pășuni- 204 ha și alte terenuri- 749 ha;
Sediul administrativ: Călinești, jud.Vâlcea;
Administrator: Regia Națională a Pădurilor Romsilva;
Elemente naturale deosebite: pădure de gorun, aflată la cea mai mare altitudine din țară (1 300m), floarea de colț, la cea mai mică altitudine din țară (340 m), specii endemice, faună bogată (urs, lup, râs), elemente de origine mediteraneană (castan comestibil, scumpie, scorpion mic), relief ruiniform, chei și cascade, forme de piatră cu chipuri antropomorfe și zoomorfe;
Acces: pe DN 81 și DN 7A (Brezoi-Voineasa) și pe calea ferată RmVâlcea-Sibiu; aeroport la Sibiu
Acces auto: pe E 81 prin Călinești, Corbu, Golotreni, Căciulata, Călimănești, Păușa; pe DN 7A prin Brezoi, Valea lui Stan;
Acces feroviar: prin stațiile Călimănești, Păușa, Turnu, Lotru, Cornet;
Atracții turistice: Mănăstirile Cozia, Turnu, Stănișoara; stațiunea Călimănești-Căciulata, peisajele montane, Defileul Oltului, Cheile și Cascada Lotrișorului;
Fig.3.24-3.25 Masivul Cozia în stânga și Defileul Oltului în dreapta, sursa: valceaturistica.ro
Punct de informare: sediul administrației PN Cozia
Programe turistice: turul mănăstirilor Cozia- Turnu- Stănișoara; potecile tematice din zona Brezoi (floarea de colț, dedițeii Doabrei, trandafirul de Cozia), excursii și tabere montane pentru elevi, foto-safari;
Fig.3.26-3.27 Dedițeii Doabrei în stânga și trandafirul de Cozia în dreapta, sursa: slideshare.net
Trasee turistice recomandate: Turnu-Stănișoara- Vârful Cozia (bandă roșie); Gara Lotru- Vărateca- Vârful Cozia (bandă albastră); Brezoi- Valea Satului- Vârful Narățul (punct roșu);
Posibilități de cazare: cabane silvice, 80 de pensiuni .
Activități permise: activități tradiționale practicate de comunitățile locale, ecoturism, activități educative.
Parcul Național Domogled-Valea Cernei
Localizare: se suprapune parțial peste Regiunea de Dezvoltare SV- Oltenia, se află în SV României și se întinde pe suprafața a trei județe- Caraș Severin, Mehedinți și Gorj; din punct de vedere geografic, parcul național se înscrie total în spațiul montan, în vest este mărginită de Munții Godeanu și Munții Cernei iar în partea estică de Munții Vâlcanului și Mehedinți.
Fig. 3.28 Harta turistică și principalele obiective turistice din cadrul P.Naț.Domogled-Valea Cernei, sursa: speleoevent.ro
Suprafața: 61 211 ha, din care 45 397, 48 ha este fond forestier, 10 563 ha sunt pășuni, 3 404 ha sunt fânețe, 440 ha sunt terenuri arabile și 1 406,52 altele;
Sediul administrativ: Băile Herculane, județul Caraș- Severin;
Administrator: Regia Națională a Pădurilor- Romsilva;
Elemente naturale deosebite: peisaje spectaculoase datorate reliefului carstic și vegetației ce o cucerește, îmbinarea diverselor elemente naturale, și-anume, peșteri termale unice în România și foarte rare pe glob, făgete nepătrunse de intervenția omului, cascade, desfășurare altitudinală spectaculoasă (170- peste 2 000 m), peste 1 500 specii de fluturi, urși bruni, râși, capre negre, flora deosebită cu multe rarități și endemisme, toate acestea oderă posibilitatea desfășurării diverselor activități ecoturistice în interiorul parcului național;
Fig. 3.29-3.30 Pinul Negru de Banat, specie protejată în cadrul P.Naț Domogled-Valea Cernei și peisaj carstic specific aceluiași parc, sursa:gnm.ro
Puncte de acces: Băile Herculane, localitatea Godeanu, Cloșani- Gorj;
Acces auto: DN 6 (București- Timișoara), DN 67 D (Băile Herculane- Târgu Jiu), DJ 671 (Apa Neagră- Valea Mare), DN 66A sau cu trenul din București spre Timișoara în stația Băile Hercualane;
Atracții turistice: stațiune balneară bimilenară Băile Herculane, înconjurată de Parcul Național, obiceiuri și tradiții specifice locale, arhitectură populară, diversitatea formelor de peisaje, izvoare termominerale;
Centre de vizitare, puncte de informare: Băile Herculane (centrul de vizitare), zona turistică 7 Izvoare (punct de informare).
Programe turistice: drumeții, observare de floră și faună, rafting, canioning, poasibilitatea parcurgerii traseelor turistice călare sau cu bicicleta, cercetare științifică, acțiuni educaționale și programe tematice, ecoturism, turism balneo-climateric;
Trasee turistice recomandate: Băile Herculane- Crucea Albă- fosta Fabrică de var (cruce albastră), Cheile Țăsnei- Vf.Ciolanu (bandă albastră).
Posibilități de cazare: cabane silvice (Cerna-sat, 7 Izvoare), peste 20 de pensiuni;
Activități permise: turismul durabil (controlat), activități de cercetare, educaționale, activități tradiționale desfășurate de comunitățile care dețin suprafețe în parc și alte activități cu acordul administrației parcului în baza legislației în vigoare.
