Transferuri Electronice de Fonduri. Sisteme Electronice Si Sisteme de Transfer Bancar
Transferuri electronice de fonduri. Sisteme electronice și sisteme de transfer bancar
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ASPECTE CONCEPTUALE ÎN VEDEREA TRANSFERULUI ELECTRONIC DE FONDURI, AL SISTEMELOR ELECTRONICE ȘI A CELOR DE TRANSFER BANCAR
Sistemul electronic de transfer al fondurilor și sistemul financiar bancar
Sistemul European de transfer de fonduri TARGET
Transferurile electronice de fonduri interbancare
CAPITOLUL II. TRANSPARENȚA CONDIȚIILOR DE EXECUTARE A SERVICIILOR DE TRANSFER BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Analiza sistemelor de transfer bancar utitizate de băncile comerciale în RM
Dezvoltarea sistemului bancar în RM. Rolul și structura sistemului bancar
Forme de transferuri electronice – cecuri electronice, card către card, Western Union și MoneyGram
CAPITOLUL III. EVIDENȚIEREA RISCURILOR ÎN SISTEMELE ELECTRONICE DE TRANSFER BANCAR ȘI METODE DE MINIMIZARE
Definirea riscurilor bancare
Riscurile în sistemele electronice de transfer bancar
Importanța gestionării riscurilor bancare și metode de minimizare
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe
Summary
Lista abrevierilor
INTRODUCERE
Actualitatea temei O plată presupune întotdeauna un transfer de fonduri, dar un transfer de fonduri nu este întotdeauna o plată. Plățile electronice reprezintă transferuri de fonduri inițiate de o mare varietate de instrumente de plată, cum ar fi cardurile, cecurile electronice, ordinele, sau instrucțiunile, de plată sau transfer electronice, prin tranzacții care au loc la variate terminale de plată reale, fixe sau mobile, sau virtuale, și sunt destinate achitării contravalorii unui produs sau serviciu care a fost achiziționat. Un transfer electronic presupune, finalmente, deplasarea responsabilității financiare de la o bancă expeditoare către o bancă receptoare, care nu este neaparat urmare a unui act de comerț, legăturile electronice între bănci fiind asigurate de regulă de intermediari care facilitează acest transfer electronic, fie că acest intermediar este o asociație din care fac parte cele două bănci, fie că este un furnizor independent de servicii de platățtransfer la care apelează cele două bănci. De-a lungul timpului s-au dezvoltat multe astfel de sisteme de intermediere a transferului electronic de fonduri, naționale sau domestice, și internaționale sau transfrontaliere. [1, p.97] Transferurile electronice se pot face în timp real (online), cum sunt cele care au loc practic în totalitate prin Internet sau prin rețele private de telecomunicații, sau pot fi numai inițiate în timp real, transferul efectiv urmând a avea loc în următoarele zile prin mijloace electronice, parțial electronice, sau tradiționale non-electronice. Majoritatea sistemelor de plată sau transfer electronic reprezintă transferuri care se fac în timp real, adică au loc într-un interval de ordinul secundelor – zecilor de secunde, pentru inițierea și blocarea sumei debitate din contul expeditorului, urmat în general de un interval de ordinul unei zile pentru transferul bancar efectiv. În toate țările dezvoltate există câte unul sau mai multe sisteme domestice de transfer electronic de fonduri între bănci. Aceste sisteme EFT (Electronic Funds Transfer) sunt indispensabile într-o economie modernă întrucât reduc la minim durata unui transfer de fonduri între două bănci, această durată fiind în general de ordinul a câtorva minute până la maxim o zi, automatizează operațiile și reduc riscul operațiunii. Sistemele de transfer se bazează în general pe o rețea proprie, privată, de telecomunicații, iar băncile care folosesc serviciul se supun unui același regulament care specifică formatul datelor ce ordonă transferul, modalitatea detaliată în care acesta se execută, orarul, comisioanele, condițiile speciale, etc. Între toate tipurile de transfer electronic de fonduri, transferul electronic interbancar are de departe cel mai mare volum, atât ca număr de tranzacții cît și ca valoare a fondurilor transferate. [5, p.63]
În esență transferul electronic de fonduri interbancar se realizează prin executarea unor ordine de transfer adresate unei bănci, care de regulă este banca centrală, ce deține conturile celor două bănci între care se face transferul, iar fondurile transferate sunt bani emiși de banca centrală. Transferul interbancar poate fi efectuat în timp real, adică într-un interval de ordinul secundelor-minutelor, sau poate avea loc, de regulă, în o zi bancară, și se poate face individual (gross) ori net. Transferul individual este un transfer de fonduri pe bază brută în care fiecare tranzacție, reprezentând un ordin de transfer, este executată pe rând, „bucată cu bucată”. În transferul net se calculează poziția financiară netă reciprocă a băncilor participante cu scopul de a transfera un singur total între fiecare două bănci, reprezentând rezultatul tuturor trimiterilor reciproce, și primirilor, de fonduri în acea zi și, mai general, pînă la o dată fixată și cunoscută. Transferul electronic de fonduri interbancar poate fi național, sau domestic, caz în care ordinele de transfer sunt adresate băncii centrale, sau poate fi transnațional, caz în care ordinele de transfer sunt adresate unei, sau unor, bănci agreate de participanții la sistem, și pot implica conversia de monedă. Sistemele care furnizează serviciul de transfer electronic interbancar pot fi folosite de participanți pentru plățile cele mai variate – între persoane (P2P), între persoane și companii (B2C), între companii (B2B), și către administrația centrală sau locală (P2G, B2G). [7, p.121]
Scopul tezei este studierea transferurilor electronice de fonduri, sisteme electronice și sisteme de transfer bancar.
Pentru realizarea scopului propus ne-am propus următoarele sarcini:
analiza literaturii de specialitate cu privire la transferurile bancare;
de a examina evoluția conceptelor de transfer lectronic de fonduri, a sistemelor electronice precum și a celor de transfer bancar;
de a analiza tipurile de transferuri interbancare cu deslușirea detaliată a acestora;
evidențierea formelor de transferuri electronice în structura sistemului bancar;
accentuarea și gestionarea riscurilor în sistemele electronice bancare;
expunerea concluziilor cu privire la subiectul cercetat.
Suportul metodologic al lucrării. În calitate de fundament teortic am utilizat edițiile autorilor autohtoni cît și autori de talie internațională,care tratează aspectele teoretice privind transferurile electronice de fonduri și analiza sistemelor de transfer bancar utilizate de băncile comerciale în R.M cum ar fi: Bogdan Căpraru Gaftoniuc Simona și Ungurean Pavel.
Suportul teoretic dat a servit drept conducere în temeiul analizei sistemelor de transferuri bancare aplicate de băncile comerciale.
Structura lucrării.
Lucrarea cuprinde: introducere; trei capitole care cuprinde fiecare cîte trei paragrafe consecutiv; anexe; concluzii și recomandări; sursele bibliografice; adnotare.
În capitolul I ,, Aspecte conceptuale în vederea transferului electronic de fonduri, al sistemelor electronice și a celor de transfer bancar’’ am prezentat sistemul electroni de transfer al fondurilor precum și sistemul financiar bancar, de asemenea am descris sistemul European de transfer de fonduri TARGET și exprimînd transferurile electronice de fonduri interbancare.
În capitolul II ,,Transparența condițiilor de executare a serviciilor de transfer bancar în Republica Moldova’’ am prezentat succint analiza sistemelor de transfer bancar utilizate pe băncile utilizate pe băncile comerciale în Republica Moldova, precum și dezvoltarea, rolul și structura sistemului bancar în RM, am analizat formele de transferuri electronice.
În capitolul III ,,Evidențierea riscurilor în sistemele electronice de transfer bancar și metode de minimizare’’ am evidențiat riscurile în sistemele electronice de transfer bancare precum și definirea lor, am prezentat importanța gestionării riscurilor bancare și metodele de minimizare a acestora.
CAPITOLUL I. ASPECTE CONCEPTUALE ÎN VEDEREA TRANSFERULUI ELECTRONIC DE FONDURI, AL SISTEMELOR ELECTRONICE ȘI A CELOR DE TRANSFER BANCAR
I.1. Sistemul electronic de transfer al fondurilor și sistemul financiar bancar
În prezent, sistemul electronic de transfer al fondurilor constituie calea principala de dezvoltare a relațiilor monetare, care de fapt transformă substanțial și reorientează radical operațiile bancare privind conturile titularilor, modificând relația banca-client. Sistemul electronic de transfer al fondurilor este expresia înnoirilor tehnologice, a dezvoltării comunicațiilor și informaticii. În fapt, însăși evoluția titlurilor de credit și a mijloacelor de plata a marcat aceste transformări. O prima asemenea premisa o constituie trecerea de la un titlu de credit obiectivizat, localizat pe un anume angajament (precum cambia și cecul) la un titlu de credit universal valabil, în anumite limite, pentru dispoziții de plata multiple și succesive exprimate în diferite împrejurări (cartea de credit). În al doilea rînd, în cadrul aceluiași instrument de credit, dispoziția expresă a plătitorului se exprimă prin sistemul informatic, prin anumite informații dispozitive, excluzându-se suportul de hârtie al acestei dispoziții. [1, p.66] În al treilea rînd, transmiterea dispoziției se realizează prin mesaj special informatic și prin vehicularea hârtiei suport. Sistemul electronic de transfer al fondurilor este un conglomerat de metode de plata prin care titularul de cont (client al băncii) este implicat în transferul computerizat al banilor, fie direct, (în cazul recurgerii la mașinile automate de operare) fie indirect (că beneficiar al plăților și altor serviciu suplimentare ordonate prin bănci în cadrul sistemului). Sistemul electronic de transfer al fondurilor este constituit din trei verigi de baza: mașinile automate de operare, terminalele de la punctele de vânzare și banca la domiciliu.
Mașină automată de operare (Automated Teller Machine) este instrumentul electromecanic ce servește titularului de cont atât pentru eliberarea de numerar cît și pentru accesul la alte servicii:
informații asupra soldului și asupra ultimelor intrări în cont;
transfer de sume sau alte angajări ale depozitului din cont. [4, p.88]
Cu funcții mai limitate în aceeași categorie funcționează distribuitorul de numerar (cash dispencer CD) instrument electromecanic care asigura eliberarea autorizată a bancnotelor (în unele cazuri și a monedelor). Funcția principala a mașinilor de operare este eliberarea de numerar. Introducând cartea de credit în fanta aparatului, acesta declanșează operația de recunoaștere, validare și autorizare, face înregistrarea operațiunii și returnează suma respectivă.
Terminalele la punctele de vînzare (Point of Sale Terminal) sunt terminale instalate în rețeaua comercială, utilizate pentru a redă și a transmite informații privind plățile prin mijloace electronice.
Terminalele electronice de plăți, se caracterizează prin capacitatea de a realiza automat validarea plății și transferul către centrele de plăti. Terminalele instalate la beneficiarii plății, comercianți sau prestatori de serviciu, efectuează automat operații de verificare: acceptabilitatea cărții bancare (apartenența la rețea); validitatea cărții bancare (prin confruntarea cărții de credit cu lista de cărți interzise, stocată de regulă în memoria terminalului). De asemenea, în caz de necesitate, când suma de plata depășește plafonul de garanție stabilit, terminalul se conectează la rețea în mod automat, pentru a solicită autorizarea plăților, operații ce se desfășoară, de regulă, în 40 de secunde. Procedînd la exceptarea de la autorizare, comerciantul își asumă riscul, deoarece rețeaua nu garantează decât plățile autorizate. În sistemul cărții de credit un rol deosebit în verificarea identității titularului și a legitimității sale că titular, al are codul secret încredințat titularului, care se folosește că o cale suplimentară de validare. [6, p.75e plăți, se caracterizează prin capacitatea de a realiza automat validarea plății și transferul către centrele de plăti. Terminalele instalate la beneficiarii plății, comercianți sau prestatori de serviciu, efectuează automat operații de verificare: acceptabilitatea cărții bancare (apartenența la rețea); validitatea cărții bancare (prin confruntarea cărții de credit cu lista de cărți interzise, stocată de regulă în memoria terminalului). De asemenea, în caz de necesitate, când suma de plata depășește plafonul de garanție stabilit, terminalul se conectează la rețea în mod automat, pentru a solicită autorizarea plăților, operații ce se desfășoară, de regulă, în 40 de secunde. Procedînd la exceptarea de la autorizare, comerciantul își asumă riscul, deoarece rețeaua nu garantează decât plățile autorizate. În sistemul cărții de credit un rol deosebit în verificarea identității titularului și a legitimității sale că titular, al are codul secret încredințat titularului, care se folosește că o cale suplimentară de validare. [6, p.75]
O mai profundă legătură a clientului cu baca prin mijloace electronice se realizează prin banca la domiciliu. Banca la domiciliu (home banking) este un serviciu prin care un client al băncii poate avea acces, folosind telefonul și televizorul sau un terminal, că mijloc de comunicație cu centrul de calcul al băncii. Astfel se constituie un „sistem interactiv” capabil să transmită pagini de text și imagini grafice, adaptate reprezentării pe ecran, folosind comenzi simplificate. În acest sens s-au dezvoltat sistemele electronice Videotext și Viewdata Systems.
Banca la domiciliu mărește gama serviciilor în domeniul transferului d fonduri, alături de ordinele de plata fiind posibile și acorduri de plata. Pe de altă parte se pot remite băncii toate operațiile de debitare-creditare, dispuse în fișiere specializate și se pot primi de la bănci extrase de cont, detalii sau rezumate ale operațiilor etc. Toate aceste operațiuni se desfășoară sub u control reciproc și cu asigurare împotriva fenomenelor de intrare în circuit, printr-un cod specific, personalizat. Evident, în cadrul băncilor, aceste noi tehnologii presupun o altă organizare a fluxului operațiilor, o regândire a structurilor organizatorice, a politicii comerciale și de concurență. [12, p.32]
Comerț electronic înseamnă, în accepțiune 'tradițională', utilizarea în rețele a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicațiilor fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Extraordinară dezvoltare a interconectivității calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendința tot mai evidență a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic în Internet, care să apeleze – pe lîngă vechile servicii amintite – și altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea, consultând cataloage electronice 'on' pe Web sau cataloage 'off' pe CD-ROM și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alții, comerțul Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți, că o alternativă la variantele de comunicații 'tradiționale' prin fax sau linii de comunicații dedicate. O altă formă a comerțului Internet implică transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro formă, până la imagini sau înregistrări vocale. [16, p.129] Acest nou tip de comerț a stimulat însă cererea pentru noi metode adecvate de plată. În cadrul noului concept de 'sat global' (global village), dezvoltarea unor activități comerciale între participanți situați la mari distanțe geografice unii de alții nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăti. Aceste noi mijloace de plata permit transferarea comodă, sigură și foarte rapidă a banilor între partenerii de afaceri. De asemenea, înlocuirea monedelor și bancnotelor (actualele forme tradiționale de numerar) prin ceea ce denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea costurilor de emitere și menținere în circulație a numerarului, și la o sporire a flexibilității și securității sistemelor de plăți.
Cele mai cunoscute sisteme de plăti electronice pot fi grupate în patru categorii:
sisteme cu carduri bancare;
sisteme on-line;
microplăți;
cecuri electronice. [10, p.129]
Sisteme de plăți în Internet bazate pe carduri bancare SET
Multe cumpărări de bunuri și servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obișnuite (Visa, MasterCard etc.). Însă tranzacțiile cu carduri conțin informații confidențiale privind cardul și informațiile personale ale clienților, informații ce pot fi interceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără un soft special, orice persoană care monitorizează traficul pe rețea poate citi conținutul acestor date confidențiale și le poate folosi ulterior Este necesară elaborarea unor standarde specifice sistemelor de plăti, care să permită coordonarea părților legitime implicate în transfer și folosirea corectă a metodelor de securitate. În 1996, MasterCard și Visa au convenit să consolideze standardele lor de plăti electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction).
Protocolul SET își propune șapte obiective de securitate în e-commerce:
să asigure confidențialitatea instrucțiunilor de plata și a informațiilor de cerere care sunt transmise odată cu informațiile de plata;
să garanteze integritatea tuturor datelor transmise;
să asigure autentificarea cumpărătorului precum și faptul că acesta este utilizatorul legitim al unei mărci de card;
să asigure autentificarea vânzătorului precum și faptul că acesta acceptă tranzacții cu carduri prin relația să cu o instituție financiară achizitoare;
să folosească cele mai bune metode de securitate pentru a proteja părțile antrenate în comerț;
să fie un protocol care să nu depindă de mecanismele de securitate ale transportului și care să nu împiedice folosirea acestora;
să faciliteze și să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft și cei de rețea.
