Studiul Privind Creditarea Persoanelor Fizice Prin Creditul “prima Casa” CU Aplicatii LA Banca Raiffeisen
LISTA DE ABREVIERI
BNR – Banca Națională a României
RZB – Raiffaisen International Bank- Holding A.G.
RBI – Raiffaisen Bank International AG
OUG – Ordonanța de Urgență a Guvernului
FNGCIMM – Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
IMM – Întreprinderi Mici și Mijlocii
CAPITOLUL I
SCURT ISTORIC AL APARIȚIEI CREDITULUI “PRIMA CASĂ”
Începând cu anul 2009, piața imobiliară a început să se redreseze din punct de vedere al tranzacțiilor. Programul ”Prima Casa” implementat în iulie 2009 a dus la creșterea numărului de oferte , precum și numărului de cereri pentru apartamentele vechi.
Creditele acordate prin acest program sunt garantate de către FNGCIMM, maximul plafonului fiind 60.000 euro. Băncile înscrise în program vor acorda credite ipotecare, garantul acestor credite fiind statul, astfel că ipoteca instituită asupra imobilului va fi în favoarea statului. Normele privind eligibilitatea persoanelor care vor putea lua credit sunt stabilite de bănci, dar există câteva condiții impuse de stat.
Programul ”Prima Casa”cuprinde:
– avansul obligatoriu de numai 5 la sută din valoarea creditului dacă prețul locuinței acesteia este mai mic sau egal cu 60.000 euro, sau de 3.000 euro plus diferența dintre prețul de achiziție al locuinței și 60.000 euro, dacă prețul acesteia este mai mare de 60.000 euro;
– depozit colateral pentru garantarea dobânzii, în valoare egală cu 3 rate de dobândă;
– împrumutatul se obligă să nu înstrăineze locuința achiziționată în primii 5 ani de la data dobândirii;
– după 5 ani se poate vinde locuința dar numai persoanelor care sunt eligibile pentru acest program;
– rata dobânzii EURIBOR la 3 luni plus o marjă de maximum 4,00 la sută pe an pentru creditele în euro și ROBOR la 3 luni plus o marjă de maximum 2,50 la sută pe an pentru creditele în lei; marja include și nivelul total al comisioanelor percepute de către finanțator;
– comisionul de gestiune datorat FNGCIMM de 0,37 la sută pe an, calculat la soldul finanțării;
– nu se percepe comision de rambursare anticipată;
– durata maximă a creditului este de 30 ani;
– contractul de credit nu conține clauze care să permită modificarea unilaterală de către finanțator a acestuia;
Beneficiarii pot achiziționa în cadrul programului următoarele tipuri de locuințe:
a) locuința finalizată;
b) locuința care urmează să se construiască;
c) locuința aflată în faza de construcție, denumită în continuare construcție la roșu.
Pentru obținerea creditului “Prima Casă” trebuiesc parcurse următoarele etape:
– prezentarea documentelor complete pentru aplicarea la creditul “Prima Casă “
– acceptarea creditului în coformitate cu Normele interne ale Băncii și trimiterea dosarului la FNGCIMM în vederea dobândirii garanției.
– examinarea dosarului de către FNGCIMM și anunțarea deciziei de acordare a garanției
– închiderea și cesionarea în avantajul statului a poliței de asigurare extinsă pentru toate riscurile.
– încheirea contractului de garantare, a contratului de ipoteca (în avantajul statului român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice) și a contractului de credit
– punerea la dispoziție a creditului
În primul rând, avantajul major al programului “Prima Casă 4” constă în faptul că acesta poate fi accesat și de persoanele care dețin o locuință. Această locuință trebuie să nu depășească 50 de metri pătrați utili și să nu fi fost achiziționată tot prin intermediul acestui program. Printre îmbunătățirile acestui program putem menționa:
– riscul de garantare este divizat între bancă și stat,consumatorul fiind avantajat deoarece i se reduc cheltuielile.
– nu mai există limitare de vârstă (nu trebuie să ai o anumită vârstă pentru a solicita un împrumut). Totuși, fiecare banca are politica proprie, vârstă maximă la momentul finalizării rambursării creditului fiind de 65-70 de ani.
Tipuri de locuințe ce pot fi achiziționate prin acest program :
locuințe finalizate, destinate achiziționării, inclusiv cele construite și date în exploatare prin programele derulate de A.N.L.
locuințe nefinalizate, aflate în diverse faze de construcție, destinate achiziționării după finalizare, inclusiv cele construite prin programele derulate de A.N.L.
locuințe noi, destinate achiziționării după finalizare, inclusiv cele construite prin programele derulate de A.N.L.
CAPITOLUL II
ANALIZA CREDITELOR RETAIL ACORDATE ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 2010-2014
2.1. PRINCIPIILE CREDITĂRII
Principiile generale privind operațiunile de creditare sunt:
1. Prudența bancară este un principiu fundamental care trebuie să se bazeze, în esența pe analiza viabilității și realismului afacerilor în vederea indentificarii și evaluării capacitatatii de plată a clienților, adică a capacității de a genera venituri și lichidități ca sursă esențială de rambursare a creditului și a dobânzilor și comisioanelor aferente. Determinarea capacității de plată se realizează prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor din perioada trecută și cea viitoare.
2. Avantajul părților în raportul de creditare
Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă cât și pentru client. În primul rând pentru bancă prin diversificarea și mărirea portofoliului, deoarece poate obține profit suplimentar, iar în al doilea rând pentru client care își poate extinde afacerea obținând de asemenea profit.
3. Subiecții raportului de credit sunt: creditor (cel care acordă împrumutul) și debitor (cel care obține împrumutul). În ceea ce privește debitorii, există 3 categori: persoane fizice, persoane juridice și statul. Preponderent în calitate de debitori se evidențiază agenții economici care angajează cea mai mare parte a creditelor acordate de bănci.
4. Angajamentul de restituire a creditului (promisiunea de rambursare) a sumelor angajate sub formă de împrumut, că element essential al raportului de credit, implică riscuri și necesită garanții din partea debitorului. După aprobarea unui credit banca recurge la un sistem de proceduri și tehnici de supraveghere în ceea ce privește utilizarea creditului, dar mai ales în respectarea angajamentului de restituire al acestuia.
5. Termenul de rambursare (durată creditului) se referă la obligația financiară a împrumutatului de restituire a creditului utilizat.
6. Dobânda reprezintă remunerarea capitalului împrumutat și poate fi:
– fixă fiind aplicată pe întreagă perioadă de acordare a împrumutului
– variabila care se poate modifică periodic,în principiu trimestrial sau semestrial în funcție de nivelul dobânzii de piață
7. Tranzacția se referă la faptul că orice credit poate fi convenit în cadrul unei tranzacții unice.
8. Consemnarea și transferabilitatea
Orice credit tranzacționat între părți este consemnat în intrumente de credit sub forma inscrisurilor care sunt specifice și diferențiate de la bancă la bancă. Transferabilitatea este data de posibilitatea tranferului unei instrument de credit de la un titular la altul și reprezintă cesiunea creanței, respectiv a dreptului de a încasa suma înscrisă în instrumente de credit, inclusiv a venitului sub forma dobânzilor și comisioanelor bancare aferente.
2.2. STRUCTURA CREDITELOR ACORDATE PENTRU FINANȚAREA DE LOCUINȚE
Sistemul de finanțare a locuințelor este format dintr-o rețea de intermediari care oferă în primul rând instrumente financiare pentru economisire, iar în al doilea rând credite pentru cumpărarea de locuințe.
1. Creditul imobiliar – este destinat achiziției unei locuințe sau a unui teren, construcției, modernizării, reabilitării sau extinderii. Solicitantul vine în garanție cu un alt imobil decât cel achiziționat prin credit. Creditul imobiliar cât și cel ipotecat pot fi folosite pentru cumpărarea sau renovarea unei locuințe. Diferența dintre cele două este data de garanția solicitată, de mărimea cotei finanțate și de asigurări.
2. Creditul ipotecar – este un împrumut acordat în scopul achiziției, construcției, renovării unei locuințe sau cumpărării unui teren. Garanția constă în activul imobiliar ce constituie obiectul creditului. Avansul este cuprins între 15-25 la sută iar perioada de rambursare de 10-30 ani.Diferențele dintre cele două tipuri de credite constau în principal, din trei factori: garanțiile solicitate, mărimea cotei finanțate și asigurările solicitate; diferențele între creditul imobiliar și creditul ipotecar sunt prezentate în tabelul nr.1:
Tabel nr.1
3. Creditele ipotecare de refinanțare – refinanțarea presupune obtinerea unui nou credit in vederea achitariiunui credit similar. Această soluție este recomandată persoanelor care au în derulare un împrumut la o dobândă mult mai mare decât cea existența pe piață în prezent. Apelul la un asemenea credit le permite clienților să-și diminueze, uneori substanțial, costul cu dobândă. Suma obținută prin refinanțare poate fi mai mare decât suma aferentă achitării creditului. Perioada maximă de rambursare este de 30 ani.
4. Creditul punte este un produs special în categoria creditelor pentru locuințe. Împrumutul este destinat persoanelor care dețin o locuință și vor să o vândă pentru a cumpăra altă. Spre deosebire de un împrumut normal care se rambursează în timp, în mai multe rate, creditele punte se rambursează, de regulă, integral la scadență. Împrumutul este restituit după vânzarea imobilului deținut inițial în proprietate, iar pe perioada contractului se plătește numai dobânda.
2.3 EVOLUȚIA CREDITĂRII
Potrivit datelor furnizate de bilanțul monetar agregat al instituțiilor de credit, creditul acordat sectorului privat a crescut cu 4,7 la sută (de la 199.887 milioane lei la 31 decembrie 2009 la 209.294 milioane lei la 31 decembrie 2010);această creștere a fost atribuită în principal creditelor acordate companiilor nefinanciare (+8,8 la sută), în timp ce creditele acordate gospodăriilor populației s-au majorat cu 1,9 la sută. Din punct de vedere al monedei în care a fost acordat creditul, avansul cel mai important s-a înregistrat în cazul creditelor exprimate în valută (+9,8 la sută, consolidându-și astfel poziția până la 63 la sută din totalul creditului acordat sectorului privat), în timp ce creditele exprimate în lei au consemnat o contracție de 3,0 la sută. Pe segmentul de retail, creditele de consum au deținut ponderea cea mai ridicată (62,9 la sută), urmate de creditele pentru locuințe (28,4 la sută) și de creditele pentru alte scopuri (8,7 la sută).Datorită volatilității monedei naționale, aplicării măsurilor de austeritate și adoptării Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 50/2010, principalii indicatori de cuantificare a riscului de credit au înregistrat o înrăutățire semnificativă, ponderea deținută de expunerea brută aferentă creditelor și dobânzilor clasificate în categoriile „îndoielnic” și „pierdere” în totalul creditelor și dobânzilor majorându-se la 18,4 la sută la 31 decembrie 2010.
În contextul deteriorării calității portofoliului de credite, instituțiile bancare au fost nevoite să constituie un volum mai mare de provizioane (23.632,9 milioane lei la 31 decembrie 2010 față de 14.972,7 milioane lei la 31 decembrie 2009), cu efect direct în planul erodării profitabilității. Deteriorarea în continuare a calității portofoliului de credite s-a produs ca urmare a agresivității care a caracterizat politica promovată de bănci în anii premergători crizei economice, pentru a câștiga cota de piață, precum și pe fondul dificultăților financiare întâmpinate ulterior de persoanele fizice și juridice, pe parcursul anului 2010. Astfel, ponderea creditelor restante și îndoielnice acordate clientelei în totalul portofoliului de credite, la valoare netă, s-a majorat de la 1,50 la sută în 2009 la 2,28 la sută în 2010. Același indicator, determinat însă la valoare brută, a consemnat o traiectorie și mai accentuată – creștere de la 3,94 la sutăla 7,08 la sută. Totodată, ponderea creanțelor restante și îndoielnice în toa sută. Pe segmentul de retail, creditele de consum au deținut ponderea cea mai ridicată (62,9 la sută), urmate de creditele pentru locuințe (28,4 la sută) și de creditele pentru alte scopuri (8,7 la sută).Datorită volatilității monedei naționale, aplicării măsurilor de austeritate și adoptării Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 50/2010, principalii indicatori de cuantificare a riscului de credit au înregistrat o înrăutățire semnificativă, ponderea deținută de expunerea brută aferentă creditelor și dobânzilor clasificate în categoriile „îndoielnic” și „pierdere” în totalul creditelor și dobânzilor majorându-se la 18,4 la sută la 31 decembrie 2010.
În contextul deteriorării calității portofoliului de credite, instituțiile bancare au fost nevoite să constituie un volum mai mare de provizioane (23.632,9 milioane lei la 31 decembrie 2010 față de 14.972,7 milioane lei la 31 decembrie 2009), cu efect direct în planul erodării profitabilității. Deteriorarea în continuare a calității portofoliului de credite s-a produs ca urmare a agresivității care a caracterizat politica promovată de bănci în anii premergători crizei economice, pentru a câștiga cota de piață, precum și pe fondul dificultăților financiare întâmpinate ulterior de persoanele fizice și juridice, pe parcursul anului 2010. Astfel, ponderea creditelor restante și îndoielnice acordate clientelei în totalul portofoliului de credite, la valoare netă, s-a majorat de la 1,50 la sută în 2009 la 2,28 la sută în 2010. Același indicator, determinat însă la valoare brută, a consemnat o traiectorie și mai accentuată – creștere de la 3,94 la sutăla 7,08 la sută. Totodată, ponderea creanțelor restante și îndoielnice în totalul activelor bancare nete a crescut de la 1,01 la sută la 1,47 la sută.
Discuțiile legate de creșterea economică au întotdeauna în centrul lor relansarea creditării.Referitor la creditarea populației, creșterea în perioada 2008- fost una nesemnificativă.
In anul 2012 soldul total de credite insumeaza 219,5 miliarde lei, suma din care doar 101,6 miliarde ei (46,3 la sută) reprezinta ponderea creditelor standard, respectiv fără probleme. De asemenea, ponderea creditelor aflate în observație este de 19,5 la sută, ponderea creditelor substandard a ajuns la 10,9 la sută, ponderea creditelor a căror recuperare este îndoielnică este de 4,7 la sută, în timp ce 18,6 la sută din soldul total de credite (aproape 41 miliarde lei) a fost trecut la pierderi.
O statistică realizată de la începutul Programului „Prima Casă” și până la începutul lui 2011 ne indică faptul ca s-a acordat un număr de 37.632 garanții în valoare de 1.531,8 mil euro după cum urmează:
– Prima Casă 1 – un număr de 18.554 garanții, cu o valoare medie a garanției de 41.651 euro, în valoare totală de 771,4 milioane euro;
– Prima Casă 2 – un număr de 16.414 garanții, cu o valoare medie a garanției de 40.143 euro, în valoare totală de 658,9 milioane euro;
– Prima Casă 3 – un număr de solicitări primite până la data de 21 Martie 2011 de 2.664 garanții, cu o valoare medie a garanției de 38.346 euro, în valoare totală de 101,5 milioane euro, reprezentând un consum al plafonului total acordat de 50,7 la sută.
– Prima Casã 4 – un numar de 26.000 garantii, cu valoarea medie a unui garantii de 39.400 euro, valoare totala a creditelor acordate de 4,6 miliarde lei.
– Prima Casã 5 – un numar de 25.000 de garantii in valoare de 900 milioane de euro, valoarea medie a finantarii fiind de aproximativ 36.000 euro.
29 la sută din valoarea garanțiilor acordate a fost destinată achiziției de imobile construite între anii 2008-2010.Condițiile de creditare a sectorului privat (companii și populație) au evoluat ordonat în anul 2011 și prima jumătate a anului 2012, dar modul de implementare de către grupurile bancare la nivel european a măsurilor de dezintermediere financiară adoptate la nivel global în contextul crizei financiare internaționale poate influența negativ finanțarea și activitatea subsidiarelor din România. Fluxurile de creditare tind să fie orientate tot mai mult către sectoarele mai eficiente și cele care pot susține creșterea economică durabilă a României. Nivelul ridicat al creditării în valută ca pondere în stocul împrumuturilor acordate sectorului privat nefinanciar a rămas o vulnerabilitate (la finele lunii iunie 2012 ponderea creditelor în valută ale companiilor și populației se situa la 64 la sută). Principalele categorii de credite pentru consum și pentru locuințe au avut o evoluție contrară între 2009-2011. Soldul creditelor pentru consum au înregistrat scăderi în fiecare an, spre deosebire de creditele pentru locuințe, susținute de programul Prima Casă, lansat în 2009.
În 2010 evoluția împrumuturilor populației și-a inversat tendința descendentă în prima jumătate a anului 2010, dar s-a readâncit apoi în teritoriul negativ (-5,6 la sutăîn decembrie 2010, față de -3,6 la sută în perioada similară a anului precedent), evoluția fiind doar parțial atribuibilă efectului statistic exercitat de creșterea ratei anuale a inflației ca urmare a majorării cotei TVA. Cererea de împrumuturi a persoanelor fizice s-a diminuat sensibil, în special în a doua parte a anului, pe fondul înrăutățirii situației financiare proprii – curente și așteptate – precum și al persistenței pesimismului privind perspectiva locurilor de muncă; o influență nefavorabilă a exercitat și inversarea temporară – în trimestrul III – a tendinței de scădere a ratelor dobânzilor la creditele noi (în lei, dar și în euro), indusă de evoluția cotațiilor reprezentative ROBOR și EURIBOR, dar mai ales de sporirea marjelor de dobândă, asociată inclusiv intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. La rândul ei, oferta de credite a reflectat menținerea prudenței instituțiilor de credit, motivată de continuarea deteriorării așteptărilor pe termen scurt privind activitatea economică, dar și de prelungirea tendinței de înrăutățire a calității propriilor portofolii de credite; pe acest fond, băncile au continuat să înăsprească standardele și termenii de creditare (mai ales în prima parte a anului), însă într-un ritm mult mai lent decât în 2009, și totodată diferențiat din perspectiva diverselor categorii de împrumuturi (împrumuturile pentru consum au fost afectate în mai mare măsură decât cele pentru locuințe).Reflectând aceste particularități, dinamica anuală a creditelor de consum și pentru alte scopuri a reînceput să se contracte în a doua parte a anului – ajungând în decembrie 2010 la un nivel de -10,8% (de la -7,4% în ultima lună a anului 2009) – preponderent pe seama diminuării soldului componentei în lei. În schimb, creditele pentru locuințe au consemnat o relativă dinamizare – care a tins totuși să se atenueze pe parcursul celei de-a două jumătăți a anului – evoluția oglindind derularea diferitelor etape ale programului „Prima casă”; rolul determinant a aparținut componentei în valută, a cărei rată anuală de creștere, calculată pe baza valorilor exprimate în euro, a sporit (19,7 la sută în decembrie 2010, comparativ cu 10,4 la sută în perioada similară a anului precedent).
Ca urmare a acestor evoluții, ponderea creditelor pentru locuințe în totalul celor acordate populației și-a menținut traiectoria ascendentă, ajungând la 28,3 la sută (+4,2 puncte procentuale față de decembrie 2009). În același timp, ponderea creditelor în valută în totalul împrumuturilor acordate populației a continuat să se majoreze, ajungând la 64,8 la sută.
În cursul anului 2011 valoarea creditelor acordate populației și companiilor s-a redus cu 0,7 la sută în primul trimestru, comparativ cu decembrie 2010, până la nivelul de 207,826 de miliarde de lei, potrivit Băncii Naționale a României. Creditul în lei s-a diminuat cu 0,6 la sută în această perioadă, în timp ce creditul în valută, exprimat în lei, a scăzut cu 0,8 la sută.
Restrângerea creditului acordat populației a fost determinată preponderent de contracția creditului de consum (până la -10,8 la sută), însă nu poate fi ignorată nici înjumătățirea ratei anuale de creștere a creditului ipotecar (până la 5,8 la sută, față de sfârșitul anului 2011), în contextul înăspririi standardelor și termenilor de creditare de către bănci pe parcursul anului – o contribuție a revenit, în acest sens, celor mai recente reglementări menite să descurajeze creditarea în valută a debitorilor expuși riscului valutar, precum și creșterea exagerată a creditului de consum.
În cazul creditului ipotecar, în anul 2012 s-a constatat o creștere mai accelerată a componentei în lei față de cea în valută, expunerea pe cea din urmă rămânând însă extrem de ridicată (95,1 la sută în total credit ipotecar).Stocul creditului acordat sectorului privat, la sfârșitul anului 2012, s-a diminuat comparativ cu sfârșitul anului 2011 (-3,5 la sută, variație în termeni reali), în contextul deteriorării așteptărilor privind redresarea economică, dar și al preocupării tot mai accentuate a băncilor (în special cele cu capital majoritar străin) pentru ajustarea propriilor bilanțuri, în perspectiva unei eventuale persistențe a fenomenului de dezintermediere la nivelul zonei euro.
Pe total economie, în perioada analizată creditul în valută a înregistrat o inversare de traiectorie mai severă comparativ cu componentă în lei (cu 8,9 la sută, până la -2,6 la sută), fapt care a condus și la o reducere ușoară a ponderii acestuia în totalul creditului acordat sectorului privat (până la 62,5 la sută).Restrângerea creditului în valută, concomitent cu majorarea economisirii, s-a reflectat în ameliorarea gradului de acoperire a creditelor cu depozite în valută, evoluție care a contribuit la îmbunătățirea moderată a raportului dintre credite și depozite pe total sistem bancar , relevând caracterul ordonat al procesului de dezintermediere. Din perspectiva structurii pe scadențe, evoluțiile au fost mixte:
– creștere marginală pentru creditele acordate pe termen mediu,
– scădere ușoară pentru cele pe termen scurt (-1 la sută) și respectiv
– reducere mai însemnată pentru creditarea pe termen lung (-6 la sută).
Sectorul bancar românesc a înregistrat pierderi în anul 2012 (2,3 miliarde lei), ca urmare a creșterii substanțiale a volumului de provizioane aferente riscului de credit, pe fondul creșterii volumului creditelor neperformante, respectiv al reevaluării garanțiilor.În perioada august 2012 – august 2013, s-au remarcat, faptul ca variația anuală a creditului acordat sectorului privat s-a situat pe o pantă descendentă, intrând în teritoriu negativ începând cu luna martie 2013 (-6,1 la sută în august 2013, în termeni reali). Această evoluție se regăsește la nivelul ambelor categorii principale de clienți, mai accentuată pe componenta în valută, și reflectă, în principal, nivelul ridicat al riscului de credit și continuarea ajustării bilanțurilor în sectorul financiar și cel nefinanciar;
Creditele acordate companiilor nefinanciare rămânând componenta majoritară (cu 52,2 la sută din total în august 2013). Trecerea în teritoriu negativ a dinamicii anuale a creditelor acordate acestora a fost consemnată către finele anului 2012 (-1,0 la sută în luna noiembrie, în termeni reali); decelerarea s-a accentuat pe parcursul primelor opt luni ale anului 2013, fiind afectată în special componenta pe termen scurt. In perioadaanalizata creditele acordate companiilor nefinanciare, au scăzut până la 115,9 miliarde lei în august 2013 (de la 119,4 miliarde lei în august 2012).Decelerarea a fost mai severă pe componenta în valută, atât în cazul companiilor nefinanciare (cu 6,5 la sută), cât și al populației (cu 2,6 la sută). În cazul companiilor nefinanciare, aceste evoluții au determinat reducerea ponderii deținute în stoc de creditele în valută cu 2,2 puncte procentuale (de la 60,2 la sută în august 2012 la 58 la sută în august 2013), în timp ce pe segmentul populației, proporția a rămas relativ constantă (67,1 la sută în august 2013). Analizând situația creditului acordat sectorului privat din perspectiva structurii pe scadențe, se observă că doar componenta pe termen mediu a crescut în raport cu finalul anului 2012. Volumul finanțărilor pe termen mediu a ajuns la 51,6 miliarde lei în august 2013 (față de 46,1 miliarde lei în august 2012 și, respectiv, 46,9 miliarde lei în decembrie 2012);Creditul pe termen lung și-a păstrat poziția dominantă, cu o pondere de circa 55 la sută în august 2013, creditele pe termen lung s-au diminuat până la 120,9 miliarde lei (de la 125,3 miliarde lei în august 2012 și, respectiv 124,2 miliarde lei în decembrie 2012).