Geoparcul Platoul Mehedinți
Localizare: pe teritoriul județului Mehedinți, în SV României, la nord de municipiul Drobeta Turnu-Severin;
Suprafața: 106 000 ha;
Sediul administrativ: Administrația Geoparcului Platoul Mehedinți, Drobeta Turnu-Severin;
Administrator: Consiliul Județean Mehedinți
Elemente naturale deosebite: elemente de patrimoniu geologic, paleontologic, speologic, hidrogeologic, geomorfologic, variate fenoneme exo și endo-carstice, flora, vagetația și fauna de influență submediteraneană;
Puncte de acces: Ilovița, Cireșu, Malovăț, Florești;
Atracții turistice: 17 rezervații științifice naturale din care foarte valoroase sunt Cheile Coșuștei, Pereții calcaroși de la izvorul Coșuștei, Peștera lui Epuran, Peștera Topolnița, Cheile Topolniței, Tufărișurile mediteraneene, Peștera Izverna, Pădurea de liliac de la Ponoarele, Complexul carstic de la Ponoarele (Podul natural, lapiezurile, lacul Zăton- carstic), numeroase biserici vechi, meșteșuguri tradiționale (țesutul covoarelor din lână, vopsitul lănii cu coloranți naturali, olăritul- ceramica de Țișești și Noapteșa);
Centre de vizitare, puncte de informare: Muzeul Regiunii Porților de Fier, Casa liliecilor de la Jupânești;
Trasee turistice recomandate: Podul Țăsnei- Cheile Țăsnei- Costești (7 ore, cruce albastră), Podul Tâmna- Izverna (6 ore, cruce roșie), Podul lui Dumnezeu- Zăton (1 oră, triunghi roșu), Peștera Topolnița- Peștera lui Epuran (2 ore, bandă albastră);
Activități permise: turismul durabil (controlat), activități de cercetare, educaționale, activități tradiționale desfășurate de comunitățile care dețin suprafețe în parc și alte activități cu acordul administrației parcului în baza legislației în vigoare.
Fig. 3.31-3.32 Interior din peștera Izverna (stânga) și intrarea în Peștera Topolnița (dreapta), sursa: turism-blog.ro
Tur-operatori de ecoturism: Agenția de turism Mehedinți, Albatros, Appia, B.T.T. Drobeta, Mondo Tur, Sever Tour, Trotter;
Contact administrație: Consiliul Județean Mehedinți, strada Traian nr.89, localitate Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți.
Fig. 3.33-3.34 Podul natural de la Ponoare în imaginea din stânga și Pădurea de liliac de la Ponoare, sursa: ponoarele.ro
Parcul Natural Porțile de Fier
Localizare: în partea de SV a României, pe malul stâng al Dunării, la granița cu Serbia, între localitățile Baziaș și Schela Cladovei (Drobeta Turnu-Severin); în perimetrul său intră prelungirile sudice al Munților Almăjului, Locvei, Munților Mehedinți, o parte din Podișul Mehedinți, precum și partea românească a lacului de acumulare Porțile de Fier I; se suprapune teritorial județelor Caraș Severin și Mehedinți;
Fig. 3.35 Harta Parcului Natural Porțile de Fier cu prezentarea rezervațiilor și a peșterilor, sursa: pnportiledefier.ro
Suprafața parcului: 115 655 ha (75 477 ha- fond forestier);
Sediul administrativ: Orșova, județul Mehedinți
Administrator: Regia Națională a Pădurilor- Romsilva;
Elemente naturale deosebite: alternanța sectoarelor de îngustare și depresionare ce cuprinde cel mai spectaculos defileu al Dunării, caracteristici geologice deosebite, relief carstic variat și spectaculos, specii rare și endemice de plante, floră și faună termofilă, patrimoniu etnicultural și istoric extrem de variat;
Acces auto: E 70, DN 57, DN 57A , cu trenul la stațiile Drobeta Turnu- Severin și Orșova și acces naval prin porturile Moldova Nouă, Orșova și Drobeta- Turnu Severin;
Atracții turistice: Cazanele Dunării, vestigii istorice romane și medievale, zonele umede Balta Nera- Ostrovul Moldova Veche, neck-ul vulcanic Trescovăț, rezervațiile paleontologice Bahna și Șvinița, chipul lui Decebal, muzee etnografice, mori de apă, Rezervația Alion (peisajul Defileului, puncte fortificate din timpul războielor mondiale), Zona de Conservare Specială Cioca Borii- Tricule (ruinele Cetății Tricule, Cioca Borii cu pinul negru de Banat);
Fig.3.36-3.37 Ruinele Cetății Tricule și chipul lui Decebal, sursa: ghiduri-turistice.info
Centre de vizitare, puncte de informare: 4 Centre de Informare-Documentare la Drobeta- Turnu Severin, Orșova, Berzasca și în Moldova Nouă; sunt amenajate puncte de informare și închiriere echipament turistic la școlile generale din Dubova și Belobresca.
Programe turistice: croaziere pe Dunăre, vizitarea obiectivelor cultural-istorice (muzee, mănăstiri, vestigii istorice), birdwaching în zonele umede ale parcului, drumeții pe trasee marcate, vizitarea morilor de apă, pescuitul sportiv.
Trasee turistice recomandate: traseele din Ciucarul Mare și Ciucarul Mic, traseul pemilor (Sf.Elena- Garnic), traseul morilor de apă (Sichevița), traseul zonelor umede (Balta Nera- ostrovul Moldova Nouă), trasee de valorificare a punctelor de belvedere;
Posibilități de cazare: hotelurile din Orșova, moteluri din Gura Văii, cabane silvice, pensiuni turistice;
Activități permise: ecoturism, cercetare științifică, activități tradiționale și educaționale.
3.2 GEOGRAFIA UMANĂ ȘI ECONOMICĂ A REGIUNII DE DEZVOLTARE SUD-VEST OLTENIA
3.2.1 Populația
Pentru analiza datelor statistice privind evoluția numărului de locuitori, voi utiliza informații preluate de la Institutul Național de Statistică pentru perioada 2011-2014 și vor fi prezentate în tabelul de mai jos și apoi se va realiza graficul aferent.
Tabel 3.2 Evoluția numerică a populației totale a Regiunii de Dezvoltare SV- Oltenia, pentru perioada 2011-2014, sursa: Tempo online, INSSE
Grafic 3.1 Evoluția numerică a populației totale a Regiunii de Dezvoltare SV- Oltenia, pentru perioada 2011-2014, sursa: Tempo online, INSSE
Analiza datelor relevă o scădere a numărului de locuitori cu aproximativ 42 000 locuitori în cei patru ani în care am găsit datele statistice. Scăderea populației este datorată scăderii natalității, migrației importante pentru găsirea unui loc de muncă, mai ales că în procesul migrației au fost implicați mai ales persoanele tinere.
