Tehnici de Plata Sii Decontare Utilizate In Comertul Exterior

CUPRINS

Introducere

CAP. I INSTRUMENTE DE PLATĂ UTILIZATE ÎN COMERȚUL EXTERIOR

Date generale referitoare la modalitățile de decontare a tranzacțiilor internaționale

Instrumentele plăților internaționale

Cambia

Biletul la ordin

Cecul

Cardul

CAP. II TEHNICI DE PLATĂ ȘI DECONTARE UTILIZATE ÎN COMERȚUL EXTERIOR

1. Condițiile de plată folosite în tranzacțile internaționale

1.1. Plata în avans

1.2. Plata dupa livrare

1.2.1. Plata la predarea mărfii

1.2.2. Plata contra factură

2. Tehnici internaționale de plată

2.1. Acreditivul documentar

2.1.1. Elementele generale privind acreditivul documentar

2.1.2. Părțile participante și principalele etape în derularea acreditivului documentar

2.1.3. Procedura deschiderii acreditivului documentar

2.1.4. Tipuri de acreditive documentare

2.2. Incasso-ul documentar

2.2.1. Elementele generale privind incasso-ul documentar

2.2.2. Părțile participante și responsabilitățile acestora

2.2.3. Mecanismul derulării plății prin incasso documentar

2.3. Ordinul de plată

2.4. Scrisorile de credit

2.4.1 Scrisoarea de credit comercială

2.4.2. Scrisoarea de credit cu clauză roșie

2.4.3. Scrisoarea de credit stand-by

3. Studiu de caz privind plata prin acreditiv documentar

Concluzii

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL I

INSTRUMENTE DE PLATĂ UTILIZATE ÎN COMERȚUL EXTERIOR

Date generale referitoare la modalitățile de decontare a tranzacțiilor internaționale

Instrumentele plăților internaționale

Cambia

Cambia este un ordin scris și necondiționat adresat de o persoană numită trăgător, unei alte persoane numită tras, de a achita o sumă de bani unui terț numit benficiar la o anumită scadență.

Cambia cuprinde obligația scrisă de a plăti sau de a face să se plătească la scadență, o sumă de bani determinată.

Elementele esențiale ale unei cambii sunt:

denumirea de cambie înscrisă chiar in cuprinsul titlului și exprimată în limba folosită pentru redactarea ei;

ordinul de a plăti necondiționat o sumă de bani determinată;

denumirea persoanei căreia trebuie să i se plătească suma respectivă;

data scadenței cambiei;

locul plății;

denumirea beneficiarului;

data și locul emisiunii;

denumirea și semnătura trăgătorului.

Toate aceste elemente sunt obligatorii deoarece altfel cambia își pierde valabilitatea.

În circulația unei cambii sunt implicate trei persoane:

trăgătorul, este și creditorul care ar trebui să primească suma înscrisă în cambie;

trasul, este debitorul care urmează a efectua plata;

beneficiarul, este persoana care încasează suma și poate fi o terță persoană sau chiar emitentul.

Uneori, în circulația unei cambii, poate interveni și o a patra persoană, care prin operațiunea de avalizare, își ia angajamentul că va achita suma de bani la scadență. Avalul presupune menționarea în scris a acestei operațiuni, direct pe cambie, sau separat. Prin această operațiune, creditorul emite cambia, o remite debitorului, care o va accepta prin înscrierea pe fața documntului a cuvântului „acceptat” și a semnăturii, apoi cambia este remisă beneficiarului. Acesta din urmă, o va păstra pâna la scadență când o va prezenta trasului, care, in mod obligatoriu, va efectua plata sau o va sconta ori negocia pâna la scadență.

În cazul cambiei emise „la ordin” beneficiarul poate trasmite dreptul său de creanță unei alte persoane, înscriind pe verso documentului formula „plătiți la ordinul….” (numele și prenumele persoanei respectiv denumirea firmei care devine beneficiar), după care datează și semnează. Această operațiune se numește andosare sau gir, iar beneficiarul care trasferă dreptul său se numește girant. Fiecare nou beneficiar poate proceda la fel, devenind astfel, la rândul său girant pâna la scadența cambiei.

Girul poate fi complet, atunci când cuprinde numele beneficiarului, sau poate fi în alb, atunci cand numele beneficiarului nu este precizat.

În cazul în care beneficiarul cambiei are nevoie de disponibilități bănești, el poate prezenta cambia unei bănci, înainte de scadență, în vederea unei scontări.

În această situație, banca plătește celui care prezintă cambia suma înscrisă pe cambie, adică valoarea nominală, mai puțin o sumă ce reprezintă dobânda pâna la scadență, sumă denumită taxă de scont. Suma pe care o primește cel care prezintă cambia la banca poartă denumirea de valoare actulă.

În cazul în care banca are nevoie de lichidități, aceasta poate prezenta la rândul ei cambia la Banca Centrală, înainte de scadență, în vederea unei rescontări.

Funcțiile econmice ale cambiei sunt:

funcția de instrument de schimb;

funcția de instrument de plată;

funcția de instrument de credit.

Trăsăturile cambiei:

Transferabilitatea. Cambia poate fi transmisă prin operațiunea de gir de la o peroană la alta, obligația plătitorului rămânând valabilă până la scadență, în timp ce creditorul se poate schimba de mai multe ori.

Negociabilitatea. Noul creditor acceptă prin transfer cambia plătind sau rambursând un anumit procent din valoarea nominală, la data consimțământului.

Cesiunea creanțelor. Reprezintă actul prin care un creditor transferă altei persoane drepturile de creanță, fie in mod gratuit, fie cu titlu oneros.

Solidaritatea participanților la procesul cambial. Persoanele implicate în calitate de beneficiari răspund solidar la plata la scadență a datoriilor pe care le generează circuitul cambial. Girantul rămâne obligat față de giratar sau față de posesorul cambiei la momentul plății, de a plăti suma prevazută, dacă debitorul inițial, respectiv trasul, nu poate face plata respectivă. Fiecare nou semnatar va aduce prin implicarea sa directă în circuitul cambial o nouă garanție. Această garanție este reprezentată de mărimea resurselor sale financiare, respectiv de capacitatea sa de plată.

Biletul la ordin

Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin, prin care o persoană denumită emitent, se obligă, categoric și necondiționat, să achite o anumită sumă beneficiarului, la data și locul specificat în document.

Elementele esențiale și obligatorii ale unui bilet la ordin sunt:

denumirea de bilet la ordin înscrisă chiar în textul titlului și exprimată in limba folosită pentru redactarea acestuia;

denumirea și adresa emitentului;

obligația necondiționată a acestuia de a plăti o sumă determinată;

denumirea și adresa beneficiarului;

data scadenței și locul unde se va efectua plata;

data și locul emiterii;

semnătura emitentului.

În lipsa acestor elemente, biletul la ordin este nul.