În prezent, tot mai multe produse de e-commerce implementează protocolul SET, ceea ce conferă securitate plăților Internet cu card, prin mijloace criptografice. [12, p.66]
Sistem on-line de plata cu moneda electronică ECash
ECash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăti, care folosește poștă electronică sau Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. A fost dezvoltat de către firma DigiCash Co. din Olanda, firma fondată de către celebrul cercetător al sistemelor criptografice, David Chaum. Prima demonstrație a sistemului a fost făcută în 1994 la prima Conferință WWW, printr-o legătură Web între Geneva și Amsterdam. Ulterior a fost implementată de bănci din SUA (Mark Twain Bank of Missouri), Finlanda și din alte țări. Este prima soluție totalmente soft pentru plățile electronice. ECash reprezintă un sistem de plăti complet anonim, ce folosește conturi numerice în bănci și tehnică semnăturilor oarbe. Tranzacțiile se desfășoară între cumpărător și vânzător, care trebuie să aibă conturi la aceeași banca. Cumpărătorii trebuie să instiinteze banca cu privire la faptul că doresc să transfere bani din conturile lor obișnuite în așa numitul cont eCash Mint. [11, p.69]
În orice moment, cumpărătorul poate interacționa de la distanță, prin calculatorul sau, cu contul Mint și, folosind un client soft, poate retrage de aici fonduri pe discul calculatorului sau. Apoi, se pot execută plăti între persoane individuale sau către firme, prin intermediul acestor eCash. La fel că și banii reali (bancnote, monede), banii electronici eCash pot fi retrași din conturi sau depozitați, pentru a fi tranzactionati. De asemenea, la fel că în cazul banilor fizici, o persoană poate transferă posesia unui cont eCash unei alte persoane. Însă, spre deosebire de banii convenționali, atunci cînd un client plătește unui alt client, banca electronică joacă un rol aparent modest, dar esențial. [15, p.69]
ECash reprezintă o soluție de plăti soft on-line, care constă în interacțiunile dintre 3 entități:
banca, care emite monede, validează monedele existente și schimbă monede reale pentru eCash;
cumpărătorii, care au cont în banca, din care pot încarcă monede eCash sau în care pot depune monede eCash;
vînzătorii, care acceptă monede ECash în schimbul unor bunuri sau servicii. [22, p.136]
NetCash
NetCash reprezintă un alt exemplu de sistem electronic de plăti de tip on-line. A fost elabortat la Information Science Institute de la University of Southern California. Cu toate că sistemul nu asigura anonimitatea totală a plăților că eCash (banii pot fi identificați), NetCash oferă alte mijloace prin care să se asigure plăților un anumit grad de anonimiatate. Sistemul se bazează pe mai multe servere de monede distribuite, la care se poate face schimbul unor cecuri electronice (inclusiv NetCheque) în moneda electronică.
CyberCoin
Sistemul de micro-plăți CyberCoin poate realiza în Internet plăti de la sume mici de câțiva cenți, până la 10 $, acoperind astfel o zona în care sistemul ce utilizează cărțile de credit nu este economic. Vânzătorii de pe Web ce vând servicii și produse la prețuri foarte mici și doresc să livreze imediat respectivă marfă, au nevoie de o metodă de plata diferită de cartelele cu microprocesor, dar asemănătoare cu plata cash ce se efectuează și în magazine. Serviciul CyberCoin de la CyberCash a fost lansat în septembrie 1996, că un prim sistem de micro-plăti în Internet. Consumatorii pot folosi conturile existente deja în bănci pentru a transferă valori în softul portofel electronic propriu. Altă posibilitate este de a încarcă fonduri direct de pe o carte de credit, printr-o tranzacție obișnuită cu astfel de mijloace. [22, p.141]
În ambele cazuri, banii reali rămân în custodia băncilor. Odată portofelul 'alimentat'cu fonduri, consumatorul poate începe să efectueze micro-plăti pe situri Web ce sunt înregistrate de CyberCash și dețin un program numit CashRegister. Acest soft suportă, de asemenea, și plăti cu cărți de credit (VISA, MasterCard, American Express și Discover) și cecuri electronice PayNow.
Plăți prin cecuri electronice
Cecurile electronice au fost dezvoltate printr-un proiect al lui FSTC -Financial Services Technology Consortium. FSTC cuprinde aproape 100 de membri, incluzând majoritatea marilor bănci, furnizorii tehnologiei pentru industria financiară, universități și laboratoare de cercetare. Partea tehnică a realizării proiectului cecului electronic a fost realizată într-un număr de faze: generarea conceptelor originale, realizarea cercetărilor preliminare, construirea și demonstrarea unui prototip, formularea specificațiilor pentru un sistem pilot și implementarea acestui sistem. În prezent, cecurile electronice încep să fie utilizate într-un program pilot cu Departamentul Trezoreriei Statelor Unite care plătește furnizorii Departamentului de Apărare. [3, p.74] Cecurile electronice sunt create pentru a realiza plăti și alte funcții financiare ale cecurilor pe hârtie, prin utilizarea semnăturilor digitale și a mesajelor criptate, pe suportul rețelei Internet. Sistemul cecurilor electronice este proiectat pentru a asigura integritatea mesajelor, autenticitatea și nerepudierea proprietății, toate condiții suficiente pentru a preveni fraudă din partea băncilor sau a clienților lor. Un cec este un document pe hârtie, semnat, care autorizează banca să plătească o suma de bani din contul celui ce a semnat cecul, după o dată specificată. Cecurile pe hârtie sunt cele mai utilizate instrumente de plata (după folosirea banilor cash) în majoritatea statelor occidentale. Acestea au avantajul că plătitorul și cel care încasează suma pot fi persoane individuale, mici afaceriști, bănci, corporații, guverne sau orice alt tip de organizații. Aceste cecuri pot fi transmise direct de la plătitor la încasator. Cecurile electronice (e-cecurile) sunt bazate pe ideea că documentele electronice pot substitui hîrtia, iar semnăturile digitale cu chei publice pot substitui semnăturile olografe. Prin urmare, e-cecurile pot înlocui cecurile pe hârtie, fără a fi nevoie să se creeze un nou instrument, inlaturandu-se astfel problemele de legalitate, reglementare și practică comercială ce pot fi provocate de schimbarea și impunerea unui instrument de plata nou. Semnături digitale pe cecuri electronice – Atunci cînd este creat un cec electronic, în el este scris un set minim de informații și cecul este semnat. Odată cu vehicularea e-cecului, alte informații și alte semnături sunt adăugate atunci când acesta este transmis între părți. [14, p.69]
De exemplu, e-cecul trebuie să fie:
creat de plătitor;
co-semnat de co-plătitor;
certificat de banca;
aprobat de încasator (plătit);
co-aprobat de co-încasator;
depozitat și plătit.
În acest domeniu revoluția abia a început: să observăm că plățile electronice reprezintă un fel de e-mail în raport cu banii reali, așa cum poștă electronică reprezenta, acum câțiva ani, o adevărată revoluție în comunicațiile dintre persoane. Departe de a fi rezolvate problemele de securitate și acceptabilitate necesare, sistemele electronice de plata, puternic cercetate și experimentate azi, vor progresa rapid, devenind o realitate a Cyberspace-ului anilor viitori. [62]
Sistemul financiar bancar
Sistemul financiar bancar care are ca obiect instrumentele și tehnicile de plată reprezintă un domeniu de pregnantă importantă în desfășurarea operațiunilor economice și financiare în economia de piață. Evoluțiile în domeniu, care au fost determinate atît de creșterea considerabilă a dimensiunilor fluxului de plăti și respectiv de eforturi organizatorice de a opera cu maximă eficientă, dar și cu tehnologii noi angajate în domeniu au condus la constituirea unui segment independent de abordare științifică a sistemului bancar. Sistemul financiar bancar ca o parte specifică a relațiilor monetare privind instrumentele și tehnicile de plată s-a dezvoltat puternic susținută de tehnologia modernă, de progresile intense ale informaticii și telecomunicațiilor. În țările dezvoltate, ultimii 10 – 15 ani au reprezentat o etapă de ample transformări în domeniul bancar care au solicitat acțiuni ample de organizare și reorganizare a rețelelor de plăți și compensare, echipări și reechipări tehnologice, funcție de progresile rapide în domeniu. Propunîndu-mi primordial sistemul financiar bancar, în sfera de abordare, lucrarea în cauza apare în condițiile în care în țară noastră organizarea sistemului bancar esta în etapă de formare și dezvoltare. Extinderea relațiilor noastre cu țările din Uniunea Europeană și toate străduințile noastre de a ne alinia și integra cît mai repede în spațiul economic european necesită cu prioritate cunoașterea normelor, mecanismelor și tehnicii utilizate în aceste țări, în cele mai fierbinți fluxuri ale interrelațiilor economice. [16, p.93]
I.2 Sistemul european de transfer de fonduri TARGET
Introducerea monedei unice euro a determinat și adoptarea unui procedeu unic de plăți între țările din zona euro, care a fost proiectat să răspundă cerințelor de politică monetară ale Băncii Centrale Europene și care să fie conectat la sistemele naționale de plăți din țările membre. Acest procedeu este cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean Automated Real-Time Gross-Settelment Express Transfer) și are ca scop să asigure efectuarea plăților între băncile centrale europene, pe bază brută și în timp real, indiferent de sistemul folosit în fiecare țară și minimizarea riscului de neplată până aproape la dispariție. Sistemul Target demonstrat schematic (vezi fig. I.1) [65]
Fig. I.1. Procedeul TARGET [65]
Sistemul TARGET are următoarele obiective :
Acordarea priorității plăților internaționale;
Scăderea substanțială a costurilor plăților internaționale;
Timpul de derulare a unei plăți internaționale să fie comparabil cu cel al unei plăți naționale;
Implementarea cât mai rapidă a noilor standarde;
Securitatea înaltă a transferurilor.
Participarea la TARGET este reglementată prin Directiva de Coordonare Bancară a Parlamentului European și Consiliului European din 20 martie 2000. La sistemul TARGET sunt interconectate 15 sisteme interne de decontare pe bază brută în timp real al Băncii Centrale Europene Numai băncile centrale și instituțiile de credit pot fi admise ca participanți direcți în cadrul sistemului TARGET. [17, p.82]
Structura TARGET este de tip descentralizat care cuprinde:
sistemele naționale cu decontare brută în timp real din țările membre;
mecanismul de supraveghere al Băncii Centrale Europene;
rețeaua de interconectare între băncile centrale.
TARGET se efectuează după următoarea procedură: banca inițiatoare efectuează viramentul către propria bancă centrală națională pe cale electronică. (vezi fig. I.2)
Fig. I.2. Sponsorizarea sistemului TARGET
După efectuarea verificărilor de rigoare (autenticitate, integralitatea plății, modul de completare a cîmpurilor, codul bancar de identificare pentru inițiator și destinatar) banca centrală din sistemul de plăți național inițiator va lansa plata prin intermediul rețelei SWIFT către banca centrală națională din sistemul de plăți căruia îi aparține banca destinatară. [21, p.158]
Recunoașterea destinației se efectuează de către SWIFT în baza BIC standardizat. Banca centrală de destinație după receptarea sumei va transmite informația electronic către banca de destinație;
mesajele de plăți sunt inițiate și operate, unul câte unul, de-a lungul zilei operative;
banca inițiatoare trimite un ordin de plată către Banca Centrală proprie, prin intermediul sistemului național de decontare brută în timp real;
Banca Centrală Națională locală verifică validitatea plății și existența disponibilităților sau a facilităților și operează astfel dacă mesajul este operațional. Această verificare este necesară în condițiile în care Banca Centrală Națională se angajează față de celelalte Bănci Centrale Naționale cu privire la acoperirea plății. Din acest moment, plata este considerată irevocabilă, iar contul plătitorului este debitat în spiritul aceleeași clause. Astfel Banca Centrală Națională din țara inițiatoare operează, în contul din sistemul de decontare brută în timp real, plata în contul băncii inițiatoare, concomitent creditează contul de interconectare în favoarea Băncii Centrale Naționale beneficiare a plății. Principiul care stă la baza decontărilor în spațiul euro este asigurarea integrală a disponibilului la nivelul băncilor centrale naționale. [22, p.99] Sistemul TARGET funcționează fără rezerve minime obligatorii preconstituite, fără facilități de descoperit de cont pe parcursul zilei sau facilități prin acorduri de răscumpărare (repo). Toate aceste facilități se asigură în cadrul sistemelor naționale de plăți conectate la sistemul TARGET. Mecanismul asigură decontarea finală pe baza resurselor existente la băncile inițiatoare sau cele centrale naționale, astfel ca niciodată contul băncii destinatare nu poate fi creditat înainte de debitarea contului băncii inițiatoare. În cazul apariției unei penurii de lichiditate în contul unui participant a sistemului TARGET plățile ordonate de acesta vor fi respinse, fie așezate într-o „coadă de așteptare” până când vor deveni disponibile fonduri suficiente, fie din încasări, fie din împrumuturi din piață. Acest principiu este necesar pentru a garanta executarea plăților altor bănci. Transferurile de fonduri sunt necondiționate și irevocabile.
Orarul de funcționare Sistemul TARGET are un orar de funcționare extins începând cu orele 07:00 AM pînă la orele 06:00PM CET (Central European Time – ora Europei Centrale). Cu aproximativ o oră înainte de ora menționată pentru închiderea operațiunilor sistemului TARGET, participanții în sistemele interne de decontare sunt obligați să închidă procesarea plăților în numele clienților denominate în euro. [36, p.77]
Pe parcursul acestei ore vor sunt permise numai plățile interbancare care au ca scop transferurile de lichiditate în euro între participanți atât la nivel intern, cât și extern. La sfârșitul zilei, fiecare sistem interconectat la sistemul TARGET va lua măsurile asiguratorii ca toate tranzacțiile intrate în acest sistem comunitar să fie procesate înainte ca sistemul TARGET să se închidă.
Politicile de comisioane
Politica de comisioane aplicată în sistemul TARGET se bazează pe acoperirea costurilor cu îndeplinirea următoarelor trei cerințe:
nu trebuie să pună în pericol integrarea pieței monetare afectând astfel punerea în aplicare a politicii monetare unice;
trebuie să mențină un cadru competițional loial între participanți;
trebuie să contribuie la punerea în aplicare a politicilor de reducere a riscurilor în sistemele de plăți. [24, p.79]
Tarifarea se bazează pe numărul mesajelor, fiind diferențiată de la 0,80 euro și mesaj (peste 1000 mesaje și lună) la 1,75 euro și mesaj (pînă la 100 mesaje și lună). Orientarea este către reducerea tarifelor, dar aceasta nu trebuie să afecteze siguranța plăților. Politica de comisioane urmărește ca instituțiile de credit să nu utilizeze alte mecanisme mai puțin sigure și să producă perturbații pieței unice monetare. Procedeul TARGET administrează, aproape în exclusivitate, numai plățile de mare valoare care se transmit între participanți, fără a exista limite inferioare sau superioare.
În cadrul TARGET se derulează următoarele tipuri de operațiuni, reprezentând de regulă transferuri de credit:
plăți directe conectate cu operațiunile băncilor centrale din eurosistem;
decontarea soldurilor pentru sistemele de plăți de valori mari;
plăți interbancare și plăți comerciale. [27, p.176]
Plățile cu amănuntul care nu necesită o viteză de execuție prea mare sunt procesate de alte sisteme europene de transfer de fonduri care au și costuri mai mici ca Euro-giro și altele.
