Studiul Privind Protectia Cetatenilor Prin Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat In Romania

CUPRINS

Introducere

Asigurările sociale reprezintă un sistem organizat de activități care au ca obiective principale: ocrotirea celor ce muncesc, a pensionarilor și a membrilor lor de familie,în situația în care nu își pot asigura doar prin muncă cele necesare vietii. Evenimentele care duc la această situație sunt: accidentele, bolile,invaliditatea, atingere unei anumite limite de vârstă etc.

Cu ajutorul asigurărilor sociale se iau măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor,refacerea și îmtarirea sănătății, dar și pentru asigurarea existenței celor care și-au pierdut capacitatea de a mai munci din cauza unor boli, accidente, bătrânețe etc., si nu au mijloace proprii de trai.

În țările dezvoltate s-au consolidat sisteme de asigurare și de protecție „sociale", destinate să protejeze în totalitate sau în mare parte populația împotriva riscurilor legate de sănătate, de viața curentă, de locul de muncă.

Majoritatea cheltuielilor cu caracter social fac obiectul finanțării particulare și sunt administrate de organisme autonome care au, de multe ori, statutul de organisme de drept privat.Resursele acestor organisme sociale sunt considerate resurse publice pentru că sunt realizate din prelevări obligatorii, iar cheltuielile acestora reprezinta sarcini publice, ele fiind supuse unui control din partea statului.

Necesitatea organizării asigurărilor si protecției sociale în toate statele lumii a apărut odată cu dezvoltarea forțelor de producție,deteminate în primul rând, de crearea si dezvoltarea industriei.

Asigurările sociale constituie aceea parte a relațiilor social-economice bănești pe baza carora se formează, se repartizează, se gestionează și se folosesc fondurile bănești care sunt necesare protejării obligatorii a salariaților și pensionarilor din societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, din rețeaua corporației de consum si credit, a agricultorilor, a membrilor cooperației meșteșugarești și a unităților agricole, a avocaților.

Încă din cele mai îndepartate timpuri omul are ca și trăsătură caracteristică preocuparea de a economisi o parte mai mică sau mai mare din resursele sale material cu scopul de a trece peste anumite evenimente fiind considerate riscuri sociale, cum ar fi: bătrânețea, bola, șomajul,etc.

Posibilitățile de a trăi în aceste perioade nu pot fi depășite numai prin resurse proprii, în aceste condiții intervenind asigurarea socială.

Veniturile si cheltuielile organismelor sociale se regăsesc în urmatoarele bugete : bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor de șomaj, alături de bugetul de stat si bugetele colectivităților locale.

In perioada postrevoluționară, acest sistem este constituit din mai multe elemente care depind între ele.Sistemul de protecție și asigurări sociale al tării noastre este în continuă dezvoltare si perfecționare.

CAPITOLUL I

ASIGURARI SOCIALE:CONCEPT, INSTRUMENTE, PRACTICI

1.1 Definirea conceptului de asigurari sociale si continutul sistemului asigurarilor sociale

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă un instrument important al statului prin care se alcătuiesc resursele financiare pentru finanțarea pensiilor de stat, indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă,ajutoarele de deces, tratamentelor balneare, concediilor de maternitate si de ingrijire a copiilor până la 2 ani, etc.

Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la consolidarea și la perfecționarea pe plan național a unui sistem de asigurări sociale, care contine ansamblul organizat al diferitelor formelor de asigurări sociale ce își păstrează unicitatea, depind unele de altele, rezultand astfel aspectul de totalitate și integralitate concretizandu-se prin ocrotirea lucrătoriilor din unitățile de stat, mixte, private, membriilor cooperativelor meșteșugărești, agricultoriilor, slujitoriilor cultelor, personalului casnic și de îngrijire a blocurilor de locatari, pensionariilor și membriilor familiei acestora.

Începând cu anul 1992 se conturează tot mai mult realizarea unui sistem public național unificat de asigurări sociale, prin adoptarea în asigurările sociale de stat a sistemelor independente de asigurări sociale (asigurările sociale pentru agricultori, ale cooperației meșteșugărești, ale Bisericii Ortodoxe Române, ale artiștilor plastici, compozitorilor și scriitorilor).

Asigurările sociale se definesc ca fiind acel mijloc de realizare a protecției împotriva consecințelor izbucniri unui risc social (pierderea sau reducerea veniturilor sau creșterea cheltuielilor), prin constituirea unor fonduri bănești din contribuțiiale subiectelor de drept interesate și repartizarea acestor fonduri asiguraților în momentul izbucniri riscului. Fondurile de asigurări sociale se constituie, cel puțin în sistemul public, prin contribuții obligatorii prelevate de la angajator și angajați, element care determina caracterul social al asigurărilor.

Potrivit conceptului asigurărilor sociale de stat salariații sunt scutiti de plata contribuției bănești de asigurări sociale care se suportă de către întreprinderi, instituții și organe de stat, agenți economici, etc.

Dreptul cetățenilor români de a obtine asigurări sociale este confirmat în Constituție indirect, respectiv prin confirmarea dreptului la ocrotirea sănătății , dar cu acest prilej legiuitorul constituant face vorbire expresă despre obligația statului de a organiza sistemul public de asigurări sociale .

Bugetul asigurărilor sociale este realizat și aprobat in același cadru și condiții ca și bugetul de stat. Astfel, în desfasurarea procesului bugetar, responsabilitățile revin Guvernului, Parlamentului,Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii,Familiei și Protecției Sociale precum și unor instituții din subordinea acestora.

Guvernul asigură desfasurarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale în cooperare Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii,Familiei și Protecției Sociale prin Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Guvernul poate accepta , prin hotărâre,modificările în structură și între bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor pentru șomaj, cu adaptarea în nivelul total al cheltuielilor din credite externe.