În circulația unui bilet la ordin sunt implicate doua persoane:

emitentul, este debitorul care se obligă să plătească o sumă determinată la scadență;

beneficiarul, este creditorul care va primi suma de bani la scadență, ori la ordinul său.

Biletul la ordin poate fi girat (andosat) către alte persoane ori avalizat de una sau mai multe persoane.

Andoasarea sau girul este operațiunea prin care posesorul biletului la ordin, transferă altei persoane, printr-o declarație scrisă și semnată, toate drepturile sale provenite din titlu.

Deținătorul inițial al biletului la ordin poate păstra titlul până la scadență, poate să-l transmită unei alte persoane pentru stingerea unei datorii, sau băncii pentru a obține un credit.

Transmiterea biletului la ordin altor persoane pentru stingerea unor datorii se face prin operațiunea de gir sau andosare.

Avalizarea este operațiunea prin care o persoană (avalistul) se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul).

Avantajele biletului la ordin:

permite benficiarului să-și transfere creanța;

cerințe formale relativ simple cu precădere in cazul formularelor standardizate oferite de către bănci;

exclude riscul de schimb;

indică exact termenul de plată;

materializează datoria importatorului.

Funcțiile economice ale biletului la ordin sunt:

funcția de instrument de plată, constă in faptul ca emitentul are de achitat o datorie față de o terță persoană, adică beneficiarului;

funcția de titlu de garanție, in cazul creditelor pe termen scurt, băncile comerciale pot cere debitorului anumite garanții ale plății ratelor de credit, a dobânzilor și comisioanelor prin emiterea unor bilete la ordin care au scadențele la termenele de plată ale ratelor.

funcția de instrument de credit comercial, prin mecanismul acestor operațiuni, vânzătorul dispune de o garanție suplimentară cu privire la rambursarea creditului deoarece în momentul livrării mărfurilor, vânzătorul se obligă să plătească la scadență contravaloarea mărfii livrate.

funcția de instrument de credit, presupune asigurarea unei circulații mai rapide a creanțelor, în sensul că beneficiarul biletului la ordin poate obține în schimbul transmiterii creanței sale, o sumă de bani înainte de scadență.

Cecul

Cecul este un ordin scris și necondiționt dat de o persoană numită trăgător, unei bănci numită tras, de a plăti o sumă de bani unui terț numit beneficiar.

Caracteristicile cecului:

Este un ordin de plată și nu neapărat un instrument de credit. Pentru folosirea cecului trăgătorul trebuie să constituie la bancă un provizion prin care să se facă plata.

Cecul se plătește la vedere, adică la prezentare, dar nu mai târziu de o anumită dată pentru a evita frauda.

Elementele esențiale și obligatorii ale unui cec sunt:

denumirea de cec înscrisă în textul titlului și exprimată in limba flosită pentru redactarea acestuia;

ordinul condiționat de a plăti o sumă de bani;

numele trasului;

locul unde trebuie afectuată plata;

data și locul emiterii cecului;

semnătura trăgătorului.

Toate aceste elemente sunt obligatorii, altfel cecul își pierde valabilitatea.

În circulația unui cec sunt implicate trei persoane:

trăgătorul/ emitentul care dă ordinul efectuării unei plăți;

trasul/ banca care primește ordinul de a plăti o anumită sumă de bani;

beneficiarul/ purtătorul cecului/ o terță persoană care va incasa la scadență suma indicată prin inscris.

În cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale se utilizează mai multe tipuri de cecuri care pot fi clasificate in funcție de urmatoarele criterii:

După modul in care este plătit beneficiarul:

cecul nominativ, care cuprinde beneficiarul deci nu poate fi plătit decât acelui beneficiar;

cecul la ordin, care se transmite prin andosare prin înscrierea pe verso documentului a mentiunii „plătiți la ordinul lui…” urmată de semnatură;

cecul la purtător, nu este indicat numele beneficiarului și poate fi incasat de cel care îl prezintă.

După modul de incasare cecul poate fi:

nebarat (de casă sau alb), care se plătește in numerar la bancă;

barat (prin două linii paralele, in diagonală, pe fața cecului, pentru a interzice băncii să plătească in numerar), care se achită prin virarea sumei in contul bancar al beneficiarului;

de virament, care nu se achită imediat (există in textul cecului ordinul de a vira suma intr-un cont al cărui număr este indicat)

documentar, prin care trăgatorul conditionează plata sumei către beneficiar cu condițtia ca acesta să prezinte documente doveditoare cu privire la existenșa, expedierea si calitatea mărfii sau la prestarea serviciilor;

certificat (certificarea se face de către bancă despre existența sumei de plată din document), care presupune existența expresă a provizionului și obligația trăgătorului să prezinte cecul băncii la care are cont si disponibil;

de voiaj (plătibil la vedere) care se folosește pentru achitarea cheltuielilor turiștilor și prin intermediul căruia aceștia pot obține de la o bancă străină sume în valută pentru acoperirea cheltuielilor (solicitantul cecului de voiaj trebuie să dețină un cont în valută la una din cele opt bănci comerciale care emit astfel de cecuri).

Girarea este operațiunea prin care beneficiarul unui cec transferă toate drepturile sale de creanță unei terțe persoane. Persoana care cedează drepturile sale se numește girant, iar persoana care acceptă cecul se numește girator.

Astfel, deosebim:

gir in formă plină, adică este indicat numele giratorului;

gir in formă albă, numele giratorului nu este precizat

gir la purtător, pe verso documentului este inscrisă mențiunea: „plătiți la purtător”.

Avalizarea cecului este o operațiune de garanție personală, înscriind pe verso documentului avalistul, ștampila și data când a avut loc avalizarea. În calitate de avalist poate fi orice persoană terță care nu apare în calitate de trăgător, tras și beneficiar.

Cardul

Cardul reprezintă un instrument de plată bazat pe electronică, ca o alternativă la instrumentele „clasice” de plată (numerar si cec), care permite deținătorului său să efectueze plata bunurilor și serviciilor achiziționate, prin accesarea procedurii de autorizare si plată cu card. Este un suport de tranzacții standardizat, securizat si informatizat.

Cardul prezintă următoarele trăsături generale:

Elemente de identificare ale emitentului:

numele și marca instituției financiar-bancare emitente a cardului;

însemnele si mărcile organizației internaționale de plată prin card a cărei membru este banca emitentă;

elementele de identificare ale tipului de card.

Elemente de personalizare:

numele și prenumele posesorului autorizat;

numărul de cod al cardului care conține numărul de identificare al emitentului și al posesorului.

Elemente de securitate:

holograma;

simbolul tipului de card;

datele privind termenul de valabilitate al cardului;

banda magnetică de pe spatele cardului, care conține elemente codificate de individualizare a cardurilor;

semnatura posesorului autorizat;

alte caractere imprimate in relief.

