Studiu Statistic Privind Evolutia Vanzarilor, A Comportamentului Cumparatorului Si A Tendintelor In Domeniul Constructiilor In Scopul Optimizarii
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CERCETAREA STATISTICĂ
1.1. Etapele cercetării statistice
1.2 Observarea statistică.
1.3 Controlul datelor
1.4 Sistematizarea și prezentarea datelor statistice
1.5. Serii statistice
1.6. Vizualizarea datelor cu ajutorul tabelelor și reprezentărilor grafice
1.7. Indicatorii statistici rezultați din prelucrarea primară a datelor
1.8. Sondajul
1.8.1. Tipuri de sondaj și procedee de alcătuire a eșantioanelor
1.8.2. Estimarea mediei și dispersiei. Eroarea medie de reprezentativitate
1.8.3. Precizia estimației. Eroarea limită
1.8.4. Determinarea volumului eșantionului
CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE ALE INVESTIȚIILOR ÎN CONSTRUCȚII ȘI STUDIU STATISTIC ASUPRA EVOLUȚIEI DOMENIULUI CONSTRUCȚII
2.1. Probleme teoretice ale investițiilor în construcții
2.2. Surse infirmative privind situația statistică a construcțiilor
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ
3.1 Prezentarea SC OLGA CONSTRUCT S.R.L.
3.2. Analiza statistică a evoluției sectorului construcții in ultimii ani
3.3 Studiu privind tendințele în domeniul construcțiilor și concluzii privind optimizarea strategiei de dezvoltare a SC Olga Construct SRL
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXĂ
INTRODUCERE
Marketingul urmărește, prin funcțiile sale, ca orice activitatea economică să genereze creșterea eficienței economice și satisfacerea superioară a nevoilor de consum. Locul unde se finalizează și se valorifică activitatea economică și orice inițiativă în acest domeniu este piața, ea constituind și principalul cadru de referință a activității de marketing.
Dar piața reprezintă sfera de activitate doar pentru o parte a nevoilor de consum, respectiv pentru cea care se manifestă sub forma cererii de bunuri și servicii. Preocupările marketingului nu se limitează la vânzarea mărfurilor pe piață, câmpul investigațiilor de marketing prelungindu-se, pe de o parte, în „amonte” de piață, spre „izvoarele” cererii de mărfuri, pătrunzând în domeniul deosebit de vast al nevoilor de consum, iar pe de altă parte, în „aval” de piață, prin urmărirea modului de comportare a produsului la consumatorii lor finali.
În mecanismul vieții economice, consumul ocupă o poziție centrală; el îndeplinește mai multe funcții, determinate de relațiile reciproce cu diferite faze și procese ale acestui mecanism, ca și de legitățile proprii, interne de dezvoltare. Astfel, consumul, în particular cel din domeniul imobiliar, reprezintă procesul de utilizare a bunurilor și serviciilor pentru satisfacerea unor nevoi materiale și spirituale. Studiile de marketing din sfera consumului nu se limitează la abordări cantitative, caracterizate printr-un anumit grad de cuprindere a fenomenelor pieței și prin lărgimea investigației. Se cer efectuate și studii în profunzimea fenomenelor pieței, de natură să deslușească mecanismul prin care purtătorul cererii se manifestă explicit, dând curs unui anumit comportament economic, denumit în literatura de specialitate drept comportament al consumatorului.
În sens restrâns, comportamentul consumatorului reflectă conduita oamenilor în cazul cumpărării și/sau consumului de bunuri materiale și servicii.
În sens larg, el cuprinde întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri material și imateriale.
Componentă esențială a comportamentului uman, comportamentul consumatorului solicită pentru investigarea sa o abordare interdisciplinară, datorită naturii fundamental diferite a actelor și proceselor de decizie cel compun. Felul în care oamenii se comportă pe plan economic nu reprezintă o însumare de acte repetate mecanic, ci este rezultatul acumulării unei experiențe de viață, aflată sub influența mobilității și plasticității nevoilor acestora. Dacă actele consumatorului sunt relativ ușor de observat și cuantificat, procesele psiho-fiziologice care au determinat aceste acte sunt incomparabile mai greu de luat în calcul. Și mai dificilă este explicarea interdependenței dintre aceste procese.
Cercetările referitoare la comportamentul consumatorului privesc dimensiunile acestuia și relațiile dintre ele. Finalitatea investigațiilor o reprezintă anticipare viitoarelor reacții ale purtătorilor cererii pentru o cât mai exactă corelare a ofertei cu cererea.
Nevoia de informații tot mai ample și mai proaspete pentru orientarea activității economice, sporește aria, frecvența și profunzimea cercetărilor de piață. Acestea devin mai complexe datorită dinamismului pieței, a elasticității crescânde a fenomenelor de piață, determinând nu numai o creștere a gradului de perisabilitate a informațiilor, necesitatea înnoirii lor cu o frecvență ridicată, ci și lărgirea considerabilă a tematicii cercetărilor de piață.
Lucrarea de față, își propune, pe parcursul a trei capitole, urmărirea comportamentului de cumpărare al consumatorilor pentru produsele din domeniul construcțiilor în corelație cu dezvoltarea acestui sector. Partea de început vizează abordarea teoretică a conținutului comportamentului consumatorului și a factorilor de influență a acestuia din domeniul construcțiilor, urmărind apoi identificarea celor mai adecvate metode, tehnici, instrumente pentru măsurarea a acestui fenomen prin metode ale statisticii. în final considerațiile teoretice referitoare la comportamentul de cumpărare.
În alegerea lor, consumatorii sunt influențați de o serie de factori de natura economică, culturală, socială, personală și psihologică. Analiza acestor factori care influențează comportamentul consumatorului privind produsele imobiliare se face pe baza unor date statistice furnizate îndeosebi de Institutul Național de Statistică În studierea motivație manifestării unui comportament sau altul de către consumatori, un rol important revine metodelor statistice utilizate, importanța acestor cercetări fiind subliniate în debutul capitolului întâi. La ora actuală, se cunosc o serie de metode și tehnici de cercetare, cele mai importante fiind prezentate în acest capitol. un loc important în ocupă conceptele legate de sondaj, evidențiate tot aici.
Capitolul II prezintă aspecte teoretice ale investițiilor în construcții și a studiilor statistice asupra evoluției domeniului construcții.
Capitolul al treilea se concretizează într-o realizare practică a cercetării, folosind ca instrument de culegere a datelor, chestionarul. Datele astfel culese sunt analizate și interpretate cu prin metode specifice statisticii în scopul stabilirii tendințelor de dezvoltare a domeniului construcțiilor.
În final, rezultatele analizei datelor sunt regăsite în concluziile acestei cercetări și se fac câteva propuneri.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CERCETAREA STATISTICĂ
1.1. Etapele cercetării statistice
Activitatea statistică depusă în cadrul unor organisme de specialitate create în acest scop, se desfășoară prin realizarea unui număr mare de operații strict corelate, temeinic organizate, riguros programate.
Cercetarea statistică cuprinde totalitatea operațiilor de culegere, înregistrare, sistematizare și prelucrare, analiză și interpretare a informațiilor necesare pentru cunoașterea și conducerea proceselor economico-sociale de masă.
Cercetarea statistică trebuie privită ca un proces de cunoaștere ce presupune parcurgerea în succesiune logică a trei etape principale:
1). Observarea statistică;
2). Prelucrarea statistică;
3). Analiza și interpretarea statistică.