I.3. Transferurile electronice de fonduri interbancare
În toate țările dezvoltate există câte unul sau mai multe sisteme domestice de transfer electronic de fonduri între bănci. Aceste sisteme EFT (Electronic Funds Transfer) sunt indispensabile într-o economie modernă întrucât reduc la minim durata unui transfer de fonduri între două bănci, această durată fiind în general de ordinul a câtorva minute până la maxim o zi, automatizează operațiile și reduc riscul operațiunii. Sistemele de transfer se bazează în general pe o rețea proprie, privată, de telecomunicații, iar băncile care folosesc serviciul se supun unui același regulament care specifică formatul datelor ce ordonă transferul, modalitatea detaliată în care acesta se execută, orarul, comisioanele, condițiile speciale, etc. Între toate tipurile de transfer electronic de fonduri, transferul electronic interbancar are de departe cel mai mare volum, atât ca număr de tranzacții cât și ca valoare a fondurilor transferate. În esență transferul electronic de fonduri interbancar se realizează prin executarea unor ordine de transfer adresate unei bănci, care de regulă este banca centrală, ce deține conturile celor două bănci între care se face transferul, iar fondurile transferate sunt bani emiși de banca centrală. Transferul interbancar poate fi efectuat în timp real, adică într-un interval de ordinul secundelor-minutelor, sau poate avea loc, de regulă, în o zi bancară, și se poate face individual (gross) ori net. [27, p.74] Transferul individual este un transfer de fonduri pe bază brută în care fiecare tranzacție, reprezentând un ordin de transfer, este executată pe rând, „bucată cu bucată”. În transferul net se calculează poziția financiară netă reciprocă a băncilor participante cu scopul de a transfera un singur total între fiecare două bănci, reprezentând rezultatul tuturor trimiterilor reciproce, și primirilor, de fonduri în acea zi și, mai general, până la o dată fixată și cunoscută. Transferul electronic de fonduri interbancar poate fi național, sau domestic, caz în care ordinele de transfer sunt adresate băncii centrale, sau poate fi transnațional, caz în care ordinele de transfer sunt adresate unei, sau unor, bănci agreate de participanții la sistem, și pot implica conversia de monedă. Sistemele care furnizează serviciul de transfer electronic interbancar pot fi folosite de participanți pentru plățile cele mai variate – între persoane (P2P), între persoane și companii (B2C), între companii (B2B), și către administrația centrală sau locală (P2G, B2G). Sistemele interne de transfer electronic de fonduri s-au dezvoltat din ce în ce mai mult în ultima perioadă. Acestea, cunoscute și sub denumirea de EFT (Electronic Funds Transfer) devin din ce în ce mai necesare în zilele noastre, pentru a reduce cât mai mult durata transferului de fonduri dintre bănci. [27, p.81]
Dacă în urmă cu ceva timp timpul destinat transferului era destul de mare, acesta s-a îmbunătățit considerabil, ajungând să dureze și doar cîteva minute. Automatizarea acestor operații reprezintă elementul cheie pentru eficientizare. Transferul electronic interbancar este cel mai cunoscut tip de transfer electronic de fonduri, iar printre caracteristicile sale cele mai importante se regăsește faptul că volumul precum și valoarea plăților înregistrate sunt considerabile. Pentru a explica în mare conceptul transferului electronic de fonduri interbancar, este necesară prezența unei bănci centrale. De regulă, executarea unor ordine de transfer adresate unei bănci se face către aceasta, ce deține conturile celor două bănci între care se face transferul și de asemenea, fondurile transferate sunt bani emiși tot de banca centrală. Încercînd o clasificare succintă a transferului electronic, acesta se poate împărți în transfer național – când ordinele de transfer sunt adresate băncii centrale și transfer transnațional, când ordinele de transfer sunt adresate unei bănci agreate de participanții la sistem, și pot implica conversia de monedă.[63]
În cele ce urmează vom trasa în mare parte caracteristicile principale ale unor diferite forme de transfer electronic interbancar:
Transfond;
ACH & Fedwire;
Swift;
Target;
EBA (EURO1, STEP1, STEP2.)
Din considerente privind riscurile pe care le implică dar și din rațiuni practice, transferurile electronice interbancare se diferențiază, în primul rând, în funcție de valoarea transferurilor, astfel: transferuri de valori mari (SWIFT și TARGET); transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram).
Transferuri de valori mari
Experiențele care au avut loc au condus către un prag de 90 la 10, conform căruia tranzacțiile de mare valoare sunt considerate cele care printr-un număr ce reprezintă 10% din totalul instrucțiunilor se referă la 90% din totalul sumelor transferate și, în mod complementar, celelalte tranzacții care reprezintă 90% din instrucțiuni și 10% din valoare sunt denumite de mică valoare. Deosebit de denumire, elementul principal este riscul diferit pe care aceste transferuri îl implică și implicit costurile diferite determinate de securitatea sistemului. Transferul de mare valoare este o noțiune care acoperă nu numai valoarea unitară mare dar și pe acela de transfer urgent și este specific transferurilor interbancare (pe plan intern și în străinătate în valute convertibile). [28, p.136]
Studiul relației dintre valoarea și numărul transferurilor într-un mediu economic statistic conduce la concluzia că cu cât valoarea unui transfer crește cu atât scade frecvența apariției acestuia.
Procedeul SWIFT
Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalități în funcție de tehnologia de comunicații folosită în perioada respectivă. Prima modalitate a fost transferul letric (prin poștă) al documentelor de plata prin rețeaua mijloacelor de transport folosită – mașină, tren, avion. În practică bancară, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). După descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se folosește și astăzi pe plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulația informației sub formă de mesaj în locul documentelor pe suport hîrtie. Progresele din informatică și comunicații au permis apariția transferului SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication), cel mai modern și rapid sistem cunoscut, de origine europeană, dar care are rețele pe plan mondial. SWIFT s-a înființat în 1973, în Belgia, că o societate privată pe acțiuni, non profit, pri 434e45e n participarea a 239 de bănci din 15 țări. Scopul acestei companii era de a oferi instituțiilor financiare din întreagă lume, servicii de transfer rapid de fonduri pe o baza standardizată. [30, p.68] La sfîrșitul anului 2000 la SWIFT erau conectate 192 de țări cu peste 3000 de bănci membre și 7125 de utilizatori care au transmis 1,3 mild. mesaje. Din totalul transferurilor de fonduri efectuate de țările europene prin SWIFT, RM deținea la finele anului 2002 o cota de piață de 6%. SWIFT are o rețea structutata pe patru nivele:
primul nivel are trei centre de procesare, la Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda) și Capple Town (SUA);
al doilea nivel cuprinde zece centre regionale (centre de comutare), răspîndite pe tot globul, care colectează mesajele de pe o anumită zona geografică și le transmit la unul din centrele de procesare:
al treilea nivel se referă la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul fiecărei țări (concentrator național) care mențin legătură cu membrii și afiliații rețelei (în țările cu un volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare naționale că de ex. 4 în SUA, 3 în Anglia, 2 în Franța); și al patrulea nivel include terminalele instalate la băncile care au aderat la SWIFT. Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele regionale și cele de procesare. (vezi fig. I.3) [42, p.189]
V
Bănci Bănci
Fig. I.3. Schema de transmitere a mesajelor SWIFT [38, p.47]
Pe plan internațional, activitatea SWIFT se bazează pe broșură nr. 457, 1990 "Ghidul privind Transferurile de Fonduri Interbancare Internaționale și Compensațiile" elaborată de Camera Internațională de Comerț și pe Standardele Internaționale emise de Internațional Organization for Standardization care stabilesc reguli obligatorii privind elaborarea și transmiterea mesajelor, responsabilitățile partenerilor și ale companiilor de transfer. Într-un transfer electronic de fonduri, instrumentele de plata care conțineau informațiile-bani sunt înlocuite cu mesaje electronice, care conțin acelesi informații obligatorii: plătitorul, banca expeditoare, banca destinatara (ambele cu nume, adresa, cod), suma tranzacției, valută, dată la care se face plata, beneficiarul, obiectul plății și instrucțiuni de acoperire a plății (transferul efectiv al fondurilor, disponibilități ale băncii emitente la banca destinatara, linie de credit, acreditiv import etc). Aceste informații sunt cifrate după anumite algoritme, cunoscute de ambele bănci, care trebuie să asigure securitatea transferului.
Transferuri de valori mici
Transferurile rapide de fonduri au pătruns și în sfera paltilor de mică valoare conducînd la apariția mai multor modaliatati, dintre care cele mai cunoscute sunt EUROGIRO și WESTERN UNION și MONEY GRAM. [33, p.54]
Procedeul EUROGIRO
EUROGIRO este o formă de transfer de fonduri pe plan internațional, între organizații poștale, dar sunt acceptate și instituții de credit și alte organizații interesate în astfel de transferuri. EUROGIRO a fost creat în 1990 pornind de la apreciatele servicii financiare poștale și de la tradiția de lungă durata dintre unitățile poștale de a lucra după standarde comune cu scopul de a asigura servicii competitive în domeniul plăților transfrontaliere și a transferurilor de cont. EUROGIRO are o rețea proprie de plăti electronice, Euro Giro Network, și este prezent în peste 200 de țări din Europa, Asia și America de Nord și Sud. Astăzi rețeaua este formată pe lângă organizațiile poștale și din bănci comerciale și instituții de credit. Arhitectură. [33, p.182] EUROGIRO este format dintr-un modul central cu o rețea internațională de transmiterețrecepție a mesajelor și mai multe module locale cu rețele locale. Componentă principala este cea locală care dispune de terminale, o rețea locală, un centru intern de procesare și management la distanță, un centru pentru mesaje transmise prin internet și echipammente modem de lansare în rețeua internațională EOROGIRO. Modulul local procesează o gama variată de produse pentru care există câte o interfață pentru fiecare produs. Arhitectură unui modul local se prezintă în schemă (vezi schema I.4).
Sistemul ,,gazdă’’
Sis
Rețea internet
Terminale
Fig. I.4 Procedeul EUROGIRO
Tranzacțiile se realizează electronic iar mesajele sunt codificate și autentificate pentru a nu permite unei terțe părți să citească sau să schimbe vreo informație. Capacitatea unui modul local este apreciabilă, de cca. 200.000 informații zilnic. Pentru creșterea operativității, mesajele de același fel se trimit la destinație în așa zise "plicuri electronice", adică un grup de mesaje care poartă un cod special al sistemului local iar la intrarea în rețeua EUROGIRO primește un alt tip de cod, ceea ce asigura o securitate destul de bună. Toate tranzacțiile se transmit în euro, dar sistemul dispune de echipamente care asigura la destinație conversia în moneda solicitată.
EUROGIRO asigura mai multe tipuri de produse și servicii de transferuri de fonduri, după cum urmează:
transferul de credit (credit transfer), care durează între 2 și 4 zile și care prezintă o varietate de moduri de transmitere;
transferul urgent de fonduri (1zi);
ordine de plata uzuale, cu o durata de 5 zile;
transferuri de fonduri către conturile bancare ale non membrilor;
livrare contra numerar cu ramburs (produsele sunt expediate prin poștă și sunt eliberate destinatarului numai contra numerar);
servicii diverse de decontare în euro;
ordine de plată prin telefon;
plăți pentru pensii. [39, p.121]
EUROGIRO funcționează și în România prin Banc Post și Poștă Română. Transferurile se fac numai între membrii EUROGIRO potrivit standardelor internaționale folosite de acest sistem.
Procedeul WESTERN UNION și MONEY GRAM
Transferurile rapide de fonduri au pătruns și în domeniul serviciilor pentru populație (retail banking). Pe plan internațional, transferurile rapide au fost determinate de circulația forței de muncă din țările mai puțin dezvoltate către cele avansate, de plecarea la studii a tinerilor și de extinderea relațiilor între familii. Majoritatea acestor fonduri se transferă de către persoanele care lucrează, temporar, în alte țări. Acestea sunt persoane cu venituri modeste, care nu au conturi în banca și care doresc că economiile lor să ajungă cât mai repede la famiile din țară de reședința. Pentru asemenea situații există firme specializate care oferă servicii de transfer rapid de fonduri în tot cursul anului, dintre care cele mai renumite sunt Western Union și MoneyGram din SUA. Aceste firme au pus la punct un sistem operațional care are următoarele caracteristici. Infrastructutra. [49, p.73]
Procedeul se bazează pe un centru informatic internațional, Centrul Operațional, unde se procesează toate tranzacțiile și un sistem de calculatoare în rețeaua de agenți interconectate cu Centrul Operațional prin intermediul căruia se pot efectua transferuri între agenții indiferent de țară în care se află, precum și transferuri între agenții din aceiași țară. Agenții din rețea sunt de regulă bănci și instituții financiare, dar pot fi și oficii poștale, agenții de turism, case de schimb valutar și alte entități agreate de compania de transferuri. Operațiuni. Sub aspect operațional, avem de a face cu un serviciu prin care se transferă bani între două persoane fizice și se eliberează sumele destinatarilor de către agenții din rețea. Suma maximă pentru o tranzacție este de 10.000 USD dar nu mai mult de 20.000 USD pe zi în cazul în care aceiași persoană face mai multe tranzacții. Pentru tranzacțiile între 1.000 USD și 10.000 USD trebuie să se obțină autorizarea vocală a Centrului Operațional de către agentul care efectuează serviciul. Pentru a se asigura securitatea operațiunilor, fiecărui agent i se atribuie un număr de identificare și un PIN, informații care sunt cunoscute numai de personalul autorizat să efectueze tranzacții din cadrul agentului respectiv. Eliberarea banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului. Dacă acesta nu are act de identitate se poate folosi metodă unei întrebări test lansate de expeditor la care beneficiarul trebuie să dea răspunsul exact. [58, p.16] Clienți. Aceștia sunt numai persoane fizice care se află în relații personale unii cu alții sau cu diverse instituții (învățământ, unități financiare, diverse companii) față de care au anumite obligații bănești. Sub aspect statistic, clienții se pot grupa astfel: familii – transferuri între membrii de familie, în special transferurile efectuate de către cei care lucrează în străinătate; turiști – care în anumite situații pot primi bani din țară de reședința; studenți – care pot primi bani pentru cheltuieli de școlarizare; reporteri aflați în străinătate – care pot primii salarii și alte fonduri pentru cheltuieli curente; și alte categorii mai puțin numeroase. Avantaje. Avantajele sunt în primul rând pentru clienți, dar nu trebuie neglijate nici cele pentru agenți. Avantajele pentru clienți constau în: rapiditatea în operare, maximum 10 minute; siguranță și confidențialitate; comoditate în utilizare, în sensul că nu este necesară deschiderea unui cont; existența unei rețele largi de agenți; posibilitatea de a ridică banii de la oricare agent și nu numai de la cel nominalizat; sumele sunt disponibile imediat ce clientul se prezintă la un agent; posibilitatea transmiterii în afară de bani și a unui mesaj scurt. Pentru agenți, avantajele constă în comisioane, creșterea numărului de clienți, realizarea de publicitate internă și externă (includerea agentului în baza de date a sistemului și posibilitatea accesării acestuia de către orice alt agent). Fluxul operațional se bazează pe un centru unic de procesare și o rețea de agenți care fac operațiuni de primiri de sume de la persoanele emitente, transferuri de fonduri și eliberări de numerar persoanelor destinatare. [53, p.86]
Toate operațiunile se efectuează direct de unitățile operative ale băncilor care intră în contact cu Centrul Operațional din străinătate, deci în mod descentralizat, ceea ce contribuie la creșterea operativității. Fluxul operațional, respectiv de primire a sumelor, de transmitere a acestora și de plată (vezi schema I.5);
Fig. I.5 Fluxul Operațional
La emitere:
clientul se adresează unui agent pentru un transfer de bani în țară de reședința sau în altă țară și completează un formular tip (ordonator, suma, beneficiar, țară și localitatea de destinație) și plătește valoarea nominală a transferului plus comisionul;
agentul încasează suma de la ordonator;
operatorul introduce datele tranzacției în sistemul de transmisie;
tranzacția se prelucrează și se transmite un număr de referință;
clientul primește o copie a formularului cu numărul de referință;
ordonatorul contactează beneficiarul și îi comunica numărul de referință. [62]
La acceptare:
beneficiarul se adresează unui agent și completează un formular tip pentru ridicarea banilor (numele ordonatorului, datele de identificare a beneficiarului și numărul de referință);
operatorul agentului plătitor accesează sistemul pe baza numărului de referință, identifica operațiunea și compară datele de pe formular cu cele de pe calculator și dacă nu sunt deosebiri procesează operațiunea așteptând codul de plata;
operatorul primește codul de autorizare a plății de la Centrul Operațional;
clientul primește banii și o copie de pe formular cu mențiunea efectuării plății și numărul de referință;
operatorul comunica Centrului Operațional efectuarea plății și operațiunea se închide.
Agenții sunt obligați ca în afară de tehnică internațională de lucru să respecte și prevederile legale interne cu privire la transferurile valutare, în cazul țării noastre Cel mai mare volum de transferuri valutare pentru persosne fizice se realizează de companiile americane Western Union și MoneyGram. Western Union a fost înființată în 1851 și este una din cele mai vechi și renumite companii americane. În 1870 compania a creat prima modalitate de transfer rapid a fondurilor pe distanțe mari, a introdus primul telegraf la New York și a utilizat pentru prima dată telexul în anii '50. În prezent, Western Union este o companie subsidiară a First Dată Corporation din SUA. Western Union a creat în 1990 o filiala pentru servicii financiare Western Union Financial Services care are un departament Western Union Money Transfer pentru transferuri rapide de bani în orice țară. [33, p.71] Western Union avea la sfîrșitul anului 2001 o rețea de 361 de agenți în 189 de țări cu peste 110.000 de locații active (tranzacții).Western Union mai are și unele produse că Will Call, Quik Collect, Quick Pay, Quick Cash care sunt variante de plăti rapide specifice unor produse. MoneyGram Internațional Ltd. MoneyGram este o companie formată din MoneyGram Payment Systems Inc. și Thomas Cook Group Ltd., ambele firme de referință din SUA, specializate în transferuri rapide de fonduri și diverse servicii financiare. Structura acționariatului s-a schimbat continuu, în anii '80-90 aparținea grupului American Express iar în prezent prin cotarea la bursă din New-York acționariatul s-a diversificat. Rețeua MoneyGram cuprinde peste 25.000 de locații active din peste 120 de țări. Transferurile MoneyGram se fac numai în USD, astfel că orice valută se schimbă în USD dar la un curs folosit de firma, de regulă cel pentru cecurile de călătorie din ziua respectivă. Pentru transfer se plătește o taxa de către clientul care trimite banii și care se împarte între agentul expeditor, agentul destinatar și MoneyGram. Că urmare, la eliberarea numerarului în valută nu se mai percepe comision. [51, p.25]
CAPITOLUL II. TRANSPARENȚA CONDIȚIILOR DE EXECUTARE A SERVICIILOR DE TRANSFER BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
II.1. Analiza sistemelor de transfer bancar utitizate de băncile comerciale în RM
Activitatea Băncii și a subdiviziunilor sale în SRB este îndreptată spre acordarea următoarelor tipuri de servicii pentru persoanele fizice – rezidenți și nerezidenți:
expedierea mijloacelor bănești în dolari SUA, euro, ruble ruse, BC”Moldindconbank”;
primirea și eliberarea remiterilor de bani în dolari SUA, euro, ruble ruse.
