Tratamente Contabile Privind Contabilitatea Imobilizarilor Contabile

Economie

Tratamente Contabile Privind Contabilitatea Imobilizarilor Contabile

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată „Tratamente contabile privind contabilizarea imobilizărilor corporale ale unei societăți comerciale în condițiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu directivele europene” tratează problemele legate de contabilizarea imobilizărilor corporale, acest studiu bazându-se pe o bibliografie solidă a unor autori cunoscuți în domeniul contabilizării financiare, într-o perioadă caracterizată printr-o intensificare a concurenței în toate domeniile.

Lucrarea este structurată în patru capitole.

În cadrul primului capitol intitulat „Aspecte teoretice privind imobilizările corporale” s-a urmărit abordarea elementelor teoretice, privind definirea și recunoașterea activelor și imobilizărilor corporale conform standardelor contabile internaționale și a normelor contabile românești în vigoare.

Cel de-al doilea capitol intitulat „Evaluarea imobilizărilor corporale” tratează conceptul, trăsăturile și caracteristicile evaluării inițiale și ulterioare a imobilizărilor corporale, problemele de consum și depreciere ale activelor corporale și reevaluarea imobilizărilor corporale în conformitate cu normele și standardele internaționale.

Capitolul al treilea intittulat „Operații privind imobilizările corporale și contabilizarea lor” insistă asupra principalelor căi de intrare și ieșire ale imobilizărilor corporale în și din întreprindere, asupra documentelor utilizate pentru evidența operațiilor de intrare și ieșire a imobilizărilor corporale, asupra sistemului de conturi folosit pentru evidența imobilizărilor corporale și asupra contabilității operațiilor privind intrarea și ieșirea din întreprindere a imobilizărilor corporale.

Organizarea anchetei din capitolul al patrulea, intitulat „Studiu de caz” are rolul de a verifica tratamentele contabile privind contabilizarea imobilizărilor corporale ale societății comerciale în condițiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Pe baza informațiilor prezentate pe parcursul lucrării în cele patru capitole sunt formulate, în final, concluzii și unele propuneri referitoare la tematica lucrării abordate.

Prin prezenta lucrare, am dorit să demonstrez importanța deosebită a cunoașterii aspectelor definitorii privind contabilizarea imobilizărilor corporale, întru realizarea scopului propus stabilindu-mi următoarele:

Analiza aspectelor teoretice și metodologice privind evaluarea, contabilizarea și operațiile privind imobilizările corporale;

Identificarea și analiza lacunelor, confuziilor și contradicțiilor în ceea ce privește tema abordată.

Obiectivele urmărite în această cercetare sunt următoarele:

Stabilirea temei de cercetare, a tratamentelor contabile privind contabilizarea imobilizărilor corporale ale unei societăți comerciale în condițiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

Selectarea bibliografiei în vederea documentării, selecționând atât materiale informative pur teoretice, statistice, cât și rapoartele unor studii de caz pe aceeași temă, elaborate în prealabil de către specialiști;

Documentarea propriu-zisă atât din materialele selectate, cât și urmărirea unui curs de specializare în materia contabilizării financiare;

Notarea zilnică în fișele de protocol, de programe, atât a itemilor și sarcinilor nou introduse, cât și a celor verificate sau considerate ca fiind masterate, dar și starea generală a tratamentelor contabile privind contabilizarea imobilizărilor corporala la nivelul societății comcerciale analizate;

Interpretarea și prelucrarea datelor obținute.

Modelele și ariile abordate în această lucrare sunt:

Documentarea teoretică din cărțile de specialitate indicate selectiv în bibliografie;

Documentarea practică prin culegerea de date din studiile de specialitate;

Culegerea de date prin accesarea diferitelor site-uri ale instituțiilor de specialitate;

Sistematizarea datelor;

Analiza comparativă a datelor, interpretarea rezultatelor și formularea de concluzii și propuneri.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

DEFINIREA ȘI RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR ȘI IMOBILIZĂRILOR CORPORALE CONFORM STANDARDELOR CONTABILE INTERNAȚIONALE ȘI A NORMELOR CONTABILE ROMÂNEȘTI ÎN VIGOARE

Din dorința de a alinia contabilitatea românească la normele internaționale, Ministrul Finanțelor a emis Ordinul numărul 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitaților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Aceste reglementări se aplică împreună cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

După cum se deprinde din Legea contabilității, activul reprezintă bunurile economice ca substanță materială a patrimoniului. O asemenea definire mai poate fi exprimată și astfel:

Activul cuprinde bogăția sau averea unității patrimoniale;

Activul cuprinde valorile economice pozitive ale patrimoniului;

Activul reprezintă ceea ce posedă o entitate patrimonială.

Din referențialul internațional deducem însă că activul reprezintă resurse controlate de întreprindere, provenite din operații trecute și susceptibile să genereze avantaje economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potențialul de a contribui, în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar și echivalente de numerar către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieșirile de numerar, cum ar fi un proces alternativ de producție care micșorează costurile.

De obicei o întreprindere își utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților; datorită faptului că aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte sau necesități, clienții sunt dispuși să plătească pentru a le obține, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al întreprinderii.

Multe active, precum terenurile și mijloacele fixe, au o formă fizică. Cu toate acestea forma fizică nu este esențială pentru existența unui activ, motiv pentru care brevetele și drepturile de autor sunt active dacă se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare întreprinderii și dacă sunt controlate de aceasta.

Activele unei întrerprinderi rezultă din tranzacții sau evenimente anterioare. În mod normal întreprinderile obțin activele prin cumpărarea sau producerea acestora, dar și alte tranzacții sau evenimente pot genera active, de exemplu proprietățile primite de la guvern ca parte a unui program de încurajare a creșterii economice într-o regiune. Tranzacțiile sau evenimentele care sunt așteptate în viitor nu generează prin ele însele active, motiv pentru care intenția de a cumpăra un bun nu satisface prin ea însăși definiția unui activ.

Conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 94/2001 un activ se recunoaște numai atunci când:

Este posibil ca acesta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora;

Costul său poate fi evaluat în mod credibil.

O întreprindere demonstrează că un element satisface primul criteriu de recunoaștere ca activ, stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale. Ca urmare a acestei certitudini, întreprinderea trebuie să preia atăt beneficiile, cât și riscurile aferente activului.

Al doilea criteriu de recunoaștere, evaluarea credibilă a costului activului, este de obicei satisfăcut, întrucât tranzacția de schimb evidențiind cumpărarea activului identifică astfel costul acestuia. În cazul unui mijloc fix construit de întreprindere, o măsurare obiectivă a costului poate fi făcută prin intermediul tranzacțiilor cu terții pentru achiziționarea de materiale, forță de muncă și alte intrări utilizate în procesul de productie al acestuia.

Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. În schimb, o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere. Acest tratament nu inseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost altul decât obținerea unui beneficiu economic pentru întreprindere sau că managementul a fost deficitar. Singura implicație este aceea că gradul de siguranță privind obținerea unui beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este insuficient pentru a garanta recunoașterea unui activ.

Masa elementelor de activ este împărțită în subdiviziuni, în raport cu natura, modul de utilizare a bunurilor și lichiditatea acestora. Structurile care răspund la o asemenea cerință sunt cele de active imobilizate și circulante.

Activele imobilizate cuprind toate valorile economice de investiție, destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia, a căror lichiditate se extinde pe o perioadă mai mare de un an.

Activele imobilizate asigură baza materială a activității unei întreprinderi. Ele sunt o categorie de bunuri, reunite prin anumite caracteristici, dar și diferite din punct de vedere a scopului, utilității și formei.

Caracteristicile care le unesc într-o categorie de sine stătătoare sunt legate de durata lor de funcționare si de importanța lor valorică.

Punctele de vedere ce le diferențiază au determinat următoarea tipologie a activelor imobilizate:

Imobilizari necorporale;

Imobilizari corporale;

Imobilizari financiare.

Imobilizarile corporale sunt active cu forma materială concretă care se regăsesc în întreprindere sub formă de terenuri și amenajări de terenuri și, respectiv, mijloace fixe.

În conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, imobilizările corporale sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Imobilizarile corporale prezintă următoarele caracteristici:

Sunt achiziționate pentru a fi utilizate în cursul activității de exploatare;

Nu sunt achiziționate pentru a fii revândute;

Au o durată de utilizare mai mare de un an.

O perioada îndelungată de timp, imobilizările erau denumite active fixe, însă utilizarea acestui termen se restrânge, pentru că notiunea „fixe” sugerează o perioadă nelimitată de funcționare.

Deși nu există o delimitare strictă a perioadei minime de timp în care trebuie să fie utilizat un activ pentru a fi considerat activ imobilizat, criteriul cel mai frecvent aplicat constă în aceea că activul trebuie să poată fi utilizat în mod repetat pe o durată de cel puțin un an. În această categorie se includ și activele utilizate numai în perioada de vârf sau de urgență.

Activele care nu se utilizează în cursul normal al exploatării nu se includ în categoria activelor imobilizate. Astfel, terenurile deținute în scopuri speculative sau clădirile care nu se mai utilizează pentru operațiunile economice curente nu trebuie incluse în categoria imobilizărilor corporale, ci clasificate ca investiții pe termen lung.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Acele imobilizări, aflate în diferite faze de execuție sau finalizate, dar nerecepționate, constituie imobilizări corporale în curs.

La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categori de bunuri și valori, întreprinderea intocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.

Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care îmbracă forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale amortizarmătoarea tipologie a activelor imobilizate:

Imobilizari necorporale;

Imobilizari corporale;

Imobilizari financiare.

Imobilizarile corporale sunt active cu forma materială concretă care se regăsesc în întreprindere sub formă de terenuri și amenajări de terenuri și, respectiv, mijloace fixe.

În conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, imobilizările corporale sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Imobilizarile corporale prezintă următoarele caracteristici:

Sunt achiziționate pentru a fi utilizate în cursul activității de exploatare;

Nu sunt achiziționate pentru a fii revândute;

Au o durată de utilizare mai mare de un an.

O perioada îndelungată de timp, imobilizările erau denumite active fixe, însă utilizarea acestui termen se restrânge, pentru că notiunea „fixe” sugerează o perioadă nelimitată de funcționare.

Deși nu există o delimitare strictă a perioadei minime de timp în care trebuie să fie utilizat un activ pentru a fi considerat activ imobilizat, criteriul cel mai frecvent aplicat constă în aceea că activul trebuie să poată fi utilizat în mod repetat pe o durată de cel puțin un an. În această categorie se includ și activele utilizate numai în perioada de vârf sau de urgență.

Activele care nu se utilizează în cursul normal al exploatării nu se includ în categoria activelor imobilizate. Astfel, terenurile deținute în scopuri speculative sau clădirile care nu se mai utilizează pentru operațiunile economice curente nu trebuie incluse în categoria imobilizărilor corporale, ci clasificate ca investiții pe termen lung.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Acele imobilizări, aflate în diferite faze de execuție sau finalizate, dar nerecepționate, constituie imobilizări corporale în curs.

La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categori de bunuri și valori, întreprinderea intocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.

Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care îmbracă forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale amortizate integral ramân înscrise în anexele la bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere.

Sunt considerate imobilizări corporale, dar nu se supun amortizării:

Mijloacele fixe aparțând proprietații publice;

Lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții;

Terenurile, inclusiv cele împădurite.

Conform teoriei juridice, imobilizările corporale înscrise în activul bilanțului se referă numai la bunurile a căror proprietară este întreprinderea. Bunurile pe care aceasta le utilizează, dar nu sunt în proprietatea sa, nu trebuie să figureze în activ.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea societății care le-a efectuat.

La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locatie de gestiune, valoarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, conform contractelor.