Aceste etape pot fi separate în timp și, de regulă, se efectuează în locuri diferite și cu personal de diferite specialități. Deosebit de importantă este asigurarea autenticității datelor statistice în toate etapele cercetării.
Realizarea fiecărei etape impune o bună cunoaștere a fenomenelor și proceselor investigate, a modului de organizare a colectivității supuse cercetării, a posibilităților concrete de folosire a surselor de informații.
Schematic cele trei etape ale cercetării statistice și operațiile specifice fiecăreia dintre ele pot fi prezentate ca în figura 1.1:
OBSERVAREA -culegerea și înregistrarea
STATISTICĂ datelor individuale
-verificarea datelor primar
– sistematizarea datelor
individuale prin centralizare
și grupare
PRELUCRAREA -calcularea sistemului de
STATISTICĂ indicatori statistici
-prezentarea rezultatelor
prelucrării sub formă de
tabele, grafice , serii
ANALIZA ȘI -confruntarea și compararea
INTERPRETAREA rezultatelor prelucrării
STATISTICĂ -verificarea ipotezelor
-formularea
concluziilor finale
-fundamentarea calculelor
de prognoză
Fig. nr.1.1. Etapele și operațiile cercetării statistice
1.2 Observarea statistică.
Observarea statistică este prima etapă a cercetării statistice și constă în culegerea și înregistrarea, pe baza unor criterii unitare, a datelor individuale privind mărimea, valoarea, formele de manifestare ale caracteristicilor pentru toate unitățile statistice ce alcătuiesc colectivitatea supusă cercetării.
Observarea statistică trebuie să se realizeze pe baza unui plan, riguros fundamentat din punct de vedere științific, plan ce vizează două categorii de probleme:
– organizatorice;
– metodologice.
Problemele organizatorice se referă la:
– elaborarea și tipizarea documentelor de înregistrare (centralizatoare, chestionare, formulare) și a instrucțiunilor;
– sectorizarea teritoriului;
– recrutarea și instruirea personalului care va executa observarea;
– popularizarea observării (dacă este cazul), prin mass-media, despre scopul și natura observării, în vederea obținerii unor date autentice.
Problemele metodologice se referă la:
stabilirea obiectului de investigație, prin delimitarea colectivității supuse cercetării;
alegerea unității de observare, a elementului individual al colectivității supuse cercetării, de la care se culeg datele statistice individuale. În funcție de scopul observării se va stabili tipul unității statistice: simple sau complexe;
precizarea caracteristicilor utile cercetării, identificându-le denumirea și variantele formelor de manifestare. Ele se formulează sub formă de întrebări clare, explicite.
timpul observării ce trebuie privit din două puncte de vedere: timpul la care se referă datele înregistrate și timpul în care se înregistrează datele.
Timpul la care se referă datele poate fi un interval sau un moment. În cazul anumitor fenomene, datele se pot referi la o perioadă de timp: lună, trimestru, an, iar în alte cazuri se referă la un moment dat, numit moment de referință sau moment critic. De exemplu, la recensământul populației României, organizat în luna martie 2002, ora 0 din data de 18 spre 19 martie, reprezintă momentul critic la care se referă toate datele înregistrate.
Timpul în care se efectuează înregistrarea este întotdeauna o perioadă mai mare de timp și logic este ulterior producerii fenomenului studiat.
locul observării coincide, de regulă, cu locul producerii fenomenelor, însă diferă atunci când observarea se realizează prin prelucrarea datelor din diferite surse de informații deja existente (anuare, reviste, publicații, etc.)
purtătorii de informații, respectiv documentele de înregistrare pot fi formulare statistice, benzi magnetice, dischete, CD-uri.
Formele tradiționale de documente sunt fișele și listele.
Fișele sunt formulare individuale, completate pentru o singură unitate statistică și se utilizează atunci când unitățile supuse cercetării sunt dispersate în spațiu.
Listele sunt formulare colective, completate pentru mai mură datele poate fi un interval sau un moment. În cazul anumitor fenomene, datele se pot referi la o perioadă de timp: lună, trimestru, an, iar în alte cazuri se referă la un moment dat, numit moment de referință sau moment critic. De exemplu, la recensământul populației României, organizat în luna martie 2002, ora 0 din data de 18 spre 19 martie, reprezintă momentul critic la care se referă toate datele înregistrate.
Timpul în care se efectuează înregistrarea este întotdeauna o perioadă mai mare de timp și logic este ulterior producerii fenomenului studiat.
locul observării coincide, de regulă, cu locul producerii fenomenelor, însă diferă atunci când observarea se realizează prin prelucrarea datelor din diferite surse de informații deja existente (anuare, reviste, publicații, etc.)
purtătorii de informații, respectiv documentele de înregistrare pot fi formulare statistice, benzi magnetice, dischete, CD-uri.
Formele tradiționale de documente sunt fișele și listele.
Fișele sunt formulare individuale, completate pentru o singură unitate statistică și se utilizează atunci când unitățile supuse cercetării sunt dispersate în spațiu.
Listele sunt formulare colective, completate pentru mai multe unități statistice și se utilizează atunci când unitățile statistice sunt concentrate în spațiu.
Formularele de observare sunt însoțite de norme metodologice și tehnice privind completarea lor.
Clasificarea observării statistice se poate realiza în funcție de următoarele criterii:
– după numărul de unități statistice;
– după perioada de timp la care se organizează;
– după modul de organizare.
I. Din punct de vedere al gradului de cuprindere a colectivității studiate, observările statistice se clasifică în:
– observări statistice totale sau exhaustive: înseamnă consemnarea într-o formă unitară a tuturor unităților statistice ale colectivității studiate
– observări statistice parțiale: se efectuează asupra unei părți a colectivității.
II. Din punct de vedere al timpului de înregistrare, se disting următoarele tipuri de observări statistice:
– observări statistice curente: ce se efectuează cu caracter continuu, sistematic și operativ asupra faptelor și fenomenelor, în timpul, la locul și pe măsura apariției lor (Raportările statistice).
– observări statistice periodice: se fac la anumite intervale de timp, dinainte stabilite, egale sau neegale. (recensământ, ancheta, sondaj)
– observări statistice unice (ocazionale): se utilizează în cadrul unor colectivități de fapte și evenimente discontinue, neobișnuite.
III. În funcție de modul de organizare, se identifică următoarele categorii de observări statistice:
1).Raportările statistice;
2).Recensământul;
3).Sondajul;
4).Ancheta;
5).Monografia.
1).Raportările statistice sunt documente tipizate oficiale, prin care fiecare unitate economică sau instituție publică este obligată să raporteze periodic forurilor în drept, rezultatele obținute în urma desfășurării unei activități. Raportul statistic se caracterizează prin obligativitatea întocmirii, prin metodologia unitară de calcul a indicatorilor raportați și prin elemente comune, cuprinse în fiecare formular tipizat, și anume: elemente de formă (de identificare) și elemente de fond (de conținut).
Sistemul raportărilor statistice reprezintă o observare totală, cu o periodicitate bine precizată și cu responsabilitățile stipulate prin lege în privința autenticității informațiilor furnizate.
Fiecare agent economic sau instituție completează mai multe tipuri de rapoarte statistice, ce privesc anumite laturi ale activității sale.
2) Recensământul este o observare totală, de mare amploare, periodică, ce reprezintă situația la un moment dat a colectivității supuse cercetării.