Parlamentul are raspunderea de a aproba bugetul asigurărilor sociale de stat adoptând în acest sens legea aferentă, după ce proiectul acesteia trece prin toate etapele prevăzute de cadrul legal.In cazul în care dorește amendarea prevederilor inițiale ale legii bugetului asigurărilor sociale în timpul anului bugetar, tot Parlamentul este cel care trebuie să aprobe o lege in acest sens. La sfârșitul anului, după expirarea anului bugetar, Parlamentul adopta și contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat.

În cadrul-structurii bugetului asigurărilor sociale de stat sunt incluse veniturile și cheltuielie sistemului public de pensii, dar si veniturile și cheltuielile sistemului de asigurare pentru boli profesionale si accidente de muncă.

1.2. Scurta prezentare a sistemului asigurărilor sociale în România

După primul război mondial,la sfârșitul secolului al XIX-lea, a apărut sistemul de securitate socială în România.Faza initială a fost reprezentată de extindere a capitalismului în România și de dezvoltarea ca număr de populație a proletariatului,poziția prioritară fiind acordată asigurărilor sociale a muncitorilor.Statutele muncitorești au fost acordate într-o primă etapă prin drepturile asigurărilor sociale a muncitorilor sub formă de sprijin mutual între aceștia.

În timp s-a consolidat conceptul instituționalizării a drepturilor acestora care are la bază legile care trebuie sa asigure drepturile de asigurări sociale.

În 1895, a avut loc eleborarea, legei minelor care a constituit includerea asigurării sociale obligatorii pentru minerii și muncitorii din industria petrolieră, prin oficializarea de a dispune de pensie și de o indemizație în caz de accidente care pot surveni în timpul munci.

Legea a impus înființarea unui centru de ajutor și a unei case de pensii, ale căror surse bănești erau formate prin participarea egala atât a muncitorilor cât și a persoanelor din domeniul conducerii

Legea Missir din anul 1902 pentru organizarea meseriilor a impus, printer multe altele, realizarea unui sistem de asigurări sociale pentru meseriași.

Legea Nenițescu din anul 1915 pentru structurarea în domeniul meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești.

Această lege a abordat principiul asigurării obligatorii pentru accidente, boli a salariaților care reprezentau parte a corporațiilor. Legea a fost considerată la acea vremea ca una dintre cele mai modern legi din spatiul European din acest domeniu.

În perioada interbelică, între anii 1920-1945, au apărut pentru prima data sistemele private de securitate socială.Deoarece România a adoptat ansamblul colectiv al asigurărilor sociale și a introdus astfel sistemul de asigurari sociale obligatorii doar pentru cei care dețineau contracte de muncă și meseriași. De asemenea au realizat sisteme proprii de asigurare sociale si alte categorii socio-profesionale.

În România primul sistem privat de securitate sociala apărut a fost cel al avocatilor.Totatunci s-au pus bazele altor sisteme private de asigurări sociale, unele fiind: cele ale Bisericii Ortodoxe Romane, cele ale membrilor de creație (scriitori și muzicieni)

În anul 1933 s-a adoptat Legea Ioanițescu, având ca scop unificarea asigurărilor sociale pe întreg teritoriu național.

Deși această lege a facut referire doar la unificarea asigurărilor sociale, de fapt a perpetuat sistemul de asigurări sociale e tip comutativ, vizându-i în continuare doar pe salariați și pe meseriași. Prin această lege au fost precizate cu claritate principiile de bază ale sistemului de asigurări sociale din România, cel mai important fiind, principiul contributivității și cel al solidarității.

De asmenea s-a stabilit și cota de contribuție in ceea ce privește asigurările sociale de stat, ca fiind ce 6%, având în vedere salariul și contribuind în mod egal patronii și salariații.

Mai târziu, în anul 1938 a fost promulgată o nouă lege a asigurărilor sociale prin care s-a dorit o încercare de a controla persoanele asigurate. Deși legea a prevăzut o serie de îngradiri, totuși, în mare sistemul de asigurări sociale a continuat să funcționeze având la bază condițiile create de Legea Ioanițescu.

În perioada regimului comunist, desfășurat in anii 1945 și 1989, asigurările sociale au fost caracterizate prin urmatoarele: continuarea abordarii acestora conform concepției comutative și aceasta fiind vazută in mod restrictiv; legiuitorul comunist a avut drept obiectiv garantarea drepturilor de asigurare socială a salariațiilor într-o concepție centralizatoare.

Concepția centralizatoare pe planul organizării a sistemului de asigurări sociale a generat constituirea asigurărilor sociale de stat ca fiind principalul sistem de asigurări sociale care cuprinde atât salariați întreprinderilor de stat dar și în mod restrictiv acele categori de oameni ai muncii asimilați salariațiilor.

În ceea ce îi privesc pe liberii profesioniști și agricultori, aceștia nu au fost cuprinși in sistemul asigurărilor sociale de stat. Prin urmare ei au beneficiat de drepturi de asigurări sociale doar în măsura in care au perpetuat sistemele de asigurări autonome din perioada interbelică.

În perioada 1945-1949, într-o primă fază, puterea comunistă s-a îndreptat asupra modificării sistemului de asigurări sociale preexistent. Cea mai importantă Lege privind modificarea în acest sens a fost decretul Legea nr.409/30.05.1945 care a stabilit ca pensiile sa fie majorate și indexate.

Reforma sistemului de asigurări sociale de tip comunist s-a realizat prin adoptarea Legii nr.10 din 01.01.1949 pentru organizarea asigurărilor sociale de stat.

Ultima lege in ceea ce privesc asigurările sociale de puterea comunistă a fost Legea nr.3/08.07.1997 care a avut ca scop impunerea unor restricți a drepturilor de asigurări sociale.

După anul 1989 asigurările sociale au intrat într-o perioadă de tranziție odată cu schimbarea regimului politic în România. S-a pus accentul într-o primă fază mai mult pe ameliorarea legislației de asigurări sociale preexistente decât de modificarea ei radicală. De aici concluzia că în această prima fază a lipsit reforma în cadrul sistemului de asigurări sociale.

