Tabloul Fluxurilor de Trezorerie

Economie

Tabloul Fluxurilor de Trezorerie

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tabloul fluxurilor de trezorerie

Cuprins

INTRODUCERE

Capitolul 1 FLUXURILE ÎNTREPRINDERII

1.1. Conceptul de flux

1.2. Clasificarea fluxurilor

Capitolul 2 CONCEPTUL DE TREZORERIE

2.1. Conceptul de trezorerie

2.2. Clasificarea trezoreriei

2.3. Modul de determinare a trezoreriei

Capitolul 3 FLUXUL DE TREZORERIE

3.1. Conceptul de flux de trezorerie

3.2. Obiectivul, aria de aplicare si importanța fluxurilor de trezorerie

Cap 4 TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

4.1. Elementele tabloului fluxurilor de trezorerie

4.2. Utilitatea întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie

4.3. Reflectarea și analiza fluxurilor de numerar pe baza unui sistem de indicatori

Cap 5 STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Reușita unei întreprinderi constă din ce în ce mai mult în capacitatea acesteia de a comunica, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Această comunicare este realizată prin intermediul situațiilor financiare, care oferă o imagine de ansamblu asupra activității desfășurate, și prin furnizarea unor informații suplimentare necesare diferiților utilizatori.

Motivul pentru care am ales această lucrare este importanța sporită pe care o are furnizarea de informații cu privire la situația echilibrului firmei într-o anumită perioadă de timp, a modului de gestionare a resurselor, a capacității de plată a dividendelor, a contribuției activității operaționale, investiționale și de finanțare la realizarea acestui echilibru. Aceste informații sunt furnizate pe baza tabloului fluxului de trezorerie și a tabloului de finanțare.

În această lucrare am prezentat Tabloul fluxurilor de trezorerie al firmei S.C. Selina S.R.L..

Lucrarea este structurată pe cinci capitole. În primul capitol, intitulat „ Fluxurile întreprinderii” am prezentat noțiunile generale cu privire la conceptul de flux și clasificarea acestuia.

În al doilea capitol, intitulat „Conceptul de trezorerie” am discutat despre noțiunele și elementele generale ale trezoreriei, clasificarea și determinarea acesteia.

În cel de-al treilea capitol, intitulat „Fluxul de trezorerie” am prezentat fluxurile de trezorierie existente în cadrul unei întreprinderi, structura și importanța acestuia.

În cel de-al patrulea capitol intitulat „Tabloul fluxurilor de trezorerie” am prezentat situația fluxurilor de trezorerie, scopul și utilitatea întocmirii acestei situații pentru societate, precum și principalii indicatori utilizați în analiza fluxurilor de numerar.

Elaborarea tabloului fluxurilor de trezorerie oferă o serie de avantaje pentru firmă, și anume: permite o analiză dinamică a echilibrului financiar, o evaluare a structurii financiare, precum și a evoluției poziției financiare a firmei în raport cu situația de la începutul anului.

Capitolul cinci cuprinde tabloul fluxurilor de trezorerie al firmei S.C. Edenisza Trade S.R.L., interpretarea rezultatelor obținute, precum și măsuri propuse pentru îmbunătățirea acestora acolo unde este cazul.

Pentru redactarea lucrării am utilizat surse teoretice, cărti online, siteuri de specialitate studiate și utilizate în vederea realizării unei prezentări cât mai bune a temei alese.

Această lucrare a fost realizată sub îndrumarea domnului profesor Conf. Univ. Dr. Chirilă Emil, căruia îi mulțumesc pentru ajutorul acordat.

Capitolul 1 Fluxurile întreprinderii

Conceptul de flux

Drept urmare a circulației dintre părțile materiale și financiare, în cadrul întreprinderilor se realizează o legătură cu mediul său. Aceste operațiuni se regăsesc sub forma fluxurilor financiare ce reflectă atât viabilitatea și dimensiunea întreprinderii, cât și modul de administrare a resurselor disponibile.

Conform literaturii de specialitate fluxurile unei întreprinderi pot fi definite prin varioase abordări.

„Comitetul de studii și de cercetare asupra economiei de întreprindere” prezintă fluxurile ca fiind „ansamblul mișcărilor care au un impact fie imediat, fie ulterior, asupra lichidităților”. Definiția lui Bernard Esnault și Christian Hoarau este una mai complexă, conform căreia fluxurile sunt prezentate ca un „concept de natură economică”, în cadrul căruia „noțiunea de flux corespunde unei mișcări sau unui transfer al unei cantități de bunuri, de servicii sau de monedă, în timpul unei perioade anumite”.

Pornind de la această definiție putem afirma că fluxurile sunt determinate de cantitățile de produse și servicii procurate într-un anumit interval de timp necesare desfășurării optime a activității și dar și de bunurile și serviciile vândute în acea perioadă, ele reprezentând de fapt mișcări sau transferuri de bunuri sau monedă.

Din fluxurile financiare ale unui agent economic se vor lua în considerare doar fluxurile care determină mișcări de numerar. Fluxurile de bunuri vor fi luate în considerare doar în cazul în care generează o implicare monetară directă sau indirectă. În cadrul unei întreprinderi reprezintă un flux de intrare real cumpărarea resurselor financiare necesare firmei, dar și un flux financiar de ieșire generat de plata respectivelor achiziții.

Clasificarea fluxurilor

Fluxurile financiare, cunoscute și sub denumirea de fluxuri de trezorerie sau cash flow-uri, datorită diversității lor se pot clasifica în funcție de mai multe criterii.