Recensământul populației este o observare statistică inițiată de stat, pe baza unui act normativ.
Principala formă de recensământ o constituie recensământul populației. Acesta se mai organizează pentru caracterizarea șeptelului, pentru inventarierea produselor finite, pentru evaluarea mijloacelor fixe.
3) Sondajul (observarea selectivă) este observare statistică periodică, parțială, prin care se culeg date și informații numai pentru o parte a colectivității studiate, numită eșantion (mostră), urmând ca rezultatele obținute să fie generalizate la nivelul întregii colectivități. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ, să cuprindă aceleași structuri, unități cu trăsături esențiale și valori tipice, ca și colectivitatea din care s-a extras.
Sondajul se utilizează pentru cercetarea bugetelor de familie, recepția mărfurilor, înregistrarea prețurilor, controlul calității diferitelor produse, cercetări sociologice. Acesta se folosește ori de câte ori nu se poate efectua o observare totală sau când e justificată din punctul de vedere al operativității, economicității și al condițiilor de realizare. De asemenea, se folosește frecvent la verificarea autenticității datelor obținute prin observare totală.
4) Ancheta este o observare parțială, periodică, ce se bazează pe completarea benevolă a unor chestionare. Prin anchete se urmărește obținerea unor informații referitoare la tendințele ce se manifestă în colectivitatea care interesează. Rezultatele anchetelor sunt orientative, deoarece nu se pune condiția reprezentativității unităților de la care se culeg date. Cele mai des întâlnite sunt anchetele privind cercetarea pieței și a opiniei publice, referitor la preferințele consumatorilor, iar mai recent, anchetele se utilizează în demografie, privind: mortalitatea pe grupe socio-profesionale, pe vârste, fertilitatea populației.
5) Monografia presupune studierea exhaustivă a unei singure unități statistice complexe, cum ar fi o unitate economico-socială, unitate administrativ-teritorială.
Se efectuează monografii pentru studierea fenomenelor demografice, ce din punct de vedere al sferei de cuprindere pot fi:
– monografii ce studiază un singur fenomen demografic (natalitate, mortalitate) în cadrul întregii populații sau a unei părți a acesteia, în corelație cu toți factorii sociali-economici care îl determină;
– monografii ce studiază un ansamblu de fenomene demografice interdependente, în cadrul unei unități teritoriale sau zone geografice, la nivelul cărora fenomenele demografice se diferențiază cel mai mult, în plus sau în minus față de media lor pe țară.
Monografia necesită colaborarea și conlucrarea unor cercetători din mai multe domenii.
1.3 Controlul datelor
Fiecare procedeu de observare prezintă și posibilitatea de a înregistra erori, practic neexistând observări perfecte.
Erorile de observare reprezintă neconcordanțe între nivelul înregistrat în formularele de observare și cel real. Ele pot fi întâmplătoare și sistematice.
Erorile de observare întâmplătoare sunt abateri de la realitate care intră sub incidența numerelor mari și nu influențează în mod esențial rezultatele medii, deoarece acțiunile lor într-un sens sunt egal probabile cu acțiunile în sens contrar și se compensează reciproc la nivelul colectivității. Acestea se datorează neatenției, înțelegerii greșite a sensului întrebărilor, a nerespectării instrucțiunilor și executării defectuoase a înregistrărilor.
Erorile sistematice sunt abateri voite ce denaturează realitatea într-un singur sens, influențând rezultatele întregii cercetări. Acestea se concretizează în exagerări ale dimensiunilor, proporțiilor unui anumit fenomen, fie de către persoanele înregistrate, fie de cele care efectuează înregistrarea.
În vederea depistării erorilor de observare , datele înregistrate sunt supuse controlului autenticității .
Controlul datelor statistice este o acțiune ulterioară înregistrării și se efectuează cu scopul de a asigura volumul complet și calitatea datelor înregistrate.
Datele statistice obținute prin înregistrare sunt supuse unui control cantitativ pentru a constata dacă au fost cuprinse toate unitățile colectivității cercetate și dacă la fiecare unitate au fost înscrise date pentru toate caracteristicile cuprinse în formulare. Prin controlul cantitativ se verifică dacă este complet volumul informațiilor statistice.
Pe lângă controlul cantitativ se efectuează și un control calitativ (logic) ce constă în verificarea valorilor pentru diferite caracteristici între care există anumite relații de interdependență. Prin control logic pot fi depistate eventuale erori sistematice, dacă se compară în timp sau în spațiu, unități statistice ce au condiții asemănătoare dar la care apar variații foarte mari în privința indicatorilor înregistrați.
1.4 Sistematizarea și prezentarea datelor statistice
Datele primare obținute în urma observării statistice , indiferent de tipul lor , prezintă o mare varietate , necesitând sistematizarea acestora pentru a putea oferi claritatea necesară și adaptabilitatea pentru calcule .
Prin sistematizarea datelor se înțelege organizarea colectivității studiate din punct de vedere al unităților componente și al caracteristicilor înregistrate. Sistematizarea are rolul de a facilita compararea , corelarea logică a două sau mai multe caracteristici.
Realizată manual sau cu ajutorul calculatorului electronic, în general, sistematizarea primară a datelor este matricială.
De exemplu : dacă se alege o colectivitate , notată cu U , alcătuită din n unități statistice, notate cu u1,u2,..,ui, …, un și se aleg m caracteristici , notate xj, aceste elemente pot fi descrise astfel:
____
U= {u1, u2,…,ui ,…,un} i=1,n
___
X= {x1 ,x2 , … ,xj, … ,xm } j=1,m
După înregistrarea valorilor și variantelor caracteristicilor pentru toate unitățile statistice se obține o matrice de ordinul n*m, adică Xnm=[xij] , unde xij reprezintă valoarea caracteristicii j pentru unitatea statistică i.
Forma generală a matricei este prezentată în tabelul nr.1.1.:
Tabel 1.1.
Mărimea matricei depinde de numărul caracteristicilor alese și de numărul unităților supuse observării. Elementele matricei pot fi nule, pozitive sau negative. Pe baza matricei, pentru necesitățile diferitelor analize, se pot alcătui:
– vectorul linie “i”, format din totalitatea caracteristicilor înregistrate la nivelul unei unități statistice a colectivității;
– vectorul coloană “j”, format din totalitatea valorilor unei caracteristici la toate unitățile statistice.
Pe baza datelor primare, din caracteristicile numerice se pot calcula caracteristici derivate prin:
a) operații de adunare-scădere, pentru datele exprimate în aceeași unitate de măsură;
b) operații de multiplicare (de înmulțire) și de raport (împărțire) pentru datele exprimate în unități de măsură diferite.
scale de măsurare prin atribuirea de valori fiecărei caracteristici.
Se pot folosi patru scale de măsurare:
scala nominală;
scala ordinală;
scala de interval;
scala de raport.
Scala nominală constă în atribuirea de variante caracteristicilor nenumerice, astfel încât toți indivizii aparținând aceleiași clase să aibă aceeași valoare atribuită.
De exemplu, pentru caracteristica “domiciliu”, studenții vor forma două grupe. Prima grupă cuprinde studenții din mediul urban, care se poate codifica drept clasa 1 și o grupă care cuprinde studenții din mediul rural, notată drept clasa 2.
Volumul de informații obținut prin sistematizarea datelor cu ajutorul scalei nominale este direct proporțional cu numărul claselor construite; așadar cu cât numărul claselor crește, cu atât analiza este mai amănunțită.