Un element de tipul terenurilor și mijloacelor fixe trebuie recunoscut ca activ atunci când acesta satisface definiția și criteriile de recunoastere pentru un activ .

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul terenurilor și mijloacelor fixe, se cere un raționament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative și apoi să se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente.

Conform IAS 16 „Imobilizări corporale”, majoritatea pieselor de schimb și a echipamentului de service sunt înregistrate, de regulă, ca stocuri și sunt recunoscute ca cheltuieli, pe masură ce sunt consumate.

Atunci când întreprinderea se așteaptă să folosească piesele de schimb și echipamentele pe mai multe perioade, acestea se pot încadra în categoria mijloacelor fixe.

De asemenea, sunt considerate mijloace fixe și acele piese de schimb sau echipamente de service care se folosesc neregulat doar în legătură cu alte mijloace fixe și care se amortizează pe o perioadă ce nu depășeste durata de viață utilă a respectivului mijloc fix.

Dacă părțile componente ale unui activ au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, aceastea se contabilizează separat, utilizăndu-se rate și metode de amortizare diferite.

Terenurile și mijloacele fixe pot fi achizitionate cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de terenuri și mijloace fixe, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În aceste situații, astfel de achiziții de mijloace fixe și terenuri îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie derivate de întreprindere în plus față de beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel de activ și activele aferente nu depășesc valoarea contabilă recuperabilă a acestor active.

STRUCTURI SPECIFICE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de domeniul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile.

Imobilizările corporale sunt individualizate în structurile prezentate în cele ce urmează.

Terenuri. Acestea sunt bunuri imobile care constau din parcela de teren, cu sau fără construcții ce aparțin unui proprietar. Terenurile se înregistrează în patrimoniu la costul de achiziție sau la valoarea aportului în natură. În profil administrativ-teritorial evidența terenurilor se realizează prin intermediul cadastrului general. Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se identifică, înregistrează și reprezintă toate terenurile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar. Parcela de teren, din punct de vedere a cadastrului, este un imobil indiferent dacă are sau nu construcții. Datele cu privire la terenuri din cadastrul general privesc nu numai dovedirea proprietații, ci și stabilirea obligațiilor contribuabililor prin sistemul de impozite și taxe ce decurg din existența în patrimoniu a parcelei de teren. Terenurile pot fi evidențiate în contabilitate ca terenuri agricole și/sau silvice, terenuri făra construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu amenajări sau alte terenuri. De regulă, terenurile nu sunt supuse amortizării, dar sunt supuse amortizării investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor, și alte lucrări similare.

Amenajările de terenuri. Amenajările de terenuri, cum ar fi căile de acces, spațiile de parcare și împrejmuirile, au o durată de utilizare limitată, motiv pentru care acestea sunt supuse deprecierii.

Mijloace fixe. Mijloacele fixe sunt bunuri reprezentate de echipamente și utilaje aflate în sfera productiei, a comercializării și prerstațiilor de servicii, care au o durată îndelungată de funcționare, participă la mai multe cicluri de fabricație sau comercializare și a căror valoare se transmite treptat, sub forma amortizării, asupra cheltuielilor fiecărui exercițiu. Ele nu se încorporează, sub aspect material, în structura produselor, lucrărilor executate, păstrându-și forma inițială.

Conform fiscalității sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ două condiții:

Au o valoare contabilă mai mare decât limita stabilită de lege;

Are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Limita minimală a valorii de intrare a mijloacelor fixe este de 18.000 RON și se aplică începând cu data de 1 februarie 2007, prin Hotărârea Guvernului nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 12 februarie 2007.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea intregului corp, lot sau set.

Deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea și scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe au efect de lungă durată.

Informațiile complete cu privire la caracteristicile funcționale, starea tehnică, gradul de uzura, randamentul tehnic și economic, reprezintă o premiză pentru asigurarea unei decizii eficiente în asigurarea și reînoirea capitalului fix.

Pentru satisfacerea în bune condiții a acestor cerințe, la organizarea contabilității mijloacelor fixe trebuie avute în vedere urmatoarele obiective:

Cunoașterea valorii mijloacelor fixe cu scopul de a pune la dispoziția conducerii, în orice moment, date privind: valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente, valoarea actuală stabilită la inventariere, valoarea netă reflectată în bilanț, etc.;

Evidența permanentă a existenței și mișcării mijloacelor fixe în vederea asigurării controlului gestionar al lor;

Furnizarea datelor necesare calculului exact al amortizării mijloacelor fixe și a provizioanelor pentru deprecierea reversibilă a acestora și includerea lor în cheltuielile exercițiului în vederea determinării rezultatului;

Controlul utilizării rationale și cu randament înalt a mijloacelor fixe, urmărind determinarea corectă a capacității de producție.

Conform Legii nr. 15 din 15 martie 1994, republicată, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, sunt asimilate mijloacelor fixe:

Investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

Capacitățile puse în funcțiune parțial, care se cuprind la grupa care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor;

Investțtiile pentru decopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, de cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane;

Investițiile efectuate la mijloace fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modificării acestora și care majorează valoarea de intrare a mijlocului fix.

Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă ca efect îmbunătațirea performanțelor față de parametrii funcționali inițiali și asigurarea obținerii de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.

Conform Legii nr. 15/1994, republicată, nu sunt considerate mijloace fixe:

Motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijloacelor fixe;

Sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală;

Construcțiile și instalațiile provizorii;

Animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele la îngrășat, păsările și coloniile de albine;

Pădurile;

Investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara parametrilor de exploatare, precum și cele pentru foraj executate pentru explorări, prospecțiuni geologice și geofizice;

Prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producției în serie, înclusiv seria zero;

Echipamentele de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare;

Clasificarea națională a mijloacelor fixe dă posibilitatea ordonării și studierii multitudinii și diversității lor. Ea asigură evidențierea corectă a tuturor aspectelor tehnico-economice privind existența, utilizarea și deprecierea acestora.

Mijloacele fixe se clasifică după mai multe criterii, fiecare avându-și rațiunile sale:

Din punct de vedere a domeniului în care se utilizează, se întâlnesc:

Mijloace fixe de producție, care participă, direct sau indirect, la procesul de producție sau exploatare;

Mijloace fixe de comercializare;

Mijloace fixe utilizate pentru scopuri sociale;

După apartenența lor, mijloacele fixe se împart în:

Mijloace fixe proprietate a unității patrimoniale, înscrise în inventarul acesteia și care fac parte din patrimoniul ei, valoarea lor fiind oglindită în bilanț;

Mijloace fixe în folosință temporară: închiriere, locație de gestiune, concesiune, pentru care evidența se organizează separat de cele proprii;

După comportare, respectiv performanța care statuează o anumită funcțiune, pe o anumită durată de funcționare, indiferent de natura materialului utilizat de producator pentru realizarea mijlocului fix. În acest sens, începând de la 1 ianuarie 1999 a fost aprobat și introdus un nou Catalog privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, în conformitate cu Legea fiscală nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale. Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijloacelor fixe și stabilirii duratei normale de funcționare:

Codul de clasificare;

Denumirea grupei, clasei, subclasei și a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

Durata normală medie de funcționare, în ani.

Diferențierea mijloacelor fixe în cadrul grupelor pe subgrupe, clase, subclase și familii se face în funcție de caracteristicile constructive și condițiile de exploatare ale acestora.

Potrivit catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, fiecare mijloc fix primește un cod de clasificare, în care fiecare cifră are următoarea semnificație:

Prima cifră reprezintă grupa;

A doua cifră reprezintă subgrupa;

A treia cifră reprezintă clasa;

A patra cifră reprezintă familia;

La intrarea în patrimoniu, mijloacele fixe trebuie identificate ca obiecte de evidență stabilind, cumulativ, etapele de parcurs:

Încadrarea în subdiviziunile de clasificare ce decurg din compararea denumirii activelor corporale din catalog cu caracteristicile constructive și funcționale ale acestuia și cu destinația în activitatea curentă a unității;

Codul de clasificare exprimat prin cifre în trepte;

Stabilirea duratei normale de funcționare în ani, care se calculează de la începutul lunii următoare celei de intrare în patrimoniu;

Numărul de inventar atribuit din partida corespunzătoare a registrului numerelor de inventar.

Numărul de inventar este un element accesoriu de evidență, specific mijloacelor fixe. El permite identificarea pe teren a obiectelor de evidență, întrucât se înscrie distinct pe fiecare mijloc fix, inclusiv pe componentele acestuia. Pentru stabilirea numerelor de inventar, unitatea deschide documentul de evidență „Registrul numerelor de inventar”, în care se deschid partizi cuprinzând serii de numere pentru fiecare grupă de mijloace fixe. Mărimea numărului de inventar se fixează astfel încât să poată cuprinde toate obiectele de evidență din patrimoniu în această serie.

Aceste numere de inventar rămân atribuite chiar dacă mijlocul fix este scos din patrimoniu. La numărul de inventar rămas liber nu se mai înscrie alt mijloc fix. Modificarea numerelor de inventar se face numai după renumerotarea tuturor mijloacelor fixe cu prilejul unei inventarieri generale și totale.

Contabilitatea sintetică a mijloacelor fixe se ține pe urmatoarele categorii: construcții, echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instrumente de lucru), aparate și instalații de măsură, control și reglare, mijloace de transport, animale și plantatii, mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Construcții. Fac parte din această grupă și constituie obiect de evidență, fiecare construcție delimitată spațial și caracterizată printr-o anumită destinație funcțională. În cazul unei construcții cu mai multe destinații funcționale, care nu pot fi delimitate între ele, întreaga construcție se consideră un obiect de evidență și se încadrează în grupa clădirilor corespunzătoare destinației funcționale cu ponderea cea mai mare.

În componența construcției (de tipul clădirilor), în afara elementelor sale principale de construcție (fundație, pereți, planșe, acoperiș), intră și toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic împreună cu clădirea propriu-zisă și care concură la realizarea funcției pentru care a fost construită, și anume:

Scări, terase, și alte elemente de construcție propriu-zise;

Instalații interioare electrice de iluminat;

Instalații interioare sanitare (apă și canalizare);

Instalații interioare de încălzire inclusiv centrala termică, dacă este situată în interiorul clădirii și satisface numai nevoile funcționale ale acesteia, fără a deservi și procesul tehnologic sau alte clădiri;

Instalații interioare de gaze (exclusiv cele tehnologice);

Instalații interioare de ventilație și condiționare a aerului, cu toate instalațiile ce deservesc aceste instalații, la clădirile de locuit, social-culturale și administrative (la celelalte clădiri se consideră instalații tehnologice);

Instalații interioare de curenți slabi (telefon, radio, semnalizări) care nu sunt determinate de procesul tehnologic;

Ascensoare destinate transportului de persoane;

În lumina acestor idei, se impun următoarele observații generale referitoare la clădiri:

Echipamentul tehnic al centralelor telefonice, inclusiv aparatajul, nu intră în componența construcției, chiar dacă sunt situate în interiorul acesteia;

Instalațiile sanitare, de încălzire și gaze se includ în componența clădirii incepând de la branșament (căminul de racord);

Instalațiile electrice, de telefoane, semnalizare, radio, TV și altele se includ în componența clădirii incepând de la cofret sau de la tablourile terminale ale cablurilor;

Branșamentele, racordurile, căminele de racord, cofreturile, coloanele de cofret până la contoare, tablourile terminale și contoarele aparținând furnizorilor de apa, gaze și energie nu fac parte din cladire și constituie obiective de evidență distincte;

Fundațiile și eșafodajele de susținere care servesc la amplasarea diferitelor mașini și utilaje și care sunt situate în interiorul clădirii nu intră în componența acesteia, ci a mașinilor respective, cu excepția fundațiilor care constituie parte integrantă a clădirii propriu-zise ca pardoseli sau planșee.