În acest context, îmbunătățirea structurii bilanțului băncilor se va realiza pe măsura dezvoltării piețelor financiare locale, care să asigure surse de finanțare pe termen mediu și lung, denominate în monedă națională, facilitând reluarea sustenabilă a creditării.Astfel, se constată consolidarea componentei pe termen lung în cadrul portofoliilor de credite în valută (Grafic 3.34.), care a câștigat 2 puncte procentuale în perioada menționată (până la 68 la sută în august 2013), pe seama contracției componentei pe termen scurt. Portofoliile de credite în lei continuă tendința de echilibrare pe scadențe (Grafic 3.33.), prin majorarea semnificativă a ponderii componentei pe termen mediu până la 32 la sută în august 2013 (+7,5 puncte procentuale comparativ cu luna august 2012), pe seama contracției celorlalte două componente (cu 4 puncte procentuale în cazul creditelor pe termen scurt, până la 35,7 la sută, și cu 3,5 puncte procentuale în cazul creditelor pe termen lung, până la 32,3 la sută).
În ceea ce privește creditele acordate persoanelor fizice, contracția a început în luna august 2012 (-0,8 la sută, în termeni reali), atingând 4,5 la sută la finele anului 2012. În primele opt luni ale anului curent contracția a fost mai severă (între -6 și -7,8 la sută), fiind afectată în primul rând finanțarea pe termen lung. În perioada analizată, volumul creditelor acordate persoanelor fizice s-a diminuat până la 103,2 miliarde lei în august 2013 (de la 105,7 miliarde lei în august 2012 și, respectiv 104,5 miliarde lei în decembrie 2012).O traiectorie descrescătoare au înregistrat și creditele destinate gospodăriilor populației, scăderea consemnată fiind însă mai puțin amplă. Astfel, creditul de consum s-a restrâns cu 9,2 la sută, în timp ce pentru creditul ipotecar variația reală în raport cu finele anului 2012 a reintrat în teritoriu pozitiv către finalul primului semestru, accelerând progresiv până la 8,5 la sută în decembrie, atât componenta denominată în euro, cât și cea denominată în lei având aporturi pozitive. Referitor la această ultimă componentă, amplificarea semnificativă a ritmului anual de creștere a fost imprimată, pe de o parte, de îngustarea substanțială a ecartului dintre costul de finanțare aferent acesteia și cel corespunzător creditelor ipotecare în euro, iar pe de altă parte, de renunțarea la finanțarea prin credite în valută a achizițiilor de locuințe în cadrul programului „Prima Casă”, începând cu luna august 2013.
Implementarea, începând cu luna august a anului 2013, a programului „Prima Casă” doar pentru creditarea în monedă națională, coroborată cu ajustarea dobânzilor aferente în lei, inclusiv ca răspuns la deciziile băncii centrale de reducere a ratei dobânzii de politică monetară cu 100 puncte de bază în perioada iulie-septembrie 2013, au contribuit la ameliorarea structurii pe monede și a creditelor pentru achiziția de locuințe.
Ponderea creditelor în euro nou acordate populației s-a redus considerabil în cazul creditelor de consum (de la 35,7 la sută în anul 2011 la 10,3 la sută în perioada decembrie 2011– august 2013) și într-o măsură mai mică în cazul creditelor pentru achiziția de locuințe (de la 97,8 la sută în anul 2011 la 86,4 la sută în aceeași perioadă).
Perspectivele legate de evoluția capacității de plată a populației sunt mixte, dar se indrepta spre o diminuare în viitor a ritmului de creștere a ratei creditelor neperformante. Riscul de credit al portofoliului în valută a continuat să crească, dinamica sa fiind mai alertă comparativ cu evoluția riscului aferent portofoliului în monedă locală.Rata creditelor neperformante a continuat să crească în anul 2013, ajungând în decembrie la 21,9 la sută cu peste 3,6 puncte procentuale peste nivelul din anul anterior. În cea de-a doua jumătate a anului s-au observat totuși unele semnale pozitive cu privire la traiectoria viitoare a acestui indicator, și anume atenuarea vitezei de deteriorare și inversarea trendului crescător aferent numărului de companii cu împrumuturi neperformante.Piața creditului s-a aflat sub semnul ajustărilor bilanțiere în anul 2013 și în prima parte a anului 2014, atât în ceea ce privește oferta, cât și cererea. Evoluția creditării s-a menținut în teritoriu negativ, în contextul în care, pe de o parte, creditarea în lei a înregistrat o dinamică pozitivă, iar pe de altă parte, componenta în valută a consemnat o contracție importantă, fapt care contribuie la diminuarea riscurilor aferente acestui tip de credit.
În prima parte a anului 2014, volumul creditelor direcționate de sistemul bancar românesc către sectorul privat a continuat tendința de scădere începută în trimestrul IV 2012. La finele lunii iulie 2014, creditul acordat sectorului privat era de 213,8 miliarde lei, în scădere față de cel existent în sold la finele anului 2013 (218,5 miliarde lei), în luna iulie 2013 (221,4 miliarde lei) și, respectiv la finele anului 2012 (225,8 miliarde lei).
Tendința de restrictie a creditului acordat sectorului privat s-a manifestat în întreaga perioadă parcursă de la ultimul Raport asupra stabilității financiare (Grafic 3.21.), însă contracția s-a diminuat de la -8,4 la sută în iulie 2013 la -4,3 la sută în iulie 2014 (ritm anual; termeni reali). Astfel, în timp ce tendința de contracție a creditului în valută s-a accentuat (ritmul real negativ atingând -10,8 la sută în iulie 2014 de la -7,2 la sută în iulie 2013). Volumul creditului în valută s-a diminuat până la 122,8 miliarde lei în iulie 2014 (față de 133,1 miliarde lei în decembrie 2013 și, respectiv 137,6 miliarde lei în iulie 2013).
Scaderea componentei în lei a fost mai redus în semestrul II 2013 (-0,8 la sută în decembrie 2013). Volumul creditului în lei acordat sectorului real s-a majorat până la 91,1 miliarde lei în iulie 2014 (față de 85,3 miliarde 2013 și, respectiv 137,6 miliarde lei în iulie 2013). Volumul de credite direcționate către companiile nefinanciare (ritmul real anual a fost de -5,9 la sută în iulie 2014 în cazul creditului acordat acestei categorii, comparativ cu -3,4 la sută în cazul creditelor acordate populației). Creditele acordate companiilor nefinanciare s-au diminuat până la nivelul de 109,5 miliarde lei în iulie 2014 (de la 112,3 miliarde lei în decembrie 2013 și 115,3 miliarde lei în iulie 2013). Probabilitatea de nerambursare pentru sectorul companiilor nefinanciare se menține pe un trend descendent (valoarea medie estimată pentru decembrie 2014 fiind de 5,6 la sută, comparativ cu 6,9 la sută în decembrie 2013, conform scenariului macroeconomic de bază).Dinamica pieței imobiliare este mare și în creștere (ponderea expunerilor de această natură în totalul creditelor acordate populației și companiilor nefinanciare a fost de 71 la sută în august 2014), iar riscurile aferente acestor expuneri s-au menținut ridicate (rata de neperformanță a creditelor comerciale garantate de companii cu ipoteci a fost de 24,1 la sută față de 16,7 la sută pentru cele fără garanții ipotecare în august 2014).
Pe segmentul creditelor acordate persoanelor fizice, contracția s-a localizat cu preponderență la stocul creditelor în valută pe termen lung, în special ca urmare a modifi- cărilor legislative constând în acordarea de credite exclusiv în lei în cadrul programului „Prima Casă”. În cazul creditelor noi destinate cumpărării de locuințe, în cursul anului 2013 și în prima parte a anului 2014 s-a manifestat o tendință de reducere a diferenței de marjă între creditele acordate în lei și cele în euro. Pe fondul acestor evoluții, contribuția creditelor acordate companiilor nefinanciare la stocul total de credite acordate sectorului privat a scăzut cu aproximativ 1 punct procentual (până la 51,2 la sută în iulie 2014).
Soldul creditului neguvernamental în lei acordat de instituțiile de credit s-a majorat la 31 decembrie 2014 cu 8,5 la sută (7,6 la sută în termeni reali) față de 31 decembrie 2013 pe seama majorării cu 17,4 la sută (16,5 la sută în termeni reali) a creditului acordat gospodăriilor populației, în timp ce componenta în valută exprimată în lei s-a diminuat cu 10,6 la sută (exprimat în euro, creditul în valută s-a redus cu 10,5 la sută). Creditul neguvernamental total s-a redus cu 3,1 la sută (-3,9 la sută în termeni reali). Față de 30 noiembrie 2014, creditul neguvernamental total s-a diminuat cu 0,9 la sută (-0,8 la sută în termeni reali) până la nivelul de 211652,0 milioane lei.
Creditul guvernamental a crescut în luna decembrie 2014 cu 3,7 la sută, până la 85501,9 milioane lei. La 31 decembrie 2014, creditul guvernamental a înregistrat o creștere de 6,3 la sută (5,4 la sută în termeni reali) față de 31 decembrie 2013.Din punct de vedere al structurii pe scadențe, creditul acordat pe termen mediu a continuat tendința ascendentă începută în perioada anterioară (Grafic 3.23),contribuția sa ajungând la 25,2 la sută din totalul creditului acordat sectorului privat în luna iulie 2014 (cu 2,3 puncte procentuale peste nivelul consemnat în aceeași perioadă a anului anterior), ca urmare a majorării volumului creditelor acordate în moneda națională atât persoanelor fizice, cât și companiilor nefinanciare.
Din perspectiva categoriilor de debitori, menținerea pe trend descendent a împrumuturilor acordate sectorului privat a fost atribuită în principal creditelor către companiile nefinanciare, a căror contracție reală (cu 7 la sută la finele anului) s-a datorat declinului accelerat al componentei în valută. Creditele în lei s-au redresat (+1,4 la sută în decembrie 2014), în principal pe seama împrumuturilor acordate pe descoperit de cont și a celor reînnoibile automat (creditul revolving : Credit reînnoibil în mod automat, fără negocieri suplimentare cu banca ce l-a acordat, până la epuizarea unui plafon prestabilit sau până la epuizarea perioadei pentru care a fost acordat.În domeniul comerțului exterior se folosește frecvent pentru finanțarea exportului de către bancă. Se acordă pentru exporturile care se încasează în tranșe regulate, în funcție de vânzări și de ciclul de producție). Pe trend descrescător s-au plasat și creditele acordate populației, însă comparativ cu finele anului anterior ritmul real de scădere s-a înjumătățit (-1,3 la sută la sfârșitul anului). Și în cazul acestui segment, componenta în valută și-a accentuat panta descrescătoare, evoluția fiind imprimată de o nouă scădere a creditului de consum. De altfel, majorarea de 3,2 ori a stocului creditelor ipotecare exprimate în monedă națională comparativ cu decembrie 2013 a constituit motorul revigorării activității de creditare în lei a populației (+16,5 la sută față de -0,8 la sută, variații reale la sfârșit de an).
Din punctul de vedere al structurii pe scadențe, creditul pe termen mediu a rămas singura componentă cu dinamică reală pozitivă (8,1 la sută în decembrie 2014). Împrumuturile pe termen lung continuă însă să dețină peste jumătate din portofoliul creditelor acordate sectorului privat.
Rata creditelor neperformante s-a majorat în perioada analizată (de la 20,3 la sută în iunie 2013 la 21,9 la sută în decembrie 2013 și, respectiv, la 22,3 la sută în martie 2014), în principal ca urmare a manifestării efectului de bază . Volumul creditelor și dobânzilor restante de peste 90 de zile și/sau cele în cazul cărora au fost inițiate proceduri judiciare a fost de 42,7 miliarde lei în iunie 2013 și decembrie 2013, ajungând la 43,3 miliarde lei în martie 2014.
2.4. EVOLUȚIA RISCULUI DE CREDIT ȘI A CREDITELOR NEPERFORMANTE ACORDATE PERSOANELOR FIZICE
“Riscul de creditare este cel mai important dintre riscurile pieței serviciilor bancare, fiind o consecință directă a deprecierii valorii datorată falimentului debitorului sau nerambursării creditului”.Riscul de creditare, care poartă și alte denumiri – risc de insolvabilitate al debitorului, risc de nerambursare sau risc de deteriorare a calităților bancare exprimă probabilitatea încasării efective la scadență de către bancă a fluxului de venituri anticipat (capital avansat +dobânzi).
Riscul de credit se poate analiza în doua ipostaze: risc individual de creditare și risc global de creditare
1. Analiza riscului individual de creditare
“Riscul individual reprezintă expunerea unei instituții de credit față de un debitor și se determină de către persoana declarantă. Pentru calculul riscului individual se iau în considerare atât operațiunile desfășurate de debitor în nume propriu, cât și cele în care debitorul este parte componentă a unui grup de persoane fizice și/sau juridice, care reprezintă un singur debitor.” Acest risc surprinde probabilitatea de insolvabilitate a debitorului sau și banca îsi asumă acest risc prin introducerea pe costuri a pierderilor rezultate la data scadenței din neplata obligațiilor pe care le are debitorul său.
Analiza riscului de creditare se face pentru a evalua bonitatea clientului și a posibilităților acestuia de a rambursa creditul la scadență. Analiza clientului are la bază principiile care iau în considerare toate aspectele financiare și nefinanciare care influențează activitatea clientului, profitul, precum și capacitatea de rambursare a creditului.
Aprecierea performanței financiare ale clientului în scopul diminuării riscului de creditare are în vedere atât evaluarea performanțelor trecute, cât și estimarea performanțelor viitoare, concluziile influențând direct decizia de creditare. Analiza bonității clientului se face pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, rentabilitate și de echilibru, precum și pe baza altor indicatori care variază de la o banca la alta.
Se impume o gestionare amanuntita a riscului de credit pentru a limita pierderile ce rezultă din neîncasarea la scadență a creditelor și a dobânzilor aferente.Aceasta se realizează a priori și a posteriori. Gestionarea a priori presupune:
-divizarea și limitarea riscului
-capacitatea de rambursare a solitantilor
Top of Form
-constituirea garanțiilor
Gestionarea posteriori presupune:
– cercetarea potofoliului de credite
– constituirea fondului pentru riscuri bancare
Pentru prevenirea acestui riscului se recurge la următoarele modalități de control:
– o buna cunoaștere a clienților(juridic,economic,financiar,comportamentul in relația cu banca)
– analiza creditului
– calitatea sursei de rambursare
– garanțiile
– evaluarea portofoliului de credit
De asemenea,în cazul creditelor de valoare mare sau când solicitanții sunt mai puțin cunoscuți,banca recurge la împărțirea riscului cu alte bănci sau instituții de credit.
“Riscul global este suma riscurilor individuale raportate de toate persoanele declarante pentru aceeași persoană recenzată, mai puțin valoarea angajamentelor asumate de instituțiile de credit, în numele persoanei recenzate, față de alte instituții de credit care funcționează pe teritoriul României. Riscul global reprezintă expunerea întregului sistem bancar din România față de o singură persoană recenzată și se determină de Centrala Riscurilor Bancare”.
Când banca acordă credite îsi asumă riscuri și poate înregistra pierderi când debitorii nu plătesc la timp obligațiile. Pierderile pot fi însă minimizate dacă operațiunile de credere sunt organizate și gestionate adecvat. Pentru a gestiona riscul global de creditare, băncile se ghidează în principal după două principii:
Diviziunea riscurilor de creditare
Limitarea riscurilor
1.Diviziunea riscurilor urmărește minimizarea riscului prin diversificarea plasamentelor, în special a creditelor acordate de bancă.
2. Limitarea riscurilor poate avea caracter autonormativ (fiecare bancă își impune propriile norme) sau normativ (norme impuse de BNR).
De la începutul crizei, activitatea de creditare s-a restrâns pe ambele componente, atât pentru creditele acordate populației, cât și pentru creditele acordate companiilor.
Creditele neperformante
În anul 2010 și 2011 calitatea portofoliului de credite a continuat să se deterioreze, rata creditelor neperformante plasându-se în iunie 2011 la 13,4 la sută (fata de 11,9 la sută în 2010 și 7,9 la sută în 2009). „Se estimează ca pe termen scurt calitatea portofoliilor de credite se va ameliora odată cu îmbunătățirea parametrilor macroeconomici interni. După ce nivelul creditelor neperformante din portofoliul băncilor este anticipat a atinge maximul pe parcursul anului curent, se preconizează începerea unei diminuări a presiunilor asupra activităților bancare, în contextul consolidării treptate a creșterii economice și al întăririi gestiunii riscurilor la nivelul băncilor”.
Indicatorii ce definesc calitatea portofoliului de credite ale băncilor s-au înrăutățit în perioada 2010-2011 ca urmare a recesiunii economice, a creșterii ratei șomajului, a deprecierii monedei naționale și a nivelului ridicat al ratei dobânzii.
„Analiza calității portofoliilor de credite deținute de bănci urmărește atât indicatori calculați pe baza datelor din raportările de prudență bancară, cat și pe cei determinați pe baza raportărilor financiar-contabile”. Indicatorul utilizat în analizele de stabilitate financiară este reprezentat decreditele și dobânzile clasificate în categoria „Pierdere” în cazul cărora restanțele la serviciul datoriei sunt mai mari de 90 de zile și/sau în cazul cărora au fost inițiate proceduri judiciare față de operațiune sau față de debitor (categoria „Pierdere 2). Criteriul celor 90 de zile este cel mai des utilizat în diferitele legislații naționale pentru a clasifica un credit ca fiind neperformant. Începând cu luna aprilie 2009, nivelul indicatorului a fost influențat de prevederile Regulamentului BNR nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările ulterioare, referitoare la luarea în considerare a garanțiilor aduse de debitori în coeficient de maxim 0,25, aferent creditelor restante mai vechi de 90 de zile si/sau în cazul cărora au fost inițiate proceduri judiciare față de operațiune sau față de debitor.
Figura 1. – Coeficienți de provizionare aferenți categoriilor de clasificare a creditelor și plasamentelor
Ponderea creditelor neperformante în total credite și dobânzi clasificate a consemnat o creștere accelerată pe parcursul anului 2010. Ritmul de deteriorare a indicatorului s-a temperat începând cu anul 2010 (11,85 la sută la sfârșitul anului 2010), ajungând la valoarea de 14,10 la sută în decembrie 2011) (Figura 2). Acest trend nefavorabil este comun multor țări din Uniunea Europeană, țări afectate puternic de criza financiară. Pentru perioada viitoare, Banca Națională a României are în vedere încurajarea băncilor de a se implica mai mult în procesul de accesare a fondurilor europene la nivelul României.
Figura 2. Rata creditelor neperformante.
Pentru scopuri de analiză, BNR utilizează și indicatorul rata riscului de credit care a consemnat un trend ascendent continuu. Trendul crescător a fost inregistrat pe parcursul anului 2009 și 2010, astfel că la 09.09.2010 indicatorul era de 20,24 la sută. Rata riscului de credit și-a încetinit creșterea pe parcursul anului 2010 și 2011 ajungând la sfârșitul anului 2011 la un nivel de 23,30 la sută. (Figura 3) Trebuie sa menționam și faptul ca acest indicator, comparativ cu rata creditelor neperformante, include în plus și creditele/dobânzile cu un serviciu al datoriei mai mic de 90 de zile (fata de peste 90 de zile, corespunzător recomandărilor FMI), iar criteriile de clasificare cuprind și performanta financiara a debitorului, precum și principiul declasării prin contaminare, acest indicator fiind mai restrictiv decât cel recomandat de FMI. În Figura 4. se poate observa comparația celor doi indicatori care au avut un trend ascendent asemănător. Pe viitor se estimează ca situația creditelor restante se va ameliora pe măsura revigorării economiei.
Figura 4. Rata riscului de credit
Figura 5. – Evoluția comparativă a indicatorilor Rata creditelor neperformante și Rata riscului de credit
Indicatorul Credite restante și îndoielnice acordate clientelei în total portofoliu de credite aferent clientelei (la valoare netă) a cunoscut o ascensiune rapidă, dacă în 2008 era de doar 0,32 la sută, pe parcursul anului 2010 a înregistrat un maxim de 2,67 la sută (09.2010). (Figura 6.) Acest indicator a început sa aibă un trend ușor descendent, ajungând la sfârșitul anului 2011 la o valoare de 2,40 la sută. În mod similar indicatorul Creanțe restante și îndoielnice în total active (valoare neta) a înregistrat o creștere substanțială de la 0,19 la sută la 03.03.2008 pană la 1,82 la sută la 09.2010. Începând cu aceasta dată și acest indicator a cunoscut o valoare mai mică, ajungând la 1,60 la sută la 12.2012. (Figura 6.)
Figura 6. Evoluție comparativă Indicatori Credite restante și îndoielnice/ Total portofoliu de credite (valoare neta) și Creanțe restante și îndoielnice/ Total active (valoare netă)
În anul 2011 și 2012 calitatea portofoliului de credite a continuat să se deterioreze, rata creditelor neperformante plasându-se în decembrie 2011 la 14,3 la sută fata de 16,8 la sută in 2012. “Existența în continuare a unor constrângeri asupra situației financiare a clienților, pe fondul uneicreșteri economice încă fragile, se asociază continuării procesului de deteriorare a calității portofoliilor de credite existente în bilanțurile băncilor. Banca centrală evaluează calitatea creditelor acordate de bănci pe baze mixte (contabile și prudențiale).”
Indicatorii ce definesc calitatea portofoliului de credite ale băncilor s-au înrăutățit în perioada 2011-2012 ca urmare a recesiunii economice, a creșterii ratei șomajului, a deprecierii monedei naționale și a nivelului ridicat al ratei dobânzii. “Deteriorarea calității portofoliului de credite reprezintă în continuare principala vulnerabilitate a IFN. În perioada iunie 2011 – iunie 2012 s-a observat o intensificare a riscului de credit în cadrul sectorului, ca efect al creșterii portofoliului de credite afectate de restanțe, în condițiile unui sold total al creditelor aproape constant. La data de 30 iunie 2012, rata creditelor neperformante la nivelul sectorului IFN a ajuns la 19,7 la sută, fiind superioară valorii înregistrate de sectorul bancar (de 16,76 la sută). În privința rezervelor constituite pentru pierderile așteptate, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor clasificate în categoria „pierdere”, cu un serviciu al datoriei mai mare de 90 de zile și/sau pentru care au fost inițiate proceduri judiciare, este de 99 la sută, situându-se la aceeași valoare cu cea calculată pentru instituțiile de credit.”