Datorită lipsurilor de ordin financiar, în perioada de tranziție se remarcă dispariția unor sisteme private de asigurări sociale prin includerea lor în cadrul Sistemului Centralizat de Stat.

Astfel:

Legea nr.52/1993 a desființat sistemul de asigurări sociale ale Personalului Bisericii Ortodoxe Romane;

Legea nr.34/1993 a desființat sistemul de asigurări sociale al corporației meșteșugărești;

H.G. nr.650/1992 a desființat sistemul de asigurări sociale ale membrilor de creație (scriitori, muzicieni).

Singurul sistem de asigurări sociale independent care s-a dovedit a fi solid și a continuat să funcționeze a fost cel al avocaților.

Reforma sistemului asigurărilor sociale de stat a început odată cu apariția Legii 19/2000.

Legea s-a caracterizat prin modificarea concepției asupra asigurărilor sociale, împrumutând de la concepția distributivă puternice principii asupra asigurărilor sociale, astfel accesul la sistemul de asigurări sociale fiind permis tuturor persoanelor care realizează venituri.

1.3. Conținutul economic al bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă planul financiar anual care în care este reflectată constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești care sunt necesare protejări pensionarilor, salariatilor și membrilor de famili.

Conținutul său economic rezultă din structura și trăsăturilor orânduirii social-economice, din necesitatea realizării cerințelor legilor economice, precum și din funcțiile statului.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este format din bugetele pentru realizarea asigurărilor sociale de la nivel direcțiilor de muncă și protecție socială județene și direcția generală a municipiului București și din bugetul asigurărilor sociale, elaborat de organele de resort din Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care cuprinde veniturile și chelzuielile cu caracter centralizat.

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă principala componenta a bugetului public național.

Înaintea anului 1990 și inclusiv atunci, bugetul de stat avea ca parte componenta bugetul asigurărilor sociale de stat, fiind un capitol distinct al bugetului republican.Ca urmare, orice excedent semnificativ al bugetului asigurărilor sociale de stat era folosit pentru a finanta ale necesități bugetare sau, în unele cazuri, deficitele asigurărilor sociale erau subvenționate prin transfer din alte capitole ale bugetului de stat.

Începând cu anul 1991 potrivit prevederilor Legii privind finanțele publice, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul de stat și se aproba de Parlament în același timp cu acesta, rezultând o autonomie deplină.

O realizare importantă este constituită de elaborarea si executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de stat fată de bugetul de stat, pentru că permite ca resursele acestuia să fie integral utilizate pentru protejarea cetatenilor, iar eventualele surplusuri să se repartizeze pentru anii următori.

Bugetul asigurărilor sociale de stat conține la venituri urmatoarele: contribuția pentru asigurarile sociale de stat; contribuția partial a salariaților pentru a dobândi bilete de tratament balnear și odihna; contribuția partială și diferențiata a pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear; alte venituri (sumele ce se obțin din lichidare debitelor din anii anteriori, rambursare subvențiilor acordate in ani anterori si neutilizate, majorarile si amenzile aplicate pentru neachitarea la timp și în totalitate a contribuțiilor de asigurări sociale, restituirea sumelor platite din eroare, pensii neachitate și prescrise etc.), contribuțiile pentru fondul de ajutor de șomaj, alocati de sprijin și a ajutorului de integrare profesională; dobânzi pentru disponibilitățile din conturi. De asemenea bugetul asigurărilor sociale de stat este aprovizionat și cu surplusul bugetului anului precedent, care se raportează pe anul urmator.

La partea de cheltuieli, bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde: pensiile platite prin oficii, pensiile platite prin întreprinderi; indemnizatiile pentru incapacitatea temporală de muncă; indemnizațiile in caz de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizațiile pentu creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani; indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacități de muncă, ajutoarele sociale; acordarea biletelor de tratament balnear și odihna, cheltuieli cu plata ajutorului de șomaj, alocați de sprijin, ajutorului de integrare profesională; cheltuieli cu masă calda pentru mineri și geologi; cheltuieli cu plata taxelor poștale ocazionate de transmiterea pensiilor.

În partea finală bugetul cuprinde diferența dintre venituri și cheltuieli.

1.4. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Elaborarea proiectului de buget al asigurărilor sociale de stat reprezintă acea activitate complexă de determinare a veniturilor și cheltuielilor sistemului asigurărilor sociale de stat pe baza aplicării principiilor planificarii bugetare.

În România, sistemul asigurărilor sociale are la bază urmatoarele principii:

-principiul genetalității potrivit căruia salariații și pensionarii sunt protejați în caz de pierdere a acapacității de munca;

-principiul universalității presupune cuprinderea în sistemul asigurărilor sociale a tuturor salariaților, pensionarilor și membrii famiilor acestora;

-principiul exceptării anumitor categorii de contribuabili potrivit căruia pensiile de asigurări sociale, indemnizațiile și ajutoarele sociale sunt scutite în totalitate sau până la un anumit plafon la plata impozitelor și taxelor;

-principiul personalizării conform căruia pensiile și indemnizațiile pot fi folosite doar de catre persoana titulara a acestor drepturi, acestea neputând fi cedate sau tranzacționate;

-principiul interdependenței presupune ocrotirea cetățenilor corespunzător veniturilor realizate , vechimii la societatea respectivă și vechimii totale, acordându-se avantaje persoanelor care lucrează în condiții grele și vătămătoare;

-principiul imprescriptibilității dreptului la pensii și indemnizații de asigurări sociale a persoanelor beneficiare

Bugetul asigurărilor sociale de stat are se bazează pe procnoze anuale privind nivelul mediu al pensiilor, salariilor și altor factori economici. Evoluția acestor variabile este puțin probabilă în sensul prognozat, pe parcursul anului și poate fi influențata într-o mare măsură de creșterea sau scăderea inflației, dar și de șocurile creșterii șomajului. În aceste situații poat avea loc creșteri sau scăderi ale veniturilor și cheltuielilor în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, cu efecte imprevizibile asupra echilibrului bugrtar lunar și anual.