Construcțiile speciale sunt acele obiecte de construcții care nu îndeplinesc caracteristicile de clădiri și care au drept scop crearea condițiilor pentru desfășurarea proceselor de producție, comerț sau servicii ori pentru activitatea instituțiilor.

În categoria construcții speciale se includ:

Piste și platforme exterioare, sonde, platforme de foraj marin, terenuri de extracție minieră, centrale hidroelectrice, centrale nucleare, căi de rulare, rampe de încărcare-descărcare, puțuri, coșuri de fum, turnuri de răcire, etc.;

Căi ferate, linii de tramvai, alei, drumuri, autostrăzi cu accesorii (trotoare, borne, parcaje, parapeți, marcaje, semne de circulație), piste de aeroporturi, cheiuri și estacade pentru acostarea navelor, docuri uscate, canale pentru navigație, funiculare, poduri, viaducte, apeducte;

Depozite, silozuri, ghețării;

Rețele de alimentare sau iluminat;

Conducte pentru canalizare, castele de apă, stații de pompare a apei, etc.;

Conducte de termoficare, conducte și branșamente pentru gaze, conducte tehnologice din construcții;

Baze de tratement, centrale și puncte termice, panouri de afisaj și reclamă;

Ecluze, ascensoare, sere, solarii, padocuri (agricole);

Baraje, diguri;

Tuneluri, cabine;

Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instrumente de lucru).

Prin echipamente tehnologice se înteleg acele mijloace de muncă care acționează direct asupra obiectelor muncii și le modifică însușirile materiale.

În grupa „Echipamente tehnologice”, se consideră obiect de evidență orice mașină, aparat, agregat și instalație cu toate dispozitivele, accesoriile, motoarele, aparatele de control și măsurare, împrejmuirea individuală și fundația (dacă au fundație proprie).

Pentru instalațiile complexe, obiectul de evidență îl constituie fiecare agregat sau utilaj de pe ultima treaptă a clasificării.

Aparate și instalații de măsură, control și reglare. Prin aparate și instalații de măsură, control și reglare se înțeleg acele aparate și instalații care în mod independent se folosesc pentru operațiuni de măsurare, încercări tehnologice, reglare și comandă automată, analize, probe de laborator.

Din această grupă fac parte:

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor geometrice, mecanice și acustice;

Aparate și instalații pentru măsurarea timpului, frecvenței și mărimilor cinematice;

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor termice și fotometrice;

Aparate și instalații pentru măsurarea mărimilor analitice de material, de structură și de compoziție;

Utilaje și accesorii de laborator;

Instalații pentru comanda și reglarea automată a proceselor tehnologice pentru semnalizare și telemăsurare;

Calculatoare electronice și echipamente periferice.

În grupa „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” se consideră obiect de evidență distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor de mașini, pentru încercari tehnologice și controlul produselor, fiecare aparat sau instalație de comandă a unor procese tehnologice și de lucru, fiecare instalație sau utilaj de laborator dacă nu constituie parte componentă a unui utilaj.

Mijloace de transport. Prin mijloace de transport se înteleg acele mijloace de muncă, care prin mișcarea lor îndeplinesc funcția de deplasare în spațiu a bunurilor și a persoanelor.

Din cadrul grupei „Mijloace de transport” fac parte:

Mijloacele de transport feroviar;

Mijloacele de transport auto;

Mijloacele de transport naval;

Mijloacele de transport aerian;

Mijloacele pentru transportul urban de călători;

Utilajele și instalațiile de transport și ridicat, mecanismele de ridicat;

Mijloacele de transport cu tracțiune animală;

Mijloacele de transport prin conducte.

În grupa „Mijloace de transport” se consideră obiect de evidență distinct fiecare mijloc de transport feroviar, rutier, pe apă sau aerian, în totalitatea lui, așa cum este prevăzut pe ultima treaptă a clasificării mijlocului fix.

În componența unui mijloc de transport se cuprind toate aparatele, dispozitivele, instalațiile care fac parte integrantă din aceasta și care concură la realizarea funcțiunilor sale.

Animale si plantații. Fac parte din subgrupa animale, ca mijloace fixe, animalele de muncă și de reproducere: cai de reproducere și de muncă, boi și bivoli de muncă, vaci de lapte și tauri pentru reproducere, oi pentru reproducere, măgari și catâri;

Nu se includ în grupa mijloacelor fixe, animalele tinere și la îngrășat, păsările și coloniile de albine.

Orice animal este considerat obiect de evidență.

Se consideră că fac parte din subgrupa plantații: plantațiile de pomi fructiferi, plantațiile de viță de vie, plantațiile de hamei, răchităriile, etc.

În subgrupa plantații este considerat obiect de evidență, fiecare plantație, pe specii.

Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale. Din această grupă fac parte următoarele: unelte; dispozitive și instrumente; calculatoare; mobilier; aparatură birotică (mașini de scris, aparate de copiat); inventar gospodăresc (perdele, draperii, covoare).

CAPITOLUL AL II-LEA

EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI ULTERIOARĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE (FORMAREA COSTURILOR)

Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

La data intrării în patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:

Imobilizările corporale reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora, prin comparații cu valoarea unor imobilizări cu caracteristici tehnice similare sau apropiate de starea și amplasarea acestora;

Imobilizările corporale procurate cu titlul oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

Imobilizările corporale produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Costul de achiziție al unei imobilizări corporale este alcătuit din: prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a imobilizării respective.

În formarea prețului de cumpărare trebuie să se țină cont și de rabaturile și remizele (reducerile comerciale) acordate.

În cadrul cheltuielilor directe atribuibile se face referire la:

Cheltuieli de pregătire a zonei;

Cheltuieli de transport și de manipulare inițiale;

Cheltuieli de instalare;

Onorariile cuvenite arhitecților și inginerilor;

Costul estimat de lichidare (scoaterea din funcțiune), de transport al activului, de reînnoire a zonei în masura în care acestea sunt contabilizate ca provizioane în conformitate cu norma IAS 37 „Provizioane datorii și active contingente”.

Conform Standardului IAS 16 „Imobilizări corporale” în costul inițial al imobilizărilor se includ și costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârșitul duratei de viața a acestuia. Pentru astfel de costuri se constituie provizion corespunzător.

Costul estimat al lucrărilor de demolare și mutare va fi înregistrat în contul de profit și pierdere până la scoaterea din uz a mijlocului fix prin includerea pe cheltuieli (cheltuiala anuală cu amortizarea).

Evaluarea ulterioară a recunoașterii inițiale

Tratamentul contabil de referință. Ulterior recunoașterii inițiale că activ, o imobilizare corporală trebuie prezentată la costul său, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.

Tratamentul contabil alternativ permis. Ca urmare a recunoașterii inițiale că activ, o imobilizare corporală trebuie prezentată la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

În conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor și a mijloacelor fixe care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activului numai atunci când se estimează că întreprinderea va obține beneficii economice suplimentare față de performanțele estimate inițial.

Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Cheltuielile ulterioare sunt recunoscute ca active numai atunci când acestea îmbunătățesc performanțele inițiale ale terenurilor și mijloacelor fixe recunoscute ca active.

Printre cheltuielile care ameliorează performanțele unei imobilizări în raport cu previziunile inițiale pot să fie citate:

Modificările care conduc la creșterea duratei de viață ori a capacității activului;

Modificările care ameliorează în mod substanțial calitatea produselor fabricate;

Adoptarea de noi procedee de producție care să permită o reducere importantă a cheltuielilor de exploatare inițial prevăzute.

Cheltuielile privind întreținerea sau reparațiile imobilizărilor corporale sunt realizate cu scopul de a obține sau de a păstra nivelul optim al beneficiilor economice viitoare, pe care o întreprindere se așteaptă să le obțină pe baza performanțelor estimate inițial, fiind înregistrate în contabilitate ca și cheltuieli atunci când au loc.

Costurile cu întreținerea sau cel al reparațiilor generale pentru terenurile și imobilizările corporale se înregistrează pe cheltuieli atunci când mai degrabă restabilește decât îmbunătățește performanțele estimate inițial. Aceste cheltuieli se înregistrează în contabilitate atunci când au loc.

PROBLEME DE CONSUM ȘI DEPRECIERE ALE ACTIVELOR CORPORALE

Amortizarea imobilizărilor corporale

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității numărul 82/1991, amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări pe durata sa de utilizare previzionată.

IASB definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga să durată de viață utilă.

Din punct de vedere contabil, cu ajutorul amortismentelor, se constată deprecierea datorată uzurii, timpului și schimbărilor tehnice pe care le suferă cea mai mare parte a imobilizărilor. Amortizarea corectează valoarea imobilizărilor.

Din punct de vedere economic, amortizările permit integrarea în costurile de producție ale întreprinderii a cheltuielilor care reprezintă investițiile necesare. Transferul amortizării asupra cheltuielilor exercițiului are loc în funcție de durata economică de utilizare a activului imobilizat.

Din punct de vedere financiar, amortismentele reprezintă sursa de finanțare pentru reconstituirea capitalului fix.

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, pentru evaluarea amortizării se folosește durata normală de funcționare (utilizare).

Din dunct de vedere fiscal întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, utilizând unul din regimurile: amortizare liniară, amortizare degresivă și amortizare accelerată.

Competențele de aprobare a regimului de amortizare liniară sau degresivă revin adunării generale a acționarilor. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de către Ministerul Finanțelor, la propunerea adunării generale a acționarilor.

Amortizarea liniară se referă la repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe, pe toată durata de funcționare stabilită a acestora.

În acest caz se au în vedere:

Rata anuală a amortizării =100/durata normală de funcționare

Anuitatea amortizării = Rata anuală a amortizării x Valoarea contabilă de intrare

Amortizarea anuală = Valoarea contabilă de intrare / Durata normală de funcționare

O problemă de calcul a amortizării este aceea în care, în cursul anului se produc intrări și ieșiri de active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcție de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile. Este problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării.

Prorata se poate calcula în funcție de zile, luni și semestru.

Amortizarea degresivă în România are în vedere multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din coeficienții următori:

1,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare între 2 și 5 ani;

2,0 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare între 5 și 10 ani;

2,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare peste 10 ani;

Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărârea Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.

Principiul de bază al amortizării degresive constă în modul diferit de calculare a amortizării anuale față de metoda liniară, și anume: amortizarea anuală degresivă, pentru primul an de funcționare, se calculează aplicând asupra valorii de intrare sau a valorii rămase actualizate a mijlocului fix, cota de amortizare degresivă corespunzătoare. Amortizarea anuală, pentru următorii ani, se calculează prin aplicarea aceleeași cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat, până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată, este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală determinată prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat și numărul de ani de funcționare rămași.

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale” prevede anumite elemente noi, elemente preluate și de Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 94/2001 și anume:

Posibilitatea luării în calcul cu ocazia amortizării a valorii reziduale a activului. Astfel, valoarea amortizabilă a unui mijloc fix o reprezintă costul activului (sau valoarea reevaluată) după ce s-a scăzut valoarea reziduală.

Revizuirea periodică a duratei de viață utilă a activului.

Durata de viață utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării; sau numărul unităților produse ori al unor unități similare estimate a fi obținute prin folosirea activului respectiv.

Durata de viață utilă a imobilizărilor corporale se stabilește conform raționamentului profesional și trebuie revizuită periodic. Dacă estimările sunt semnificativ diferite de cele efectuate anterior, atunci cheltuiala cu amortizarea corespunzătoare perioadei curente și perioadelor viitoare trebuie ajustată.