Ponderea creditelor neperformante în total credite și dobânzi clasificate a consemnat un nivel mediu al ritmului de înrăutățire pe parcusul anului 2012. Creditele neperformante, au continuat să crească atât ca volum, cât și ca rată (de la 14,3 la sută în decembrie 2011 la 16,8 la sută în iunie 2012), dar într-un ritm sensibil mai redus față de anii precedenți (în anul 2011 creșterea a fost de 2,5 puncte procentuale,comparativ cu 4 puncte procentuale în 2010 și 5 puncte procentuale în anul 2009.
Rata creditelor neperformante
În scopul analizei, BNR utilizează și indicatorul rata riscului de credit a continuat să crească. Trendul crescator a fost intregistat pe parcursul anului 2011 si 2012. Rata creditelor neperformante la bănci s-a majorat cu 1,6 puncte procentuale în anul 2011 și în prima jumătate a anului 2012 (de la 7,9 la sută la 9,5 la sută), iar volumul creditelor neperformante a crescut cu 24 la sută.
Indicatorul credite restante și îndoielnice acordate clientelei în total portofoliu de credite aferent clientelei“În primele șase luni ale anului 2012, proporția creanțelor depreciate ale clientelei nebancare (valoare brută) a consemnat o majorare cu 2,0 puncte procentuale (de la 17,1 la sută din total portofoliu în luna ianuarie 2012 la 19,1 la sută în luna iunie 2012). La nivelul valorii nete, indicatorul s-a menținut la un nivel constant în perioada ianuarie-mai 2012 (10,6 la sută), crescând până la 11,3 la sută în luna iunie.”
În anul 2012 și 2013 calitatea portofoliului de credite a continuat să se deterioreze,rata creditelor neperformante plasându-se în decembrie 2012 la 16,8 la sută fata de 21,5 la sutăîn 2013. “Calitatea portofoliilor de credite reprezintă în continuare o vulnerabilitate pentru bilanțul sistemului bancar românesc, în contextul presiunilor puse pe situația financiară a debitorilor, dar și al restrângerii activității de creditare.”
Ponderea creanțelor neperformante (ca expunere brută) în total credite și dobânzi clasificate a continuat tendința ascendentă, ajungând la 18,2 la sută în decembrie 2012, respectiv la 21,0 la sută în august 2013.
Rata creditelor neperformante s-a majorat în perioada analizată respectiv la 20,3 la sută în iunie 2013 la 21,9la sută în decembrie 2013 în principal ca urmare a manifestării efectului de bază (volumul total al creditelor pentru care cerința de capital aferentă riscului de credit este determinată conform abordării standard a scăzut de la 210,5 mld. lei în iunie 2013 la 195,1 mld.lei în decembrie 2013, volumul creditelor neperformante crescând doar marginal în anul curent).
Indicatorul Credite restante și îndoielnice acordate clientelei în total portofoliu de credite aferent clientelei,în comparație cu anul anterior valoarea restanțelor a crescut cu aproximativ două miliarde de lei, în contextul în care 715.000 de români au întârzieri la plata ratelor, conform datelor Băncii Naționale a României (BNR). În anul 2013 și 2014 calitatea portofoliului de credite s-au îmbunătățit, rata creditelor neperformante plasându-se în decembrie 2013 la 21,9 la sută pentru ca in 2014 sa scada la 17la sută.
Rata creditelor neperformante a scăzut la 17la sută în luna iulie 2014, care urcase la 22,52 la sută. Indicatorul va continuă să scadă și în următoarele luni, inclusiv în 2015, în urma măsurilor luate de banca centrală de a curăța portofoliile băncilor de credite neperformante. Ponderea creditelor restanțe și îndoielnice în portofoliile băncilor a început să se majoreze de la începutul anului, procesul fiind accelerat și de deprecierea rapidă a leului și scumpirea euro ce a pus mulți clienți ai băncilor în situația de a nu-și mai putea achita ratele în ianuarie, ponderea acestor credite în total portofoliu era de 0,48 la sută și a urcat până la 0,63 la sută în februarie, 0,66 la sută în martie, 0,85la sută în aprilie și 0,97 la sută în mai.În luna iunie a depășit nivelul de 1la sută ajungând la 1,03 la sută.
Creditele restante și îndoielnice au crescut, în șase luni, cu 81la sută, în timp ce provizioanele constituite de băncile comerciale au urcat, la sfîrșitul primului semestru, la aproape două miliarde de lei, nivel dublu față de jumătatea anului trecut și cu 52la sută peste soldul înregistrat în decembrie 2006, potrivit datelor strînse de Banca Națională a României. Potrivit BNR, creditele restanțe și îndoielnice nete au atins 400 de milioane de lei, cu 50 la sută mai mult față de soldul raportat la mijlocul lui 2006.
În același interval, creditul neguvernamental a avut o creștere de 44,3la sută, la aproape 110 miliarde de lei, din care finanțările acordate populației au însumat circa 50 de miliarde de lei, cu dinamică ușor mai înaltă de 62,5la sută. Creditele de consum rămân principala componența a finanțării populației, cu un sold de 39,25 miliarde de lei și o creștere de 64la sută față de iunie 2006. Împrumuturile ipotecare și imobiliare cumulează aproape 10 miliarde de lei, cu 59 la sută peste soldul de la finele primului semestru de anul trecut.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Managementul riscului de creditare este mai important ca oricând, mai ales prin prisma efectelor generate de actuala criza internațională. La începutul anului 2007 BNR a înlocuit unele norme prudențiale cu masuri prin care băncile îsi stabileau prin norme proprii condițiile de acordare a creditelor câtre persoane fizice în intenția de a întări procesul de armonizare a cadrului național de reglementare prudențială cu orientările europene.
Managementul riscului de creditare trebuie sa țină cont de calitatea portofoliului de credite care în perioada analizata a fost influențată de criza mondială. Riscul de credit a rămas vulnerabilitatea majoră a sectorului bancar în condițiile în care și calitatea portofoliului de credite în România a fost influențată de criza mondială, după ce, la debutul crizei, economia românească parcursese o perioadă de mai mulți ani de creștere economică.Determinarea nivelului optim de provizioane reprezintă deasemenea un domeniu de mare interes pentru managementul băncii pentru că se minimizează influența principalei cauze a falimentelor bancare: proasta gestiune a resurselor încredințate.
Astfel, pentru a nu mai recurge la modelul de creditare din perioada anterioară crizei economice, este necesară schimbarea viziunii managementului riscului dinspre un orizont pe termen scurt către un orizont pe termen mediu și lung pentru o evoluție sustenabilă a activității bancare. În această perioadă prudența este cuvântul cheie atunci când vorbim despre managementul riscului de creditare.
CAPITOLUL.III
STRUCTURA
FORMA DE FINANȚARE ȘI SISTEM DE GARANTARE
3.1 EVOLUȚIA CREDITULUI ”PRIMA CASA” ÎN TOTALUL CREDITELOR IPOTECARE ÎN PERIOADA 2010-2014
Fluxul de credite ipotecare acordate populației de la începutul anului 2010 până în luna iunie de către bănci și IFN-uri a fost de 13,6 miliarde lei, în condițiile în care rata de neperformanta a portofoliului de credite ipotecare a continuat să crească în ritm moderat. La această evoluție a contribuit considerabil programul ,”Prima Casă” care a generat aproximativ 60 la sută din totalul creditelor imobiliare (3,9 miliarde de lei), echivalentul a peste 20.000 de garanții acordate. Statistica arată că, prin programul Prima casă 2 au fost vândute cu 63 la sută mai puține locuințe comparativ cu anul 2009. Astfel, conform Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, în 2009 au fost semnate 18.000 de contracte de creditare cu garanție de stat. Totodată, programul a fost modificat în vederea stimulării cumpărării de locuințe noi, procentul acestora în totalul contractelor scăzând de la 30 la 10 la sută. Din totalul contractelor emise prin “Programul Prima Casă 2” (2010) au fost achiziționate 250 de imobile noi sau nefinalizate, respectiv care au avut autorizații de construcție emise după data de 22 februarie 2010. În total, din iulie 2009 și până la sfârșitul lui 2010, 33.480 de beneficiari și-au achiziționat sau construit locuințe prin “Prima Casă”.
Principalele modificări aduse variantei din 2011 a programului “Prima Casă” sunt:
– este introdusă posibilitatea de finanțare prin “Prima Casă” a locuințelor vândute în cadrul procedurilor de executare silită.
– este introdusă posibilitatea finanțării construirii de imobile de către asociații fără personalitate juridică constituite din minim 2 persoane (față de 7 persoane în varianta programului din 2010), din care cel puțin o persoană trebuie să fie proprietarul terenului.
– este instituită o garanție suplimentară pentru bănci, mai exact gaj fără deposedare asupra soldurilor tuturor conturilor deschise la bancă, pe toată durata finanțării.
– o modificare tehnică prevede faptul că în cazul daunelor parțiale produse locuințelor achiziționate sau construite prin intermediul programului a căror valoare este de până la 20la sută din sumă asigurată (fără să depășească echivalentul a 10.000 de euro), societatea de asigurare efectuează plata direct către proprietarul locuinței.
În 2011, numărul tranzacțiilor imobiliare a fost de 370.000, ponderea programului “Prima Casă” fiind de de 5 – 6 la sută. În 2011, creditele au aceleași limite ca în 2010 respectiv :
– 75.000 de euro pentru locuințe construite de la 0
– 70.000 de euro în cazul în care se achiziționează o locuință nouă
– 60.000 de euro pentru achiziționarea unei locuințe vechi
În anul 2012, Prima Casă a dominat creditarea ipotecara, cu 80 la sută – 85 la sută din totalul creditelor noi acordate. Regulamentul BNR practic nu s-a atins de programul “Prima Casă”, ceea ce i-a sporit atractivitatea dată de dobânzile cele mai mici și avansul minim doar de 5la sută, comparativ cu creditele ipotecare standard pentru care avansul minim a urcat la peste 25la sută (la euro). Băncile cele mai active pe “Prima Casă” sunt BRD și Intesa, BCR înăsprind condițiile odată cu epuizarea plafonului. Dinamica anuală reală s-a menținut pozitivă, 11,8 la sută din totalul creditului ipotecar fiind reprezentat de programul “Prima Casă”. Riscul de garantare este împărțit în anul 2011 în proporții egale între stat și bancă. Acesta reprezinta un avantaj asupra consumatorului final deoarce se reduc cheltuielile pe care le are de suportat: astfel, comisionul plătit anual către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FNGCIMM) – de 0,49 la sută, se reduce la jumătate, întrucât este raportat la 50 la sută din valoarea totală a împrumutului.
Cea de-a doua mare schimbare constă în posibilitatea accesării acestui program și de către persoanele care dețin deja o locuință, dar aceasta are o suprafață mai mică de 50 de metri pătrați utili. Singura condiție este ca respectivul imobil să nu fi fost achiziționat tot prin intermediul unui credit Prima Casă. Cele mai multe credite “Prima Casă” s-au acordat în 2012, 27.000 de clienți contractând un astfel de împrumut. Soldul creditelor ipotecare cu garanția statului în acest an a fost de 1,01 miliarde de euro.
Principalele modificări propuse de Ministerul Finanțelor vizează posibilitatea înlocuirii locuinței cumpărate inițial în cadrul programului, dacă aceasta este improprie condițiilor de locuit, precum și eliminarea interdicției de a vinde locuința achiziționată prin program în primii cinci ani, în cazul rambursării anticipate.
Din ianuarie 2013 până în decembrie în România au fost contractate peste 24.500 credite “Prima Casă”, în valoare de 900 milioane de euro. În cinci ani de funcționare a acestui program, statul a acordat peste 100.000 de garanții. Activitatea de creditare din 2013 se situează ușor sub cea din 2012, dar rămâne mai bună (ca număr) decât nivelul consemnat în anii anteriori. Creditele acordate prin programul „Prima Casă“ reprezintă 46 la sută din stocul de credite ipotecare, respectiv 4 mld. euro, iar garanțiile acordate prin acest program, de peste 9 mld. lei, reprezinta aproximativ 5 la sută din totalul garanțiilor acordate.
Referitor la creditul ipotecar, amplificarea semnificativă a ritmului anual de creștere a fost imprimată, pe de o parte, de îngustarea substanțială a ecartului dintre costul de finanțare aferent acesteia și cel corespunzător creditelor ipotecare în euro, iar pe de altă parte, de renunțarea la finanțarea prin credite în valută a achizițiilor de locuințe în cadrul programului „Prima Casă”, începând cu luna august 2013. Un avantaj al creditului Prima Casă în lei este că nu expun clientul la riscul valutar, ratele lunare fiind calculate în lei. De asemenea, dobândă reprezintă un avantaj deoarece băncile au dobânzi mai avantajoase la creditele “Prima Casă” față de cele ipotecare. Pe de altă parte, restricționarea creditării prin “Prima Casă” la moneda națională aduce cu sine și un dezavantaj, respectiv costuri mai mari ale finanțării, rata unui credit co-garantat de către stat în lei fiind cu aproape 30 la sută mai mare decât a unui împrumut similar, dar în valută. O altă schimbare în cadrul Programului “Prima Casă 5” o reprezintă faptul că se poate schimba sau achiziționa o altă locuință (decât cea luată inițial) în cazul în care aceasta din urmă a fost grav deteriorată. De asemenea, există posibilitatea achiziționării unei a două locuințe dacă se stinge creditul contractat inițial.
Din punct de vedere ai performanței programului, anul 2014 se situează pe primul loc în ceea ce privește numărul de împrumuturi “Prima Casă” contractate.
În 2014, 27.000 de credite “Prima Casă” au fost vândute în valoare de un miliard de lei, aproape la fel de multe ca în anul 2012. Valoarea medie a unui credit “Prima Casă” a fost 37.000 euro, mai scăzută cu 400 de euro față de anul 2012. Valoarea totală a creditelor ipotecare din portofoliile tuturor băncilor din România este de 9 miliarde de Euro, din care 4,8 miliarde Euro sunt reprezentate de creditele de tip “Prima Casă”. Această reprezintă o pondere de peste 50 la sută și demonstrează eficiența programului pentru piață finanțărilor imobiliare din România. Printre modificările aduse programului “Prima Casă” în 2014 se număra și lărgirea sferei împrumutătorilor, condiția este că aceștia să-și desfășoare activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementărilor validate de Banca Națională a României, potrivit reglementărilor B.N.R, precum și condiția transmiterii către FNGCIMM și Ministerul Finanțelor Publice a unui angajament privind respectarea nivelului costurilor totale pe care le vor aplica finanțărilor acordate în cadrul programului.
3.2 FORMA DE FINANȚARE
Locuințele joacă un rol important în economia unei țări, de obicei, reprezentând 10-20 la sutădin totalul activității economice. Sistemul de finanțare a locuințelor reprezintă o componentă a sistemului de construire și achiziționare, fiind constituit dintr-o rețea de intermediari care oferă, pe de o parte, instrumentele financiare pentru a economisi, a mobiliza resursele (inputurile), iar pe de altă parte oferă credite (outputuri) pentru cumpărarea de locuințe și modernizarea acestora. Procesul de transformare economică ce a început în anii 1990 a modificat complet mecanismul furnizării de locuințe către populație. Aceasta era reponsabilitatea guvernului statului, în prezent fiind lasată în seama mecanismelor pieței, cu un sprijin guvernamental. Pentru dezvoltarea pieței financiare imobiliare, trebuie stabilit un sistem de finanțare imobiliară, funcțional și stabil pentru un mecanism de piață. În multe din țările în tranziție au fost făcute eforturi de implementare a diverselor mecanisme financiare și sisteme de finanțare imobiliară, acestea depinzând de strategiile de dezvoltare ale fiecărei țări. Ca și în alte țări, și în România statul joacă un rol foarte important în cadrul sistemului de finanțare a locuințelor, atat de finanțator, cât și de creditor.
Unul dintre programele adoptate și garantate de către stat este programul “Prima Casă”. Acest program a fost aprobat de către Guvern pe 20 mai 2009 și reprezintă un program al cărui scop declarativ este oferirea unui sprijin celor care vor să-și achizitioneze o locuință, dar nu au fonduri suficiente sau nu prezintă suficiente garanții. Astfel, statul garantează 80la sutădin valoarea unor credite ipotecare contractate, valoarea maximă a creditului garantat de către stat fiind de 60.000 de euro. Pe 4 iunie 2009 este publicată în Monitorul Oficial Ordonanța de Urgență nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului ”Prima Casă”, în care este precizat și scopul programului:
– implementarea măsurilor anticriza inițiate de Guvernul României pentru susținerea sectoarelor economice prioritare;
– deblocarea procesului de creditare și dinamizarea activității de construcții cu efecte asupra creșterii economice și asupra creării de noi locuri de muncă;
– facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziția de imobile pentru locuit în actualul context al crizei financiare și economice.
Fiecare sistem național de finanțare de locuințe este o urmare a unor circumstanțe specifice, cum ar fi condițiile macroeconomice, reglementarile bancare, reglementările guvernamentale, dimensiunea sistemului bancar, programe de promovare și structura pieței locuințelor. Guvernul este capabil de a sprijini finanțarea locuințelor și de a adopta măsurile care ar trebui să se aplice. Intervenția statului joacă un rol important în cadrul sistemului de finanțare a locuințelor și, în timp ce sprijinirea cererii de credit ipotecar denaturează semnificativ o parte din piață. Activitatea guvernului are un impact semnificativ asupra pieței imobiliare din multe țări și, totodată, asupra structurii de piață, nivelurilor de preț și de cost.
Credit “Prima Casă” în lei
Valoarea creditului este de 254.000 de lei (echivalentul a 57.000 de euro), perioada de creditare este de 30 de ani, avansul minim este de 5 la sută din prețul locuinței.
3.3. SISTEM DE GARANTARE
Programul “Prima Casă”, implementat in 2009 Potrivit Ordonanței de urgență nr. 60/2009 este un program guvernamental ce are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziția sau construirea unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat. La demararea programului statul s-a angajat să garanteze creditele ipotecare în proporție de 100 la sută, la costuri sub piață pentru debitori. In timp, programul a avut un real succes ajungand la cea de-a sasea editie. In cazul Programului „Prima Casă 4” statul a garantat integral creditele, iar băncile participante isi vor asuma în proporție de 50la sută riscul de nerambursare a creditelor acordate. FNGCIMM garanteaza în numele și în contul statului, în mod direct, expres, irevocabil și necondiționat, obligațiile de rambursare a finanțărilor acordate de Finanțator beneficiarilor eligibili, în limita unui plafon de garantare.
În cazul achiziției unei locuințe, beneficiarul va depune la Finanțator o cerere de finanțare împreună cu antecontractul de vânzare-cumpărare a locuinței:
a) locuințe finalizate, destinate achiziționării (inclusiv cele construite din date în exploatare prin programele derulate de ANL)
b) locuințe nefinalizate
c) locuințe noi.
Achiziționarea unei locuințe se poate face și în urma obținerii unei promisiuni unilaterale de creditare emisă de Finanțator sub rezerva obținerii unei promisiuni de garantare (cu condiția încadrării în limita plafonului reutilizat) care este valabilă maxim 18 luni.
Trecerea programului “Prima Casă” la împrumuturi exclusiv în monedă națională a venit la pachet cu decizia BNR de a reduce dobânda de referință la 4,5la sută pe an. Toți dezvoltatorii de locuințe și-au îndreptat atenția spre ratele interbancare (Robor), a căror scădere, influențată de BNR, se transmite în reducerea ratelor lunare la împrumuturile în lei.Avantajul creditului în lei este legat de lipsa de fluctuație a cursuluivalutar, având în vedere și deprecierea puternică a leului, astfel că un împrumut în moneda națională poate fi o alegere prudentăpe termen lung pentru achiziționarea unei locuințe. Pe de altă parte, in cazul creditului în euro, riscul valutar este acoperit iar debitorul nu va fi afectat de evoluțiile nefavorabile de pe piața valutară.
Totodată, dobânzile la creditul în euro pe care le-au licitat băncile pentru programul “Prima Casă” sunt mai mici decât la cele în lei și au costuri totale mai reduse, ceea ce oferă solicitanților posibilitatea de a obține o sumă mai mare. Băncile au acceptat ca pentru creditele din cadrul Programului “Prima Casă” să ofere clientilor costuri totale de sub 6 la sută în euro. Pe termen lung însă, există riscul ca Euribor să crească si în cazul Robor, nivelul poate fluctua destul de mult.
3.3.1 NUMĂR DE GARANȚII ACORDATE 2010-2014
Prin Hotărârea Guvernului 119/2010 a fost alocat noul plafon pentru anul 2010 a “Programul Prima Casă 2”, respectiv sumă de 700 mil.euro, din care au fost acordate până la data de 11 noiembrie 2010 un număr de 11.768 contracte, în valoare 475 mil. Euro, reprezentând un consum al plafonului de aproximativ 68 la sută în 9 luni de aplicare. Media garanțiilor acordate, la nivel național, se situează în jurul valorii de 41.200 Euro. În decembrie 2010, “Programul Prima Casă 2” a înregistrat un număr de 16 414 garanții, cu o valoare medie a garanției de 40 143 euro în valoare totală de 658,9 milioane euro.Cumulat, în 2009 și 2010 s-au acordat garanții de stat în valoare totală de 1,3591 miliarde de euro. Pe lângă finanțarea directă a economiei prin intermediul acordării de credite, o componentă importantă a activității IFN este reprezentată de emiterea de garanții (în principal pentru derularea programelor guvernamentale), contribuind astfel la dispersia riscului de credit în cadrul sistemului financiar românesc. Având ca scop susținerea activității economice, inclusiv prin facilitarea accesării fondurilor europene, garanțiile emise de aceste entități au avut o evoluție ascendentă pe parcursul perioadei analizate, concomitent cu îmbunătățirea capacității de absorbție a șocurilor.
In anul 2011, Programul „Prima Casă”, derulat de Guvernul României prin intermediul Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. – IFN, a continuat, reducerea soldului valorii garanțiilor, observată în iunie 2011, fiind explicată de modificările aduse de Hotărârea Guvernului nr. 404/2011 prin care finanțatorii au preluat 50 la sută din riscurile asumate de stat în cadrul etapelor anterioare. Prin programul “Prima Casă 3” a fost înregistrat un număr de solicitări primite până la data de 21 martie 2011 de 2.664 garanții, cu o valoare medie a garanției de 38.346 euro, în valoare totală de 101,5 milioane euro, reprezentând un consum al plafonului total acordat de 50,7 la sută. Potrivit datelor date de către FNGCIMM, până la 31 decembrie 2011, numărul garanțiilor acordate prin programul “Prima Casă (1-4)” a ajuns la 55.106, dintre care 20.148 au fost acordate în 2011. Plafonul maxim al creditului garantat de stat în cadrul programului “Prima Casă 4” a rămas neschimbat. Se păstrează același nivel de 60.000 de euro în cazul în care se achiziționează o locuință veche, 70.000 de euro pentru locuințele noi, iar pentru construcția unei case de la zero beneficiarii vor primi o garanție de 75.000 de euro. Avansul a rămas de 5% din valoarea imobilului, iar comisionul de 0,49% pe an către Fondul de Garantare.
În 2012, Fondul a acordat aproximativ 26.000 de garanții iar valoarea medie a unui credit în cadrul programului ”Prima Casă” a fost de 39.400 euro. Acest lucru se traduce printr-o valoare totală a creditelor acordate de 4,6 miliarde lei.
Creșterea soldului băncilor a fost însă de doar 3,6 miliarde lei în acest an. Creșterea rezultă din plusul adus de noile credite din care se scad rambursările parțiale sau integrale ale împrumuturilor acordate în trecut. Că urmare creditul “Prima Casă” a susținut integral creditarea imobiliară în anul 2012.