Cardurile, sub forma de credit card, au apărut pentru prima dată în S.U.A. în anul 1947 și au început să fie folosite în Europa de vest începând din anii `60, însă utilizarea și dezvoltarea lor s-a extins abia după anii `80.

În țările dezvoltate există o mare varietate de carduri, puse la dispoziția publicului. Cele mai cunoscute tipuri de carduri sunt:

credit-card

store-card

debit-card

smart-card

card multifuncțional

Credit-card (cartea de credit) este un instrument de plată care atestă faptul că posesorului acestuia i-a fost deschisă o linie de credit, care îi permite să achiziționeze mărfuri și servicii sau să ridice numerar, în limita unui plafon prestabilit. În cazul in care posesorul utilizează mai mulți bani decat limita plafonului stabilit, se consideră a fi un credit acordat de bancă. Posesorul credit-cardului are doua variante de a rambursa creditul:

fie rambursarea in totalitate a creditului la sfarșitul unei perioade stabilite și specificate în contractul incheiat intre bancă și client;

fie rambursarea parțială a creditului, partea rămasă neachitată fiind considerată o prelungire a creditului acordat anterior.

Store-cardul este o variantă a credit-cardului, având același mod de întrebuințare, ca și acesta. Emiterea de store-carduri a devenit necesară datorită faptului că marile magazine sau companii de deservire a populației au introdus propriile carduri, denumite store-card, preferând astfel emiterea unui instrument de plată propriu, care practic concurează credit-cardurile, din mai multe considerente:

in primul rand, pentru asigurarea loialității clienților față de magazinul sau compania de deservire;

in al doilea rand, prin facilitțtile de plată ce sunt oferite clienților se urmărețte creșterea volumului vânzărilor.

Debit-cardul (cartea de debit) este un instrument de plată care permite posesorului său achiziționarea de bunuri și servicii, prin debitarea contravalorii acestora, doar pe seama fondurilor disponibile in contul său.

Smart-cardurile (cardurile inteligente) reprezintă ultima generație de carduri. Memoria lor este inmagazinată intr-un cip. Cip-ul are o memorie mult mai mare în comparație cu memoria cuprinsă în banda magnetică a cardurilor clasice. Smart cardurile funcționează ca un portofel electronic, in sensul că sunt incărcate cu o anumită sumă de bani.

Cardul multifuncțional este de fapt tot un debit-card, care insă mai indeplinește și alte roluri, cum ar fi:

acela de carte de numerar (cash-card), un instrument cu ajutorul căruia deținătorul poate retrage numerar de la distributoarele automate de numerar (bancomate), prin tastarea pe claviatura aparatului a codului său personal de identificare, codul PIN (Personal Identification Number);

acela de carte de garantare a cecurilor (cheque guaranteed card), care asigură garantarea unui cec emis și semnat, pana la concurența unei sume specificată de banca emitentă a cecului.

Cardurile au urmatoarele funcții:

funcția de retragere de fonduri, cele mai multe carduri sunt folosite pentru a scoate bani din ATM-uri (Automat Teller Machines);

funcția de plată, cardul poate fi folosit pentru a cumpăra bunuri și servicii, fie din punctele de vânzare unde sunt afișate mărcile de carduri acceptate, fie prin Internet;

funcția de credit, fiecărui detonator de card i se dă o limită de credit în contul de card;

funcția de garanție a cecurilor, în ideea de a spori acceptarea cecurilor în comerțul cu amănuntul, băncile din câteva țări au introdus un cec garantat cu card, pe care îl pun la dispoziția clienților considerați de încredere;

alte funcții; servicii de călătorie, de asigurare, de asistență medicală etc.

CAPITOLUL II

TEHNICI DE PLATĂ ȘI DECONTARE UTILIZATE ÎN COMERȚUL EXTERIOR

Condiții de plată folostite în tranzacțiile internaționale

Plata în avans

Plata în avans este o tehnică de plată care este cea mai sigură pentru exportator și cea mai riscantă pentru importator. Această tehnică se utilizează numai atunci când exportatorul are o poziție forte în negocieri, importatorul are o necesitate urgentă de marfă sau pentru achiziții de valoare redusă. Instrumentele de plată folosite, în acest caz, sunt cecul, cardul, cambia sau ordinul de plată.

Plata dupa livrare

1.2.1 Plata la predarea mărfii

Plata la predarea mărfii se utilizează pentru trancțiile de valoare redusă și are avantajul ușurinței de realizare. Această tehnică de plată constă în faptul că vânzătorul mărfii instructează pe cărăuș (firma de transport) să prezinte marfa destinatarului livrării și să o predea contra plății în numerar sau prin cec.

Utilizată în tranzacțiile comerciale internaționale, această tehnică simplă de plată, implică prezența a trei părți:

exportatorul, care expediază marfa și îi prezintă cărăușului o scrisoare de instrucțiuni prin care precizează suma ce trebuie încasată în urma predării mărfii, precum și mijlocul de plată ales;

cărăușul, care, în urma acceptării mandatului, va efectua atât transportul, cât și încasarea contravalorii mărfii;

importatorul, care, primind mărfurile în confromitate cu condițiile stipulate în contract, este obligat să achite cărăușului contravaloarea acestora.

Principalul dezavantaj al acestei tehnici de plată rezultă din riscul de refuz al plății din partea importatorului, ceea ce produce daune de partea vânzătorului și necesitatea intentării unui proces pentru despăgubiri.

1.2.2. Plata contra factură

Plata contra factură este o tehnică simplă utilizată pentru tranzacții de valoare mică sau în relațiile dintre firmele aparținând aceluiași grup. Această tehnică presupune o bună cunoaștere și încredere reciprocă a partenerilor.

Mecanismul operațiunii este foarte simplu: după ce exportatorul și-a îndeplinit obligațiile de livrare trimite factura comercială direct la cumpărător, care va plăti contravaloarea acesteia la data stabilită prin contract. Plata se poate efectua prin virament, cec, cambie.

Avantajul acestei tehnici constă în evitarea formalităților și costurilor legate de o modalitate mai complexă de plată, dar impune o încredere absolută între părți, în caz de litigiu, exportatorul este lipsit de protecție.

Plata contra factură este o modalitate practicată, în mod frecvent, în relațiile de afaceri pe plan intern între parteneri tradiționali: mărfurile sunt livrate pe o bază regulată și vânzătorul prezintă cumpărătorului evidența exactă a acestora, cumpărătorul urmând să plătească prin cec sau cambie.

Tehnici internaționale de plată

Acreditivul documentar

Acreditivul documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de către o bancă la ordinul și în contul clientului său care este exportatorul, de a plăti o anumită sumă de bani, ce reprezintă contravaloarea exportului, contra unui set de documente ce atestă efectuarea obligației, adică livrarea mărfii, pe care exportatorul se obligă să le prezinte și să le emită în condițiile și în termenele stabilite de ordonatorul acreditivului. Este modalitatea de plată cea mai utilizată in comerțul exterior.

