Studiul Geografic Statistic al Sectorului Ilfov

Introducere

O componentă importantă a politicii industriale a unui județ este dezvoltarea regională, un amplu proces și complex în care interacționează elemente de natură juridică, instituțională, economică și socială, în scopul de a reduce disparitățile regionale și de a asigura dezvoltarea armonioasă echilibrată în zonă.

În condițiile actuale ale globalizării, în cazul în care relațiile dintre țări au crescut în paralel fără precedent cu aprofundarea lupta competitive pe piețele internaționale, rolul regiunilor a sporit considerabil, astfel s-a ajuns la generarea apariției a unor concepte noi, modele de dezvoltare și instrumente. Principalele probleme care trebuie rezolvate prin politica de dezvoltare regională sunt:

​​crearea cadrului instituțional pentru a se asigura judicioase responsabilități decizionale între nivelurile de guvernare, regionale și locale;

reducerea disparităților între nivelurile de dezvoltare economică și socială a regiunilor,

consolidarea perspectivelor de dezvoltare a regiunilor și a rămas în prevenirea de noi dezechilibre;

armonizarea politicii de dezvoltare regională cu cea a dezvoltării sectorului, în vederea eficientă utilizare a resurselor de la nivel regional și local și asigurarea unei dezvoltări durabile;

consolidarea cooperării între regiuni, atât în ​​interiorul țării și la nivel internațional, în special cooperarea transfrontalieră.

În România și implicit în județul Ilfov preocupările în ceea ce privește dezvoltarea regională datează încă din perioada interbelică și nu s-au extins în timpul regimului economic a economiei centralizate, în cazul în care "dezvoltarea echilibrată a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării" a fost una dintre coordonatele esențiale ale strategiei de dezvoltare a țării. Materializarea acestuia este de a coordona dezvoltarea accelerată a generat județe și regiuni cu handicapuri evidente, dar a avut efecte negative profunde manifestate virulent după 1989, constând în faliment a numeroase unitati industriale create în mod artificial în noi zone agricole preponderente, lipsit de astfel de "cultură industrială" , rata ridicată a șomajului în zonele în care populația unei localități a depins numai de o singură unitate de producție existentă, calificarea insuficientă a forței de muncă în raport cu cerințele de activitate industrială.

Motivația alegerii titlului, am ales să fac acest acest studiu, deoarece am domiciliul în orașul București, dar totuși am ales să fac pe județul Ilfov deoarece dezvoltarea acestuia este în foarte strânsă cu capitala țării. Deasemenea agreez foarte mult geografia economiză și a așezărilor umane, acesta fiind un motiv în plus pentru alegerea temei.

Scopul studiului, am observat că județul Ilfov a avut o dinamica rapidă în cea ce privește extinderea spațiilor rezidențiale, cea ce reprezintă unul din rezultatele dezvoltării regionale, mai mult, zona studiată face parte din Zona Metropolitană a Bucureștiului, ce reprezintă de fapt un proiect economic național de mare anvergură. Scopul cercetării întreprinse este de a realiza o evaluare complexă a dezvoltării teritoriale spațiale, ca expresie a satisfacerii nevoilor umane a colectivităților din zona analizată și a reflectării lor în dezvoltarea economică, având câteva obiective specifice și anume:

identificarea unor tipologii de așezări umane, în raport cu funcțiile acceptate, nivelul de dotare și caracteristicile locuințelor;

cuantificarea dinamicii spațiale a teritorilui;

amenajarea teritoriului la nivel regional;

evaluarea factorilor ce influențează direct și indirect relația dintre județul Ilfov și municipiul București;

elaborarea unui model utilizabil în determinarea favor abili tați lor și restrictivităților în dezvoltarea regională;

rolul agriculturii în dezvoltarea regională;

evaluarea potențialului turistic și rolul lui în dezvoltarea regională a zonei de studiu;

implementarea unor strategii de dezvoltare durabilă;

elaboarea unor materiale grafice și cartografice pentru scoate mai bine în evidență obiectivele menționate anterior.