Programul „Prima Casa” continuă în 2013 având alocat, prin Hotărârea Guvernului nr. 1286/2012, un plafon de garanții de 200 milioane de euro. La această valoare se adaugă sumele neutilizate din plafoanele alocate Programului în anul 2012, respectiv 97.723.926 euro din plafonul inițial al Programului “Prima Casă 4” precum și suma de 98.680.533 euro din plafonul suplimentar alocat anului 2012.Garanțiile acordate de fondurile de garantare pentru susținerea activității de creditare au înregistrat o dinamică ascendentă, atât ca urmare a continuării programului „Prima Casă”, cât și prin creșterea garanțiilor acordate prin intermediul altor programe guvernamentale. Astfel, la sfârșitul primului semestru al anului 2013, totalul garanțiilor asumate de aceste entități reprezenta aproximativ 7 la sută din totalul creditului neguvernamental, în creștere cu 1,3 puncte procentuale față de al doilea trimestru al anului precedent. Activitatea de creditare din 2013 se situează ușor sub cea din 2012, dar rămâne mai bună (ca număr) decât nivelul consemnat în anii anteriori. De la „mutarea” programului pe lei, din august până la jumătatea lui decembrie 2013, au fost acordate 6.500 de astfel de garanții, în valoare de aproximativ 940 de milioane de lei.
Prin actul normativ (în temeiul Art. 108 din Constituția României republicată) se alocă un plafon suplimentar de garanții de 1,2 miliard lei, asigurându-se, în acest fel, continuarea programului. Pentru anul 2014 s-a alocat un plafon al garanțiilor de 1.200 milioane lei. Pentru Programul "Prima Casă", fondul a primit solicitări de garantare din toate zonele țării, topul pe județe în funcție de numărul de solicitări primite fiind condus de municipiul București, cu 27,3 la sută din total, respectiv 35.000 dosare, urmat de județele Ilfov, cu 8,8 la sută din total (11.500 dosare), Cluj, cu 7 la sută din total (9.100 de dosare), Timiș, cu 6 la sută din total (7.600 de dosare), județele Iași și Constanța, fiecare cu aproximativ 5 la sută din numărul total de dosare.
FNGCIMM colaborează cu 30 instituții financiare în baza unor convenții de lucru în care sunt prevăzute obligațiile părților semnatare, valoarea și modul de plată al comisionului de garantare, calculul și modalitatea de plată a garanției acordate. Plafonul general aprobat în 2014 pentru garanțiile „Prima casă“ a fost de 1,2 mld. lei, dar băncile au cerut suplimentarea plafoanelor, datorită numărului mare de solicitări.
3.3.2 REPARTIZAREA PE BĂNCI A PLAFOANELOR DE GARANTARE ȘI UTILIZAREA LOR ÎN PERIOADA 2010-2014
In 2010, Fondul Național pentru Garantarea Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) a repartizat plafonul de 700 milioane de euro celor 21 de bănci care au transmis oferte de participare la programul "Prima Casă", cele mai mari fonduri fiind alocate BCR și BRD. FNGCIMM a finalizat, în colaborare cu Asociația Română a Băncilor și băncile partenere, conținutul convenției cadru de colaborare, astfel încât programul “Prima Casă 2” să se desfășoare în condiții optime. Astfel, au trimis oferte de participare 21 de bănci, valoarea totală a plafonului solicitat depășind cu aproximativ 50la sută din plafonul total. Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri a repartizat celor 21 de bănci participante la programul „Prima Casă " plafoanele de garanții pentru creditele care urmau să fie acordate prin programul guvernamental. Astfel, Banca Transilvania a primit un plafon de 26,9 milioane de euro, Leumi Bank – 5,39 milioane de euro, BRD – 161,7 milioane de euro, ATE Bank- 2,1 milioane euro, Raiffeisen Bank – 16,17 milioane euro, Volksbank – 10,78 milioane euro.
TOPUL BANCILOR PENTRU PRIMA CASA 2
În 2011, un număr de 11 bănci, reprezentând peste 80la sută din volumul portofoliului de garanții, și-au exprimat intenția de a participa la continuarea Programului "Prima Casă", iar Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGIMM) a finalizat toate procedurile interne legate de acest program. Statul nu va mai garanta integral creditele iar băncile participante își vor asuma în proporție de 50 la sută riscul de nerambursare. Cel mai mare plafon – de 64 de milioane de euro, adică aproape o treime din garanțiile totale repartizate pentru 2011 – a revenit BCR, instituția care a acordat cele mai multe credite prin acest program. BRD, a doua bancă locală după active, a primit un plafon de 32 mil. euro. Garanțiile au fost repartizate pe baza realizărilor anterioare și a proiecțiilor prezentate de bănci pentru anul 2011, astfel ca al treilea cel mai mare plafon a fost primit de Raiffeisen, care putea da credite în valoare de 25 mil. euro prin programul guvernamental. În paralel, Banca Românească și Alpha Bank au primit plafoane de 21 mil. euro, respectiv 18 mil. Băncile au executat garanții ale statului de 700.000 de euro în programul “Prima Casă”. Cel mai mic plafon a fost obținut de Volksbank, a șaptea bancă locală după active, care putea da credite garantate de stat în limita a 100.000 de euro.
În cadrul programului “Prima Casă 4”, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGCIMM) a distribuit băncilor fondurile suplimentare de 1,2 miliarde de lei alocate pentru acordarea de credite exclusiv în monedă națională. BRD, a doua bancă locală după activele deținute, a avut la dispozitie, pentru credite prin "Prima Casă 4”, un plafon de garanții de peste 325 mil. Euro, în timp ce, Banca Transilvania (BT) a transmis Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM intenția de a participa la programul “Prima Casă 4”, iar conducerea băncii a hotărât alocarea sumei de 75 milioane euro.
În cadrul programului “Prima Casă 5” s-au înscris următoarele bănci: BCR, BRD, CEC Bank, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, OTP Bank, UniCredit Țiriac Bank, Credit Agricole (fostă Emporiki Bank), Leumi Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Bancpost, Alpha Bank, Millennium Bank, Piraeus Bank, Banca Românească și RIB.
Primele nouă enumerate au solicitat alocarea de sume din plafonul suplimentar de 200 milioane de euro. Aceste sume puteau fi utilizate numai până la la finele anului 2013, în conformitate cu legislația actuală. Chiar dacă încă de la debutul programului a existat posibilitatea finanțării atât în lei, cât și în euro, băncile au mizat pe ofertele în valută datorită cererii mai mari determinate de avantajul costului mai mic pe această componentă. Treptat însă, având în vedere riscul valutar pe care îl presupune creditarea în euro, băncile au lansat și oferte în lei în cadrul programului. Banca Comercială Română (BCR) a primit cel mai mare plafon pentru creditele “Prima Casă” acordate în această etapă a programului guvernamental, de 220 de milioane de lei. Din această sumă, 70 de milioane de lei au fost destinate achiziției de locuințe construite de ANL. De asemenea, BRD, a doua bancă de pe piață bancară în funcție de valoarea activelor, a primit un plafon de 180 de milioane de lei, iar Banca Transilvania a dispus de fonduri de 105 milioane lei.
Prin urmare, HG nr. 5/2014 lărgește sferă împrumutătorilor, cu condiția că aceștia să-și desfășoare activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementărilor validate de BNR și cu condiția transmiterii către FNGCIMM și Ministerul Finanțelor Publice a nivelului costurilor totale pe care le vor aplica finanțărilor acordate în cadrul programului, precum și valoarea estimată a finanțărilor care urmează să fie garantate. BCR, cea mai mare bancă din sistem, a primit fonduri suplimentare de 138 milioane lei pentru acordarea de credite în cadrul programului “Prima Casă”. Plafonul de garantare disponibil pentru Banca Românească este de 89,5 milioane de lei, ceea ce înseamnă un plafon de creditare de 179 milioane de lei. Banca Transilvania, ocupanta locului 3, are un plafon de garantare pentru “Prima Casă” de 78,8 milioane lei, din care pentru diaspora 3,5 milioane lei. ING Bank a primit un plafon de 31 milioane de lei din plafonul suplimentar alocat de către Guvern în valoare de 400,5 milioane de lei.Programul “Prima Casă”, cu garanții acordate de FNGCIMM, pot fi accesate de la următorii finanțatori: BCR, BRD – Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, Banca Românească, Alpha Bank, Banca Millennium, Banca Transilvania, CEC Bank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Comerciala Intesa Sanpaolo Romania, UniCredit Tiriac Bank, Credit Agricole Bank, Bank Leumi Romania, ING Bank, Marfin Bank.
Pentru Programul “Prima Casă”, fondul a primit solicitări de garantare din toate județele țării, topul pe județe în funcție de numărul de solicitări primite prezentându-se astfel:
1. Municipiul București cu 27,6 la sută din total, respectiv 35.000 dosare;
2. Județul Ilfov cu 7,1 la sută din total, respectiv 11.500 dosare;
3. Județul Cluj cu 8,1 la sută din total, respectiv 9.100 dosare;
4. Județul Timis cu 5,8 la sută din total, respectiv 7.600 dosare;
5. Județele Iași și Constanța, fiecare cu aproximativ 4,8 la sută din numărul total de dosare.
3.3.3 MARJELE DE DOBÂNZI PESTE NIVELELE ROBOR ȘI EUROIBOR, PRECUM ȘI NIVELUL DAE (DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ) LA PRINCIPALELE BĂNCI
EURIBOR reprezinta un acronim de la EURopean InterBank Offered Rate și este un indice de referință independent, recunoscut internațional reprezentând rata dobânzii minime sau de bază comunicată de Banca Centrală Europeană pentru creditele acordate în euro de către o bancă de prim rang unei alte bănci de prim rang. EURIBOR este stabilit in functie de dobanzile medii la care se imprumuta intre ele 50 de mari banci europene. Rata EURIBOR este considerata un indicator foarte reprezentativ pentru piata monetara din zona euro. ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii solicitate de bănci pentru depozitele în lei plasate pe piața interbancară. Dobândă anuală efectivă arată care este costul real al unui credit luând în calcul, nu numai cheltuielile cu rata dobânzii, dar și celelalte taxe, comisioane și unele asigurări care trebuie plătite de către client. Pentru calcularea DAE se vor luă în calcul valoarea împrumutului, perioada de rambursare și comisioanele percepute de finanțatori.
Băncile care au aderat la programul "Prima Casă" au dobânzi cu mult mai avantajoase decât cele impuse prin lege. Majoritatea instituțiilor de credit au ales să utilizeze condițiile maximale, adică 4 la sută peste dobânda medie EURIBOR la trei luni în cazul creditelor în monedă europeană și 2,5 la sută peste dobânda medie ROBOR la trei luni pentru creditele în moneda locală.
Există totuși și excepții, BCR, ATE Bank sau Leumi Bank pentru creditele în euro, dar și CEC, Banca Transilvania și ATE Bank pentru creditele în lei. Clienții tuturor băncilor vor plăți și un comision de 0,37 la sută către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM. Cele mai bune oferte la creditele în euro sunt la BCR, ATE Bank și Bank Leumi. BCR va acorda credite de peste 300 de milioane de euro, ATE Bank și Leumi și-au asumat credite de 5 respectiv, 10 milioane de euro, însă după redistribuire vor primi chiar mai puțin. Marja peste EURIBOR aplicată de BCR scade la 3,8 la sută, însă banca mai impune un comision de acordare de 0,5 la sută. ATE Bank 3,8 la sută peste EURIBOR, în timp ce Leumi Bank adaugă 3,9 la sută. Dobânda maximă impusă prin lege va fi calculată în funcție de dobânzile medii EURIBOR și ROBOR la trei luni la care se adăuga 4 la sută în cazul creditelor în euro și 2,5 la sută în cazul celor în lei. ATE Bank prezintă cea mai avantajoasă dobândă la creditele în euro, practicând o marjă de 3,8 la sută peste Euribor și de 2,4 la sută peste Robor, fără alte comisioane, dobânda la creditele în euro ajungând la 5,37 la sută și 13,12 la sută la cele în lei. Banca Comercială Română (BCR) scade marja la 3,8 la sută la creditele ipotecare în lei, însă, prin aplicarea comisionului de acordare de 0,017 la sută dobânda efectivă va ajunge la 5,38 la sută pe an. În schimb, BCR nu percepe comision de rambursare anticipată și acceptă până la patru coplatitori, indiferent de gradul de rudenie. CEC Bank este în prezent un competitor la nivelul creditelor în lei. Banca a stabilit cea mai mare marjă la cotația Robor, de 1,9 la sută, dobânda anuală efectivă ajungând astfel la 12,62 la sută la împrumuturile în lei și nu percepe comisioane de acordare, analiză, gestiune sau rambursare anticipată.
În cazul Băncii Transilvania, dobândă la creditele în euro se situează în limita stabilită de normele metodologice, cu o dobânda 5,57 la sută la euro și cu o dobândă anuală efectivă în lei de 13,12 la sută la lei, ca urmare a comisionului de gestiune de 2,4 la sută pe an. Bank Leumi a stabilit marjele la 3,95 la sută peste Euribor – în cazul creditelor în euro – și la 2,45 la sută peste Robor – pentru creditele în lei, stabilind o dobândă de 5,52 la sută la euro și 13,17 la sută la creditul în lei.
Piraeus Bank, Garanți Bank, Raiffeisen Bank oferă credite cu dobânzi de 13,22 la sută la împrumuturile în lei și respectiv 5,57 la sută la cele în euro, dobânzi care includ și comisionul de garantare de 0,37la sută. OTP Bank, Alpha Bank și Unicredit au ales, de asemenea, să meargă pe varianta maximă de marje solicitate de Ministerul de Finanțe, afișând aceleași dobânzi la creditele ipotecare, însă au renunțat la comisioanele de acordare și gestiune sau rambursare anticipată.
3.4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Programul “Prima Casă” a fost introdus în anul 2009, într-un context în care fluxurile specifice tranzacțiilor pe piața imobiliară erau blocate deoarece persoanele fizice se confruntau cu dificultăți în accesarea unui credit de investiții imobiliare destinat achiziționării/construirii unei locuințe, dificultăți determinate în principal de lipsa garanțiilor solicitate de instituțiile de credit.
Programul "Prima Casă" este operațional din anul 2009, iar până la finele lunii ianuarie 2015, în cadrul programului au fost acordate peste 132.521 de garanții în valoare totală de 2,58 miliarde euro. Din totalul garanțiilor acordate, 329 garanții în valoare de 29 milioane lei, au fost executate, aceasta reprezentând o rata de default de 0,2 la sută. Programul “Prima Casa” arată că, acesta este cel mai popular program guvernamental gestionat de FNGCIMM și cunoaște o dezvoltare accelerată. Principalul avantaj al schimbării programului în anul 2013 în moneda națională constă în eliminarea riscului valutar, dar și costul mai mare al finanțării. În prezent cea mai mică dobândă anuală efectivă practicată pentru acest credit este de 7,06la sută de către BCR. Trendul descrescător înregistrat în ultima perioadă a indicelui ROBOR, precum și eliminarea riscului valutar conduc la ștergerea diferenței dintre costul total al unui credit în euro și al unui credit acordat în lei. Programul are o influență pozitivă asupra pieței imobiliare, sectorului de finanțări și de asemenea și pentru instituțiile de credit, reprezentând, în general, singurul segment care a avut o evoluție pozitivă în contextul stagnării pozitive prelugite a creditării.
CAPITOLUL.IV
RISCURILE ÎN ACORDAREA CREDITELOR “PRIMA CASA” ÎN PERIOADA 2010-2014
4.1 ANALIZA RISCULUI DE CREDIT
Riscul de credit exprimă posibilitatea ca debitorii (împrumutații sau emitenții de titluri de credit) să nu-și onoreze obligațiile la scadență. Pentru aceștia, riscul de credit exprimă într-o formă mai largă deteriorarea situației financiare. Gestionarea riscului de credit se poate realiza înainte de a lua decizia de creditare și spunem că avem de a face cu o gestionare a priori sau după ce s-a luat această decizie, când gestionarea este a posteriori.
Divizarea riscurilor are ca obiectiv evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea (economică și geografică) plasamentelor. Limitarea riscurilor se realizează prin norme stabilite de fiecare bancă, dar și prin măsuri stabilite de autoritatea de reglementare, opozabile tuturor băncilor.
Băncile sunt obligate să limiteze riscul de credit și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitorii. În acest scop, vor fi onorate doar solicitările de credit pentru care există premisele rambursării principalului și plății dobânzilor. Băncile realizează o analiză atentă a modului în care evoluează în timp calitatea portofoliului de credite, cu impact asupra adecvării capitalului, a calității portofoliului de credite și asupra încrederii generale în bancă. Banca urmărește cuantificarea riscului urmărind: performanța financiară a clientului, structura tranzacției, calitatea și structura sursei de rambursare și a garanțiilor.
Gestionarea a priorii a riscului de credit constă în a lua acele măsuri și a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel încât să se evite pierderile sau acestea să fie minime. În principal sunt vizate următoarele aspecte:
falimentul unui debitor să aibe consecințe minime asupra băncii
plafonarea creditului acordat către un singur client, în funcție de soliditatea sa financiară. Aici trebuie remarcat că există astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritățile monetare și de credit plafonează angajamentele băncii în funcție de fondurile sale proprii.
diversificarea riscurilor pentru că în cazul în care acestea se manifestă, impactul negativ la nivelul băncii să fie minim.
Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizează în primul rând urmărirea creditului și în caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optimă a garanțiilor. Tot aici putem include și furnizarea de informații statistice, pentru a ajuta în cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Această gestionare crește în importantă în cazul acordării creditului sub forma unei linii de creditare. În acest caz, banca urmărește respectarea angajamentelor debitorului și în baza acestora permite eliberarea de noi tranșe de credit.
Riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli și acțiuni ce vizează întreg portofoliul de credite sau mari părți din acesta, sau la nivel individual prin acele măsuri luate de bancă în cazul fiecărui solicitant de credite și apoi debitor. Obiectivul administrării riscului de credit este maximizarea profitului prin menținerea expunerii la riscul de credit în limite acceptabile. Administrarea riscului de credit se va face având în vedere creditele atât la nivel individual, cât și la nivelul întregului portofoliu și va include considerarea aspectelor cantitative și calitative aferente riscurilor.
În anul 2010 dar si in prima parte a anului 2011 riscul de credit a rămas principala vulnerabilitate a sectorului bancar. Activitatea de creditare este activitatea de bază a bancilor.Riscul activității de creditare reprezintă probabilitatea ca băncile comerciale să înregistreze pierderi generate de starea de insolvabilitate a clienților debitori. Conform statisticilor, prin „Prima Casă 1” Fondul Național de Garantare a aprobat aproximativ 2 300 de dosare pe luna, comparativ cu „Prima Casă 2” unde au fost aprobate 1 320 de dosare pe luna, ceea ce indica o scadere de 42 la sută a cererilor de garantare. Din totalul contractelor emise au fost achiziționate 405 de imobile noi sau nefinalizate, care au avut autorizații de construcție emise după data de 22 februarie 2010. Doar pentru 21 de garanții acordate au fost solicitate cereri de plată, reprezentând o rată de default de 0,045 la sută, conform datelor furnizare de Fondul Național de Garantare .
Dacă un client nu mai rambursează creditul obținut prin programul „Prima Casa”, intră în aplicare executarea silită, prevăzută de Codul de procedura fiscală, efectuată de ANAF iar banca va primi despăgubirea proporțional cu procentul de garantare. O alternativă la care se poate apela atunci când clientul nu mai poate rambursa creditul este că banca să decidă dacă un alt solicitant poate prelua imobiliul finanțat și creditul aferent. BRD are în anul 2011 un singur caz de executare silită, în timp ce Alpha Bank și Milllennium nu au înregistrat niciun caz. Pe fondul recesiunii economice în anul 2009 și 2010 sistemul bancar românesc a fost în continuare vulnerabil deși băncile au dispus de suficiențe resurse proprii care să acopere eventualele pierderi neașteptate din riscul de credit. Băncile au înregistrat un nivel adecvat de capitalizare pentru acoperirea riscului de credit că urmare a supravegherii stricte de către BNR a evoluțiilor acestui indicator și a eforturilor depuse de bănci pentru realizarea unor contribuții suplimentare de capital la solicitarea băncii centrale. Aceste aporturi au totalizat 650 de milioane de euro în cursul anului 2010 și 95 de milioane de euro în semestrul I din 2011. Potrivit BNR rata fondurilor de nivel 1 reprezintă 80 la sută din fondurile proprii totale. Acest indicator a avut în iunie 2011 un nivel de 13,6 la sută, foarte apropiat de rata solvabilității de 14,2 la sută, ceea ce arată calitatea corespunzătoare a surselor proprii ale băncilor.Până la sfârșitul lunii martie 2011, numărul clienților care nu și-au mai plătit ratele la creditele “Prima Casă” a fost de 21 de persoane, ceea ce indică o rată de default de 0,06 la sută. În cazul acestora băncile au formulat cereri de plată de la Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, instituția care gestionează garanțiile acordate de stat prin acest program. Rata de default a creditelor “Prima Casa” pentru anul 2011 a fost mai redusă în comparație cu alte produse ipotecare.
In anul 2012, institutiile bancare in Romania si-au crescut foarte mult portofoliile de credite imobiliare prin acordarea creditelor “Prima Casa”, celelalte categorii neavand la fel de mult succes. Dintre cele 97 900 de credite “Prima Casa” acordate in 2012, doar 123 de clienti nu si-au rambursat ratele de credit. Pentru 0,1 la sută din totalul creditelor “Prima Casa” acordate, statul si bancile au fost nevoite sa treaca la executare silita, din cauza intrarii in default a imprumutatorilor. Riscul pentru creditele neperformante se imparte intre stat si banci. În cazul creditelor destinate cumpărării de locuințe, în cursul anului 2013 și în prima parte a anului 2014 s-a manifestat o tendință de reducere a diferenței de marjă între creditele acordate în lei și cele în euro. Marjele aplicabile creditelor noi în lei sunt mai mici decât cele specifice creditelor noi în euro, în special ca urmare a volumului important de credite în lei acordate prin programul “Prima Casă”, pentru care riscul de credit la care sunt expuse instituțiile de credit este diminuat semnificativ de garanțiile primite din partea statului. Rata de default din anul 2013 se mentine scazuta, la doar 0,1 la sută din totalul creditelor acordate. Portofoliul de credite acordate prin programul “Prima Casă” (care reprezenta 46 la sută din stocul de credite imobiliare la iunie 2014 și 67 la sută din creditele imobiliare nou acordate în perioada decembrie 2012 – iunie 2014) are o rată de neperformanță scăzută (0,03 la sută iunie 2014). De asemenea, până în decembrie 2014 s-au înregistrat 20 de cazuri de executări silite.Din 2009 până în decembrie 2014 s-au acordat aproximativ 134 000 de garanții, cu o valoare de 2,6 miliarde lei, rata creditelor neperformante fiind de 0,2 la sută.
Pentru a minimiza riscul de credit se impun anumite măsuri printre care:
– stabilirea unor proceduri clare cu privire la riscul de credit;
– realizarea și menținerea unui sistem de clasificare a clienților în funcție de gradul de risc;
– limitarea concentrării expunerii pe arii geografice, pe terți, pe industrii, pe emitent;
– raportări periodice despre calitatea portofoliului de credite;
– formularea cat mai clară a politicilor de creditare;
– evaluarea și revizuirea riscului de credit.
