Studiul Privind Amortizarea Imobilizarilor LA Societatea ,,dimar” S.a. Paralela Intre Metodele DE Amortizare

STUDIUL PRIVIND AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR LA SOCIETATEA ,,DIMAR” S.A. PARALELĂ ÎNTRE METODELE DE AMORTIZARE

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Probleme teoretice privind imobilizările și amortizarea

acestora

1.1. Conținutul și structura activelor imobilizate

1.1.1. Imobilizările necorporale

1.1.2. Imobilizările corporale

1.1.3. Imobilizările financiare

1.2. Evaluarea, reevaluarea și recunoșterea activelor imobilizate

1.2.1. Evaluarea imobilizărilor

1.2.1.1. Valoare contabilă sau intrare

1.2.1.2. Valoarea de inventar

1.2.1.3. Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului

1.2.1.4. Valoare de ieșire din patrimoniu

1.2.2. Reevaluarea imobilizărilor

1.3. Concepte și metode de determinare a amortizării

1.3.1. Factori ce influențează calculul amortizării

1.3.2. Metode de determinare a amortizării

1.3.2.1. Modalități de amortizare practicate în țările cu economie

de piata

1.3.2.2. Regimuri de amortizare utilizate în România

1.4. Ajustări privind deprecierea activelor imobilizate

Capitolul II. Studiul de caz, prezentarea Societății ,,DIMAR ” S.A

2.1. Scurt istoric al firmei

2.1.1. Elemente de evaluare generală

2.1.2. Evaluarea nivelului tehnic și de aprovizionare al Societații

2.1.3. Evaluarea activității de vănzare, descrierea situației concurențiale

2.1.4. Evaluarea aspectelor legate de angajații entității precum

și a conducerii Societății ,,DIMAR” S.A

2.2. Obiectul de activitate la Societatea ,,DIMAR” S.A

2.3. Prezentarea compartimentului de contabilitate, organizarea contabilității la

Societatea ,,DIMAR” S.A

2.3.1. Situația activelor imobilizate și a amortizării activelor la data de

31.12.2013

2.3.2. Situația financiară a Societății ,,DIMAR” S.A. la 31.12.2013

2.3.3. Amortismente

2.4. Analiza principalilor indicatori economico – fianciari pe anii 2009-2013

2.5. Manualul de politici contabile practicate de Societatea ,,DIMAR” S.A

2.5.1. Informații generale de politici contabile

2.5.2. Cadrul general de raportare

2.5.3. Principii și politici contabile privind activele imobilizate la Societatea

,,DIMAR” S.A

Capitolul III. Studiul de caz privind amortizarea imobilizărilor la Societatea

,,DIMAR” S.A. paralelă între metodele de amortizare in perioda 2009-2013

3.1. Imobilizări in stoc

3.2. Intrări de imobilizări în perioada 2009 -2013.

3.2.1. Achiziții de imobilizări

3.2.2. Producții de imobilizari

3.2.3. Subvenții de imobilizari

3.3. Ieșiri de imobilizări în perioada 2009 – 2013

3.3.1. Ieșiri sub forma de vânzări

3.3.2. Ieșiri sub forma deprecierilor

3.3.2.1. Amortizarea în regim linear a imobilizărilor

3.3.2.2. Amortizarea în regim accelerat a imobilizărilor

3.3.2.3. Amortizarea în regim degresiv a imobilizărilor

3.3.2.4. Ajustări pentru deprecieri la imobilizări

3.3.3. Ieșiri de imobilizări prin casare

3.4. Paralelă între metodele de amortizare în perioada 2009 – 2013

INTRODUCERE

Contabilitatea a cunoscut o evoluție continuă de perfecționare determinată de strânsa legătura dintre sistemele economice și practicele contabile ceea ce îi atribuie funcția de componentă de bază a sistemului informațional al unei entități.

Contabilitatea este definită astfel: ,,ansamblul operțiunilor de înregistrare, pe baza unor norme si reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție; evidența contabilă; sau științele care se ocupă cu teoria acestei operații.”1

Contabilitatea este considerată o ,,artă” a reprezentării abstracte a unei realități economice concrete.

,,Arta” este definită in D.E.X. 2 ca ,,activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific” sau ,,îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie” sau ,,îndeletniciri care au multă îndemânare și anumite cunoștințe”.

Rezultatele profitabile ale unei entități economice ce își exercită activitatea în condițiile liberei inițiative, sunt stabilite, într-o mare măsura de munca profesională a economiștilor. Aceștia trebuie să fie competenți în fundamentarea deciziilor care să dirijeze ferm entitatea către eficiența. Măsura calității împreună cu măsura eficienței bunurilor materiale sau serviciilor care fac obiectul de activitate al entității, simbolizează elementele cele mai importante prin care se controlează viabilitatea și forța fiecărei entități economice.

Una dintre deciziile cele mai importante pe care trebuie să le adopte economiștii în cadrul unei entități economice este alegerea surselor de finanțare, a celor împrumutate și proprii. Printre sursele proprii de finanțare, o importanță aparte o are amortizarea activelor imobilizate.

Astfel, putem spune că amortizarea are rolul de resursă pentru finanțarea investițiilor, pentru reânnoirea activelor uzate, iar ca element al costurilor exercită o influența asupra evoluției rezultatelor financiare ale societății.

Deducerea amortizării se realizează din baza de calcul al impozitului pe profit. Din acest motiv este necesară stabilirea programării amortizării aferente perioadei care va urma, pe baza căreia se stabilesc deciziile privind managementul financiar al firmei.

Lucrarea de licență realizată de mine, pe tema studiului privind amortizarea imobilizărilor la Societatea ,,DIMAR” S.A. paralelă între metodele de amortizare, este structurată pe trei capitole.

În primul capitol, am făcut o cercetare din punct de vedere teoretic privind imobilizările și amortizarea acestora. Am abordat probleme teoretice privind conținutul, structura imobilizărilor, evaluarea și recunoașterea acestora, metodele de amortizare precum și ajustări privind deprecierea imobilizărilor.

În al doilea capitol, am concretizat cercetarea pe studiul de caz privind metodele de amortizare la Societatea ,,DIMAR” S.A făcând o descriere a activității societații.

În al treilea capitol, am realizat o paralelă între metodele de amortizare folosite sau indicate a fi folosite la firma studiată.

CAPITOLUL I

PROBLEME TEORETICE PRIVIND IMOBILIZĂRILE ȘI AMORTIZAREA ACESTORA

CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA ACTIVELOR IMOBILIZATE

O componentă importantă a activului patrimonial îl reprezintă imobilizările care constituie bază tehnico – materială și financiară a activității agenților economici, fiind elemente concrete de avere ale entității, constituind activul bilanțului.

Conform cadrului general IASB si IAS1 ,,Prezentarea Situațiilor Financiare” clasifică definirea imobilizărilor corelat cu definirea activelor care reiese din O.M.F.P. Nr.3055/2009, punctul 64, alin. (2) ,,reprezintă o sursă controlată de intreprindere, ca rezultat a unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere”.

Conceptul de beneficii economice legate de un activ, se referă la capacitatea acestuia de a se schimba direct sau indirect în numerar sau echivalente ale numerarului și de a reduce ieșirile de numerar din entitate.

Activele unei societați sunt organizate pe doua categorii, astfel:

active imobilizate

active circulante

Sub aspectul conținutului se stabilesc trei structuri de active imobilizate, respectiv:

imobilizări necorporale;

imobilizări corporale;

imobilizări în curs (corporale și necorporale);

imobilizări financiare

1.1.1. Imobilizări necorporale

În concordanță cu prevederile Standardului Internațional de Contabilitate – IAS 38 ,,Imobilizări necorporale” reglementările armonizate, introduse prin O.M.F.P. Nr.3055/2009 stabilesc imobilizările necorporale ca fiind: ,,active nemonetare identificabile, fără suport material, deținute pentru utilizare în procesul de producție sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fii închiriate terților sau pentru scopuri administrative’’.

În sistemul structural al imobilizărilor necorporale sunt incluse:

cheltuielei de constituire;

cheltuieli de dezvoltare;

concesiuni, brevete, licențe, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor constituite intern de intreprindere;

fond comercial;

alte imobilizări necorporale;

avansurile si imoblizările necorporale în curs de xecuție.

Cheltuieli de constituire

Cheluielile de constituire sunt acele cheltuieli întămplătoare de la înființarea sau dezvoltarea unei societăți comerciale, cum ar fi: taxele de autentificare a actelor constitutive, cheltuieli de înscriere si înmatriculare la Registrul Comerțului, cheltuieli de cercetare a pieței, reclamă si publicitate, cheltuieli privind emisiunea si vănzarea de acțiuni si obligațiuni, precum și alte cheltuieli legate de înființarea și extinderea activității entității.

Cheltuieli de dezvoltare

Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli executate pentru lucrări sau obiective de cercetare, destinate să contribuie la constituirea de noi tehnologii, produse și servicii noi sau substanțial îmbunătățite, pentru noi capacități de producție.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata contractului sau timpului de utilizare după caz și se recuperează pe calea amortizării într-un interval de timp, de cel mult 5 ani.

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale si alte drepturi si valori similare

Cuprind cheltuielile executate pentru achiziționarea drepturilor de valorificare a unui bun, precum și costurile realizării pe cont propriu a brevetelor, mărcilor de fabrică, licentelor, know-how-rilor si a altor drepturi asemănătoare de proprietate intelectuală și industrială.

Brevetele, concesiunile precum și alte valori similare se amortizează de către entitatea deținătoare, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor.

Fondul comercial

Fondul comercial sunt acele cheltuiele care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate, dar care sunt efectuate pentru menținerea sau creșterea potențialului de activitate. Este reprezentat de existența unor elemente necorporale produse de intreprindere, cum ar fi: clientela, vadul comercial, segmentul de piața, reputația etc.

Fondul comercial procurat, se amortizează sistematic într-un interval de timp care nu trebuie să depășească durata de viață utilă.

Alte imobilizări necorporale

Reprezintă acele imobilizări care nu sunt cuprinse în categoriile consemnate mai sus, așa cum sunt programele informatice, create de intreprindere sau procurate pentru nevoile proprii.

Programele informatice se amortizează în intervalul de timp prevăzut pentru utilizare, fără a se depăși 5 ani.