După conținutul lor, fluxurile financiare se împart în :

Fluxuri de finanțare, care reprezintă dintre proprietarii de capitaluri și firmă

Fluxuri de investiții, ocazionate de achiziția sau vânzarea unor active imobilizate

Fluxuri de exploatare, generate de rezultatele activității curente ale întreprinderii

După destinația lor putem aminti:

Fluxuri financiare de utilizări, care se concretizează în lichiditățile imobilizate în stocuri, achiziții de imobilizări sau creșterea creanțelor față de clienți

Fluxuri financiare de resurse, indentificate cu creșterea lichidităților prin diferite modalități (scăderea creanțelor față de clienți, contractarea creditelor)

După modul de urmărire pe parcursul unui exercițiu financiar putem deosebi:

Fluxuri de trezorerie, ce reprezintă diferența între încasările și plățile în cadrul unui exercițiu financiar

Fluxuri de fonduri, care cuprind ansamblul fluxurilor reale legate de activitățile entității, indiferent de momentul încasării sau plății (caracter potențial)

Capitolul 2 Conceptul de trezorerie

2.1. Conceptul de trezorerie

Definiții în perimetrul trezoreriei

În Franța, specialiștii au elaborat mai multe definiții privind trezoreria:

Într-un sens mai restrâns, ea desemnează totalul lichidităților sau disponibilităților întreprinderii

Într-o accepțiune mai extensivă, trezoreria include soldurile debitoare la bancă și titlurile de plasament care se pot transforma în disponibilități

În anii 1970, trezorerie netă a fost definită ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment și măsurată ca diferență între disponibilități și creditele de trezorerie; Reținută de Pcg francez 1982, această definiție se utilizează, pe plan conceptual, pentru desemnarea diferenței dintre activele cu lichiditate imediată și datoriile cu exigibilitate imediată.

Recomandarea Ordinului experților contabili (OEC) reia definiția Pcg și o dezvoltă.

Noțiunea de trezorerie poate fi înțeleasă în termeni de flux, corespunzând încasărilor sau plăților pe timpul unei perioade, sau în termeni de stoc, reprezentând situația trezoreriei la un moment dat.

Trezoreria este una dintre cele mai importante elemente din cadrul unei întreprinderi, ea „însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie, disponibil la bănci, titluri de plasament, credite bancare contractate pe termen scurt și alte valori de trezorerie”.

Recomandarea Ordinului Expreților Contabili include în componența trezoreriei acele active și pasive a căror lichiditate, respectiv exigibilitate sunt imediate.

În timp ce S. Popescu definește trezoreria, ca fiind “imaginea disponibilităților monetare apărute în evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor, în mod continuu”, totalul disponibilităților unei entități, IASC nu o definește acest concept, ci se consideră ca fiind un ansamblu de lichidități și a echivalentelor acestora.

Când vorbim de conceptul de trezorerie trebuie să deosebim trezoreria reală de cea netă. Definiția trezorerie reale pornește de la fondul de rulment net respectiv nevoia de fond de rulment, pe când trezorerie netă este prezentată ca fiind diferența dintre activele de trezorerie și pasivele de trezorerie.

Valorile active de trezorerie se referă la disponibilitațile care sunt formate din “totalitatea posturilor din activ care corespund produselor de plasament ale trezoreriei excedentare, mai ales valorile mobiliare de plasament și titlurile de creanțe negociabile.”

Valorile pasive de trezorerie cuprind anumite credite la care întreprinderea a apelat pentru a finanța o parte a trezoreriei sau anumite părți din necesarul de fond de rulment care nu a putut fi acoperite din fondul de rulment. Valorile pasive de trezorerie cuprind în special soldureile creditoare ale băncilor (care corespund mobilizărilor curente de creanțe care au luat naștere în afara țării), efectele scontate care nu au revenit și sunt dispărute din bilanț, biletele de trezorerie subscrise de întreprindere sau obligațiile garantate.

Conform standardului american FAS 95 tabloul fluxurilor de lichidități trebuie să cuprindă și să explice toate variațiile lichidităților sau a echivalentelor lor, numite și cvasilichidități, din cadrul unei exerciții financiare.

Cvasilichiditățile cuprind investițiile pe termen scurt, care sunt caracterizate de o lichiditate foarte ridicată, și care îndeplinesc condițiile următoare:

Pot fi imediat convertite în sume de bani concret determinabile

Data de exigibilitate este atât de apropiată, încât riscul de schimbare a valorii determinate de o schimbare a ratei dobânzii nu este semnificativă

2.2. Clasificarea trezoreriei

Trezoreria este imaginea disponibilităților monetare apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu.

Din punct de vedere etimologic, conceptul de trezorierie acceptă trei moduri de abordare:

Trezoreria publică

Trezoreria Băncii Naționale

Trezireria întreprinderii

Metodologic vorbind însă putem distinge doar două tipuri:

Trezoreria reală, care pornește de la conceptul de fond de rulment net și nevoie de fond de rulment, puse în evidență de bilanțul contabil, dar ținând cont de ajustările financiare fundamentale “lichiditate-exigibilitate”

Trezoreria potentială, ce poate fi obținută din diferite tipuri de credite: pe termen lung, respectiv pe termen scurt

2.3. Modul de determinare a trezoreriei

Trezoreria netă a unei întreprinderi se poate determina prin intermediul a mai multor metode, una dintre acestea fiind prin scăderea creditelelor de trezorerie din suma titlurilor de plasament pe termen scurt și a disponibilităților.

Trezoreria netă = Titluri de plasament pe termen scurt + Disponibilități – Credite de trezorerie

Elementele constitutive ale trezoreriei nete se caracterizează prin :

Activele de trezorerie sunt foarte lichide și independente de ciclul de exploatare

Creditele de trezorerie sunt pe termene foarte scurte și nepermanente, ele fiind posibile de suplimat în orice moment

O altă formula de determinare a trezoreriei nete presupune scăderea din suma disponibilităților și a valorilor mobiliarede plasament a creditelor la bănci pe termen scurt, a soldurilor creditoare la bănci și a datoriilor financiare pe termen mediu

și lung dar cu scadență imediată.

Trezoreria netă = Disponibilități + Valori mobiliare de plasament – Credite la bănci pe termen scurt – Solduri creditoare la bănci – Datorii financiare pe termen mediu

și lung dar cu scadență imediată

Trezoreria globală a unei entități o constituie activelichide și independente de ciclul de exploatare

Creditele de trezorerie sunt pe termene foarte scurte și nepermanente, ele fiind posibile de suplimat în orice moment

O altă formula de determinare a trezoreriei nete presupune scăderea din suma disponibilităților și a valorilor mobiliarede plasament a creditelor la bănci pe termen scurt, a soldurilor creditoare la bănci și a datoriilor financiare pe termen mediu

și lung dar cu scadență imediată.

Trezoreria netă = Disponibilități + Valori mobiliare de plasament – Credite la bănci pe termen scurt – Solduri creditoare la bănci – Datorii financiare pe termen mediu

și lung dar cu scadență imediată

Trezoreria globală a unei entități o constituie activele de trezorerie, creditele pe termen scurt permanente, creditele pe termen mediu și lung mobilizate și neutilizate, capacitatea de îndatorare lungă neutilizată, corectate cu creditele de trezorerie.