4.2 ANALIZA RISCULUI RATEI DOBÂNZII
Riscul de rată a dobânzii reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere sau o nerealizare a profiturilor prognozate, datorită variației ratei dobânzii pe piață într-un sens nefavorabil. Pentru gestionarea acestui risc, trebuie analizată structura activelor și a pasivelor, determinând dependența acestora față de schimbările ratei dobânzii.
Riscul ratei dobânzii este gestionat în principal prin monitorizarea ecartului (gap-ului) privind rata dobânzii si printr-un sistem de limite pre-aprobate pentru intervalele de refixare a ratelor de dobandå. O banca este expusa la riscul de dobandå sub forma expunerii la fluctuatiile nefavorabile ale ratei dobanzii pe piatå. Principalele surse ale riscului de dobandå sunt reprezentate de corelatiile imperfecte dintre data maturitåtii (pentru activele si datoriile purtåtoare de rate fixe de dobandå) sau data refixårii dobanzii (pentru activele si datoriile purtåtoare de rate de dobandå variabile), evolutia adverså a curbei ratei randamentului (evolutia neparalelå a curbelor de randament pentru activele si datoriile purtåtoare de dobandå), precum si corelatia imperfectå în ajustarea ratelor castigate si plåtite pentru diferite instrumente financiare cu caracteristici de refixare a dobânzii.
În anul 2010 analiza riscului de rată a dobânzi arată un impact redus asupra fondurilor proprii ale instituțiilor de credit (cu un maxim de 5 la sută, în cazul unui șoc simultan de 200 de puncte de bază aplicat ratei dobânzii în lei, respectiv în valută, considerând o deplasare paralelă a curbei randamentelor). La nivel individual asupra instituțiilor de credit persoane juridice române avem o deplasare paralelă de 200 de puncte de bază a curbei randamentelor în lei, respectiv în valută. Impactul fondurilor proprii variază între 9,7 la sută și 43,9 la sută.
În ceea ce privește ponderea titulurilor de stat în totalul activelor putem spune că a cunoscut o creștere treptată reflectându-se și în preponderentă titlurilor de stat în totalul titlurilor negociabile deținute de către instituțiile de credit, titluri eligibile. Analiza sensibilității la riscul de rată a dobânzii a titlurilor arată un impact moderat asupra fondurilor proprii al pierderii provocate de creșterea ratei dobânzii în lei (o deplasare paralelă a curbei randamentelor cu 100 puncte de bază care duce la pierderi de aproximativ 2,3 la sută în totalul fondurilor proprii).
Riscul ratei dobânzii este o componentă a riscului de piață. Apariția și dezvoltarea riscului ratei dobânzii se dezvolta sub influența unor factori endogeni, importanți pentru gestionarea riscului, actiunea asupra lor ducand la minimizarea expunerii la risc, și a unor factori exogeni determinați de evoluția condițiilor economice generale. În categoria factorilor endogeni se poate include: strategia băncii, volumul și structura activelor și pasivelor bancare, calitatea portofoliului de credite, eșalonarea scadenței creditelor și scadența fondurilor atrase. Din categoria factorilor exogeni care determină apariția riscului ratei dobânzii, putem enumera: evoluția condițiilor economice generale, tipul de politică economică, monetară, financiar-bancară și valutară practicată de autorități, necorelarea politicii monetare a autorității centrale cu politica economică a guvernului, evoluția pieței interbancare, factori de ordin psihologic și nu în ultimul rând concurența.
Din 2007 până spre sfârșitul lui 2010, dobânzile la creditele în euro (fie de cele de consum sau locuințe) aflate în sold au scăzut aproape continuu. În schimb, se observă mai multă volatilitate și creșteri ale dobânzilor în 2008 și 2009, dobânzile intrând în pantă descendentă abia din 2010. Dobânzile creditelor în lei au scăzut mult, trendul fiind continuu. Dacă, în noiembrie 2011 creditele aveau dobânzi de minim 9 la sută în program, acum acestea sunt de 6,2 – 7 la sută. Inainte ca împrumuturile „Prima Casă” în lei să fie lansate, făcând calcule pe baza variantelor anterioare, acestea au un cost total cu 30 la sută mai mare decât creditele în euro. Pentru că dobânda interbancară la lei a scăzut mai repede decât era de asteptat, odată ce programul a fost lansat, diferența s-a redus la doar 8 la sută. Un credit de 50.000 de euro are un cost total, echivalat în lei, de 437.000 de lei. Același credit, luat prin „Prima Casă”, are un cost de 472.000 de lei, diferența fiind de de 8 la sută.
Decalajul dintre dobânzile creditelor „Prima Casă” în lei și cele mai ieftine împrumuturi în euro a scăzut sub un punct in anul 2011. Acesta poate fi acoperit parțial de riscul valutar (diferența de curs valutar). De asemenea, dacă dobânzile înterbancare la lei continuă să scadă, costurile creditelor pot deveni curând egale cu cele la euro. În aceste condiții, avantajele ar fi de partea creditelor în lei, fără risc valutar.
In anul 2012, pentru un credit “Prima Casă” în lei, cea mai mică dobândă – de 8,33la sută pe an – este practicată de CEC Bank. În acest caz, rata la un credit de 257.692 de lei se ridică la aproximativ 1.807 de lei pe lună. In comparatie, banca cu cea mai mare DAE pe acest segment – 9,15la sută – este Bank Leumi. Pentru un client care apelează la această instituție, rata lunară de plată pentru o locuință de 60.000 de euro (pentru care s-a plătit un avans în valoare de 5la sută, respectiv 3.000 de euro) se ridică la 1.947,5 lei pe lună. De menționat este că, în cazul contractării unui credit ipotecar în lei pe o perioadă de 30 de ani, beneficiarul va trebui să ramburseze o sumă de la 2,62 la sută până la 2,82 la sută mai mare decât cea împrumutată, în funcție de bancă. Pe de altă parte, creditele „Prima Casă” în euro, continuă să fie preferate de către majoritatea solicitanților care aplică programul guvernamental, DAE având valori semnificativ mai mici, ce variază între 4,55 la sută (la BRD) și 5la sută (la OTP Bank). În acest sens, rata lunară de plată pentru un credit de 57.000 de euro pornește de la 270 de euro și ajunge până la aproximativ 284 de euro pe luna. Beneficiarii unor credite în euro vor avea de rambursat o sumă mai mare (de la 1,79 la sută până la 1,89 la sută) decât cea împrumutată.
În cursul lui 2013, creditele în lei s-au redus semnificativ, ca urmare a reducerii extrem de rapide a indicilor monetari ( rata inflației, deficitul balanței comerciale și de plăți, cursul de schimb) de la 6 la sută la început de an, au coborât până la 2 la sută). Aceste scăderi sunt temporare, iar indicele Robor este extrem de volatil. În mod tradițional, au avut loc modificări ample ale dobânzilor interbancare la lei, motiv pentru care creditele imobiliare în lei expun clienții la riscuri majore. Chiar dacă dobânzile la creditele „Prima Casă” în RON au scăzut cu peste 1 la sută în anul 2013 (datorită scăderii ROBOR la 3 luni), în continuare creditele „Prima Casă” în EUR au costuri mai mici. Dobânda Anuală Efectivă (DAE) este cu cel puțin 3 la sută mai mare la creditele „Prima Casă” în RON față de cele în EUR, în special din cauza diferenței încă mari, de 5 la sută între indicii ROBOR și EURIBOR la 3 luni, diferență neacoperită de marjă de profit pe care băncile au dreptul să o adauge peste valoarea acestor indici – maxim 2,5 la sută la creditele în RON și 4la sută la creditele în EUR.
Pe 31 ianuarie 2014, dobânzile interbancare în lei au făcut un salt considerabil. Robor la 3 luni s-a majorat de la 2,43la sută la 3,52la sută, iar Robor la 6 luni, de la 2,73la sută la 3,26la sută. Cumulat, dobânzile Robor contabilizează creșteri de aproape 1,5 puncte procentuale. Acești indici sunt utilizați de bănci pentru a actualiza dobânzile la creditele în lei cu dobânda variabila, ceea ce înseamnă că dobânzile vor crește la următoarea actualizare, dacă evoluțiile actuale de pe piață monetară se vor menține. Astfel, ultima actualizare a dobânzilor variabile în lei calculate în funcție de ROBOR la 3 luni a avut loc în 30 septembrie 2014, când acest indice avea valoarea de 3,10 la sută. La acesta se adaugă marjă fixă a băncii, care în cazul „Prima Casă” este de 2 la sută la cele mai importante bănci, astfel că dobânda totală este de 5,10 la sută, la care se adaugă comisionul FNGCIMM de 0,49 la sută pe an și alte comisioane ale băncilor, ceea ce înseamnă o DAE (Dobânda Anuală Efectivă) în jur de 5,50 la sută. Pe parcursul lunii noiembrie și în prima jumate din decembrie 2014, ROBOR la 3 luni a scăzut la un minim istoric de 1,6 la sută, pe fondul unui exces de lichidități pe piața bancară, băncile având prea mulți bani în conturi, astfel că multe sunt nevoite să le depoziteze la BNR pentru a primi o dobândă simbolică, de 0,25 la sută pentru facilitatea dedepozit.
Top 5 credite “Prima Casa” pentru anul 2014
Gestionarea riscului de rată a dobânzii se poate face prin monitorizarea atentă a senzitivității activelor și pasivelor bancare la diferite scenarii de rate de dobânda. Băncile trebuie să țină cont de expunerile la fluctuațiile ratei dobânzii, ele fiind mai sensibile la datoriile purtătoare de dobânda întrucât activele purtătoare de dobândă au o durată mai mare și îsi modifică dobânda mai rar decât datoriile purtătoare de dobândă.
4.3 ANALIZA RISCULUI DE SCHIMB VALUTAR
Riscul schimbului valutar apare la orice cumpărare sau vânzare de monedă, alta decât cea evidențiată în contabilitate. Riscul cursului valutar este “probabilitatea ca o variație a cursului valutar pe piață să ducă la o diminuare a profitului net bancar ori probabilitatea ca o variație a cursului valutar pe piață să influențeze negativ marja dobânzii bancare. Acest risc, prin volatilitatea cursurilor valutare poate influența capacitatea debitorilor de a-și rambursa împrumuturile. Pe piața derivatelor au fost dezvoltate modalități de evitare a riscului valutar prin utilizarea unor instrumente de hedging (de compensare a riscului). În anul 2010, moneda națională s-a apreciat față de euro cu 6,3 la sută în termeni reali. Pe parcursul anului, fluctuațiile cursului de schimb leu/euro au avut o amplitudine moderată, volatilitatea acestuia fiind inferioară celor consemnate de majoritatea cursurilor de schimb ale monedelor din regiune.
În anul 2009 si 2010 pierderea potențială în urmă unui șoc, adică riscul de curs de schimb – calculată în funcție de pozițiile valutare nete ale instituțiilor de credit s-a menținut la valori reduse comparativ cu nivelul fondurilor proprii. Valoarea zilnică a Var (value at Risk) pentru cursul de schimb, calculată pe bază poziției valutare nete a înregistrat un nivel modic în această perioadă. Ținând seamă că expunerea în valută față de sectorul privat reprezenta la finele lunii iunie 2010 – 62,8 la sută din totalul creditului acordat acestui sector, deprecierea monedei naționale a avut un efect direct important asupra indicatorului de solvabilitate. Value at Risk (Var) reprezintă o metodă de estimare, printr-un singur număr, a riscului care măsoară pierderea așteptată a unui portofoliu de active financiare pentru un orizont de timp și o anumită probabilitate.A fost implementată de J. P. Morgan în anul 1994, în prezent fiind folosită atât pentru instituțiile financiare cât și pentru corporații și în fondurile de investiții. Este folosit și de Comitetul de Supraveghere Bancară al Băncii Internatioanle de Reglementări în calculul cerințelor de capital pentru bănci. Var are doi parametrii de bază: nivelul de relevanță a (sau nivel de încredere 1-a) și orizontul de timp h care reprezintă perioada de timp pentru care este calculat Var.
Creditarea în valută furnizată de către instituțiile finaniare interne și externe este însemnată. Riscul valutar asociat reclamă inițierea concentrată la nivelul UE, atât pentru țările de origine, cât și pentru cele gazdă, de soluții pentru descurajarea creditului în moneda străină, aplicabile deopotrivă băncilor-mamă și subsidiarelor locale, alături de debitori. Soluțiile trebuie însă implementate diferențiat pe tipuri de credite, având în vedere că:
stocul semnificativ existent al creditului în valută nu permite ajustări bruște și de amplitudine ridicată pe termen scurt, fiind necesară o gestiune prudențială adecvată a acestuia
anumite tipuri de credite acordate în valută au justificare exonomica (de exemplu creditele de export pentru companii, alte tipuri de credit pentru debitori corporativi protejați față de riscul valutar). De asemenea, posibilitatea băncilor de a se finanță în moneda națională pe termene lungi este limitată de dimensiunea restrânsă a economisirii interne, precum și de scadențele limitate pe care se axează această, fiind necesare eforturi pentru dezvoltarea de-a lungul timpului a piețelor în moneda națională.
În primul trimestru al anului 2011 riscul valutar manifestat direct al variatiei cursului de schimb asupra fondurilor proprii s-a mentinut la un nivel scazut. Valoarea maxima a VaR înregistrata în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011, care presupune o lichiditate a pozitiilor descoperite în termen de 10 zile lucratoare, nu depaseste 0,25 la sută din totalul fondurilor propriiPerioadă s-a caracterizat prin fluxuri speculative de capital cauzate de existența unui diferențial al ratelor de dobândă între tari cu monede diferite, în conditii de incertitudine a evolutiei cursului de schimb.
Cursul de schimb estimat în funcție de poziția valutară netă a instituțiilor de credit pe baza VaR istoric s-a menținut la valori scăzute (sub 0,2 la sută din fondurile proprii).
Totuși, o depreciere puternică a monedei naționale în raport cu euro ar contribui la creșterea cerinței de capital pentru expunerile denominate în valută, respectiv la creșterea gradului de îndatorare a debitorilor expuși la riscul valutar și, implicit, la deteriorarea indicatorului de adecvare a capitalului. Fluctuația cursului euro a determinat și în acest an o schimbare în strategia de negociere. Valutele principale au câștigat teren în fața leului în 2011, dar majoritatea au consemnat aprecieri care abia acoperă rata inflației.
Riscul valutar la nivelul sistemului financiar s-a mentinut la valori scazute. In perioada iunie 2012 – august 2013 nivelul maxim al VaR istoric s-a situat sub banda de 0,1 la sută din totalul fondurilor proprii. Față de data elaborării raportului anterior, riscul reprezentat de volatilitatea cursului de schimb este în creștere, ca urmare a majorării ponderii titlurilor de stat deținute de nerezidenți, precum și a tendinței de reorientare a activității bancare în sensul reducerii volumului activelor externe, având ca rezultat o dezintermediere mai rapida, manifestată pe plan european.
Principalul avantaj al creditelor „Prima Casă" în lei îl constituie eliminarea riscului valutar, iar acest lucru înseamnă că rata lunară de rambursat, calculată în lei, nu se modifică în funcție de evoluția cursului de schimb. Riscul valutar nu este însă, în acest caz, principalul factor care i-ar putea determina pe solicitanti să opteze pentru o finanțare în euro, chiar dacă aceasta presupune dobânzi mai mici. Vulnerabilitățile provenind din stocul mare al creditelor în valută s-au menținut, iar riscul asociat acestui tip de finanțare a continuat să crească mai rapid decât în cazul creditării în lei. Banca Națională a României va continua să monitorizeze cu atenție creditarea în valută, întrucât evoluțiile nefavorabile semnificative ale cursului de schimb pot afecta sensibil capacitatea debitorilor de a-și onora serviciul datoriei, alături de posibilitatea ca aceste constrângeri să inducă distorsiuni în deciziile de economisire, investire și de consum ale acestora. De asemenea, Banca Națională a României are în vedere noi măsuri pentru gestionarea adecvată a riscurilor, în conformitate cu recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS) privind creditarea în valută, măsuri care vor conduce și la o evoluție mai echilibrată pe monede a creditelor nou-acordate.
În perioada august 2012 – august 2013, deccelerarea a fost mai severă pe componenta în valută, atât în cazul companiilor nefinanciare (cu 6,5 la sută), cât și al populației (cu 2,6 la sută), în principal ca urmare a:
măsurilor de natură prudențială adoptate de banca centrală în sensul accesului în condiții mai restrictive la credite în valută pentru debitorii neacoperiți la riscul valutar, cea mai recentă acțiune fiind adoptarea Regulamentului BNR nr. 17/12 decembrie 2012 privind unele condiții de creditare;
tendinței instituțiilor de credit de reducere a necorelării pe valute, în scopul diminuării vulnerabilităților legate de finanțarea semnificativ mai scăzută în valută
efectului statistic exercitat de evoluția cursului de schimb al leului. În cazul companiilor nefinanciare, aceste evoluții au determinat reducerea ponderii deținute în stoc de creditele în valută cu 2,2 puncte procentuale (de la 60,2 la sută în august 2012 la 58 la sută în august 2013), în timp ce pe segmentul populației, proporția a rămas relativ constantă (67,1 la sută în august 2013).
Riscul valutar la nivelul sistemului bancar, estimat prin impactul direct al unor șocuri pe cursul de schimb asupra pozițiilor valutare nete ale instituțiilor de credit, s-a pastrat la un nivel scăzut la 30 iunie 2014 (0,1 la sută din nivelul fondurilor proprii), asemanator anului anterior (valorile consemnate au fost de sub 0,1 la sută pe tot parcursul anului 2013). Cursul de schimb leu/euro și-a accentuat majorarea în perioada decembrie 2014 – variația lunară a acestuia urcând la 0,7 la sută, în condițiile în care piețele financiare internaționale, implicit cele din regiune, au resimțit efectele reamplificării aversiunii globale față de risc, decurgând din: incertitudinile crescute privind impactul exercitat asupra economiei globale de scăderea abruptă a prețului petrolului; infirmarea așteptărilor privind adoptarea în ședința BCE din decembrie a unei decizii vizând noi instrumente neconvenționale.
Finanțările în monedă națională s-au aflat pe o tendință ascendentă, evoluție imprimată de:
reducerea semnificativă a costului creditului pe acest segment, ca urmare a măsurilor de politică monetară (rata dobânzii de referință s-a redus cu 2 puncte procentuale în perioada decembrie 2012 – august 2014, ajungând la 3,25 la sută);
adoptarea de către BNR a unor reglementări în vederea protejării debitorilor neacoperiți față de riscul valutar, dar și de
modificarea programului guvernamental „Prima Casă”, în sensul derulării acestuia doar în monedă națională, începând cu luna august 2013.
Stocul ridicat al creditului în valută acordat companiilor și populației, una dintre vulnerabilitățile sectorului bancar românesc, a continuat să se ajusteze (cu 5,6 puncte procentuale în perioada decembrie 2012 – august 2014, până la nivelul de 57,2 la sută din valoarea totală a creditului acordat sectorului privat). Această tendință va continua probabil în următorii ani, pe măsură ce creditele vechi vor fi rambursate, iar creditele noi vor fi acordate preponderent în monedă națională. De altfel, în ultimii ani, ponderea creditelor noi denominate în euro în totalul creditelor nou acordate companiilor și populației s-a plasat pe o traiectorie vizibil descrescătoare, ajungând la 25,8 la sută în primele opt luni ale anului 2014 (comparativ cu 53,4 la sută în anul 2010).
Îmbunătățirea perspectivelor economice în cazul țării noastre pentru orizontul de timp 2014-2015, conform prognozelor realizate de Comisia Europeană, a determinat o reducere a aversiunii față de risc percepute de investitorii străini, astfel că leul s-a repoziționat pe o traiectorie de apreciere față de moneda europeană începând cu luna martie 2014. În al doilea trimestru din 2014, leul a consemnat o evoluție contrară tendințelor înregistrate pe celelalte piețe valutare din regiune. Aprecierea leului față de moneda europeană a devenit mai accelerată după ce agenția de rating Standard & Poor’s a decis în luna mai creșterea calificativului suveran al României la categoria investment grade (de la „BB+” la „BBB-”).
4.4 ANALIZA RISCULUI DE LICHIDITATE
Acest risc apare în general în activitatea de finantare a activitatii si in necorelarea naturală a pozițiilor de activ și pasiv din perspectivă maturității. Acesta include atât riscul de a nu putea finanța activele la maturități sau dobânzi adecvate, cât și de a fi în imposibilitatea de a lichida un activ la un preț sau într-un interval de timp rezonabil.
În managementul riscului de lichiditate, politicile băncii privind corelarea scadențelor activelor cu cele ale pasivelor, constituie de cele mai multe ori o strategie financiară. Un nivel de lichiditate necorespunzător poate duce, în situația unei reduceri neașteptate a numerarului, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare de fonduri cu costuri mari, reducând profitabilitatea băncii și determinând, în ultima instanță, insolvabilitatea. Pe de altă parte, o lichiditate excesiva duce la scăderea rentabilității activelor și, în consecință, la performanțe financiare slabe.
Principalele cauze care determină apariția riscului de lichiditate sunt următoarele: situația economiei reale; influența mass-media; indisciplină financiară a agenților economici; dependența pe piața financiară; necorelarea între scadențele depozitelor și a creditelor. Riscul de lichiditate s-a atenuat în 2010 în condițiile angajamentului băncilor-mamă de a-si menține expunerea la nivel de grup față de România, ale acordului de finanțare externa. Asigurarea lichidității sistemului bancar din România a depins în mare măsura de încrederea deponenților interni și a investitorilor străini în bănci și de dorința lor de a reînnoi finanțările ajunse la scadență. Raportul credite/depozite pentru sectorul neguvernamental s-a îmbunătățit de la 137 la sută în noiembrie 2008 la 119 la sută (martie 2010), cu o tendința ulterioară de creștere.
Principală sursă de finanțare a activelor o reprezintă depozitele atrase de la companii și populație (46 la sută în total pasive). O altă sursă de finanțare a activelor o constituie pasivele externe (27 la sută în total pasive) reprezentate intregral de depozitele la vedere și la termen și împrumuturi ale nerezidenților. Indicatorul credite în valută/ depozite în valută era la 30 iunie 2010 de la 205 la sută, față de 208 la sută în perioadă similară a anului anterior.
Ponderea depozitelor interbancare interne în total pasiv a rămas scăzută (2,4 la sută). Lichiditarea imediată a crescut cu 2,2 puncte procentuale până la nivelul de 35,9 la sută la 30 iunie 2010, indicatorul active lichide/ pasive pe termen scurt a atins nivelul de 146,7 la sută, iar indicatorul de lichiditate calculat conform reglementărilor în vigoare intregistra nivelul de 1,35 superior limitei minime reglementate de 1.
Poziția de lichiditate a băncilor s-a menținut în general confortabila în perioada analizată. Obiectivul principal al operațiunilor derulate zilnic este asigurarea existenței unei lichidități corespunzătoare pe piața internă.Administrarea riscului de lichiditate s-a îmbunătățit în semestrul II din 2010 prin completarea cadrului de reglementare, în sensul detalierii cerințelor privind rezerva de lichiditate.
În 2011 majorarea componenței pe termen scurt a datoriei externe a băncilor continua să reprezinte o potențială vulnerabilitate a sistemului bancar la eventualele probleme externe de lichiditate, atenuată însă de resursele majoritare pe termen mediu și lung furnizate de câtre băncile-mamă filialelor din România. La finele lunii iunie 2011 nivelul indicatorului credite/depozite neguvernamentale era de 122,6 la sută, iar cel aferent gospodăriilor populației de 95,8 la sută. Depozitelor atrase de la populație a intrat din august 2010 în teritoriu negativ, la sfârsitul lunii iunie 2011 ponderea acestora în totalul pasivelor sistemului bancar (27,6 la sută) s-a redus cu doar 0,1 puncte procentuale față de perioada similară a anului anterior, în contextul diminuarii pasivelor sistemului bancar. Băncile au reluat din ianuarie 2011 trendul ușor descrescător al dobânzilor bonificate la resursele noi în lei atrase de la gospodariile populatiei dat fiind ritmul negativ al creditarii.