Pentru a primi sau expedia mijloace bănești clientul trebuie să prezinte un act de identitate valabil, în original (de exemplu pentru rezidenți – buletin de identitate, pentru nerezidenți – pașaport internațional eliberat de țara lui de origine) și în cazul adresării la Bancă a reprezentantului (persoanei împuternicite), suplimentar se prezintă procura notarial legalizată, perfectată în modul corespunzător. [46, p.188]
Modul de expediere a mijloacelor bănești.
La efectuarea remiterilor de bani este necesar ca clientul (expeditorul): a) Să se prezinte la orice subdiviziune a Băncii cu un act de identitate valabil în conformitate cu legislația RM; b) Să specifice cu exactitate:
Țara în care se expediază transferul;
Numele, prenumele și patronimicul beneficiarului (numărul de telefon al beneficiarului și datele din actul de identitate al beneficiarului, în caz de necesitate).
Suma și valuta transferului.
Să dispună de suma necesară a fi remisă și comisionul aferent. Banca expeditoare nu este responsabilă de informarea beneficiarului privind remiterea de bani efectuată. 9. Modul de eliberare a mijloacelor bănești. [40, p.6]
La primirea unei remitere de bani este necesar beneficiarul transferului:
să se adreseze la orice subdiviziune a Băncii cu un act de identitate valabil în conformitate cu legislația Republicii Moldova;
să specifice cu exactitate:
denumirea SRB;
numărul (codul) transferului, după caz;
suma transferului și valuta;
numele, prenumele și patronimicul expeditorului. Persoana care a trimis bani este responsabilă de informarea beneficiarului privind transferul efectuat, suma, valuta, codul transferului și adresa băncii în care urmează să primească transferul.
Modul de modificare a informației aferente remiterilor de bani:
Datele transferului expediat de la Banca pot fi modificate la solicitarea expeditorului, cu condiția că transferul nu este achitat beneficiarului.
Datele care pot fi modificate într-un transfer sunt:
numele, prenumele, patronimicul Beneficiarului;
numele, prenumele, patronimicul Plătitorului.
Pentru modificarea datelor transferului, expeditorul urmează să prezinte la filiala băncii care a executat operațiunea următoarele documente, fără excepții:
actul de identitate valabil în conformitate cu legislația RM;
documentele care atestă efectuarea transferului;
cererea scrisă cu indicarea modificărilor cerute și motivelor de modificare a datelor transferului.
modificarea datelor transferului este gratis. [32, p.224]
Modul de anulare și restituire a remiterilor de bani:
Remiterea de bani expediată de la Bancă, poate fi anulatățreturnată la solicitarea expeditorului, doar în cazul cînd banii nu au fost eliberați beneficiarului;
Pentru anulareațreturnarea unei remiteri de bani, expeditorul urmează să prezinte la filiala băncii care a executat operațiunea următoarele documente:
actul de identitate valabil în conformitate cu legislația RM;
documentele care atestă efectuarea transferului;
cererea scrisă cu indicarea datelor remiterii de bani și motivelor de anulare returnare.
Anularea și restituirea unei remiteri de bani se efectuează după primirea confirmării respective de la centrul operațional al SRB;
Dacă remiterea de bani se anuleazățreturnează la cererea sau din cauza expeditorului, suma comisionului achitat pentru expedierea transferului nu se restituie acestuia. Dacă remiterea de bani se anulează din cauza erorilor tehnice a STIB, Banca returnează plătitorului suma transferului și comisionului încasat anterior; [55, p.126]
Fiecare SRB stabilește termenul propriu de valabilitate a remiterilor de bani. După expirarea termenului de valabilitate, remiterea de bani este returnată la banca expeditoare și este disponibilă pe un termen nelimitat pentru ridicarea de către expeditor. Pentru remiterile de bani expirate comisionul nu se returnează.
Particularitățile efectuării remiterilor de bani fără numerar în cadrul operațiunilor valutare de către persoanele fizice rezidente:
În cadrul operațiunilor valutare persoanele fizice rezidente efectuează plăți țtransferuri în scopuri personale. Nu se admite efectuarea de către persoanele fizice rezidente a plăților țtransferurilor care după natura lor urmează a fi efectuate de către persoanele juridice. [36, p.133]
Transferul mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale
Persoana fizică rezidentă poate efectua transferul în străinătate al mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru al familiei – persoană fizică rezidentă care se află în străinătate și transferul mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru al familiei – persoană fizică nerezidentă, după cum urmează:
transfer unic în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie țrelația de căsătorie sau instituirea tutelei țcuratelei;
transfer unic în sumă mai mare de 1.000 euro (sau echivalentul lor), dar care nu depășește 10000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie țrelația de căsătorie (certificat de naștere, certificat de căsătorie ș.a.) sau instituirea tutelei țcuratelei;
transfer în sumă ce depășește 10.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie și relația de căsătorie sau instituirea tutelei și curatelei, precum și a documentelor ce confirmă necesitatea efectuării plății țtransferului de către persoana fizică în favoarea căreia se efectuează transferul și conțin date despre suma plății transferului; scopul și destinația beneficiarul. [36, p.90]
Transferul în legătură cu stabilirea persoanei fizice cu domiciliul în străinătate
Persoana fizică rezidentă care se stabilește cu domiciliul în străinătate poate efectua transferul în străinătate al mijloacelor bănești deținute de către aceasta cu drept de proprietate, la prezentarea la Bancă a următoarelor documente:
actul de identitate al persoanei fizice rezidente în care este aplicată viza de ieșire din Republica Moldova de către organele împuternicite ale Republicii Moldova (pașaportul, eliberat cetățeanului Republicii Moldova ori unui apatrid pentru ieșirea din țintrarea în Republica Moldova sau pașaportul național al cetățeanului străin);
documentele ce confirmă deținerea cu drept de proprietate a sumelor mijloacelor bănești supuse transferării din Republica Moldova (de exemplu, contractul de vînzare – cumpărare a imobilului, a valorilor mobiliare; certificatul de moștenitor);
certificatul privind lipsa sau existența restanțelor față de bugetul public național eliberat de către organul fiscal al Republicii Moldova pe numele persoanei care se stabilește cu domiciliul în străinătate. Certificatul menționat trebuie să corespundă concomitent următoarelor condiții: să confirme lipsa restanțelor față de bugetul public național, să fie eliberat cel mai devreme cu 5 zile lucrătoare înainte de data prezentării la Bancă a solicitării în scris de efectuare a transferului și nu mai devreme de următoarea zi după efectuarea tranzacției de vînzare a bunurilor sau a altor tranzacții, în urma cărora au fost obținute mijloacele bănești supuse transferării;
alte documente pe care persoana fizică le consideră necesare de a le prezenta pentru efectuarea transferului în legătură cu stabilirea cu domiciliul în străinătate. [55, p.98]
Transferul din Republica Moldova în legătură cu aflarea temporară în străinătate
Persoana fizică rezidentă poate efectua în străinătate pe numele său transferul mijloacelor bănești destinate cheltuielilor sale, pentru perioada aflării temporare în străinătate, în cadrul operațiunilor valutare, care, conform Legii nr.62- XVI din 21.03.2008, pot fi efectuate fără autorizare din partea Băncii Naționale a Moldovei, după cum urmează:
transfer unic în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
transfer unic în sumă mai mare de 1.000 euro (sau echivalentul lor), dar ce nu depășește 10.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă faptul aflării temporare în străinătate (de exemplu, confirmare de la o instituție străină de învățămînt, instituție medicală sau de la locul de muncă din străinătate, permisul de ședere temporară în statul străin respectiv ș.a.);
transfer în sumă ce depășește 10.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă faptul aflării temporare în străinătate și a documentelor ce confirmă necesitatea efectuării de către persoana fizică a plății țtransferului și conțin date despre suma plății țtransferului, scopulțdestinația, beneficiarul (de exemplul invoice de la instituție medicală sau instituție de învătămînt). [60, p.167]
Transferul în străinătate în scopul obținerii vizei
Persoana fizică rezidentă poate efectua în străinătate pe numele său transferul de mijloace bănești în scopul obținerii vizei de intrare în statul străin la prezentarea la Bancă a următoarelor documente:
documentul ținformația ce confirmă necesitatea existenței în străinătate a mijloacelor bănești pe numele persoanei fizice respective pentru obținerea vizei și conțin date despre suma mijloacelor bănești necesare (de exemplu, documentul ținformația misiunii diplomatice a statului străin în care este specificată cerința depunerii mijloacelor bănești în contul deschis la o bancă din străinătate pentru obținerea vizei de intrare și suma necesară a fi depusă);
documentele care confirmă scopul țmotivul vizitei, necesare pentru prezentarea la misiunea diplomatică țoficiul consular respectiv pentru obținerea vizei corespunzătoare (de exemplu, invitație oficială de la o persoană fizică nerezidentă în cazul vizitei private, invitație oficială de la o companie străină în cazul deplasării în interes de serviciu, confirmarea efectuării tratamentului medical în străinătate, confirmarea instituției de învățămînt despre admiterea la studii, foaia turistică). [39, p.64]
Transferul sub formă de donație
Persoana fizică rezidentă poate transfera, fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative, mijloace bănești sub formă de donație în sumă ce nu depășește 1000 euro (sau echivalentul lor), după cum urmează:
transfer unic în străinătate în favoarea unei persoane fizice rezidente care se află în străinătate;
transfer unic în străinătate în favoarea misiunii diplomatice, oficiului consular sau a altei reprezentanțe oficiale ale Republicii Moldova peste hotare;
transfer unic în favoarea unei persoane fizice țjuridice nerezidente.
Plăți și transferuri necomerciale socialmente importante
Persoana fizică rezidentă poate efectua în favoarea persoanei fizice rezidente care se află temporar în străinătate, în favoarea persoanei fizice țjuridice nerezidente plăți țtransferuri necomerciale socialmente importante, după cum urmează:
în cazul în care suma plății și transferului unic nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
în cazul în care suma plății țtransferului depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor justificative (de exemplu, decizia instanței judecătorești), care urmează să conțină scopul plății țtransferului, date despre suma plății transferului și beneficiarului plății. [26, p.63]
Unele transferuri ale persoanei fizice rezidente în contul său deschis în străinătate
Transferul de către persoana fizică rezidentă în contul său deschis în străinătate în cazul deschiderii de către rezident a conturilor destinate efectuării în străinătate a operațiunilor aferente investițiilor directe și a operațiunilor cu bunuri imobile, în cazul în care deschiderea acestor conturi de către investitor (pe numele său) este obligatorie conform legislației statului străin în care se efectuează operațiunile; se efectuează la prezentarea la Bancă a următoarelor documente:
documentele justificative privind efectuarea operațiunilor aferente investițiilor directe sau operațiunilor cu bunuri imobile, care urmează să conțină date despre suma plății transferului;
documentul ținformația (de exemplu, extrasul din legea statului străin) care confirmă faptul că deschiderea de către investitori (pe numele lor) a conturilor destinate efectuării în străinătate a operațiunilor aferente investițiilor directe și a operațiunilor cu bunuri imobile este obligatorie conform legislației statului străin în care se efectuează operațiunile. [18, p.185]
Transferul de către persoana fizică rezidentă în contul său deschis în străinătate în baza autorizației eliberate de către Banca Națională a Moldovei se efectuează la prezentarea la Bancă a autorizației Băncii Naționale a Moldovei pentru deschiderea contului în străinătate, care prevede posibilitatea efectuării în acest cont a transferului din Republica Moldova și la prezentarea documentelor justificative, dacă aceasta este specificat în autorizația Băncii Naționale a Moldovei.
Alte plăți și transferuri în favoarea nerezidenților
Plățile țtransferurile, altele decît cele indicate în alte puncte ale prezentului capitol, pot fi efectuate de către persoana fizică rezidentă în favoarea nerezidenților fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative, în cazul în care plata țtransferul unic corespunde concomitent următoarelor condiții:
plata și transferul unic în favoarea unui nerezident se efectuează în sumă ce nu depășește 1000 euro (sau echivalentul lor);
plata și transferul se efectuează în cadrul operațiunii valutare care nu este supusă notificării la Banca Națională a Moldovei țautorizării din partea Băncii Naționale a Moldovei conform Legii nr.62- XVI din 21.03.2008. [62]
În cazul efectuării plății țtransferului în baza documentului justificativ, acesta urmează a fi emis pe numele persoanei fizice – titular de cont țpersoanei fizice care urmează să efectueze plata țtransferul sau pe numele membrului familiei acesteia (persoană fizică rezidentă țnerezidentă). În cazul efectuării plății țtransferului în baza unui document care nu este emis pe numele persoanei fizice – titular de contț persoanei fizice care efectuează plata țtransferul, la Bancă urmează a fi prezentat și documentul ce confirmă legătura de rudenie țrelația de căsătorie cu persoana ținstituirea tutelei țcuratelei în privința persoanei în numele căreia se efectuează plata țtransferul.
Plățile și transferurile în valută străină desfășurate pe teritoriul Republicii Moldova în favoarea rezidenților
Persoanele fizice rezidente efectuează plăți țtransferuri în valută străină pe teritoriul Republicii Moldova în favoarea rezidenților, după cum urmează:
o plată și un transfer unic în formă de donație a valutei străine și a instrumentelor de plată exprimate în valută străină în scopuri filantropice și de sponsorizare, în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative; [65]
transferul pe teritoriul Republicii Moldova de către persoana fizică rezidentă pe numele său, inclusiv în contul său bancar – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
o plată și un transfer pe teritoriul Republicii Moldova în favoarea unei persoane fizice și juridice în alte cazuri decît cele stabilite la lit.a) și b) din prezentul punct – la prezentarea la Bancă a documentelor justificative ce confirmă scopul plății țtransferului și conțin date despre suma plății și transferului. [65]
Particularitățile efectuării plăților transferurilor fără numerar în cadrul operațiunilor valutare de către persoanele fizice nerezidente.
Transferul mijloacelor bănești destinate cheltuielilor familiale
Persoana fizică nerezidentă poate efectua transferul pe teritoriul Republicii Moldova al mijloacelor bănești în valută străină destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru al familiei – persoane fizice rezidente și nerezidente, precum și transferul în străinătate al mijloacelor bănești în valută străină țmonedă națională destinate cheltuielilor familiale în favoarea fiecărui membru al familiei – persoane fizice rezidente care se află în străinătate și persoane fizice nerezidente, după cum urmează:
transferul unic în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie țrelația de căsătorie sau instituirea tutelei țcuratelei;
transferul în sumă ce depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor ce confirmă legătura de rudenie țrelația de căsătorie sau instituirea tutelei țcuratelei.
Persoanele fizice nerezidente pot efectua pe teritoriul Republicii Moldova transferuri de mijloace bănești în monedă națională destinate cheltuielilor familiale fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative. [58, 174]
Alte plăți și transferuri în străinătate ale persoanelor fizice nerezidente
Persoana fizică nerezidentă poate efectua alte plăți țtransferuri în străinătate, după cum urmează:
transferul de către persoana fizică nerezidentă pe numele său, inclusiv în contul său bancar – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
o plată țun transfer unic în străinătate în favoarea unei persoane fizice țjuridice în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
plată și un transfer în străinătate în favoarea unei persoane fizice țjuridice în sumă ce depășește 1000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor justificative (de exemplu, cele care confirmă necesitatea efectuării acestei plăți și transfer ce conțin date despre suma plății și transferului). [58, p.213]
Alte plăți transferuri ale persoanelor fizice nerezidente pe teritoriul Republicii Moldova
Persoana fizică nerezidentă poate efectua alte plăți transferuri în valută străină pe teritoriul Republicii Moldova, după cum urmează:
transferul pe teritoriul Republicii Moldova de către persoana fizică nerezidentă pe numele său, inclusiv în contul său bancar – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
o plată țun transfer unic pe teritoriul Republicii Moldova în favoarea unei persoane fizice și juridice în sumă ce nu depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – fără prezentarea la Bancă a documentelor justificative;
o plată și un transfer pe teritoriul Republicii Moldova în favoarea unei persoane fizice țjuridice în sumă ce depășește 1.000 euro (sau echivalentul lor) – la prezentarea la Bancă a documentelor justificative ce confirmă scopul plățiiț transferului și conțin date despre suma plății și transferului.