Trezoreria globală = Active de trezorerie + Credite pe termen scurt permanente+ Credite pe termen mediu și lung mobilizate și neutilizate + Capacitate de îndatorare lungă neutilizată – Credite de trezorerie

Capitolul 3 Fluxul de trezorerie

3.1. Conceptul de flux de trezorerie

Toate operațiile pe care întreprinderea le realizează se regăsesc imediat sau la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Menținerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiție necesară perenității întreprinderii. O întreprindere poate fi considerată viabilă, numai dacă activitatea sa degajă, în mod permanent, trezorerie.

Chiar dacă o întreprindere are o activitate profitabilă, dar nu are capacitatea de a genera numerar, poate intra în faliment din cauza creanțelor comerciale pe care le va încasa intr-o perioadă mai lungă de timp.

Fluxurile de trezorerie cuprind așadar ansamblul intrărilor și ieșirilor, regăsite la nivelul trezoreriei, în urma aplicării politicii de încasări și plăți.

În literatura de specialitate putem găsi mai multe definiții ale fluxului de trezorerie. C. Stănescu, A. Ișvănescu și A. Băicuși consideră că “o componentă importantă a analizei șituației financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilități întrucât, în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să “degaje bani”, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afaceri. O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă din cauza lipsei de lichidități ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar.”

Aurel Giurgiu pune semnul egalității între fluxurile de încasări și cash-flow-ul unei investiții.

Toma Mihai consideră cash-flow-ul, excedentul de trezorerie care poate îmbrăca forma brută și forma efectivă.

Sorin V. Stan definește cash-flow-ul ca o metodă de actualizare a veniturilor viitoare, a veniturilor care remunerează factorul capital, respectiv profitul net și amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale. O altă exprimare ar putea fi metoda actualizării disponibilităților nete sau a cash- flow-ului “liber”.

Gheorghe Stâneanu și Constantin Avornicului afirmă că “ întreprinderea degajă progresiv , datorită activității sale, un surplus monetar numit cash-flow brut reprezentat de beneficiul înainte de amortizări , impozite, distribuiri ale acționarilor și salariaților.”

Nicolae Antoniu și colaboratorii sunt de părere că fluxurile monetare dintr-o întreprindere sunt constituite din fluxuri de intrare (care cuprind venituri din expolatare, împrumuturi, creștere de capital) și fluxuri de ieșire (cheltuieli de exploatare , de investiții, dividende plătite, impozitul pe profit).

Prof. Ioan Bătrâncea este de părere că, conform opiniilor prezentate mai sus, cash-flow-ul poate fi privit din trei perspective, și anume:

este un proces investițional permanent de bani într-o afacere, care are ca obiectiv obținerea unui surplus monetar

este o stare financiară a firmei care reflectă pe de o parte formarea fondurilor bănești, iar pe de altă parte utilizarea lor

prin el se evaluează câștigurile monetare pe care le poate obține un antreprenor dintr-o afacere

Conform lui E. Chirilă trezoreria este rezultatul tuturor fluxurilor dezvoltate de operațiunile de exploatare și altele în afara exploatării, la nivelul cărora există fluxuri de intrare și ieșire.

Fig. 3.1. Structura trezoreriei

Sursă: Georgeta Vintilă, “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999, p. 151

Comparând fluxurile de intrare si cele de ieșire pe diverse perioade (luna, semestru, an), Pirtea M. și colaboratorii afirmă că poate apărea ori un excedent ori un delict de trezorerie. Astfel managerul trezoreriei are capacitatea de a influența unele fluxuri, pentru obținerea echilibrului, în urmatoarele direcții:

Accelerarea încasării creanțelor

Temperarea plăților de casă pe cât posibil

Utilizarea cursului flotant ca diferență între conturile bancare

În cazul în care fluxul intrărilor este mai mic decât cel al ieșirilor managerul trezoreriei poate apela la un sprijin bancar astfel:

În cazul în care se dorește apelarea la o linie de credit, bugetul oferă prilejul de a determina o limită superioară

În cazul în care s-a apelat la un sprijin bancar pe termen scurt, bugetul permite stabilirea mărimii, datei contractării, duratei creditului necesar.

Dacă intrările de flux sunt mai mari decât ieșirile, managerul trezoreriei poate decide alocarea excendului cât mai eficient pentru obținerea unui câștig cât mai ridicat.

3.2. Obiectivul, aria de aplicare si importanța fluxurilor de trezorerie

Privind situațiile fluxurilor de numerar Standardul Internațional de Contabilitate și-a fixat ca obiectiv principalpunerea în evidență a istoricului mijloacelor de numerar și a echivalentelor de numerar al unei întreprinderi prin intermediul fluxului de numerar.

Trezoreria permite aprecierea performanțelor întrepridnerii, având un rol strategic, în ceea ce privește nivelul său de formare cât și modul de utilizare. Formarea trezoreriei este dovada poziției strategice a întreprinderii în raport cu produsele sale, piețele sale, concurenții săi și constrângerile exterioare. Astfel se evaluează atât capacitatea unui agent economic de a genera fluxuri de numerar, cât și momentul, respectiv siguranța generării acestor fluxuri.

Fluxul de trezorerie dintr-o afacere se regasește sub forma unui circuit permanent de transformare a bunurilor.

Sursă: Emil Chirilă “Gestiunea financiară a întreprinderii”, note de curs, Oradea, 2013

Ioan Bătrâncea consideră că fluxurile de trezorerie au o importanță deosebită în cadrul unei companii, deoarece:

permite utilizatorilor să evalueze modificarea activului net al firmei

permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea și solvabilitatea firmei

permite evaluarea capacității unei firme de a influența valoarea unei firme și a momentului de apariție a acestuia în vederea adptării firmei la noile oportunități

permite firmei să evidențieze capacitatea acesteia de a genera numerar sau echivalent de numerar

permite unei firme să construiască modele performante de analiză a valorii prezente pentru stimularea cash-flow-ului viitor

permite comparabilitatea între firme a rezultatelor din exploatare întrucât elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente;

este un indicator al valorii, momentului apariției și siguranței viitoarelor cash-flow-uri;

este folositor în verificarea exactității evaluărilor trecute, în vederea evidențierii, cu ajutorul acelorași modele, a cash-flow-ului viitor;

istoric este utilizat în analiza corelațiilor dintre profitabilitate, cash-flow-ul actual și variația curentă a prețurilor

Cap 4 Tabloul fluxurilor de trezorerie

Dacă starea financiară a unei întreprinderi este reprezentată de bilanțul contabil, iar tranzacțiile efectuate de-alungul unei exerciții financiare (acele tranzacții care dau naștere veniturilor și cheltuielilor unei entiăți) de contul de profit și pierdere tabloul fluxurilor de trezorerie își justifică prezența prin necesitatea accesării unor informații în legătură cu modul de obținere și utilizare a lichidităților și a echivalentelor acestora.