Indicatorii de lichiditate ai sistemului bancar redau valori corespunzătoare la finele lunii iunie 2011: 36,3 la sută în cazul lichidității imediate si 143,5 la sută în cazul activelor lichide/pasive pe termen scurt, în ușoară creștereanuală cu 0,4 puncte procentuale, respectiv scădere anuală cu 3,2 puncte procentuale; indicatorul de lichiditate calculat conform reglementarilor în vigoare înregistra la aceeasi data un nivel de 1,37 superior pragului minim reglementat de 1. În decembrie 2011 lichiditatea imediată era de 36,3 la sută, iar indicatorul de lichiditate era de 1,34.
Poziția de lichiditate a băncilor a continuat să fie în general confortabilă. Începând cu ianuarie 2012 trendul indicatorului menționat se inversează, nivelul acestuia apropiindu-se ușor de cel înregistrat de unele țări din regiune.
Principala sursa de finantare a bancilor a reprezentat-o depozitele atrase local (47 la sută din total pasive la finele lunii iunie 2012), în creștere cu 1,7 puncte procentuale față de perioada similară a anului anterior, în special pe seama evoluției favorabile a depozitelor atrase de la populație. BNR a asigurat gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar, precum și lărgirea gamei de active eligibile pentru operațiunile destinate furnizării de lichiditate. Un factor de îmbunătățire a poziției de lichiditate a sectorului bancar îl reprezintă creșterea deținerilor de titluri de stat, cu o evoluție alertă în trimestrul I și una temperată în trimestrul II 2012. Indicatorii de lichiditate ai sistemului bancar relevau valori corespunzătoare la finele lunii iunie 2012: 35,4 la sută, în cazul lichidității imediate (calculată prin raportarea disponibilităților, depozitelor la bănci și titlurilor de stat libere de gaj la totalul datoriilor bilanțiere) și 145 la sută în cazul activelor lichide/ pasivele pe termen scurt (indicatorul ia în calcul activele, pasivele și elementele în afara bilanțului cu scadențe de până la 3 luni); indicatorul de lichiditate reglementat înregistra la finele lunii iunie 2012 nivelul de 1,6 pentru banda de scadență de sub o lună, 3,4 pentru cea între una și 3 luni, 5,8 pentru cea între 3 și 6 luni, respectiv 4,4 pentru cea între 6 și 12 luni, superioare pragului reglementat de 1.
Dezechilibrul dintre creditele acordate sectorului neguvernamental și finanțarea din surse locale s-a atenuat începând cu a doua jumătate a anului 2012, pe fondul reducerii stocului de credite, dublate de o ușoară creștere a volumului depozitelor atrase. Valoarea indicatorului credite/depozite s-a îmbunătățit treptat în perioada analizată (Grafic 3.44.), atingând un nivel minim de la începutul crizei financiare de 109 la sută în august 2013 (față de 119 la sută înregistrat în iunie 2012).
Depozitele atrase de la companii și populație au continuat să reprezinte principala sursă de finanțarea băncilor – 51,3 la sută din total pasive la sfârșitul lunii august 2013, pondere superioară cu 4 puncte procentuale celei din perioada similară a anului anterior, pe fondul continuării tendinței de creștere a economisirii interne. Pe parcursul anului 2012 și în prima jumătate a anului 2013, BNR a asigurat gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar, cu excepția perioadei noiembrie 2012 – ianuarie 2013, interval în care banca centrală a adoptat o politică de gestiune fermă a lichidității.
Creșterea finanțării băncilor din surse locale, precum și scăderea creditelor acordate sectorului privat au dus la o reducere accelerată a raportului credite/depozite până la o valoare de 101,3 la sută la finalul anului 2013 față de cea înregistrată la sfârșitul lui 2012 de 114,5 la sută. Începând cu 2014, dinamica depozitelor a încetinit pe fondul unor dobânzi scăzute practicate în piață, iar creditarea s-a menținut pe un trend negativ astfel că indicatorul a continuat să scadă moderat ajungând în iulie 2014 la 99,8 la sută, ușor sub nivelul de echilibru. O evoluție similară se observă și la nivel regional.
Cu toate că lichiditatea la nivelul sistemului bancar se menține ridicată, la nivel individual există instituții de credit care se pot confrunta cu dificultăți temporare în asigurarea lichidităților necesare, situație întâlnită în primele luni ale anului 2014, când un număr redus de bănci au apelat la facilitatea permanentă de credit oferită de BNR participanților eligibili.
Raportul credite/depozite a scăzut sub pragul de 100 la sută, acest lucru începând din iunie 2014 până în decembrie când a înregistrat o valoarea de până la 91 la sută. Indicatorul de lichiditate a crescut ating valoarea de 1,6 la sută.
Soldul creditului neguvernamental în lei acordat de bănci s-a majorat la 31 ianuarie 2015 cu 6,7 la sută (6,2 la sută în termeni reali) comparativ cu 31 ianuarie 2014, pe seama majorării cu 16,3 la sută (15,8 la sută în termeni reali) a creditului acordat gospodăriilor populației, în timp ce creditarea în valută s-a diminuat cu 10,6 la sută.
4.5 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Conform statisticilor, creditele „Prima Casă” sunt în dezavantaj din punct de vedere al riscurilor (riscul de schimb valutar, riscul ratei dobânzii). Ușurința cu care se acordă împrumuturi pe perioade de până la 30 ani, poate face că unii clienții să ia prea ușor decizia de a se îndatora, fără să analizeze toate aspectele și consecințele.
În cazul în care un client nu îți mai poate rambursa ratele, banca cere plata imediată a garanției. Conform legii, aceste sume se achita din bugetul de stat, de către Ministerul Finanțelor Publice și, prin urmare, toate creditele neperformante se vor plăți din banii contribuabililor. Pentru a minimiza riscul de credit se pot stabili proceduri clare, se poate realiza și menține un sistem de clasificare a clienților în funcție de risc și se poate evalua și revizui riscul de credit.
Un alt risc în ceea ce privește creditul „Prima Casa” ține de variația dobânzilor care sunt indexate în funcție de rata Robor la 3 luni și 6 luni. Evoluțiile anterioare au arătat însă ca indicele Robor suferă fluctuații importante la intervale relativ scurte, ceea ce înseamnă că rata lunară poate să crească semnificativ. Poziția de lichiditate s-a menținut confortabil, iar administrarea riscului de lichiditate s-a îmbunătățit prin completarea cadrului de reglementare emis de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.
Așa cum s-a observat în ultimii ani, evoluțiile valutare sunt imprevizibile, iar mișcările cursului pot fi extrem de ample. Prin urmare, singură modalitate legală, viabilă și profesionistă de a veni în întimpinarea oricărui debitor cu credite în valută, o reprezintă găsirea unor soluții individuale între banca și debitor, prin renegocierea dobânzii și/sau a termenului de creditare, astfel ca rata lunară plătită de cel din urmă să fie una suportabilă în raport cu veniturile disponibile.
CAPITOLULV
PREZENTAREA RAIFFEISEN
Raiffeisen Bank este o banca universala de top pe piata romaneasca, oferind o gama completa de produse si servicii de calitate superioara persoanelor fizice, IMM-urilor si corporatiilor mari, prin multiple canale de distributie: unitati bancare, retele de ATM si EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (Raiffeisen Smart Mobile) si internet banking (Raiffeisen Online).
Raiffeisen Bank are o retea de peste 527 agentii in toata tara care deservesc aproximativ 2 milioane clienti, dintre care 100.000 de IMM-uri si 6.800 corporatii mari si medii.
Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea, incheiata in iunie 2002, a celor doua entitati detinute de Grupul Raiffeisen in Romania: Raiffeisenbank (Romania), infiintata in 1998 ca subsidiara a Grupului RZB, si Banca Agricola Raiffeisen S.A., infiintata in 2001, dupa preluarea bancii de stat Banca Agricola de catre grupul austriac.
Raiffeisen Bank este subsidiara Raiffeisen Bank International AG (RBI), cu sediul la Viena, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii bancare corporate si de investitii din Austria si o banca universala de top in Europa Centrala si de Est (ECE). RBI a rezultat din fuziunea principalelor arii de afaceri ale Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG (RZB) cu Raiffeisen International Bank-Holding AG, tranzactie finalizata oficial in octombrie 2010. RBI este o subsidiara integral consolidata a RZB, care detine 60,7% din actiunile Bancii, listate la Bursa de Valori din Viena, restul fiind liber tranzactionabile.
Raiffeisen Bank detine diferite unitati specializate ca „agentii de retail” care se adreseaza persoanelor fizice si IMM-urilor. Friedrich Wilhelm Raiffeisen este serviciul dedicat exclusiv clientilor cu averi ridicate, care vor avea acces la servicii de administrare profesionala a investitiilor prin intermediul unui bancher personal dedicat si a unei echipe de specialisti reprezentativi prin prisma calitatii lor profesionale. Asiguram deasemenea cel mai inalt grad de confidentialitate, produse special destinate si tratarea tuturor solicitarilor cu maxima atentie, flexibilitate si prioritate.
Pe segmentul corporatist, Raiffeisen Bank deserveste companii cu o cifra anuala de afaceri ce depaseste 5 milioane EUR, entitati publice si institutii financiare. De asemenea, banca are reprezentanti in 8 centre regionale corporatiste, oferind clientilor marele avantaj de a beneficia de solutii bancare adaptate cerintelor acestora in orice zona a tarii.
De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucator important pe piata cardurilor – a lansat primul card de credit co-branded, primul card de credit cu cip si ofera clientilor sai toata gama de carduri: de debit si de credit, pentru persoane fizice si juridice, in lei sau in valuta, cu utilizare nationala sau internationala, de tip Visa sau Mastercard.
5.1 SCURT ISTORIC
Prezenta Raiffeisen Zentralbank Tsterreich (RZB) in Romania a inceput in anul 1994 prin deschiderea unei reprezentante la Bucuresti. In 1998, reprezentanta a fost transformata intr-o subisidara a RZB, oferind servicii si produse pentru companii.
In acelasi timp, una dintre cele mai mari banci detinute de statul roman – Banca Agricola – se afla intr-o situatie financiara dificila. Datorita masurilor luate de autoritatile romane – precum preluarea creditelor neperformante de catre stat – banca a fost pregatita pentru privatizare in anul 2000.
In februarie 2001, RZB, impreuna cu Romanian-American Enterprise Fund (RAEF), si-a exprimat interesul de a achizitiona pachetul majoritar de actiuni ale Bancii Agricole. Contractul de achizitie a fost semnat la sfarsitul lunii iulie 2002.
5.2 ANALIZA ACTIONARIAT
Structura actionariatului:
Raiffeisen Bank este format din 0,51% din peste 17.000 actionari persoane fizice si juridice, si din 99,49% – Grupul Bancar Reiffeisen.
Adunarile Generale ale Actionarilor pot fi: ordinale sau extraordinare. In cadrul AGA extraordinare, temele de discutii sunt: aprobarea emisiunilor de obligatiuni, aprobarea fuziunilor dintre Raiffeisen Bank si alte societati( ex: S.C. Raiffeisen Capital & Investment S.A.) sau desemnarea persoanelor cu drept de semnatura.
Pentru buna desfasurare a activitatii, la nivelul fiecarei banci se stabilesc organe de conducere, care sa asigure procesul de coordonare, conducere si decizie.
Prin structura sa organizatorica Raiffeisen Bank este împartita în cinci divizii (Corporate Banking, Retail Banking, Trezorerie si Piete de Capital, Operatiuni si IT, Risc). Fiecare din cele 5 divizii este alcatuita dintr-o serie de subdivizii care au activitati si responsabilitati specifice.
Divizia Corporate Banking are misiunea de a atrage si stabili relatii cu întreprinderile mari si mijlocii.
Divizia Retail Banking are misiunea de a stabili si consolida relatiile cu întreprinderile mici si mijlocii precum si cu clientii persoane fizice.
Divizia Trezorerie si Piete de Capital are misiunea de a gestiona depozitele negociate, tranzactiile de schimb valutar, tranzactiile cu titluri de stat, depozitele pe piata interbancara precum si serviciile aferente pietei de capital.
Divizia Operatiuni si IT are misiunea de a asigura o infrastructura informatica moderna a bancii care sa asigure securitatea traficului de date.
Divizia de Risc are misiunea de a se ocupa cu identificarea, analizarea si diminuarea tuturor riscurilor care ar putea surveni în urma activitatilor efectuate de toate diviziile.Fiecare din cele cinci divizii are activitati si responsabilitati strict încredintate, iar divizia de risc se ocupa strict cu identificarea si gestionarea tuturor riscurilor generate din toate activitatile celorlalte divizii.
5.3. ANALIZA ACTIVELOR ȘI PASIVELOR BĂNCII ÎN PERIOADA 2010-2014
Totalul activelor a crescut cu 9% fatå de anul anterior, ajungand la o valoare de 22.193 milioane RON la sfarsitul anului 2010. Activitatea de creditare a fost revigoratå, în special în a doua jumåtate a anului 2010, astfel creditele acordate clientilor au crescut cu 18%. Depozitele clientilor au urmat aceeasi tendintå crescåtoare, înså la o amploare mai reduså (crestere de 9,7%), ducand raportul credite/depozite la 79% la finalul anului 2010 (fatå de 74% în 2009). Cresterea soldului de credite a fost fåcutå în mod omogen în ceea ce priveste segmentarea, astfel portofoliul de clienti retail a crescut cu 18,7% (18,1% fårå influenta cursului de schimb), în timp ce portofoliul de clienti corporate a crescut la randul lui cu 17,2% (16,3% fårå influenta cursului de schimb). De asemenea, a crescut si activitatea de creditare, mai ales la creditele denominate în valutå. Depozitele clientilor au cunoscut o crestere cu 9,7% în 2010 prin comparatie cu situatia de la finalul anului 2009, în special datoritå clientilor corporate. De asemenea, cresterea economisirii a fost înregistratå în principal pe soldurile denominate în lei.
Totalul activelor a crescut în 2011 cu 9% fatå de anul anterior, påstrand un ritm de crestere similar anului 2010, ajungand la 24.275 milioane RON la sfarsitul anului. Activitatea de creditare din timpul anului 2011 a avut în continuare o dinamicå pozitivå, majorandu-se cu 19% în comparatie cu 2010.
Depozitele clientilor au avut aceeasi evolutie pozitivå, crescand cu 8,6%. Aceste trenduri au condus la o crestere a raportului Credite/Depozite de la 79% în 2010 la 86% la sfarsitul anului 2011. Cresterea soldului creditelor s-a datorat atat segmentului de clienti retail, care a avut o variatie pozitivå de 19% (18,3% fårå influenta cursului de schimb), cat si segmentului de clienti corporatii, al cårui portofoliu a crescut cu 15,4% (14,4% fårå influenta cursului de schimb). Se poate mentiona faptul cå ambele cresteri provin din credite denominate atat în lei, cat si în valutå. Depozitele clientilor au crescut cu 8,6% fatå de anul 2010, în principal datoritå clientilor retail, în timp ce clientii Corporate au înregistrat o usoarå scådere care provine din depozitele în valutå.
Trendul ascendent în activitatea de economisire provine în mare parte din depozitele în lei, care au crescut cu 13,4%, în timp ce depozitele în valutå au crescut cu 2,6% (1,2% fårå influenta cursului de schimb).
Valoarea totalå a activelor Raiffeisen a ajuns la sfarsitul lui 2012 la valoarea de 24 miliarde RON, înregistrand o usoarå scådere de 1% în comparatie cu valoarea de 24,3 miliarde RON de la sfarsitul anului 2011. În conditii dificile de piatå, activitatea de creditare a avut o evolutie pozitivå, crescand cu 1,75% si mårindu-si proportia în totalul activelor la 63%. Grupul mentine o lichiditate ridicatå a bilantului, cu o treime din active plasate în instrumente lichide (18% în numerar si alte disponibilitåti si încå 11% reprezentand titluri de valoare). Depozitele clientilor s-au mentinut de asemenea relativ constante, cu o scådere de doar 1%; aceste evolutii au influentat rata) credite/depozite, care a înregistrat un nivel de 89% la sfarsitul lui 2012 (fatå de 87% în 2011).
Depozitele clientilor au crescut cu 5% fatå de anul 2011, în principal datoritå clientilor Retail, în timp ce clientii Corporate au înregistrat o usoarå scådere fatå de anul trecut, de 11%, care provine din depozitele în valutå.
Valoarea totala a activelor Raiffeisen Bank a ajuns la 5,92 miliarde euro, in crestere cu 11% fata de cele 5,31 miliarde euro de la sfarsitul lui 2012. Nivelul activelor a crescut cu 2,9 miliarde RON (12%). Sursele de finantare provin predominant din depozitele clientilor, iar principiul sanatos al „finantarii înainte de creditare” a condus la o îmbunatatire substantiala a raportului credite/ depozite pâna la 85% in 2013, de la 94% în 2012. Demna de mentionat este cresterea cu 16% a soldului depozitelor clientelei, survenita în principal pe fondul resurselor atrase de la clientii persoane fizice, în plus fata de impactul achizitionarii portofoliului Citibank România.
În 2013, Raiffeisen a practicat o marjă de câștig și mai mare în lei: 9,54%, în condițiile în care a acordat credite cu o dobândă de 11,88% și a atras depozite cu 2,34%. Marja de câștig de 7,14% la lei și 4,03% la euro din 2014 înseamnă venituri din dobânzi în valoare totală de 1,3 miliarde lei aferente stocului de credite de 16,1 miliarde lei.
Activele administrate de Raiffeisen Asset Management (RAM) au continuat sa creasca în 2014, cu un procent impresionant de 25%. Întreg Grupul a aratat sustinere pentru ca RAM sa obtina aceasta dezvoltare remarcabila. Valoarea totala a activelor Raiffeisen Bank a ajuns la 6,41 miliarde euro, in crestere cu 8% fata de cele 5,94 miliarde euro cat erau la finele lui 2013. Comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent, volumul total al creditelor a crescut cu 4%, pana la 3,81 miliarde euro, iar depozitele au avansat cu 7%, ajungand la 4,7 miliarde euro
Performanta anterior mentionata a Grupului referitoare la cresterea volumului depozitelor cu 8% în 2014 fata de 2013, pâna la 4,7 miliarde EUR, s-a datorat în principal segmentului persoane fizice. La nivelul întregii piete, populatia ramâne mai degraba înclinata spre activitatea de economisire decât spre accesarea de credite. Finalul anului 2014 a consimtit o crestere de 5% a creditelor acordate clientelei, confirmând angajamentul si capacitatea Grupului de a raspunde nevoilor clientilor cu produse de calitate, mutual avantajoase.
Astfel, bancă a reușit să atragă depozite de la persoane fizice și firme pentru care a plătit o dobândă medie de doar 1,77% la lei, resurse pe care le-a împrumutat altor clienți, de la care a încasat o dobândă medie de 8,91%, reușind astfel o marjă de câștig de 7,14%. În cazul resurselor în euro, Raiffeisen a plătit pentru depozitele clienților o dobândă medie de 0,85% și a încasat din creditele acordate în euro o rată de 4,88%, rezultând o marjă de câștig de 4,03%.
5.4. ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE 2010-2014
Profitul net din 2010 a fost de 384 milioane RON, în crestere cu 32% fata de anul precedent, fiind influentat puternic de o îmbunatatire semnificativa a rezultatului provizioanelor pentru pierderile din credite, care au scazut cu 51% fata de anul precedent.
Veniturile operationale au scazut în 2010 fata de anul precedent cu 6,3%, iar cresterea cu 10% a veniturilor din dobanzi nu a reusit sa compenseze scaderea semnificativa a veniturilor din tranzactionare (în scadere cu 53% fata de anul anterior).
Grupul a pastrat un control atent asupra costurilor, astfel incat masurile de eficientizare implementate pentru anumite activitati specifice au rezultat intr-o scadere cu 1,2% a cheltuielilor operationale în 2010 fata de anul financiar precedent.
Profitul net în 2011 a fost de 427 milioane RON, înregistrand o crestere de 11% fata de anul precedent. Aceasta crestere provine din majorarea veniturilor din dobanzi si comisioane cu 4,5%, în timp ce cheltuielile cu provizioanele si costurile operationale au ramas la aproximativ aceeasi valoare cu cea din anul 2010.
Veniturile operationale au crescut cu 3,5% fata de anul 2010. Scaderea veniturilor din comisioane, în principal din cauza intrarii în vigoare a reglementarilor legale de limitare a comisionarii creditelor de consum, a fost compensata de cresterea cu 16% a veniturilor din dobanzi. De asemenea, veniturile din tranzactionare s-au majorat cu 39,1% fata de anul precedent.
Costurile operationale au ramas la o valoare foarte apropiatå de cea din 2010, înregistrand o crestere de doar 0,2% si fiind în continuare monitorizate atent de catre managementul bancii.
Grupul a realizat în 2012 un profit net de 397 milioane RON (428 milioane RON în 2011), o performanta remarcabilå, datoratå mentinerii unei baze stabile de venituri atat din activitatea de creditare, cat si din cea de investitii, dar si a cresterii eficientei la nivel de grup, în conditiile unor cheltuieli mai mari cu provizioanele.
Baza de venituri s-a mentinut constanta, pe fondul eforturilor considerabile de utilizare optimå a capitalului si a migrarii catre canalele de tranzactionare electronice.
Veniturile operationale înainte de cheltuielile cu provizioanele au råmas relativ la acelasi nivel fata de perioada precedentå, în ciuda deprecierii cursului de schimb, cu o contributie pozitivå a veniturilor din activitatea de bazå (dobanzi si comisioane) generate de cresterea bazei de volume medii de credite cu clientii. Activitatea de trezorerie a contribuit la evolutia buna a rezultatelor, aceasta reprezentand 13% din veniturile Grupului. Totusi, cheltuielile cu provizioanele au crescut semnificativ de la an la an, afectate si de reevaluarea în scådere a garantiilor.
Cheltuielile operationale sunt monitorizate îndeaproape, iar initiativele privind reducerile de costuri implementate pe parcursul lui 2012 au determinat scåderea acestora cu 1%. Ca urmare, raportul cost/venituri a ajuns la 59,9% fata de 63,2%, valoarea de la sfarsitul anului 2011.
Raiffeisen Bank a realizat în 2013 un profit net de 104 de milioane euro, față de 88 de milioane de euro în 2012. Banca a acordat credite noi în valoare de 1,2 miliarde de euro în 2013, majoritatea dintre ele fiind destinate companiilor.
Baza de clienți activi a crescut în 2013 cu peste 100.000, ca urmare, pe de-o parte a integrării cu succes a portofoliului de retail al Citibank România, iar pe de altă parte, a strategiei bancii de a se concentra pe relația cu clienții de casă.
Cheltuielile administrative au fost atent gestionate, iar creșterea cu 2% față de anul precedent trebuie privită prin prisma unor elemente nerecurente. Odată acestea eliminate, cheltuielile operationale sunt în scadere cu 2%, ceea ce reflecta un program de management al costurilor eficient. În consecinta, raportul cost/venit s-a îmbunatatit pâna la nivelul de 58,8%.