Dacă pe parcursul duratei de viață a unui activ se constată că aceasta nu a fost estimată corespunzător, atunci atât durata de viață utilă, cât și rata de amortizare sunt revizuite corespunzător pentru perioada curentă și pentru perioadele următoare.

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate, amortizarea înregistrată în contabilitate poate fi diferită de amortizarea fiscală, motiv pentru care se înregistrează impozite amânate.

Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 94/2001, în România amortizarea contabilă poate fi diferită de amortizarea fiscală, dar nu se înregistrează impozite amânate.

IAS 16 „Imobilizări corporale” prevede o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viață utilă, și anume:

Metoda liniară care duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viață utilă a activului;

Metoda însumării cifrelor care are ca rezultat o cheltuială bazată pe utilizarea sau producția estimată a activului pe parcursul duratei sale utile de viață;

Metoda degresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul duratei de viață utilă a activului.

Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale

Provizioanele pentru deprecieri privind imobilizările corporale intervin de regulă în cazul structurilor neamortizabile. Ele se delimitează ca echivalent al deprecierii valorii activelor imobilizate neamortizabile. Mărimea lor se determină în principiu, pe baza relației: Deprecierea constatată la inventar = Valoarea contabilă de intrare – Valoarea de inventar estimată cu ocazia inventarierii.

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor se nuanțează în cazul activelor amortizabile. În principiu, pentru această structură bilanțieră nu operează provizioanele pentru deprecieri.

În cazul activelor amortizabile, deprecierea reversibilă se evaluează că diferență între valoarea netă contabilă și valoarea de inventar.

Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului care se aplică în România, arată că evaluarea imobilizărilor la inventar se efectuează la valoarea rămasă neamortizată, cu excepția celor constatate ca fiind depreciate, care se evaluează la valoarea actuală (în funcție de prețul pieței, starea lor fizică, precum și de utilizarea lor în cadrul unității).

În cazul mijloacelor fixe corectarea valorii contabile se face fie prin înregistrarea unei amortizări excepționale (în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă), fie prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe (în cazul în care se constată o depreciere reversibilă ca urmare a unor cauze cum sunt: apariția unei uzuri morale de care nu s-a ținut seama cu ocazia amortizării; supraevaluarea mijloacelor fixe prin folosirea unor coeficienți neadecvați cu ocazia reevaluării lor; lipsa de utilitate a acestora pentru întreprindere în momentul inventarierii aflate în conservare, neutilizabile pentru activitatea desfășurată în momentul inventarierii.)

Conform IAS 36 „Deprecierea activelor”, un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depășește valoarea recuperabilă.

Valoarea recuperabilă este maximul dintre prețul net de vânzare al unui activ și valoarea lui de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.

Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă, dacă, și numai dacă, valoarea recuperabilă a activului este mai mică decât valoarea contabilă a acestuia. Această reducere constituie o pierdere din depreciere.

O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca și cheltuială în contul de profit și pierdere, aceasta presupunând corectarea valorii contabile de intrare, prin constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale, dacă deprecierea este reversibilă.

Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o descreștere din reevaluare.

Când valoarea estimată a unei pierderi din depreciere este mai mare decât valoarea contabilă a activului la care se referă, o întreprindere trebuie să recunoască o datorie, dacă, și numai dacă, acest lucru este cerut de un alt Standard Internațional de Contabilitate.

După recunoașterea unei pierderi din depreciere, deprecierea (amortizarea) activului trebuie ajustată în perioada viitoare pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului, mai puțin valoarea lui reziduală, pe o bază sistematică în timpul vieții lui utile rămase.

REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CONFORMITATE CU NORMELE ȘI STANDARDELE INTERNAȚIONALE

Valoarea justă a terenurilor și a clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piață. Această valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica valoarea de piață, din cauza faptului că acel gen de activ este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare.

Frecvența reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale. Astfel, dacă:

Valoarea justă se modifică semnificativ, se impun reevaluări anuale;

Valoarea justă nu suferă modificări semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări anuale. În asemenea condiții, reevaluările efectuate la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

La data reevaluării, amortizarea cumulată este:

Fie recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului. Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare;

Fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului (atunci când reevaluarea se face la valoarea de piață).

Când un element de natura imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă căreia îi aparține elementul respectiv terebuie reevaluată.

O clasă de terenuri și mijloace fixe este o grupare de active de aceeași natură și cu utilizări similare, aflate în exploatarea unei întreprinderi.

Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație ale costurilor și valori calculate la date diferite.

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca:

O creștere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat;

O descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;

Un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior, la același element de activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, atunci această se tratează ca:

O cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezervă din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare);

O scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

CAPITOLUL AL III-LEA

OPERAȚII PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ȘI CONTABILIZAREA LOR

PRINCIPALELE CĂI DE INTRARE, IEȘIRE ALE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN/DIN ÎNTREPRINDERE

Achiziția cu titlu oneros a imobilizărilor corporale

Achiziția cu titlu oneros a imobilizărilor corporale are la bază factura emisă de furnizor în care sunt înscrise: prețul de cumpărare al imobilizării, eventualele cheltuieli accesorii facturate în contul clientului și taxa pe valoarea adăugată.

Operațiile determinate de achiziția de imobilizări din import cu plata în devize sunt contabilizate la cursul de schimb în vigoare la data efectuării lor și sunt supuse TVA.

Baza de impozitare pentru stabilirea TVA este valoarea în vamă la care se adaugă taxa vamală și alte taxe și accize datorate pentru bunurile din import.

Valoarea în vamă a imobilizărilor corporale din import se determină prin conversiunea în lei a prețurilor externe, la cursul de schimb în vigoare, în prima zi a lunii în care se înregistrează declarația vamală.

Producția proprie de imobilizări corporale

Producția proprie de imobilizări corporale constituie un venit din exploatere a cărui mărime este dată de costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăși, înregistrat în corespondență cu debitul conturilor de active imobilizate corporale.

Aportul de imobilizări corporale

Aportul de imobilizări corporale, ca orice intrare de imobilizări, va conduce la debitarea unui cont din grupa 21 „Imobilizări corporale”, prin creditarea contului ce reflectă diminuarea creanței față de acționari/asociați pentru promisiunea de aport.

Intrarea unei imobilizări cu titlu gratuit

Intrarea unei imobilizări cu titlu gratuit se poate realiza prin subvenționarea integrală sau parțială a costului de achiziție al imobilizării și prin donații; sunt asimilate acestor operații plusurile de imobilizări corporale constatate la inventar.

În mod evident, imobilizările corporale intrate pe această cale sunt supuse amortizării. Cum sursa lor de proveniență este considerată subvenția pentru investiții, pe măsura amortizării bunurilor respective aceasta este virată la venituri.

Imobilizările corporale pot ieși din patrimoniu prin cesiune, scoaterea din folosință la împlinirea duratei prevăzute de utilizare sau înaintea acesteia, cedarea cu titlu gratuit sub formă de donații, minusuri de imobilizări constatate la inventariere, ieșiri generate de cauze de forță majoră.

Cesiunea

Cesiunea imobilizărilor corporale generează două categorii de operații: vânzarea propriu-zisă și scoaterea din gestiune a imobilizării corporale cedate.

Partea neamortizată din valoarea contabilă a unei imobilizări vândute se înregistrează la alte cheltuieli de exploatare (6583 – Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital).

În cazul în care cesiunea se referă la o imobilizare a cărei achiziție a fost subvenționată, se procedează la virarea la alte venituri din exploatare (7583 – Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital) a părții corespunzătoare din subvenția pentru investiții (partea corespunzătoare valorii neamortizate).

Scoaterea din funcțiune și casarea imobilizărilor corporale

Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe cu valoare de intrare complet amortizată sau cu valoare de intrare rămasă nerecuperată se face cu aprobarea consiliului de administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

După aprobarea scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe se va proceda la valorificarea acestora.

Casarea mijloacelor fixe se realizează de către o comisie de casare numită prin decizia organului care a aprobat scoaterea din funcțiune.

Cu ocazia casării, se procedează la dezmembrarea mijloacelor fixe și la valorificarea acestora astfel:

Vânzarea componentelor rezultate în urma dezmembrări;

Utilizarea componentelor rezultate la obținerea altor construcții în cadrul unității;

Valorificarea ca materiale nerecuperabile.

În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe, trebuie să se asigure recuperarea valorii neamortizate a acestora.

Prin valoare neamortizată se înțelege diferența dintre valoarea de intrare a mijloacelor fixe și valoarea amortizării, recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatere, din care se deduc sumele rezultate în urma valorificării.

Diferența rămasă nerecuperată în urma valorificării se recuperează prin includerea pe cheltuieli, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum cinci ani, sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Durata și modul de recuperare a valorii nerecuperate a mijloacelor fixe se stabilesc de către consiliul de administrație al agentului economic, respectiv de către responsabilul cu gestiunea patrimoniului, cu respectarea prevederilor legale.

DOCUMENTE UTILIZATE PENTRU EVIDENȚA OPERAȚIILOR DE INTRARE ȘI IEȘIRE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Potrivit Legii contabilității nr .82/1991, orice unitate patrimonială are obligația de a întocmi documente justificative pentru toate operațiile care îi afectează patrimoniul, concomitent cu înregistrarea acestor operații în contabilitate. Aceasta se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, cu ajutorul registrului-jurnal și al cărții mari, potrivit planului de conturi și normelor emise în condițiile prevederilor art.4 din lege.

Documentele care se întocmesc la intrarea în unitate a imobilizărilor corporale sunt:

În cazul imobilizărilor corporale intrate prin aport în natură de la asociați, documentele justificative sunt contractul de societate, statutul societății, declarația de subscriere;

În cazul imobilizărilor corporale achiziționate cu titlu oneros documentele justificative sunt contractul de vânzare-cumpărare, factura și chitanța fiscală, iar intrările se consemnează în procesul verbal corespunzător naturii și destinației activului imobilizat, cum sunt: procesul verbal de recepție, procesul verbal de recepție provizorie, procesul verbal de punere în funcțiune și procesul verbal de constatare finală;

În cazul imobilizărilor corporale obținute din producție proprie înregistrarea se face pe baza bonului de predare și a procesului verbal de recepție;

În cazul imobilizărilor corporale primite ca donații se întocmește procesul verbal de predare-primire;

În cazul imobilizărilor corporale constatate plus la inventar se întocmește procesul verbal de inventariere;

Intrarea imobilizărilor prin concesionare, locație de gestiune, închiriere, leasing se oglindește în procesul-verbal de predare primire, ce are la bază contractul de concesiune, locație de gestiune sau închiriere, leasing, în care se evidențiază părțile contractante, obiectivul contractului, termenul, obligațiile reciproce ale părților, alte clauze. Pentru evidența analitică se întocmește fișa mijlocului fix.

Documentele care se întocmesc la ieșirea din întreprindere a imobilizărilor corporale sunt:

În cazul scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe se întocmește procesul verbal de scoatere din funcțiune;

În cazul vânzării imobilizărilor corporale se întocmește factura.

Fișa mijlocului fix servește ca document justificativ pentru evidența analitică a mijloacelor fixe și se întocmește într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe construcții de același tip și de aceeași valoare care, în cazul unităților, au aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună. Acesta se păstrează în cartotecă pe grupe de construcții, în ordinea codurilor din clasificarea fondurilor fixe conform Legii 15/1994, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință. Când formularul este folosit că fișă colectivă, nu se sortează pe locuri de folosință, iar fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se scot din cartotecă și se păstrează separat.