Drepturile și obligațiile Băncii.
La efectuarea sau eliberarea remiterilor de bani în favoarea clienților, Banca are următoarele drepturi:
să perceapă de la client suma remiterii de bani și comisioanele aferente tranzacției, în conformitate cu politica tarifară stabilită;
să nu elibereze remiterea de bani beneficiarului, dacă acesta nu a prezentat informația corectă sau completă despre transfer, în conformitate cu regulile date;
să refuze executarea operațiunilor aferente remiterilor de bani în cazul în care nu corespunde cerințelor și normelor de respectare a principiului „cunoaște-ți clientul”;
să ofere informația despre remiterile de bani organelor responsabile, în conformitate cu legislația RM; [19, p.77]
să solicite clientului și persoanei împuternicite documente confirmative privind scopul remiterii de bani ce urmează a fi expediată prin intermediul Băncii;
să refuze efectuarea tranzacțiilor dispuse de clientțpersoană împuternicită sau să înceteze relațiile cu clientul în cazul unor declarații false sau dacă are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate de client și persoană împuternicită, inclusiv în cazul în care acesta prezintă Băncii instrumente de plată care pot fi suspectate ca avînd potențial fraudulos, cauzând astfel riscuri de plată, inclusiv acele instrumente care pot afecta finalitatea decontării, acestea intrând sub incidența sancțiunilor prevăzute de legislația în vigoare.
La efectuare sau eliberarea remiterilor de bani în favoarea clienților, Banca își asumă următoarele obligațiuni:
să aplice măsuri de identificare a clientului, conform Legii Republicii Moldova nr. 273-XIII din 09.11.1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte;
să informeze expeditorul și beneficiarul despre regulile de efectuare a remiterilor de bani;
să informeze expeditorul despre:
suma comisionului pentru efectuarea remiterii de bani;
termenul în care remiterea de bani va fi disponibilă de a fi ridicată de către beneficiar;
punctul destinat pentru ridicarea remiterii de bani;
orice altă informație, necesară clientului pentru expedierea remiterii de bani și ridicarea banilor de către beneficiar:
să primească banii de la expeditorul remiterii de bani și să asigure efectuarea transferului în conformitate cu normele SRB;
să verifice corespunderea rechizitelor remiterii de bani din sistem, cu datele și actul de identitate prezentat de beneficiarul remiterii de bani, în cazul achitării;
să prevină încercările de efectuare a transferurilor pentru operațiunile de comercializare ilegale și de finanțare a operațiunilor de legalizare a veniturilor obținute prin metode frauduloase;
să ducă evidența și să păstreze informația despre expeditorul și beneficiarul remiterilor internaționale de bani. [36, p.137]
Drepturile și obligațiile clientului.
La efectuarea și primirea remiterilor de bani Clientul are următoarele drepturi:
să obțină toată informația despre condițiile și modul de efectuare a remiterilor de bani;
să ceară ajutorul băncii, prin intermediul operatorilor, pentru clarificarea oricăror situații neordinare apărute;
să ceară modificarea sau anulareațreturnarea remiterilor de bani, în conformitate cu regulile și condițiile SRB.
La efectuarea în primirea remiterilor de bani Clientul își asumă următoarele obligațiuni:
să respecte cerințele legislației Republicii Moldova și Regulilor de prestare a serviciilor de remitere de bani;
să prezinte persoanei responsabile a Băncii, actul de identitate valabil, procura, și alte documente justificative în caz de necesitate;
să prezinte persoanei responsabile a Băncii, toate detaliile transferului, în formă corectă și completă conform Regulilor, pentru a putea ridica banii;
să achite băncii comisionul pentru efectuarea remiterii de bani, în conformitate cu politica tarifară a SRB;
să nu expedieze remiteri de bani în scopuri antreprenoriale;
să nu expedieze mijloace bănești persoanelor necunoscute, în calitate de plată pentru procurarea produselor de pe internet sau pentru orice alt scop ce implică în sine scheme frauduloase;
să informeze beneficiarul despre efectuarea remiterii de bani și să furnizeze datele necesare pentru ridicarea lui. [36, p.144]
BC,, Moldinconbank’’ SA oferă următoarele servicii de remitere de bani și comisioanele acestora (vezi tabelul II.1.)
Tabelul II.1. Servicii de remitere de bani și comisioanele lor BC ,, Moldinconbank ’’SA [63]
Banca nu poartă răspundere pentru refuzul de eliberare a remiterii de bani, în caz că datele Beneficiarului indicate de Expeditor nu corespund cu cele din documentul de identitate al Beneficiarului. În acest caz răspunderea pentru neprimirea remiterii de bani de către Beneficiar, modificarea sau rechemarea transferului, plata comisioanelor legate de expedierea repetată o poartă Expeditorul. Toate sesizările și reclamațiile clienților privind prestarea serviciilor de remitere de bani pot fi prezentate în scris în orice oficiu al Băncii sau în formă electronică pe adresa [anonimizat] în corespundere cu legislația în vigoare. Reclamațiile privind operațiunile prin SRB pot fi depuse doar de clienții Băncii care au efectuat operațiuni de acest gen. Reclamațiile (pe suport de hîrtie și electronic) se adresează Președintelui Băncii și nemijlocit directorului filialei Băncii din teritoriu, se semnează de autor, indicîndu-se numele, prenumele, domiciliul, telefonul de contact, codul unic de identificare a transferului, data și locul efectuării transferului, suma și valuta transferului, datele despre expeditor și beneficiar, copia actului de identitate a solicitantului și documentele de executare a transferului. 19. Divergențele și litigiile apărute pe parcursul executării obligațiunilor asumate de Bancă și Client se soluționează de către părți pe cale amiabilă, iar în caz de nesoluționare vor fi examinate de instanța de judecată competentă în baza legislației RM. Mai jos sunt descrise cele cinci transferuri pe care noi doar le eliberăm clienților de aceea sunt numite unidirecționale ele sunt transmise de rude, prieteni sau părinți din anumite țări cum ar fi Italia, Spania, Grecia, Spania și Turcia. [44, p.10] Strada Italia Transferuri bănești unidirecționale din Italia adresate persoanelor fizice cu și fără deschiderea conturilor Expedierea transferurilor se poate realiza prin intermediul filialelor Gruppo Montepaschi (Banca Antonveneta S.P.A. și Banca Monte Dei Paschi Di Siena S.P.A și Biverbanca) existente în majoritatea locațiilor din Italia Valuta transferului – Euro Suma maximală a unui transfer – EUR 3.000 Comisionul este achitat de către ordonator Expeditorii fără conturi în băncile Grupului MPS achită: 10 Euro – pentru plățile de pînă la 1.000 Euro. 12 Euro – pentru plățile de la 1.000,01 Euro pînă la 3.000 Euro. Expeditorii cu conturi în băncile Grupului MPS, care remit banii direct din conturile bancare deținute achită: 10 Euro – pentru toate plățile de pînă la 3.000 Euro. Durata transferului – 2-3 zile lucrătoare în orice subdiviziune Moldindconbank. Pentru primirea transferului este necesar de a prezenta buletinul de identitate; Trabex Transferuri bănești unidirecționale din Spania adresate persoanelor fizice cu și fără deschiderea conturilor Expedierea transferurilor se poate realiza în băncile Grupo Banco Popular Espanol prin cele peste 2000 de locații din Spania și de 200 de locații peste hotare . Valuta transferului – Euro Suma maximală a unui transfer unic – 3.000 Euro Comisionul la expediere constituie 6 Euro pentru ordonatorul care are cont bancar în una din băncile Grupo Banco Popular Espanol și 8 Euro pentru ordonatorul fără cont bancar, indiferent de suma transferului Comisionul este achitat de către ordonator Durata transferului – 2-3 zile Pentru primirea transferului este necesar de a prezenta buletinul de identitate; [31, p.57] Turkiye Express Transferuri bănești unidirecționale din Turcia adresate persoanelor fizice cu și fără deschiderea conturilor Expedierea transferurilor se poate realiza în banca Turkiye Is Bankasi A.S. prin cele peste 1184 de filiale, existente în majoritatea locațiilor din Turcia Valuta transferului – Euro și dolarul SUA Suma maximală a unui transfer – 3.000 Euro / dolari SUA Comisionul la expediere constituie 15 Euro / 15 dolari SUA indiferent de suma transferului Comisionul este achitat de către ordonator Durata transferului – 2-3 zile Pentru primirea transferului este necesar de a prezenta buletinul de identitate; Besx Express Transferuri bănești unidirecționale din Portugalia adresate persoanelor fizice cu și fără deschiderea conturilor Expedierea transferurilor se poate realiza prin intermediul filialelor Novo Banco, Internet Banking-ului sau rețelei de bancomate din Portugalia Valuta transferului – Euro Suma maximală a unui transfer – 2.000 Euro Comisionul la expediere constituie 3,5% de la sumă Comisionul este achitat de către ordonator Durata transferului – 1-2 zile Pentru primirea transferului este necesar de a prezenta buletinul de identitate; Grecia Transfer Transferuri bănești unidirecționale din Grecia adresate persoanelor fizice cu și fără deschiderea conturilor Expedierea transferurilor se poate realiza prin intermediul filialelor sau rețelei de bancomate băncii National Bank of Greece S.A. Valuta transferului – Euro Suma maximală a unui transfer – 900 Euro Comisionul la expediere constituie 10 Euro, în cazul în care transferul se efectuează prin intermediul rețelei de bancomate a băncii National Bank of Greece, și 17 Euro, în cazul în care transferul se efectuează prin intermediul filialelor băncii National Bank of Greece, indiferent de suma transferului Comisionul este achitat de către ordonator Durata transferului – 1-2 zile Pentru primirea transferului este necesar de a prezenta buletinul de identitate. [31, p.60]
II.2. Dezvoltarea sistemului bancar în RM. Rolul și structura sistemului bancar
Trecerea Republicii Moldova de la sistemul economic administrativ și de comandă la sistemul economic, bazat pe relațiile de piață, eficacitatea și vitalitate căruia au fost demonstrate de practică mondială de gospodărire a țărilor înalt dezvoltate din punct de vedere industrial în mare parte depinde de rezolvarea, în interesele omului și dezvoltării societății, a unui complex întreg de probleme economice, sociale, politice etc care asigura în mod adecvat legătură dintre producător și consumator. În realizarea practică a măsurilor necesare indrepatate spre crearea condițiilor și premizelor de dezvoltare a relațiilor de piață, un rol preponderent îl are sistemul bancar, care este unul dintre elementele de baza ale infrastructurii de piață. În conformitate cu legea Republicii Moldova, sistemul bancar al Republicii Moldova include: banca națională a Moldovei, băncile comerciale și alte instituții de creditare. Noțiunea de instituții creditare cuprinde persoanele juridice și fizice, care efectuează fiecare în parte operațiuni bancare conform licenței eliberate de banca națională a Moldovei. Astfel, în prezent în Republica Moldova după analogia altor țări că SUA, Marea Britanie, Germania, Austria este creat un sistem bancar de două niveluri. Primul nivel îl constituie banca națională de stat a Moldovei, care este banca centrală în Republica. Că un organ unic de emisie a statului, banca națională a Moldovei determina politică monetară, creditară, valutară și supraveghează că ea să fie realizată în viață, crecum și asigura un control viguros asupra activității celorlalte bănci. Banca națională își prezintă dările de seama numai în față Parlamentului Republicii Moldova și își înfăptuiește activitatea să în conformitate cu legea Republicii Moldova „cu privire la Banca Națională de Stat a Moldovei” fiind independența, în acțiunile sale, de organele executive. [53, p.70] Nivelul al doilea al sistemului bancar din Republica îl constituie băncile comerciale, care realizează nemijlocit deservirea creditară și de contare a întreprinderilor și a populației. În afară de această, băncile comerciale pot efectua și alte operațiuni bancare, care nu contravin legislației în vigoare din Republica Moldova și care sunt prevăzute în statutele lor. În particular, e vorba de astfel de operațiuni precum ținerea conturilor clientului și ale băncii de corespondență, emiterea documentelor de plata și a hîrtiilor de valoare, eliberarea cauțiunilor, garanțiilor și altor obligațiuni pentru persoanele terțe, care prevăd executarea lor în formă bănească, procurarea drepturilor de cerere de a livra mărfuri și a presta servicii, asumarea riscurilor de executare a acestor cereri și încasarea acestori cereri (factoring). În legislația bancară adoptată în 1991, luîndu-se în considerație experiență bancară mondială și-au găsit relfectarea noile abordări a chestiunilor de reglementare a circulației monetare și, în general, a activității bancare. Această legislație determina metodele dirijării de stat a relațiilor monetar creditare și expune bazele juridice ale modelului nou de reglementare monetar-creditară a economiei și metodelor economice de control asupra activității băncilor comerciale din Republica, stipulează regulamentele principale de efectuare a operațiunilor bancare și principiile de concepere a sistemului bancar în Republica Moldova. Perfecționarea metodelor de dirijare a circulației monetare în RM de către bănci are ca premiză restructurarea radicală a sistemului bancar, care se bazează pe principiul de egalitate a producătorilor de mărfuri în particular și a băncilor independente. [60, p.29
În legătură cu aceasta putem menționa că în Republica are loc un proces de creare în baza cotelor de participare a diferitor structuri bancare comerciale. Prin activitatea lor, băncile comerciale contribuie la accelerarea trecerii la relațiile de piață, în particular, prin aceea că o dată cu organizarea lor se reduce monopolismul și ia naștere concurență în activitatea bancară. Anume datorită acestui fapt sistemul bancar din Republica Moldova a devenit una dintre primele verigi a economiei, unde în mod real se înfăptuiește demonopolizarea, iar organizarea băncilor comerciale în aceste sistem este un prim pas spre crearea pieții monetare. [52, p.101]
Sarcinile principale ale băncii naționale și funcția ei că banca centrală a Republicii Moldova sunt următoarele:
asigurarea stabilității, unității monetare naționale;
întărirea unității monetare naționale;
organizarea și realizarea emisiilor de bani;
elaborarea și traducerea în viață a politicii în domeniul circulației monetare, valutare și de creditare;
controlul asupra lichidității și procesului de creditare a băncilor comerciale;
controlul asupra activității băncilor în conformitate cu actele normative;
oferirea imrumuturilor statului și păstrarea tezaurului național. [33, p.82]
Banca Națională de stat poate să stabilească normativele minimale ale mijloacelor proprii în bănci, luînd în considerație creditele și investițiile oferite, pasivele băncii, alte articole din balanță. În ultimul timp în sistemul financiar bancar din Republica Moldova sub influență trecerii economiei republicii la relația de piață au loc schimbări calitative în veriga a două a lui, care se caracterizează prin creșterea numărului de bănci comerciale. Odată cu creșterea numărului de bănci comerciale are loc procesul de concentrare a capitalului bancar. Operațiunile valutare între participanții pieții valutare nu sînt posibile fără schimbul de valută și determinarea proporției lui. Prin schimbul unei valute pe altă se subînțelege procurarea și vînzarea valutei străine contra valutei naționale, iar proporțiile lor se stabilesc prin cotarea valutară. Banca națională efectuează cotarea oficială a valutelor pe teritoriul Republicii Moldova. Cotarea valutei străine în numerar se infaputieste de către băncile comerciale și casele valutare de schimb, stabilindu-se cursul de cumpărare și cursul de vînzare în funcție de cererea și oferta. În condițiile economiei de piață băncile devin centre de reglamentare economică, trebuie să cunoască situațiile-cheie în stimularea producției. [50, p.66]
Avînd la dispoziție resurse bănești mari, repartizindu-le în interesele interprinderilor și ramurilor economiei naționale, băncile, organizînd procesele de circulație și creditare, accelerează dezvoltarea socială, contribuie la stabilitatea economică a societății. În scopul rezolvării problemelor ecomonice interne băncile trebuie să activizeze lucrul sau în direcția schimbului internațional, creării de către ele a unei largi rețele de relații de corespondență cu băncile altor state, participării în sistemul de decontării clearing. În prezent activitatea instituțiilor financial bancare suportă schimbări radicale legate de schimbarea condițiilor economice manifestate prin lărgirea sferelor de „aplicare” a banilor, formarea pieții hîrtiilor de valoare, posibilitatea de vărsare a banilor în imobil, producție, comerț, schimbarea structurii prețurilor, ofertei marfuriilor și serviciilor și corespunzător și a structurii cheltuielilor populației, creșterea cererii la credit. Pentru dezvoltarea cu succes a legăturilor economice externe, în republica este format sistemul de reglamentare financiar, valutară ce include: Banca Națională a Moldovei, care efectuează rapid operații valutar creditare, precum și rețeaua băncilor comerciale, autorizate de Banca Națională a Moldovei să efectueze operațiuni valutare. [48, p.31] În legătură cu creșterea cererii populației și a persoanelor juridice în efectuarea operațiunilor cu valută străină, în deservirea activității economice externe clienților băncii, acumularea și repartizarea resurselor valutare în republica, băncile în baza licenței generale efectuează următoarele feluri de operațiuni:
deschiderea și ținerea conturilor valutarea ale persoanelor juridice, conturilor curente și depunerilor în valută străină ale cetățenilor care locuiesc pe teritoriul Moldovei, ale cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie;
procurarea, vînzarea și operații incaso cu mijloace de plata în valută străină (în numerar), documente bancare de plata, cecuri de călătorie, acreditive de călătorie și altele;
procurarea de la organizații și cetățeni și vînzarea către ei a valutei străine în numerar, care se află la conturi și depuneri;
efectuează decontări la operațiile de export și import ale clienților în valută străină în formă de acreditiv documentar, incaso, transfer bancar și alte operații. [36, p.59]
Rolul și structura sistemului bancar
În epoca contemporană locul și rolul băncilor în economie este foarte mare, activînd că intermediar principal în relația economii-investiții, relație hotărîtoare în creșterea economică. Conceptele moderne privind dezvoltarea economică consideră că un rezultat necesar al evoluției societății, obținerea de economii ale agenților economici sau persoanelor fizice, reprezentînd venituri neconsumate în perioada curentă și destinate unei utilizări viitoare. În cadrul acestor concepte investițiile, reprezentînd achiziția de instalații și echipament, structuri, mașini și inventar, destinate dezvoltării producției reprezintă o altă realitate a economiei și expansiunei ei ce afectează pe agenții economici. Aceste, agenții economici, își găsesc resursele necesare, fie prin proprii economii, fie recurghind la credite ce sunt acordate prin bănci. Locul și rolul băncilor în economie sunt determinate și de creația monetară, factor specific al funcționarii băncilor în economie. (vezi schema II.1) [38, p.127]
Nivelul I Nivelul II
Fig. II.1. Clasificarea băncilor [65]
Băncile s-au afirmat esențial că instituții monetare, că intermediari monetari,a căror caracteristică esențială este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor însăși care sporesc masă mijloacelor de plata, volumul circulației monetare. Caracteristică semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor nemateriale în moneda. Emisiunea de bancnote, funcție inițial deschise tuturor băncilor și restrînsă ulterior numai la banca de emisiune, reprezintă formă principala a creației monetare și cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare. În cadrul sistemului bancar s-au inclus în timp și intermediari nemonetari a căror funcții principale sunt: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen lung sau scurt, direct către beneficiari (pentru investiții, comerț exterior ipotecă, consum) sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare. Multiplicarea centrelor de emisiune a creat condiții de încălcare a normelor de emisiune și încărcarea canalelor de circulației cu bancnote smise, cu, sau fără justificație economică. Astfel că, în momente istorice diferite toate țările dezvoltate au trebuit să delimiteze net funcțiile băncii de emisiune, acestea concentrîndu-se de regulă la o singură banca, banca centrală. [48, p.86] Același lucru să petrecut și în SUA, unde, deși există 12 bănci federale de emisiune , acestea acționează cu un tot unitar sub egida unei autorități monetare. Specializarea băncilor a fost o tendința ce să manifestat în sînul băncilor timp de o întrega epoca. La începutul afirmării tendințelor de specializare, acestea erau adesea declarative, propagandistice, fără a obligă la execlusivitate sau interziceri. Criza economică din anii 1929 –1933, care a bîntuit în toate țările dezvoltate, dar a făcut ravagii în SUA prin crahul banean de proporții ( 36 de bănci fiind declarate în stare de faliment) a impus o reglamentare severă a regimului bancar, care să acționeze în scopul protejării deponenților. Astfel că, statutul băncii a trebuit bine conturat, instituindu-se un regim limitativ de control asupra instituțiilor de credit ce primesc depuneri și asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul de creditare. În acest cadru s-a delimitat, mai exact, accepțiunea de banca, sau de depozit. Deși structurile naționale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, purtînd amprenta evoluțiilor anterioare, sau a unor tradiții ce se prepetuiaza, și fiind de o potriva supuse suflului înnoirilor, totuși pretutindeni în lume s-au delimitat cu claritate la un moment dat:
băncile de depozit;
băncile specializate.