Imobilizări necorporale în curs și avansurile acordate pentru imobilizări necorporale

Reprezintă costul de producție al imobilizărilor necorporale neterminate până la finalul exercițiului financiar și sumele de bani plătite în avans în contul unor imobilizări necorporale, ce urmează sa fie procurate de la terți.3

Pentru oglindirea în contabilitate a imobilizărilor necorporale se utilizează conturile din clasa 2, grupa 20 ,,Imobilizări necorporale”, care după conținutul lor economic sunt imobilizări necorporale și după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor necorporale intrate prin cumpărare (404, 5311, 5121), primite gratuit prin (131), prin producție propie (233,721), ca aport în natură (456), valoarea concesiunilor preluate (167).

Se creditează cu valoarea imobilizărilor necorporale ieșite prin vânzare (658), prin amortizare integrală (280), retrase de către asociați (456).

Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale aflate în patrimoniu.

280 „Amortizări privind imobilizările necorporale”

După conținutul lor economic sunt rectificative ale valorilor imobilizărilor necorporale. După funcția contabila este cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea amortizări imobilizărilor necorporale utilizate,

Se debitează cu valoareare

Cheltuielile de dezvoltare sunt acele cheltuieli executate pentru lucrări sau obiective de cercetare, destinate să contribuie la constituirea de noi tehnologii, produse și servicii noi sau substanțial îmbunătățite, pentru noi capacități de producție.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata contractului sau timpului de utilizare după caz și se recuperează pe calea amortizării într-un interval de timp, de cel mult 5 ani.

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale si alte drepturi si valori similare

Cuprind cheltuielile executate pentru achiziționarea drepturilor de valorificare a unui bun, precum și costurile realizării pe cont propriu a brevetelor, mărcilor de fabrică, licentelor, know-how-rilor si a altor drepturi asemănătoare de proprietate intelectuală și industrială.

Brevetele, concesiunile precum și alte valori similare se amortizează de către entitatea deținătoare, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor.

Fondul comercial

Fondul comercial sunt acele cheltuiele care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate, dar care sunt efectuate pentru menținerea sau creșterea potențialului de activitate. Este reprezentat de existența unor elemente necorporale produse de intreprindere, cum ar fi: clientela, vadul comercial, segmentul de piața, reputația etc.

Fondul comercial procurat, se amortizează sistematic într-un interval de timp care nu trebuie să depășească durata de viață utilă.

Alte imobilizări necorporale

Reprezintă acele imobilizări care nu sunt cuprinse în categoriile consemnate mai sus, așa cum sunt programele informatice, create de intreprindere sau procurate pentru nevoile proprii.

Programele informatice se amortizează în intervalul de timp prevăzut pentru utilizare, fără a se depăși 5 ani.

Imobilizări necorporale în curs și avansurile acordate pentru imobilizări necorporale

Reprezintă costul de producție al imobilizărilor necorporale neterminate până la finalul exercițiului financiar și sumele de bani plătite în avans în contul unor imobilizări necorporale, ce urmează sa fie procurate de la terți.3

Pentru oglindirea în contabilitate a imobilizărilor necorporale se utilizează conturile din clasa 2, grupa 20 ,,Imobilizări necorporale”, care după conținutul lor economic sunt imobilizări necorporale și după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor necorporale intrate prin cumpărare (404, 5311, 5121), primite gratuit prin (131), prin producție propie (233,721), ca aport în natură (456), valoarea concesiunilor preluate (167).

Se creditează cu valoarea imobilizărilor necorporale ieșite prin vânzare (658), prin amortizare integrală (280), retrase de către asociați (456).

Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale aflate în patrimoniu.

280 „Amortizări privind imobilizările necorporale”

După conținutul lor economic sunt rectificative ale valorilor imobilizărilor necorporale. După funcția contabila este cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea amortizări imobilizărilor necorporale utilizate,

Se debitează cu valoarea amortizării imobilizărilor scoase din evidenta.

Soldul creditor reprezintă amortizarea aferenta imobilizărilor necorporale existenta în entitate

Amortizare imobilizărilor necorporale și corporale simbolizează o mărime calculată și înregistrată în baza planului de amortizare, de regula la închiderea exercițiului financiar.

În Romănia, rezultatul se calculează și înregistrează lunar, deci de la sine iînțeles că și amortizarea se calculează și înregistrează lunar.4

1.1.2. Imobilizări corporale

Imobilizările corporale, numite fizice sau tangibile, conțin acele bunuri cu conținut material concret, care contribuie la mai multe cicluri de exploatare, fără să se integreze în conținutul material al bunurilor realizate. Ele își transmit gradat valoarea asupra produselor obținute, lucrărilor efectuate și serviciilor prestate, pe calea amortizării.

În conformitate cu prevederile Standardului Internațional de Contabilitate – IAS 16 ,,Terenuri si mijloace fixe” regulamentele armonizate definesc imobilizările corporale ca fiind active care:

,,sunt deținute de o persoana juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în viguare”.

În grupa imobilizărilor corporale intră:

terenurile și amenajările te terenuri;

construcțiile;

instalațiile tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

mobilierul, aparatura birotică;

echipamentele de protecție a valorilor umane și materiale, alte active corporale;

imobilizări corporale în curs și avansurile acordate pentru imobilizări corporale.

Contabilitatea imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 2, grupa 21 ,,Imobilizări corporale”, care sunt după conținutul lor economic conturi de imobilizări corporale și după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoare imobilizărilor intrate prin achizitie (404), prin producție proprie (707, 231), aduse ca aport la capitalul social (456), primite gratui (131) și cele care sunt constatate în plus la inventariere (131).

Se creditează cu valoarea imobilizărilor corporale ieșite prin distrugere, casare, vânzare (6583), retrase de asociați (456), minus la inventar (671).

Soldul final este debitor și redă valoarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la momentul respectiv.

281 ,,Amortizarea privind imobilizările corporale”

Este cont sintetic cu funcție contabilă de pasiv si de grad I rectificativ..

Se creditează cu valoarea amortizării înregistrate.

Se debitează cu valoarea amortizării ieșite o data cu ieșirea imobilizărilor.

Soldul este creditor și reprezintă amortizarea înregistrată până la momentul respectiv.4

1.1.3. Imobilizări financiare

Imobilizările financiare, cunoscute și sub numele de investiții financiare pe termen lung, alcătuiesc o categorie specială de imobilizări. Reprezintă o modalitate de plasare a excedentului de disponibilități bănești ale unei entități spre o altă entitate, ale cărei resurse financiare îi sunt insuficiente pentru evoluția sa. Ele permit entității, care a plasat disponibilitățile, obținerea unor venituri financiare, sub formă de dividende și a dobânzilor sau realizarea de beneficii, prin comercializarea valorilor financiare investite.

În grupa imobilizărilor financiare se includ:

titluri de participare posedate de filiale din cadrul grupului și al entității din afara grupului;

imobilizări financiare sub forma de interese de participare;

alte titlui imoblizate;

creanțele imoblizate.

Titluri de participare și interese de participare

Sunt drepturi sub formă de acțiuni sau titlui de valoare în capitalul altor entități, asigurând exercitarea de către entitatea deținătoare a unui control sau influențe semnificative în gestiunea entității emițătoare de titluri, cât și obținerea anuală a unui profit sub formă de dividende.

3,,Contabilitatea societăților comerciale” vol I– Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanaș, Alina Irimescu; Editura Universală București 2009, pag.211.

4 Neluța Mitea ,,Contabilitate Financiară, Editura Fundației Andrei Șaguna – Constanța 2008, pag.31,37.(curs)

Alte titluri imobilizate

Reprezintă titluri dobândite pe termen lung de entitate (prin aport sau achiziție la capital social), în vederea obținerii unor venituri financiare, fără să intervină în gestiunea entității emitente.

Creanțele imobilizate

Reprezintă creanțele legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung, activele imobilizate – acțiunile proprii și alte creanțe imobilizate.

Conturile utilizate în contabilitatea imobilizărilor financiare sunt din grupa 26 ,,Imobilizari financiare” care oglindesc existența și mișcarea acestora.

Conturile (261, 262, 263, 265) sunt după conținutul lor economic conturi de imobilizări financiare, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoare titlurilor imobilizate intrate.

Se creditează cu valoare titlurilor imoblizate ieșite.

Soldul debitor reprezintă existentul de titluri imobilizate aflate în portofoliul entității.

Contul (267),,Creanțe imobilizate” este cont de imobilizări imobilizate iar după funcția contabilă este cont de activ.

Se debitează cu creanțele imobilizate intrate în activ.

Se creditează cu ieșirile acestora.

Soldul debitor reprezintă existența de creanțe imobilizate.

Contul (269) ,,Vărsăminte de efectuat prin imobilizări financiare”este un cont rectificativ iar după funcția contabilă este de pasiv.

Se creditează cu datorile rezultate în urma achiziționării titlurilor imobilizate.

Se debitează cu achitarea datoriilor din achiziții de titluri imobilizate.

Soldul creditor sunt sumele datorate pentru titlurile imobilizate achiziționate.4

EVALUAREA, REEVALUAREA ȘI RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Recunoaștere

Un activ necorporal se menționează inițial la costul de achiziție sau de producție, iar dacă a fost raportat ca cheltuială nu mai poate fi recunoscut ca parte din costul unui activ necorporal.

Un activ necorporal în bilanț trebuie recunoscut, dacă se evaluează că va genera beneficii economice pentru societate și dacă costul său poate fi evaluat în mod credibil.

Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va da naștere unor beneficii economice pentru persoana juridică și costul activului poate fi evaluat într-un mod credibil.

O imobilizare corporală recunoscută ca activ va trebui reevaluată inițial la costul său determinat în funcție de modalitățile de intrare, iar cheltuielile ulterioare se recunosc ca și cheltuieli în perioada în care s-au efectuat.

1.2.1. Evaluarea imobilizărilor

În funcție de principiile generale de evaluare precum și de momentul în care se efectuează această operație, activele imobilizate se evaluează la următoarele categorii de valori: de intrare în patrimoniu, de inventar, de închidere a exercițiului financiar sau bilanțieră și de ieșire din patrimoniu.

1.2.1.1. Valoare contabilă sau de intrare

Se determină în momentul achiziționării, producerii sau intrării imobilizărilor în patrimoniu prin aport sau donație. Valoarea aceasta se stabilește când se are în vedere proveniența imobilizărilor astfel:

Active imobilizate achiziționate cu titlu oneros de la furnizori, se evaluează la costul de achiziție, care este alcătuit din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, comisioanele și alte acheltuieli care se realizează în vederea punerii în funcțiune a imobilizărilor.

Active imobilizate obținute din producția proprie, se evaluează la costul de producție, care se obține prin însumarea costurilor de achiziție a materiilor prime si materialelor consumabile, a altor cheltuieli directe de producție (salariile, amortizarea utilajelor etc.) și a cotei proporționale de cheltuieli indirecte, aparținând secției.