Dacă ținem seama de orientările date de Guvern, Ministerul Finanțelor de acord cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca organe competente stabilesc termenele pentru elaborarea planurilor financiare, cu ajutorul cărora se elaboreaza bugetul asigurărilor sociale de stat.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este elaborate și administrat de către Ministerul Muncii și Pretecție Sociale- Direcția generală a asigurărilor sociale și pensiilor. Cheltuielile nu pot fi înscrise în buget și nu pot fi aprobate fără stabilirea surselor din care vor fi effectuate.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu avizul Ministerului Finanțelor, stabilește metodologia elaborării, executării și încheierii bugetului asigurărilor sociale de stat.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale adoptă o serie de măsuri organizatorice care au drept scop să asigure efectuarea corectă și la timp a lucrărilor de elaborare a proiectului de lege. În acest fel, Ministerul Muncii și Protecției Sociale elaborează instrucțiuni și norme metodologice în care este cuprinsă analiza lipsurilor din practica bugetară, masurile pentru preîntâmpinarea lor, dar și modul de abordare în privința planurilor financiare de asigurări sociale penrtu anul viitor. Aceste norme metodologice sunt transmise întreprinderilor, instituțiilor și comunelor, prin organele locale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat este posibil numai prin rescpectarea legislației cu strictețe a legislației de asigurări sociale in vigoare, a normelor de cheltuieli, a indicatorilor social-culturali din programul de dezvoltare economică dar și sociala, a subdiviziunilor bugetare a veniturilor și cheltuielilor.

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:

-bugetul asigurărilor sociale, înființate de organele de asigurări sociale din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în care sunt prezentate veniturile și cheltuielile cu caracter centralizat;

-bugetele pentru realizarea asigurărilor sociale ale direcțiilor județene și a Municipiului București, subordonate Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care rezultă din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurărilor sociale întocmite de către instituții, comune și întreprinderi.

Având în vedere modul cum s-a executat bugetul asigurărilor sociale pe perioada expirată, obiectivele programului de dezvoltare economică și socială, masurile privind îmbunătățirea activității în domeniul asigurărilor sociale, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin organele competente, întocmește proiectul de buget.

Lucrările privind elaborarea proiectului asigurărilor sociale de stat incepe din din luna iulie-august a anului de bază. Deoarece la aceasta dată bugetul anului în curs este executat numai pe lunile expirate, se determina in primul rand execuția probabilă a bugetului până la finele anului în curs. Determinarea execuției preliminare a bugetului până la finele anului se obține ținând cont de ani anteriori și a realizării veniturilor și cheltuielilor din perioada expirată a anului în curs.

Utilizând date primite din județe, de execuția preliminară a veniturilor și cheltuielilor și de datele proprii de care dispun, Ministerului Muncii și Protecției Sociale elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul următor.

Pentru realizarea unui echilibru bugetar, în procesul elaborării proiectului de buget se vrea constituirea unui fond de rezervă, în limita unei cote de până la 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul de rezervă adunat pe mai mulți ani nu poate depăși limita cheltuielilor prevăzute pe anul bugetar respectiv. Fondul de rezerva se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public național de asigurări sociale. Fondul de rezervă disponibil se raportează pe anul următor și se folosește pentru acoperirea eventualului deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat.

Însoțit de un memoriu explicativ-care reflectă orientările și principiile pe baza cărora a fost realizat și care dovedește, totodată, calculele pe care s-a fundamentat determinarea veniturilor, dinamica acestora, aspectele pozitive ale activității financiare de asigurări sociale, deficiențele și măsurile întreprinse pentru lichidarea și preîntâmpinarea lor-proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se înaintează de catre Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor pentru verificare și avizare.

Cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor, proiectul de buget se depune la Guvern. Guvernul examinează proiectul de buget și, cu următoarele amendamente aduse la venituri și la cheltuieli, proiectul de buget se înaintează Parlamentului pentru dezbatere și avizare.

1.5. Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat

Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, ajuns la Parlament, este mai întâi analiyat de către comisiile permanente de buget-finanțe-bănci ale celor două camere (Senat și Camera Deputaților), sub aspect politic și economic, al dimensiunii veniturilor și cheltuielilor care-l compun.Analiza se face pe subdiviziunile clasificației bugetare,se confrunta indicatorii programului economic cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmărindu-se măsura în care proiectul de buget este expresia programului de guvernare. De asemenea, comisiile evaluează darea de seamă și contul general de închidere a exercițiului bugetar pe anul expirat, studiază și apreciaza activitatea desfăsurată de organele Ministerului Muncii și Protecției Sociale și activitatea Ministerului Finanțelor, oprindu-se asupra eventualelor cazuri de încălcare a disciplinei financiare.

În realizarea lucrărilor acestora, comisiile buget-finanțe-bănci consultă deputații și senatorii, reprezentanții departamentelor, ministerelor precum și diferite persoane care lucrează în domeniile economic, științific și social-cultural etc. În mod obișnuit la lucrările comisiilor iau parte ministrul finanțelor și ministrul muncii și al protecției sociale, dar și alte persoane din conducerea ministerelor, care prezintă toate explicațiile cerute.

Analizând proiectul de buget, comisiile sunt îndreptățite să propună amendamente la partea de venituri și la partea de cheltuieli. Constatările și propunerile comisiilor buget-finanțe-bănci sunt consemnate în coraportul ce se întocmește.