Băncile specializate au o misiune de interes public; creditarea pe termen mijlociu și lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate; creditarea locuitorilor cu garanții ipotecare; gestiunea mijloacelor de plată, în special prin cărți de credit etc. [52, p.12] Principalele lor orientări sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea și garantarea de credite pe termen mijlociu și lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate , garantarea locuințelor cu garanții ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, în special prin cărți de credit etc. În considerarea structurii sistemului bancar trebiue să avem în vedere că în componentele naționale se afirmă și tresaturi generale dar și particularități ale alcătuirii verigilor componente.
Astfel în SUA în mod firesc se consideră în componentă sistemului bancar instituțiile aflate în postura de furnizori importanți de resurse, cum ar fi companiile de asigurări, instituțiile de constituire și administrare a fondurilor de pensii, fondurile comune de creanță etc. Dimpotrivă, în alte țări, în Franța de exemplu, instituțiile de credit importante: Casă de Depuneri și Consemnațiuni, Poștă, deținătoare a conturilor de depuneri poștale, sunt atașate Tezaurului și nu sunt cuprinse în sistemul bancar. Cum însă Tezaurul este el însăși considerat partener în sistemul de credit al economiei, putem aprecia că nu este decît o interpretare formală ce ține de subordonarea ierarhică a participanților. Unele bănci acționează că intermediari în anumite ramuri sau domenii de activitate, desfășurînd activități de mobilizare a resurselor, cît și de distribuire a creditelor în sfera lor specifică, în cadrul unui echilibru relativ între operațiunile active și pasive proprii. O mare parte din bănci sunt însă unități profilate unilaterali, fie promordial pentru mobilizarea de resurse, fie proponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sînt puse la dispoziție. În acest cadru, băncile joacă rolul de intermediar. Astfel băncile își exercită rolul lor de intermediar nu numai între agenți în afară sistemului bancar, ci au un rol major în reciclarea și valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse și distribuirea de credite. [40, p.102]
În acest proces se afirmă și se detașează că principale funcții ale băncii cele două lături ale intermedierii:
mobilizarea resurselo
distribuirea creditelor.
Legătură directă cu mii și milioane de agenți economici, titulari de cont, în legătură cu constituirea și utilizarea depozitelor, conferă băncilor o altă principala funcție în economia modernă, cea de centru de efectuare a plăților între titulari de cont, și prin această băncile determina și controlează fluxurile circulației monetare scripturale. În îndeplinirea funcțiilor lor băncile îndeplinesc anumite operațiuni specifice considerate și reunite după sensul lor în pasive și active. [56, p.82]
II.3. Forme de transferuri electronice – cecuri electronice, card către card, Western Union și MoneyGram
Din multitudinea de forme de plăți și transferuri electronice vom mai prezenta pe scurt și cecurile electronice, transferul de fonduri de la card la card oferit de Visa și MasterCard, și binecunoscutele servicii de transferuri între persoane oferite de Western Union și MoneyGram.
Cecuri electronice, eCec
Cecurile electronice sunt folosite mai ales în SUA, unde plățile prin cec urmează imediat după plățile cu bani lichizi și se află înaintea plăților prin card, reprezentând circa 60% din toate plățile fără bani lichizi. În anul fiscal 2002-2003 în SUA s-au scris 43 de miliarde de cecuri pentru o valoare totală cumulată de 39,9 trilioane de dolari, iar circa 20% din toate tranzacțiile prin Internet ale SUA s-au bazat pe cecuri. Costul de procesare a unei tranzacții bazată pe cec în SUA poate fi jumătate din costul procesării unei tranzacții cu card. Un cec electronic, eCec, este un document electronic care conține aceleași cîmpuri ca un cec pe hîrtie, la care este posibilă (dar nu obligatorie) adăugarea unei semnături digitale a plătitorului și, la momentul încasării, eventual și a semnăturii digitale a plătitului. [25, p.139] eCecurile sunt folosite în special în plățile din eComerț pentru cumpărarea de bunuri și servicii dar și pentru transferul de fonduri între persoane. În momentul plății cu eCec prin Internet, plătitorul citește datele de pe carnetul lui de cecuri pe hârtie și le introduce în formularul afișat de navigator, după care apasă pe un buton care comandă plata. Autorizarea plății prin eCec nu se face de regulă în timp real, ca în cazul plății prin carduri, în principal datorită specificului sistemului bancar actual american, ci durează între una și câteva zile, iar transferul efectiv al fondurilor între banca care a emis cecul cumpărătorului și banca comercială care a admis plata prin cec, durează de regulă 2-5 zile. Comerciantul va livra bunurile numai după primirea (de regulă prin mesaj electronic) confirmării că a fost plătit (dacă nu cumva își asumă riscul de a nu primi banii, în cazul în care trimite bunurile înainte de a primi această confirmare). Există mai mulți intermediari americani de servicii de plată prin eCecuri care oferă comercianților pe Internet posibilitatea de a accepta și plăți prin eCecuri, cum ar fi ACHcheck (Online Check Processing Solution), PayByCheck sau Troy (19). Acești procesatori folosesc sistemul ACH pentru transferul final de fonduri, generând pe baza eCecului o tranzacție ACH de credit în favoarea băncii comerciantului, fondul fiind preluat din contul de cec al plătitorului, aflat în banca sa, în numele căreia procesatorul (acționând ca un inițiator) a generat tranzacția ACH de credit. [25, 182]
Plăți între persoane prin Visa și MasterCard – card către card
Visa și Mastercard au lansat în 2003 un serviciu de plată cu card între persoane (P2P) numit Visa Direct și MasterCard MoneySend, similare, și aflate, ca de obicei, în competiție. Expedierea banilor dintr-un cont de card către un alt cont de card al sistemului Visa se face printr-o tranzacție inițiată prin telefon, Internet, sau de la un ghișeu de bancă prin furnizarea numărului de cont, sau a adresei de poștă electronică (email), a destinatarului. Serviciul este furnizat către Visa de compania ClearPay în calitate de procesator. Transferul este direct, fără a trece prin vreun cont intermediar. Băncile emitente ale cardurilor care expediază banii trebuie să fie certificate în prealabil pentru acest serviciu, deși se prevede ca pe viitor orice card să poată expedia bani către orice alt card (din același sistem), fără ca banca emitentă să mai fie certificată în prealabil pentru acest serviciu. [17, p.23] Prin MasterCard MoneySend banii se expediază folosind un telefon mobil care apelează un număr special unde răspunde un robot vocal IVR (Interactive Voice Response) către care expeditorul furnizează suma de expediat și adresa de email, sau numărul de telefon, ale receptorului. Serviciul este furnizat către MasterCard Europe de compania englezească Magex (prin serviciul FastPay) în calitate de procesator. Acest sistem de transfer de fonduri între persoanele deținătoare de carduri este destinat în special plăților transfrontaliere (cele două bănci emitente ale cardurilor se află în țări diferite) din Uniunea Europeană, dar poate fi, evident, folosit și domestic, în această zonă. Ulterior serviciul va fi introdus și în alte regiuni. Comisionul pentru o astfel de tranzacție este mai mic decât comisioanele percepute de marile sisteme de transfer de fonduri între persoane Western Union și MoneyGram. Trasferul acesta poate fi și urmare a unei plăți către un comerciant dacă acesta din urmă indică faptul că este dispus să primească plata în contul său de card.