Fișa mijlocului fix se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor (proces verbal de recepție, de punere în funcțiune, bon de mișcare a mijloacelor fixe, proces verbal de scoatere din funcțiune). Când formularul este folosit că fișă colectivă, mijloacele fixe se înscriu pe un singur rând, specificându-se în prima coloană numerele de inventar atribuite. În rubrica destinată datelor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afară de datele privind marca, numărul de fabricație, serie se înscriu și părțile componente ale mijlocului fix.

Acest document nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Procesul verbal de recepție servește ca:

Document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate;

Document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții;

Document de apreciere a calității lucrărilor privind obiectivul de investiții;

Document de aprobare a recepției;

Document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de investiții;

Document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții;

Document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții;

Document de recepție finală a obiectivului de investiții.

Procesul verbal de recepție se întocmește, în trei exemplare, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, astfel:

Procesul verbal de recepție se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data achiziționării lor;

Procesul verbal de recepție provizorie se întocmește pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și constucțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției;

Procesul verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice;

Procesul verbal de recepție finală se întocmește pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondelor de injecție, precum și sondele provenite din lucrări geologice care au dat rezultate, acestea considerându-se puse în funcțiune la darea lor în producție.

Procesul verbal de recepție se întocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din: președinte, specialiști-consultanți, asistenți la recepție. El circulă la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele 1, 2 și 3), la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv (exemplarul 2) și la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului verbal de recepți e(exemplarele 2 și 3) și se arhivează la furnizor (compartimentul financiar-contabil – exemplarele 2 și 3) și beneficiar (compartimentul financiar-contabil – exemplarul 1).

Ieșirea din întreprindere a imobilizărilor corporale se poate realiza prin:scoatere din folosință, restituirea către asociați, restituirea către locator său proprietar pentru investițiile luate în chirie, concesiune, leasing, prin vânzare, aport în natură sub formă de construcții la capitalul altor societăți sau ca urmare a unor calamnități naturale;

Procesul verbal de scoatere din funcțiune servește ca:

Document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe;

Document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe;

Document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe;

Document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate.

Procesul verbal de scoatere din funcțiune se întocmește în două exemplare, pe baza documentației prevăzute în normele legale (notă privind starea tehnică a mijlocului fix propus a fi scos din funcțiune, deviz estimativ al reparației capitale, act constatator al avariei, avize) și circulă la persoană autorizată să aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe (ambele exemplare), la secție (serviciu, subunitate) pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință a mijloacelor fixe scoase din funcțiune (ambele exemplare), la magazia primitoare, pentru semnare de către gestionar a primirii în gestiune a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe (ambele exemplare), la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidența contabilă, pentru verificarea și înregistrarea operațiilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe (exemplarul 1) sau la compartimentul care a făcut propunerile de scoatere din funcțiune pentru înregistrarea în evidență (exemplarul 2).

Procesul verbal de scoatere din funcțiune se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1) și la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe (exemplarul 2).

Factura este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacțiile de vânzare-cumpărare efectuate între doi agenți economici: unul numit furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare, iar celălalt, numit client pentru care operația reprezintă o cumpărare. Factura se întocmește de furnizor în trei exemplare, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, se semnează de către compartimentul emitent și servește ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, document de încărcare în gestiunea patrimoniului sau ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.

Factura este un formular tipizat și cu regim special de înscriere și numerotare, care cuprinde informații cu privire la data și numărul de ordine al facturii, denumirea furnizorului și adresa sa, denumirea cumpărătorului și adresa sa, denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoarea exclusiv TVA și valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciilor prestate, totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA și totalul de plată, reduceri comerciale și financiare cât și eventualele majorări, alte mențiuni.

Factura circulă la furnizor, la compartimentul în care se efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 3), la persoanele autorizate să depună încasări în contul de la bancă al întreprinderii (toate exemplarele), la compartimentul desfacere (exemplarul 2 al facturii, la care se anexează dispoziția de livrare) și la compartimentul financiar- contabil, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 3), iar la cumpărător, la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operațiunii, având atașat exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit bunurile, inclusiv NRCD, atunci când bunurile nu au fost însoțite de factură pe tot timpul transportului (exemplarul 1), la compartimentul ce efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1) sau la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plății, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1, aviz de însoțire a mărfii, NRCD).

Factura se arhivează, la furnizor, la compartimentul desfacere (exemplarul 2) și la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3), iar la cumpărător, la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).

Chitanța fiscală servește ca document justificativ pentru cumpărarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, în condițiile în care nu se întocmește factura sau ca document justificativ de înregistrare în contabilitate, atunci când este însoțită de bonul eliberat de la casa de marcat, bonul de vânzare sau chitanța și de deducere a TVA.

Chitanța fiscală se întocmește în două exemplare, circulând la cumpărător pentru înregistrare în jurnalul pentru cumpărări (exemplarul 1) și furnizor, în cazul în care este scutit de obligația emiterii facturii (exemplarul 2). Aceasta se arhivează la cumpărător, la compartimentul financiar-contabil, împreună cu bonul de la casa de marcat, bonul de vânzare sau chitanța eliberată de furnizor(exemplarul 1), iar la furnizor, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).

Documentul care stă la baza operației de mișcare a mijloacelor fixe între secțiile întreprinderii este Bonul de mișcare a mijloacelor fixe, acesta servind ca document justificativ de predare primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității, document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secția sau subunitatea predătoare la cea primitoare sau ca document justificativ de înregistrare în evidența ținută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate.

Bonul de mișcare a mijloacelor fixe se întocmește în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mișcarea mijloacelor fixe și circulă la persoana care aprobă mișcarea mijlocului fix în cadrul unității (ambele exemplare), la secția predătoare, pentru semnare de predare de către responsabilul cu construcții și pentru semnare de primire de către delegatul secției, serviciului primitor (ambele exemplare), la secția primitoare (împreună cu mijlocul fix), pentru înregistrarea în evidență la locul de folosință (exemplarul 1) și la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mișcării mijlocului fix (exemplarul 1).

Bonul de mișcare a mijloacelor fixe se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1) și la secția predătoare (exemplarul 2).

SISTEMUL DE CONTURI FOLOSIT PENTRU EVIDENȚA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Evidența constituirii și mișcării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 21 „Imobilizări corporale”.

Contul 2111 „Terenuri” este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența terenurilor și a amenajărilor de terenuri.

În debitul contului se înregistrează:

Valoarea terenurilor achiziționate și a celor reprezentând aport la capital (404, 465);

Valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit (131);

Valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu (231, 722);

Valoarea amenajărilor de terenuri realizate de o unitate specializată (404).

În creditul contului se înregistrează:

Valoarea terenurilor cedate (672);

Valoarea amenajărilor de terenuri amortizate (281);

Valoarea terenurilor aportate, retrase (456).

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.

Contul 212 „Construcții” este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența existenței și mișcării construcțiilor.

În debitul contului de înregistrează:

Valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit și ca aport al asociaților la capitalul social (404, 722, 131, 456);

Valoarea construcțiilor intrate prin leasing financiar (167).

În creditul contului se înregistrează:

Valoarea construcțiilor cedate sau scoase din activ (281, 672);

Valoarea construcțiilor retrase de către acționari (456);

Valoarea construcțiilor restituite către locator său proprietar pentru investițiile la construcțiilor luate în chirie, concesiune, leasing (281, 6721, 471, 6871);

Valoarea aportului în natură sub forma construcțiilor la capitalul altor societăți (281, 261);

Valoarea construcțiilor neamortizate integral scoase din evidență că urmare a hotărârii adunării generale de diminuare a capitalului social (281, 118).

Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” este un cont de pasiv care ține evidența amortizării imobilizărilor corporale.

În creditul contului se înregistrează:

Cheltuielile aferente amortizării imobilizărilor corporale (681);

Valoarea amortizării imobilizărilor corporale utilizate în operații de participație, transferată conform contractelor (458).

În debitul contului se înregistrează valoarea amortizării imobilizărilor corporale vândute sau scoase din activ (212).

Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.

Cu ajutorul contului 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale” se ține evidența provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale, acesta fiind un cont de pasiv.

În creditul contului se înregistrează: sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale (681, 687), iar în debitul contului se înregistrează sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale (781, 787);

Soldul contului reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale.

CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND INTRAREA ȘI IEȘIREA ÎN/DIN ÎNTREPRINDERE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Contabilizarea operațiilor privind intrarea în întreprindere a imobilizărilor corporale:

În cazul intrării prin achiziție cu titlu oneros:

% = 404

21 „Furnizori de imobilizări”

„Imobilizări corporale” (pentru cost achiziție și T.V.A.) (pentru costul de achiziție)

4426 „TVA deductibilă”

În cazul imobilizărilor corporale obținute din producție proprie:

21,23 = 72

„Imobilizări corporale și „Venituri din producția de

imobilizări în curs” imobilizări”

Intrări de imobilizări corporale primite ca aport în natură de la acționari:

21 = %

„Imobilizări corporale” 1012

(valoarea de aport) „Capital subscris vărsat”

(valoarea nominală)

1043

„Prima de aport” (prima de aport)

Intrări de imobilizări corporale primite cu titlu gratuit, prin donație sau plusuri la inventar înregistrându-se la valoarea curentă (actuală), pe baza procesului-verbal de recepție:

21 = 131

„Imobilizări corporale” „Subvenții pentru investiții”

Contabilizarea operațiilor privind ieșirea imobilizărilor corporale

Ieșire prin scoatere din funcțiune:

Amortizate integral:

281 = 21

„Amortizarea „Imobilizări corporale”

imobilizărilor corporale”

Neamortizate integral:

% = 21

281 „Imobilizări corporale”

„Amortizarea

imobilizărilor corporale”

6583

„Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”

Ansamblele, subansamblele recuperate din dezmembrarea imobilizărilor corporale se înregistrează astfel: 3xx = 758

Diferența favorabilă intre venituri recuperate și cheltuielile efectuate se înregistrează astfel: 6811= 281

Ieșire sub formă de vânzare:

Operații privind scoaterea din inventar prin diminuarea amortizării și creșterea cheltuielilor pentru valoarea rămasă de amortizat:

% = 21

281 „Imobilizări corporale” (valoarea contabilă)

„Amortizarea

imobilizărilor corporale” (valoarea amortizată)

6583

„Cheltuieli privind activele cedate și

alte operații de capital”

(valoarea rămasă de amortizat)

Operații privind cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate

461 = %

„Debitori 7583

diverși” “Venituri din vânzarea activelor și

alte operații de capital

4427

„T.V.A. colectată”

Ieșirea din patrimoniu, ca urmare a unor situații extraordinare (dacă ieșirea are loc prin donație) are loc înregistrarea:

% = 21

281 „Imobilizări corporale”

„Amortizarea

imobilizărilor corporale” (valoarea amortizată)

6583

„Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”

CAPITOLUL AL IV-LEA

STUDIU DE CAZ

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

Prezentarea societății

S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. a fost fondată în 2007 la data de 28 august ca societate cu răspundere limitată, având un capital social de 20.000.000,00 lei împărțit între doi acționari (un acționar deține 40 părți sociale din capitalul social reprezentând aport în numerar 8.000.000,00 lei și având cota de participare la beneficii/pierderi de 40%, iar celalalt acționar deține 60 părți sociale din capitalul social, reprezentând aport în numerar 120.000.000,00 lei, partea socială fiind egala cu 100.000,00 lei ).

S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. are ca obiect de activitate:

Construcții noi (complete și parțiale), reparații și întrețineri, transformări și consolidări de clădiri și construcții inginerești;

Comerț cu ridicata cu produse intermediare neagricole și deșeuri;

Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate;

Alte tipuri de comerț cu amănuntul cu articole noi în magazine specializate;

Alte activitați de servicii.