Următoarea analiza va viza structura etnică a populației Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, conform rezultatelor definitive de la Recensământul din anul 2011, redate în tabelul de mai jos și în graficul aferent
Tabel 3.3 Structura etnică a populației Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, în urma rezultatelor definitive ale Recensământului din anul 2011, sursa: http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/
Grafic 3.2 Structura etnică a populației pentru Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia, pentru anul 2011, sursa: INS
Structura etnică a populației României relevă o predominanță covârșitoare a populației românești cu un procent de 91,60& iar principala etnie este cea romă cu puțin peste 3%. Restul etniilor, conform datelor finale ale Recensământului din anul 2011, însumează numai 0,2% cu mențiunea că de la peste 5% din totalul populației Regiunii de Dezvoltare nu au putut fi culese date.
Structura religioasă a populației din Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia a fost reliefată tot în urma rezultatelor definitive ale Recensământului din anul 2011, și sunt redate în tabelul de mai jos și în graficul aferent.
Tabel 3.4 Structura religioasă a populației Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, în urma rezultatelor definitive ale Recensământului din anul 2011, sursa: http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2
Grafic 3.3 Structura religioasă a populației pentru Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia, pentru anul 2011, sursa: INS
Structura religioasă a populației Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, relevă predominare populației care îmbrățișează credința creștin-ortodoxă cu peste 93% din totalul populației iar restul religiilor însumează puțin peste 1%, cu mențiunea că 5% din totalul populației nu a putut fi interpelată sau nu au răspuns la această întrebare.
Este foarte interesant de observat cum această Regiune de Dezvoltare se constituie în adevărată vatră a românismului și a ortodoxiei cu valori de peste 90% la ambele categorii.
În privința structurii populației pe medii de viață, pentru anul 2014, predomină populația din mediul rural cu 1 097 027 locuitori cu aproape un milion de persoane mai mult decât populația din mediul urban care pentru același an număra 936 333 locuitori, fapt reprezentat și în graficul de jos.
Grafic 3.4 Structura populației după mediu de viață pentru Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia, pentru anul 2014, sursa: INS
Structura pe sexe a populației Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia este redată în graficul de mai jos și prezintă o predominare a populației feminine care număra pentru anul 2014,
1 033 792 persoane. Bărbații numărau în anul 2014, 999 568 indivizi.
Grafic 3.5 Sructura populației după sexe pentru Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia, pentru anul 2014, sursa: INS
3.2.2. Așezările umane
În analiza așezărilor umane din cadrul Regiunii de Dezvoltarea SV-Oltenia, voi realiza o clasificare a așezărilor de tip rural existente în acest spațiu geografic și apoi, pe baza datelor statistice preluate de la Institutul Național de Statistică, voi prezenta așezările de tip urban cu numărul de locuitori pentru anul 2014:
a) Așezările de tip rural
Sub aspectul mărimii demografice, așezările rurale din cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, se clasifică astfel:
– așezări rurale mici (sub 500 loc): caracterizează în mod special spațiul montan;
– așezări rurale de mărime medie-inferioară (500- 1 000 loc): sunt satele din zonele de contact dintre Carpați și Subcarpați;
– asezările rurale de mărime medie-superioară (1 000- 2 000 loc): sunt situate în zonele de contact dintre câmpie și dealuri, în câmpiile înalte și în depresiunile intramontane; este o zonă de prezență a târgurilor și a vechilor drumuri comerciale;
– așezările rurale mari (2 000- 6 000 loc): se întâlnesc în zonele joase de câmpie, în podișuri și zone colinare; sunt foarte des întâlnite în Câmpia Olteniei;
– așezări rurale foarte mari ( peste 6 000 loc): dezvoltate în urma unei agriculturi intensive.
Tipurile morfostructurale de așezări umane de tip rural, le clasifică pe acestea în două mari categorii:
1. Tipuri morfostructurale dispersate (forme risipite și răsfirate)
– satul risipit: este localizat în spațiul montan, implică existența unei rețele de poteci, în cea mai mare parte influențată de condițiile de relief; este un tip de sat vechi, situat de regulă între locuri de pădure și poate să acopere mari suprafețe; casele sunt durate din lemn și piatră.
– satul răsfirat: localizat în Subcarpați, în regiunile colinare străbătute de văi mari și mici, este influențat mai puțin de relief cât de ocupația oamenilor; gospodăriile sunt separate de terenuri cultivate cu pomi fructiferi, vița de vie dar și de pășuni și fînețe.
2. Tipuri morfostructurale adunate (cu subtipuri compacte, concentrate, aglomerate)
– au un contur al vetrei bine delimitat, sunt situate obișnuit în zona de câmpie, caracterizează marile regiuni agricole, în primul rând cele de cultură cerealieră ;
– presupune separarea completă a locului de odihnă, de câmpul de folosință agricolă;
– satele compacte: foarte puțin întâlnite aici, caracteristice mai mult sudului Transilvaniei, clădirile sunt așezate la stradă și sunt lipite calcan lângă calcan;
– sate concentrate: sate cu clădiri despărțite între ele prin curți destul de înguste, străzi sau drumuri strict delimitate;
– sate aglomerate: sate în care clădirile sunt despărțite prin curți largi și chiar prin terenuri închise pentru culturi de câmp sau livadă;
După unele particularități ale cadrului natural și social regăsim forme specifice:
– Satul de tip coridor dunărean: cu o formă liniară, specifice atat zonei de defileu sau și zonei de luncă;
– Satele liniare: situate în lungul drumurilor sau apelor, monoliniare sau pluriliniare sunt amplasate de regulă în Subcarpații Olteniei;
– Așezările areolare sau pluricelulare: forme diverse, oarecum bine conturate (poligonal, rotund, diverse forme geomotrice).
Tipurile funcționale de așezări rurale prezente în Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia sunt următoarele:
1. Așezări rurale cu funcții predominant agricole (subtipuri: agricole, agricol cu industrie mică și meșteșugărească, agricol cu rol de cazare a forței de muncă)
– cele agricole au la rândul lor alte subtipuri: profil cerealier, profil legumicol, profil viticol, profil zootehnic
– cele cu activități meșteșugărești se bazează pe valorificarea unor resurse locale (Tismana- jud.Gorj, pentru articole de uz casnic, țesături, confecții, produse lactate etc.)