Plăți între persoane – Western Union și MoneyGram
Western Union și MoneyGram sunt probabil cele mai cunoscute sisteme de transfer electronic de fonduri între persoane. Atât expeditorul cât și receptorul trebuie să fie de regulă prezenți într-una din agențiile care poartă însemnul unuia din cele două sisteme (locațiile agențiilor sunt de regulă în bănci).Western Union, care aparține gigantului First Data Corporation, dispune de peste 170.000 de locații în peste 190 de țări din toată lumea, iar MoneyGram, care aparține companiei Viad, dispune de peste 60.000 de locații în 160 de țări din toată lumea. [60, p.57]
Western Union oferă numeroase servicii de transfer de fonduri între persoane, sau de plăți de la persoane către companii, sau de la companii către persoane, inițiate din agențiile sale, de la telefon sau prin Internet. În serviciul cel mai răspândit, un expeditor-persoană fizică intră într-o agenție, înmânează operatorului suma de transferat în numerar, la care adaugă comisioanele (10%-15% din valoare), indică numele destinatarului căruia îi trimite banii, și la ce adresă de agenție, iar operatorul inițiază tranzacția la calculator și îi comunică expeditorului MTCN (Money Transfer Central Number) – numărul tranzacției de transfer de bani. Banii se expediază în mai multe valute și se primesc la destinație în moneda locală sau în dolari SUA. Expeditorul va comunica destinatarului acest număr, iar destinatarul va putea ridica banii de la agenția de destinație pe baza acestui număr de tranzacție, și arătând că știe cât, cine, și de unde, i-au fost trimiși banii. Compania folosește sistemul propriu de telecomunicații pentru transmiterea tranzacției, care are forma unui mesaj ce constituie un ordin de plată către banca în care se află agenția destinatarului. Destinatarul poate încasa banii de regulă în câteva minute (maxim 10 minute de la depunerea de către expeditor). [45, p.36] De pe teritoriul american banii se pot transfera și prin telefon sau Internet, pornind de la un cont de card Visa sau MasterCard. În cazul inițierii transferului prin telefon, expeditorul va telefona la un număr special (1-800-CALL-CASH) al companiei unde va comunica suma, destinația (nume, adresă) și datele cardului său. În cazul inițierii transferului prin Internet, va completa un formular afișat de monitorul său după cuplarea pe situl specializat al companiei (utilizatorii acestui serviciu trebuie să se inregistreze, furnizând și datele contului de plată, după care primesc un nume și o parolă). Utilizatorii pot face plăți prin Money Order (ordin de plată) pentru orice plăți care se fac printr-un cec, iar prin serviciul BidPay pot plăti cumpărăturile rezultate dintr-o licitație câștigată pe siturile de licitații eBay, MSN, Amazon, Yahoo și altele. MoneyGram Payment System Inc., oferă servicii similare de transfer de bani între persoane sau către companii – trimitere de bani din agențiile companiei și, de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, și prin Internet, la costuri în general mai mici decât cele ale Western Union, și cu servicii suplimentare (3 minute de telefon gratuit pentru anunțarea destinatarului, un mesaj de 10 cuvinte care acompaniază tranzacția, și garantarea trimiterii). Serviciile Utility Bill Payment și ExpresPayment ale MoneyGram permit plata regulată a utilităților și a altor facturi periodice. [36, p.48]
CAPITOLUL III. EVIDENȚIEREA RISCURILOR ÎN SISTEMELE ELECTRONICE DE TRANSFER BANCAR ȘI METODE DE MINIMIZARE
III.1. Definirea riscurilor bancare
Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic și cel practic. Atunci cînd definesc riscul și gestiune a riscului, cel mai mulți autori se concentrează asupra funcției clasice a băncilor, de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piață, de credit sau de lichiditate. Alți autori se concentrează asupra unor pierderi – potențiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare și necontrolabile, că de exemplu fraudă, incendiul sau catastrofele naturale. Cei mai mulți practicieni abordează, de regulă, o singură grupa sau o clasa de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune și doar foarte rar sunt analizate și mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituția financiară. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituției financiare în chestiune, atât un impact în sine (de regulă sub formă pirderilor directe suportate), cât și un impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei, personalului, partenerilor și chiar asupra autorității bancare. În funcție de punctul de vedere din care facem analiză riscului, acesta poate fi definit în mod diferit. [36, p.83] Vor adopta că definiție standard pe cea lingvistică și vom consideră drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentrui subiect. În acest context, prin expunerea la risc vom înțelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suportă instituția financiară în cauza. Din această definiție rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potențială. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare, atunci putem prezența și diferite accepțiuni care se dau riscului bancar că pe diferite tipuri de riscuri bancare. Și, deși perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngustă trebuie să subliniem încă de acum că acesta este generat de o mulțime de operații și proceduri. De aceea, în domeniul financiar cel puțin, riscul trebuie privit că un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanț alte riscuri. Drept urmare, aceste operațiuni și proceduri generează în permanentă expunere la risc. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operațiunile lor curente și nu doar riscurile specifice activității bancare clasice. [11, p.55]
III.2. Riscurile în sistemele electronice de tranfer bancar și metode diminuative
Identificarea și analizarea riscurilor
Datorită schimbărilor rapide intervenite în tehnologia informatică, băncile se confruntă cu riscuri specifice activităților de bancă electronică și monedă electronică. La acest nivel, se pare că riscul operațional, riscul reputațional și riscul juridic reprezintă cele mai importante categorii de riscuri. Riscul operațional apare dintr-o potențială pierdere datorată unor deficiențe semnificative în integritatea și viabilitatea sistemului. Considerentele de securitate sunt supreme, dacă băncile sunt subiecte de atac extern sau intern asupra produselor și sistemelor lor. Riscul operațional poate apărea din neutilizarea corectă a sistemelor de bani electronici sau bancă electronică, precum și din realizarea sau implementarea neadecvată a acestor sisteme. Riscul de securitate. Controlarea accesului la sistemele băncii a devenit din ce în ce mai complexă datorită capacităților dezvoltate ale calculatorului, dispersării geografice a punctelor de acces și utilizării variatelor căi de comunicații incluzînd rețelele publice cum ar fi Internet-ul. Accesul neautorizat la rețea ar putea conduce la pierderi directe, adăugarea unor datorii clienților etc. Ar putea, de asemenea, avea loc o varietate a problemelor de autentificare și acces specific. De exemplu, controalele neadecvate ar putea conduce la atacuri reușite ale hacker-ilor care operează prin Internet, care ar putea accesa, salva și utiliza informații confidențiale despre clienți. În lipsa unor controale adecvate, o terță persoană ar putea avea acces la sistemul computerizat al băncii și ar putea să-l viruseze. [30, p.69] Pe lîngă atacurile externe asupra sistemelor băncii electronice și banilor electronici, băncile sunt expuse riscului operațional în ceea ce privește frauda angajaților. Angajații ar putea achiziționa clandestin date legate de autentificare în vederea accesării conturilor clienților sau pentru furarea cardurilor cu valoare 13 înmagazinată. Erorile datorate angajaților ar putea, de asemenea, compromite sistemele băncii. O importanță deosebită pentru autoritățile de supraveghere o prezintă riscul contrafacerii banilor electronici, faptă care potrivit codului penal reprezintă infracțiuni. Acest risc poate fi mărit dacă băncile eșuează în incorporarea măsurilor adecvate pentru descoperirea și împiedicarea contrafacerilor. O bancă se confruntă cu riscul operațional din falsificări și devine datoare cu suma soldului banilor electronici falsificați. Mai pot apărea, de asemenea, și costuri datorate reparațiilor unui sistem compromis. Riscuri legate de proiectarea, implementarea și întreținerea sistemelor. Astfel, o bancă este expusă riscului unei întreruperi sau încetiniri a sistemelor sale, dacă banca electronică sau banii electronici aleși de bancă nu sunt compatibile cu cerințele utilizatorului. [15, p.125]
Riscuri care apar datorită folosirii necorespunzătoare de către clienți a produselor și serviciilor bancare. Riscul este mărit atunci cînd o bancă nu își educă corespunzător clienții cu privire la precauțiile de securitate. În plus, în lipsa existenței unor măsuri adecvate de verificare a tranzacțiilor, clienții ar putea să respingă tranzacțiile pe care le-au autorizat în trecut, creîndu-i astfel băncii numeroase pierderi financiare. Clienții care folosesc informații personale (informații de autentificare, numere de cărți de credit etc.) într-o transmitere electronică neasigurată poate permite persoanelor rău intenționate să obțină accesul la conturile clienților. Ca urmare, banca poate suferi pierderi financiare din cauza tranzacțiilor neautorizate. Spălarea banilor poate fi o altă sursă de îngrijorare. Riscul reputațional este riscul datorat unei opinii publice negative semnificative care constă într-o piedere critică a fondurilor sau clienților băncii. Riscul reputațional poate apărea atunci când acțiunile băncii produc o piedere majoră a încrederii publicului în abilitatea băncii de a îndeplini funcții critice pentru a-și continua activitatea. Riscul reputațional este important nu numai pentru o singură bancă, ci acesta este important pentru întreg sistemul bancar. [59, p.147] Riscul juridic apare prin violarea sau neconformarea cu legile, regulile, reglementările sau practicile prescrise, sau atunci când drepturile și obligațiile legale ale părților participante la o tranzacție nu sunt stabilite corect. Băncile angajate în activitățile de “e-banking” sau “e-money” se pot confrunta cu riscuri juridice referitoare la dezvăluirea unor informații privind clienții și la protecția secretului bancar. Alte riscuri riscurile bancare tradiționale cum sunt riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii și riscul de piață sunt riscuri care pot apărea și în activitatea băncii electronice. Riscul de credit reprezintă riscul care apare datorită neachitării în întregime a unei obligații de plată, fie la termenul stabilit, fie în orice moment stabilit după aceea. Băncile care desfășoară activitatea de bancă electronică pot să-și extindă creditul prin canale netradiționale și să-și extindă piața dincolo de granițele geografice tradiționale. Procedurile neadecvate prin care se determină credibilitatea debitorilor care solicită credite prin canale electronice pot determina riscurile de credit pentru băncile respective. Riscul de lichiditate reprezintă riscul care apare datorită incapacității băncii de a-și îndeplini obligațiile atunci când vin scadențele. Riscul ratei dobânzii se referă la expunerea situației financiare a băncii la mișcările nedorite ale ratelor dobînzii. Riscul de piață este riscul piederilor înregistrate în pozițiile din interiorul bilanțului, cât și în cele din afara acestuia, pierderi care apar datorită mișcărilor prețurilor de piață. [24, p.79]
Riscul de management. Un proces de administrare al riscurilor care include cele trei elemente de bază evaluarea riscului, controlul expunerii la risc și monitorizarea riscurilor va ajuta băncile și supraveghetorii să atingă aceste obiective. Este esențial ca băncile să aibă o gestionare transparentă a riscurilor. Iar atunci când sunt identificate noi riscuri în aceste activități, consiliul de administrație și conducerea executivă trebuie informate. În plus, au mai apărut în ultimul timp și riscuri noi cum ar fi riscul de strategie, care apare ca rezultat al lipsei de înțelegere dintre conducătorii activității cu privire la potențialul și implicațiile acestora în conducerea băncii. Băncile trebuie să răspundă de aceste riscuri prin elaborarea unei strategii clare, care să pornescă de sus și sa ia în calcul toate efectele relevante ale activității de ebanking. O astfel de strategie trebuie distribuită eficient de-a lungul tranzacției și trebuie să se bazeze pe un plan de afaceri adecvat, cu scopul efectiv de a monitoriza performanța activitatii de e-banking. [44, p.164]
Stabilirea riscurilor
Stabilirea riscurilor este un proces continuu, care presupune realizarea următoarelor trei etape:
Banca se angajează într-un proces analitic de identificare a riscurilor și acolo unde este posibil, de comensurare a acestora. În cazul în care riscurile nu pot fi comensurate, conducerea băncii stabilește riscurile potențiale care pot apărea, pașii de urmat și stabilește impactul pe care îl poate avea asupra băncii;
Stabilirea riscului înseamnă pentru bancă determinarea toleranței de risc a băncii, lucru care înseamnă stabilirea pierderilor pe care și le permite banca în cazul apariției unor evenimente neprevăzute;
Conducerea băncii poate compara toleranța riscului cu magnitudinea stabilită pentru un anumit risc, pentru a se stabili dacă riscul respectiv se înscrie în limitele toleranței.
III.3. Importanța gestionării riscurilor bancare și metode de minimizare
Este, desigur evident că o strategie bancară performanță trebuie să cuprindă atât programe cât și proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimalizarea probabilității producerii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii. Susținem că este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activității bancare îl reprezintă obținerea unui profit cât mai mare pentru acționari. [55, p.183]
Numai că nu întotdeauna aceste două obiective – cel general și cel sectorial – se află în concordanță. S-ar putea că, în anumite situații, costul implementării și exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor să fie mai mare decât expunerea potențială la risc. Ceea ce nu înseamnă decât că și aceste programe trebuie selectate în funcție de criterii de eficientă. În alte cazuri s-ar putea că strategia băncii să implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. În acest caz decizia trebuie luată întotdeauna avînd în vedere și cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare și pierderile potențiale mai mari. Dar dacă decizia este de așa natură, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie în nici un caz să se transforme într-un obiectiv în sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilității, minimizarea expunerii la risc și respectarea reglementărilor bancare în vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii băncii fiind și aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecărei perioade. Importantă gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuși doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive și asupra comportamentului salariaților care devin mai riguroși și mai conștiincioși în îndeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activități frauduloase. [28, p.66] Existența unor programe adecvate pentru prevenirea și controlul riscurilor bancare contribuie și la impunerea instituției în cadrul comunității bancare, nu de puține ori experiență unor astfel de programe condiționând admiterea sau participarea băncii respective la asociații interbancare (îndeosebi de plăti) sau obținerea unor calificative superioare din partea autorității bancare. Și, nu în cele din urmă, o gestiune eficace a riscurilor bancare își va pune amprenta și asupra imaginii publice a băncii. Clienții doresc o banca sigură și actionarii la fel. Soliditatea unei bănci îi atrage însă pe deponenți în condițiile în care depozitele nu sunt asigurate în mod obligatoriu. Dacă băncile nu sunt obligate să se asigure de răspunderea civilă față de deponenți, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure instituții este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate să apară atunci o selecție adversă pentru care este foarte probabil că băncile cu cele mai mari probleme, în lipsa de lichiditate, să acorde cele mai ridicate dobânzi. Pentru evitarea acestei selecții adverse, este preferabil că asigurătorul să perceapă prime de asigurare diferențiate, mai ridicate pentru băncile cu o gestiune deficitară a riscurilor (cazul SUA) astfel încît să existe o penalizare explicită pentru acestea. În RM băncile au făcut față tuturor factorilor de instabilitate financiară într-un context de instabilitate generală generată de procesul de tranziție. [28, p.71]
Tranziția a însemnat pentru băncile moldovenești modificarea statutelor (ele operînd ca societăți pe acțiuni), a cadrului legal de operare (legea permițînd angajarea într-o gamă largă de operațiuni financiare), libertatea în alegerea partenerilor interni și externi, concurență din partea altor instituții financiare (fondurile de plasament) și altor bănci (românești, create după 1990 și străine), reducerea refinanțării directe de către banca centrală, schimbarea permanentă a normelor prudențiale de către BNM și deteriorarea situației financiare a majorității clienților mari. În aceste condiții, pentru conducerea băncilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, că și asimilarea de către salariați a unor noi tehnici și instrumente de gestiune a riscurilor. În sectorul bancar creșterea a devenit un atribut esențial al performanței bancare. Ea nu este un scop în sine ci este impusă de rentabilizarea investițiilor în tehnologii noi, posibilă doar în condițiile "producției de masă". Procesul de creștere în sectorul bancar are două componente: cresterera în domeniul serviciilor bancare tradiționale (creditarea clienților, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) și creșterea în zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operațiuni pe piață de capital, servicii informatice și de informare, asigurări). El este caracterizat de faptul că are lor într-un context concurențial și are drept rezultat prestarea de către instituția financiară a unei game largi de servicii. [43, p.70] Unele din aceste servicii sunt noi și personalul este lipsit de experiență, iatr altele presupun operarea pe piețe cu care băncile nu sunt familiare și atunci personalul pare lipsit de profesionalism. Drept urmare imaginea băncilor pe piețele financiare tinde să fie una deficitară, pentru că ele riscă să fie tratate de către partenerii mai specializați drept conglomerate formate la voia întâmplării, conduse de persoane ignoranțe în noile domenii și inconștiente de capacitatea netă de câștig sau riscurile specifice (exemplul băncii Baring's). În condițiile unui management corect, creșterea operațiunilor în cele două arii mari – servicii tradiționale și servicii noi – ar trebui să aibă un efect sinergetic. Însă pierderile suportate de unii acționari și volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piață a băncilor, ceea ce face extrem de scumpă procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protecția generală a instituției în condiții de creștere). Deoarece comunicarea băncilor cu publicul și chiar cu actionarii, în ceea ce privește gestiunea riscurilor bancare, este deficiență (în RM în special) piața tinde să trateze toate băncile la fel. Proasta gestiune a cîtorva bănci poate influență negativ și imaginea publică a celorlalte. În concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor în timp are rolul unui amortizor de șoc. [43, p.53]
În același timp, consolidarea valorii acțiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu piețele financiare și implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate băncile și instituțiile financiare trebuie să-și îmbunătățească înțelegerea și practică gestiunii riscurilor bancare pentru a-și putea gestiona cu succes diferite game de produse în anii '90. Dacă procesul de gestiune a riscurilor bancare și sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul strategic al riscurilor, dacă folosesc paradigmă de analiză și gestiune în vederea creșterii eficienței.
Gestionarea și controlul riscurilor
După stabilirea riscurilor și a toleranțelor acestora, conducerea băncii trebuie să le gestioneze și să le controleze. Această etapă a gestionării riscului include activități ca:
coodonarea comunicării interne;
implementarea măsurilor de protecție împotriva riscurilor din exterior;
controlul și gestionarea lor;
instructarea clienților în utilizarea serviciilor etc. Băncile își măresc abilitatea în controlul și gestionarea riscurilor inerente în orice activitate atunci când toate acestea sunt stabilite prin proceduri și sunt la îndemâna întregului personal. [33, p.65]
Procesul de gestionare și control al riscurilor include:
Politici și măsuri de securitate. Securitatea reprezintă o combinație de sisteme, aplicații practice și control intern utilizate pentru a pune la adăpost integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor și procedeelor de operare. Politica de securitate enunță intențiile managementului firmei de a susține securitatea informațiilor, dă o explicație cu privire la organizarea securității unei bănci, precizează 16 direcțiile principale care definesc toleranța riscului de securitate al unei bănci. Politica conturează responsabilitățile pentru modelarea, implementarea și întărirea măsurilor de securitate a informației, ea mai poate stabili procedurile pentru evaluarea rezultatelor politicii, pentru întărirea măsurilor disciplinare și pentru raportarea violării securității. Măsurile de securitate includ: criptarea, parolarea, depistarea virușilor etc.;
Comunicarea internă. Conducerea trebuie să comunice personalului cu atribuțiuni cheie cum prevederile sistemelor de bancă electronică și bani elecronici intenționează să susțină scopurile generale ale băncii. În același timp, personalul tehnic trebuie să comunice clar conducerii cum sunt proiectate sistemele să funcționeze, care sunt punctele tari și slabe ale sistemului. Pentru asigurarea unei comunicări interne adecvate, toate procedurile trebuie prevăzute în scris. În scopul limitării riscului operațional, conducerea trebuie să adopte o politică comună de educare continuă a cunoștințelor personalului cu noutățile tehnologice;
Evaluarea produselor și serviciilor înainte ca ele să fie introduse pe o scară largă poate limita riscurile operaționale și de reputație. Testarea validează faptul că echipamentul și sistemele funcționează și produc rezultatele dorite. Programele pilot sau prototipurile pot fi, de asemenea, de ajutor în dezvoltarea unor aplicații informatice noi.