Tabloul fluxurilor de trezorerie permite evaluarea performanței finaciare a întreprinderii, deoarece acesta cuprinde informații ce evidențiază capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie din activitățile de exploatare pe care aceasta le desfășoară.

Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să explice variațiile, în cursul exercițiului, a lichidităților sau a echivalentelor lor. Tabloul trebuie să utilizeze mai degrabă termeni precum lichidități sau cvasilichidități, decât termeni ambigui de tipul fondurilor.

O altă abordare a Tabloului fluxurilor de trezorerie precizează că acesta analizează variația lichidităților și a echivalentelor lor pe parcursul desfășurării exercițiului, transmițând informații cu privire la capacitatea entității de a genera numerar. Aceste informații au o utilitate ridicată în evaluarea performanței întreprinderii.

În Anglia tabloul fluxurilor de trezorerie este reglementat de norma FRS 1 " Cash-flow Statements" , normă devenită operațională din 1992, fiind elaborată de ASB. Tabloul clasifică fluxurile de trezorerie aferente perioadei astfel:

fluxuri ale activității de exploatare,

fluxuri privind rezultatele investițiilor de natura financiară și costurile finanțării

fluxuri privind impozitele și taxele

fluxuri ale activității de investiții

fluxuri ale activității de finanțare

Schema tabloului de flux anglo-saxon

Sursă: Emil Chirilă „Gestiunea financiară a întreprinderii”, note de curs, Oradea, 2013

În România Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, Situația fluxurilor de trezorerie, denumită în traducerea oficială a Standardelor Internaționale de Contabilitate ca și “Situația fluxurilor de numerar”, este una dintre situațiile financiare obligatorii pentru intreprinderile care aplică aceste standarde.

Tabloul fluxurilor de trezorerie analizează variația lichidităților și a echivalentelor lor pe parcursul desfășurării exercițiului, transmițând informații cu privire la capacitatea entității de a genera numerar. Aceste informații au o utilitate ridicată în evaluarea performanței întreprinderii.

Utilitatea acestui document în detrimentul tabloului de finanțare este argumentată de explicarea variației trezoreriei pornind de la plățile și încasările efective, renunțându-se la calcularea variației fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment. De asemenea, concepția tradițională cu privire la trecerea de la un bilanț la altul este depășită.

Furnizarea unor informații suficiente și relevante pentru luarea deciziilor presupune observarea în corelație a tabloului fluxurilor de trezorerie, bilanțului și contului de rezultate.

Regăsirea acestui tablou de flux de trezorerie în cadrul situațiilor financiare anuale are anumite avantaje, și anume:

examinând deciziile financiare și investițiile facute explică în ce mod influențează nivelul trezoreriei operațiile desfășurate de întreprindere

oferă posibilitatea de a evalua capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri viitoare de lichidități și de a-și achita datoriile

evidențiază legătura dintre profit și flux de trezorerie aferent activității comerciale

furnizează informații importante în elaborarea modelelor de evaluare a entității

permite efectuarea unor comparații între întreprinderi din punct de vedere al performanței curente ale acestora

reflectă legătura dintre activele existente și oportunitățile de creștere ale întreprinderii

În cazul întreprinderilor mici, necesitatea tabloului fluxurilor de trezorerie este contestată, standardele de contabilitate neconsiderând necesară întocmirea unui astfel de tablou; băncile însă solicită, ca o parte a proiectului de creditare, întocmirea unei astfel de situații.

Întocmirea tabloului de flux de numerar presupune anumite dificultăți, și anume:

Posibilitatea includerii între cele trei categorii de activități a anumitor fluxuri de trezorerie, cum ar fi: impozitul pe profit, dobânzile, dividendele etc.

Determinarea fluxurilor de trezorerie din exploatare utilizând atât metoda directă, cât și cea indirectă.

Elementele care sunt considerate numerar sau echivalente de numerar.

4.1. Elementele tabloului fluxurilor de trezorerie

Un aspect important în analiza fluxurilor de trezorerie este clasificarea acestora în funcție de activitatea de exploatare, finanțare și investiții. Putem afirma deci, că intrările, respectiv ieșirile de fonduri vor fi ierarhizate în funcție de activitatea care le-a generat, astfel

fluxuri generate de activitatea de exploatare;

fluxuri generate de activitatea de investiții;

fluxuri generate de activitatea de finanțare.

Soldul fluxurilor fiecărei activități reprezintă contribuția acesteia la variația trezoreriei întreprinderii, variație ce trebuie să fie justificată prin diferența dintre trezoreria de la sfârșitul exercițiului și trezoreria de la începutul exercițiului.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare

Sunt considerate a fi cel mai important indicator privind "sănătatea" financiară pe

termen scurt a întreprinderii. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare corespund operațiilor desfășurate în mod normal de către întreprindere, sunt consecința principalelor activități generatoare de venituri ale întreprinderii, acestea rezultând din tranzacții ce concură la formarea rezultatului net.

Exemple de fluxuri de trezorerie generate de activitățile operaționale sunt:

Încasările de la clienți;

Încasările provenite din comisioane, redevențe etc.;

Încasările sau plățile provenite din dobânzi și dividende;

Plățile către furnizori;

Plățile în favoarea angajaților etc.

Plățile și rambursările de impozite atunci când nu corespund activităților de investiții și finanțare

Analiza valorii fluxurilor de trezorerie din exploatare, trebuie făcută cu atenție. Existența unor fluxuri de trezorerie aferente exploatării negative poate oblige întreprinderea să apeleze la împrumuturi sau să vândă o parte din active pentru a-și susține plățile.