Scala ordinală se aplică tot în cazul caracteristicilor nenumerice calitative, unitățile statistice putând fi ordonate crescător sau descrescător și li se pot atribui ranguri sau numere de ordin.
De exemplu: ordonarea gimnaștilor după numărul de medalii obținute:
nici o medalie;
o medalie;
două medalii;
trei sau mai multe medalii.
Scala de interval se utilizează pentru caracteristicile atributive cantitative și presupune introducerea între valorile caracteristicii a distanței dintre ele. Aplicarea acestei scale constă în atribuirea de valori caracteristicii măsurate în funcție de intervalul dintre valori. În acest caz, punctul zero al scalei și unitatea de măsură se pot alege arbitrar sau convențional. Scala de interval se aplică la cuantificarea curgerii timpului calendaristic sau la măsurarea temperaturii.
Scala de raport (metrică) este cea mai înaltă treaptă de măsurare, cu ajutorul acesteia se exprimă cele mai multe caracteristici numerice economice. În cazul acestei scale, punctul zero este dat în mod natural, semnificând efectiv absența fenomenului.
Valorile măsurate pe scala de raport pot fi: cantitățile executate, vândute, venituri realizate, prețuri unitare, vârsta, vechimea mică.
Sistematizarea datelor se efectuează prin centralizare și grupare.
Centralizarea datelor constă în strângerea datelor la locul prelucrării a tuturor informațiilor și determinarea totalurilor pentru caracteristicile direct însumabile sau care devin însumabile, prin aplicarea unor coeficienți de echivalență.
Centralizarea datelor poate fi simplă sau pe grupe.
Centralizarea simplă înseamnă agregarea valorilor individuale ale caracteristicilor pentru toate unitățile de colectivități care permit însumarea din punct de vedere al conținutului, în scopul obținerii indicatorilor totalizatori. În urma centralizării simple se obțin informații privind volumul colectivității și valoarea totalizată a caracteristicilor cuprinse în planul observării și care sunt exprimate în unități de măsură însumabile.
Centralizarea pe grupe are drept scop cunoașterea mai detaliată a fenomenului, permițând analiza structurii colectivității. Aceasta constă în gruparea datelor și în calcularea indicatorilor totalizatori pe fiecare grupă, iar pe baza lor a indicatorilor totalizatori pe întreaga colectivitate. Centralizarea pe grupe include mai multe centralizări simple.
În urma centralizării se obțin indicatori statistici totalizatori ce au un conținut concret și o formă specifică de exprimare, motiv pentru care sunt denumiți indicatori absoluți. Ei constituie baza informațională a cunoașterii statistice și sunt urmăriți statistic la toate structurile organizatorice ale economiei naționale.
Gruparea statistică (clasificare, stratificare) constă în împărțirea colectivităților statistice în grupe omogene de unități statistice, după variația uneia sau mai multor caracteristici de grupare.
La aplicarea grupărilor se operează cu noțiunile următoare:
caracteristica de grupare;
variația;
amplitudinea;
grupa omogenă.
Caracteristica de grupare este acea însușire în funcție de care unitățile statistice se separă pe clase sau pe grupe omogene.
Variația este proprietatea caracteristicilor de grupare, de a înregistra mai multe valori sau mai multe forme de manifestare.
Amplitudinea, notată cu A, reprezintă câmpul de variație a tuturor valorilor individuale ale unei caracteristici și se determină ca diferență între valoarea maximă și minimă.
Grupa omogenă reprezintă clasa de unități statistice la care variația caracteristicii de grupare este minimă.
Grupările statistice se pot clasifica după mai multe criterii.
1.În funcție de numărul caracteristicilor de grupare, grupările statistice pot fi simple sau combinate.
a. Grupările simple se efectuează după o singură caracteristică de grupare și sunt utile pentru determinarea tendinței de concentrare a fenomenelor.
Forma generală a unei grupări simple este prezentată în în tabelul simplu nr.1.2:
Tabel 1.2.
b. Grupările combinate se obțin după două sau mai multe caracteristici. În acest caz, colectivitatea se împarte în grupe omogene după o anumită caracteristică, apoi aceste grupe se împart, la rândul lor, în alte subgrupe mai mici, după o altă caracteristică.
Gruparea combinată după mai mult de două caracteristici este relativ rară, deoarece odată cu creșterea numărului de caracteristici, scade claritatea, exigibilitatea unui astfel de tabel. Tabelele obținute după o grupare combinată se numesc tabele cu dublă intrare (vezi tabelul nr.1.3.).
Tabel 1.3.
Între frecvențele totalizate pe rânduri și coloane există următoarele relații:
În funcție de conținutul caracteristicilor de grupare, există următoarele categorii de grupări:
grupări teritoriale: în cazul în care împărțirea în grupe omogene se face după apartenența teritorială a unității.
grupări cronologice: când timpul este considerat elementul definitoriu în sistematizarea datelor.
grupări tipologice: în funcție de o caracteristică atributivă calitativă.
grupări cantitative (numerice): după o caracteristică atributivă cantitativă.
În funcție de gradul de variație, grupările cantitative pot fi:
– pe variante, în cazul în care numărul variantelor valorilor numerice înregistrate este redus, iar fiecărei valori îi corespunde o grupă.
– pe intervale, în cazul în care variația caracteristicii este mare. Intervalele de grupare pot fi egale sau neegale.
Gruparea numerică pe intervale egale se realizează parcurgând mai multe etape:
Se calculează amplitudinea (A), ca diferență între valarea maximă (xmax) și valoarea minimă (xmin) a caracteristicii de grupare:
A=xmax-xmin
Se determină numărul de grupe în care se va împărți colectivitatea după relația lui H. D. Sturges:
ng=1+3.322lgn
unde : ng- numărul de grupe
n – numărul de unități statistice din care este alcătuită colectivitatea.
se determină mărimea intervalelor de grupare (h), după formula :
4. se construiesc intervalele de grupare prin adunarea succesivă a mărimii intervalelor de grupare pornind de la valoarea minimă a caracteristicii de grupare (xinf), care devine limită inferioară a primului interval de grupare.
În vederea obținerii unei grupări corecte trebuie respectate câteva reguli , cum ar fi:
– limita inferioară a primului interval se poate stabili mai mică decât xinf;
– mărimea intervalului de grupare (k) trebuie să fie un număr întreg, dacă este număr zecimal întotdeauna se rotunjește în sus;
– limita superioară a unui interval poate fi egală sau neegală cu limita inferioară a intervalului imediat următor.
Forma unui tabel care prezintă o grupare pe intervale este următoarea:
Tabel 1.4.
1.5. Serii statistice
Seriile statistice sunt rezultatul grupării datelor după una sau mai multe caracteristici.
Seria statistică reprezintă corespondența dintre valorile (variantele) unei caracteristici și frecvența corespunzătoare sau variația unei alte caracteristici, cu care se corelează.
Așadar, seria statistică cuprinde două șiruri de date corespondente:
– primul șir se referă la criteriul de enumerare (valorile sau variantele caracteristicii, momentele sau intervalele de timp, unitățile teritoriale);
-al doilea șir cuprinde date numerice ce arată frecvența sau mărimea primului șir.
Seriile statistice pot fi clasificate după mai multe criterii, prezentate în continuare.
I. În funcție de numărul caracteristicilor studiate, există următoarele tipuri de serii statistice:
-serii unidimensionale (univariabile) obținute în urma grupării după o singură caracteristică;
-serii multidimensionale, obținute în urma grupării după două sau mai multe caracteristici.