Activitatea principala o constituie activitatea de proiectare, urbanism, inginerie și alte servicii tehnice.

S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. este condusă de un economist în calitate de administrator și de un inginer în calitate de director tehnic.

Prezentarea clienților societății

Începând din anul 2010, S. S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. a executat documentații tehnice pentru obținerea Autorizației și Avizului de Gospodărire a apelor în urma certificării de către Ministerul apelor și Protectiei Mediului, documentații de calitate pentru următorii clienți (printre cei mai importanți): C. N. Apele Române S.A. – Direcția Apelor Ialomița, S.C. Sortmin S.R.L., Primăria comunei Cislău din județul Buzău, S.C. Piscicola S.A., S.C. Romagribuz S.A., S.C. Oel Company S.R.L., Direcția Silvică Buzău – Ocolul Silvic Cislău, S.C. Construcții Muntenia S.A., Direcția Silvică Dâmbovița, S.C. Petrom Service S.A., S.C. Concas S.A., S.C. Teletext S.R.L., S.C. Ductil Steel S.A. și alții

Situația personalului angajat

Pentru întocmirea documentațiilor tehnice necesare pentru obținerea autorizației și avizului de gospodărire a apelor, firma are angajat personal de specialitate.

Situația personalului permanent angajat este următoarea: un director tehnic, un administrator economist, un inginer climatologie aplicată și protecția mediului, un inginer geolog, un inginer hidrolog, un inginer geolog.

Dotarea tehnică

Dotarea cu instalații și utilaje specifice pentru desfășurarea activității de gospodăria apelor și topografie este următoarea:

Tabel 1. Dotarea tehnică

Organizarea generală a contabilității

Fiind societate cu răspundere limitată, principalele formulare care sunt utilizate sunt: Registrul jurnal, Registrele auxiliare și Balanța conturilor.

Registrul jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare și stabilirea rulajului lunar al acestora. Acesta se întocmește lunar, obținându-se rulajul lunii respective.

Registrele auxiliare pentru evidența analitică capătă forma fișelor de cont analitic pentru valori materiale, fișelor de cont pentru operații diverse.

Înregistrările în formulare folosite pentru evidența analitică se fac în mod sistematic și cronologic, pe baza documentelor justificative în tot cursul lunii.

Balanța conturilor se întocmeste lunar, pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică.

Înregistrările în contabilitate se fac cu ajutorul unui program de contabilitate numit „ISIS” organizat pe module componente care sunt următoarele:

Parametrii, având următoarele submeniuri: Open, Print;

Aplicații, având următoarele submeniuri: Utilizare (Întreținere; Verificare; Statistici; Început), Contabilitate (Parametri; Rezultat – Calcul; Afișare, Fișa lunară; Fișa cumulată, Obligații la buget; Bilanț; Selecții; Perechi; Balanță pe terți, parțială, lunară, diferențe, devize USD, sold pe documente, centralizate –Data Input; Liste), Facturare (Parametri; Data Input; Consultări; Tipăriri), Imobilizări (Imobilizări Corporale – Data Input; Actualizare; Calcul + Actualizare; Liste –, Imobilizări în curs – Data Input; Actualizare; Calcul + Actualizare; Liste –, Exit ), System (About FoxPro; Help; Calculator; Calendar Diary; Capturare), File, Edit și Window.

Nomenclatoare pentru conturi, gestiune, stoc, articole, terți, personae, deduceri, prețuri, comenzi, auto, curs valutar, bănci, valute, lege, firme, utilizatori;

Consultări.

Structura organizațională

Departamentul tehnic este subordonat directorului general al societății, fiind condus de un director tehnic, cu următoarele atribuții:

Controlul tehnic al calității lucrărilor întocmite de specialiștii din cadrul societății;

Ridicări topografice, în realizarea de planuri topografice;

Realizarea lucrărilor pe baza documentelor și a planurilor din dotarea societăților care solicită astfel de lucrări;

Depunerea spre a fi avizată de către organele competente.

Departamentul financiar-contabil este subordonat directorului general al societății, fiind condus de un director economic, cu următoarele atribuții și răspunderi în următoarele domenii principale de activitate:

Planificarea financiară (întocmește bugetul de venituri și cheltuieli);

Efectuarea de analize economice și urmărirea realizării indicatorilor financiari;

Finanțarea investițiilor (asigură fondurile necesare finanțării investițiilor și cercetării științifice și întocmește proiectul planului de finanțare-creditare a acestora);

Stabilirea prețurilor și a tarifelor;

Contabilitate generală.

Departamentul Contabilitate răspunde de ținerea contabilității generale și anume:

Asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind fondurile fixe și calculul amortizării acestora, activele circulante, fondurile proprii și alte fonduri, creditorii și alte decontări, investițiile, rezultatele financiare, etc.;

Organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniului;

Întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și cele analitice și urmărește concordanța dintre acestea, bilanțul anual și anexele sale și le dă spre aprobare conducerii;

Organizează și exercită, potrivit legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor;

Verifică extrasele de cont, diferențele din reevaluarea stocurilor (dacă este cazul), a lipsurilor de valori materiale și a capitalului social.

Sistemul de organizare a contabilității patrimoniului respectă prevederile Legii contabilității nr. 82/1991.

Contabilitatea este ținută de economistul societății, care răspunde alături de directorul economic, de ținerea contabilității, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Înregistrările se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în societate și sistematic, în conturi sintetice și analitice.

EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI ULTERIOARĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

Structura imobilizărilor corporale

Societatea S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. dispune de un număr de două stații totale de măsură LEICA TC 1600, 9 calculatoare și un număr de 4 mijloace de transport, cu toate acestea unitatea având dată spre închiriere o stație totală.

Situația imobilizărilor corporale existente în societatea comercială S.C. URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. la 31 decembrie 2012 este următoarea:

Tabel 2. Situația imobilizărilor corporale – valori brute

Tabel 3. Situația amortizărilor imobilizărilor corporale

Principalele operații de intrare și ieșire a imobilizărilor corporale, evaluarea și contabilizarea acestora

Societatea comercială URBAN ART CONSTRUCT S.R.L. își desfășoară activitatea în conformitate cu legea contabilității nr. 82/1991 (actualizată pe baza Ordonanței nr.70 din 13 august 2004).

Evaluarea imobilizărilor la intrare se face la valoarea de intrare, care se stabilește astfel: imobilizările corporale achiziționate cu titlu oneros se evaluează la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;

Evaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar.

Evaluarea imobilizărilor corporale la încheierea exercițiului se face la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

Operațiile de intrare și ieșire a imobilizărilor corporale în și din unitate sunt: achiziție cu titlu oneros; închirierea mijloacelor fixe; leasing financiar; creșterea valorii contabile prin modernizare; casarea mijloacelor fixe; cedarea imobilizărilor corporale.

În continuare, prezint contabilizarea intrărilor de imobilizări corporale la societatea amintită.

Achiziție de echipament tehnologic în valoare de 285.436 mii lei

% = 404 339.669 mii lei

2131 „Furnizori de 285.436 mii lei

„Echipamente imobilizări”

tehnologice”

4426 54.233 mii lei

„TVA deductibilă”

Achiziția mobilier în valoare de 14.105 mii lei, cheltuielile cu transportul mobilierului 302 mii lei

% = 404 17.144 mii lei

214 „Furnizori de 14.407 mii lei

„Mobilier, aparatură imobilizări”

birotică, alte active corporale“

4426 2.737 mii lei

„TVA deductibilă”

Înregistrare intrare utilaj prin leasing financiar în valoare de 157.650 mii lei

2122 = 167 157.650 mii lei

„Echipamente „Alte împrumuturi

tehnologice” și datorii asimilate”

Se efectuează investiții pentru un mijloc de transport cu valoarea contabilă de intrare de 130.574 mii lei, durată normală de folosință zece ani, amortizare înregistrată 33.701 mii lei, investiție ce are ca efect creșterea duratei normale de folosință cu un an. Investiția este în valoare de 18.000 mii lei și este efectuată de o firmă specializată.

Înregistrarea facturii firmei specializate

% = 404 21.420 mii lei

2313 „Furnizori de 18.000 mii lei

„Alte imobilizări imobilizări”

corporale”

4426 3.420 mii lei

„TVA deductibilă”

Recepționarea lucrării de modernizare terminate

2133 = 2313 18.000 mii lei

„Mijloace de „Alte imobilizări

transport” corporale”

Contabilitatea ieșirilor de imobilizări corporale se prezintă astfel:

Casarea unui mijloc de transport a cărui valoare contabilă este de 10.000 mii lei, amortizare înregistrată 9.250 mii lei

% = 2133 10.000 mii lei

2814 „Mijloace de 9.250 mii lei

„Amortizarea transport”

altor imobilizări corporale”

6811 750 mii lei

„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

Vânzarea unui instalații în valoare de 8.500 mii lei, valoare contabilă de intrare 12.600 mii lei, amortizat integral.

Vânzarea propriu-zisă

461 = % 10.115 mii lei

„Debitori diverși” 7583 8.500 mii lei

„Venituri din vânzarea activelor

și alte operații de capital”

4427 1.615 mii lei

„TVA colectată”

Scăderea din gestiune a instalației vândute

2813 = 2131 12.600 mii lei

„Amortizarea „Echipamente tehnologice”

instalațiilor”

Vânzarea unui echipament tehnologic în valoare de 23.200 mii lei, valoare contabilă de intrare 46.800 mii lei, amortizare înregistrată 20.200 mii lei

Vânzarea propriu-zisă

461 = % 27.608 mii lei

„Debitori diverși” 7583 23.200 mii lei

„Venituri din vânzarea activelor

și alte operații de capital”

4427 4.408 mii lei

„TVA colectată”

Scăderea din gestiune a echipamentului tehnologic vândut

% = 2131 46.800 mii lei

2813 „Echipamente 20.200 mii lei

„Amortizarea tehnologice”

echipamentelor tehnologice”

6583 26.600 mii lei

„Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”

Probleme de calcul și contabilizare a amortizării și provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale

Societatea comercială utilizează metoda liniară de amortizare a imobilizărilor corporale. Aceasta a ales metoda de amortizare liniară, pentru că asigură calculul unei mărimi raționale și economice a amortizării anuale.

Amortizarea se calculează și se înregistrează din luna următoare intrării în patrimoniul societății a imobilizării corporale supuse amortizării.

Această metodă presupune calculul amortizării anuale a imobilizărilor corporale după formula: Amortizare lunară = Valoarea contabilă de intrare / durata normală de funcționare * 12

Societatea comercială nu a calculat și nu a înregistrat provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Contabilizarea și calculul amortizării imobilizărilor corporale se prezintă astfel:

Amortizarea aferentă echipamentului tehnologic achiziționat la 15 mai 2012 având o valoare contabilă de intrare 285.436 mii lei, durata normală de funcționare 15 ani.

Calculul amortizării lunare:

Valoarea contabilă de intrare = 285.436 mii lei;

Durata normală de funcționare 15 ani;

Amortizarea lunară este: 285.436 mii / 15*12 = 1.586 mii lei.

Calculul amortizării pentru anul în care echipamentul a fost achiziționat:

Valoarea contabilă de intrare = 285.436 mii lei;

Durata normală de funcționare 15 ani;

Amortizarea anuală este: 285.436 mii / 15 * 7 / 12 = 11.102 mii lei.

Contabilizarea amortizării:

6811 = 2813 1.586 mii lei

„Cheltuieli de „Amortizarea

exploatare privind echipamentelor tehnologice”

amortizarea imobilizărilor”

Amortizarea aferentă utilajului intrat prin leasing financiar în valoare de 157.650 mii lei, durata contractului de leasing 4 ani, durata normală de funcționare a utilajului 5 ani.

