Tipologia Consumului In Romania

Tipologia consumului în românia

Cuprins

Introducere

Prezentarea generală a temei

1.1. Definiția consumului

1.2. Termenul de consum

1.3. Consumul rațional

1.4. Norma de consum

1.5. Bugetul rațional de consum

1.6. Tipurile de consum

Analiza consumului în România

Comportamentul de consum

Consumul alimentar

Consumul de servicii

Consumul produselor de lux

Tipologia consumului în România

Introducere

Timpul este o resursă înalt valorizată a consumatorului modern. Consumul populației este una dintre cele mai cuprinzătoare sfere de transpunere în practică a societății noastre.

O coordonată importantă a politicii în domeniul consumului este dată de acoperirea deplină și echilibrată a necesităților umane de trai. Consumul rațional reprezintă orientarea pe bazele științifice a satisfacerii nevoilor populației. În domeniul cercetării consumului știința economică participă la rezolvarea problemelor teoretice și practice ce sunt implicate de acest proces.

Cuvinte cheie: timp, populație, consum, necesități umane de trai , satisfacere nevoilor populației.

Prezentarea generală a temei

1.1 Definiția consumului

Consumul de bunuri și de servicii este un proces complex si reprezintă expresia satisfacerii ansamblului de nevoi ale populației.

Ultima etapă a mișcării surselor de venituri deținute este dată de întrebuințarea și folosirea acestora. Consumul reprezintă întrebuințarea bunurilor economice de către populație si de către administrație pentru satisfacerea nevoilor lor, deci, consumul reprezintă scopul final al oricărei producții.

Potrivit lui K. Marx, consumul creează imboldul pentru producție și fixează în mod ideal obiectul producției, ca o trebuință, ca imagine interioară și ca scop. Fără trebuință nu este producție și consumul reproduce trebuința.

J. M. Keynes consideră consumul ca fiind singurul scop și singura țintă a fiecărei activități economice.

Consumul reprezintă actul final al oricărei activități economice și al mișcării economice prin care se asigură existența oamenilor , precum și satisfacerea unor trebuințe generale ale societății.

1.2. Termenul de consum

Termenul de consum provine din cuvântul din latină „consummare” care înseamnă “a împlini”, “a însuma” și din cuvântul din franceză “consommer” care înseamnă “a împlini” , “a nimici mâncând “.

Consumul apare ca expresie a nevoilor, dar nevoile nu pot să fie confundate cu cererea, noțiunea de cerere este mult mai îngustă decât noțiunea de nevoie. Cererea depinde de posibilitățile producției și rămâne în urma nevoilor individuale. O parte din nevoile populație sunt din sfera relațiilor de piață.

1.3. Consumul rațional

Consumul rațional al populației este o noțiune care are un caracter teoretic și practice complex. Consumul rațional se caracterizează prin parametri cantitativi si calitativi de structură, de nivel și prin tendințe care exprimă satisfacerea în totalitate a sistemului de nevoi al populației.

Consumul rațional are caracter dinamic dat de creșterea și diversificarea nevoilor populației în urma dezvoltării economico-sociale.

Conținutul noțiunii de consum rațional este diferit de la un element la altul al consumului în funcție de rolul fiecăruia în desfășurarea activității omului și de subsistemul de nevoi căruia îi corespunde.

Conceptul de consum rațional exprimă o concordanță, o armonizare între obiectivele urmărite și mijloacele de realizare, el este și în o importantă sferă de manifestare și accentuare a raționalității economice.

Raționalitatea în consum apare ca fiind o trăsătură a procesului consumului populației în evoluția sa și mai apare precum un atribut al politicii în domeniul consumului.

1.4. Norma de consum

Normele de consum reprezintă cantitatea de bunurii și serviciii ce este stabilită pe locuitor sau pe pe familie după criteriile de raționalitate științifică. Normele raționale de consum sunt o expresie a necesităților raționale ale omului și sunt determinate în funcție de caracteristicile economice , tehnice ale vieții și de posibilitatea populației.

În România determinarea normelor minime de consum formează obiectul de studiu din cadrul instituțiilor centrale de sinteză și din institutele de cercetare al unui grup de specialiști. Normele minime de consum sunt reactualizate periodic în raport cu condițiile noi create și cu nivelul ascendent de trai general.

Normele raționale de consum se stabilesc pentru o perioadă de 15-20 de ani, și sunt considerate expresia nevoilor în această perioadă de timp. Ele sunt o reprezentare a evoluției nevoilor și reprezintă posibilitățile de creștere a nivelului consumului.