Elementele generale privind acreditivul documentar

Acreditivul documentar trebuie să cuprindă în mod obligatoriu anumite elemente, cum ar fi:

denumirea și sediul băncii care deschide acreditivul documentar;

denumirea și sediul ordonatorului (cumparatorului);

denumirea și sediul beneficiarului;

termenul de livrare al mărfurilor;

termenul de vlabilitate al acreditivului documentar și locul unde expiră acesta;

momentul deschiderii acreditivului, care cuprinde succesiunea urmatoarelor etape:

incheierea contractului dintre vânzător și cumparator,

importatorul dă ordin băncii sale să deschidă un acreditiv documentar la dispoziția exportatorului,

deschiderea acreditivului documentar,

notificarea exportatorului.

valoarea acreditivului și valuta în care se exprimă, precum și documentele în baza cărora se face dovada livrării;

denumirea mărfii cu menționarea principalelor caracteristici și documentele care fac dovada livrării;

confirmarea acreditivului documentar;

felul acreditivului.

Părțile participante și principalele etape în derularea acreditivului documentar

În circulația unui acreditiv sunt implicate patru părți:

Ordonatorul acreditivului documentar, care în relația contractuală:

este importatorul beneficiar al mărfurilor, prestațiilor sau serviciilor;

inițiază relația de acreditiv documentar prin instrucțiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul;

completează formularul intitulat „Ordin de deschidere a acreditivului documentar”, unde precizează toate condițiile de termene și documente conform cărora banca poate efectua plata;

Beneficiarul acreditivului, în relația contractuală este:

exportatorul, prestatorul de servicii;

persoana în favoarea căreia banca importatorului s-a angajat la plată;

persoana care încasează banii dacă s-au indeplinit condițiile de termene și documente cuprinse în textul acreditivului documentar.

Banca emitentă este:

banca importatorului, care la solicitarea ordonatorului (importatorului), își asumă în scris angajamentul ferm de plată în anumite condiții de termene și documente, în favoarea exportatorului;

bancă plătitoare, dacă acreditivul documentar este domiciliat la ea.

Banca corespondentă (situată de regulă în țara exportatorului) este banca prin care banca emitentă transmite textul acreditivului documentar spre a fi comunicat beneficiarului (exportatorului), și poate fi:

Bancă notificatoare – în situația în care plata are lor la banca emitentă sau la o terță bancă.

Banca notificatoare are următoarele obligații:

să anunțe exportatorul de deschiderea acreditivului documentar;

să primească de la exportator documentele și să le transmită băncii plătitoare;

să primească comision de notificare.

Bancă plătitoare – în situația în care acreditivul documenar este domiciliat la ea.

Banca plătitoare are următoarele obligații;

să plătească documentele prezentate de exportator în strictă concordanță cu termenele și condițiile acreditivului documentar;

să remită documentele băncii emitente.

Bancă trasă / acceptată – în situația în care plata urmează să se facă prin cambii trase asupra sa.

Banca trasă are următoarele obligații:

să primească documentele și cambiile de la exportator;

să accepte cambiile și să le restituie exportatorului;

să remită documentele importatorului sau băncii emitente;

să achite la scadență cambiile beneficiarului;

să incaseze comisionul de accept / plată documente.

Banca negociatoare – în situația în care se utilizeaza o cambie trasă asupra băncii emitente și o altă bancă este însărcinată cu negocierea plății.

Banca negociatoare are următoarele atribuții:

preia documentele de la exportator;

achită aceste documente;

remite documentele băncii emitente;

încasează comisionul de negociere.

Bancă confirmatoare – atunci când, la angajamentul de plată al băncii emitente, se adaugă propriul ei angajament egal ca valoare și condiții.

Banca confirmatoare are următoarele atribuții:

efectuează plata, în cazul în care banca emitentă nu-și onorează angajamentul;

încaseaza comisionul de confirmare.

Principalele etape în derularea unui acreditiv documentar sunt:

încheierea unui contract de comerț exterior între importator și exportator în care se specifică faptul că cei doi sunt de acord ca plata să se efectueze prin acreditiv documentar;

exportatorul pregatește mărfurile pentru expediere;

importatorul îi ordonă băncii sale deschiderea unui acreditiv documentar;

banca importatorului (banca emitentă) emite acreditivul documentar, incluzând în el, descrierea detaliată a documentelor pe care exportatorul le va prezenta, apoi acreditivul documentar este transmis băncii exportatoare;

banca exportatorului (banca notificatoare) îl notifică pe exportator despre primirea acreditivului documentar, după care acesta livrează documentele pentru a demonstra că marfa a fost trimisă. În cazul în care, exportatorul trimite documentele în conformitate cu termenii acreditivul, acesta poate fi sigur de efectuarea plății;

exportatorul expediază marfa importatorului;

exportatorul prezintă documentele care atestă că marfa a fost expediată;

banca exportatorului verifică autenticitatea documentelor;

dacă documentele sunt corecte banca importatorului va efectua plata către banca exportatorului așa cum s-a stabilit în acreditiv;

importatorul va primi documentele și iși va prelua marfa.

În toate aceste etape este necesar ca tranzacțiile să fie însoțite de documente legale. Documentele care se întocmesc pot fi grupate în patru mari categorii:

documente comerciale;

documente de transport;

documente de asigurare;

documente financiare.

Documentele comerciale

Factura este un document de natură contabilă, care cuprinde expeditorul, destinatarul mărfurilor, prețul și valoarea mărfurilor.

În tranzactțiile internaționale, factura se prezintă sub doua forme:

factura comercială (commercial invoice);

factura consulară.

Factura comercială este întocmită de către exportator și trimisă pe adresa importatorului odată cu livrarea mărfurilor. Aceasta cuprinde date de identificare aferente livrării. În cazul tranzacțiilor decontate prin acreditiv documentar este necesar ca descrierile din factură să corespundă cu cele din acreditivul documentar.

Factura consulară este emisă la cererea exportatorului de către consulatul țării importatoare aflat în țara acestuia.

Documentele de transport

Conosamentul („Bill of Lading”) este un document emis de către firma de transport la ordinul exportatorului, pentru transportul pe cale maritimă.

Cele mai frecvente forme ale conosamentului sunt:

conosament forma lungă, în care termenii și condițiile contractuale sunt inscrise pe verso;

conosamentul forma scurtă, în care termenii și condițiile contractuale sunt inscrise pe fața documentului;

conosamentul direct;

conosamentul pentru transport combinat, care este întocmit pentru transportul pe cale maritimă, rutieră, feroviară etc.;

conosamentul charter-party, este folosit pentru a expedia mărfurile de la un port la altul.

Scrisoarea de transport aerian, este un document emis de către transportator și cuprinde detalii referitoare la zbor și data predării mărfurilor.