2. Așezări rurale cu funcții predominant industriale (subtipuri: industria extractivă, prelucrătoare, mixte);
3. Așezări rurale cu funcții mixte (au ca subtipuri: agro-industriale, agro-forestiere, agro-piscicole, agricol cu activități de transport, agro-industrial și de servicii);
4. Așezări rurale cu funcții speciale (cele mai importante sunt așezările rurale cu funcții turistice)
Satele turistice pot să se constituie în adevarate locomotive ale dezvoltării Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, dispunând de un real potențial turistic natural și antropic care ar putea să genereze, în urma unor strategii de profil bine puse la punct, fluxuri turistice care să aducă nu numai bani dar și prestigiu și valoare acestei Regiuni.
Arhitectura populară românească este una din puținele din lume în cadrul căreia cele trei materiale de bază (lemnul, piatra și lutul) sunt utilizate în mod echilibrat. O altă caracteristică este predilecția pentru o decorație cât mai variată, atât în interiorul cât și în exteriorul casei. O altă atracție a satului românesc o reprezintă sculptura în lemn. Regiunea Olteniei de Nord este renumită pentru porțile de lemn (înalte, suple, împodobite cu motive motive vechi stilizate). Arta populară
românească se remarcă printre altele și prin pictura pe sticlă și ceramică. Există anumite centre și areale geografice renumite pentru ceramică, Oltenia de Nord (Oboga și Horezu).
Fig.3.38-3.39 Ceramica de Horezu (stânga) a fost înscrisă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, ceramica de Oboga (dreapta), sursa: mediafax
Un alt motiv de atracție este portul popular dar și folclorul, muzica și dansul românesc.
Satele românești concentrează, totodată, o mulțime de monumente istorice și de artă, se remarcă bisericile și mănăstirile. De remarcat Mănăstirea Hurezi, Govora, Tismana și Dintr-un Lemn.
Fig. 3.40-3.41 Mănăstirea Dintr-un Lemn și Hurezi (dreapta) ultima inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, sursa: valceaturistica.ro si crestinortodox.ro
Pentru dezvoltarea turismului din această Regiune trebuiesc promovate aceste valori extraordinare, trebuiesc cunoscute sărbătoriel, târgurile și festivalurile populare, mai ales cele din zona Olteniei de Nord: În cele ce urmează, voi prezenta, în tabelul de mai jos, principalele evenimente populare care ar putea revitaliza turismul din zonă, alături de satul turistic unde acestea de desfășoară.
Tabel 3.5 Sărbători, târguri, festivaluri populare din zona Olteniei de Nord
Sursa: Ghid turistic- Oltenia de Nord, Editura Ad libri, București, 2006
b) Așezări de tip urban
În cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, există următoarele orașe, dispuse pe județe, cu numărul de locuitori pentru anul 2014:
– Județul Mehedinți: Municipiul Drobeta-Turnu Severin (111 580 loc.), Municipiul Orșova (13 235 loc.), orașul Strehaia (11 563 loc.), orașul Vânju Mare (6 066 loc.), orașul Baia de Aramă (5 635 loc.);
– Județul Gorj: Municipiul Târgu Jiu (97 643 loc.), Municipiul Motru (23 615 loc.), oraș Rovinari (13 845 loc.), oraș Bumbești-Jiu (10 286 loc.), oraș Târgu Cărbunești (8 819 loc.), oraș Turceni (8 244 loc.), oraș Tismana (7 261 loc.), oraș Novaci (5 808 loc.), oraș Țicleni (4 898)
– Județul Vâlcea: Municipiul Râmnicu-Vâlcea (119 348 loc.), Municipiul Drăgășani (21 346 loc.), oraș Băbeni (9 378 loc.), oraș Călimănești (8 971 loc.), oraș Brezoi (7 279 loc.), oraș Horezu (7 133 loc.), oraș Berbești (5 675 loc.), oraș Bălcești (5 302 loc.), oraș Băile Olănești (4 620 loc.), oraș Ocnele Mari (3 533 loc.), oraș Băile Govora (2 912 loc.).
– Județul Dolj: Municipiul Craiova (308 144 loc.), Municipiul Băilești (20 292 loc.), Municipiul Calafat (18 884 loc.), oraș Filiași (18 604 loc.), oraș Dăbuleni (12 484 loc.), oraș Segarcea (8 113 loc.), oraș Bechet (4 044 loc.).
– Județul Olt: Municipiul Slatina (85 430 loc.), Municipiul Caracal (35 973 loc.), oraș Balș (21 944 loc.), oraș Corabia (18 794 loc.), oraș Scornicești (12 263 loc.), oraș Drăgănești- Olt (12 253 loc.), oraș Piatra-Olt (6 634 loc.), oraș Potcoava (5 877 loc.).
Fig.3.42 Plan de amenajare teritorial al Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, sursa: www.scritub.com
Fig. 3.43 Centrele polarizatoare din cadrul Regiunii de Dezvoltarea SV-Oltenia, sursa:Facultatea de Geografie, Craiova
1.Județul Dolj. Se observă o distribuție în formă stelară a rețelei urbane. În centru se află reședința județului, Craiova, cel mai important centru economic și social din regiune. Restul orașelor sunt destul de depărtate de reședința județului, grupate în special în partea de sud a județului, de-a lungul Dunării, iar restul orașelor sunt reduse ca dimensiuni și au un profil predominant agricol.