Active imobilizate aduse ca aport sau primite cu titlu gratuit, se vor evalua la valoarea de aport.

Active imobilizate obținute cu titlu gratuit sau care sunt constatate cu plus la inventariere care se evaluează la valoarea justă.

Activele imobilizate intrate prin subvenții guvernamentale la valoarea subvenției.

Activele imobilizate care sunt supuse schimbului, valoarea de intrare este dată de valoarea justă a activului intrat, egală cu valoarea justă a activului cedat (nu se permite în prezent în România).

Activele imobilizate intrate în leasing operațional, la valoarea reziduală plus taxele vamale dacă locatarul este nerezident.

Active imobilizate intrate prin leasing financiar la minimul dintre valoarea justă și valoarea actualizată a plăților minime de leasing.4

1.2.1.2. Valoarea de inventar

Numită și valoarea actuală, se determină în funcție de utilitatea bunurilor în entitate și prețul pieței la dată când se realizează inventarierea, fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.

La închiderea exercițiului financiar se va compara valoarea actuală stabilită la inventar cu valoarea contabilă, realizându-se în două moduri:

dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, va prezenta un plus de valoare care conform principiului prudenței nu se înregistrează;

dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, se rezultă un minus de valoare care se tratează astfel:

sub formă de amortizare dacă deprecierea este ireversibilă;

sub forma suplimentărilor ajustărilor sau constituirilor pentru depreciere.

Conform O.M.F.P. nr.3055/2009 prin valoarea contabilă a unui activ se reflectă valoarea la care acesta este recunoscut după ce se va deduce amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din pierdere sau depreciere de valoare.

Tot prin aceste reglementări se aduc completări extrem de adecvate privind totalitatea formelor și procedeelor ce trebuiesc parcurse pentru fundamentarea unei depreciei reale ale imobilizărilor. În sensul acesta se menționează că dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în afara constatării faptice în urma inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și interne de informații.5

5 O.M.F.P. 3055/2009,Sectiunea 8, Reguli generale de evaluare 8.1.2.(55).

1.2.1.3. Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului

Se stabilește în vederea înregistrării activelor imobilizate în bilanțul contabil.

În vederea stabilirii acestei valori se compară valoarea de intrare sau contabilă cu cea de inventar sau utilitatea, în urma căreia se pot remarca două situații:

prezența unor plusuri de valoare, atunci când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, plusuri care nu se reflectă în contabilitate, imobilizările acestea rămânând înregistrate la valoarea de intrare.

prezența unor minusuri de valoare, în cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabilă, din cauza unor deprecieri care au avut loc în timpul exercițiului financiar. Aceste minusuri se răsfrâng în contabilitate sub forma amortizărilor sau provizioanelor, așa cum deprecierea este ireversibilă, respectiv reversibilă. Imobilizările se păstrează în contabilitate la valoarea de intrare, iar în bilanțul contabil se înregistreaza valoarea contabilă netă. Valoarea de intrare se micșorează cu amortizările și provizioanele menționate în contabilitate.

1.2.1.4. Valoare de ieșire din patrimoniu

În conformitate cu O.M.F.P.nr.3055/2009 se menționează că la data ,,ieșirii din entitate, sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate sau la valoarea lor de intrare.

Activele care sunt constatate cu minus în gestiune se scad din evidența contabilă la data constatării lipsei acestora.

În momentul când se scot din evidență activele, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

1.2.2. Reevaluarea imobilizărilor

Ca regulă alternativă de evaluare, unitățile pot trece la reevaluarea imobilizărilor corporale prezente la sfărșitul exercițiului financiar, cu oglindirea în contabilitate a rezultatelor acesteia.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se realizează la valoarea justă de la data binanțului.

Determinarea valorii juste se face pe baza unor evaluări realizate, de regulă de profesioniști calificați în evaluare care fac parte din organisme profesionale în domeniu, recunoscut național si internațional.

În urma desfășurării reevaluării imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezulatată ca urmare e reevaluării și valoarea la cost istoric se cere prezentată la rezerva din reevaluare, ca un element separat în ,,Capital și rezerve”.

Pentru a reevalua un activ de natura imobilizărilor corporale sau necorporale înseamnă a înlocui valoare netă contabilă a acestuia cu valoarea justă. Valoarea justă reprezintă în general valoare de piață.

În conformitate cu IAS 16, pentru imobilizările corporale care realizează evoluții nesemnificative ale valorii lor juste, este necesară o reevaluare la intervale de 3-5 ani. Atunci cănd evoluțiile valorii juste sunt importante se recomandă o reevaluare anuală.

Cănd valoarea contabilă a unui activ crește în urma unei reevaluări, creșterea are ca rezultat și majorarea capitalurilor proprii, a rezervelor din reevaluare.

Rezerva din reevaluare inclusă în capitalurile proprii poate fi trecută în mod direct la rezultatul reportat, atunci cănd aceasta este infăptuită.6

În urma desfășurării reevaluării imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezulatată ca urmare e reevaluării și valoarea la cost istoric se cere prezentată la rezerva din reevaluare, ca un element separat în ,,Capital și rezerve”.

6 Contabilitate Financiară Aprofundată, Ediția a-II-a, vol.2; Liliana Feleagă, Nicolae Feleagă; Editura Economica – 2007; pag.75-82

1.3. CONCEPTE ȘI METODE DE DETERMINARE A AMORTIZĂRII

Amorizarea este metoda de reânnoire a capitalului investit, este o prelevare asupra beneficiilor și constituie o resursă la dispoziția entității.

Amortizarea în termeni restrânși poate fi definită ca deprecierea ireversibilă a imobilizărilor amortizabile, care în baza O.M.F.P. Nr.3055/2009 și IAS 16, amortizarea este definită ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durata de viața utilă a imobilizării.

Amortismentelor li se conferă un triplu rol: în plan economic, în plan financiar și plan juridic.

Cu ajutorul amortismentelor, din punct de vedere contabil se constată deprecierea datorată uzurii, timpului si schimbărilor tehnice pe care le suportă cea mai mare parte a imobilizărilor.7

Amortizarea simbolizează din punct de vedere economic o cheltuială a exercițiului economico – financiar. Amortizarea este considerată ca fiind acțiunea de transfer sau de distribuire a imobilizărilor asupra cheltuielilor exercițiului, pe perioada economică de utilizare a activelor amortizabile. De asemenea amortizarea permite integrarea în costurile de producție ale entității, a cheltuielilor care reprezintă investițiile necesare.

Amortizarea este considerată în anumite condiții sub aspect financiar, prezentarea unui rezultat financiar pozitiv ca un element a capacitații de autofinanțare ce permite finanțarea reânnoirii imobilizărilor.

O altă probelmă legată de amortizare este cea care se refera la bunurile amortizabile, elemente ale activului imobilizat care se depreciază în mod ireversibil și care după o perioadă de timp nu mai îndeplinesc funcțiile lor.

Sunt eliminate din câmpul amortizării bunurile a căror utilizare este nelimitată în timp, ca și terenurile sau investițiile financiare, eventuala depreciere a acestora este remarcată prin intermediul provizioanelor.

Cei specializați în domeniu consideră că amortizarea poate fi de mai multe tipuri:

amortizare tehnică (industrială);

amortizare contabilă;

amortizare fiscală.

Amortizarea tehnică oglindește recuperarea cheltuielilor de producție pentru realizarea imobilizărilor, pe perioada normală de funcționare a acestora.

Amortizarea contabilă simbolizează diminuarea valorii bunului în urma deprecierii prin folosirea lui de către entitate într-un interval de timp, invechirii, dezvoltării tehnice, concurenței sau altor cauze. Diminuarea valorii bunului pentru a se concretiza într-o formă de amortizare trebuie să înfățișeaze un caracter ireversibil, putându-se delimita de noțiunea de provizion. Deducerea amortizării se face din valoarea de amortizare a bunului pentru determinarea valorii nete contabile.

Amortizarea fiscală ilustrează echivalentul valoric al deprecierii fizice și morale a imobilizărilor identificate de organele fiscale, ca cheltuială de exploatare, scăzându-se din veniturile care au fost luate în calcul la determinarea impozitului pe profit.

Metoda de amortizare utilizată trebuie să oglindească modul în care beneficiile economice aduse de acest activ sunt menționate de către entitate. Prin urmare, entitățile care aplică Standardele Internaționale de Raportare Fininciară, vor menționa în contabilitate doar amortizarea contabilă calculată, care are la bază argumentele economice, și nu amortizarea fiscală, stabilită conform reglementărilor fiscale in viguare. Diferențele apărute între rezultatul contabil și rezultatul fiscal vor da naștere impozitelor amânate.8

Amortizarea reprezintă în esența o noțiune rectificativă, cu ajutorul căruia se corectează valoarea contabilă de intrare a unei imobilizări, adică stabilim valoarea netă sau valoarea reală contabilă a activului respectiv:

VNC = Vi – A

unde:

VNC = valoarea netă contabilă

Vi = valoarea de intrare

A = amortizarea calculată pâna la data respectivă

Amortizarea este consecința unui procedeu de repartizare logică și sistematică a costului imobilizărilor, folosit astfel încât să se impute o parte din acest cost fiecărui exercițiu care va beneficia de întrebuințarea respectivelor imobilizări.

7 Iacob Petru Pantea,Gheorghe Bodea-,,Contabilitate financiara”, Editura Intel Credo 2011

8 Ghimiș Adela Mădălina – ,,Amortizarea imobilizarilor corporale” 2010, Tribuna economică, nr.31; pag.60.

1.3.1. Factori ce influențează calculul amortizării

Factorii ce influențează calculul amortizării sunt:

Costul semnifică prețul net de achizitie, împreună cu toate cheltuielile la momentul respectiv privind transportul și pregătirea activului pentru exploatare. Costul înseamnă suma plătită în numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații realizate pentru achiziționarea unui activ, la data când a fost achiziționat sau când s-a construit acesta.

Amortizarea se calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supuse

amortizării.

Valoarea reziduală a unui activ reprezintă recuperarea netă, sau valoarea de schimb la data estimării scoaterii din funcțiune. Valoarea reziduală redă valoarea netă pe care o entitate economică estimează că o va obține pentru un activ la consumarea duratei de viată utilă a acestuia, după deducerea anticipată a costurilor sau construcției acestuia.

Valoarea de amortizare reprezintă costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care a fost scăzută valoarea reziduală, ce va fi repartizată pe toata durata de funcționare a acestuia.

Durata de viată utilă (estimată) este perioada în timpul căreia se estimează faptul că entitatea va utiliza activul supus amortizării, numărul de unităti realizate sau a unor unități de același fel ce se estimează că vor fi dobândite de entitate prin folosirea activului respectiv.