Raiffeisen Bank a realizat un profit net de 113 milioane euro în 2014, față de 104 milioane euro, cât înregistra în 2013, o creștere de 9%.
Costurile administrative generale au scăzut cu 1% în comparatie cu 2013, fără a luă în calcul evenimentele extraordinare; iar raportul cost/venituri s-a îmbunatatit cu 3 puncte procentuale, ajungând la 55,5%.
Venitul operational a ramas stabil în comparatie cu 2013, iar scaderea venitului net din dobânzi a fost în mare parte anulata de cresterea veniturilor din comisioane. Rezultatul net din dobânzi s-a situat la 235 milioane EUR, cu 6% mai mic decât în 2013, în principal din cauza scaderii continue a ratelor de piata si a diminuarii în consecinta a ratelor de dobânda aferente creditelor la rata flotanta.
CAPITOLUL VI
STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CREDITULUI ”PRIMA CASA” ȘI A RISCURILOR AFERENTE LA RAIFFEISEN BANK ÎN PERIOADA 2010-2014
Norma de acordare a creditului are ca scop definirea produsului Prima Casă și stabilirea procedurii pe care personalul băncii trebuie să-l urmeze în ceea ce privește procesarea, întreținerea și serviciile legate de produsele de creditare.
Caracteristicile creditului Prima Casăconform normei de acordare a acestui tip de credit sunt:
Tipul creditului: credit imobiliar
Scopul creditului: achiziționare locuință
Valuta: Lei, EUR
Suma maximă: până la 57.000 de Euro (sau echivalentul în Lei) sau maxim 66.500 Euro (sau echivalentul în Lei) pentru pentru locuințele noi, construite în baza autorizațiilor de construire eliberate după data de 22 februarie 2010.
Termenul minim / maxim: intre 3 si 30 de ani
Tipul dobânzii: Dobânzile pot fi:
Comisioane:
0% comision de procesare.
0% comision de rambursare anticipata.
0,49% comision anual de gestiune FNGCIMM, calculat la soldul finantarii garantate de stat, (50% din soldul creditului).
taxa standard de evaluare imobil: 111, 6 Euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plătii
Au fost considerate următoarele valori ale indicilor de referință:
Robor 3 luni = 5,19%
Euribor 3 luni= 0,213%
Asigurare de viață și șomaj:
– Asigurare obligatorie a imobilului cesionata în favoarea statului român și a băncii.
– Asigurare de viață opțională la costuri preferențiale cu partenerul băncii.
Garanții:
– Ipoteca legală constituită în favoarea statului român și a băncii asupra imobilului achiziționat prin credit.
Metoda de rambursare este lunara
Deschidere cont curent Raiffeisen Bank este obligatoriu.
Criteriile de risc luate în vedere pentru creditele acordate persoanelor fizice sunt:
1.Criteriile de eligibilitate pentru solicitant:
Calculul capacității de rambursare
– determinarea veniturilor
– determinarea cheltuielilor
– indicatorii de analiză a dobânzii
Documentele necesare intocmirii dosarului de credit sunt:
– act de identitate, original si copie, pentru solicitant șisoț/soție (daca este cazul).
– copia certificatului de căsătorie (daca este cazul).
– documente care atesta realizarea de venituri de către solicitant și, dacă este cazul, de către soț/soție;
– antecontract de vânzare-cumpărare (între Vânzător și Cumpărător) în formă autentică;
– actele de proprietate ale imobilului
– extras de Carte Funciară de Informare
– declarația pe propria răspundere a beneficiarului și codebitorului, dată în formă autentică, privind îndeplinirea criteriilor de eligibilitate legate de imobile în proprietate sau credite ipotecare în derulare.
Raiffeisen Bank va aplica dobânzi penalizatoare pentru ,,sumele restante”, conform contractului de credit, altele decât cele provenite din dobânzi.
Orice excepție de la criteriile minime de eligibilitate, documentație, fluxuri aferente, se va adopta conform competențelor stabilite de către Directorat în limita politicii de creditare aprobată de BNR.
Asigurarea va fi încheiată cu societatea de asigurări parteneră cu bancă pentru întreaga perioadă de creditare. Prima de asigurare nu va fi inclusă în creditul acordat. Asigurarea de deces din îmblonavire sau accident și pierderea involuntară a locului de muncă este opțională pentru solicitantul creditului.
Controlul activității de creditare: Departamentul Arhitectură Management Risc va efectuă periodic, prin sondaj un control al activității de creditare.
Procedura de acordare a creditului Prima Casă – „Prima Ta Casa” pentru DOMNUL MARINESCU la banca Raiffeisen Bank cuprinde urmatoarele etape:
Credit Prima Casă accesat de familia Marinescu în perioada 05.05.2010- 01.07.2010
În procesul de accesare al acestui credit, prima etapă este informarea: etapa această prezintă clientului caracteristicile produsului „Prima Ta Casa”, condițiile generale de acordare ale creditului, caracteristicile esențiale ale acestui tip de credit și efectele specifice pe care le pot avea asupra clientului, explicarea costurilor ce fac parte din costul total al creditului , astfel încât clientul să înțeleagă ce urmează să plătească: rata dobânzii și comisioanele percepute, etapele procedurale ce trebuie parcurse pentru obținerea creditului și consecințele neplății din partea clientului. Clientului i se va prezenta formula de variație a ratei dobânzii, respectiv indicii financiariîn functie de care variază, precum și periodicitatea actualizării dobânzii.
De asemenea clientului i se vor prezenta și caracteristicile programului opțional de asigurare pentru accidente, îmbolnăvire sau pierderea involuntară a locului de muncă și i se va comunica și valoarea primei de asigurare.
Clientul va fi informat si despre obligativitatea deținerii unui cont curent la Raiffeisen Bank în valuta creditului solicitat și a plătiicomisionului lunar de întreținere a acestuia în cazulîn care acesta nu este folosit exclusiv pentru rambursarea creditului și plata oricaror sume datorate băncii în baza contractului de credit.
Data primei rambursări va fi stabilită la o luna de zile de la data acordării creditului astfel încat ziua din cursul lunii fixată pentru scadență ratei să coincidă cu ziua acordării creditului. În cazul în care data scadenței cade într-o zi nelucratoare, rambursarea urmează a se face în ziua lucrătoare imediat următoare scadenței.
Venitul total declarat individual de către client și alți participanți la venit seînsumeaza și se compară cu venitul total al familiei înscris pentru aceștia în lista de clienți eligibili postată în aplicația Oferte Marketing/pe Intranet.
Accesarea acestui credit aînceput așadar, cu o evaluare de tip pre-scoring pe care doamna Marinescu a efectuat-o la Raiffeisen Bank, Sucursala Magheru, conform Anexei 1 “Prescoring”.
Fișa de pre-scoring a presupus evaluarea sumei pentru care se încadrează familia Negoescu în corelație cu veniturile acestora și datoriilor pe care le prezintă în momentul de față.S-a luat în calcul perioada de finanțare și valoarea creditului dorit.
A urmat calcularea punctajului scoring – automat prin aplicatia de credit, denumită LoanApp.
Se continuă cu listarea și înmânarea spre semnarea clientului a ,,Acordului de prelucrare a datelor cu caracter personal și de transmitere, consultare a informațiilor la Biroul de credit”.
Se calculează capacitatea de rambursare pe baza veniturilor și cheltuielilor declarate de către client – automat prin aplicația de credit.
Se listează în două exemplare și seînmaneaza clientului informațiile pre-contractuale. Documentul va fi semnat de către solicitant și un exemplar se va înmâna clientului cu confirmare de primire și unul rămâne în cadrul băncii. Informațiile pre-contractuale sunt furnizate clientului cu suficient timp înainte pentru un studiu individual, dar nu cu mai puțin de 15 zile înainte ca un client să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă..
Se face verificarea clientuluiîn baza de date a Biroului de Credit. Raportul Biroului de Credit și după caz motivul respingerii, se va înmana numai persoanei în cauza.
Ulterior aceastei evaluări s-au constat urmatorele: suma pentru care se încadra atingea plafonul de 45.000 euro.Încadrarea în acest plafon a fost suficientă, încât familia Marinescu să accepte ofertă primită de la bancă.
Pentru a beneficia de această sumă, reprezentanții băncii au început demersurile pentru verificarea clienților. Astfel, conform procedurii interne, în cazul în care în urma consultării Biroului de Credite s-a constatat că solicitantul sau soțul/soția acestuia/ co-debitorul suplimentar este înregistrat cu credite pe care nu le-a declarat, clientul va fi întrebat dacă mai are alte credite, putând să apăra următoarele situații:
a.Clientul confirmă existența creditelor descoperite în raportul generat de către Biroul de Credit, caz în care ratele se vor luă în calculul bugetului.
b.Clientul nu confirmă creditele descoperite în raportul generat de Biroul de Credit, caz în care cererea de credit va fi respinsă și solicitantul va fi înscris în lista neagră a băncii.
c.Dacă co-debitorul suplimentar nu confirmă creditele decoperite în raportul general de Biroul de Credit pentru el, atunci se va comunică clientului că nu se poatelua în considerare respectivul co-debitor suplimentar.
În urma acestei analize, s-a descoperit faptul că doamnă Marinescu figurează cu un descoperit de cont, acordat în luna mai 2008. Pentru a putea să își păstreze valoarea creditului acordat, aceasta a trebuit să înceapă demersurile pentru lichidarea overdraftului în valoare de 5.400 RON.
Din punct de vedere legal, aceștia se potrivesc pentru creditul “Prima Ta Casa”, astfel le este prezentată oferta acestui credit.
În urma acceptării ofertei selectate se va pune la dispoziția clientului lista documentelor necesare în vederea acordării creditului:
Clientul care aplică pentru „Prima Ta Casa” îi sunt puse la dispoziție: lista documentelor necesare, graficul de rambursare cu titlu informativ, proiectul contractului de credit, formularul de adeverință de salariu și formularul de de declarație pe propria răspundere cu privire la situația angajatorului și a veniturilor pentru împrumutat și soțul/soția acestuia în cazul în care este căsătorit și se ia în calcul și veniturile acestuia.
De asemenea, clientul va fi informat despre întreagă documentație de credit necesară acordării creditului solicitat, iar dacă veniturile provin în prezent dintr-un alt tip de sursă decât cea specificată în lista de clienți eligibili, atunci la dosar se va atașa documentația de venit conform Normei și Procedurii de lucru Prima Casă.
Depunerea documentației de credit se va efectuă în cadrul agenției Raiffeisen, precum și la agenția de intermediere cu care se colaborează- PROIMOBLIARE, în vederea obținerii unui împrumut de tipul „Prima Ta Casa”. Acestea se vor asigură și vor verifica dacă au fost prezentate toate documentele necesare și dacă sunt corecte și în totalitate completate, verifică și eventual actualizează informațiile declarate inițial de clientul solicitant privind datele personale și veniturile cu cele din documentele depuse în dosarul de credit. Pe de altă parte, din partea Raiffeisen i se va aduce la cunostiinta clientului că primirea dosarului de credit nuînseamna neapărat că acesta a fost aprobat, urmând să primeasa răspunsul privind aprobarea/respingerea în maxim 1 zi lucrătoare.
Clientului i se înmânează pentru semnare:
Pachetul aferent contului curent (în două exemplare), document separat de cererea de credit și va proceda conform procedurii de deschidere de conturi curente pentru persoane fizice:
– Formular pentru Definire și Actualizare date;
– Condițiile generale bancare pentru persoane fizice.
Clientul va semna contractul de credit pentru suma solicitată, graficul de rambursare și Certificatul de asigurare dacă clientul a optat pentru ea. Contractul nu va avea completate data scadenței finale și data semnării de către bancă.
Semnătura clientului va fi verificată pe fiecare pagină a contractului, iar pe ultima pagină în dreptul semnăturii se va trece și data calendaristică la care a semnat clientul. Data la care semnează clientul este diferită de data la care semnează bancă contractul de credit, data semnării de către bancă a contractului coincide cu data acordării creditului.
La sfârșitul semnării contractului de credit și celorlalte acte aferente acestuia, documentația este trimisă spre examinare și verificare.
Dacă există unele suspiciuni de fraudă copia dosarului va fi trimisă la Departamentul Colectare Retail/ Colectiv Analiză și prevenire fraude pentru investigare. Până la primirea răspunsului aplicația de credit va fi trecută în stadiul „Analiza”, cu menționarea motivului în câmpul de comentarii.
În cazul în care dosarul este propus spre aprobare, cererea va fi trecută în stadiul „Trimis la Unitatea Centrală de Procesare”.
Se vor face investigații în ceea ce priveste Angajatorul folosind și site-ul Ministerului Economiei și anume:
– Principalul domeniu de activitate al angajatorului
– Dacă angajatorul se află în executare silită
– Marca/departament
– Tip contract de muncă
– Data începerii contractului de muncă
– Data expirării contractului de muncă
– Dacă angajatorul este înscris pe lista disponibilizărilor
– Dacă salariul este grevat de rețineri (dacă se selectează DA se va înscrie și suma reținerilor)
– Dacă contractul de muncă a fost suspendat în ultimele 6 luni.
În cazul în care agenția descoperă că solicitantul nu se încadrează în totalitate în parametrii de creditare ai băncii, dar se consideră (prin evaluarea pertinență a tuturor elemetelor negative și pozitive implicate ) ca acordarea acestui credit va avea impact pozitiv asupra băncii, se va întocmi dosarul de credit și se va solicita derogare.
Dacă în urma analizei dosarului de credit în condiții derogatorii, aprobarea acestuia va fi condiționată de înserarea unor clauze specifice/modificarea contractului de credit/semnarea unui contract adițional de garanții, atunci nu se va putea folosi contractul de credit standard. Încă din acest stadiu, clientul va fi informat că nu îndeplinește în totalitate parametrii de creditare ai băncii, dar că dosarul sau va fi înaintat spre aprobare cu derogare, urmând ca ulterior să i se comunice rezultatul: aprobat/respins/ se solicita documente suplimentare.
De asemenea, în analiza cererii de credit sunt urmărite informațiile completate în Aplicația de credit, dacă datele angajatorului au fost menționate corect, precum și verificări specifice de risc în aplicația de credit; se efectuează modificarea informațiilor din aplicație, dacă este cazul; se verifică în aplicație corectitudiea informațiilor despre creditele deținute de solicitant/ soț/soție/co-debitor suplimentar; se efectuează buget/ scoring. Tot în această etapă se transmite decumentatia la Fraudă pentru investigații suplimentare dacă este cazul precum și propunerea unei rezoluții și alocare status-ului corespunzător în aplicația de credit;
Transmiterea dosarelor de credit către Departamentul Aprobare Credite Persoane Fizice, presupune că ofițerii predau departamentului de aprobare credite persoane fizice, dosarul de credit, verificând existența următoarelor documente sau informații din acesta: Verificare stare angajator pe site-uri specializate; Dovada efectuării confirmărilor la angajator; Informații de contact și verificare solicitant/soț/soție/co-debitor suplimentar; Existența rezultatelor verificărilor efecuate de către aplicația de credit; Existența tuturor documentelor necesare luării deciziei printate din aplicația de credit.
În urma acestei proceduri, clientului îi este acordat creditul și poate începe căutările pentru un apartament ce se încadrează cerințelor prezentate inițial. În cazul familiei Marinescu, faptul că amândoi lucrează în centrul Bucureștiului, au dorit un apartament cât mai central și care se află într-un bloc cu o arhitectură care rupe tiparele comune ale blocurilor din cartierele mărginașe ale Bucureștiului. Astfel, un apartament cu suprafața minim de 40 mp utilă,construcție ce nu prezintă risc seismic ,nu are probleme la nivelul actelor (legea 112, legea 11 ), iar prețul apartamentului să nu depășesc suma de 45.000 euro ,astfel încât aceștia să achite avansul de 5% (2.250 euro) .Orice sumă care depășea plafonul de 45.000 euro urmă să fie suportată de către familia Marinescu.
Primul apartament vizionat a fost o recomandare din partea familiei. Acest apartament se află în zona Udriște din Sectorul 3, București. Ținând cont că aceștia au ales în primă instanță să nu lucreze cu o agenție imobiliară au întâmpinat probleme în momentul negocierii prețului.
Cel de-al doilea apartament a fost unul în zona Alba Iulia într-un imobil construit în anii ”80 ,cu o suprafață utilă de 70 mp. Vizionarea celui de-al doilea apartament a fost intermediată de agenția imobiliară ProImobiliare. În cadrul vizionării s-a constatat faptul că această locație întrunea toate criteriile dorite de către familia Marinescu (o compartimentare decomandata a apartamentului , vedere stradala , îmbunătățiri la nivelul instalațiilor electrice și sanitare,un bloc cu un regim de intaltime scăzut ) precum și de criteriile impuse de bancă (fără litigii , fără risc seismic, cu anul de construcție mai nou de 1950, și cu suprafața utilă mai mare de 40 mp ) .
Pentru a verifica toate aceste aspectele referitoare la istoricul apartamentului a fost făcută o cerere de extras de informare la Biroul de Carte Funciară. Conform Anexei 2, au putut observa într-adevăr că acest apartament nu are nicio sarcină.
Actele solicitate proprietarilor au fost reprezentate de intabulare, cadastru și contractul de vânzare-cumpărare.
În urma semnării, dosarul ar urmă să plece către FNGCIMM ( Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii).
Având avizul pozitiv, s-a stabilit data semnării ante-contractului. Astfel, cumpărătorii au mers, însoțiți de vânzători, la notariat în data de 30.06.2010 pentru semnarea ante-contractului. Contractul strandard pentru această procedura a asigurat un parcurs rapid ,astfel că în mai puțin de o oră ante-contractul a fost semnat, iar familia Marinescu a putut atașa dosarului ultimul act necesar aprobării creditului.
Pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare s-a impus termenul limită de 45 de zile,cu posibilitate de prelungire, astfel încât, cumpărătorii să aibă creditul aprobat de către FNGCIMM .
În prima instanță, cumpărătorii au așteptat să fie contactați de către bancă pentru a li se comunică răspunsul afirmativ.
Data stabilită pentru semnarea contractului în cadrul notariatului a fost de 15.08.2010, procedura standard ce s-a formalizat în cadrul altui notariat, deoarece notariatul atribuit de către bancă se află în concediu.
În momentul semnării contractului,foștii proprietari au avut obligația să achite impozitul pe locuință, la fel că și noii proprietari, onarariul notarului, cât și onorariul agenției imobiliare.
Noii proprietari au prezentat actul de vânzare-cumpărare semnat la sediul băncii Raiffeisen, de unde a pornit procedura de achitare a sumei pentru foștii proprietari pentru apartamentul din Alba Iulia.
Având opțiunea de a-și deschide un cont curent la Raiffeisen Bank, proprietarii au beneficiat de suma acordată chiar în săptămâna semnării contractului de vânzare-cumpărare. Cu această ultima etapă, procesul de achiziționare a unui apartament prin creditul”Prima Ta Casa”de familia Marinescu s-a încheiat cu succes.
Persoanele ce accesează acest tip de credit trebuie să țină cont și de următoarele aspecte. Dacă doresc stingerea unui credit, trebuie verificate dacă: notificarea clientului a fost depusă în termenul de 14 zile calendaristice de la data încheierii contractului de credit.
Clientul a depus sumă corectă pentru închiderea creditului și depunerea s-a făcutîn maxim 30 de zile calendaristice de la data notificării retragerii din contract.
Dacă condițiile sunt îndeplinite se restituie contavaloarea primei de asigurare încasate, dacă este cazul și se închide creditul.
În cazul în care se rambursează integral creditul se va elibera clientului din oficiu (fără să ceară), gratuit, și o adresă din care să rezulte că au fost stinse toate obligațiile dintre părți.
Totodată se închid și conturile creditului, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către beneficiar și fără plată unor costuri suplimentare, cu excepția următoarelor situații:
-contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea derulării altor operațiuni;
-la data încetării contractului, contul curent este utilizat pentru alte servicii contractuale de către consumator;
Dacă se dorește plata anticipată inegrala sau parțială :
Clientul trebuie să aducă la cunoștință agenției în scris intenția de a rambursa creditul înainte de termenul final prin semnarea și completarea unui formular.
Plata parțială în avans va fi efectuată în orice zi, mai puțin ziua scadenței lunare de plată tot pe bază formularului F9- Formular de rambursare în avans a creditelor, completat și semnat de acesta, numai dacă în contul împrumutatul va există o sumă de bani cel puțin egală cu sumă precizată în cerere plus eventualele comisioane datorate, cu menținerea scadenței finale și recalcularea automată a dobânzii..
Ulterior, clientul va rambursa lunar ratele conform graficului de rambursare modificat. Prima rată după efectuarea unei plăți parțiale în avans rămâne nemodificată.
Cererea se va transmite prin Share Point către Departamentul Administrare Credite Persoane Fizice în vederea operării.
În cazul în care se efectuează rambursarea integrală sau parțială a creditului pe baza solicitării clientului prin Share Point, se va percepe comisionul de rambursare anticipată acolo unde este cazul, mai exact în cazul creditelor cu dobândă fixă.
În cazul rambursării integrale a creditului se va verifică închiderea creditului și după această va procesa închiderea contului curent și va elibera clientului, din oficiu, gratuit, și o adresă din care să rezulte că au fost stinse toate obligațiile dintre părți.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI PROPUNERI GENERALE
Programul "Prima casă” a fost introdus în anul 2009, într-un context în care fluxurile specifice tranzacțiilor pe piața imobiliară erau blocate, în prezent fiind cea mai avantajoasă soluție privind achitionarea unei locuințe datorită costurilor mici.
Programul guvernamental gestionat de FNGCIMM (instituție financiară nebancara, cu capital de risc, înființată în scopul facilitării accesului IMM-urilor la finanțări, prin acordarea de garanții pentru intrumentele de finanțare contractate de la bănci comerciale sau alte surse) continuă să înregistreze o evoluție ascendentă, după cum arată statisticile și analizele realizate. Acest program poate fi considerat un indicator al încrederii în viitor și a faptului că rezultatele macroeconomice și evoluția pozitivă devin vizibile la nivelul întregii societății.
În România, creditele destinate pieței de retail au o structură destul de diversificată menită să facă față cerințelor extrem de diverse ale populație însă acestea se pot diferenția în funcție de destinația de la care se așteaptă evoluții diferite. Sunt necesare transformări în ceea ce privește dinamică creditului, a clienților și a modului de garantare și operativitate în acordare, ambele în favoarea beneficiarilor.
“Prima Casă” a menținut creditarea tip retail și a ajuns să reprezinte jumătate din stocul de împrumuturi imobiliare acordate de bănci. Programul a avut o influenta pozitivă, atât asupra pieței imobiliare cât și asupra sectorului de finanțări. De asemenea, a fost benefic și pentru instituțiile de credit, reprezentând, în general, singurul segment care a avut o evoluție pozitiva în contextul stagnarii prelungite a creditării. De la debutul programului, începând cu anul 2009, FNGCIMM a acordat aproape 141.909 garanții în valoare totală de 2,76 miliarde euro (din care 31% reprezintă valoarea garanțiilor destinate achiziției de imobile construite între anii 2008-2014). Bilanțul programului “Prima Casă” arată că ritmul de depunere al solicitărilor de garantare este în medie de 140 solicitări/zi. Numărul total de credite acordare de băncile participante la program din iunie 209 până în prezent este de 130 000.