Calculul amortizării lunare:

Amortizarea lunară = 157.650 / 5 * 12 = 2.628 mii lei

Contabilizarea amortizării

6811 = 2813 2 628 mii lei

„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea echipamentelor tehnologice”

privind amortizarea imobilizărilor”

Amortizarea aferentă mijlocului de transport la care s-au efectuat investiții care i-au crescut valoarea cu 18.000 mii lei și i-au majorat durata normală de funcționare cu un an:

Calculul amortizării lunare:

Valoare contabilă de intrare = 113.574 mii lei;

Amortizare înregistrată = 33.701 mii lei;

Valoare netă contabilă = 79.873 mii lei;

Durată normală de funcționare = 10 ani;

Durată normală de funcționare rămasă = 3 ani;

Valoarea investiției = 18.000 mii lei;

Durată normală de funcționare după investiție = 4 ani;

Amortizare lunară = (79 873 + 18 000) / 4 * 12 = 7.031 mii lei.

Contabilizarea amortizării:

681 = 2813 7.031 mii lei

“Cheltuieli de exploatare “Amortizarea mijloacelor de transport”

privind amortizarea imobilizărilor”

EVALUAREA PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ȘI ANALIZA ACESTORA

Evaluarea privind imobilizările corporale în situațiile financiare

În conformitate cu IAS 16 „Imobilizări corporale”, o întreprindere trebuie să prezinte în situațiile financiare următoarele informații pentru fiecare clasă de imobilizări corporale: bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute, metodele de amortizare, duratele de viață utile sau ratele de amortizare folosite, valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată la începutul și la sfârșitul perioadei, reconcilierea valorii contabile la începutul și sfârșitul perioadei (menționându-se: intrările, cedările, achizițiile din combinări de întreprinderi, creșterile sau diminuările din reevaluări, amortizarea, diferențele de curs valutarm alte mișcări valorice), politicile contabile privind costurile estimate de restaurare a amplasamentului imobilizărilor corporale, evidența activelor gajate sau ipotecate, valoarea cheltuielilor cu imobilizările corporale, valoarea angajamentelor privind achiziționarea de imobilizări corporale.

Dcă imobilizările corporale sunt exprimate în valori reevaluate, se prezintă informații despre: baza folosită în reevaluare, data intrării în vigoare a reevaluării, cine a efectuat reevaluarea, natura oricăror indici folosiți la determinarea costului de înlocuire și surplusul din reevaluare.

Utilizatorii situațiilor financiare consideră ca fiind relevante următoarele informații: valoarea contabilă a mijloacelor fixe aflate temporar în conservare, valoarea contabilă brută a activelor integral amortizate și care sunt încă în folosință, valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosință și care sunt ținute cu scopul de a fi cedate, dacă se aplică tratamentul contabil de bază, valoarea justă a imobilizărilor corporale, atunci când aceasta diferă semnificativ de valoarea contabilă.

Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 94/2001, în situațiile financiare o întreprindre trebuie să prezinte următoarele informații:

În bilanț: valoarea netă pe grupe de imobilizări;

În contul de profit și pierdere:

Cheltuielile privind amortizarea aferentă exercițiului curent, ca o cheltuială de exploatere;

Ajustarea valorii imobilizărilor corporale din exercițiul curent, rezultate din cheltuielile cu deprecierea imobilizărilor corporale și veniturile din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale. În situația modificării capitalului propriu, dacă se folosește tratamentul alternativ permis, se prezintă ca element de capital: surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale și surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

În notele explicative la situațiile financiare:

Nota numărul 1 „Active imobilizate” prezintă valoarea brută și valoarea amortizării cumulate (împreună cu pierderile cumulate din depreciere) la începutul și la sfârșitul perioadei;

Dacă se folosește tratamentul alternativ permis, aceasta se menționează în Nota „Principii, politici și metode contabile”.

Indicatori privind imobilizările corporale din situațiile financiare

Dinamica imobilizărilor corporale se analizează pe baza indicatorilor:

Modificarea absolută a imobilizărilor corporale, stabilită pe baza formulei: ∆fI=fi1-fi0; ∆F=F1-F0 unde: fI = valoarea imobilizărilor corporale din categoria „i”, F =valoarea imobilizărilor corporale totale;

Modificarea relativă a imobilizărilor corporale: ∆f(%)=(fi1-fi0)*100/fi0 sau ∆F(%)=(F1-F0)*100/F0;

Coeficientul intrărilor de imobilizări corporale: Ki=I*100/F, unde I reprezintă intrările de imobilizări corporale;

Coeficientul ieșirilor de imobilizări corporale: Ke=E*100/F, unde E reprezintă ieșirile de imobilizări corporale;

Coeficientul mișcării globale a imobilizărilor corporale: Kg=(I+E)/F.

Valoarea acestor indicatori se judecă în strânsă corelație cu evoluția cifrei de afaceri și cu faza de maturitate a întreprinderii. Devansarea imobilizărilor corporale de către ritmul cifrei de afaceri constituie expresia folosirii eficiente a imobilizărilor corporale disponibile pentru întreprinderile aflate în faza de maturitate. Faza de demaraj sau creștere poete justifica devansarea ritmului cifrei de afaceri de către cel al imobilizărilor corporale.

Analiza structurii imobilizărilor corporale presupune o investigare a modului de organizare internă a acestora și a interacțiunii dintre elementele lor componente. În analiză se folosește următorul indicator:

Coeficientul de structură pe categorii de imobilizări corporale: Ks=fi*100/F. Acest indicator definește locul fiecărei categorii în totalul imobilizărilor corporale.

Starea activelor fixe se precizează cu ajutorul indicatorului – gradul de uzură, care se stabilește pe total active fixe și pe categorii, la începutul și sfârșitul perioadei, conform relației: Grad Uzură = amortizarea cumulată a activelor fixe / valoarea de Inventar. Cu cât valoarea gradului de uzură se reduce (ca efect al reparațiilor capitale efectuate la timp și calitativ), starea activelor fixe se îmbunătățește.

Analiza utilizării potențialului tehnic (activelor fixe) vizează utilizarea extensivă și intensivă a activelor fixe corporale pe de o parte și reflectarea acestora în indicatorii de performanță ai întreprinderii.

În analiza pentru aprecierea utilizării timpului de lucru al echipamentului industrial, se folosesc următorii indicatori:

Gradul de programare și folosire a fondului de timp calendaristic: Gp=Tmax/Tc;

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil: Gmax=T1/Tmax;

Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic: Gf=T1/Tc

În condițiile prelucrării automate a datelor, se creează posibilitatea ca centrele de supraveghere și reglare să ofere informații imediate și exacte a acestor indicatori și cauzele care au determinat neîncadrarea folosirii timpului de lucru al utilajelor în parametri stabiliți. Cerința este ca gradul de folosire a timpului de lucru să fie cât mai aproape de cel maxim disponibil, întrucât se va concretiza favorabil în volumul producției executate atât cantitativ, cât și calitativ.

Cauzele frecvente care determină utilizarea incompletă a fondului de timp maxim disponibil sunt: defectele mecanice și electrice, lipsa de materiale, lipsa de comenzi, prelungirea timpului pentru reparații, etc.

Folosirea extensivă a activelor fixe corporale presupune și respectarea regimului schimbărilor în stabilirea căruia trebuie să se aibă în vedere restricțiile legale de desfășurare a producției, de randament, de economicitate în consumul energiei etc.

De asemenea, se urmăresc aspectele legate de gradul de folosire a parcului de inventar.

Date și informații privind imobilizările corporale în situațiile financiare și analiza lor

Dinamica imobilizărilor corporale se prezintă astfel:

Tabel 4. Dinamica imobilizărilor corporale

Pe total, imobilizările corporale au crescut în 2012 față de 2011 cu 319.839 mii lei, adică de 33,17 ori, dar această creștere a fost influențată pozitiv de creșterea echipamentelor tehnologice cu 302.890 mii lei și a altor imobilizări corporale cu 16.949 mii lei, celelalte imobilizări corporale (mijloacele de transport) neînregistrând nicio modificare, ele menținându-și valoarea înregistrată în anul 2011.

Tabel 5. Analiza structurii imobilizărilor corporale

În totalul imobilizărilor corporale cea mai mare pondere o au echipamentele tehnologice care dețin în 2012 aproximativ 62,21 % din totalul imobilizărilor corporale, urmate de mijloacele de transport care dețin o pondere de aproximativ 26,39% din totalul imobilizărilor. Celelalte imobilizări corporale dețin ponderi mici în totalul imobilizărilor, fenomen ce poate fi explicat prin faptul că întreprinderea deține un număr relativ mic de mijloace de transport.

Analiza stării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul indicatorului gradul de uzură care la societatea comercială are în 2011 valoarea de 0,14, iar în anul 2012 a înregistrat o valoare de 0,18 ceea ce arată faptul că mijloacele fixe au îmbătrânit.

Tabel 6. Analiza utilizării extensive a utilajelor

Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic este apropiat ca valoare de gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil, ceea ce s-a concretizat favorabil în volumul lucrărilor executate utilizând capacitatea la maxim a utilajelor din dotarea societății, lucrări executate atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Sistem informatic privind gestiunea și contabilitatea imobilizărilor corporale

Pentru a realiza sistemul informatic privind gestiunea și contabilitatea imobilizărilor corporale s-a realizat un model conceptual al datelor, pe baza căruia s-a realizat modelul logic al datelor.

Pe baza tabelelor din MLD s-au realizat interogări pentru: calculul amortizărilor înregistrate și a valorilor nete, prezentarea valorilor de inventar pe grupe de mijloace fixe, afișarea sumei valorilor de inventar pe fiecare document de intrare;

Pornind de la interogări și de la tabele s-au realizat formulare pentru adăugarea mijloacelor fixe, operațiilor mijloacelor fixe, ștergerea și consultarea datelor în/din tabele.

Formularele de adăugare sunt realizate prin setarea proprietății Data Entry a formularului pe valoarea Yes.

Formularele de ștergere sunt realizate prin atașarea de controale formularelor, mai precis prin prin atașarea de butoane de comandă care declanșează acțiunea de ștergere a înregistrărilor.

De asemenea, s-au realizat două formulare cu subformular care permit actualizarea mai multor tabele prin intermediul unei singure ferestre, astfel:

Formularul „Documente” conține subformularul „Intrări MF”, permițând afișarea pentru fiecare document de intrare a valorii mijloacelor fixe intrate pe baza lui;

Formularul „CL” conține subformularul „Facturi” și permite vizualizarea facturilor primite de un client.

Formularul „Meniu principal” a fost realizat cu ajutorul butoanelor de comandă care execută acțiunile de deschidere formular și deschidere raport. Acest formular apare la deschiderea aplicației, deoarece s-a selectat opțiunea start up din meniul Tools.

Rapoartele sunt realizate pe baza tabelelor și interogărilor și prezintă Situația clienților și Situația mijloacelor fixe existente în societate la un moment dat.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Din dorința de a alinia contabilitatea românească la normele internaționale în ceea ce privesc imobilizările corporale, legiuitorul român (Ministerul Finanțelor Publice) a emis și rectificat o serie de legi și ordonanțe cu privire la definirea și recunoașterea activelor și a imobilizărilor corporale și evaluarea acestora.

Din aceste norme, desprind ceea ce este important, aceea că un activ reprezintă un bun economic (resursă controlată de întreprindere), provenit din operații trecute și susceptibile să genereze avantaje economice viitoare.

Utilizarea activelor poate produce bunuri sau poate presta servicii capabile să satisfacă dorințele clienților, care, satisfăcându-și dorințele, participă (contribuie) la realizarea unui flux de trezorerie pentru întreprindere.