Se poate utiliza una din următoarele metode pentru a se realiza prezentarea fluxurilor de trezorerie care sunt rezultate din activitatea de exploatare:

Metoda directă;

Metoda indirectă.

Metoda directă presupune stabilirea fluxului net de trezorerie determinat de activitățile de exploatare ale întreprinderilor ca o diferență între încasările și plățile brute.

Este o metodă recomandată de norma IAS 7, fiind utilă în aprecierea fluxurilor viitoare de trezorerie și implicit satisfacerii necesităților informaționale ale investitorilor. Dezavantajul utilizării acestei metode constă în costurile ridicate și volumul mare de muncă pe care îl presupune.

Aplicarea acestei metode constă în utilizarea situațiilor financiare anuale ale entității, impunându-se chiar o detaliere a rubricilor pe baza balanței de verificare.

Conform metodei directe, informațiile privind pincipalele categorii de intrări și ieșiri de fonduri brute pot să fie obținute:

fie pe baza înregistrărilor contabile ale întreprinderii;

fie prin ajustarea vânzărilor, costului vânzărilor (sau dobânzilor și veniturilor asimilate și dobânzilor debitoare și cheltuielilor asimilate, pentru o instituție financiară) și celelalte elemente ale contului de profit și pierdere în funcție de:

variațiile intervenite în cursul exercițiului, în cadrul stocurilor, creanțelor, și datoriilor din exploatare;

celelalte elemente fără incidențe monetare;

celelelte elemente pentru care incidențele monetare constau în fluxuri de investiții sau de finanțare.

Fluxurile determinate de încasările sau plățile privind dobânzile sau dividendele pot fi încadrate în fluxurile de trezorerie corespunzătoare activităților de finanțare.

Fluxurile corespunzătoare elementelor extraordinare trebuie prezentate separate pentru a oferi informații utilizatorilor cu privire la contribuția lor asupra fluxurilor de trezorerie la nivelul întreprinderii.

Sub o formă simplificată, metoda directă presupune prezentarea următoarelor fluxuri de trezorerie aferente activităților de exploatare:

Structura-cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie din exploatare prin metoda direct

Sursa: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura CECCAR, București, 2004, p.136

Metoda indirectă „presupune determinarea fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare pornind de la rezultatul net al exercitiului, ajustat cu variația necesarului de fond de rulment, cu elementele nemonetare, și cu elementele incluse la activitățile de investiții sau de finanțare.”

Se bazează pe ajustarea rezultatului ținând cont de elementele care îl influențează dar nu au caracter monetar precum și cele dependente de ciclul fondului de rulment (variația elementelor necesarului de fond de rulment):

cheltuielile (veniturile) nemonetare sunt adunate (scăzute);

creșterile (diminuările) elementelor de activ circulant sunt scăzute (adunate);

creșterile (diminuările) elementelor de datorii din exploatare sunt adunate (scăzute);

scăderea efectelor presupuse de fluxurile de trezorerie aferente activităților de investiții și de finanțare (cesiune de active imobilizate, de titluri de plasament).

Conform metodei indirecte, fluxul net de trezorerie generat de activitățile de exploatare se determină prin ajustarea rezultatului net, tinând cont de incidența :

variațiilor intervenite în cursul exercițiului, în cadrul stocurilor, creanțelor și datoriilor din exploatare;

altor elemente care nu comportă nici încasări, nici plăți, precum amortizările, provizioanele, impozitele amânate, câștigurile sau pierderile din schimb nerealizate, beneficiile nedistribuite ale societăților asociate și interesele minoritare (în contextul coturilor consolidate);

altor elemente pentru care incidența asupra trezoreriei se realizează prin fluxurile de investiții și cele de finanțare.

Într-o formă simplificată, fluxul net de trezorerie generat de activitățile de exploatare se determină prin utilizarea metodei indirecte astfel :

Structura-cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie din exploatare prin metoda indirectă:

Sursa: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura CECCAR,

București, 2004, p.138

Utilizarea metodei directe sau indirecte este lăsată la latitudinea managementului entității, rezultatul obținut fiind același prin ambele metode.

Obținerea unui nivel pozitiv al fluxului de trezorerie reprezintă un aspect pozitiv pentru întreprinderea analizată, semnificând faptul că există un excedent de resurse din activitatea operațională care se poate folosi în scopul rambursării împrumuturilor contractate de firmă, achitării dividendelor, menținerii capacității de exploatare sau realizării unor noi investiții.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiții

Fluxurile de trezorerie aferente activității de investiții evidențiază operațiile legate de vânzarea sau cumpărarea de clădiri, echipamente productive ș.a., acordarea de împrumuturi și sumele obținute în urma rambursării acestora, vânzarea sau cumpărarea de titluri de participare etc.

„Norma IAS 7 inlude în categoria acestor fluxuri:

plățile pentru achiziția de active necorporale și corporale;

încasările din vânzarea activelor necorporale și corporale;

plățile realizate în scopul achiziționării de titluri de participare;

încasările realizate din vânzarea titlurilor de participare;

împrumuturi acordate altor societăți;

încasările din restituirea împrumuturilor;

dobânzi și dividende încasate. ”

„Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activități de investiție este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au fost făcute pentru resurse menite a genera venituri și fluxuri de numerar în viitor. Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții oferă informații privind maniera în care întreprinderea își asigură perenitatea și creșterea.”

Investițiile realizate sunt finanțate fie prin noi împrumuturi sau majorări de capital, fie prin excedentul de trezorerie care rezultă din activitatea operatională, astfel, fluxul determinat de activitatea investițională are, de regulă, o valoare negativă.

Realizarea unui nivel pozitiv nu este apreciată ca fiind un aspect favorabil, deoarece înseamnă că întreprinderea a încasat mai mult din cedarea de active decât a plătit pentru înfăptuirea unor noi investitiții, iar menținerea unei astfel de situații determină reducerea potențialului productiv al entității.