Pentru cele mai importante bunuri de consum și servicii , normele raționale de consum se exprimă în unități naturale și natural-convenționale. Pentru consumul rațional alimentare normele de consum se exprimă în număr de calorii , proteine , lipide, glucide , vitamine și substanțe minerale. În domeniul consumului de îmbrăcăminte normele raționale de consum se exprimă în bucăți , perechi sau în metrii de țesătură sau perechi de încălțăminte. În cadrul consumului de servicii, având în vedere unitatea de timp și spațiu a producției , normele raționale de consum sunt exprimate în număr de unități și spații de servire și în număr de personalul angajat .

1.5. Bugetul rațional de consum

Bugetul rațional este o formă mai cuprinzătoare de evidențiere a consumului rațional , el cuprinde toate cheltuielile necesare pentru asigurarea consumului , dar și totalitatea veniturilor necesare privind acoperirea lor.

Bugetul rațional evită apariția dezechilibrelor realizate între cerere și ofertă, precum și între producție și consum, prin planificarea veniturilor populației, a prestărilor de servicii și a produției.

Elaborarea bugetelor raționale și normele raționale de consum necesită cercetări laborioase si multidisciplinare având în vedere evoluția sistemului , dimensiunile nevoilor dar și gradul de satisfacere a nevoilor populației .

Una dintre principalele metode ale modelării cererii și consumului este metoda corelației care cunoaște o largă utilizare privind calculele de prognoză a consumului. Metoda corelației permite cunoașterea consumului prin prisma factorilor și identificarea sensului, ea măsoară gradul de influență al fiecărui factor.

În România, veniturile reprezintă factorul de prim ordin care influențează consumul populației.

În literatura de specialitate , funcțiile care reprezintă dependența dintre consum și venit poartă denumirea generică de ,, Curbele lui Engel”.

y=f(x) + ɛ și y=f(x1, x2) + ɛ reprezintă modele unifactorile și bifactoriale ale consumului și cererii, care exprimă relația dintre variabila dependentă (y) și variabila independentă (x) .

Variabila dependentă reprezintă consumul de bunuri alimentare și nealimentare, și prestările de servicii , precum și cheltuielile de consum ale gospodăriilor, iar variabila independentă reprezintă totalitatea factorilor de influență, veniturile, volumul populației și volumul ofertei de bunuri de consum.

Funcțiile utilizate pentru prognoza consumului populației pot fi: funcții crescătoare și funcții descrescătoare. Din categoria funcțiilor crescătoare fac parte funcțiile logaritmice (log y = a + b log x + ɛ) , parabola de gradul II ( y = a + bx + cx² + ɛ), funcția lui Konius (y= x(a +b logx )+ɛ și funcțiile liniare (y = a+ bx+ ɛ).

Din categoria funcțiilor descrescătoare fac parte funcțiile log-loginversă(logy= a+b:x+c logx +ɛ).

1.6. Tipologia consumului

Privind aspectul nivelului la care se desfășoară există două tipuri de consum: consum macroeconomic și consum microeconomic, care este consumul individual, al gospodăriei sau al familiei.

După subiecții consumului există consum privat și consum public. Consumul privat se poate concretiza într-un individ , într-o familie și într-o gospodărie. Consumul public este concretizat în consumul final guvernamental și consumul altor instituții.

În funcție de natura bunului care face obiectul consumului, există consum de bunuri materiale și consum de bunuri nemateriale.

Din punctul de vedere al duratei în care bunurile se consumă , avem consum propriu-zis și consum al bunurilor durabile cu folosință îndelungată.

Un rol esențial în asigurarea calității vieții și al standardului de trai îl reprezintă consumul individual.

Este elaborat un subsistem de indicatori care cuprinde: consumul alimentar, cheltuielile privind consumul pe persoană, familie sau gospodărie, cheltuielile privind consumul alimentar și consumul de băuturi, cheltuieli pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, cheltuielile privind medicamentele și îngrijirile medicale, transportul și telecomunicațiile și cheltuielile privind cultura, educația și învățământul.

Prin analizarea mărimii consumului de bunuri materiale și nemateriale se exprimă costului vieții. Dorința firească a fiecărui cosumator este maximizarea satisfacțiilor de consum și scopul spre care el tinde în comportamentul său.

Cererea de consum depinde de variabila principală care este mărimea venitului. Consumul reprezintă o funcție a venitului disponibil și este exprimată astfel: Cw=f(YwD) , unde Cw reprezintă consumul , iar YwD reprezintă venitul disponibil.

Legea psihologică fundamentală care susține relația dintre venit și cerere , susține că oamenii tind să-și mărească consumul atunci când venitul lor crește, dar nu în aceeași măsură cu creșterea venitului.