Așa cum prevede norma IAS 16 „Imobilizări corporale”, imobilizările corporale sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Dacă un bun este deținut pentru a fi revândut, el trebuie clasificat ca stoc, indiferent de durata sa de funcționare.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea societății care le-a efectuat.

În ceea ce privește evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale, aceasta constă în asocierea unui sistem de costuri, prețuri, tarife și valori la elementele patrimoniale exprimate cantitativ, aceasta presupunând alegerea unei anumite baze de evaluare.

Așa cum se desprinde din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, pentru evaluarea imobilizărilor corporale s-au stabilit anumite reguli.

Evaluarea se poate realiza fie la data intrării în patrimoniu și atunci imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabilă) care se stabilește în funcție de modalitatea intrării în patrimoniu a imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale aduse ca aport la capitalul social sau deținute cu titlu gratuit se înregistrează în contabilitate la valoarea de utilitate în funcție de prețul pieței.

Imobilizările corporale procurate cu titlu oneros se înregistrează la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție.

Imobilizările corporale produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.

Evaluarea elementelor patrimoniale se evaluează cu ocazia inventarului la valoarea actuală (de utilitate), denumită valoare de inventar ce se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate.

Evaluarea la încheierea exercițiului, se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu (valoarea contabilă corectată cu rezultatele inventarierii).

Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu se evaluează și se descarcă din gestiune la valoarea lor de intrare.

Potrivit legislației în vigoare (Norma IAS 16), evaluarea inițială a imobilizărilor corporale se realizează fie la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție (când imobilizările sunt procurate cou titlu oneros), fie la cost de producție (când imobilizările corporale sunt produse în regie proprie).

Evaluarea ulterioară recunoșterii inițiale se referă la faptul că o imobilizare corporală trebuie prezentată la costul său, diminuat cu amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere, în conformitate cu aplicarea tratamentului de bază.

Majoritatea imobilizărilor corporale se degradează cu timpul, apreciindu-se că utilitatea imobilizărilor corporale trebuie diminuată folosind diferite metode de amortizare.

Amortizarea corectează valoarea imobilizării.

Potrivit Legii nr. 15, ca metode de amortizare folosite distingem:

Amortizarea liniară, ce se referă la repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe, pe toată durata de funcționare.

Amortizarea degresivă, folosită în România, ce are în vedere multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din coeficienții următori: 1,5 (cu DU între 2 și 5 ani), 2,0 (cu DU între 5 și 10 ani), 2,5 (cu DU peste 10 ani).

Amortizarea degresivă cunoaște două variante de calculare :

Prima variantă denumită AD1, presupune amortizarea mijloacelor fixe folosind amortizarea degresivă fără influența uzurii morale;

A doua variantă denumită AD2, presupune amortizarea mijloacelor fixe folosind amortizarea degresivă cu influența uzurii morale .

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de pînă la 50% din valoarea de intrare a imobilizării respective. Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.

Reevaluarea imobilizărilor corporale potrivit normelor în vigoare, constă în schimbarea valorii contabile brute cu valoarea justă (valoare de piață).

Rezultatul reevaluaării se înregistrează în bilanț cu ajutorul contului „105 – Rezerve din reevaluare”. Dacă rezultatul reevaluării este o creștere (Vj>VCN) atunci se înregistrează o creștere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere (Vj<VCN) atunci se înregistrează o diminuare a rezervei din reevaluare cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență se înregistrează ca o cheltuială.

Am realizat un studiu de caz referitor la evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale la o societate comercială cu răspundere limitată, unde am încercat să identific modul de evaluare utilizat de aceasta. Fiind o societate de prestări servicii, în sectorul industriei construcțiilor, are ca principal obiect de activitate, activitatea de proiectare, urbanism, inginerie și alte servicii tehnice.

Tinerea evidenței contabile se realizează cu ajutorul unui program de contabilitate, program care are în componența sa și un modul numit „Imobilizări”, cu submeniul Imobilizări corporale (apare o fereastră cu nomenclator cu informații despre imobilizări corporale, opțiuni de modificare, ștergere, adăugare a unei imobilizări, opțiuni cu informații despre fiecare imobilizare corporală în parte – număr de luni nereevaluate, număr de luni reevaluate, timpul scurs în luni, data amortizării din lună, an, valoarea totală a amortizării, valoare rămasă de amortizat).

Acest program are și opțiunea de listare a rapoartelor referitoare la imobilizările corporale înregistrate în cursul lunii, anului.

Societatea comercială utilizează ca metodă de amortizare, metoda amortizării liniare. Cred că această metodă practicată de societate asigură calculul unei mărimi raționale și economice a amortizării anuale.

Amortizarea se calculează conform Legii nr. 15 din luna următoare intrării în patrimoniul societății a imobilizării corporale supuse amortizării, această metodă de amortizare presupunând calculul amortizării anuale a imobilizării corporale după formula: AL = VCI (de intrare) / DU*12 luni.

Pentru a analiza dinamica și structura imobilizărilor corporale din situațiile financiare ale societății, am recurs la informațiile din analiza economico-financiară studiată în anul precedent. În urma analizei dinamice am constatat o creștere a valorilor imobilizărilor corporale înregistrate în anul 2012 față de 2011 cu aproximativ 300.000.000 lei, această creștere producându-se datorită achiziționării unui aparat de măsură. Această creștere se mai poate datora și diminuării valorii amortizate a celorlalte imobilizări corporale.

Analiza structurală presupune calculul ponderilor imobilizărilor corporale în total imobilizări. Cea mai mare pondere înregistrată în anul 2012 o dețin echipamentele tehnologice de 62,21 %, pondere realizată datorită achizițiilor de imobilizări corporale.

Pentru o mai bună organizare a evidenței contabile privind imobilizările corporale, aș propune realizarea unei aplicații privind gestiunea imobilizărilor corporale. Acest sistem informatic pentru gestiunea imobilizărilor ar putea să informeze utilizatorul, în orice moment, despre situația unui activ imobilizat.

Această aplicație trebuie să permită în primul rând: adăugarea, ștergerea, modificarea înregistrărilor, calculul amortizării, elaborarea principalelor documente referitoare la activele imobilizate.

Pentru utilizarea mai ușoară și mai rapidă a aplicației, aș realiza o interfață prietenoasă cu butoane de comandă ce declanșează elaborarea unor formulare.

În această lucrare am încercat să scot în evidență importanța evaluării unui activ folosindu-mă de cunoștințele acumulate pe parcursul celor patru ani de studiu și din materialele didactice avute la dispoziție.

BIBLIOGRAFIE

TRATATE ȘI STUDII DE SPECIALITATE:

Deaconu, Sorin Constantin, „Particularități ale contabilității entităților”, Ed. C. H. Beck, București, 2012;

Feleagă. N., „Tratat de contabilitate financiară”, vol. 1, Ed. Economică, București, 2004;

Feleagă. N., „Tratat de contabilitate financiară”, vol. 2 Ed. Economică, București, 2004;

Feleagă, L. și Feleagă, N., „Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională”, vol. 1, „Contabilitate financiară aprofundată. Elemente de inginerie contabilă în contextul referențiarului international”, ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2007;

Feleagă, L. și Feleagă, N., „Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională”, vol. 2, „Contabilitate financiară aprofundată. Elemente de inginerie contabilă în contextul referențiarului international”, ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2007;

Feleagă, N. și Feleagă, L. și Albu, N., „Politici și opțiuni contabile”, Ed. InfoMega, București, 2008;

Feleagă, N. și Malciu, L., „Recunoaștere, evaluare și estimare în contabilitatea internațională”, Ed. CECCAR, București, 2005;

Ilincuța, Lucian-Dorel, „Contabilitatea curentă și raportarea financiară a imobilizărilor corporale", Ed. „Fundația România de Mâine”, București, 2011;

Ionescu, Luminița, „Contabilitatea aprofundată a societăților comerciale", Ed. „Fundația România de Mâine”, București, 2009;

Jianu, Ionel, „Evaluarea în contabilitate. Teorie și metodă”, Ed. Economica, București, 2012;

Mitea, Neluța, „Amortizarea imobilizărilor corporale”, Ed. Tribuna Economică, București, 2007;

Oprea, Călin și Ristea, Mihai „Bazele contabilității”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2007;

Pantea, Iacob Petru și Bodea, Gheorghe, „Contabilitatea financiară 2013”, Ed. IntelCredo, București, 2013;

Pantea, Iacob Petru și Bodea, Gheorghe, „Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene 2011”, Ed. IntelCredo, București, 2010;

Ristea, M., „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Ed. Universitară, București, 2007;

Ristea, M., „Politici și opțiuni contabile”, Ed. Tribuna Economică, București, 2007;

Ristea. M., „Politici și tratamente contabile privind activele imobilizate”, Ed. Tribuna Economică, București, 2007;

Ristea, M. și Dumitru, Corina-Graziella, „Agresivitate și prudență în tratamentele contabile”, Ed. Tribuna Economică, București, 2008;

Ristea, M. și Dumitru, Corina-Graziella, „Contabilitate aprofundată”, Ed. Universitară, București, 2006;

Ristea, M. și Dumitru, Corina-Graziella, „Contabilitatea financiară”, Ed. Mărgăritar, București, 2006;

Sacarin, Marian, „Contabilitate aprofundată”, Ed. Universitară, București, 2004;

Sârbu, Carmen Gabriela, „Analiza economico-financiară”, Ed. Danubius, Galați, 2008;

Vâlceanu, Gheorghe și Robu, Vasile și Georgescu, Nicolae, „Analiza economico-financiară”, Ed. Economică, București, 2005.

ACTE NORMATIVE:

Hotărârea Guvernului nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, Monitorul Oficial al României nr. 103 din 12 februarie 2007;

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, Monitorul Oficial al României nr. 454 din 18 iunie 2008;

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/29 octombrie 2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, Monitorul Oficial al României nr. 766/10 noiembrie 2009 modificat si completat de Ordinul 2869/2010 din 23 XII 2010 pentru modificarea si completarea unor reglementari contabile.

ALTE SURSE:

Duțescu, A., „Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate”, Ed. CECCAR, București, 2003;

Ionescu, C. și Mihai, M. și Solomon, M., „Standarde Internaționale de Contabilitate. Ghid practic”, Ed. Irecson, București, 2005;

Possler, Ladislau și Lambru, Gheorghe și Lambru, Bogdan, „Contabilitatea întreprinderii. Îndrumar practic actualizat și completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a și a VII-a aprobate de O.M.F.P. nr. 1.752/2005”, ediția a VIII-ea, Ed. „Fundației Andrei Șaguna”, Constanța, 2006;

Reglementări contabile 2012 conforme cu Directivele a IV-a și a VI-a ale C.E.E. OMFP nr. 3055/2009. Text comparat”, Ed. Confisc, București, 2012;

Standarde Internaționale de Contabilitate, IAS 16 „Imobilizări corporale”, Ed. CECCAR, București, 2007;

Toma, M., „Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale”, Ed. CECCAR, București, 2003;

www.ceccar.ro;

www.iasb.org;

www.m.finante.ro;

www.rdt-contabilitate.ro.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Tratamente Contabile Privind Contabilitatea Imobilizarilor Contabile (ID: 148234)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Tratamente Contabile Privind Contabilitatea Imobilizarilor Contabile

Copyright Notice

Definitia Si Rolul Auditului Financiar

Eficienta Tehnico Economica a Proceselor Tehnologice

Evaluarea Unei Investitii Utilizand Metoda Discounted Cash Flow

Forta de Vanzare Un Element Cheie In Viata Organizatiei

Lansarea Euro

Turismul Urban Si Evolutia Acestuia In Europa

Copyright Notice

Similar Posts