Modul de determinare a fluxului net de trezorerie privind activitatea de investiții:

Structura-cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie pentru activitatea de investiții

Sursa: Iuliana Țugui, Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, București, 1996, p. 67

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de finanțare

Fluxurile de numerar determinate de activitatea de finanțare se referă la operațiile desfășurate între acționarii și creditorii entității și firma respectivă. Prin intermediul acestor fluxuri se obțin resursele necesare desfășurării activității. Așadar activitatea de finanțare reprezintă, defapt, o activitate al cărei efect este de a determina modificări în compoziția și dimensiunea capitalurilor proprii și a datoriilor entității.

„Prezentarea separată a acestor fluxuri este importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finanțatorilor întreprinderii.”

În cadrul fluxurilor de numerar din activitatea de finanțare se includ:

încasările si plățile din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capital;

plățile către proprietari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile firmei;

încasările și plățile rezultate din emisiunea împrumuturilor, titlurilor de creanță datoriilor neasigurate, ipotecilor etc;

plățile efectuate în scopul diminuării datoriilor aferente operațiunilor de leasing financiar.

Utilitatea acestor fluxuri de numerar este dată de participarea acestora la conturarea evoluției viitoare a numerarului care provine de la investitorii străini.

Modul de determinare a fluxului net de trezorerie privind activitatea de finanțare:

Structura-cadru de determinare a fluxurilor de trezorerie pentru activitatea de finanțare

Sursa: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate,Editura CECCAR, București,2004,p.137

Utilizând cele două metode de prezentare a fluxurilor de trezorerie din activitatea de

exploatare, Tabloul fluxurilor de trezorerie la nivel de întreprindere poate îmbrăca

următoarele forme:

Tabloul fluxurilor de trezorerie (utilizând metoda directă)

Tabloul fluxurilor de trezorerie (utilizând metoda indirectă)

În lucrările de specialitate, este menționat indicatorul "flux de trezorerie discreționar" (FTD) ("discretionary cash flow" sau "free cash flow"), văzut ca o parte a fluxului de trezorerie destinată achiziției unei noi companii, rambursării înainte de scadență a creditelor sau anumitor creșteri ale activelor imobilizate.

Acest indicator este considerat o sursă de expansiune a întreprinderii, din punctul de vedere al analiștilor și al conducerii, și o sursă de plată a creditelor noi contractate și a dobânzilor aferente acestora, din punctul de vedere al instituțiilor financiare. Cu cât nivelul acestui indicator este mai mare cu atât firma își poate plăti dividendele, datoriile și se poate extinde. Fiind obținut ca surplus al fluxurilor de trezorerie din activitatea curentă a întreprinderii față de plățile prevăzute pentru perioada următoare pentru a-și menține capacitatea de producție prezentă, fluxul de trezorerie discreționar este privit ca o "resursă" permanentă, în special în cazul analizei pe termen scurt (3-5 ani).

FTD este utilizat adesea în cadrul modelelor de evaluare a întreprinderii (calculat ca diferență între fluxul de trezorerie de exploatare și suma cheltuielilor de investiții (achiziții de imobilizări) necesare înlocuirii capacităților existente sau susținerii oportunităților de creștere ale societății.

4.2. Utilitatea întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie

Știind că variația globală a trezoreriei este reprezentată prin intermediul soldului de trezorerie, care e reflectat prin gestiunea activelor reale și de soldul de trezorerie care e rezultatul operațiunilor de capital referitoare la investiții și finanțări se ajunge la concluzia că analiza fluxurilor de trezorerie este utilă. De regulă, fluxurile monetare și cele reale nu coincid, situație în care trezoreria se va asigura prin decalajele de plăți care sunt asociate acestor fluxuri.

Situația fluxurilor de numerar mărește comparabilitatea raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.

Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor situațiilor financiare:

să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități;

să determine necesitățile de lichidități;

să prevadă scadențele și riscul încasărilor viitoare;

să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile pentru aceleași operații și evenimente.

Pe plan intern situația fluxurilor de trezorerie este utilizată de către conducerea întreprinderii, iar pe plan extern de către creditori, investitori și analistul financiar.

„Tabloul fluxurilor de numerar este utilizat de către conducere în vederea stabilirii politicii de dividende, evaluării nevoilor de finanțare și de investiții și pentru a se evalua structura financiară a întreprinderii.”

Creditorii si investitorii apeleaza la situația fluxurilor de trezorerie atât pentru a măsura posibilitatea firmei de a-și achita datoriile, dar și pentru a evalua capacitatea acesteia de a genera fluxuri pozitive de trezorerie și utilizarea corespunzătoare a acestor fluxuri.

Teoria și practica financiară au demonstrat că cei interesați de o anumită întreprindere î-și vor baza deciziile economice referitoare la aceasta în funcție de capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de numerar în viitor. Fluxurile de trezorerie precedente oferă informații relevante despre viitorul flux de trezorerie, deoarece ele ilustrează modul în care întreprinderea generează numerar și cum îl cheltuie.

Institutul de normalizare contabilă American, FASB (Financial Accounting Standards Boards), tratează problematica legată de tabloul fluxurilor de trezorerie prin norma contabilă FAS 95- Tabloul fluxurilor de trezorerie (Statement of cash flow), modificată prin norma FAS 102. Conform FASB, obiectivul principal al situație fluxurilor de trezorerie constă în furnizarea de informații privind încasările și plățile de mijloace bănești ale unei companii, produse în timpul unui exercițiu contabil. Un al doilea obiectiv al unui astfel de tablou este acela de a furniza informații privind activitatea de exploatare, de investiții și de finanțare derulate de o companie, pe parcursul unui exercițiu contabil.

„Situația fluxurilor de numerar mărește comparabilitatea raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.”

Prin urmare, tabloul fluxurilor de trezorerie explică cum au fost cheltuite și de unde provin lichiditățile, prezentând pe de o parte fluxurile de plăți, și pe de altă parte fluxurile de încasări, din cursul perioadei, explicând astfel cauzele variației lichidităților.

Tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează informații care, împreună cu cele din bilanț și contul de profit și pierdere, stau la baza determinării anumitor rate cu ajutorul cărora se analizează solvabilitatea și flexibilitatea financiară. Aceste rate, care sunt considerate mai pertinente în aprecierea performanței financiare decât ratele de lichiditate generală și imediată, și sunt folosite în SUA de creditori, de agențiile de rating și de analiștii financiari, pentru evaluarea riscurilor.

Așadar putem concluziona că pentru a obține informații relevante, bilanțul, contul de profit și pierdere și tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie privite în corelație. Luate separat nici una dintre cele trei situații nu asigură suficiente date pentru luarea deciziilor.