Metodologia

Se pot folosi multe din metodele de cercetare ale geografiei, care trebuiesc însă adaptate particularităților locale și regionale. în ultimii ani, datorită volumului tot mai mare de date și a suprafețelor mari la care se desfașoară analizele, preferate sunt tehnicile GIS, tocmai pentru că ele pot integra o varietate de informații și date, și le pot reprezenta și relaționa spațial.

Mijloacele și tehnicile de evaluare pot fi structuratepe 3 nivele:

colectarea datelor (recensăminte, sondaje de opinie, anchete statistice, evaluări în sisteme de monitoring cartări, observații, consultarea materialelor bibliografice, etc.);

prelucrarea informațiilor (metode statistice, modele, tehnici G.I.S., aerofotointepretare, teledetecție, etc.);

exprimarea și interpretarea rezultatelor finale;

Materiale grafice și cartografice cele mai uzitate și furnizând informațiile cele mai precise sunt hărțile topografice, dar în anumite situații se pot dovedi utile și hărțile tematice sau cele din diverse atlase. Precizia datelor obținute din imaginile satelitare și aerofotogmme depinde în mod direct de calitatea lor și programul de prelucrare utilizat, în corelație cu imagini satelitare sau aerofotograme realizate în alt orizont de timp pot oferi o dimensiune temporală destul de exactă asupra parametrilor care sunt monitorizați. Imaginile satelitare și aerofotograme le oferă posibilitatea realizării evaluărilor calitative și cantitative asupra diferitelor elemente.

Deasemena datele statistice au un rol foarte importnat, deoarece se pot realiza diverse grafice care la rândul oferă informații pentru analiza unui element. Datele sunt preluate de obicei instituții precum:

Institutul Național de Statistică

DJS Ilfov

Recensământul României.

Istoricul cercetărilor

Fiind un județ de mare imteres național pe această zonă s-au scris mai multe lucrări din diverse domenii cum ar fi: geografie, geologie, istorie, biologie etc, câteva dintre acestea sunt următoarele:

Cercetări arheologice și istorice în unele sate de la vest-sud-vest de Bucuresti scrisă de Petre Roman în anul 2012

Cercetări asupra saprolegniaceelor din unele bazine acvatice din jurul capitalei (Județul Ilfov)/ Nicolae Toma, 1976

Cinci conferințe pastorale ținute în județul Ilfov scrisă de preotul Marin Dumitrescu în anul 1903

Comuna Tunari, Judetul Ilfov : cercetări istorice și arheologice : secolele XVI-XIX / Gheorghe Manucu-Adamesteanu, Marcel-Dumitru Ciuca, Tereza Sinigalia, Steluța Pârau, Ingrid Poll, Venera Rădulescu, Ana-Maria Velter, Aurel Vîlcu, 2009

Geografia judetului Ilfov : pentru usul clasei a II-a primara si divizia a II-a, anul I al scoalelor rurale / Simion Mehedinți, 1904

Geografia municipiului Bucuresti și a județului Ilfov / coordonator stiintific: Mihai Iancu, 1977

Județul Ilfov : împrejurimile Bucureștiului / Emilia Enache, 2004

Județul Ilfov / Petre Gâștescu și Ion Iordan, 1970

Dinamica rezidențialului din zona metropolitană a municipiului București și evaluarea proiecției ei în starea mediului / Mihai Răzvan Niță, 2011

Zona metropolitana a Bucurestiului : studiu de geografia agriculturii prin utilizarea tehnicilor GIS / Gabriel Marius Simion, 2007

Metode si tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului Bucuresti/ Ioan-Cristian Iojă, 2008

Capitolul 1 – Importanta poziției geografice în vecinătatea Bucureștiului

Județul Ilfov se află în partea de sud a țării, mai precis la intersecția coordonatelor 44°37′N și 26°07′E.