Scrisoarea de transport feroviară, este un contract de transport pe calea ferată pentru transportul internațional, care se încheie în momentul în care stația de predare a căii ferate a primit marfa pentru transport și a aplicat ștampila cu data stației de expediție.

Scrisoarea de transport rutieră este un contract de transport rutier intenrțional numit CMR (Certificate of Movement by Road).

Documentele de asigurare

Polița de asigurare este un document emis de către firma de asigurare și cuprinde tipul asigurării, precum și condițiile de asigurare.

Certificatul de asigurare este un document în care este detaliată polița de asigurare și în același timp certifică existența acesteia.

Procedura deschiderii acreditivul documentar

Cererea de deschidere a acreditivului

Cererea de deschidere a acreditivului este întocmită de ordonator și ea cuprinde instrucțiunile pe care acesta le dă băncii emitente la care acreditivul este domiciliat. În general, o asemenea cerere cuprinde:

numele și adresa ordonatorului;

numele și adresa completă a beneficiarului;

suma de plată;

forma acreditivului: revocabil, irevocabil, irevocabil confirmat;

modul de realizare a acreditivului: prin plată la vedere, prin plată directă, prin acceptare, prin negociere;

ce fel de cambii trebuie trase și la ce scadență;

descrierea sumară a mărfurilor, cu precizarea cantității, prețului și scadenței;

dacă frachtul trebuie plătit sau nu în avans;

indicarea documentelor cerute;

locul încărcării, expedierii sau preluării în sarcină a mărfii și indicarea destinației ei;

dacă transbordarea este permisă sau interzisă (schimbarea mijlocului de transport în timpul călătoriei);

dacă sunt permise sau interzise expedițiile parțiale;

data limită a încarcării, expediției sau luării în sarcină;

termenul în care, după data deschiderii acreditivului, conosamentul sau alte documente de expediție trebuie să fie prezentate la plată, acceptare sau negociere;

data expirării acreditivului;

dacă acreditivul trebuie să fie transferabil;

modul de transmitere a acreditivului (telegramă, telex, telefax etc.).

Dacă acreditivul prevede un transport împlicând mai mult de un nod de transport sau prescrie documente de transport combinate, fără să le precizeze forma și emitentul, documentele vor fi acceptate așa cum sunt prezentate, oricare ar fi forma lor și numele emitentului.

În cazul plăților internaționale, cererea de deschidere a acreditivului se va redacta într-o limbă de uz internațional convenită între părțile implicate.

Acreditivul

Banca emitentă întocmește acreditivul documentar, pe baza instrucțiunilor ordonatorului, pe care urmează să îl transmită beneficiarului direct, sau prin intermediul băncii sale (banca notificatoare). Conținutul instrucțiunilor va fi preluat întocmai din cererea de deschidere a acreditivului, fără adaosuri și interpretări ori traducere în altă limbă.

Tipuri de acreditive documentare

Acreditivele se clasifică după mai multe criterii, astfel:

Din punct de vedere al fermității angajamentului bancar:

Acreditivul revocabil este acel acreditiv care poate fi modificat sau anulat la banca emitentă în orice moment, fără avizul prealabil al beneficiarului. Acreditivul revocabil este foarte rar utilizat deoarece irevocabilitatea este cea mai importantă trăsătură pentru care este folosit de fapt acreditivul.

Acreditivul irevocabil este acreditivul care conține asigurarea că nu va fi retras sau modificat de oronator în termenul de valabilitate al acestuia.

Din punct de vedere al confirmării acreditivelor irevocabile:

Acreditiv irevocabil confirmat este acel acreditiv irevocabil care este dublat de o garanție suplimentară a unei bănci terțe, alta decât cea emitentă. În acest caz, angajamentul ferm al băncii emitente se adaugă la angajamentul de plată independent al unei bănci terțe confirmatoare.

Acreditiv irevocabil neconfirmat prezintă particularitatea că banca emitentă își asumă întreaga responsabilitate referitor la plată.

In funcție de momentul efectuării plății:

Acreditivul cu plata la vedere – plata mărfurilor se face imediat după expedierea lor, cu condiția menționării acestui lucru în deschiderea acreditivului documentar. La primirea acreditivului documentar exportatorul expediază marfurile, întocmește documentele de livrare și le depune pentru încasare. După verificarea concordanței documentelor, banca plătitoare efectuează plata și remite documentele băncii emitente.

Acreditiv cu plata la temen (diferată) – plata documentelor, deși se efectuează integral, nu se face în momentul prezentării lor la bancă de către exportator, ci la o dată ulterioară menționată în acreditiv, de obicei la 30-60 de zile de la prezentarea documentelor. Importatorul va întârzia deci plata, ceea ce echivalează cu un credit comercial acordat de exportator importatorului. Sub această formă banca acordă credite sub formă de avans exportatorului, în contul încasărilor viitoare din cadrul acreditivului documentar.

Acreditiv cu plata prin negociere – este similar scrisorii comerciale de credit. Este deschis de banca emitentă în moneda locală a propriei țări. Beneficiarul prezintă băncii sale (care îndeplinește în acest caz rolul de bancă negociatoare) documentele însoțite de cambiile trase asupra importatorului, băncii emitente sau altei persoane menționate în acreditiv. Banca negociatoare achită cambiile pe care le remite băncii emitente împreună cu documentele, recuperându-și astfel banii. Operația de negociere constă în cumpărarea cambiilor de către banca exportatorului (banca negociatoare) de la exportator și vânzarea lor băncii emitente.

Acreditiv cu plata prin acceptare – este specific vânzării pe credit pe termen scurt și foarte scurt, adică între 60-180 de zile. Se bazează pe cambiile trase asupra băncii importatorului sau direct asupra importatorului, plata contravalorii mărfurilor făcându-se la scadența cambiei.

Din punct de vedere al domicilierii:

Acreditiv documentar domiciliat în țara exportatorului;

Acreditiv documentar domiciliat în țara importatorului;

Acreditiv documentar domiciliat într-o țară terță.

În funție de clauzele conținute:

Acreditiv transferabil – beneficiarul are dreptul să solicite băncii insărcinate cu plata, respectiv acceptarea sau negocierea, să-l facă utilizabil total sau parțial, pentru unul sau mai mulți beneficiari secunzi. În practică, acest tip de acreditiv se potrivește foarte bine situației în care există mai mulți beneficiari secunzi, adică mai mulți furnizori reali. Acreditivul transeferabil nu poate fi transferat decât o singură dată. Implicit el va fi întotdeauna irevocabil. Dacă se menționează în contract, acreditivul poate fi transferabil pe o singură fracțiune din contract. Acreditivul transferabil este mai scump decât un simplu acreditiv, insă mai ieftin decât două acreditive separate. În cazul în care nu se specifică altfel, comisioanele și spezele bancare se suportă în întregime de către beneficiarul principal.