În general Ministerului Muncii și Protecției Sociale expune raportul asupra proiectului de buget, iar din partea comisiilor de buget-finanțe-bănci se prezintă coraportul asupra proiectului de buget, după care deputații și senatorii dezbat veniturile și cheltuielile bugetare, fac aprecieri asupra realizări veniturilor și cheltuielilor, de asemenea, analizează activitatea organelor financiare și bancare și propun amendamente la venituri și cheltuieli.

Proiectul de buget se examinează de către deputați și senatori pe articole de venituri și de cheltuieli, după care are loc votarea legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta este expresia democratismului și calea exercitării controlului din partea deputaților și senatorilor asupra mobilizării, repartizării și utilizării eficiente a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. După ce este adoptat de către Parlament, bugetului asigurărilor sociale de stat se publică în Monitorul Oficial, se retrimite, prin aceeași filieră Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Ținând seama de limitele veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat adoptate de catre Parlament.Ministerul Muncii și Protecției socialemodifică, după caz, bigetul asigurărilor sociale ale direcților sale județene și ale direcției generale a Municipiului Bucuresti,iar acestea, la rândul lor, opereaya modificările corespunzătoare în bugetul asigurărilor sociale ale oficiilor și ale unitaților economice și instituțiilor subordonate și face repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielior.

Atunci când bugetul asigurărilor sociale de stat nu ete adoptat cu cel putin trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul asigurărilor sociale de stat a anului precedent, pâna la adoptarea noului buget.

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat poate să fie modificată în timpul unui exercițiului bugetar ,pană ce târziu 30 noiembrie, prin legi de rectificare, cărora li se aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale.

1.6.Pensiile-aspecte generale

1.6.1 Aspecte principale urmărite prin sistemul public de pensii

Sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale care s-a aplicat de la 1 aprilie 2001 în țara noastra a vizat următoarele aspecte:

organizarea întregului sistem de asigurări sociale ca un sistem public unitar garantat de stat și bazat pe principiul redistribuirii;

obligația fiecarui angajator de a-și asigura angajații și a toți salariaților de a se asigura pentru riscurile prevazute de lege, plătind fiecare pentru această parte care-i revine sub forma contrinuției la fondurile de asigurări sociale;

mărire numărului de contribuabili la fondul de asigurări sociale prin cuprinderea în sistemul public, ca efect al legii a tuturor persoanelor fizice care în baza activităților desfășurate le aduc venituri, care depășesc un anumit nivel stabilit potrivit normelor în vogoare;

posibilitatea de ai fi permisă fiecărei persoane să se asigure și în alte sisteme, obținând o pensie suplimentară la timpul respectiv care să se adauge pensiei obținute prin sistemul public;

ridicarea treptată a vârstei de pensionare, astfel într-o perioadă de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii privind sistemul public de pensii aceasta să ajungă de la 57 de ani la 60 de ani pentru femei si de la 62 de ani la 65 de ani pentru bărbati;

introducerea unui nou mod de calcul al pensiei care se ia în considerare nivelul contribuției de asigurări sociale plătite de asigurat pe întreaga perioadă de cotizare. Trebuie avut în vedere că prin noile reglementări pensiile sunt astfel stabilite încât să fie înlăturată posibilitatea apariției unei noi decorelări între pensii de natura celor din trecut;

reechilibrarea pensiilor stabilite înainte de intrare în vigoare a actualului sistem de pensii cu pensiile stabilite în noile condiții cu ajutorul unor soluții unitare;

posibilitarea pensionării anticipate, în cazul în care unele persoane asigurate care au o anumită vârsta, din motive personale sau datorită greutaților întâmpinate în gasirea unui loc de muncă optează penrtu astfel de soluții;

posibilitatea ca pensionarii pentru limită de vârstă să cumuleze pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională dacă experiența acumulată ca și profesia practică determină un angajator să apeleze la serviciile acestuia. Cei care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pot să solicite recalcularea pensiei pentru fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni;

menținerea în principiu a acelorași reglementări cu privire la modul de acordare a indemnizațiilor pentru incapacitate temporală de muncă, prestații pentu prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de mncă, a indemnozației pentru creșterea sau îngrijirea copilului bolnav și a ajutorului de deces;

trecerea întregului sistem public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale în administrarea și gestionarea Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP)

Cu toate acestea, după aproape 10 ani de aplicare a Legii nr. 19/2000, adoptarea unei legi unitare a pensiilor publice a fost abordată atât în teorie cât și în practică de multi factori economici și sociali, sistemul de pensii publice fiind într-o continua modificare și transformare, dar și într-un deficit prelungit din cauza numărului mare de pensionari, mai mult a celor anticipate și al pensionarilor de invaliditate, a vârstelor scăzute de pensionare, a posibilităților de fraudare, dar mai ales a pensiilor cu character special, care au devenit din ce în ce mai numeroase.

Cele mai importante schimbări aduse de noua lege a pensiilor, care este Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu unele modificări și completări ulterioare care se referă la:

Creșterea vârstelor standard de pensionare pentru femei de la 60 dr ani la 63 de ani. Legea prevede contiunarea creșterii vârstelor standard de pensionare până în luna ianuarie 2015, la 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, așa cum prevede Legea nr. 19/2010. La finalul acestei etape, se contună creșterea vâestei standard de pensionare numai penrtu femei de la 60 la 63 de ani, până în ianuarie 2030;

Creșterea strategiilor copmplete de cotizare pentru femei de la 30 la 35 de ani. Legea anticipează o creștere graduală a stagiului de cotizare va fi de la 33 de ani în ianuarie 2011 la 35 de ani în ianuarie 2015;

Integrarea persoanelor aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii (personalul militar) în sistem unitar de pensii publice. Soldații și gradații voluntari, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale sunt categorii de persoane care prin această lege au fost integrate în sistemul unitar de pensii publice. Integrarea examinează stabilirea acelorași obligații și drepturi pentru toți asigurații sistemului de pensii publice. În cazul personalului militar, contribuția individuală de 5% plătită până la 1 ianuarie 2011 la bugetul de stat se majorează la 10,5% și se transferă la bugetul asigurărilor sociale de stat. Creșterea cu 5,5% a contribuției se realizează prin creșterea salariului brut, astfel încât câștigul net să nu fie afectat;