Poziția în cadrul județelor învecinate

N Județul Prahova

S, SV Județul Giurgiu

V Județul Dâmbovița

E Județele Ialomița și Călărași

Poziția în cadrul regiunii sud-muntenia

Aparent pe hartă județul Ilfov ar arăta că ar aparține acestei regiuni, însă județul studiat se află în regiunea București-Ifov, care la rândul ei se prezintă ca o ′′enclavă′′, iar Bucureștiul este o enclavă în cadrul județului Ilfov.

Sistemul acesta de enclave are o importanță deosebită pentru economia la nivel național, mai mult județul Ilfov se află în ′′Zona Metropolitană a Bucureștiului′′

Asfel județul Ilfov este polarizat în întregime de capitală, astfel aici întâlnim o puternică polarizare unidirecțională, mai precis, comunele și orașele din acest județ se caracterizează printr-o economie diversificată deoarece transportul se face foarte ușor cu un cost relativ redus.

Deasemenea în jurul Bucureștiului, ′′au răsărit′′ orașe satelit cu un nivel de trai relativ ridicat, acestea sunt: Otopeni (orașul cu cel mai mare nivel de trai al țării, conform surselor Mass-Media), Buftea și Bragadiru, Măgurele, Popești-Leordeni etc.

Împreună cu orașul București acersta reprezintă principalul nod feroviar, aerian și rutier în România; deoarece este situat la o distanță de cca. 70 km de Dunăre, un canal de legătură ar putea fi construit, devenind astfel un centru navalpermițând economiei să se diversifice în continuare.

Capitolul 2 – Evoluția în timp și spațiu

2.1. Trecerea de la regiunea agricolă la județ

În trecut județul Ilfov era acoperită de o pădure deasă numită Codrii , dar au deasemenea existat mai multe așezări dacice, cel mai important fiind Argedava, pe malul drept al râului Argeș, în ceea ce este acum Popești, care a fost capitala regelui Burebista .

Pădurile groase au fost utile pentru retragerea în epoca migrației. De fapt, numele pădurii înseamnă "pădurile vlahilor" (români), un nume dat de slavi care au locuit câmpiile din apropiere.

Județ a fost numit după râul Ilfov , pentru prima dată într-un act din anul 1482 voievodului Vlad Călugărul a făcut o donație la mănăstirea Snagov. În primele documente, a fost cunoscut sub numele de Elhov. Numele este de origine slavă, fiind derivat din елха, elha (arin) și sufixul -ov sufix care înseamnă posesiv, referindu-se la un râu care curgea printr-o pădure de arin.

Înainte de anul 1972, județul Ilfov era printre cele mai mari județe ale țării , dar părți din acesta au fost adăugate la județele învecinate și în zilele noastre este mai mic (cu excepția municipiului București, care are un statut special). Între 1981 și 1997, a fost numit "Sectorul Agricol Ilfov" în care Bucureștiul avea rol de capitală și nu reprezenta o entitate separată.

În proximitatea ecosistemelor urbane mari se întâlnesc cele mai complexe mozaicuri de utilizare a terenurilor, utilizării ce sunt într-un flux dinamic continuu, în care schimbarea este mai degrabă situația normală decât excepția. În zona analizată apar unele din cele mai mari discrepanțe economice, având în vedere că Bucureștiul atrage majoritatea capitalurilor străine investite în România și are cea mai marc dezvoltare economică, în timp ce, în proximitatea lui, spațiul rural are un nivel de dezvoltare extrem de scăzut.

′′Agricultura a reprezentat în timp istoric principala sursă de venituri în majoritatea localităților. Tocmai aceste activități agricole au determinat evoluția unor așezări permanente, ce și-au concentrat suprafețele rezidențiale tocmai pentru a avea mai mult spațiu disponibil pentru activitățile agricole.′′ .

ÎÎn concluzie această transformare s-a dotaorat exploziilor imobiliare deoarece prețurile erau accesibile iar producția agricolă avea valori record.