2.Județul Gorj. Prezintă o grupare a orașelor spre partea de nord a județului, în centrul căruia se află reședința județului Municipiul Tg. Jiu. Al doilea municipiu al județului dar și încă trei orașe au un caracter monoindustrial, rezultat din predominanța sectoarelor minier și petrolier. Sistemul de așezări urbane al județului Gorj prezintă o distribuție echilibrată a acestuia în teritoriu. Acest sistem este de tip monocentric integrat cu ușoare tendințe de dezvoltare policentrică. Municipiul Târgu Jiu domină net sistemul de așezări al județului, fiind un loc central spre care converg axele principale de comunicație. Restul centrelor urbane, cu excepția municipiului Motru, sunt de dimensiuni mici și monofuncționale. Sistemul urban gorjean este unul de tip policentric, mono-direcționat, în care Motru poate prelua rolul de pol secundar și centru zonal de dezvoltareMunicipiul Târgu Jiu, reședință de județ, se află din punct de vedere geografic plasată într-o poziție cheie, la limita zonei subcarpatice, în preajma accesului către defileul Jiului, principal punct de trecere și legătură între Oltenia și sud vestul României pe de-o parte și Transilvania și nord-vestul țării pe de altă parte. În perspectiva dării in folosință a podului dublu rutier și feroviar de la Calafat – Vidin, rolul strategic al orașului poate spori, prin deschiderea 25 unei viitoare axe către Sofia și sudul regiunii balcanice. Capitala gorjeană se află de asemenea plasată într-o poziție favorabilă în sistemul de așezări regional, la intersecția a două axe majore de comunicație, aproximativ perpendiculare și la distanțe de 85-145km de o serie de centre și arii urbanizate cu peste 100.000 locuitori.
3.Județul Mehedinți. Nu este caracterizat de o grupare a orașelor într-un anume areal, acestea fiind răspândite pe întreaga suprafață a județului. Municipiul Dr. Tr. Severin, reședința de județ, nu se află în centrul sistemului de rețele de drumuri și are o conectare slabă cu celelalte centre urbane. În plus, acestea se află la confluența cu celelalte județe fiind influențate de conexiunile economice și culturale cu acestea:Strehaia se află în apropierea județelor Dolj și Gorj, în apropierea puternicului centru industrial de la Turceni, Baia de Aramă este apropiată de județul Gorj, existând o influență și interdependență cu localitățile urbane apropiate, precum Tismana, Motru, Tg. Jiu, iar Orșova se află la confluența cu județul Caraș Severin, aproape de Băile Herculane, influențată de regiunea de dezvoltare Vest (care cuprinde județele din Banat).
4.Județul Olt. Are o distribuție liniară a centrelor urbane plasate în paralel de-a lungul a două căi de comunicație care fac legătura între vestul și estul țării. Cele mai multe dintre acestea (Balș, Slatina, Potcoava și Piatra Olt în apropierea acestei linii) se află plasate de-a lungul drumului european E 70 ce face legătura între Timișoara și București
5.Județul Vâlcea. Are o structură asemănătoare cu cea a județului Gorj, având o densitate mai mare a centrelor urbane în nordul județului, fiind bine conexate prin căi de comunicație între ele. Se observă o grupare a acestora în interiorul județului, existând o distanță destul de mare față de localitățile urbane din celelalte județe.
3.2.3 Resursele naturale
a) Resurse de suprafață: suprafețele forestiere de diferite categorii de specii, pășuni și fânețe, energia apelor curgătoare, valorificate prin hidrocentrale, unele roci de construcție exploatate de la suprafață, resursele de apă, plantele medicinale și fructele de pădure, solurile fertile.
b) Resurse de subsol: apele freatice și de adâncime, identificate și localizate cu ajutorul forajelor de adâncime, lignit (bazinul Motru-Rovinari), fier, bauxită, sare, mangan, petrol și gaze naturale (Coșoveni- Dolj, Țicleni și Bustuchin- Dolj, Băbeni- Vâlcea, Iancu Jianu și Icoana- Olt); azbest, bentonită, calcar (Gorj), argilă, nisip și pietriș, marmură, izvoarele minerale (Govora- ape minerale cu clor, brom, sodiu, iod, sulf, ape hipotonice cu magneziu, calciu și nămol terapeutic; Călimănești- Căciulata- ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, magneziu, calciu, mai ales hipotonice; Ocnele mari și Ocnița- izvoare sărate și lacuri sărate, namol sapropelic; Săcelu- ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, hipotone și hipertone, precum și nămol sapropelic; Bala- izvoare de apă minerală și nămol sapropelic, furnizat prin acțiunea apelor termo-minerale, asemenea fenomenului de la vulcanii noroioși, fiind însoțit adesea și de emanații de gaze; Ghicera- izvoare de ape minerale clorurate, sulfuroase și iodurate, dar și nămol terapeutic, nevalorificate însă.
Fig.3.44 Harta resurselor naturale ale României, sursa: geotutorials.ro
3.2.4 Economia
a) Industria:
– industria energetică: termocentrale (Ișalnița, Turceni, Rovinari, Craiova II, Govora), hidrocentrale (Porțile de Fier I și II, Lotru-Ciunget, salba de hidrocentrale de pe râul Olt);
– metalurgia: ALRO- Slatina și TMK- ALKTROM Slatina;
– construcțiile de mașini: automobile Ford și componente pentru automobile, avioane de mici dimensiuni, locomotive, utilaj agricol (Craiova), roți pentru automobile (Drăgășani), șantiere navale (Drobeta- Turnu Severin și Orșova), fabrici de armanemt (Sadu-Bumbești-Jiu, Filiași);
– industria chimică: OLTCHIM- Râmnicu Vâlcea, Uzinele Sodice Govora, DOLJCHIM- Craiova, Pirelli- Slatina;
– industria materialelor de construcții: Bărsești (jud.Gorj);
– industria lemnului: Rm.Vâlcea, Tg.Jiu, Drobeta-Turnu Severin, Brezoi, Băbeni;
– industria textilă: Slatina, Scornicești, Motru, Caracal, Tismana
– industria alimentară: morărit și panificație (Velpitar și Boromir- Rm.Vâlcea), ulei (Podari-Craiova), zahăr (Podari-Craiova, Caracal), conserve cu legume și fructe (Rm.Vâlcea, Caracal), conseve din carne și alte preparate (pate Hame- Caracal, Rm.Vâlcea, Potcoava-Olt), bere (Craiova, Rm.Vâlcea), vinuri (Segarcea, Strehaia și Drădășani);
Fig.3.45-3.46 Șantierul naval SEVERNAV și hidrocentrala de la Porțile de Fier I, sursa: energy-center.ro
b) Agricultura:
– cultura cerealelor: județele Olt, Dolj, sudul județului Mehedinți;
– pomicultura: zonele deluroase din județele Gorj și Vâlcea (prunul este cultura principală- țuica);
– viticultura: Drăgășani, Drăgănești, Segarcea, Dăbuleni, Strehaia;
– legumicultura: lunca râului Olt, pepeni (Dăbuleni).