II. În funcție de conținutul caracteristicii studiate, seriile statistice pot fi:
serii de repartiție (de distribuție);
serii descriptive;
serii cronologice (de timp sau dinamice);
serii teritoriale (de spațiu).
Seriile de distribuție se elaborează când caracteristicile de grupare studiate sunt atributive, exprimate numeric sau nenumeric și se realizează prin specificarea frecvențelor, respectiv a numărului de unități statistice la care s-a înregistrat aceeași valoare sau variantă a caracteristicii.
Forma seriei de distribuție:
x1 x2 . . . xi…. xn
X:
f1 f2 … fi…. fn
unde: xi -reprezintă valorile individuale ale caracteristicii;
fi-reprezină frecvențele de apariție ale valorilor caracteristicii.
Un exemplu de serie de distribuție pe variante este prezentat în tabelul nr.2.2,iar tipul seriei de distribuție pe intervale este exemplificat în tabelul nr.2.4.
Seriile descriptive prezintă o colectivitate prin enumerarea unităților componente și a valorilor principalelor caracteristici înregistrate.
Seriile cronologice se elaborează pentru a descrie evoluția în timp a unui fenomen sau proces.
În funcție de timpul la care se referă datele, seriile cronologice pot fi:
– serii cronologice de momente, în cazul în care valorile caracteristicii au fost înregistrate la anumite momente determinate de timp. Termenii unei serii de momente nu se pot însuma direct, pentru că ar duce la înregistrări repetate.
– serii cronologice de intervale, care prezintă valorile unei caracteristici înregistrată pentru intervale de timp (luni, trimestre, semestre, ani). Termenii unei serii de intervale sunt însumabili, obținându-se valoarea centralizată pentru întreaga perioadă.
Forma generală a unei serii dinamice este prezentată în tabelul nr.1.5. :
Tabel 1.5.
Seriile teritoriale rezultă din centralizarea frecvențelor sau ale variantelor caracteristicii studiate, după variația unei caracteristici de spațiu. De exemplu: altitudinea medie a principalelor localități din județul Mureș.
Modelul unei serii teritoriale este cel prezentat în tabelul nr. 1..6:
Tabelul 1.6.
1.6. Vizualizarea datelor cu ajutorul tabelelor și reprezentărilor grafice
Tabelul statistic se folosește în toate fazele cercetării statistice, de la culegerea datelor, prelucrarea și analiza lor, până la prezentarea rezultatelor finale. Tabelul statistic poate fi format dintr-o singură serie sau din mai multe serii.
Forma de prezentare a unui tabel statistic este o rețea de linii verticale și orizontale care prin întretăiere formează rândurile, coloanele și rubricile tabelului. Din punct de vedere al fondului, tabelul statistic exprimă conținutul unei colectivități printr-un număr redus de cuvinte și un număr mare de cifre. Elementele de bază ale tabelului statistic sunt:
– subiectul tabelului, ce este dat de fenomenul sau procesul cercetat și presupune precizarea colectivității studiate și a unităților statistice. Acesta se descrie la capetele rândurilor.
– predicatul tabelului, ce precizează denumirea indicatorilor și caracteristicilor pentru care s-au înregistrat date și cu ajutorul cărora se studiază colectivitatea și care se descriu la capetele coloanelor;
– datele numerice reprezintă valorile sau variantele caracteristicilor și se trec în rubricile tabelului;
– nota explicativă reprezintă un element facultativ și are drept scop precizarea sursei datelor sau a metodologiei distincte de calcul pentru anumite valori din tabel.
Principalele tipuri de tabele statistice sunt:
Tabele statistice simple sunt folosite pentru înregistrarea și prezentarea datelor primare. Prezentarea colectivității în acest caz se face prin simpla enumerare a unităților statistice, înscriind în dreptul fiecărei unități valorile caracteristicilor observate.
Tabelele statistice simple pot fi:
– enumerative;
– teritoriale, dacă datele numerice se repartizează în funcție de unități de spațiu;
– cronologice, dacă valorile caracteristicilor se înregistrează în funcție de timp.
Tabelele statistice pe grupe cuprind datele numerice referitoare la o colectivitate despărțită pe grupe omogene după o singură caracteristică.
Tabelele statistice combinate (cu dublă intrare) sunt rezultatul împărțirii colectivității în grupe omogene, după cel puțin două caracteristici.
Reprezentările grafice, denumite și diagrame sau grafice, redau într-o formă expresivă evoluția unor fenomene, constituind nu numai o formă de prezentare a rezultatelor cercetării, dar și un suport logic inductiv sau deductiv de analiză și interpretare a fenomenelor studiate.
Elementele constructive ale unui grafic sunt:
– titlul graficului, care trebuie să corespundă conținutului datelor prezentate;
– scara de reprezentare este locul geometric al punctelor cotate. Aceasta se alege în funcție de mărimea datelor de reprezentat, de gradul de variație dintre ele, de spațiul disponibil astfel încât să asigure proporționalitatea dimensiunii lor graficului.
– rețeaua graficului – poate fi reprezentată de sistemul axelor de coordonate rectangulare Ox, Oy, primul cadran sau poate fi formată din linii paralele verticale, orizontale, oblice pentru a distinge diferitele părți ale graficului.
– legenda are rolul de a explica semnificația simbolurilor utilizate, semnelor convenționale utilizate, hașurări, culori, rețele.
În funcție de natura datelor de reprezentat există mai multe tipuri de grafice:
diagrame prin areale se utilizează pentru reprezentarea grafică a indicatorilor de volum unidimensionali, înregistrați pentru un număr redus de unități statistice (3-5) sau pentru unități de timp. Aria figurii geometrice alese trebuie să fie proporțională cu mărimea indicatorilor de reprezentat. Există două tipuri de diagrame prin areale:
a1) diagrama prin pătrate;
a2) diagrama prin cercuri.
Diagrame structurale evidențiază raportul care există între părțile componente ale colectivității. Fiecare figură geometrică aleasă se va diviza în atâtea părți câte grupe omogene are colectivitatea cercetată.
Se disting trei categorii de diagrame structurale:
b1) dreptunghiul de structură;
b2) cercul de structură;
b3) pătratul de structură.
Reprezentări grafice ale seriilor de distribuție cu frecvențe se utilizează în cazul în care valorile caracteristicii sunt prezentate sub formă de intervale egale sau neegale, și pot fi de două tipuri:
c1) histograma;
c2) poligonul frecvențelor.
Cronograma: se folosește pentru a reprezenta grafic valorile uneia sau mai multor serii cronologice.
Diagrame prin benzi și coloane: se construiesc în cazul în care se reprezintă valori ale unor serii teritoriale sau serii cronologice de intervale egale. Acestea permit reprezentarea în același sistem de axe a doi sau mai mulți indicatori între care există anumite interdependențe.
Graficul norilor de puncte: se utilizează în cazul grupărilor combinate pentru a evidenția forma și intensitatea legăturii dintre caracteristici.
Reprezentările grafice se pot realiza, în cea mai mare parte, cu ajutorul programului EXCEL sau în anumite situații, se pot construi manual. Regula de bază în construcția unei reprezentări grafice este de a asigura proporționalitatea între dimensiunea figurilor geometrice utilizate și mărimea valorilor de reprezentat.