2.2. Împărțirea adminstrativă

Pe teritoriul lui se află 8 orașe Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni și Voluntari, 32 comune si 102 sate. Resedinta judetului Ilfov se afla pe teritoriul municipiului Bucuresti.

Tabel 1 – Unitățile administrative
Sursa datelor: Date vectoriale GIS

Tabel 2 – Evoluția unităților administrative în perioada 1990 – 2015
Sursa datelor: INS

2.3. Tendințe actuale în modelarea organizatorică a spațiului ilfovean

′′Ansamblurile rezidențiale dezvoltate după 1990, dar în mod special după 2000 au fost considerate acelea în care existau cel puțin 5 unități locative similare. înregistrează ponderile cele mai mari în Voluntari (peste 50 de ha) și Corbeanca (peste 30 de ha), și semnificative în Balotești, Mogoșoaia, Snagov, Otopeni. Având în vedere dezvoltarea explozivă a marilor ansambluri rezidențiale din 2007 și 2008 este o certitudine că numărul lor este mai mare, dar nucleele de dezvoltare se păstrează.′′. Pentru a evidenția această problematică s-a luat în calcul orașul Otopeni deoarece este orașul cu cea mai bună situație economică și singurul care are aeroport.

Figura nr. 6 – Orașul Otopeni în 2008
Sursa: Googlea Earth

Pe piața locală din județul Ilfov, cea mai intensă activitate de dezvoltare imobiliara rezidențială s-a înregistrat în zonele limitrofe ale Bucureștiului, care din punct de vedere administrativ aparțin judetului Ilfov.

′′Activitatea de dezvoltare din aceste zone s-a concentrat aproape în exclusivitate pe segmentul apartamentelor situate în cadrul complexelor rezidențiale de mici dimensiuni, atât ca număr de apartamente, cât și ca înălțime (maximum P+6). Aceste ansambluri rezidențiale oferă cu precadere apartamente cu 2 si 3 camere cu suprafețe utile cuprinse între 50-55 mp, respectiv, intre 65-70 mp.′′

Noile proiecte rezidențiale livrate pe piață în ultimii ani au înregistrat vânzari ridicate, deși multe dintre acestea s-au adresat populației cu venituri mari, din punct de vedere al amplasării, al facilităților oferite, dar și al prețurilor.

Dezvoltatorii au inițiat proiecte rezidențiale de mari dimensiuni, care se afla în acest moment în curs de constructțe sau in stadii avansate de obținere a avizelor de urbanism. La sfarșitul anului 2006, Institutul National de Statistica (INS) a estimat stocul total din orașul Otopeni la aproximativ 3862 unitati rezidentiale private și 277 publice

Numărul locuințelor din aceasta oraș a crescut rapid in ultimii ani. Conform INS, între anul 2000 si 2007, stocul total a crescut cu 1428 unitati noi private dar cele publice au scăzut la peste 400, după anul 2007 numărul locuințelor private au crescut în mod exploziv ajungând ca în anul 2014 să treacă de 6000.

Locuințele finalizate în ultimii ani au contribuit la îmbunătațirea calității stocului rezidențial, noile unități fiind de calitate superioară și mai spațioase. Daca in anul 2000 suprafata utilă medie per locuinta era de 45 mp, in 2006 s-a inregistrat o crestere cu aproximativ 10 mp per unitate, noile locuințe având mai multe dormitoare și living-uri mai mari. Ca urmare a scăderii rapide din ultimii ani a prețului terenurilor și materialelor de construcție, dezvoltatorii au început să regandeasca structura proiectelor, construind locuințe de dimensiuni mai mari, intre 45-80 m .