Limitele situației fluxurilor de trezorerie

Principalele limite ale situației fluxurilor de trezorerie privesc următoarele elemente: conținutul și modalitățile de prezentare sau de determinare a fluxului net de trezorerie din exploatare, evaluarea performanțelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie, lipsurile sale in ceea ce privește aprecierea evoluției situației financiare a unei întreprinderi.

Funcția de exploatare este definită în manieră reziduală și depinde de conținutul funcțiilor de finanțare și de investiții. Clasificarea fluxurilor care o compun este influențată de o logică contabilă conform căreia fluxul net de trezorerie din exploatare trebuie săreflecte efectul operațiunilor care determină rezultatul asupra trezoreriei.

Modalitățile de prezentare și determinare a fluxului net de trezorerie din exploatare utilizate în practică limitează posibilitățile de interpretare ale acestui indicator. Utilizarea metodei indirecte împiedică orice identificare a fluxurilor care compun acest agregat.

Aprecierea performanțelor întreprinderii prin intermediul acestei situații, în special pe baza fluxului de trezorerie din exploatare, nu se poate realiza decât pe termen mediu sau lung. Volatilitatea fluxurilor de trezorerie nu permite utilizarea lor ca indicator de performanță pe termen scurt.

Fluxurile de trezorerie, ca de alfel multe alte caracteristici financiare, sunt în strânsă legătură cu ciclul de viață al activităților și produselor. Interpretarea lor face necesară conoașterea unor distribuiri a acestor fluxuri financiare pe sectoare de activitate.

Deși tabloul fluxurilor de trezorerie este o situație de sinteză care permite explicarea variației trezorerie, el nu oferă posibilitatea aprecierii evoluției situației financiare a unei întreprinderi. Un anumit număr de operațiuni care au incident asupra structurii capitalului și asupra datoriilor întreprinderii, dar care nu au un corespondent direct în trezorerie nu este luat în considerare. Ori operațiunile de acst tip, cum sunt cele înregistrate în afara bilațului, au tendința de a se inmulți ca urmare a dezvoltării ingineriilor financiare, a “contabilității creative”.

4.3. Reflectarea și analiza fluxurilor de numerar pe baza unui sistem de indicatori

Aprecierea performanțelor și a poziției financiare a firmei se realizează prin analiza fluxurilor de trezorerie pe baza mai multor indicatori.

În teoria și practica de specialitate, pentru evaluarea lichidității, sunt utilizați următorii indicatori:

Rata cash-flow-ului operațional;

Rata profitului net;

Intervalul de siguranță;

Rata de finanțare a imobilizărilor;

Ratele de structură ale fluxului de trezorerie generat de activitatea de exploatare, de investiții și de finanțare;

Fluxurile de numerar libere;

Rata de acoperire a datoriilor.

Rata cash-flow-ului operațional (Rcfo)

Acest indicator este utlizat în evaluarea lichidității firmei, prin compararea fluxului de trezorerie actual cu datoriile curente. Indicatorul ne arată gradul în care fluxul de trezorerie generat de activitatea operațională a entității acoperă datoriile curente ale firmei.

Prin utilizarea acestui indicator sunt evitate problemele legate de transformarea activelor în numerar.

Rata profitului net (Rpn)

Această rată se calculează ca raport între profitul net și cash-flow-ul generat de activitatea de exploatare a firmei, evidențiind contribuția pe care o are profitul net la generarea fluxurilor de trezorerie din activitatea operaționala.

Intervalul de siguranță (Is)

x 365

Intervalul de siguranță evidențiează numărul de zile în care entitatea poate să își desfășoare activitatea cu resursele existente, fără a dispune de alte intrări, apreciind, astfel, dependența lichidităților întreprinderii de activitatea acesteia.

Rata de finanțare a imobilizărilor (RF Imb)

Această rată evidențiează contribuția activității de exploatare la finanțarea totală sau parțială a investițiilor productive.

Un nivel foarte ridicat al acestei rate indică o flexibilitate financiară ridicată a entității, valoarea supraunitară a acestui indicator reflectând existența de disponibil necesar acoperii datoriilor sau distribuirii de dividende după achiziția anumitor imobilizări.

Ratele de structură ale fluxului de trezorerie generat de activitatea de exploatare, de investiții si de finanțare.

Aceste rate evidențiează contribuția pe care o are activitatea operațională, de finanțare și de investiții la crearea surselor de finațare.

Rata de structură a cash-flow-ului de exploatare( Rsco)

x 100

Rata de structură a cash-flow-ului investițional( Rsci)

x 100

Rata de structură a cash-flow-ului din finanțare( Rscf)

x 100

Fluxurile de numerar libere ( Fnl )

Acest indicator se referă la numerarul de care dispune entitatea pentru asociații săi după achitarea datoriilor și realizarea investițiilor pentru dezvoltare.

În situația unei investiții masive în active fixe, conducând, astfel, la un nivel ridicat al cheltuielilor de capital, societatea trebuie să se asigure că va obține o rentabilitate suficientă a capitalului și că aceste cheltuieli vor fi justificate printr-o mărire de profit și vânzări rapide.

Rata de acoperire a datoriilor (Rad)

Capacitatea firmei de a produce disponibil pentru stingerea datoriilor se apreciează prin intermediul acestei rate.

Valoarea scăzută a ratei poate ilustra faptul că entitatea ar putea intra într-o stare de insolvabilitate.

Sunt de părere că utilizarea acestor indicatori în vederea analizei fluxurilor de trezorerie conturează aportul pe care îl are activitatea de exploatare, de finanțare, respectiv de investiții la asigurarea cu disponibilități a entității, dar și raporturile în care se situează sursele și nevoia de finanțare a celor trei tipuri de activități.

Cap 5 Studiu de caz

Situația fluxurilor de trezorerie – mijloc de reflectare a sănătății financiare a întreprinderii

Sc Edenisza Trade SRL Este o societate comercială cu răspundere limitată care a fost înființată în anul 1995.

Sediul societății este în localitatea Oradea, Stada Dimitrie Anghel, Nr. 36/A, județul Bihor, firma fiind înregistrată la registrul comerțului cu numărul J05/1102/1995, având codul unic de înregistrare 7551570, administratorul și unicul asociat al firmei fiind domnul Szabó István Csaba.