2.Analiza consumului în România

În anul 1990, datorită măririi pensiilor și salariilor, s-au reinstituit unele sporuri și prime sau au fost returnate părțile sociale acumulate în perioada comunistă. Acestea s-au adăugat surplusului monetar moștenit de populație. Populația României nu a manifestat o predispuție mai scăzută spre consum, dar era foarte accentuată penuria de mărfuri încât populația nu prea mai avea ce să cumpere.

Liberalizarea prețurilor a aruncat în haos sistemul financiar, sistemul de producție, construcțiile de locuințe și activitățile din agricultură, serviciile pentru populație, piețele și activitățile de comerț intern la sfârșitul anului 1990. Astfel, prețurile au explodat peste noapte și au devalorizat salariile drastic, totodată cu beneficiile protecției sociale și, nu în ultimul rând, economiile populației.

Principalii indicatori macroeconomici, precum puterea de cumpărare sau PIB, reflectă creșterea economică de dupa anul 2003, dar nu trebuie uitat că o mare parte a acestei creșteri exprimă consumul de bunuri și servicii în avans, prin contractarea unor credite bancare.

Produsul intern brut din anul 1985 a fost depășit numai în anii 2002-2003, urmând ca în 2004 să fie depășită cea mai mare valoare a PIB, înregistrată înainte de anul 1989.

Figura 2.1. Produsul intern brut al României în intervalul 1985-2008 (mld. $ SUA)

Sursă: Global Human Development Reports, http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2009

consultat la 20.03.2015, ora 20:00

2.1.Comportamentul de consum

Comportamentul de consum al populației din România s-a structurat în funcție de politicile socioeconomice relevante adoptate de către Guvern și condițiile obiective de viață ale gospodăriilor. Astfel, în cei mai mulți ani din intervalul 1990-2007, chiar și salariații au alocat mai mult de jumătate din resursele destinate consumului pentru capitolul alimentar, țigări și băuturi, restul resurselor fiind alocate produselor nealimentare și serviciilor.

În familiile cu mai puțin de patru copii, tendința naturală a fost ca pe măsura creșterii numărului de copii, să crească cheltuielile alimentare, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii să scadă.

Figura 2.2. Cheltuielile de consum ale gospodăriilor, în funcție de numărul copiilor sub 18 ani aflați în întreținere, în anul 2006

Sursa: Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile și consumul populației în anul 2006, I.N.S., consultat la 21.03.2015, ora 21:00

Familiile cu patru sau mai mulți copii, nu și-au putut permite un model asemănător al cheltuielilor, deoarece satisfacerea trebuințelor alimentare a redus consumul de servicii și cel nealimentar. Pentru multe familii cu patru sau mai mulți copii, viața pe datorie a fost un fapt cotidian.

2.2.Consumul alimentar

România este una dintre cele două țări din Uniunea Europeană care dispun de premise naturale optime pentru a asigura un nivel de hrănire corespunzător.

De-a lungul ultimilor 20 de ani, populația a alocat aproximativ jumătate din cheltuielile de consum pe alimente. În anii foarte dificili economic, alocau mai mult de jumătate, iar în anii mai prosperi, alocau între 45-50%. Acest fapt situează România între țările europene cu un model de consum puternic tensionat la nivelor altor capitole ale consumului, datorită capitolului alimentar.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură afirma în raportul său din 2007 că circa 2,5% din populația totală a fost subnutrită în perioadele 1993-1995 și 2001-2003. Aceste cazuri de subnutriție au fost provocate de accesul economic redus la hrană a anumitor categorii sociale.

2.3.Consumul de servicii

Viața actuală a devenit aproape de neconceput în absența unor servicii de comunicații, a serviciilor audio-video, a unor minime facilități de transport, a rețelelor de utilități publice și a serviciilor de sănătate sau de educație.

Consumul de servicii este divers și foarte inegal de la o categorie socială la alta. Serviciile din România oferă în prezent un loc de muncă pentru aproape trei sferturi din populație, generând cam două treimi din PIB, cel mai consistent fiind sectorul comercial.

Majoritatea populației a întâmpinat, în ultimii 20 de ani, mari dificultăți în achitarea la timp a costurilor utilităților publice, din cauza nivelului scăzut al veniturilor. Ponderea cheltuielilor cu utilitățile publice a fost covârșitoare în bugetul familiior de pensionari, salariați cu salarii mici și șomeri. Acestea nu ar fi putut fi susținute fără intervenția asistenței sociale.