Durata de utilitate va trebui să se revadă periodic și dacă previziunile nu sunt asemănătoare cu estimările anterioare, cheltuielile cu amortizările exercițiului în curs și ale exercițiilor viitoare impun ajustarea acestora.

Durata de utilitate se poate prelungi pe o perioadă mai îndelungată ca urmare a cheltuielior ulterioare privind activul, ce îmbunătățește starea acestuia dincolo de gradul de performanță inițial.

Unele evoluții și transformări tehnologice a pieței produselor corespondente pot sa ducă la reducerea duratei de utilizare a activului. În cazul acesta cota de

amortizare și durata de utilitate sunt ajustate pentru exercițiul financiar în curs și pentru exercițiile următoare.

În România în prezent nu se ține cont de mărimea valorii reziduale pentru calculul amortizării imobilizărilor. Așadar valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale sau necorporale este egală cu valoarea sa contabilă.

Din punct de vedere economico – conceptual amortizarea este o cheltuială, iar conform concepției finaciare este o modalitate de reânnoire a capitalului investit.

1.3.2. Metode de determinare a amortizării

Amortizarea, în conformitate cu IAS 16 ,,Imobilizări corporale”, este definită ca ,,alocarea sistematică a valori amortizabile a unui activ pe întraga sa durată de viață utilă”. Modul de amortizare trebuie să proiecteze ritmul în care sunt întrebuințate avantajele economice viitoare ca urmare a utilizării activului.

Normele IAS 16 si IAS 36 nu constrâng impunerea anumitelor metode de amortizare, ci propun persoanelor care conduc societatile comerciale, ca în alegerea metodei să țină cont de ritmul real de epuizare a avanantajelor economice ale activelor imobilizate în cauză.

Utilzarea unei anumite metode de amortizare îngăduie redistribuirea cheltuielior cu amortizarea peste durata de utilizare a imobilizărilor.

Există o serie de metode de amortizare care pot fi folosite pentru a atribui în mod sistematic valoarea amortizabilă a unui activ în timpul duratei sale de viața utilă.

Fiecare metodă dezbate același proces de amortizare, însa în proporții diferite; scopul fiind același, dobândirea fondului de amortizare. Acțiunea fiind urmată de influențe și consecințe economico – financiare distincte de la o metodă la alta.

1.3.2.1. Modalități de amortizare practicate în țările cu economie de piață

Pe plan internațional, ansamblul metodologic al amortizării este mai bogat, el cuprinzănd:

Metoda amortizării lineare

metoda amortizării funcționale;

metodele amortizării accelerate:

metoda amortizării degresive cu normă constantă;

metoda amortizării proporționale cu ordinea numerică inversă a anilor;

metoda specială de amortizare;

metoda amortizării bazată pe valoare;

metoda de impunere axată pe înlocuire sau cesiuni;

metoda de amortizare pe grupe de valori active;

metoda de amortizare cu dobânzi compuse.

Metoda lineară indică o cheltuială constantă pe timpul duratei de viață utilă a activului. Costul activului este redistribuit uniform pe durata estimată de funcționare a activului, bazându-se pe premiza că amortizarea depinde doar de trecerea timpului.

În acest program de amortizare lineară sunt constatate trei aspecte importante:

amortizarea anuală este egală în fiecare an;

amortizare cumulată crește constant și uniform;

valoarea rămasă de amortizat descrește uniform până când va ajunge la valoarea reziuduală.

Metoda amortizării producției se bazează pe premiza că amortizarea este doar rezultatul exploatării, mărimea ei fiind calculată în funcție de utilizarea concretă a bunului, iar trecerea timpului nu are importanță în procesul de amortizare.

Metoda amortizării degresive decurge dintr-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul timpului de viața utilă a activului.

Există două metode de amortizare degresivă :

metoda cotelor descrescătoare;

metoda cotelor constante.

Metodele amortizării regresive (accelerate) țin cont de faptul că modificarea continuă a tehnologiilor provoacă o pierdere rapidă a valorii de utilizare a unor echipamente (prin punctul de vedere al serviciilor oferite). Prin urmare, este mai practic repartizarea unei amortizări mai mari în primii ani de exploatare a activului decât în ultimii ani.

În Franța, societățile obligate să aplice IFRS în conturile consolidate au cerut insistent să poată publica totalitatea situațiilor financiare, conform aceluiași referențial, pentru a împiedica retratările costisitoare. O examinare a CNC (Consiliul Național al Contabilității) a condus la hotărârea de amânare a unei asemenea alegeri până la finalizarea inventarierii și examinarea divergențelor dintre reglementările naționale și regulile IFRS.

S-a găsit o soluție de compromis pe termen scurt a acestor intreprinderi, dându-le permisiunea să țină contabilitatea conform IFRS, dar nu și să publice situațiile financiare potrivit acestui referențial.

În prezent, puține țări au rezolvat repede și definitiv asimilând opțiunile conținute în reglementările europene. Se pot intrevedea câteva tendințe cu câteva excepții: majoritatea țărilor membre pot menționa ca opțiune și nu vor să impună aplicarea normelor IFRS în conturile consolidate ale instituțiilor necontate.9

1.3.2.2. Regimuri de amortizare utilizate în România

Sistemul contabil al unei țări este marcat de o serie de factori cum ar fi: factori din sistemul juridic, sistemul fiscal, sistem economic, sistem politic, de nivelul inflației precum și de modul de finanțare dominant al agenților economici. Acest lucru duce la diferențieri semnificative de la un sistem contabil național la altul.

Cea mai mare parte a unităților economice din România, începând cu anul 2006 aplică Reglementările contabile în conformitate cu Directivele europene. Directiva a IV-a europeană privind conturile anuale și Directiva a VII-a privind

conturile actualizate consolidate și modificate prin O.M.F.P. Nr.3055/2009 care sunt aplicate de la 1 ianuarie 2010.

În țara noastră, în ceea ce privește sistemul contabil, reglementările în domeniu au în vedere în primul rănd, conformitatea cu Directivele Comunității Economice Europene (Directiva a IV-a și a VII-a) iar apoi cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

De asemenea au fost actualizate și Directivele europene, preluând unele reglementări și concepte cuprinse în IFRS/IAS. Acestea se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări la organele naționale de reglementări contabile, cuprizând două categorii de norme: obligatorii și opționale.

În conformitate cu IFRS 5 amortizarea activelor necurente posedate în ,,vederea vănzării si a activelor ce fac parte dintr-un grup de active deținut în vederea vânzării încetează să se mai înregistreze de la data clasificării lor în această categorie”.

În țara noastră, totalitatea normelor și legiilor privind aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active necorporale și corporale, stabilește norme si reguli regimului metodologic al amortizării.10

Unitățile economice care execută activități cu caracter economic, amortizează mijloacele fixe folosind unul din următoarele regimuri de amortizare:

amortizare lineară;

amortizare degresivă;

amortizare accelerată.

mortizare calculata pe unitate de produs.

Pentru un mijloc fix amortizabil, regimul de amortizare se determină conform următoarelor reguli:

în cazul construcțiilor, se întrebuințează metoda de amortizare lineară;

în cazul echipamentelot tehnologice, a mașinilor, uneltelor și instalațiilor, ca și pentru computere si echipamente specifice acestora, contribuabilul poate să aleagă metoda de amortizare lineară, degresivă sau accelerată;

în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, entitatea poate să aleagă metoda de amortizare lineră sau degresivă.

9 Neculai Tabără, Emil Horomnea, Mirela-Cristea Mircea ,,Contabilitatea Internațională” Ediția a-II-a, Editura Tipo Moldova – Iași 2010.

10 Sorin Nicolae Bordea, Ludovica Brebana, Monica Violeta Achim ,,Contabilitatea Financiară Conformă cu Directivele Europene O.M.F.P. 3055/2009, Editura Risoprint Cluj-Napoca 2011, pag.31.

1.4. AJUSTĂRI PRIVIND DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

În Standardele Internaționale de Raportare Financiară deprecierea este definită ca un proces prin care valoarea contabilă a unui activ va scade sub valoarea sa recuperabilă. În ansamblu, termenul de depreciere cuprinde atât reducerea valorii activului în timp în urma utilizării lui, cât și deprecierea de valoare ca urmare a factorilor interni și externi care afectează activitatea entității.11

Din punct de vedere al înregistrării în contabilitate, valoarea amortizării trebuie recunoscută ca o cheltuiala, conform cu IAS 16 ,,Imobilizări corporale” și cu IAS 38 ,,Active necorporale”. Valoarea deprecierii cum este definită în IAS 36 ,,Deprecierea activelor”, va trebui recunoscută ca și cheltuială în contul de profit și pierdere, exceptând situația în care activul este înregistrat la valoarea reevaluată.

Sunt descrise două metode contabile în literatura de specialitate pentru evaluarea activelor imobilizate în situațiile financiare: metoda amortizării și metoda deprecierii. Aceste două metode pornesc de la ideea că valoarea activelor este influențată de o depreciere ireversibilă, având drept consecință recunoașterea unei amortizări precum și de o depreciere reversibilă, avănd drept rezultat recunoștarea unui provizion pentru depreciere.

Potrivit regulilor de evaluare de bază, imobilizările corporale se prezintă în bilanț la valoarea de intrare din care se deduc ajustările însumate de valoare.

Aceste ajustări de valoare conțin, pe de o parte amortizările calculate în funcție de durata de utilizare economică repartizată activului și ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Ajustările pntru deprecierea imobilizărilor corporale se obțin de regulă, prin compararea valorii contabile nete cu valoarea de inventar.

Ajustările de valoare includ toate corecțiile menite să țină seama de diminuările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă diminuarea este sau nu definitivă.

Ajustările de valoare sunt:

ajustări provizorii (deprecieri reversibile), denumite ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

ajustări permanente (deprecieri ireversibile), denumite și amortizări.

Standardul IAS 36 tratează deprecierea activelor, excluzând activele care sunt analizate de alte standarde (contractele de construcții, stocurile, impozitele, instrumentele financiare, imobilele de plasament și activele tratate în standardele de raportare financiară IFRS 4 si IFRS 5).

Așa cum reiese din acest tratat ,,Deprecierea activelor” în situația în care la alcătuirea situațiilor financiare se găsesc indicii că un activ a fost depreciat ,,valoarea contabilă (ajustată cu amotizarea cumulată, acolo unde este cazul) a unui activ trebuie adusă la valoarea recuperabilă, dacă valoarea recuperabilă este mai mica.” În cazul acesta se va consemna o pierdere de valoare printr-un cont de cheltuieli sau rezerve din evaluare, daca activul a fost înainte reevaluat precum și o creditate a contului de activ depreciat.12

11 Sorin Nicolae Bordea, Ludovica Breban, Monica Violeta Achim ,,Contabilitate financiară conform cu Directivele Europene”O.M.F.P.3055/2009, editura Risoprint Cluj-Napoca 2011.