1.7. Indicatorii statistici rezultați din prelucrarea primară a datelor
Indicatorii statistici, ca expresie sintetică sau analitică a fenomenelor și proceselor de masă, sunt elaborați pe baza unor metodologii și tehnici specifice prin care li se stabilește conținutul, puterea cognitivă și legăturile cu ceilalți indicatori.
Aceștia sunt purtători de informații, au conținut real, obiectiv determinat și pot fi utilizați fie unilateral, pentru a caracteriza anumite aspecte ale unor fenomene și procese sub raportul volumului și structurii, fie sub formă de sistem de indicatori pentru a studia interdependențele dintre anumite fenomene.
Indicatorii folosiți în cercetarea statistică pot fi primari sau derivați.
Indicatorii primari se obțin în urma prelucrării datelor individuale, fie prin înregistrare directă, rezultați din observare, fie prin însumare parțială, pe grupe sau totală, pe întreaga colectivitate a datelor individuale de același fel.
Aceștia sunt exprimați în unități de măsură specifice caracteristicii observate sau în cazul în care sunt caracteristici ale căror valori nu pot fi însumate direct, se folosec unități natural-convenționale sau valorice. De aceea indicatorii primari se mai numesc indicatori absoluți, cu un conținut real și o formă de exprimare concretă, care reflectă volumul colectivității (pe total sau pe grupe) și nivelul cumulat al diferitelor caracteristici observate (pe total colectivitate sau pe grupe de unități).
În activitatea social-economică, indicatorii primari absoluți, rezultați în urma sistematizării datelor, pot fi folosiți ca atare, fără nici o prelucrare suplimentară sau pot fi supuși diferitelor prelucrări și procedee de calcul, obținându-se indicatori derivați.
Indicatorii derivați se obțin prin prelucrarea indicatorilor absoluți prin diferite procedee de calcul și au drept scop evidențierea aspectelor calitative ale fenomenelor și proceselor cercetate, aspecte ce nu pot fi surprinse de indicatorii absoluți, cum ar fi: componența structurală, intensitate, dinamică, nivel mediu, etc.
Indicatorii derivați se obțin, în general, într-un proces de comparație realizat pe bază de diferență sau de raport.
Compararea datelor se poate face:
– la nivelul unității statistice pentru una sau mai multe caracteristici
– la nivelul unei grupe omogene, din punct de vedere al uneia sau mai multor caracteristici sau în ce privește numărul unităților statistice ce compun grupa respectivă
– la nivelul întregii colectivități cercetate, de asemenea pentru una sau mai multe caracteristici sau a numărului de unități statistice componente.
Compararea pe bază de diferență se poate efectua, numai atunci când datele sunt comparabile din punct de vedere al conținutului și al unităților de măsură. Compararea pe bază de raport se poate face atât în cazul datelor cu același conținut, cât și în cazul datelor cu conținut diferit dar interdependente între ele.
Indicatorii derivați ce se pot determina din prelucrarea primară a datelor sunt:
modificarea absolută;
mărimile relative.
a) Modificarea absolută () se calculează ca diferență între date de același tip și se mai numește spor sau reducere absolută. Diferența se efectuează între mărimea comparată și mărimea bază de comparație cu ajutorul următoarelor formule:
x=xc – xbc= , unde xc- este mărimea comparată
xbc- este mărimea bază de comparație
sau
x=xc – xbc=
sau
f=fc -fbc= unde f-numărul de unități statistice comparate.
b) Mărimile relative sunt indicatori derivați, rezultați din compararea sub formă de raport a doi indicatori statistici și exprimă printr-un singur număr proporțiile indicatorului raportat față de indicatorul bază de raportare. Formula generală de calcul:
unde k=0,1,2,3,…
Rezultatul raportării poate fi un număr întreg sau zecimal și se poate exprima sub formă de cât, coeficient, procent, promile, procentimile sau în unități de măsură combinate.
Mărimile relative sunt instrumente necesare și utile în analiza întregii activități economice, dar construcția lor simplă, permite posibilitatea obținerii unor indicatori ce estompează, uneori denaturează aspectele reale. De aceea, calcularea lor trebuie precedată de alegerea atentă a bazei de comparație și verificarea comparabilității datelor raportate. Drept bază de comparație se aleg acei indicatori față de care indicatorii comparați permit obținerea unor mărimi relative cu grad mare de sintetizare și care au sens economic.
Principalele tipuri de mărimi relative sunt:
Mărimi relative de structură;
Mărimi relative de coordonare;
Mărimi relative de dinamică;
Mărimi relative ale planului;
Mărimi relative de intensitate.
1) Mărimile relative de structură se determină atunci când o colectivitate este separată în grupe sau clase, după variația uneia sau mai multor caracteristici și exprimă raportul în care se află un element sau un grup de elemente ale colectivității, față de volumul întregii colectivități.
Principalele mărimi relative de structură sunt:
– greutatea specifică;
– frecvența relativă.
a) Greutatea specifică, notată gi, se calculează prin raportarea mărimilor agregate la nivelul grupelor omogene ale valorilor individuale ale caracteristicii, la mărimile agregate pe întreaga colectivitate a valorilor caracteristicii, după formula:
Rezultatul arată ponderea valorii caracteristicii (a unui indicator) unei grupe omogene în totalul valorii caracteristicii, la nivelul întregii colectivități.
b) Frecvența relativă, notată fi*, se determină raportând frecvența corespunzătoare unei grupe omogene (fi), la numărul total de unități statistice din care este alcătuită colectivitatea (fi).
Formula de calcul:
Rezultatul, arată ponderea numărului de unități statistice dintr-o grupă în numărul total de unități statistice ce alcătuiesc colectivitatea. Suma mărimilor relative de structură, calculată față de aceeași bază, este întotdeauna egală cu 100%.
Măsura relativă de structură se reprezintă cu ajutorul diagramelor structurale.
2) Mărimile relative de coordonare sau de teritoriu se calculează ca raport între doi indicatori absoluți de același fel, din aceeași perioadă de timp, înregistrați pentru grupe diferite ale aceleiași colectivități sau pentru colectivități statistice de același fel, dar situate în spații diferite.
Formulele de calcul sunt:
Unde XA-valoarea caracteristicii pentru unitatea teritorială A;
XB-valoarea caracteristicii pentru unitatea teritorială B.
Mărimile relative de coordonare admit reversibilitatea, direcția de comparare nefiind mică; oricare dintre termenii comparați în funcție de scopul urmărit poate fi considerat ca termen comparat sau ca termen bază de comparație.
Rezultatul arată cu câte procente este mai mare sau mai mic termenul comparat față de termenul bază de comparație sau cât reprezintă termenul comparat din termenul bază de comparație.
Dacă rezultatul rămâne sub formă de coeficient, arată de câte ori este mai mare sau mai mic termenul comparat față de termenul bază de comparație.
3) Mărimile relative de dinamică se folosesc pentru a caracteriza evoluția în timp a fenomenelor și sunt specifice seriilor cronologice.
Acestea se determină ca raport între nivelul fenomenului dintr-o perioadă, considerată perioadă curentă, notată cu 1 și nivelul aceluiași fenomen înregistrat într-o perioadă anterioară, considerată perioadă de bază, notată cu 0.
Formula de calcul este:
Dacă se compară între ei toți termenii unei serii cronologice, se obțin mărimi relative de dinamică cu baza fixă, în cazul în care se raportează fiecare termen la termenul inițial și respectiv mărimi relative cu baza mobilă, în cazul în care se raportează fiecare termen la termenul din perioada precedentă.