Fig.3.47 Domeniul Coroanei Segarcea, sursa: domeniul coroanei.com
c) Turismul:
– Drumul Oltului (Limes Alutanus), Valea Lotrului până la stațiunea Voineasa;
– Cheile Bistriței, Oltețului, Galbenului, Sohodolului;
– mănăstirile: Cozia, Turnu, Hurez, Tismana, Frăsinei, Cornetu, Govora, Bistrița, Arnota, Crasna, Lainici, Dintr-un Lemn, Surpatele;
– stațiunile: Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești-Căciulata;
– peșterile: Muierii, Cloșani, Polovragi;
– schiturile: Iezeru, Pahomie, Jgheaburi;
– castrul roman de la Drobeta, Parcul natural Porțile de Fier, castrul Arutela;
– trovanții de la Costești, culele oltenești (Greceanu, Duca, Măldărăști);
– operele lui Constantin Brâncuși de la Tg.Jiu (Masa Tăcerii, Coloana Infinitului; Poarta Sărutului);
Fig. 3.48-3.49 Două dintre simbolurile turistice ale Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, Mănăstirea Cozia (stânga) și Coloana Infinitului (dreapta), sursa: realitateavalceana.ro
3.3 NUMĂRUL SOSIRILOR ȘI ÎNNOPTĂRILOR TURISTICE ÎN CADRUL REGIUNII DE DEZVOLTARE SUD-VEST OLTENIA
a) Numărul sosirilor în scop turistic pentru perioada 2004-2014 în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia
Tabel 3.6 Numărul sosirilor în scop turistic pentru perioada 2004-2014 în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, sursa: tempo- online INSSE
Grafic 3.6 Evoluția numărului sosirilor în scop turistic pentru perioada 2004-2014 în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, sursa: tempo- online INSSE
Grafic 3.7 Diferențele dintre numărul turiștilor români și străini care au vizitat Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia în perioada 2004-2014, sursa:tempo-online INSSE
Din analiza graficelor de mai sus, se observă o creștere a numărului sosirilor în scop turistic în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, o creștere accelerată după o scădere bruscă din perioada 2009-2010 carea a corespuns cu perioada crizei economice. De fapt, cel mai mare număr de sosiri din perioada studiată a fost atins la sfârșitul perioadei studiate, în anul 2004, când cifra s-a apropiat de 500 000 sorir în scopuri turistice. Cu toate acesta consider că cifra este mică, comparativ cu potențialul turistic natural și antropic existent, după cum am arătat mai sus, există numeroase obiective turistice d eo valoare certă care bine puse în valoare pot atrage fluxuri importante de turiști. În aceeași idee, numărul sosirilor turiștilor străini este în continuare mic, după părerea mea, cu toate acestea spre finalul perioadei se observă o ușoară revigorare, cifra se aproprie de 50 000 sosiri. Același fenomeneste înregistrat și în cazul înnoptărilor, cele mai multe înnoptări au fost înregistrate chiar la începutul crizei economice, în anul 2008, si au depășit 1 730 000, a avut loc avut apoi o scădere bruscă, de aproape 300 000 înnoptări, după care pentru următorii ani s-a stabilizat la peste 1 500 000 înnoptări. Turiști străini au avut un numpr mic de înnoptări comparativ cu turiștii români, abia în anul 2012, s-a depășit 100 000 înnoptări, cifra care s-a menținut și în următorul an, deși în scădere, pentru ca apo în anul 2014 să scadă la 85 000 înnoptări. Numărul relativ mic de înnoptări relevă caracterul unui turism de tranzit dar și un turism de scurtă durată, generat de vizitarea punctuală a unor anumite obiective turistice.
b) Numărul înnoptărilor în scop turistic din cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, pentur perioada 2004-2014
Tabel 3.7 Numărul înnoptărilor în scop turistic pentru perioada 2004-2014 în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, sursa: tempo- online INSSE
Grafic 3.7 Evoluția numărului înnoptărilor în scop turistic pentru perioada 2004-2014 în cadrul Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, sursa: tempo- online INSSE
Grafic 3.8 Diferențele dintre numărul turiștilor români și străini care au înnoptat în Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia în perioada 2004-2014, sursa:tempo-online INSSE
3.4 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DUNĂRII ÎN CADRUL REGIUNII SV-OLTENIA.
INVESTIȚII. OPORTUNITĂȚI. DEZVOLTARE
Turismul reprezintă una dintre oportunitățile de dezvoltare ale Regiunii SV-Oltenia, acest lucru se poate realiza numai prin conservarea și protejarea obiectivelor turistice naturale și antropice astfel încât beneficiile să se înscrie în ambele direcții. Relația turism mediu înconjurător are o importanță deosebită, ocrotirea și conservarea mediului reprezentând condiția primordială de desfășurare și dezvoltare a turismului. Această legătură este una complexă și se manifestă în două direcții: mediul natural prin componentele sale reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influență atât pozitivă, cât și negativă asupra mediului ecologic, modificându-i elementele component.
Deoarece turismul durabil reprezintă un scop, trebuie înțeles că orice tip de
dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naștere la anumite schimbări într-o zonă. Totuși, aceste schimbări trebuie menținute în limite acceptabile, astfel încât scopul durabilității să fie atins. Turismul durabil poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin dezvoltarea și conducerea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii .
Un exemplu de dezvoltare durabilă – ecologică a unei zone turistice etalon în identitatea județului Mehedinți este și există convingerea că va rămâne, Parcul Natural Porțile de Fier. Obiectivele Parcului Natural Porțile de Fier rezidă și din definiția unui parc național: arie protejată al cărei scop principal este protecția și conservarea peisajelor create prin interacțiunea armonioasă a activităților umane cu natura de-a lungul timpului . În consecință dintre obiectivele prioritare se pot menționa:
– conservarea elementelor de peisaj, a biodiversității, a valorilor etnofolclorice și culturale;
– dezvoltarea relațiilor armonioase între natură și societate prin promovarea activităților fără impact asupra mediului;
– cooperarea internațională în domeniul conservării biologice în bazinul fluviului Dunărea;
Punctele tari ale Parcului Natural Porțile de Fier sunt cele mai pot fi folosite ca și elemente de atractivitate pentru stimularea turismului ecologic în cadrul acestei Regiuni:
– Cel mai lung și spectaculos defileu din Europa: 144 km;
– Cel mai întins Parc Natural din România cu peste 115 000 ha;
– În cuprinsul acestui Parc Natural se află cel mai mare sistem hidroenergetic din România, Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I;
– Cea mai mare diversitate etnică din România, în cuprinsul unei arii protejate;
– Diversitatea geomorfologică și geologică deosebită îi pot conferi pe viitor statutul de muzeu geologic în aer liber;
– O mare diversitate de floră și faună: 1 600 taxoni vegetali și 5 200 taxoni faunistici;
– 26 de asociații endemice pentru România;
– Prezența unor zona umede care se constituie în habitate pentru păsări protejate la nivel mondial;
– Urme vechi de așezări, chiar din perioada paleoliticului, completate cu cetăți, biserici și mănăstiri;
– Clădiri valoroase din punct de vedere istoric și arhitectonic, mori de apă unice la nivel european.
Această rezervație naturală, alăturată Parcului Național Ecologic Iugoslav, pe segmentul Belgrad – Timoc – pe baza unui program comun de cooperare cu Iugoslavia – ar crea în regiune o arie ecologică pe o întindere mare, cu interes major pentru cele trei țări vecine și cu implicații economice și sociale deosebit de favorabile pentru zona Balcanilor, în perspectiva integrării durabile (inclusiv turistice) în UE.
Parcul Natural Porțile de Fier, poate să contribuie la dezvoltarea Regiunii de Dezvoltare prin multitudinea de activități care se pot face în cuprinsul lui:
– Turism montan (Traseul Pemilor- reunește toate satele locuite de populație de etnie cehă)
– Croaziere pe Dunăre, cu plecare din portul Orșova, care, în consecință, trebuie amenajat în acest scop;
– Turism științific (studierea speciilor valoroase de plante și animale din zona Parcului Natural);
– Speoturism (sunt vizate zonele calcaroase: Cazanele Dunării, Coronini-Moldova Nouă- Gârnic);
– Birdwatching (interesante din acest punct de vedere dunt zonele umede din vestul Parcului);
– Pescuit sportiv (pe Dunăre și râurile interioare);
– Festivități și sărbători tradiționale, specific fiecărei etnii din zonă;
– Bucătărie tradițională (preparate din pește, lactate, legume, carne de capră, dulciuri);
– Sporturi nautice pe Dunăre (caiac-canoe, canotaj, schi-jet);
– Mountain bike dar și ciclism de tură;
– Vizitarea siturilor arheologice, religioase, morilor de apă de la Eșelnița, muzeelor etc.
A doua fază a derulării unui turism durabil implică următoarele cerințe:
Implicarea activă a tuturor celor angrenați, de la furnizorii locali de servicii turistice, la autoritatea locală, comunitatea locală;
Rezolvarea problemelor actuale de mediu, prin obligarea agenților economice prin pârghii legislative să protejeze mediul natural;
Prin informarea și educarea turiștilor, se impune reducerea poluării generate de fluxul turistic pe perioada vacanțelor;
Fig.3.50 Microregiunea Oltenia-Danubius, sursa: Info Regio SV Oltenia
Nu trebuie omis aspectul economic-financiar al implementării Strategiei Dunării. Sunt puși la dispoziție bani europeni pentru dezvoltarea Regiunii de Dezvoltare SV-Oltenia, mai ales pentru îmbunătățirea infrastructurii și a dezvoltării turismului. În egală măsură Strategia Dunării vizează și partea de educație dar și fluidizarea și eficientizarea trasnportului fluvial, dezvoltarea zonei portuare a orașului Drobeta-Turnu Severin, dezvoltarea infrastructurii dunărene, portuare, a infrastructurii de uscat, atragerea investitorilor români și străini. Tot din punctul de vedere al dezvoltării Regiuni sunt de semnalat următoarele priorități:
Reabilitarea infrastructurii portuare învechite de-a lungul Dunării și dezvoltarea de noduri intermodale și logistice;
Investiții în resursa umană (educație și formare)
Dezvoltarea rețelelor de așezări de-a lungul Dunării;
Facilitatea cooperării transfrontaliere de-a lungul Dunării între orașele perechi din România și Bulgaria;
Prevenirea și gestionarea riscurilor naturale;
Conservarea și protejarea zonelor rurale, păstrătoare a unui bogat patrimoniu etnografic;
Dezvoltarea și amenajarea potențialului agricol, energetic, turistic, protecția și amenajarea patrimoniului construit.
Dintre rezultatele scontate se pot menționa :
– Creșterea vizibilității economice a localităților la nivel național dar și European;
– Dezvoltarea socio-economică a zonelor vizate prin atragerea turiștilor;
– Intensificarea tranzitului de mărfuri și persoane
– Valorificarea tradițiilor existente;
– Atragerea de profit prin valorificarea produselor autentice.