12 Ladislau Possler, Gheorghe Lambru, Bogdan Lambru ,,Contabilitatea Intreprinderii”, Ediția a X-a, Editura Fundației ,,Andrei Șaguna”, Constanța 2010.

CAPITOLUL II

STUDIUL DE CAZ.

PREZENTAREA SOCIETĂȚII ,,DIMAR” S.A.

2.1. SCURT ISTORIC AL FIRMEI

Societarea ,,DIMAR” S.A. s-a inființat în 1991 în baza HG 19/1991 prin desprinderea din Inteprinderea de Exploatare Portuală a MTTC c Constanța. Înca din 1957 a prestat servicii de remorcaj portual pentru navele maritime care făceau escală în porturile romănesti – Constanța, Midia, Mangalia.13

Societatea ,,DIMAR” S.A. este înregistrată la registrul Comerțului din Județul Constanța, sub număr J13/658/1991, cod unic de înregistrare la Oficiul Comerțului RO1874241, cu sediul social în Constanța, Incinta Port, Dana 0. Piața regelmentată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de RASDAQ.

Capital social subsris și vărsat este de: 6.500.110 lei și este o societate pe acțiuni.

În ultimii ani Societatea ,,DIMAR” S.A. și-a clădit o reputație demnă de încredere iar eficiența serviciilor sale a fost surprinzătoare.

Portul Constanța a devenit cel mai mare și solicitat port din din sud – estul Europei și în ideea de face față cerințelor căt mai crescute Societatea ,,DIMAR” S.A. a fost într-o continuă dezvoltare.

Astăzi Societatea ,,DIMAR” S.A. este una dintre cele mai mari companii de remorcaj din portul Constanța și are cca.240 de angajați, o flotă de 12

remorchere și o reputație cucerită de-a lungul timpului pentru asigurarea și calitatea serviciilor.

În activitatea de bază a Societății ,,DIMAR” S.A. care este remorcajul naval impactul cu mediul se produce în momentul manevrelor. Entitatea dispune de instalații de marpolizare în vederea deversărilor eventualelor scurgeri de carburanți și lubrefianți.

Privind managementul riscului ca element de baza a obiectivelor societății este atragerea continuă de noi clienți printr-o calitate exemplară a serviciilor.

Păna în momentul de fața nu s-au înregistrat litigii cu privire la încălcarea legislației în ceea ce privește protecția mediului.

La Societatea ,,DIMAR” S.A. nu s-au înregistrat cheltuieli pentru cercetare în anul 2012, cel mai important sector fiind cel de susținere de marketing.

Achizițiile în anul 2013 sunt de 5.383.623 lei reprezentând un remorcher portual de 5.340.821 lei, echipamente navale, copiator și calculator. Tot în anul 2013 au fost plătite avansuri pentru achiziționarea a două remorchere în sumă de 6.989.226 lei. În ceea ce privește înstrăinările se consemnează că acestea sunt în suma de 22.030 lei și se referă la 7 plute salvare, 4 calculatoare, generator acetilenă și instalație de sudură.

13 Hotararea HG.19/1999 privind înființarea unor administrații cu statut de regie autonomă și societăți comerciale pe acțiuni din domeniul transporturilor navale, Act emis de: Guvernul României.

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 9 din 17 ianuarie 1991

2.1.1. Elemente de evaluare generală

Tabel 2.1.Elemente de evaluare generala pe anul 2013.

-in lei-

Sursa:Date preluate și prelucrate personal din bilantul contabil și contul de profit și pierdre pe anul 2013.

2.1.2. Evaluarea nivelului tehnic și de aprovizionare al societății

Serviciile de remorcaj precum și de manevrare a navelor efectuate în anul 2013 deține o pondere re 94,1% în venituri și în cifră de afaceri pentru activitatea de legare – dezlegare nave deține 5,9% din cifra de afaceri și din venituri.

Un produs nou pe care l-a avut în vedere entitatea este efectuarea de reomorcaje internaționale pentru care este nevoie de un remorcher de linie a carei valoare va fi de 4 – 5 milioane euro, obiectiv însa nerealizat în 2013.

Sursele de aprovizionare pentru materialele consumabile sunt indigene și sunt surse sigure.

Piesele de schimb cele mai importante se importa în special din Anglia și Olanda.

2.1.3. Evaluarea activității de vânzare, descrierea situației concurențiale

Evoluția vânzărilor se prevede pozitivă atat pe termen lung cât și mediu.

Principalul competitor al Societații ,,DIMAR” S.A. este CANAL SERVICE S.R.L. din portul Constanța.

Societatea ,,DIMAR” S.A nu are o dependență elocventă față de un clinet sau un grup de clienți, ea are relații contractuale cu peste 100 de clienți.

2.1.4. Evaluarea prezentării aspectelor legate de angajații entității precum și a conducerii Societății ,,DIMAR” S.A.

Societatea are un număr de 240 de angajați la 31.12.2013, având o pregătire corespunzătoare, fiind absolvenți de licee de specialitate și a Institutului de Marină. Gradul de sindicalizare a forței de munca este e 95%.

Angajații la Societatea ,,DIMAR” S.A. sunt repartizati pe categorii de meserii și grad de specializare pentru fiecare în parte, după volumul de activitate, tehnologiile de lucru folosite și alte criterii sociale pentru activitatea de exploatare portuala (docheri, operatori dana, funcționarii si cei aflati în conducere).

Evoluția ponderii serviciilor pe categorii în C.A: manipulări, depozitări, alte servicii.

Relațiile dintre angajați și manageri sunt bune și nu s-au înregistrat elemente conflictuale.

Prezentarea conducerii și administratorilor Societății „DIMAR” S.A.

Tabel 2.2. Prezentarea conducerii și administratorilor

Sursa:Raport Anual conform RegulamentuluiC.N.V.M.nr.1/2006 pentru exercitiul financiar 2013

Asigurarea conducerii Societății se face de către Consiliul de Administrație, care include un număr de 7 membrii, aleși în întrunirea A.G.A. prin metoda votului comun.

Organizarea conducerii entității este realizată grafic în figura:

.

Figura: 2.1 Organizarea conducerii entității

2.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE LA

SOCIETATEA ,,DIMAR” S.A.

În conformitate cu statutul de funcționare aprobat, obiectul principal de activitate al Societații ,, DIMAR” S.A. este de desfașurare a activităților de servicii anexe transport pe apă – cod CAEN 5222, cod CAEN 6322.

Serviciile oferite de Societatea ,, DIMAR” S.A. sunt în conformitate cu standardul ISO 9001.

Remorcajul navelor, în porturile Constanța, Mangalia și Midia;

Manevrarea în port și radă a navelor romănesti și străine;

Legarea și dezlegarea navelor la și de la cheu;

Remorcarea în caz de avarii, incendii și salvarea persoanelor;

Remorcarea platformelor petroliere maritime;

Remorcaje maritime între porturile romănesti și străine.

Obiectivele companiei de remorcaj ,,DIMAR” S.A. sunt de a furniza partenerilor servicii de cea mai bună calitate și avantajoase avâd la baza un personal foarte bine pregătit si experimentat:

certificate în conformitate cu standardele internaționale ale Convenției STCW'95;

apți din punct de vedere medical;

bune cunostințe de limba Engleză;

buna experiență la bordul remorcherelor;

cursuri IMO conform funcțiilor pentru care sunt pregătiți.

Obiectivul companiei este de a asigura calitatea, eficiența, siguranța și rapiditatea serviciilor în conformitate cu toate regulile și standardele Naționale și Internaționale, toate la costuri competitive.

2.3. PREZENTAREA COMPARTIMENTULUI DE CONTABILITATE, ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII LA SOCIETATEA ,,DIMAR” S.A.

Sarcinile ce rezultă din Legea nr.82/1991,14 republicată și completată a contabilității privind organizarea și conducerea la zi a contabilității sunt respectate, înregistrările în contabilitate făcându-se în mod sistematic si cronologic pe baza documentelor justificative. Operațiunile înscrise în conturile cuprinse în balanța de verificare corespund conținutului lor economic.

14 Legea nr.82/1991 ,,Legea contabilității”

Sunt întocmite balanțele analitice pentru conturile înscrise în balanța de verificare sintetică.

Sunt ținute la zi registrele prevăzute le Legea nr.82/1991, republicată și completată a contabilității: Registrul jurnal,Cartea mare, Registrul inventar.

Situațiile financiare completate la 31.12.2013 au fost întocmite sub responsabilitatea conducerii Societății.

Balanța de verificare finală, premergătoare bilanțului contabil pe 2012 s-a întocmit prin prelucrarea datelor din conturile sintetice si analitice.

Toate cheltuielile de exploatare corespund peroadei de gestiune repectându-se în modul acesta principiul independentei exercițiului.

Bilanțul contabil este întocmit în concordanța cu prevederile legale pe baza datelor din balanța de verificare a conturilor sintetice, posturile înscrise în bilanț corespund cu soldurile conturilor din balanța de verificare sintetică.

Evaluarea patrimoniului la Societatea ,,DIMAR” S.A. este făcută în conformitate cu reglementările legale in viguare. Mijoacele fixe sunt înregistrate la valoarea rămasă în bilanț. Creanțele și obligațiile în valută s-au înregistrat conform Legii 82/1991,,Legea contabilității” republicată și O.M.F.P. nr.3055/2009.

Bilanțul împreună cu contul de profit și pierdere precum și situația fluxurilor de trezorerie reprezintă cele mai importante situații financiare utilizate în analiza unei companii.

Nu se prevăd păna în momentul de față elemente, tendințe, evenimente care să afecteze lichiditatea societății.

În anul 2013, s-au realizat cheltuieli de capital în valoare de 12.372.849 lei care au contribuit la diminuarea semnificativă a lichiditatilor.

Activele Societății ,,DIMAR” S.A. sunt remorcherele pentru menevrarea navelor și sunt amplasate pe apa la cheul navelor tehnice din port. Gradul de uzură al proprietătilor entității este de19%.

Piața valorilor mobiliare emise de Societatea ,,DIMAR” S.A.

Valorile mobiliare ale Societații se tranzacționează pe piața RASDAQ din România.

Descrierea politicii Sociatății cu privire la dividende

Precizarea dividendelor cuvenite care au fost plătite în ultimii trei ani.