Capitolul 3 – Particularități socio-demografice

3.1. Evoluția numerică a populației

Dacă la nivel național populația a crescut considerabil până în anul 1992 după care a urmat o tendință de scădere, situația este diferită la nivelul județului Ilfov, astfel populația a avut de cele mai multe ori creșteri de la un la altul iar populația are și azi o tendință puternică de creștere. Totuși au existat întotdeauna diferențe între spațiul rural și cel urban. Astfel în perioada 1966-1977, se întâmplă un fenomen, populația rurală a ′′explodat′′, deoarece în această perioadă agricultura atingea cote maxime și prin urmare spațiile rurale atrăgea forța de muncă atât din regiunile învecinate cât și din mediul urban, motiv pentru care populația spațiului urban a scăzut dramatic ajungându-se de la 77.000 când se înregistrau în 1966 la doar 14.000 în 1977, în timp ce mediul rural erau înregistrați 270.000 de persoane în anul 1977. Perioada cuprinsă între 1977 și 2002 nu aduce modificări semnificative la nivel demografic, însă începând din anul 2002 situația se schimbă radical, astfel pe măsură ce populația mediului urban crește în mod alarmant, populația din mediul rural scade în același ritm, de aici putem spune că a luat naștere un mic exod urban deoarece activitatățile agricole și-au redus intensitatea și deasemenea foarte multe terenuri arabile s-au convertit fie în spații rezidențiale sau spații comerciale, iar agricultorii ori erau expropiați sau pur și simplu și-au vândut proprietățile. Datorită acestui fapt populația urbană a atras fie agricultorii de odinioară, însă cea mai mare parte provine din județele învecinate inclusiv municipiul București.

3.2. Structura populației

3.2.1. Structura pe grupe de vârstă și sexe

Pentru analiza acestui parametru s-au facut comparații pe diferite perioade, în așa fel încât să se observe o dinamică cât mai accentuată, astfel s-au întocmit 4 piramide ale populației.

Astfel analiza începe cu anul 1992, iar prima piramidă se caracterizează prin următoarele aspecte:

Extensiune foarte mare a grupelor de vârstă tânără

Spor migratoriu pozitiv pentru grupa de vârstă 20-24 de ani

Tendință de îmbătrânire a populației

Flux de emigranți și imigranți pentru grupele de vârstă adulte

Spor natural pozitiv

Cea de a doua piramidă are următoarele trăsături:

Îmbătrânire demografică accentuată

Scăderea natalității

Întinerirea populației tinere prin flux de emigranți

Ultimele 2 piramide sunt asemănătoare, astfel ultima piramidă (de tip treflă) este piramida caracterizată țărilor dezvoltate, aceasta având următoarele caracteristici:

Extensiune mare a grupelor de vârstă adulte

O evoluție ușoară a natalității

Populația vârstnică în creștere

Flancurile bombate în partea mediană descrie un spor migratoriu pozitiv

În concluzie populația are o tendință medie de îmbătrânire, însă populația tânără este și ea într-o ușoară creștere cea ce rezultă cu după un proces de îmbătrânire demografică ar urma un proces de întinerire, cu alte cuvinte sporul natural va avea valori pozitive. Populația adultă ca crește și ea foarte mult datorită afluxului de migranți mai ales în zonele urbane unde interesele economice sunt mai mari.

Figura nr. 16 – Piramida pentru anul 2014
Sursa datelor: INS

3.2.2. Structura etnică și confesională

Majoritatea populației este de etnie română, cei mai mulți dintre aceștia sunt de religie creștină, cei mulți fiind ortodocși. Minoriatea romă ocupă cea mai mare pondere, în mod oficial aceștia reprezintă 4%, dar neoficial numărul lor poate fi mai mare deoarece mulți nu sunt declarați. De remarcat este faptul că există un număr însemnat de chinezi, aparent mic, însă din totalul de 681 în anul 2011, 359 erau în orașul Voluntari iar 210 în comuna Dobroești, în apropierea acestor comune există marele complex Dragonul Roșu, care pentru economia locală este semnificativă astfel forța de muncă chineză este ieftină și produsele acestora deasemenea chiar dacă acestea nu sunt la cea mai înaltă calitate.

Tabel 3 – Structura etnică în anul 2011
Sursa datelor: RPL

Tabel 4 – Structura confesională
Sursa datelor: RPL

3.3. Densitatea populației