Deși în program s-au înscris majoritatea băncilor existente pe piață din România (BCR, BRD, CEC Bank, Alpha Bank, ING Bank, Raiffeisen Bank, Unicredit Țiriac Bank, Bancpost, Piraeus Bank România, CREDITCOOP, Banca Millennium SA, Banca Românească, Banca Transilvania, Credit Agricole Bank Romania, Marfin Bank, OTP Bank, Bank Leumi Romania, Idea Bank (fosta RIB) și Intesa Sanpaolo Bank, doar două bănci au reușit să acorde peste jumătate din totalul creditelor. BCR și BRD au ocupat 55% din totalul creditelor Prima Casă, acordând 75 000 credite.
După cum arată statisticile, pe partea de credite ipotecare programul "Prima Casa” este creditul cu cel mai mare impact social. De la finalizarea creditării în euro și trecerea bruscă spre creditarea în lei (2013) au survenit în piață o serie de efecte imprevizibile. Eficientă programului arată că, în 2014, 80% din creditele imobiliare pe care care băncile le-au acordat sunt de tipul Prima Casă.
Evoluția portofoliului de garanții și a creditelor garantate confirmă faptul că acest produs răspunde cerințelor pieței înregistrând un trend ascendent de-a lungul timpului, rezultate care se datorează accesibilității și simplității procedurilor de acordare.
În activitatea bancară asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale avantaje ulterioare, cum este cazul operațiunilor speculative pe piețele financiare dar și a posibilelor pierderi imprevizibile. În ciuda inovării din sectorul serviciilor financiare, riscul de credit este în continuare cauza principală a falimentului băncilor.
Evoluțiile valutare sunt inprevizibile, așa cum arată statisticile din ultimii ani. Singură modalitate legală și profesionistă de a veni în întâmpinarea oricărui debitor cu credite în valută, o reprezintă găsirea unor soluții între bancă și debitor prin renegocierea dobânzii și/sau a termenului de creditare.
Trendul descrescător înregistrat în ultima perioadă a indicelui ROBOR, precum și eliminarea riscului valutar conduc la ștergerea diferenței dintre costul total al unui credit în euro și al unui credit acordat în lei. Programul are o influență pozitivă asupra pieței imobiliare, sectorului de finanțări și de asemenea și pentru instituțiile de credit, reprezentând, în general, singurul segment care a avut o evoluție pozitivă în contextul stagnării pozitive prelungite a creditării.
Politicile de creditare trebuiesc actualizate periodic sau ori de câte ori este necesar. Fiecare bancă își dorește să atragă noi clienții cu produsele sale dar este importantă și siguranța capitalului.
Putem concluziona că, rolul băncilor și al unui sistem bancar stabil este fundamental în legătură cu starea economiei, acționează ca și un liant și stă la baza oricărei creșteri economice. Programul “Prima casa” este destul de incert în ceea ce privește continuarea sa în anii ce urmează, ceea ce afectează piață imobiliară și împiedică o dezvoltare conform cererii. Orice măsură de susținere guvernamentală este bine venită și trebuie întocmită în așa fel să fie realistă și să nu influențeze negativ piața imobiliară din plafoanele stabilite. În situația unei economii nesigure pe plan mondial, adoptarea de strategii clare, prin care se redresează creditul imobiliar este absolut o necesitate. Nu este îndeajuns înăsprirea condițiilor de creditare sau relaxarea nivelului dobânzilor, ci trebuie create parteneriate solide între dezvoltatori de la cei mai mici până la cei mai mari, pentru a ajunge la soluții comune în vederea redresării pieței imobiliare și a creditului ipotecar.
BIBLIOGRAFIE
Mădălina, RĂDOI – Gestiune bancară, cap 8 Gestiunea Riscurilor bancare, pag 2
Alexandru Olteanu Florin Manuel Olteanu Leonardo Badea-Management bancar. Caracteristici Strategii. Studii de caz,- Ed. Economică, București 2009
V, DEDU – Gestiune și audit bancar, Editura Economică, București, 2003
Legislație
Regulament nr. 4 din 7.apr.2004 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare.
Regulament nr. 4 din 7.apr.2004 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare.
Alte surse
http://www.bnr.ro (Banca Naționala a României)
http://www.zf.ro (Ziarul Financiar)
http://www.anl.ro (Agenția Naționala pentru Locuințe)
http://www.raiffeisen.ro
http://www.fngcimm.ro
ANEXE
NUME: MARINESCU
PRENUME: Valentin
COD NUMERIC PERSONAL: 176051140069
SEX: Masculin
DATA NASTERII: 11.05.1976
STARE CIVILA:Casatorit
NUMARUL PERSOANELOR IN INTRETINERE: 0
NIVEL DE EDUCATIE: Studii post universitare
ADRESA
STRADA: Dr Taberei
NUMAR: 34
BLOC: 14 SCARA: 1 APARTAMENT: 23
LOCALITATE: Bucuresti
JUDET/SECTOR
NUMAR TELEFON:
ACEASTA ESTE SI ADRESA MEA DE DOMICILIU- CI
ADRESA DE DOMICILIU ESTE DIFERITA DE ADRESA DE MAI SUS
CARTE DE IDENTITATE: CI
SERIA: RR
NUMARUL: 712928
EMISA DE: S1
EMISA LA DATA DE: 08.07.09
ADRESA DE DOMICILIU- DIN CI
STRADA
NUMAR
BLOC SCARA APARTAMENT
LOCALITATE
JUDET/SECTOR
LA ACEASTRA ADRESA SUNT:
INFORMATII DESPRE VENITURI
VENIT DIN SALARIU: 4500 LEI
VENIT DIN PENSIE………………….
ANGAJATOR
NUMELE COMPANIEI UNDE LUCRATI: ArCub
JUDET/SECTOR: 1
OCUPATIE: Profesor
DATA ANGAJARII LA ACEST LOC DE MUNCA: 01.07.2006
SALARIU NET: 4500
TOTAL RATE LUNARE CATRE ALTI CREDITORI: 0
FECVENTA SALARIILOR: Lunar
PLATA SALARIULUI SE FACE
IN CONT BANCAR
NUMERAR
DATA CAND VETI PRIMI URMATORUL SALARIU: 25
NUMELE MANAGER: STEFANESCU Andrei
LOCATIA UNDE VA DESFASURATI ACTIVITATEA SI PUTETI FI CONTACTAT/A
STRADA: Str. Batistei
NUMAR: 14
BLOC: – SCARA : 3 APARTAMENT: 93
LOCALITATE: Bucuresti
JUDET/SECTOR: 1
NUMAR DE TELEFON SERVICI: 0213/192.690
ACORD DE TRANSMITERE, PRELUCRARE SI CONSULTARE A INFORMATIILOR LA S.C. BIROUL DE CREDIT S.A.
1. Persoana: Marinescu Valentin
CNP: 176051140069
Îmi exprim în mod expres consimtamântul ca Reiffeisen Bank sa prelucreze informatiile indicate la punctul 2 de mai jos înregistrate pe numele meu în evidentele proprii si sa transmita catre Raiffeisen Bank SA., persoana juridica româna cu sediul în Bucuresti, str. Magheru,nr , sector 1, în vederea prelucrarii acestor informatii de catre Biroul de Credit si consultarii informatiilor înregistrate pe numele meu în baza de date a Biroului de Credit de catre oricare Participant la Sistemul Biroului de Credit (institutiile de credit, institutii financiare nebancare si de asigurari) in scopul initierii sau derularii unei relatii de creditare si de asigurare a produselor de tip credit cu Participantul.
2. Datele cu caracter personal prelucrate sunt:
a) date de identificare a persoanei fizice*
b) date si informatii legate de produse de tip credit, similar sau de asigurari**
c) date referitoare la fraudulenti***
d) date referitoare la inadvertente constatate de “…………………………………”****
* cuprinde informatii legate de: numele, prenumele, inițiala tatalui/mamei, adresa de domiciliu/resedinta, numarul de telefon fix/mobil, codul numeric personal, cod tara si serie/numar pasaport in cazul persoanelor nerezidente;
** cuprinde date negative (tipul de produs, termenul de acordare, data acordării, data scadenței, creditele acordate, sumele datorate, sumele restante, numărul de rate restante, data scadentă a restanței, numărul de zile de întârziere în rambursarea creditului, starea contului), date pozitive (tipul de produs, termenul de acordare, data acordării, data scadenței, sumele acordate, sumele datorate, starea contului, data închiderii contului, valuta creditului, frecvența plăților, suma plătită, rata lunară, denumirea și adresa angajatorulu) si informatii legate de calitatea de girant, codebitor sau beneficiar de polita de asigurare a persoanei fizice in legatura cu produsul acordat;
*** cuprinde informatii legate de: savarsirea de infractiuni sau contraventii în domeniul financiar-bancar, in relatia directa cu “……………………….. constatate prin hotarari judecatoresti definitive sau irevocabile, dupa caz, ori prin acte administrative necontestate;
**** cuprinde informatii legate de: date si informatii neconcordante rezultate din documentele prezentate la data solicitarii creditului, din culpa solicitantului;
Am luat la cunostinta faptul ca datele cu caracter personal sunt stocate in baza de date a Raiffeisen Bank timp de 4 ani de la data ultimei actualizari.
Am luat la cunostinta faptul ca îmi pot exercita toate drepturile prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, publicata în Monitorul Oficial nr. 790/12.12.2001, astfel:
Dreptul la informare: dreptul de a fi informat cu privire la identitatea operatorului, scopul in care se face prelucrarea datelor, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru persoana vizata si conditiile in care pot fi exercitate;
Dreptul de acces la date: dreptul de a obtine de la Biroul de Credit la cerere si in mod gratuit, pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele în legatura cu mine sunt sau nu prelucrate de catre acesta. Acest drept poate fi exercitat în urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere, intocmita in forma scrisa, datata si semnata catre S.C. Biroul de Credit S.A., la adresa: "Biroul de Credit SA, Str. Sfanta Vineri nr. 29, sector 3, București, cod poștal 030203", sau prin e-mail: [anonimizat], in care sa se comunice datele personale ale persoanei vizate (inclusiv un numar de telefon) si sa se ataseaze o copie lizibila dupa buletinul sau cartea de identitate.;
Dreptul de interventie: dreptul de a obtine, la cerere si în mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea, stergerea sau transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma legii, în special a datelor incomplete sau inexacte. Acest drept poate fi exercitat in urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere catre institutia care a inscris datele la Raiffeisen Bank, intocmita in forma scrisa, datata si semnata, in care se vor mentiona datele asupra carora se solicita interventia, motivul justificat si modul de interventie. Cererii i se va atasa o copie lizibila dupa actul de identitate al solicitantului;
Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale: dreptul de a cere si de a obtine retragerea, anularea sau reevaluarea oricarei decizii care produce efecte juridice in privinta persoanei vizate, adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata prin mijloace automate, destinata sa evalueze unele aspecte ale personalitatii sale, precum competenta profesionala, credibilitatea, comportamentul ori alte asemenea aspecte;
Dreptul de a se adresa Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal sau justitiei, pentru apararea oricaror drepturi garantate de Legea nr. 677/2001, care le-au fost incalcate.
Semnatura Clientului
RAIFFEISEN BANK a primit avizul BNR privind noile norme de creditare si ofera posibilitatea indatorarii pana la 70% din veniturile nete, in functie de ratingul clientilor. Raiffeisen Bank tine cont si de cheltuielile minime pe familie, scazand astfel din venit cate 725 RON pentru o familie de trei persoane din mediul urban.
Gradul de indatorare in functie de venitul declarat de Valentin Marinescu in valoare de 4500 lei si sotie de 1800 lei, este de 503 euro rata maxima.
Scoringul
Criterii de apreciere:
1. Locuinta clientului:
a) vila/casa proprietate personala; (5 pct.)
b) apartament proprietate personala; (4 pct.)
c) casa/apartament proprietatea parintilor; (2 pct.)
d) locuinta cu chirie. ( 0 pct.)
2. Durata rezidentei la aceeasi adresa:
a) > 5 ani; (3 pct.)
b) 1-5 ani; (2 pct.)
c) < 1 an. (1 pct.)
3. Situatia familiala:
a) casatorit; (2 pct.)
b) celibatar/vaduv/divortat. (1 pct.)
4. Numarul de persoane aflate in intretinere:
a) 0 persoane; (2 pct.)
b) 1-3 persoane; (1 pct.)
c) > 3 persoane. (0 pct.)
5. Durata lucrata la acelasi loc de munca:
a) < 1 an; ( 0 pct.)
b) 1-3 ani; (1 pct.)
c) 3-5 ani; (2 pct.)
d) > 5 ani. (3 pct.)
6.Aportul propriu al clientului:
a) < 25% din valoarea investitiei; (0 pct.)
b) > 25% din valoarea investitiei. (2 pct.)
7. Referinte financiare bancare la banca unde s-a solicitat creditul:
a) nicio referinta; (0 pct.)
b) cont curent/card debit; (1 pct.)
c) cont curent+depozit. (2 pct.)
8. Venitul net lunar al solicitantului + codebitori:
a) >5000 RON; (5 pct.)
b) (3000; 5000]; (4 pct.)
c) (1500; 3000]; (2 pct.)
d) ( < 1500 RON]. (0 pct.)
9. Garantii aduse:
a) depozit colateral/titluri de stat emise de autoritate; (3 pct.)
b) garantii personale la care persoanele care garanteaza sunt banci comerciale (scrisori de garantie); (2 pct.)
c) garantii reale; (1 pct.)
d) alte garantii. (0 pct.)
Punctajul obtinut de 18 puncte ii asigura dl. Marinescu aprobarea cererii de creditare.
BIBLIOGRAFIE
Mădălina, RĂDOI – Gestiune bancară, cap 8 Gestiunea Riscurilor bancare, pag 2
Alexandru Olteanu Florin Manuel Olteanu Leonardo Badea-Management bancar. Caracteristici Strategii. Studii de caz,- Ed. Economică, București 2009
V, DEDU – Gestiune și audit bancar, Editura Economică, București, 2003
Legislație
Regulament nr. 4 din 7.apr.2004 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare.
Regulament nr. 4 din 7.apr.2004 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare.
Alte surse
http://www.bnr.ro (Banca Naționala a României)
http://www.zf.ro (Ziarul Financiar)
http://www.anl.ro (Agenția Naționala pentru Locuințe)
http://www.raiffeisen.ro
http://www.fngcimm.ro
ANEXE
NUME: MARINESCU
PRENUME: Valentin
COD NUMERIC PERSONAL: 176051140069
SEX: Masculin
DATA NASTERII: 11.05.1976
STARE CIVILA:Casatorit
NUMARUL PERSOANELOR IN INTRETINERE: 0
NIVEL DE EDUCATIE: Studii post universitare
ADRESA
STRADA: Dr Taberei
NUMAR: 34
BLOC: 14 SCARA: 1 APARTAMENT: 23
LOCALITATE: Bucuresti
JUDET/SECTOR
NUMAR TELEFON:
ACEASTA ESTE SI ADRESA MEA DE DOMICILIU- CI
ADRESA DE DOMICILIU ESTE DIFERITA DE ADRESA DE MAI SUS
CARTE DE IDENTITATE: CI
SERIA: RR
NUMARUL: 712928
EMISA DE: S1
EMISA LA DATA DE: 08.07.09
ADRESA DE DOMICILIU- DIN CI
STRADA
NUMAR
BLOC SCARA APARTAMENT
LOCALITATE
JUDET/SECTOR
LA ACEASTRA ADRESA SUNT:
INFORMATII DESPRE VENITURI
VENIT DIN SALARIU: 4500 LEI
VENIT DIN PENSIE………………….
ANGAJATOR
NUMELE COMPANIEI UNDE LUCRATI: ArCub
JUDET/SECTOR: 1
OCUPATIE: Profesor
DATA ANGAJARII LA ACEST LOC DE MUNCA: 01.07.2006
SALARIU NET: 4500
TOTAL RATE LUNARE CATRE ALTI CREDITORI: 0
FECVENTA SALARIILOR: Lunar
PLATA SALARIULUI SE FACE
IN CONT BANCAR
NUMERAR
DATA CAND VETI PRIMI URMATORUL SALARIU: 25
NUMELE MANAGER: STEFANESCU Andrei
LOCATIA UNDE VA DESFASURATI ACTIVITATEA SI PUTETI FI CONTACTAT/A
STRADA: Str. Batistei
NUMAR: 14
BLOC: – SCARA : 3 APARTAMENT: 93
LOCALITATE: Bucuresti
JUDET/SECTOR: 1
NUMAR DE TELEFON SERVICI: 0213/192.690
ACORD DE TRANSMITERE, PRELUCRARE SI CONSULTARE A INFORMATIILOR LA S.C. BIROUL DE CREDIT S.A.
1. Persoana: Marinescu Valentin
CNP: 176051140069
Îmi exprim în mod expres consimtamântul ca Reiffeisen Bank sa prelucreze informatiile indicate la punctul 2 de mai jos înregistrate pe numele meu în evidentele proprii si sa transmita catre Raiffeisen Bank SA., persoana juridica româna cu sediul în Bucuresti, str. Magheru,nr , sector 1, în vederea prelucrarii acestor informatii de catre Biroul de Credit si consultarii informatiilor înregistrate pe numele meu în baza de date a Biroului de Credit de catre oricare Participant la Sistemul Biroului de Credit (institutiile de credit, institutii financiare nebancare si de asigurari) in scopul initierii sau derularii unei relatii de creditare si de asigurare a produselor de tip credit cu Participantul.
2. Datele cu caracter personal prelucrate sunt:
a) date de identificare a persoanei fizice*
b) date si informatii legate de produse de tip credit, similar sau de asigurari**
c) date referitoare la fraudulenti***
d) date referitoare la inadvertente constatate de “…………………………………”****
* cuprinde informatii legate de: numele, prenumele, inițiala tatalui/mamei, adresa de domiciliu/resedinta, numarul de telefon fix/mobil, codul numeric personal, cod tara si serie/numar pasaport in cazul persoanelor nerezidente;
** cuprinde date negative (tipul de produs, termenul de acordare, data acordării, data scadenței, creditele acordate, sumele datorate, sumele restante, numărul de rate restante, data scadentă a restanței, numărul de zile de întârziere în rambursarea creditului, starea contului), date pozitive (tipul de produs, termenul de acordare, data acordării, data scadenței, sumele acordate, sumele datorate, starea contului, data închiderii contului, valuta creditului, frecvența plăților, suma plătită, rata lunară, denumirea și adresa angajatorulu) si informatii legate de calitatea de girant, codebitor sau beneficiar de polita de asigurare a persoanei fizice in legatura cu produsul acordat;
*** cuprinde informatii legate de: savarsirea de infractiuni sau contraventii în domeniul financiar-bancar, in relatia directa cu “……………………….. constatate prin hotarari judecatoresti definitive sau irevocabile, dupa caz, ori prin acte administrative necontestate;
**** cuprinde informatii legate de: date si informatii neconcordante rezultate din documentele prezentate la data solicitarii creditului, din culpa solicitantului;
Am luat la cunostinta faptul ca datele cu caracter personal sunt stocate in baza de date a Raiffeisen Bank timp de 4 ani de la data ultimei actualizari.
Am luat la cunostinta faptul ca îmi pot exercita toate drepturile prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, publicata în Monitorul Oficial nr. 790/12.12.2001, astfel:
Dreptul la informare: dreptul de a fi informat cu privire la identitatea operatorului, scopul in care se face prelucrarea datelor, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru persoana vizata si conditiile in care pot fi exercitate;
Dreptul de acces la date: dreptul de a obtine de la Biroul de Credit la cerere si in mod gratuit, pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele în legatura cu mine sunt sau nu prelucrate de catre acesta. Acest drept poate fi exercitat în urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere, intocmita in forma scrisa, datata si semnata catre S.C. Biroul de Credit S.A., la adresa: "Biroul de Credit SA, Str. Sfanta Vineri nr. 29, sector 3, București, cod poștal 030203", sau prin e-mail: [anonimizat], in care sa se comunice datele personale ale persoanei vizate (inclusiv un numar de telefon) si sa se ataseaze o copie lizibila dupa buletinul sau cartea de identitate.;
Dreptul de interventie: dreptul de a obtine, la cerere si în mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea, stergerea sau transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma legii, în special a datelor incomplete sau inexacte. Acest drept poate fi exercitat in urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere catre institutia care a inscris datele la Raiffeisen Bank, intocmita in forma scrisa, datata si semnata, in care se vor mentiona datele asupra carora se solicita interventia, motivul justificat si modul de interventie. Cererii i se va atasa o copie lizibila dupa actul de identitate al solicitantului;
Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale: dreptul de a cere si de a obtine retragerea, anularea sau reevaluarea oricarei decizii care produce efecte juridice in privinta persoanei vizate, adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata prin mijloace automate, destinata sa evalueze unele aspecte ale personalitatii sale, precum competenta profesionala, credibilitatea, comportamentul ori alte asemenea aspecte;
Dreptul de a se adresa Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal sau justitiei, pentru apararea oricaror drepturi garantate de Legea nr. 677/2001, care le-au fost incalcate.
Semnatura Clientului
RAIFFEISEN BANK a primit avizul BNR privind noile norme de creditare si ofera posibilitatea indatorarii pana la 70% din veniturile nete, in functie de ratingul clientilor. Raiffeisen Bank tine cont si de cheltuielile minime pe familie, scazand astfel din venit cate 725 RON pentru o familie de trei persoane din mediul urban.
Gradul de indatorare in functie de venitul declarat de Valentin Marinescu in valoare de 4500 lei si sotie de 1800 lei, este de 503 euro rata maxima.
Scoringul
Criterii de apreciere:
1. Locuinta clientului:
a) vila/casa proprietate personala; (5 pct.)
b) apartament proprietate personala; (4 pct.)
c) casa/apartament proprietatea parintilor; (2 pct.)
d) locuinta cu chirie. ( 0 pct.)
2. Durata rezidentei la aceeasi adresa:
a) > 5 ani; (3 pct.)
b) 1-5 ani; (2 pct.)
c) < 1 an. (1 pct.)
3. Situatia familiala:
a) casatorit; (2 pct.)
b) celibatar/vaduv/divortat. (1 pct.)
4. Numarul de persoane aflate in intretinere:
a) 0 persoane; (2 pct.)
b) 1-3 persoane; (1 pct.)
c) > 3 persoane. (0 pct.)
5. Durata lucrata la acelasi loc de munca:
a) < 1 an; ( 0 pct.)
b) 1-3 ani; (1 pct.)
c) 3-5 ani; (2 pct.)
d) > 5 ani. (3 pct.)
6.Aportul propriu al clientului:
a) < 25% din valoarea investitiei; (0 pct.)
b) > 25% din valoarea investitiei. (2 pct.)
7. Referinte financiare bancare la banca unde s-a solicitat creditul:
a) nicio referinta; (0 pct.)
b) cont curent/card debit; (1 pct.)
c) cont curent+depozit. (2 pct.)
8. Venitul net lunar al solicitantului + codebitori:
a) >5000 RON; (5 pct.)
b) (3000; 5000]; (4 pct.)
c) (1500; 3000]; (2 pct.)
d) ( < 1500 RON]. (0 pct.)
9. Garantii aduse:
a) depozit colateral/titluri de stat emise de autoritate; (3 pct.)
b) garantii personale la care persoanele care garanteaza sunt banci comerciale (scrisori de garantie); (2 pct.)
c) garantii reale; (1 pct.)
d) alte garantii. (0 pct.)
Punctajul obtinut de 18 puncte ii asigura dl. Marinescu aprobarea cererii de creditare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Privind Creditarea Persoanelor Fizice Prin Creditul “prima Casa” CU Aplicatii LA Banca Raiffeisen (ID: 147857)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.