În toată această perioadă au fost respectate termenele stabilite de A.G.A. și dividentele au fost virate prin mandat poștal. În anul 2013 Societatea nu plătește dividende înregistrand pierdere la 31 .12.2013.

Tabel 2.4. Distribuirea dividendelor pe anii 2011-2013

în lei –

Sursa…………………………………………………………………

2.3.1. Situația activelor imobilizate și a amortizării activelor imobilizate la data de 31.12 2013

Tabel 2.5. Situația activelor imobilizate la 31.12.2013

în lei –

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

Tabel 2.6. Situația amortizării activelor imobilizate la 31.12.2013

– în lei –

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilațtul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

2.3.2.Situația financiară a societății la 31.12.2013

Tabel 2.7. Situația financiaă a Societății la 31.12.2013

-in lei-

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilantul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

2.3.3. Amortismente

Tabel 2.8. Amortizările pentru depreciere au evoluat astfel:

– în lei-

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

La sfărșitul exercițiului financiar Societatea ,,DIAMR” înregistrează un volum total al creanțelor în suma de 4.554.504 lei care se regăsește ăn următorul tabel:

Tabel: 2.9. Volumul total al creanțelor

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

La 31.12.2013 situația datoriilor este în suma de 2.843.933 lei pe care o voi prezenta în urmnatorul tabel:

Tabel: 2.10. Situația datoriilor

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

2.4. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO –FIANCIARI ÎN PERIOADA 2009 – 2013

Prezentartea unei analize a situației economico – financiare actuale la Societatea ,,DIMAR” S.A. se face comparativ pe ultimii cinci ani cu referire la: elemente de activ si de pasiv, numerar, disponibilități lichide și profituri reinvestite.

în lei –

ANEXA1

Prezentarea bilantului in perioada 2009-2012

Contul de profit și pierdere, provizioane, dividende declarate și plătite, nivelul numerarului cash flow, numerar înregistrat la începutul și sfărșitul perioadei.

în lei –

ANEXA2

Principalii indicatori economico – financiari în perioada 2009-2013

Primul indicator din tabelul analizat este cifra de afaceri.

Cifra de afaceri este prezentată la dimensiune netă, prin excluderea reducerilor comerciale acordate clienților și a TVA. Cifra de afaceri este unul dintre cei mai importanți indicatori economico – financiari, pentru că permite aprecierea activității de producție și comercializare a firmei, în ceea ce priveste poziția concurențială pe care a cucerit-o.

Cifra de afaceri al socieatatii ,,DIMAR” S.A a înregistrat o oscilație în acești 5 ani analizați, astfel de la 18.922.336 lei inregistrati în 2009 a realizat o creștere pana in 2012 la 30.904.410 lei urmând ca apoi să înregistrteze o scădere semnificativă în ultimul an la 21.100.649 lei. Acesta scadere s-a realizat in urma reducerii traficului portual,stuctura cifrei de afaceri s-a realizat in principal din: prestari servicii portuale (remorcaj).Acest aspect este unul în descrestere in ultimul an pentru aprecierea valorii societății.

Figura: 2.2. Evoluția cifrei de afaceri

Al doilea indicator economico – financiar analizat la Societatea ,, DIMAR” S.A este indicatorul venituri totale.

Acest indicator include sumele sau valorile încasate sau de încasat, producția stocată în cursul exercițiului, producția imobilizată, veniturile financiare, venituri extraordinare.Acestea din urmă având caracter conjunctural, ele apar generate doar de despăgubirile primite de firmă în cazul unor calamități care au avut loc.

Veniturile firmei analizate pe ultimii cinci ani au înregistrat o creștere treptata din 2009 de la valoarea de 19.390.219 lei ajungând la valoarea de 33.232.846 lei in anul 2012, ca mai apoi să scadă destul de mult în anul 2013 la valoare de 23.091.707 lei.

Acestă evoluție este reprezentată prin :

Figura: 2.3. Evoluția veniturilor totale

Cheltuielile totale ale unei entiăți sunt reprezentate din sumele sau valorile vărsate sau de vărsat, costurile privind amortizările, ajustările precum și valoarea contabilă a elementelor de activ cedate (imobilizări, titluri de plasament).

Analiza cheltuielile totale la Societatea ,,DIMAR” S.A.in ultimii cinci ani este prezentata astfel: pe tot parcursul acestor ani cheluielile au inregistrat o fluctuatie diferita dar nu prin variatii bruste incepand cu anul 2009 de la valoarea de 20.744.520lei a inregistrat o crestere in 2010 dupa carea a scazut in 2011, ………………………………

Acesta evoluție este reprezentată prin :

Figura:2.4.Evoluția cheltuielilor totale

Profitul brut anual redă soldul pozitiv dintre venituri și cheltuieli, înregistrat în bilanțul contabil al firmei și în contul de profit și pierdere. Mărimea profitului brut arată eficiența activității Societății ,,DIMAR” S.A. profitabilitatea și rentabilitatea acesteia. Profitul brut reprezintă baza de calcul a impozitului pe profit.

Atăt veniturile căt și cheltuielile au înregistrat o evoluție descendentă în periaoada analizată, profitul brut obținut de firmă a fost pe minus în 2013, iar acest fapt se datoreaza creșterii cheltuielilor totale ale firmei comparatat cu ritmul de lucru și valoarea absolută de creștere a veniturilor acestora

Profitul brut în anul 2009 a fost în valoare de 1.354.301 lei, după care a rezultat o crestere pana în 2012 în valoare de 7.200.223 lei, urmămd ca apoi să aibă o scadere foarte bruscă în 2013 la valoarea de 494.068 lei.

Acestă evoluție este reprezentată prin :

Figura: 2.5. Evoluția profitului brut

Impozitul pe profit este un impozit direct și privește contribuția entității datorată statului din rezultatul perioadei.

La Societatea ,,DIMAR” S.A. valoarea impozitul pe profit pe ultimii cinci ani a oscilat cand in crestere,cand in descrestere pornind de la 743.721 in anul 2009 ajungand in 2012 la valoarea de 1.148.776,dupa care s-a inregistrat o scadere brusca in untimul an ajungand la valoarea de 11.000 lei.

Acestă evoluție este reprezentată prin :

Figura: 2.6. Evoluția impozitului pe profit

VENITURILE ȘI CHELTUIELILE PE 2013

Tabel: 2.11. Veniturile și cheltuielile pe 2013

Sursa: Date preluate și prelucrate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere pe anul 2013.

Figura: 2.7. Situașia veniturilor pe 2013

Figura: 2.8.Situația cheltuielilor pe 2013

Figura: 2.9. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari în perioada 2009-1013.

2.5. MANUALUL DE POLITICI CONTABILE PRACTICATE DE SOCIETATEA ,,DIMAR” S.A.

2.5.1.Informații generale legate de politicile contabile

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.

Conducerea societatii economice ,,DIMAR” S.A. a stabilit politicile contabile pentru operațiunile derulate, descrise în prezentul manual.

Aceste politici au fost alaborate având în vedere specificul activității și strategia adoptată de entitate.

Politicile contabile au fost elaborate astfel încât ca să asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații:

relevanța pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice;

credibile, în sensul ca :

– reprezintă fidel activele, datoriile, poziția financiară și excedentul

sau pierderea societatii;

– sunt neutre, lipsite de influențe;

– sunt prudente;

– sunt complete sub toate aspectele semnificative.

c) comparabile, în sensul că utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale entității în timp.

O dată ce politicile contabile ale societati ,, DIMAR” S.A. au fost stabilite în mod adecvat, este important ca acestea sa nu fie modificate în timp. Astfel, se asigură o bază consecventă, de la un an la altul, de reportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu ușurință de către utilizatori. Aceasta înseamnă ca orice variație a rezulatatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuații reale ale activității societații și nu reprezintă doar influența modificărilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin urmare să detecteze tendințele pe termen lung ale rezultatelor și fluxurilor de numerar ale societății.

De aceea dacă există moificări aduse policticii contabile , este necesar ca ele să fie evidențiate în notele explicative, pentru ca utilizatorii să poată analiza:

Corectitudinea și necesitatea noii politici contabile;

Influența politicii asupra rezulatelor raportate, aferente perioadei;

Tendința reală a rezultatelor activității intreprinderii.

Politicile contabile ale societatii ,,DIMAR” S.A. cuprind, dar nu se limitează la următoarele aspecte:

recunoșterea veniturilor;

recunoștearea și amortizarea activelor corporale și necorporale;

capitalizarea costurilor indatorarii și a altor cheltuieli;

contractele de construcții;

investiții în bunuri imobiliare;

instrumentele și investițiile financiare;

operațiunile de leasing;

stocurile;

impozitele;

provizioanele;

conversia valutară și acoperirea riscului valutar;

definirea centrelor de costuri și baza de alocare a costurilor pe segmente;

definirea numerarului și a echivalentelor de numerar;

fondurile nerambursabile;

contabilitatea de gestiune;

tranzacții cu părti afiliate.

2.5.2. Cadrul general de raportare

Organizarea si conducerea contabilitații

Societatea ,,DIMAR” S.A. are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit legii contabilității 82/1991 republicată, și a O.M.F.P. 3055/29.10.2009 cu modificările ulterioare, precum și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoșterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice trebuie să asigure înregstrea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditori financiari și comerciali, clienșii, instituțiile publice și alti utilizatori.

Contabilitatea se ține în limba româna și în monedă națională.Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistart în contabilitate, după caz.

Societatea ,,DIMAR” S.A. are obligația să efectueze inventariere generală a elementelor de activ și de pasiv deținute, cel puțin o data pe an, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a Societății ,,DIMAR” S.A. sunt situații fianciare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfasurată.

Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la societatea ,,DIMAR” S.A.revine administatorilor.

Societatea ,,DIMAR” S.A. organizează și conduce contabilitatea în cadrul serviciului financiar – contabilitate, condus de către șeful serviciului aflat în subordinea directorului economic, ambele persoane avănd studii economice superioare. Directorul economic răspunde, împreună cu personalul din suborbine, de organizarea și conducerea contabilității în condițiile legii.

Situațiile financiare anuale

Documentele oficiale de prezentare a situației economico–financiare a societatii ,,DIMAR” S.A. sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii pentru organizațiile fără scop patrimonial, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată în exercițiul fiananciar încheiat.

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaistic.

Durata exercițiului financiar este de 12 luni.

Societatea ,,DIMAR” S.A. aplica Reglementările contabile cu Directiva a –IV-a a Comunităților Economice Europene.

Deoarece societatea ,, DIMAR ” S.A. organizează contabilitatea în partidă dublă , ea trebuie să publice situațiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situațiile financiare anuale, raportul administatorilor și raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori după caz.