Acreditivul cu clauză roșie (red clause) este acela care prezintă o clauză specială scrisă cu cernelă roșie, prin care banca plătitoare este autorizată să efectueze plata înainte de expedierea mărfurilor. Acest acreditiv permite de fapt acordarea unui avans de fonduri către beneficiar. Avansul este deductibil din valoarea reglementării finale și rambursabil în caz de neexecutare a contractului. La acordarea avansului se solicită un document (o scrisoare de angajament), prin care beneficiarul se angajează să nu utilizeze banii decât pentru procurarea mărfurilor respective. Banca plătitoare este situată întotdeauna în țara exportatorului.

Acest tip de acreditiv este o modalitate de finanțare a exportului, fiind utilizată atunci când exportul se face prin intermediul mai multor furnizori locali care trebuie plătiți cash la livrare, când mărfurile sunt procurate de la licitații cu plata pe loc sau în cazul în care producătorul nu are resurse financiare să producă marfă.

Acreditiv reînoibil (revolving) este specific unor contracte externe de valoare mare și cu livrări eșalonate în timp, unul și același acreditiv documentar acoperind toate livrările. Acreditivul reînoibil este deschis pentru o anumită tranșă, astfel încât totalul sumelor reînoibile să fie egal cu valoarea totală a acreditivului. Acest acreditiv poate fi de două tipuri:

cumulativ (atunci când valori mai mici pot fi recuperate din livrări la valori mai mari ulterioare),

necumulativ (în cazul în care utilizarea acreditivului documentar nu se poate face decât în limitele stabilite pentru fiecare tranșă de mărfuri livrate).

Din punct de vedere al utilizării combinate:

Acreditivul subsidiar sau „spate în spate” (back-to-back) este deschis de primul partener în calitate de importator, pe baza unui alt acreditiv deschis în favoarea sa în calitate de exportator. Ambele acreditive sunt domiciliate la aceeasi bancă, adică la banca intermediarului operației. Ele sunt corelate valoric și de asemenea corelate din punct de vedere a termenelor de către firma intermediară.

Acreditive reciproce (de compensație) sunt specifice operațiunilor în contrapartidă, în care efectuarea unui import este legată de realizarea unui export din țara importatoare în țara exportatoare. Aceste acreditive pot fi:

simple – atunci când importatorul include în acreditiv clauza de intrare în vigoare la deschiderea acreditivului simetric;

de valoare – prin care disponibilitățile cerute prin acreditiv sunt utilizate pentru acoperirea celuilalt acreditiv, iar plata se face numai în limita valorii efectiv utilizate;

garantate – care cuprind o clauză de garanție prin care banca emitentă își asumă obligația de a efectua plata în cazul în care acreditivul partenerului expiră neutilizat total sau parțial, chiar dacă partenerul în contrapartidă nu livrează integral sau parțial marfa în termenul convenit.

Acreditivele cesionate – cesionarea acreditivului documentar se practică în cazul în care nu este posibilă utilizarea acreditivului transferabil sau cel back-to-back pentru a transfera în condiții de siguranță acreditivul în favoarea unui terț. În general, declarația de cesiune se face în scris, precizându-se în document și suma la care se referă. Această declarație este prezentată de către beneficiarul acreditivului băncii sale care notifică cesiunea, putând sa și confirme acreditivul. Ulterior, banca precizează cesionarului că îi va vărsa direct suma cedată după realizarea acreditivului, dacă toate condițiile privind utilizarea acreditivului vor fi îndeplinite.

Incasso-ul documentar

Incasso-ul documentar este o tehnică de plată care constă în acordarea de către exportator băncii sale a unui mandat de a încasa (de aici denumirea de incasso) suma reprezentând contravaloarea unei tranzacții comerciale și de a o vira în contul său. În acest sens, el va depune la bancă documentele care atestă executarea obligației sale de livrare (de aici caracterul documentar). Practic, banca însărcinată cu încasarea prestează pentru exportator anumite servicii necesare pentru realizarea plății, iar pentru acestea este remunerată de către vânzător.

Mecanismul incasso-ului documentar prezintă următoarele caracteristici:

este o modalitate de plată inițiată de exportator;

operațiunea este doar o simplă vehiculare de documente, astfel obligația băncilor implicate se rezumă la prestarea unui serviciu în anumite condiții, în baza instrucțiunilor primite de la exportator;

documentele vechiculate de către bănci pot fi de două feluri:

documente comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.);

documente financiare (cambie, bilet la ordin, cec etc.), în funcție de care se disting două tipuri de incasso documentar:

incasso simplu, care este un incasso de documente financiare neînsoțite de documente comerciale;

incasso documentar, care este un incasso de documente comerciale însoțite sau nu de documente financiare;

scopul operațiunii este acela de a transmite documentele comerciale și financiare, de la beneficiarul plății către plătitor, contra plată, acceptare sau în alte condiții;

plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligație de garantare a plății, în afara obligațiilor asumate de către cumpărător prin contractul internațional de vânzare-cumpărare. Astel, singura protecție a exportatorului este reprezentată de faptul că importatorul nu poate ridica marfa decât în momentul efectuării plății, când va intra și în posesia documentelor care atestă proprietatea asupra mărfii.

Elementele generale privind incasso-ul documentar

Inncasso-ul documentar trebuie să cuprindă în mod obligatoriu anumite elemente specificate clar și corect de către exportator, elemente care trebuie să fie în deplină concordanță atât cu clauzele contractului comercial internațional incheiat între exportator și importator, cât și cu datele cuprinse în documentele transmise de exportator, odată cu ordinul de încasare.

Aceste elemente se referă la:

denumirea și sediul importatorului;

denumirea și sediul băncii remitente prin intermediul căreia se vor transmite documentele și se va deconta incasso-ul;

denumirea și sediul băncii încasatoare care, contra documente, va solicita efectuarea plății sau acceptarea din partea importatorului;

denumirea și sediul exportatorului, respectiv a beneficiarului incasso-ului documentar;

valoarea incasso-ului, adică suma care va fi solicitată la plata contra documentelor importatorului, precizându-se și moneda în care se va face plata;

menționarea firmei (importatorului sau exportatorului) care va suporta comisoanele și cheltuielile bancare;

descrierea detaliată a mărfurilor, care trebuie sa cuprindă neapărat denumirea exactă a mărfii, cantitatea, calitatea, prețul etc.;

documentele care trebuie prezentate, și anume: factura comercială, documentul de transport, certificatul de origine, certificatul de calitate etc.;

menționarea modalității în care se va efectua rambursarea sumei;

numărul de ordine și data incasso-ului documentar;

numărul de expediție al incasso-ului documentar.