CONCLUZII
Prin realizarea acestei lucrări pot afirma ca Regiunea de Dezvoltare SV-Oltenia beneficiază de reale posibilități de dezvoltare, generate de prezența Culoarului Dunării. De-asemenea, în această regiune există numeroase obiective turistice naturale și antropice care însumate pot să depășească ca valoare, potențialul turistic al unor țări ca Ungaria de exemplu. Din păcate infrastructura învechită, lipsa unor investiții sau întârzierea implementării modernizării acesteia a dus în timp la degradarea uneori iremediabilă a unor valori culturale. Cu toate acestea sunt semne de ușoară revigorare, și acest lucru se vede din datele statistice ale circulației turistice. Implemtarea unor măsuri de protejare a unor zone naturale și promovarea Parcului natural Porțile de Fier ca destinație turistică de excepție a crescut timid numărul vizitatorilor. Este încă mult de muncă, trebuiesc accesate noi fonduri pentru modernizarea întregului sistem economic de-a lungul Dunării iar acest lucru necesită, proiecte, analize care de cele mai multe ori au rămas la faza de proiect. Se impune o protecție mai mult decât strictă a fondului forestier, în contextul actualului scandal cu defrișările dubioase și de cele mai multe ori necontrolate, pădurea trebuie să fie protejată și respectată și aici. Zona trebuie promovată prin toate mijloacele mediatice posibile la tv, pe internet, prin broșuri turistice și ghiduri de specialitate în mai multe limbi de circulație internațională, prezentată prin spoturi video la târgurile naționale și internaționale de turism. Înainte de toate, pentru a avea ce arăta trebuiesc ocrotite valorile materiale și imateriale locale, clădirile vechi reparate, drumurile puse la punct și mentalitatea oamenilor schimbată prin educație.
BIBLIOGRAFIE
Bill Long – “Third Level Seminar on Cleaner Production”, PNUE (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu), New York, 1995
Gâștescu Petre, Fluviile Terrei, Editura CD Press, București, 2010
Erdeli G., Cucu V., România. Populație. Așezări umane. Economie. Editura Transversal, București, 2007.
lelenicz M., Pătru Ileana. România-geografie fizică, vol.I, Editura Universitară, București, 2005.
Ielenicz M.Comănescu Laura. România- potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006
Manta I. România- o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București, 1992
Matei Elena.Ecoturism. Editura Top Form, București, 2006
Mazilu Mirela. Perspective pozitive pentru turismul românesc.Analele Universității Constin Brâncuși din Tg.Jiu, Seria Economie, nr.3/2011.
Mazilu Mirela, Prima contribuție națională la elaborarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării
Mazilu Mirela, Regional tourism from the perspective of the Danube Strategy – case study: Iron Gates region, Cactus Tourism Journal Vol. 2, Issue 2/2011, Pages 44-55
Nistoreanu P., Managamentul în turism-servicii. ASE, București, 2005
Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., Geografia fizică a României, Editura Universitară, București, 2006
Posea G. Geografia fizică a României.Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
***Buletin informativ ADR SV Oltenia
***Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, 2007
***Ghid turistic- Oltenia de Nord, Editura Ad libri, București, 2006
***Revista de Marketing online, vol.1, nr.4, articol semnat prof.Mazilu Mirela. Turismul-relație privilegiată cu dezvoltarea durabilă.
***Revista de Turism nr.3, prof.Mazilu Mirela, articol: Dezvoltarea durabilă și turism durabil.
***Strategia Dunării- instrument de cooperare macroregională
***Strategia Dunării- RIA (Romanian Intermodal Assocition)
www.alpinet.org
www.animale-salbatice.ro
www.cazaneledunarii.com
www.corabia.ro
www.crestinortodox.ro
www.domeniul coroanei.com
www.energy-center.ro
www.geotutorials.ro
www.gnm.ro
www.ghiduri-turistice.info
www.mae.ro
www.mdrl.ro
www.novaciranca.ro
www.ponoare.ro
www.pnportiledefier.ro
www.rasfoiesc.com
www.realitateavalceana.ro
www.romaniaturism.ro
www.valcea.insse.ro
www.valceaturistica.ro
www.scritub.com
www.speleoevent.ro
www.turistinromania.ro
www.turism-blog.ro
www.unceai.ro
http://dnssmpp.fnme.ro/files/Regiunea%20de%20Dezvoltare%20Sud-Vest%20Oltenia.pdf
http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf
http://www.gorj-domino.com/ceauru-%E2%80%93-%E2%80%9Elacul-fantoma%E2%80%9D-de-pe-harta-judetului-gorj/
http://ro.getamap.net/harti/romania/mehedinti/_portiledefier_lacul
Organizația Mondială a Turismului
Wikipedia
Mediafax
Facultatea de Geografie, Craiova
Legea 462/2001
Tempo online, INSSE
Info Regio SV Oltenia
BIBLIOGRAFIE
Bill Long – “Third Level Seminar on Cleaner Production”, PNUE (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu), New York, 1995
Gâștescu Petre, Fluviile Terrei, Editura CD Press, București, 2010
Erdeli G., Cucu V., România. Populație. Așezări umane. Economie. Editura Transversal, București, 2007.
lelenicz M., Pătru Ileana. România-geografie fizică, vol.I, Editura Universitară, București, 2005.
Ielenicz M.Comănescu Laura. România- potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006
Manta I. România- o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București, 1992
Matei Elena.Ecoturism. Editura Top Form, București, 2006
Mazilu Mirela. Perspective pozitive pentru turismul românesc.Analele Universității Constin Brâncuși din Tg.Jiu, Seria Economie, nr.3/2011.
Mazilu Mirela, Prima contribuție națională la elaborarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunării
Mazilu Mirela, Regional tourism from the perspective of the Danube Strategy – case study: Iron Gates region, Cactus Tourism Journal Vol. 2, Issue 2/2011, Pages 44-55
Nistoreanu P., Managamentul în turism-servicii. ASE, București, 2005
Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., Geografia fizică a României, Editura Universitară, București, 2006
Posea G. Geografia fizică a României.Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
***Buletin informativ ADR SV Oltenia
***Ghidul ariilor naturale protejate din România, Autoritatea Națională pentru Turism, 2007
***Ghid turistic- Oltenia de Nord, Editura Ad libri, București, 2006
***Revista de Marketing online, vol.1, nr.4, articol semnat prof.Mazilu Mirela. Turismul-relație privilegiată cu dezvoltarea durabilă.
***Revista de Turism nr.3, prof.Mazilu Mirela, articol: Dezvoltarea durabilă și turism durabil.
***Strategia Dunării- instrument de cooperare macroregională
***Strategia Dunării- RIA (Romanian Intermodal Assocition)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Durabil In Optica Strategiei Dunarii. Studiu de Caz Oportunitati Pentru Regiunea S V Oltenia (ID: 148340)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.