2.5.3. Principii și politici contabile privind activele imobilizate la Societatea

,,DIMAR” S.A.

Elemetele prezentate în situațiile financiare anuale ale societatii ,,DIMAR” S.A. se evaluează în conformitare cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.

principiul continuității activității;

principiul permanenței metodelor;

principiul prudenței;

principiul independenței exercițiului;

principiul evaluării separate a elementelor de activ și datorii;

principiul intangibilității;

principiul necompensării;

principiul prelevanței economicului asupra juridicului

principiul pragului de semnificație.

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situațiile financiare din anul curent.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viață utilă.

Valoarea reziduală este valoarea estimată pe care o entitate o va obține din cedrea unui activ, după scăderea costurilor de cedare estimate ( presupunând că activul are deja vechimea și se gasește în stare preconizată la sfărșitul duratei sale de viața utilă).

Valoarea amortizabilă reprezintă costul unui activ sau alta valoare care a fost substituită costului, minus valoarea reyiduală a activului.

Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal trebuie să fie alocată pe o bază sistematică de-a lungul celei mai bune estimări a duratei sale de viată.

Metoda de amortizare trebuie să reflecte modul în care activul aduce beneficii economice. Revizuirea perioadei de amortizare și a metodei de amortizare trebuie efectuată cel puțin la sfarșitul fiecărui exercițiu financiar.

Managementul societatii economice ,, DIMAR” S.A. poate decide ca un activ să fie cedat după o perioadă specificată de timp, prin urmare durata de viață utilă a unui activ poate fi stabilită ca fiind mai scurtă decat durata sa economică.

Societatea ,,DIMAR” S.A. aplică ca metodă de amortizare:

Metoda lineară – are ca rezultat o cheltuială constanta de-a lungul duratei de viață utilă.

Atunci când managementul societatii ,,DIMAR” S.A. decide utilizarea amortizării accelerate în scopuri fiscale sau stabilește durate de viața utile diferite de cele stabilite prin lege, evidența operativă a mijloacelor fixe trebuie ținută distinct pentru necesităti contabile si fiscale.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locatie de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către societatea ,,DIMAR” S.A. care le are în proprietate.13

13 Manualul de Politici si Proceduri Contabile

CAPITOLUL III

STUDIUL DE CAZ PRIVIND AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR LA SOCIETATEA ,,DIMAR” S.A. PARALELĂ ÎNTRE METODELE DE AMORTIZARE

Studiul meu la Societatea ,,DIMAR” S.A.este asa cum am prezentat în capitalul al doilea pe perioada 2009-2013. Toate datele sunt relevante din documentele economico-financiare ale societății începand cu anul 2009.

Elementele de statistică ale Societații le avem și sunt prezentate din 2009-2013, iar pentru anul 2013 redau contabilitatea imobilizărilor prin intrări si ieșiri.

3.1. IMOBILIZĂRI ÎN STOC

La sfârșitul perioadei analizate în urma bilanțului, volumul stocurilor este de 824.169 lei în valoare neta, reprezentând în principal obiecte de inventar și materiale consumabile în suma de 821.157 lei, mărfuri în suma de 2.819 lei și ambalaje în valoare de 194 lei.

Stocurile sunt reflectate și evaluate în bilanșul contabil la încheierea exercițiului financiar la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusa de acord cu rezulatatele inventarierii.

DE COMPLETAT daca mi este cazul????

3.2. INTRARI DE IMOBILIZARI IN ANUL 2013

În perioada 2009-2013 la Societatea studiată ,,DIMAR” S.A. au intrat atât imobilizări corporale, necorporale cât și financiare.

Imobilizări necorporale compuse din: brevete, programe informatice

Imobilizări corporale: construcții, instalații tehnice și mașini, utilaje, mobilier, calculatoare, etc.

Imobilizări financiare: acțiuni cumpărate pe piața RASDAQ.

Imobilizări necorporale

În anul 2013 au intrat imobilizări necorporale în suma de 48.220 lei reprezentând un brevet în valoare de 37.200 lei și un program informatic în valoare de 11.020 lei.

Am adaugat imob necorp deci se va modifica bilantul pe 2013

(aici am de facut modificari)

Imobilizări corporale

În anul 2013 imobilizările corporale însumate au o valoare de 5.383.623 ron și este reprezentate din remorcherul achiziționat ,,OPTUZ” 5.40.820 ron, stație radio 27.628. ron, emițător 2.020 ron, calculator 2.134 ron, program informatic 11.020 ron.

Imobilizări financiare

La filele anului 2013 societatea,,DIMAR” S.A. înregistrează imobilizări financiare în suma de 3.490.242 ron, reprezentând acțiuni cumpărate pe piața RASDAQ precum și titluri de stat.

3.2.1. Achiziții de imobilizări

Caz practic nr:1

Societatea,,DIMAR” S.A. achiziționează un program informatic de la S.C.Refix It Electronix S.R.L la prețul de 8.375,2 ron + TVA, achitat în numerar. Se emite factură nr.59824/02.01.2013 în valoare totală de 11.020 lei. DNU = 4 ani

Amortizarea

8.375,2 lei : 4 ani = 2.093,8lei : 12 luni = 174,48 : 11 luni = 1.919,31 lei

Caz practic nr: 2

Societatea ,,DIMAR” S.A. achiziționează la date de 19.02.2013 cu factură nr.365894 de la S.C………………. un brevet în sumă de 30.000 lei, la care se adaugă și T.V.A. – ul plătibil prin contul de disponibil de la bancă toată suma. DNU este de 3 ani.

Amortizarea brevetului in 10 luni: (30.000 : 3 ani = 10.000 : 12 luni =

833,3 lei x 10 luni = 8.333,3 lei)

3.2.2.Producții de imobilizări

Caz practic nr: 3

La data de 13.04.2013 societatea,,DIMAR” S.A. hotărăște cumpărarea unui remorcher ,,OPTUZ” care se achiziționează în baza facturii F.375183/20.04.2013 de la S.C. UTILBEN S.R.L.cu o valoare contabilă de intrare 5.340.820 ron.+ T.V.A. platita prin virament bancar. În aceeași lună pentru acest remorcher angajații societății execută o prelată confecționată din materialele societății. Costul de producție al prelatei este de 2.283 ron, iar materialele încorporate la confecționarea sa sunt în suma de 1.482 ron.

Remorcherul se amortizează în 20 ani.

Amortizarea remorcherului:

5.340.820 lei : 20 ani = 267.041 lei : 12 luni = 22.253,41 lei/luna +2283 LEI

3.2.3.Subvenții de imobiliăari

Caz practic nr: 4

Societatea ,,DIMAR” S.A. achiziționează o stație radio în valoare de 20.997+ T.V.A. în data de 29.05.2013 cu Factura nr.25857, subvenționat de la bugetul de stat cu suma de 9.000 lei. Stația radio se amortizează linear ăn 10 ani. În convenția de subvenționare nu sunt prevazute clauze de rambursare a subvenșiei, în situația în care stația radio nu este păstrată pe toată perioada de viață utilă sau pe o anumită perioada, motiv pentru care după ce stația va fi vândută nu există obligația restituirii rambursării.

Amortizarea statiei rdio:

Amortizare lunară: 20.997 : 10 ani = 2.099,7 : 12 luni = 174,96 lei/lună

Amortizarea lunară subvenționată: 9.000 : 10 ani = 900 : 12 luni = 75 lei/lună

3.3. IESIRI DE IMOBILIZARI

În anul 2013 imobilizările corporale ieșite din patrimoniu sunt în suma de 22.030 ron și se referă la 4 calculatoare, 7 plute de salvare, generator acetilenă, instalație de sudură.

Se precizează ca metodă de amortizare utilizată de catre societatea economica,,DIMAR” S.A. este amortizarea lineară iar cotele de amortizare pe categorii de amortizări sunt cuprinse între 1,5% si 20%.

3.3.1. Ieșiri sub forma de vânzări

Caz practic nr: 5

La data de 23.03.2013 Societatea ,,DIMAR” S.A. vinde o instalație de sudură pe care a achiziționat-o în 2012. Valoare contabilă este de 6.000 lei și amortizat 3.500 lei. O vinde la prețul de 7.500 lei + T.V.A. cu factura nr.7643 Societății ,, UTILTRANS” S.A. Factura se va încasa prin bancă.

3.3.2. Ieșiri sub forma deprecierilor

Caz practic nr:6

3.3.2.1. Amortizarea în regim linear a imobilizărilor

Amortizarea lineară se obține prin includerea uniformă a unei sume fix stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a imobilizării analizate. Amortizarea lineară se determină prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Pentru mijloacele fixe cum sunt construcțiile, amortizarea anuală se calculeză doar în regim linear. Pentru calcularea amortizării lineare trebuie să cunoaștem anumite categorii economice, cum ar fi:

– amortizare anuală (anuitatea amortizării);

– rata medie anuală a amortizării sau cota medie anuală de amortizare;

– prorata temporis a amortizării;

Amortizarea anuală (anuitatea amortizării) se poate deduce folosind două relații de calcul, respectiv:

Aa = Vi/T sau Aa = Vi x Ra%

din care:

Aa = amortizarea anuală (anuitatea sau caota de amortizare anuală)

Vi = valoarea contabilă de intrare în gestiune a imobilizărilor;

Ra% = rata medie anuala de amortizare,exprimata in procente;

T = timpul sau durata normală de funcționare a imobilizărilor, preluate din catalogul de amortizare a amijloacelor fixe, exprimat in ani.

Rata anuală de amortizare se calculează pe baza următoarei relații de calcul:

Ra% = 100/T

din care:

Ra% = rata medie anuală de amortizar , exprimată în procente;

T = timpul sau durata normală de funcționare a imobilizărilor preluate din

catalogul de amortizare a mijloacelor fixe, exprimate in ani;

Dacă se calculează cota medie anuală de amortizare se obține același rezultat. Determinarea cotei medii anuale de amortizare (cota de amortizare) se realizează în baza următoarei relații de calcul:

Ca = Aa/Vi x 100

din care:

Ca = cota medie anuală de amortizare;

Aa = amortizarea anuală;

Vi = valoare contabilă de intrare a amortizării.

Prorata temporis a amortizării simbolizează un procedeu sau o categorie de calculare a amortizării, utilizat atunci cănd în cursul anului financiar se produc intrări si ieșiri de active imobilizate, ceea ce stabilește ca o rată anuală a amortizării sa fie determinată în funcție de durata efectivă de folosire a mijloacelor fixe, care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile.