Părțile participante și responsabilitățile acestora

În circulația unui incasso documentar sunt implicate patru părți, fiecare cu responsabilitățile sale:

Ordonatorul, care în relația contractuală este:

exportatorul (vânzătorul), care mai poartă și denumirea de trăgător;

persoana care inițiază operațiunea și cea care stabilește condițiile de derulare, pornind de la clauzele stabilite în contractul internațional de vânzare-cumpărare, deoarece operațiunea se desfășoară din ordinul și pe răspunderea sa;

persoana care completează „Ordinul de încasare”, care trebuie să conțină instrucțiuni cât mai clare, complete și precise.

Cumpărătorul, care în relația contractuală este:

importatorul (cumpărătorul), care mai poartă și denumirea de tras;

destinatarul documentelor vehiculate căruia, conform instrucțiunilor stabilite de către exportator, banca îi solicită îndeplinirea anumitor condiții (plata, acceptarea sau în alte condiții) în schimbul eliberării documentelor;

persoana care, după verificarea documentelor care atestă livrarea mărfii și dacă acestea au fost găsite în concordanță cu prevederile contractului internațional de vânzare-cumpărare, dispune efectuarea plății.

Banca remitentă, care este:

banca exportatorului;

banca la care exportatorul (ordonatorul) a dispus deschiderea operațiunii de incasso;

banca care are misiunea de a primi de la ordonator documentele împreună cu instrucțiunile privind încasarea și care are rolul de a transmite documentele unei alte bănci.

Banca încasatoare, care este:

banca importatorului;

banca la care sunt primite documentele împreună cu instrucțiunile de încasare de la banca remitentă;

banca care are sarcina de a asigura prezentarea către importator a documentelor și de a obține încasarea (acceptarea sau îndeplinirea altor condiții), transmițând în sens invers, conform instrucțiunilor primite, rezultatele incasso-ului.

Mecanismul derulării plății prin incasso documentar

Mecanismul derulării plății prin incasso documentar poate fi descris în două faze, astfel:

emiterea ordinului de încasare, însoțit de documentele aferente;

încasarea propriu-zisă.

1. În cadrul primei faze, de emitere a ordinului de încasare și remitere a documentelor, fiecare dintre părțile implicate în derularea unui incasso are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească cu strictețe:

exportatorul (ordonatorul sau trăgătorul), după ce a livrat marfa, trimite documentele de transport și alte documente specificate băncii remitente, împreună cu ordinul de încasare prin care instruiește banca, în legătură cu:

condițiile de încasare;

denumirea și sediul trasului;

suma care trebuie să fie încasată;

scadența și tipul acesteia;

detalii privitoare la celelalte documente;

comisioanele și spezele bancare;

denumirea și sediul băncii încasatoare;

informații privind protestul sau nonprotestul.

banca remitentă, la primirea documentelor și a ordinului de încasare semnat de expeditor, este obligată:

să verifice dacă documentele primite sunt cele menționate în ordinul de încasare;

să desemneze banca încasatoare, în situația în care aceasta nu este specificată în ordinul de încasare;

să menționeze instrucțiunile de rambursare pentru banca încasatoare;

să constate, acolo unde este necesar, andosarea documentelor.

banca încasatoare, la primirea documentelor și a instrucțiunilor de încasare de la banca remitentă, are urmatoarele obligații:

să verifice documentele din punct de vedere al numărului acestora;

să avizeze banca remitentă asupra primirii documentelor;

să informeze trasul (importatorul) despre condiția de derulare a incasso-ului;

să păstreze documentele până la reglementarea operațiunii;

să stocheze sau să asigure marfa, atunci când i se solicită acest lucru;

să elibereze documentele importatorului, urmând întocmai instrucțiunile primite de la banca remitentului.

importatorul (cumpărătorul sau trasul), la primirea avizului de la bancă, trebuie să dea instrucțiunile necesare în vederea achitării documentelor.

2. Cea de a doua fază, de încasare propriu-zisă, presupune din partea celor doi parteneri – exportatorul și importatorul – îndeplinirea unor îndatoriri specifice, în funcție de tipul de incasso ales de părți, astfel:

a. în derularea unui incasso de tip „documente contra plată”, apar următoarele sarcini:

exportatorul poate modifica în orice moment instrucțiunile date, dar numai până în momentul eliberării documentelor către importator, iar în caz de divergențe, trebuie să dea noi instrucțiuni băncii remitente;

la încasare este necesar ca banca remitentă să verifice dacă au fost îndeplinite întru totul instrucțiunile date și, în caz de neplată, să comunice trăgătorului (exportatorului) mesajele primite de la banca încasatoare, solicitând în același timp noi instrucțiuni;

banca încasatoare are obligația să elibereze documentele către tras (importator) numai contra plata sumei prevăzute, iar în caz de neplată să protesteze, dacă este împuternicită în acest sens;

importatorul (trasul) intră în posesia documentelor numai după ce a efectuat plata, iar în cazul în care există utilizăti parțiale, numai după ce a efectuat și ultima plată parțială.

b. în situația unui incasso de tipul „documente contra acceptare”, se impune respectarea cu strictețe a următoarelor condiții:

exportatorul (trăgătorul) va primi din partea băncii remitente trata acceptată de importator (tras) sau biletul la ordin emis de acesta, având posibilitatea de a le sconta la o bancă comercială, în vederea încasării imediate;

banca remitentă, la primirea avizului de acceptare sau a tratei de acceptare, trebuie să verifice dacă instrucțiunile au fost îndeplinite întocmai. De asemenea, trebuie să trimită trăgătorului trata acceptată sau avizul de acceptare pentru efectele de comerț care se află în păstrare, în vederea încasării, la banca încasatoare;

banca încasatoare are obligația:

să elibereze documentele numai după acceptarea tratei primite de la banca remitentă sau numai după emiterea de către tras a unui bilet la ordin;

să trimită inapoi băncii remitente efectele de comerț sau să le păstreze în gestiunea sa pentru încasare, la scadență, dacă este împuternicită în acest sens.

importatorul va obține documentele numai după acceptarea tratei sau emiterea biletului la ordin, ceea ce îi va permite să intre în posesia mărfii contractate înaninte de efectuarea plății, beneficiind astfel de o perioadă de grație.

În cazul în care importatorul (cumpărătorul sau trasul) nu achită marfa, poate fi constrâns să plătească, printr-o acțiune juridică numită protest, acțiune inițiată de banca încasatoare în baza unei împuterniciri. În acest caz, banca încasatoare acționează în numele băncii remitente și al exportatorului (vânzătorul sau tragatorul)

Protestul este un act scris, solemn și public, întocmit de către un notar, în prezența martorilor, prin care se certifică refuzul de plată a unei cambii. Prin acțiunea de protest, notarul acreditat de către banca încasatoare, se prezintă la domiciliul trasului, în a 20-a zi după data scadenței și îi solicită plata cambiei. In caz de refuz, acest lucru este menționat în actul de protest, act care va fi depus la tribunal, urmând ca apoi să se apeleze la calea juridică de soluționare a acestui litigiu.