Creștera vârstelor standard de pensionare, a stagiului complet de cotizare și a stagiului minim de cotizare în special pentru personalul militar. Noua lege prevede creștera vârstei standard de pensionare a apersonalului militar, atât pentru femei cât și pentru bărbați, de la 55 de ani în ianuarie 2011 la 60 de ani în ianuarie 2030. De asemenea legea stabilește creștere stagiului complet de cotizare, atât pentru femei cât și pentru bărbați de la 20 de ani în ianuarie 2011 la 30 de ani în ianuarie 2030, precum și creșterea graduală a stagiului minim de cotizare în specialitate, atât pentru femei cât și pentru bărbați, de la 15 ani în ianuarie 2022, la 20 de ani în ianuarie 2030;

Reglementarea unei noi proceduri de stabilire a valorii punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie se stabilește prin lege. Valoarea punctului de pensie la intrarea în vigoare a legii și până în anul 2020 majora anual cu 100% rata inflației la care se adaugă 50% din creșterea reală câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul trecut. În situația în care unul dintre acești indicatori are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă. În situația în care acești indicatori au valoari negative se păstrează ultima valoare a punctului de pensie. Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a câștigului mediu brut realizat pe anul precedent. Procesul de creștere reală a câștigului salarial mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce cu câte 5% în fiecare an, astfel încât, începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual numai cu 100% din rata inflației realitată pe anul precedent.

Creștera numărului de contabili la sistemul unitar de pensii publice prin includerea în sistem a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepuri de autor, dar și din contracte și convenții civile. Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială în condițiile legii, avocații, precum și alte persoane care doresc să se asigure în sistemul public, inclusiv cele care sunt deja asigurate obligatoriu;

Descurajarea numărului de pensionari anticipate parțial. Noua lege stabilește penalizarea la 0,75% pentru fiecare lună de anticipare față de data împlinirii vârstei standard, în condițiile legii. Anticiparea nu poate să depășească 60 de luni (5 ani) față de vârsta standard de pensionare, iar penalizarea maximă devine 45% față de 30% cât prevede Legea nr. 19/2000.

Reglementarea unor criterii mai stricte în ceea ce privește accesul la pensie de invaliditate și descurajarea pensionarilor de invaliditate abuzive, nedovedite medical. De asemenea, se prevăd reglementări, cu termene și sancțiuni, la procedura de expertizare medicală. În acest mod se asigură creșterea responsabilității medicului expert al asigurărilor sociale.

Reglementarea unei noi proceduri privind contestarea deciziilor de pensie. Prin noua lege, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii dar și de casele de pensii sectoriele pot fi contestate la Comisia centrală de contestații din cadrul CNPP, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul MAPN, MAI și SRI. Examinarea deciziilor supuse contestării constă în procedura administrativă prealabilă, obligatorie. Conform Legii nr. 19/2000, deciziile de pensii pot fi contestate numai la instanța judecătorească competentă.

1.6.2 Contribuabili în sistemul public de pensii

În sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au calitatea de contribuabili:

– asgurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;

– angajatorii;

– persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele din cadrul legislativ, executiv sau judecatoresc pe parscusul mandatului, și membrii dint-o organizație a corporației meșteșugărești;

– persoanele care încheie individual contracte de asigurare cu Casele Teritoriale de Pensii.

Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

– persoanele care desfășoara activități având la bază contractual individual de muncă;

– persoanele care își desfășoară activitatea în funcții numite în sistemul legislativ, executiv sau judecătoresc, pe parcursul mandatului, dar și membrii coorporației meștesugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate cu ale persoanelor care au activități bazate pe contractele de muncă individuale;

– persoane care au ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, care se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în condțiile legii.

CAPITOLUL 2

FORMELE DE OCROTIRE A CETĂȚENILOR PRIN INTERMEDIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

2.1. Analiza structurii și dinamicii veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale în România

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuțiile obligatorii plătite de instituții și agenții economici sunt modalitățile de formare ale fondurilor asigurărilor sociale de stat, care sunt calculate prin aplicarea asupra fondului de salarii brute a unor taxe, dar se pot calcula și pe baza contribuțiilor individuale plătite de asigurați.

Suma veniturilor percepute de salariați reprezintă principalul factor în determinarea mărimii veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuțiile ce alcătuiesc fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt următoarele:

contribuțiile destinate asigurărilor sociale și care sunt plătite de către instituții și respective agenții economici;

contribuțiile cetățenilor și salariaților;

contribuțiile agricultorilor;

contribuțiile membrilor unor societăți agricole sau membrii altor forme de asociere în agricultură;

contribuțiile persoanelor ce realizează activități numai pe baza unor convenții civile

contribuțiile altor personae;

contribuțiile destinate alcătuirii fondului de șomaj, alocației precum si a integrării profesionale;

alte venituri;

Salariații care au grupele I și II de muncă beneficiază de reducerea vârstei de pensionare , precum și de o reducere a stagiului obligatoriu de cotizare.

Nivelul contribuțiilor este determinat de următorii factori: domeniul de activitate social, cultural și științifică, condițiile de muncă, gradul de pericol la care sunt supuși salariații, mărimea salariilor, modalitățile de protecție a salariaților, a pensionarilor respective a membrilor famililor lor.

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de pensii, finanțarea unor investiții proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Principalele cheltuieli care sunt suportate de stat sunt reprezentate de către pensii, pe care le putem idendtifica sub următoarele forme:

Pensia pentru limită de vârstă;

Pensia anticipată;

Pensia anticipată parțială;

Pensia de invaliditate;

Pensia de urmaș.