Raportul de calcul a proratei temporis a amortizării este următoarea:

PTA = 100/T x x Z/360

din care:

PTA = prorata temporis a amortizării;

Z = numărul de zile de utilizare a mijlocului fix in cursul anului;

T = timpul sau durată normală de funcționare a imobilizărilor, reluate din catalogul de amortizare a mijloacelor fixe, exprimate în ani.

În cazul în care, în locul zilelor calendaristice se iau în considerare lunile calendaristice ,raportul de calcul este după cum urmează:

PTA = 100/T x L/12

din care:

PTA = prorata temporară a amortizării;

L = numărul de luni de folosire a mijlocului fix in cursul anului;

T = timpul sau durata normală de funcționare a imobilizărilor, preluate din

catalogul de amortizare a mijloacelor fixe, exprimat în ani.

Pentru că amortizarea lineară se înregistrează prin sume constante pe toată durata de funcționare, este o amortizare medie, denumită și amortizare contabilă, ce produce cele mai raționale mărimi privind amortizarea, în baza principiului imaginii fidele.14

Caz practic nr: 7

Societatea „DIMAR” S.A. intocmeste planul de amortizare lineara a unui calculator pe care il are in posesie,intrat ia data de 08.03.2009

Valoarea de intrare este 11.500lei + TVA. DNU=5 ani

3.3.2.2. Amortizarea în regim accelerat a imobilizărilor

Amortizarea accelerată se determină în urma algoritmului de calcul:

amortizarea primului an de funcționare la data intrării a mijloacelor fixe în patrimoniul entității, se determină prin aplicarea unei cote anuale accelerate de până la 50% din valoarea de intrare al acestora.

iar din exercițiile financiare care vor urma, calcularea amortizării se face după regimul linear, prin trecerea valorii rămase de recuperat (amortizat la numărul de ani de utilizare rămași).14

Caz practic nr:8

Societatea „DIMAR” S.A. intocmeste planul de amortizare accelerata a aceluiasi calculator pe care il are in posesie,intrat ia data de 08.03.2009

Valoarea de intrare este 11.500lei + TVA. DNU=5 ani

14Vasile Horga – ,,Contabilitate aprofundata” , Editura Bibliotheca – Târgoviște 2007

3.3.2.3. Amortizarea în regim degresiv a imobilizărilor

Amortizarea degresivă presupune folosirea unor amortizări mai mari în primii ani de utilizare a activului, asigurănd astfel entității un avantaj fiscal prin întărzierea de la plată a impozitului pe profit. Anuitățile se vor scade în timp, deoarece în calcule se aplică:

fie o rată degresivă care se întrebuințează în fiecare an la o bază fixă (valoare de intrare);

fie o rată constantă de calcul degresivă (valoarea netă contabilă).

Rata constantă (Rd) care se folosește pentru calculul amortizării degresive, așa cum este ea întrebuințată în țara noastră, se obține prin multiplicarea ratei aplicată în sistemul linear al amortizării cu un coeficient fiscal de corecție.

Rd = Rata de aplicat in amortizarea lineară x coeficint fiscal

Coeficientul fiscal variază în funcție de durata de utilizare a bunului.

Coeficienții fiscali specificați în legea amortizării sunt:

a).1,5 în cazul mijloacelor fixe cu durată normală de utilizare între 2 -5 ani;

b).2,0 în cazul mijloacelo fixe cu durată normală de utilizare între 5-10 ani;

c).2,5 în cazul mijloacelor fixe cu durată normală de utilizare mai mare de 10 ani.

În modul acesta se obțin cotele de amortizare degresivă adecvate pentru fiecare mijloc fix în parte.

În determinarea regimului de amortizare degresivă se aplică două variante respectiv:

fără influența uzurii morale(AD1);

cu influența uzurii morale(AD2).

Calcularea amortizării anuale a mijloacelor fixe după metoda amortizării degresive fără influența uzurii morale(AD1)

În cazul acesta amortizarea anuală se înregistrează și se calculează pe toată durata normală și de funcționare a activului. Metoda de aplicare a amortizării degresive fără influența uzurii morale este după cum urmează.

a). Amortizarea anuală a mijlocului fix pentru primul an de funcționare, se determină aplicând cota de amortizare degresivă, corespunzătoare la valoare de intrare;

b). Amortizarea anuală, pentru următorii ani de utilizare a mijlocului fix, se determină aplicând aceeași cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă de recuperat (amortizat), pănă în anul de utilizare în care amortizarea anuală produsă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală obținută prin împărțirea valorii rămase de recuperat la numărul de ani de utilizare care au mai rămas. Începând cu acel an și până la scadența duratei de utilizare, se trece la folosirea amortizării lineare, iar amortizarea medie anuală lineară se determină prin împarțirea sumei rămase de recuperat la numărul de ani rămași.

Calculul amortizării anuale a mijloacelor fixe după metoda amortizării degresive cu influența uzurii morale(AD2)

Calcularea amortizării anuale după aceast procedeu include și uzura morală, care, adăugată celei fizice, asigură amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe pe o periodă de timp mai mică decăt durata normală de utilizare, diferența de ani însemnând influența uzurii morale.

Agenții economici care aplică această variantă a regimului de amortizare degresivă nu sunt constrânși sa scoată din funcțiune mijloacele fixe, inaintea expirării duratei normale de funcțioanare, menționate în ,,catalog”, dar nu vor mai determina amortizarea anuală aferentă perioadei de timp care corespunde cu uzura morală. Aceștia pot scoate din funcțiune mijloacele fixe înainte de terminarea duratei normale de utilizare, în situația în care acestea să fie amortizate integral, putând astfel împiedica efectul uzurii morale

Nu se va calcula influența uzurii morale pentru mijloacele fixe care au o durată normala da utilizare de până la cinci ani, determinându-se amortizarea medie anuală ca urmare a numărului de ani de utilizare in regim degresiv precum si numărul de ani de utilizare in regim linear.

Algoritmul de calcul este următorul:

Se stabilește durata de amortizare lineară recalculată în funcție de cota regresivă:

dL = 1/cd x 100

din care:

dL = durata de amortizare lineară recalculată;

cd = cota degresivă.

Durata totală în care se înregistrează amortizarea se deduce ca diferență între durata de funcționare și durata recalculată (dL). Din durata totală de amortizare asfel determinată, un număr de ani egal cu dL este în regim linear, iar diferența în regim degresiv (se pornește în regim degresiv și se urmează în regim linear). Durata de utilizare cu amortizarea degresivă în acastă situație, în varianta AD2, va fi mai mica decât în varianta AD1 și durata de amortizare lineară va fi mai mare în varianta AD2,decât în varianta AD1.

Calculul amortizării medii anuale in regim degresiv cu rasfrângerea uzurii morale,implică determinarea duratei de utilizare aferente uzurii morale. În calcularea acestei durate se va stabili mai întâi durata de utilizare, în cadrul careia se determină amortizarea intergrală, atât cea lineară cât si cea degresivă. Durata de utilizare în care se obține amortizarea integrală, se realizează în funcție de durata de utilizare in regim linear, recalculată pe baza cotei medii anuale de amortizare degresivă precum și prin scăderea ei din durata normală de utilizare.

Mărimea duratelor de utilizare a mijloacelof fixe,în regim de amortizare lineară si regim de amortizare degresivă este influențata de efectul uzurii morale sub forma reducerii primei durate si majorării celei de-a doua,exprimate în ani.În cazul acesta durata de utilizare cu amortizarea degresivă cu influența uzurii morale,este mai mică decât metoda de amortizare degresivă fără influența uzurii morale iar durata de utilizare cu amortizarea lineară ,este mai mare în metoda de amortizare degresivă cu influența uzurii morale decât in metoda fară influența uzurii morale.

Amortizarea progresivă constă în consemnarea unor anuități calculate pe baza unor rate mai mici în primii ani de folosire, aceștia crescând o data cu numărul anilor ce vor urma (acest tip de amortizare nu se utilizează în România). Calculele necesare sunt asemănătoare amortizării degresive, cu diferența că ordinea de aplicare a ratelor asupra bazei de calcul constante este inversă. Stadiile de calcul al amortizarii progresive sunt:

determinarea sumei cifrelor redând ordinea anilor duratei de folosință:

1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15

determinarea ratelor de amortizare crescătoare: 1/15 în primul an; 2/15 în al doilea an; 3/15 în al treilea an; 4/15 în al cincilea an; 5/15 în al cincilea an.

Caz practic nr:9

Societatea „DIMAR” S.A. intocmeste planul de amortizare degresiva a aceluiasi calculator pe care il are in posesie,intrat ia data de 08.03.2009 pentru a face o comparatie intre metodele de amortizare.

Valoarea de intrare este 11.500lei + TVA. DNU=5 ani

Calculez si amortizarea degresiva pentru calculatorul achizitionat:

Planul de amortizare degresiva AD1

Cota de amortizare degresiva

Cd = 100 : 5 ani = 20x 1,5 = 30%

??????????????????????????????????????????????

b). Planul de amortizare degresivă AD2

Cota de amortizare degresivă

Cd = 100 : 5 ani = 20 x 1,5 = 30%

Pentru amortizarea AD2, calculăm:

1. Cota de amortizare în regim linear 100 : 5ani = 20%

2. Cota de amortizare în regim degresiv 20 × 1,5 = 30

3. DUR recalculată = 100 : 30=3,3 ≈ 3

4. DUI = DNU – DUR = 5– 3 = 2 ani

4.1 DUD = DUI – DUR = 2 – 3 = ???????

4.2 DUL = DUI – DUD = 4 – 1 = 3 ani

5. DUM = DNU – DUI = 7 ani – 4 ani = 3 ani

3.3.2.4. Ajustări pentru deprecieri la imobilizări

Caz practic nr:10

Pe baza inventarului efectuat la sfarsitul exercitiului la filele anului 31.12. 2013 se constituie ajustari pentru deprecierea activelor,a sapte plute de salvare in valoare de 873 lei.

3.3.3. Ieșiri de imobilizări prin casare

Caz practic nr: 11

Societatea ,,DIMAR” S.A. pe baza unui proces verbal de casare, va scoate din funcțiune un generator de acetilenă în valoare de 1.200 lei, complet amortizat.

3.4. Paralelă între metodele de amortizare în perioada

2009 – 2013

Caz practic nr: 12

La data de 25.04.2009 Societatea ,,DIMAR” S.A. achiziționează cu factura nr.37596 un utilaj folosit la manevrarea remorcherelor in valoare de 5000 lei. Durata de utilizare economica a fost stabilita la 4 ani.Societatea opteaza pentru metoda lineara.

Pentru a realiza studiul meu de caz voi propune si aplicarea in paralel a celorlalte doua amortizari: accelerata si degresiva pentru a putea face comparatie intre cele trei metode de amortizare.