Ținând cont de riscurile pe care le implică utilizarea unui incasso documentar ca modalitate de plată pe plan internațional, este de preferat ca acesta să fie utilizat numai dacă:

vânzătorul (exportatorul) și cumpărătorul (importatorul) se cunosc și au încredere deplină unul în celălalt;

este cunoscută și este considerată ca fiind certă capacitatea de plată a cumpărătorului;

în țara cumpărătorului situația este stabilă din punct de vedere economic, politic și social și există condițiile legale de desfășurare a tranzacțiilor comerciale internaționale;

țara cumpărătorului nu implică nici un fel de restricții cu privire la importuri și la plăți internaționale.

2.3. Ordinul de plată

Ordinul de plată este dispoziția dată de o persoană, în calitate de ordonator unei bănci, de a plăti o sumă determinată de bani în favoarea altei persoane, în calitate de beneficiar în vederea stingerii unei obligații bănești provenind dintr-o relație directă existentă între ordonator și beneficiar.

Ordinul de plată este utilizat destul de rar în comerțul internațional, din cauza riscului de revocare pe care îl prezintă această formă de plată. Deoarece ordinul de plată este, prin natura sa revocabil el poate fi anulat de către ordonator înaintea încasării lui de către beneficiar, deoarece până în momentul plății suma în cauză se află la dispoziția ordonatorului.

Avâns în vedere acest dezavantaj, ordinul de plată este utilizat, mai ales, în cadrul operațiunilor auxiliare actului comercial propriu-zis, cum ar fi, de exemplu: restituiri de avansuri, primirea unor avansuri periodice, restituiri de garanții, plata taxelor vamale, plata cheltuielilor de transport etc sau în activități necomerciale, cum ar fi, de exemplu: plata salariilor, plata unor cotizații, plata unor indemnizații, achiziționarea de hartii de valoare, plata navlurilor etc.

Așa cum rezultă din definiția acestei modalități de plată si din utilizarile sale, ordinul de plată se caracterizează prin:

relația de plată apare ca urmare a unei obligații bănești între ordonator și beneficiar, ce urmează a se stinge o dată cu onorarea ordinului de plată;

operațiunea este inițiată de ordonator (în calitate de plătitor), acesta fiind cel care stabilește regulile după care operațiunea urmează a fi derulată;

ordinul de plată are caracter revocabil care constă în faptul că ordonatorul își poate retrage sau modifica instrucțiunile de plată, cu condiția ca ordinul său să nu fi fost executat prin plata în favoarea beneficiarului;

plata prin intermediul ordinului de plată necesită în mod obligatoriu existența unui depozit bancar deja constituit de către ordonator la banca sa:

din punct de vedere al modalității de încasare, ordinul de plată poate fi:

simplu, a cărui încasare nu este condiționată de prezetarea vreunui document sau a vreunei explicații privitoare la scopul plății;

documentar, a cărui încasare este condiționată de obligația beneficiarului de a prezenta anumite documente justificative indicate de ordonator;

Elementele esențiale ale unui ordin de plată sunt urmatoarele:

numele și adresa ordonatorului;

numele și adresa beneficiarului:

denumrea și adresa băncii ordonatoare;

data emiterii ordinului de plată;

ordinul de a plăti (prin formula: „vă rog să plătiți…”, „veti plăti…”)

suma în cifre și în litere cu menționarea valutei în care se va face plata;

motivul plății;

în cazul ordinului de plată documentar se specifică documentele care trebuie prezentate de către beneficiarul plății;

modul de plată: lectric (poștal), telegrafic, SWIFT etc.;

semnăturile autorizare ale băncii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma ordonatoare.

Părțile implicate în derularea unui ordin de plată sunt urmatoarele:

1. Ordonatorul, care în relația contractuală este:

importatorul sau cumpărătorul, care apare în calitate de inițiator al operațiunii;

cel care plătește, stabilind în același timp și condițiile de efectuare a plății;

persoana însărcinată să constituie depozitul bancar necesar efectuării plății;

persoana care poate revoca în orice moment plata, înaintea efectuării ei;

2. Beneficiarul, care în relația contractuală este:

exportatorul sau vânzătorul;

persoana în favoarea căreia a fost dispusă plata și care are obligația de a se conforma condițiilor prevăzute în ordinul de plată;

persoana care nu are certitudinea încasării sumei până în momentul efectuării plății.

3. Banca emitentă (ordonatoare), care este:

banca importatorului sau o bancă la care ordonatorul dă dispoziția cu referire la efectuarea plății printr-un ordin de plată;

banca la care ordonatorul (importatorul) constituie depozitul bancar necesar efectuării plații.

4. Banca plătitoare, care este:

banca exportatorului;

banca la care se achită beneficiarului plății suma cuvenită;

banca îndreptățită să solicite anticipat sau ulterior, de la banca ordonatoare suma ce urmează a fi plătită sau care a fost deja plătită.

2.4. Scrisorile de credit

Scrisorile de credit sunt variante ale acreditivului documentar care se utilizează în special în țările de influență bancară anglo-saxonă (Marea Britanie, Japonia, Australia). Aceasta a apărut în SUA, unde legea federală nu autorizează băncile naționale să emită garanții, fapt ce a determinat sistemul bancar american să se adapteze, prin formula scrisorii de credit (care implică utilizarea efectelor de comerț în mecanisumul plății).

2.4.1. Scrisoarea de credit comercială

Scrisoarea de credit comercială este un document prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil față de exportator, să onoreze cambiile trase asupra ei de către acesta, fie prin plată (dacă tratele sunt la vedere) sau prin acceptare (dacă tratele sunt la termen) cu condiția ca, odată cu cambiile, să fie prezentate și documentele menționate în scrisoarea de credit prin care se face dovada expedierii mărfii. Documentele, însoțite de cambii, sunt prezentate băncii emitente, până la o anumită dată, specificată în scrisoarea de credit.

Scrisoarea de credit comercială este domiciliată întotdeauna în străinătate, adică la sediul băncii emitente din țara importatorului sau dint-o țară terță. Aceasta înseamnă că exportatorul trebuie să aștepte plata până la sosirea documentelor și a cambiilor la sediul băncii emitente, perioadă în care el acordă, de fapt, un credit cumpărătorului, chiar în cazul în care tratele sunt la vedere. Pentru a încasa imediat contravaloarea mărfurilor livrate, exportatorul trebuie să sconteze cambiile, după acceptarea lor de către banca emitentă a scrisorii de credit, urmând ca la scadență să se prezinte la încasarea ultumului posesor al cambiilor.

Plata prin scrisoarea de credit comercială prezintă siguranță atât pentru exportator, care are în acest sens angajamentul irevocabil al băncii emitente, cât și pentru importator, deoarece plata cambiilor se face numai cu dovedirea prin documente a îndeplinirii obligațiilor vânzătorului.