Pâna la sfârșitul anului 1990 orice excedent important al bugetului asigurărilor sociale de stat era folosit pentru a finanța unele nevoi bugetare sau finanțarea din alte module ale bugetului de stat a deficitelor asigurărilor sociale de stat.

Bugetul asigurărilor de stat și-a căpătat o autonomie de încorporare la începutul anului 1991, crearea lui realizâdu-se diferit de bugetul de stat, iar aprobarea de către Parlament se realizează în acelesi timp.

Tabelul 2.1 Ascensiunea veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurărilor

sociale de stat

-milioane lei-

Sursa: Legile bugetului asigurărilor sociale de stat din 2004-2014

Veniturile și cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au suferit multe transformări de-a lungul timpului continuând să crească până în 2014, an în care ating valoarea maximă, veniturile inregistrând valoarea de 52.200,0 iar cheltuielile fiind de 51.996,2.

În anul 2004 veniturile au fost mai mari decât cheltuielile, realizându-se astfel un excedent al bugetului asigurărilor sociale de stat în sumă de 0.6 milioane lei, însă nu putem să spunem același lucru și despre anul 2005 când, datorită faptului că veniturile au fost mai mici decât cheltuielile s-a înregistrat un deficit în valoare de 120.6 milioane lei.

Excedente au mai fost realizate și în anii:2006,2007, 2009, 2010 și 2011, în anii 2008, 2012 respectiv 2013 veniturile si cheltuielile având aceeași valoare nu s-a înregistrat excedent sau deficit.

În 2014 a fost realizat un excedent de 203,8 milioane lei.

2.1.1. Structura și dinamica veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în România

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt alcătuite din:

-Venituri curente;

-Subvenții;

-Sume în curs de distribuire.

Veniturile curente sunt constituite din: venituri nefiscale (venituri din proprietate, venituri din dobânzi, venituri din vânzări de bunuri și servicii), respectiv contribuții (contribuțiile asiguraților, contribuțiile angajatorilor).

În baza tabelului 2.2 am reprezentat alcătuirea detaliată a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2008-2014.

Veniturile din anul 2009 au cunoscut o creștere de 8582.6 milioane de lei, față de anul anterior, 2008 având un procent de 26,6%.

Subvențiile de stat și-au făcut apariția în anul 2008 și au realizat anumite schimbări în structura bugetului asigurărilor de stat. înlocuirea veniturilor cu venituri de la stat înseamnă că bugetul asigurărilor sociale de stat nu mai poate face fața cheltuielilor și din această cauză necestită resurse alocate de la stat.

De schimbări în bugetul asigurărilor sociale de stat beneficiază si anul 2009, deoarece apar și veniturile din sume în curs de distribuire pe lângă veniturile din subvențiile acordate de la bugetul de stat.

În anul 2010 veniturile au crescut cu 2234.1 milioane lei, față de anul 2009, având un procent de 5,4%.

În anul 2011 veniturile au crescut considerabil cu 5270.9 milioane lei, față de anul 2010, având un procent de 12,2%.

În anul 2012 nu s-a înregistrat o creștere considerabilă față de 2011, aceasta fiind de 796 de mii, înregistrând un procent de 0,6%.

Anul 2013 s-a remarcat printr-o creștere de 1763.9 milioane de lei, fața de anul anterior, cu un procent de 4,6%.

Anul 2014 a întegistrat de asemenea o creștere de 1496.2 milioane lei, față de anul 2013, procentul fiind de 2,8%.

Aceste ritmuri de creștere diferite de la an la an sunt influențate de o serie de factori, cum ar fi:

-Factori economici (creșterea veniturilor impozabile, creșterea PIB-ului etc.);

– Factori monetari (inflația, dobânda, creditul);

– Factori sociali (educație, sănătate,familie);

– Factori demografici;

– Factori politici și militari.

Tabelul 2.2 Alcătuirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat

Sursa:Anuarul statistic al României

În tabelul de mai jos sunt prezente ponderile veniturilor între anii 2008 și 2014, înregistrate la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Tabelul 2.3 Ponderea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în total venituri

%

Sursa Calcul realizat pe baza informaților deținute in tabelul 2.2

Pe baza datelor din acest tabel putem observa că veniturile din contribuțiile asiguraților au inregistrat: în anul 2009 o scădere de 0,14% față de 2008, în anul 2010 o scădere de 0,06% față de anul anterior. În anul 2011 scăderea veniturilor din contributiile asiguraților a fost intr-un procent mic și anume de 0,07% în raport cu 2010.

Anul 2012 spre deosebire de anul precedent, s-a remarcat printr-o creștere de 0,05%.

2013 este anul în care scăderea a atins un procent de 0,06%.

Anul 2014 a fost anul care s-a remarcat prin constanța sa, neîregistrând nici scăderi și nici creșteri.

Categoria veniturilor nefiscale deține în totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat o pondere relativ mică, creșterile și descreșterile acesteia variind între intervalul de 0.06-0.49.

Anul 2008 este anul în care au apărut subvențiile de la stat, care au crescut treptat până în anul 2012 cand a avut ponderea cea mai mare de 28.2% urmând sa aibă o ușoară descreștere în anul următor de 4%.

Ultima categorie de venituri face parte din veniturile cu pondere mică, cea mai mare fiind cea din 2009 de 2.62%

2.1.2 Structura și dinamica cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în România

Analizarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează astfel:

I. Din punct de vedere al cheltuielior de gestionare a fondului:

– Cheltuieli curente;

– Cheltuieli de capital;

– Plăți efectuate în anii anteriori și recuperate în anul curent;

II. Din punct de vedere social-cultural:

– Asigurări și asistență socială pentru boli profesionale și accidente de muncă;

– Asigurări și asistență socială.

Tabelul 2.4 Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat pe perioada 2008-2014.