Formulele de calcul sunt:
Rezultatul sub formă de coeficient, arată de câte ori a crescut sau a scăzut nivelul fenomenului în perioada curentă față de perioada de bază. Dacă rezultatul se exprimă sub formă de procent, arată cu cât la sută a crescut sau a scăzut, nivelul din perioada curentă față de nivelul din perioada de bază.
Mărimile relative de dinamică, nu admit proprietatea de reversibilitate, exprimându-se într-un singur sens.
4) Mărimile relative ale planului se folosesc ori de câte ori un fenomen se desfășoară în mod organizat, programat sau planificat. Agenții economici utilizează acești indicatori pentru caracterizarea producției, aprovizionării, desfacerilor, costurilor, fondurilor de salarii, în funcție de programele elaborate și urmărite.
Se pot determina: – mărimile relative ale sarcinii de plan;
– mărimile relative ale îndeplinirii planului.
Mărimea relativă a sarcinii de plan se determină raportând nivelul planificat pentru perioada curentă, la nivelul efectiv realizat într-o perioadă anterioară, luată drept bază de comparație, după formula:
Rezultatul arată cu cât la sută este mai mic sau mai mare nivelul planificat față de nivelul realizat în perioada de bază.
Mărimea relativă a îndeplinirii planului se obține prin raportarea nivelului efectiv realizat în perioada curentă, la nivelul planificat pentru perioada curentă.
Formula de calcul este:
Rezultatul poate fi interpretat astfel:
dacă este: – mai mare de 100%, s-a înregistrat o depășire de plan;
-egal cu 100%, planul a fost realizat integral;
– mai mic de 100%, planul nu a fost îndeplinit.
5) Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluți, de natură diferită, dar între care există o relație de interdependență. Cei doi termeni ai raportului au unități de măsură diferite, iar mărimea rezultată prin raportare va avea o unitate de măsură compusă. Acestea se pot determina la nivelul unităților statistice, a grupelor omogene sau la nivelul colectivității.
Formula de calcul pentru o unitate statistică este:
iar pentru o grupă omogenă sau pentru întreaga colectivitate este:
În cazul în care valorile caracteristicilor xi, yi sunt agregate la nivelul unei grupe omogene sau pentru întreaga colectivitate.
Rezultatul sub formă de coeficient arată câte unități din valoarea caracteristicii de la numărător, se cuprind într-o singură unitate a valorii caracteristicii de la numitor.
Mărimile relative de intensitate admit, în anumite situații și reversibilitatea:
Sau
Dacă rezultatul se înmulțește cu 100 va arăta câte unități din indicatorul raportat revin la 100 unități ale indicatorului bază de raportare.
Dacă rezultatul se înmulțește cu 1000 se obțin promile și se utilizează în cazul în care indicatorul comparat este mult mai mic decât cel bază de comparație , iar exprimarea sub formă de coeficienți sau procente ar conduce la obținerea unor mărimi relative greu de reținut și interpretat.
În cazul în care rezultatul raportului dintre cele două mărimi comparate are o valoare foarte mică se utilizează procentimile, exprimând indicatorul comparat la 10000 sau la 100000 unități din indicatorul bază de comparație.
1.8. Sondajul
Sondajul statistic sau observarea selectivă reprezintă o metodă de investigație statistică prin care se obțin informații necesare și suficiente, cu grad de exactitate acceptabil despre întreaga colectivitate cercetată, prin observarea numai a unei părți a acesteia, numite eșantion sau mostră.
Datele de selecție, rezultate din observarea eșantionului se prelucrează, iar indicatorii obținuți se extind, în anumite condiții de probabilitate asupra întregii colectivități. Extinderea rezultatelor de la eșantion la colectivitate se poate face numai dacă eșantionul este reprezentativ (ceea ce presupune ca într-un număr mai mic de unități ce formează împreună un eșantion, să regăsim aceleași trăsături esențiale ca și în întreaga colectivitate supusă cercetării).
Între indicatorii determinați (medie, dispersie) prin prelucrarea datelor la nivelul eșantionului și cei calculați la nivelul colectivității apar unele diferențe în plus sau în minus, numite erori de eșantionare sau erori de selecție. Aceste erori reprezintă abaterile între rezultatul obținut prin sondaj și valoarea reală a unei caracteristici pentru colectivitatea studiată. Cu cât eroarea de selecție este mai mică, cu atât gradul de precizie a selecției va fi mai mare și invers.
Se consideră suficient de reprezentativ eșantionul care nu conduce la erori față de colectivitatea de bază, decât cel mult 5%.
Eroarea de selecție se exprimă sintetic prin coeficientul de reprezentativitate (r):
r = ( x – m / m) 100 -5% r 5%,
Unde: x – media eșantionului;
m – media colectivității, cunoscută dintr-o cercetare anterioară.
Diferența dintre media colectivității și media eșantionului se numește eroare de reprezentativitate.
Erorile de reprezentativitate pot fi:
-sistematice, care provin din nerespectarea principiului fundamental al eșantionării și anume nerespectarea caracterului aleator al prelevării unităților;
-întâmplătoare, care nu pot fi evitate, și sunt cauzate de un număr mare de factori, dar ele sunt previzibile.
Pe lângă avantajele sale, operativitate, rapiditate, economicitate, sondajul are și anumite limite, date tocmai de apariția erorilor de selecție și de dificultățile legate de alcătuirea eșantionului. Problema constă în găsirea acelei mărimi a eșantionului, suportabilă din punct de vedere al costului, ce oferă gradul de precizie acceptabil, reflectând fidel colectivitatea din care s-a extras.
1.8.1. Tipuri de sondaj și procedee de alcătuire a eșantioanelor
După modul de organizare a colectivității generale și după modul de selecție a unităților în eșantion, se disting mai multe tipuri de sondaj:
Sondaje aleatoare (probabiliste):
sondajul simplu repetat și nerepetat;
sondajul tipic (stratificat);
sondajul de serii;
sondajul în mai multe trepte;
sondajul secvențional.
Sondaje cu extracție nealeatoare:
sondajul dirijat;
sondajul sistematic (sau mecanic).
Sondajul aleator simplu este sondajul ce corespunde cel mai bine principiului fundamental al selecției, asigurând caracterul aleator al prelevării. Acesta se aplică în special în cazul colectivităților omogene.
În cazul acestui tip de sondaj, unitățile statistice sunt prelevate la întâmplare, fără preferințe, fiecare unitate a colectivității având șanse egale de a face parte din eșantion. Dacă unitățile extrase, după înregistrarea caracteristicilor urmărite sunt reintroduse în colectivitate, atunci se aplică sondajul simplu “nerepetat”.
Procedeele ce pot fi utilizate pentru alcătuirea eșantionului sunt:
Procedeul bilei revenite și nerevenite;
Procedeul tabelului numerelor aleatoare;
Procedeul mecanic.
1) Procedeul bilei revenite și nerevenite, este analog urnei lui Bernoulli și presupune parcurgerea următoarelor etape:
-se numerotează unitățile colectivității generale și fiecare număr este înregistrat pe o bilă (bilețele)
-se introduc într-o urnă bilele, se amestecă și se extrage la întâmplare câte un bilețel. Unitatea statistică ce are numărul extras intră în alcătuirea eșantionului.
Bila extrasă poate fi reintrodusă în urnă și atunci se aplică schema sondajului simplu repetat, se amestecă din nou bilele și se face o nouă extragere sau bila nu se mai introduce în urnă, urmându-se schema sondajului simplu nerepetat.