Firma are ca obiect de activitate transporturile rutiere de mărfuri, acesata deținând cinci camioane puse la dispoziția clienților pentru a-și păstra poziția pe piață.

Pentru a ilustra întocmirea situației fluxurilor de trezorerie vom folosi datele din bilanțul firmei, prezentate mai jos:

Tabel nr.1 Bilanțul la 31 decembrie 2013

Situația fluxurilor de trezorerie la 31 decembrie 200N (metoda directă)

Din analiza datelor din tabelul fluxurilor de numerar la întreprinderea analizată, se desprind următoarele concluzii:

1. În cadrul activității de exploatare, plățile efectuate de către societate au fost mult mai mari decât încasările, fapt ce a dus la o trezorerie negativă de -96.420.

2. Deși fluxurile din activitatea de investiții au adus mai multe încasări pentru societate, nivelul acestora și în cazul activităților de investiții este mai mic, generând o trezorerie negativă de -20.574.

3. Activitatea de finanțare a generat o trezorerie pozitivă de 216.069, acesta fiind un aspect favorabil pentru societate. În cadrul activităților de finanțare încasările societății au fost mult mai mari decât plățile.

Datorită activității de finanțare societatea dispune de o trezorerie netă pozitivă, rezultând la creșterea acesteia cu 99.075.

CONCLUZII

Varietatea și complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezorerie întreprinderii creează un amplu camp de analiză si dezbatere pentru specialiștii și practicienii domeniului cu atât mai mult cu cât acest subiect privește în mod practic activitățile desfășurate de toți agnții economici.

Analiza fluxurilor de numerar permite proprietarilor actuali sau potențiali, dar și creditorilor examinarea unor aspect ale afacerii precum:

– sursa finanțării activităților întreprinderii, fie prin fonduri generate intern, fie prin fonduri externe;

– capacitatea întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile de plată (dobânzi și plăți principale);

– capacitatea întreprinderii de a-și finanța dezvoltarea prin fluxuri de numerar din activitatea de exploatare;

-capacitatea întreprinderii de a plăti dividente către acționari;

-flexibilitatea pe care o are întreprinderea în finanțarea propriilor activități.

În cazul întreprinderilor mici, necesitatea acestui tablou este adesea contestată, normele contabile neconsiderând obligatorie întocmirea acestuia. Dar băncile solicit asemenea situație ca parte a proiectului de creditare, iar managerii sunt îndrumați a acorda un loc important nu numai profitului și rentabilității, ci și fluxurilor de trezorerie.

Într-o economie de piață, întreprinderea trebuie privita ca un sistem care există și funcționează prin relațiile sale cu terții ( investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relații ce se concretizează prin fluxuri patrimoniale. De masura în care aceste fluxuri îmbracă forma lichidităților sunt interesați atât terții (pentru recuperarea sumelor investite și obținerea unui câștig sau pentru recuperarea unor creanțe), , cât și conducerea unității, pentru că numai astfel sistemul poate funcționa.

Deși situația fluxurilor de trezorerie nu permite singură evaluarea completă a situției financiare a întreprinderii, ea constituie un instrument important pentru analiza solvabilității și a riscului financiar.

BIBLIOGRAFIE

IulianaȚ ugui ”Contabilitatea fluxurilor de trezorerie”, Editura Economică, București, 1996

Mihai Toma, Felicia Alexandru ”Finanțe și gestiune financiară de întreprindere”, Editura Economică, București, 1998

Niculae Feleagă și Ion Ionașcu ”Contabilitatea financiară” , Editura Economică , București, 1993, vol II

Mihai Ristea ”Contabilitatea întreprinderii” , Editura Mărgăritar , București, 1997, Vol I.

Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Boțoc C. ” Managementul financiar al companiei” Timișoara, Editura Mirton, 2010

Horia Cristea, Nicolae Ștefănescu „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Mirton, Timișoara, 1996

Georgeta Vintilă “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999

Stănescu C., Ișvănescu A., Băicuși A. “ Analiza economico-financiară”, Editura Economică , București, 1996, Pag. 258

Aurel Giurgiu “Mecanismul financiar al întreprinzătorului”, Ed. Dacia, Cluj- Napoca , 1995

Sorin V. Stan. “ Evaluarea Întreprinderilor”, Editura Teora, București, 1996

Gheorghe Stâneanu , Constantin Avornicului “Fondul de rulment al firmei”, Editura Genesis, Cluj- Napoca, 1995

Antoniu N. și colaboratorii ”Finanțele întreprinderilor” București, E.D.P.R.A., 1993

Emil Chirilă “ Finanțele întreprinderilor“, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2006

Victoria Bogdan “ Contabilitate comparată”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2002

Ioan Bătrâncea “ Analiza trezoreriei entității economice”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008

Lucian Cernușcă “Strategii și politici contabile”, Editura Economică, București, 2004

Marian Sacarin “Contabilitate aprofundata”, Editura Economică, Bucuresti, 2004

Cicilia Ionescu “Gestiunea și Contabilitatea Firmei” , numărul 8 din august 2008

Niculae Feleagă, Ion Ionașcu “Tratat de contabilitate financiară Vol I”, Editura Economică, București, 1998

Lucian Bușe ”Analiza economico-financiară”, Editura economică, București, 2005

Feleagă, L., Feleagă, N. „Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională”, Editura Infomega, București, 2005

M. Haskins, K. Ferris, T. Selling “International Financial Reporting and Analysis. A ContextualEmphasis", Irwin, 1996

G. White, A. Sondhi, D. Fried, "The Analysis and Use of Financial Statement" 2nd Edition, John Wiley & Sons Inc., 1998

Ovidiu Constantin Bunget ”Contabilitatea românească: între reformă și convergență”, Editura Economică, București, 2005

Lucian Cernușcă “Strategii și politici contabile”, Editura Economică, București, 2004

IAS 7 (Standardele Internaționale de Contabilitate nr. 7), ), -Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor de contabilitate – București, Ed. CECCAR, 2004

Standardele Internaționale de Contabilitate 2000, Editura Economică, București, 2000

http://www.locomarkid.ro/site/MANUALE/MANUAL_CONTA/cap11-conta.pdf?id=cap11

http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/10.pdf

ANEXE

Balanță de verificare

Bilanț