-milioane lei-

Sursa Anuarul statistic al României

Conform datelor din tabelul de mai sus putem vedea faptul că valoarea cheltuielilor curente se află într-o continuă creștere până în anul 2011 când atinge valoare de 48002.2 milioane lei spre deosebire de anul 2012 (43751.3 milioane lei) sau 2013 (45382.0 milioane lei)iar valoarea maximă este atinsă în anul 2014(51996.2).Același lucru îl putem spune și despre cheltuielile de personal, cea mai mare valoare fiind de 161.0 milioanei lei în 2014, iar cea mai mică în 2010 de 105.4 milioane lei.Categoria de cheltuieli cu cele mai mari cheltuieli este reprezentată de asigurări și asistența social, acest fond fiind special alcătuit pentru a ocroti cetățenii de eventualele riscuri ce pot apărea în mediul economic sau în societate. în această categorie mai sunt incluse și următoarele cheltuieli: indemnizații și ajutoare, pensii, anumite cheltuieli cu apărarea sănătății și trimiterile la tratament și odihnă.

Tabelul 2.5 Ponderea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat in total cheltuieli

%

Sursa Calcule efectuate pe baza tabelului 2.4

După cum putem observa în acest tabel ponderea cea mai ridicată este cea a cheltuielilor curente, iar din structura acestora cele mai semnificative cheltuieli sunt cele de asistență socială, cum am demonstrat și in cadrul tabelului 2.4.

O pondere mai puțin semnificativă o dețin cheltuielie de capital ajung la 0.09% în totalul cheltuielilor. De asemenea și plățile efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent dețin un procentaj foarte mic, ele fiind negative în majoritatea cazurilor, ceea ce înseamnă că, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale de Stat are de recuperat creanțe din plățile efectuate în anii anteriori.

Cheltuielile social-culturale așa cum am arătat și în tabel sunt alcătuite din două tipuri de cheltuieli: asigurări și asistența socială și asigurări și asistență socială pentru accidente de munca și boli profesionale. Ponderea cea mai semnificativă este cea a asigurăririi și asistenței sociale atingând cea mai mare valoare în anul 2013 de 99.78%.

Cheltuielile curente din 2009 cresc cu 0.55% față de 2008, depășind pragul de 100% cu 0.05%, însa valoarea cheltuielilor de capital se reduce la 0.01% .Din anul 2009 și până în 2012 valoarea plăților efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent este negativă.

În anul 2013 cheltuielie curente ating o pondere de 99.99% în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, iar cele de asigurări și asistența socială sunt cu 0.2% mai jos.

În anul 2014 cheltuielile curente, depașesc pragul de 100% față de anul 2013.

2.2 Analiza veniturilor și cheltuielilor Casei Județene de Pensii Dolj

Casa Județeană de Pensii Dolj se află în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice căpătând personalitatea juridică în baza prevederilor HG nr. 13/2004 privind aprobarea statutului CNPP.

Ulterior a fost modificată prin HG nr. 73/2008, HG nr.227/2009, HG nr.662/2010 și prevederilor Legii nr.263/2010.

Casa Națională de Pensii Publice este instituția publică de interes național care care administrează sistemul public de pensii și sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și acordă persoanelor asigurate pensii și alte prestații de asigurări sociale. CNPP are în subordine case județene de pensii și Casa de Pensii a Municipiului București care sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică, principalul ei rol fiind acela de administrarea majorității prestațiilor de asigurări sociale, incluse în conceptul de securitate socială de către legislatorul comunitar. Deține un rol cheie în asigurarea resurselor necesare pentru mecanismele de protecție socială, în stabilirea unor proceduri detaliate, în finanțarea și organizarea sistemului conform legislației și practicii naționale.

Casa Județeană de Pensii cuprinde următorii indicatori de performanță, care se împart în:

1. Componenta pensii;

2. Componenta economic;

3. Componenta general.

Componenta pensii cuprinde următorii indicatori:

Gradul de soluționare, în termen a cererilor de stabilire a drepturilor la pensie, în perioada de referință, ce se calculează cu ajutorul formulei prezentate mai jos:

[(Nr. Cereri înregistrate în perioada de referință – Nr. Cereri nesoluționate în 45 de zile dependente de CTP) / (Nr. Cereri înregistrate în perioada de referință)] x l,0

b)Gradul de nesoluționare a cererilor de stabilire a drepturilor la pensie:

(Sold la sfârșitul lunii dependent de CTP + Sold la sfârșitul lunii al dosarelor pentru care au fost eliminate cauzele de întârziere – Total cereri soluționate în luna de referință) / (Sold la sfârșitul lunii dependent de CTP + Sold la sfârșitul lunii al dosarelor pentru care au fost eliminate cauzele de întârziere) (-)

c) Gradul de soluționare în termen a cererilor de modificare a drepturilor la pensie în

perioada de referință:

[(Total nr. dosare înregistratea pe luna – Total nr. Dosare nesoluționate dependente CTP) / (Total nr. Dosare înregistrate pe luna)] x 2,00

d)Gradul de nesoluționare a cererilor de modificare a drepturilor la pensie:

(Cereri de modificare nesoluționate în termen la începutul lunii de raportare dependente de CPT + Cereri pentru care au fost eliminate cauzele de întârziere în luna raportată – Total cereri de modificare soluționate în luna de referință) / (Cereri de modificare nesoluționate în termen la începutul lunii de raportare dependente de CTP + Cerei pentru care au fost eliminate cauzele de întârziere în luna raportată )

e)Punctaj suplimentar acordat dosarelor de pensii complexe detaliat în tabelul 2.6

Sursa: Casa de Pensii Dolj

Numărul total al cererilor va fi calculate cu formula: (Nr. cereri înregistrate în perioada de referință – Nr. Cereri nesoluționate în 45 de zile dpendente de CTP) +(total nr. Dosare înregistrate într-o lună – total nr. Dosare nesoluționate dependente de CTP).