Figura 2.3. Ponderea cheltuielilor pentru plata serviciilor în cheltuielile totale de consum ale gospodăriilor, în anii 1997 și 2007

Sursa: Anuarul Statistic al României, consultat la data 22.03.2015, ora 19:00

2.4.Consumul produselor de lux

O țară ca România, cu peste 500 de persoane având venituri anuale peste 10 milioane de euro, a devenit interesantă pentru multe branduri de lux. Experții de marketing știu deja că mișcările de pe piețele principale ale luxului din țară, arată evoluțiile ce vor avea loc pe alte piețe, deoarece, de regulă, obiceiurile de consum ale bogaților se modifică în funcție de informații primite din surse sigure.

Astfel a devenit România una dintre cele mai atractive piețe regionale pentru mărcile de lux ale industriilor hoteliere, de turism, spa, automobile, modă, parfumuri, accesorii, vinuri, companii aeriene ș.a. Asemenea produse și servicii sunt cumpărate nu numai de cei care au venituri mai mari de 100 000 de euro pe an, ci și de consumatorii ocazionali ai marilor credite bancare. Cele mai mari vânzări se înregistrează pe segmentele auto, modă, electronice, bijuterii, accesorii, parfumuri, ceasuri.

Preferințele pentru produsele de lux a românilor din clasa mijlocie s-au schimbat radical. În comunism, consumatorii cu venituri mai ridicate aspirau la produse mai mult exotice decât de lux, remarcabile mai ales datorită rarității lor sau prețurilor exorbitante, decât prin calitatea excepțională.

Potrivit Marianei Stanciu, consumul ostentativ, cel care ilustrează un anume tip de reușită economică, este la ordinea zilei pentru românii îmbogățiți de curând. În acest sens, s-a conturat o altă categorie de consumatori ocazionali ai măcilor de lux – românii care, asiprând la un statut social mai ridicat, investesc în mărfuri de lux – bani împrumutați, de regulă, de la bănci.

Studiu de caz – Piața bunurilor de lux din România

Piața bunurilor de lux din România a scăzut la 350 milioane euro în anul 2009, însemnând o scădere de 30-35%. Aceasta scădere pe piața bunurilor de lux s-a datorat crizei economice.

Conform raportului realizat de CPP Managing Consultants, piața bunurilor de lux din Bulgaria a fost depășită de cea din România, prima fiind evaluată la 250 milioane euro, în timp ce în Serbia a atins 300 milioane euro.

Cel mai mare declin pe piața bunurilor de lux din România a fost raportat în industria auto și ambarcațiunile de lux. Centrele de spa au fost singurele care s-au păstrat la nivelul din 2008.

Brandurile de lux, precum Max Mara, La Perla, Pal Zileri și Canali, operate în franciză, au înregistrat scăderi de până la 20% în 2009, în timp ce Louis Vuitton a avut cele mai bune rezultate: 3,1 milioane euro.

În același timp, bunurile de lux contrafăcute au o creștere ușoară pe piața din România, cele mai căutate fiind Louis Vuitton, Dolce&Gabbana, Prada, Chanel și Dior. Aceste produse sunt importate pe ruta Turcia-China-Malaezia.

Deoarece mulți români preferă să meargă la shopping peste granițe, valoarea pieței de lux din România nu reprezintă suma totală pe care aceștia o cheltuie pentru bunurile de lux.

Concluzii

În concluzie, putem afirma faptul că orice om este un consumator. Prin consum urmărim satisfacerea nevoilor și dorințelor noastre. Cu toții consumăm bunuri materiale sau nemateriale, produse scumpe sau mai puțin scumpe.

Pentru a consuma avem nevoie de resurse financiare, deci, consumul nostru depinde de venitul pe care îl avem. Cu cât venitul nostru este mai mare, cu atât tindem să consumăm produse mai scumpe.

După părerea mea, pe fondul crizei economice, consumul de bunuri și servicii este neverosimil de redus, afectând nu numai consumatorii de rând, ci și companiile private, deoarece acestea nu pot supraviețui prea mult fără vânzări.

Bibliografie

Grigore Vâlceanu, Consumul populației în Republica Socialistă Română, Editura Academiei Republice Socialiste, anul 1981, București

K. Marx, Bazele criticii economice politice, Partea I, Editura Politică, anul 1972, București

J.M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, Editura Științifică, anul 1970, București

C. Moineagu, Modelarea corelațiilor în economie, Editura Științifică, anul 1974, București

Huma Cristina, Ilie Simona, Mihailescu Adina, Neagu Gabriela, Stanciu Mariana, Consumul populației în România, Editura Omnia UNI S.A.S.T. , anul 2010, Brașov

http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2009

www.insse.ro/cms/ro

www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2008