În vederea reducerii riscurilor enumerate este necesară reglementarea tuturor activităților “e”, stabilirea unei infrastructuri adecvate, precum și precizarea celor care trebuie să autorizeze și supravegheze aceste activități. Ca orice operațiune comercială, comerțul electronic are nevoie de o infrastructură specifică. [18, p.98]
În acest caz, aceasta se compune din trei elemente:
infrastructura tehnică, interfața cu componentele comerciale clasice și sistemul juridic specific. Infrastructura tehnică este constituită din sistemele hardware, software-ul aferent și rețeaua de comunicații. Aceasta constituie de fapt și componenta care a determinat apariția și dezvoltarea comerțului electronic;
este, de asemenea, necesară o interfață majoră cu sistemele clasice de comerț. Elementul cheie îl reprezintă banca, întrucât orice operațiune comercială este mijlocită de bani. Inserarea unei bănci în sistemul de comerț electronic presupune o conexiune securizată între bancă și utilizator, prin intermediul căreia să se poată efectua operațiunile în timp real;
în vederea creării cadrului legal pentru țările membre ale Comunității Europene, Parlamentul European a adoptat directive specifice care reglementează acest domeniu avansat. [47, p.73]
Concluzii și recomandări
În urma studierii a mai multor manuale am ajuns la următoarele concluzii și rezultate. Prima idee este că studiera instituților financiare și bancare nu trebuie să fie o inșiruire plictisitoare de fapte și cu siguranță că a învăța despre aceste instituții implică memorizarea unor termeni noi, ci intelegerea unora dintre cele mai dificile probleme economice cu care se confrunta națiunea noastră, si anume: care sunt dimensiunile si limitele posibilitatilor de solutionare a lor. Într-adevăr, transferul electronic de fonduri este o operațiune complexă ce presupune o componentă umană și o componentă tehnică. Avînd în vedere complexitatea sistemelor informatice și relativa imposibilitate de distingere a cauzelor care au stat la baza producerii unui prejudiciu în defavoarea terților, am considerat că urmează să antreneze răspunderea civilă a operatorului sistemului de transferuri electronice de fonduri, întemeiată pe ideea de garanție. O problemă ce a ridicat numeroase întrebări este relativă la răspunderea civilă a operatorilor sistemelor de transferuri electronice de fonduri în cazul prejudicierii terților. Considerăm, în acest caz, că răspunderea este proprie operatorului persoană juridică, dacă factorul prejudiciabil s-a produs datorită organizării defectuoase, și nu datorită culpei prepusului. Pe de altă parte, disfuncționalitățile tehnice ce pot apărea în cursul procesului de transfer a fondurilor pot conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul terților. Or, disfuncționalitatea tehnică presupune, de cele mai multe ori, o eroare a programelor informatice – software, programe fără de care transferurile electronice de fonduri sunt imposibil de realizat. Un loc important în economia lucrării este ocupat de analiza elementelor răspunderii civile, demers în care am luat în considerare situațiile speciale ale operatorilor sistemelor de transferuri electronice de fonduri în cazul prejudicierii terților și a Băncii Naționale a RM, în calitatea sa de autoritate publică independentă însărcinată cu organizarea și supravegherea sistemului serviciilor de plată. Operațiunile ce implică transferurile electronice de fonduri sunt supuse unor riscuri specifice a căror materializare pot cauza prejudicii semnificative atât beneficiarilor sistemelor de plată, cât și operatorilor acestora. Identificarea riscurilor conduce și la o mai bună protecție a operațiunilor de transferuri de fonduri, atât din punct de vedere tehnic, cât și prin reglementări de natură economică și juridică. Având în vedere aceste aspecte, răspunderea civilă în cazul transferurilor electronice de fonduri își are izvoarele, în principal, în normele dreptului comun al răspunderii contractuale, respectiv delictuale.
Normele specifice acestei răspunderi au fost enunțate în reglementările Băncii Naționale a RM, elaborate în concordanță cu normele directoare ale legislației comunitare. Astfel, cum am subliniat de mai multe ori pe parcursul studiului nostru, multe dintre normele aplicabile în dreptul nostru se regăsesc, în mod identic, în legislația și a celorlalte țări europene, ca o consecință a unificării treptate a dreptului european. Răspunderea utilizatorilor sistemelor de transfer electronic de fonduri, cu câteva excepții regăsite în cadrul reglementărilor privind instrumentele de plată electronică, nu beneficiază de norme speciale privind condițiile sale, astfel că, de principiu, dreptul aplicabil este cel comun în materie. Am subliniat, însă, translația spre obiectivare a răspunderii juridice în materia plăților electronice în ce-i privește pe furnizorii de astfel de servicii, riscurile fiind determinate de cele mai multe ori tehnic, iar nu ca urmare a culpei umane. Activitatea oricărei instituții bancare trebuie să fie analizată prin prisma mediului intern și internațional. Concurența interbancară orientează activitatea bancară mai aproape de cerințele clientului, prin dezvoltarea unei oferte de produse bancare în vederea atragerii și menținerii clienților. Dezvoltarea tehnică și pătrunderea pe scară largă a informaticii precum și promovarea pe scară largă a noțiunii de marketing în activitatea bancară a Republicii Moldova, au determinat apariția unor produse și servicii bancare noi foarte eficiente, binevenite si comode în zilele noastre. În lucrarea dată am ținut să prezint într-o formă sintetică și accesibilă principalele aspecte privind transferurile electronice de fonduri, sistemele electronice și sistemele de transfer bancar.. Structura lucrării am realizat-o avînd în vedere atît principalele activități desfășurate de o bancă cît și elementele impunătoare ale serviciilor și produselor bancare noi după cum se regăsesc în evoluția din ultimii ani a sistemului bancar din Republica Moldova. Deși accentul cade pe cel mai mult pe prezentarea transferurilor electronice de fonduri sau sistemelor de transfer bancare, un loc important îl dețin și aspectele privind strategiile de promovare a acestora. În tratarea problematicii am pornit de la ideea necesității cunoașterii și înțelegerii unei funcționări mai eficiente corespunzător standartelor celor mai înalte ca elemente fundamentale pe care se bazează activitatea de marketing a unei bănci. Concluzionînd cele relatate anterior aș vrea să menționez faptul că Republica Moldova are nevoie de noi produse și servicii bancare, căci ele facilitează dezvoltarea economiei în ansamblu.
Bibliografie:
A. Taudor – „Serviciile bancare la distanță țin clienții aproape”, în revista e – Finance, nr. 66, februarie 2006;
Acte normative bancare, Banca Națională a Moldovei;
Balaure V. Activitatea promoțională în strategia întreprinderii / Tribuna economică, 1995, Nr.5;
Basno C., Dardac N. – Sisteme de plăți, compensări și decontări, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Basno Cezar,Dardac Nicolae Produse, costuri și performanțe bancare. București: Editura Economica, 2000.;
Basno, Dardac, Riscurile bancare. Cerințe prudențiale. Monitorizare.- București, 1999;
Beate Reszat(2005), European Financial Systems in the Global Economy, Ed. John Wiley & Sons, London;
Burac V., Drept bancar.- Chișinău, Editura economică, 2001;
Burciu A. ș.a.,Activitatea bancară internațională.- București, 1999;
Caliceanu Ion. Promovarea produselor și serviciilor bancare / Tribuna economică, Nr.18, 2000;
Cem Dener,Joanna Watkins 2011, Financial Management Information Systems: 25 Years of World Bank Experience on What Works and What Doesn't, World Bank Publications, Washington;
Cetină Iu. Marketingul competitiv în sectorul serviciilor, București, 2001;
Cobzari L. ș.a., Management bancar.- Chișinău, 1998;
Codreanu V. Sistemul bancar din Republica Moldova un factor stimulator sau de reținere pentru economia națională / Profit Nr.9, septembrie 2001;
Codreanu V. Sistemul financiar bancar din Republica Moldova un factor stimulator sau de reținere pentru economia națională a țării – Profit Nr.11, septembrie 2005;
Colecția ziarului „Financiarul”, 2008;
Costica I., Lazarescu S. – Politici și tehnici bancare, Editura ASE, București, 2004;
Dedu V. Politica de produs – un obiectiv al politicii de marketing / Finanțe, Bănci, Asigurări, Nr. 1, 2001;
Dedu V., Managementul bancar, – București, 1996;
Dedu V.,Gestiune bancară – București, 2000;
Dimitrov L., Probleme și factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar – Chișinău, 2004;
Doland D., Denghi, bankovskoe delo i denejno-kreditnaia politica.-Sankt Peterburg, 2005;
Enicov I.,Orientări în managementul riscurilor bancare.- Chișinău;
Ephraim Clark (2002), International Finance, Ed. Thomson, London;
Evoluția economiei Moldovei: Rezultate, evaluări, prognoze Redactor: Z. Olărescu, P. Roșca 2013;
Franklin J. Plewa, Jr.,George T (2000), Understanding Cash Flow, New York;
Gaftoniuc S., Practici bancare internaționale.-București, 1995;
Ghițu M., Probleme ale riscurilor creditării bancare.-Chișinău, 2001;
Grigoriță C., Activitatea bancară. – Chișinău, 2004;
Gust M., Management bancar. – București, 1999;
Ionescu L., Bănci și operațiuni bancare.- București, 1996;
J.K Galbraith- Știința economică și interesul public, Ed. Politica, București;
L.N. Dumitrescu – „Impactul marketingului interactiv asupra randamentului comercial al întreprinderii de servicii”, Revista Romînă de Marketing, nr. 1/2007;
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548 – XIII din 21 iulie 1995;
Lucian Ionescu (coordonator), Fundamentele profesiunii bancare. Băncile și operațiunile bancare, Ed. Economică, București, 1996;
Manualul Serviciilor de remitere de bani – aprobat la ședința consiliului băncii ,,Moldinconbank’’ SA , proces verbal nr. 09, 29.10.14;
Mariana Negruș Produse și servicii bancare. Marketing bancar, București, 2008;
Masashi Nakajima 2010,Payment System Technologies and Functions: Innovations and Developments, Ed.Business Science Reference, New York;
Mihai-Gheorghe A. Imireanu – “Produse și servicii bancare în relațiile de plăți interne și internaționale” – Editura Tribuna Economică, București, 2002;
Moloșag M., Studiul comparativ privind serviciile bancare.- Chișinău, 2002;
Moraru C., Managementul performanței bancare.- București, 2000;
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1996;
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1996;
Nițu I., Managementul riscului bancar.- București, 2000;
Olteanu, C.A. Olteanu – „Marketing financiar – bancar”, Ed. Dareco, București, 2003;
Paraschiv D. – Tehnica plăților internaționale, Editura Economică, București, 2003;
Patraș M. Sistemul bancar: realizări, probleme, perspective, Chișinău, 1993;
Patraș M., Dicționar economic rus-român.- Chișinău, 1994;
Paul J. J. Welfens,Holger C.1999, Banking, International Capital Flows and Growth in Europe, Ed. Springer, New York;
Philip Kotler – „Managementul marketingului – analiză, planificare, implementare și control”, Ed. Teora, București, 1997;
Philip Kotler – Managementul Marketingului, Ed. Teora 1997;
Piața Financiară – Instrumenete de plată fără numerar, Colecț [55, p.126]ia 2001-2005;
Popescu S., Economie și Management bancar.- București, 1996;
Raport asupra stabilității financiare, 2009;
Raportul Comisiei Europene privind utilizarea serviciilor bancare, septembrie 2009;
Roxin L.Gestiunea riscurilor bancare.- București, 1997;
Site – ul oficial TRANSFOND: http://www.transfond.ro/ro/despre_noi.html;
SiteuloficialSWIFT:http://www.swift.com/about_swift/company_information/index.pag;
Stoica M., Management bancar.-București, 1999;
Tomozei V. ș.a., Riscuri și instrumente financiare de acoperire.-Chișinău, 2002;
Turcu I., Drept bancar.-București, 1999;
Western Union – www.westernunion.com. MoneyGram – www.moneygram.com (Viad – www.viad.com);
Surse web:
http://www.bnm.md;
http://www.docs.md;
http://www.victoriabank.md;
http://www.conspecte.com/Activitatea-Bancară/esența-operațiunilor-de-plăți-și-decontări-în-cadrul-băncii-comerciale.
Anexe:
Anexa 1
Structura sistemului financiar în Republica Moldova
Anexa 2
Structura piramidală a sistemului electronic de plăți
Bibliografie:
A. Taudor – „Serviciile bancare la distanță țin clienții aproape”, în revista e – Finance, nr. 66, februarie 2006;
Acte normative bancare, Banca Națională a Moldovei;
Balaure V. Activitatea promoțională în strategia întreprinderii / Tribuna economică, 1995, Nr.5;
Basno C., Dardac N. – Sisteme de plăți, compensări și decontări, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Basno Cezar,Dardac Nicolae Produse, costuri și performanțe bancare. București: Editura Economica, 2000.;
Basno, Dardac, Riscurile bancare. Cerințe prudențiale. Monitorizare.- București, 1999;
Beate Reszat(2005), European Financial Systems in the Global Economy, Ed. John Wiley & Sons, London;
Burac V., Drept bancar.- Chișinău, Editura economică, 2001;
Burciu A. ș.a.,Activitatea bancară internațională.- București, 1999;
Caliceanu Ion. Promovarea produselor și serviciilor bancare / Tribuna economică, Nr.18, 2000;
Cem Dener,Joanna Watkins 2011, Financial Management Information Systems: 25 Years of World Bank Experience on What Works and What Doesn't, World Bank Publications, Washington;
Cetină Iu. Marketingul competitiv în sectorul serviciilor, București, 2001;
Cobzari L. ș.a., Management bancar.- Chișinău, 1998;
Codreanu V. Sistemul bancar din Republica Moldova un factor stimulator sau de reținere pentru economia națională / Profit Nr.9, septembrie 2001;
Codreanu V. Sistemul financiar bancar din Republica Moldova un factor stimulator sau de reținere pentru economia națională a țării – Profit Nr.11, septembrie 2005;
Colecția ziarului „Financiarul”, 2008;
Costica I., Lazarescu S. – Politici și tehnici bancare, Editura ASE, București, 2004;
Dedu V. Politica de produs – un obiectiv al politicii de marketing / Finanțe, Bănci, Asigurări, Nr. 1, 2001;
Dedu V., Managementul bancar, – București, 1996;
Dedu V.,Gestiune bancară – București, 2000;
Dimitrov L., Probleme și factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar – Chișinău, 2004;
Doland D., Denghi, bankovskoe delo i denejno-kreditnaia politica.-Sankt Peterburg, 2005;
Enicov I.,Orientări în managementul riscurilor bancare.- Chișinău;
Ephraim Clark (2002), International Finance, Ed. Thomson, London;
Evoluția economiei Moldovei: Rezultate, evaluări, prognoze Redactor: Z. Olărescu, P. Roșca 2013;
Franklin J. Plewa, Jr.,George T (2000), Understanding Cash Flow, New York;
Gaftoniuc S., Practici bancare internaționale.-București, 1995;
Ghițu M., Probleme ale riscurilor creditării bancare.-Chișinău, 2001;
Grigoriță C., Activitatea bancară. – Chișinău, 2004;
Gust M., Management bancar. – București, 1999;
Ionescu L., Bănci și operațiuni bancare.- București, 1996;
J.K Galbraith- Știința economică și interesul public, Ed. Politica, București;
L.N. Dumitrescu – „Impactul marketingului interactiv asupra randamentului comercial al întreprinderii de servicii”, Revista Romînă de Marketing, nr. 1/2007;
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548 – XIII din 21 iulie 1995;
Lucian Ionescu (coordonator), Fundamentele profesiunii bancare. Băncile și operațiunile bancare, Ed. Economică, București, 1996;
Manualul Serviciilor de remitere de bani – aprobat la ședința consiliului băncii ,,Moldinconbank’’ SA , proces verbal nr. 09, 29.10.14;
Mariana Negruș Produse și servicii bancare. Marketing bancar, București, 2008;
Masashi Nakajima 2010,Payment System Technologies and Functions: Innovations and Developments, Ed.Business Science Reference, New York;
Mihai-Gheorghe A. Imireanu – “Produse și servicii bancare în relațiile de plăți interne și internaționale” – Editura Tribuna Economică, București, 2002;
Moloșag M., Studiul comparativ privind serviciile bancare.- Chișinău, 2002;
Moraru C., Managementul performanței bancare.- București, 2000;
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1996;
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1996;
Nițu I., Managementul riscului bancar.- București, 2000;
Olteanu, C.A. Olteanu – „Marketing financiar – bancar”, Ed. Dareco, București, 2003;
Paraschiv D. – Tehnica plăților internaționale, Editura Economică, București, 2003;
Patraș M. Sistemul bancar: realizări, probleme, perspective, Chișinău, 1993;
Patraș M., Dicționar economic rus-român.- Chișinău, 1994;
Paul J. J. Welfens,Holger C.1999, Banking, International Capital Flows and Growth in Europe, Ed. Springer, New York;
Philip Kotler – „Managementul marketingului – analiză, planificare, implementare și control”, Ed. Teora, București, 1997;
Philip Kotler – Managementul Marketingului, Ed. Teora 1997;
Piața Financiară – Instrumenete de plată fără numerar, Colecț [55, p.126]ia 2001-2005;
Popescu S., Economie și Management bancar.- București, 1996;
Raport asupra stabilității financiare, 2009;
Raportul Comisiei Europene privind utilizarea serviciilor bancare, septembrie 2009;
Roxin L.Gestiunea riscurilor bancare.- București, 1997;
Site – ul oficial TRANSFOND: http://www.transfond.ro/ro/despre_noi.html;
SiteuloficialSWIFT:http://www.swift.com/about_swift/company_information/index.pag;
Stoica M., Management bancar.-București, 1999;
Tomozei V. ș.a., Riscuri și instrumente financiare de acoperire.-Chișinău, 2002;
Turcu I., Drept bancar.-București, 1999;
Western Union – www.westernunion.com. MoneyGram – www.moneygram.com (Viad – www.viad.com);
Surse web:
http://www.bnm.md;
http://www.docs.md;
http://www.victoriabank.md;
http://www.conspecte.com/Activitatea-Bancară/esența-operațiunilor-de-plăți-și-decontări-în-cadrul-băncii-comerciale.
Anexe:
Anexa 1
Structura sistemului financiar în Republica Moldova
Anexa 2
Structura piramidală a sistemului electronic de plăți
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Transferuri Electronice de Fonduri. Sisteme Electronice Si Sisteme de Transfer Bancar (ID: 148175)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.