2) Procedeul tabelului numerelor aleatoare, se aplică de regulă pentru colectivități de mari dimensiuni, unde procedeul anterior nu este adecvat. Pentru formarea eșantionului se folosesc diferite tipuri de tabele ce cuprind numere aleatoare formate din cifre grupate câte două, două cu trei sau alte variante, așezate pe coloane și rânduri în mod întâmplător. Tabelele se pot obține cu ajutorul unor procedee de amestecat numere sau sunt generate pe calculator prin programe specifice.
Etapele specifice acestui procedeu sunt:
– se stabilește volumul eșantionului;
– pentru selectarea unităților eșantionului se citesc din tabel numerele aleatoare, punctul de începere al citirii alegându-se arbitrar;
– citirea se face de la stânga la dreapta și de sus în jos în ordinea crescătoare a coloanelor și rândurilor;
– dacă se ajunge la capăt se reîncepe citirea de la coloana 1, rândul 1.
3) Procedeul mecanic este mai rapid și presupune stabilirea pasului de numărare și a unității de la care se va porni, întrucât includerea unităților în eșantion se face asemănător unei progresii aritmetice.
Aplicarea acestui procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape:
– Se calculează rația progresului, respectiv pasul de numărare, cu relația:
p = N/n, unde N – volumul colectivității totale
n – volumul eșantionului
– Se determină în continuare unitatea de la care se pornește în construirea eșantionului, având numărul de ordine înregistrat și p.
De exemplu: pentru o colectivitate formată din 420 unități statistice din care dorim să extragem prin procedeul mecanic un eșantion format din 35 unități, pasul de măsurare va fi:
p = N/n = 420/35 = 12
Punctul de plecare va fi una din unitățile statistice cuprinse între 1 și 12. Să presupunem că acesta este 3, atunci eșantionul va fi format din următoarele unități: x, x + p, x + 2p, x + 3p,….
1.8.2. Estimarea mediei și dispersiei. Eroarea medie de reprezentativitate
În cazul cercetării statistice prin metoda sondajului se lucrează cu indicatori pereche, calculați atât la nivelul eșantionului cât și al colectivității dintre care cei mai importanți sunt media și dispersia:
– media eșantionului: x = xi / n
– media colectivității: m = xi / N
– dispersia eșantionului:
S2 = xi – x2 / n sau S2 = xi – x2 / n-1
– dispersia colectivității:
2 = xi – m / N
Pe baza acestor indicatori se pot determina alți indicatori:
– dispersia mediilor de sondaj de la media generală 2x ;
– abaterea medie pătratică a mediilor de sondaj de la media generală, x , denumită și eroare medie de reprezentativitate.
Indicatorii obținuți la nivelul eșantionului pentru a fi estimatori corecți ai indicatorilor colectivității generale, trebuie să îndeplinească anumite condiții:
să fie estimații nedeplasate, adică valoarea medie a indicatorilor de sondaj trebuie să fie egală cu indicatorul corespunzător întregii colectivități;
să fie estimații consistente, adică indicatorul de sondaj să conveargă în probabilitate, pentru un volum mare al eșantionului, către indicatorul teoretic din colectivitatea generală;
să fie estimații eficiente, adică să aibă dispersie minimă.
Eroarea medie de reprezentativitate (x ) se calculează distinct pentru fiecare tip de sondaj cu ajutorul unor formule specifice.
a)Sondajul aleator repetat – întrucât la acest tip de sondaj unitățile extrase se reintroduc în colectivitate, toate unitățile au aceeași probabilitate de a face parte din eșantion:
p = 1 / N ; N – volumul colectivității generale
Deoarece aceeași unitate statistică poate fi extrasă de mai multe ori, rezultă că sondajul repetat dă naștere unor erori de sondaj mai mari.
Numărul de eșantioane posibile în acest tip de sondaj este egal cu “N”.
Se folosesc următoarele notații: N – volumul colectivității generale; n – volumul eșantionului.
În practica statistică, eroarea medie de reprezentativitate, se determină pornind de la relația demonstrată în teoria sondajului, potrivit căreia dispersia mediilor tuturor eșantioanelor de la media colectivității generale ((x) sau 2x ) înmulțită cu volumul eșantionului (n):
2 = D(x) n sau 2 = 2x n , de unde rezultă
D(x) = 2 / n sau 2x = 2 / n
Ceea ce arată că în cazul sondajului rezultat dispersia mediilor tuturor eșantioanelor de volum “n” este de n ori mai mică decât dispersia colectivității generale.
Dacă dispersia colectivității generale (2) nu se cunoaște, atunci aceasta poate fi înlocuită cu eșantionul ei (S2) stabilit pe baza unui eșantion de volum n, pe baza ipotezei că 2 S2.
Așadar:
2x = S2 / n , unde
Eroarea medie de reprezentativitate (x), care este radicalul dispersiei, se va determina după formula:
În teoria sondajului se demonstrează că S2 este un estimator deplasat și se poate obține un estimator nedeplasat utilizând relația:
În cazul în care eșantionul este de volum mic, atunci:
b). Sondajul aleator nerepetat presupune ca o unitate odată extrasă, să nu mai revină în colectivitatea generală, așadar șansa fiecărei unități de a intra în eșantion crește pe măsura efectuării extragerilor, volumul colectivității generale micșorându-se treptat cu câte o unitate.
Probabilitățile de a fi incluse în eșantion vor fi pe rând:
– pentru prima extragere: p1 = 1 / N p = 1 / N
– pentru a doua extragere: p2 = 1 / (N – 1) p = 1 / (N – 1)
– pentru a treia extragere: p3 = 1 / (N – 2) p = 1 / (N – 2)
– pentru a n-a extragerea
La terminarea extragerilor, numărul unităților rămase va fi
N-n, unde :
N – volumul colectivității generale;
n – volumul eșantionului.
Numărul eșantioanelor posibile pentru acest tip de sondaj este dat de formula combinărilor:
În cazul sondajului aleator nerepetat, dispersia mediilor de sondaj trebuie corectată, înmulțind-o cu raportul (N – n) / (N –1), astfel:
sau unde
este estimatorul dispersiei 2, stabilit pe baza unui eșantion, având ipoteza că 2 S2 iar eroarea medie de reprezentativitate va fi:
Raportul se numește coeficient de corecție a erorii medii de reprezentativitate.
Pentru colectivitățile mari, nu se mai scade 1 de la numitor, iar coeficientul de corecție a erorii de reprezentativitate devine:
unde raportul n / N poartă denumirea de proporție de sondaj.
În calcule, pentru n / N 0,2 – coeficientul nu se ia în considerare.
Coeficientul de corecție a erorii medii de reprezentativitate este întotdeauna subunitar, de aceea eroarea sondajului nerepetat este întotdeauna mai mică decât eroarea sondajului repetat.
În general, precizia estimației mediei colectivității generale (m) prin media eșantionului
(x ), exprimată sintetic cu ajutorul erorii medii de reprezentativitate (x) depinde mai mult de volumul eșantionului (n) decât de volumul colectivității generale (N).
1.8.3. Precizia estimației. Eroarea limită
Media eșantionului (x ) estimează cu atât mai exact media colectivității generale (m) cu atât diferența x – n este mai mică.
Notăm cu eroarea limită, ce caracterizează precizia estimației. Dacă R+ , 0 și x – m , atunci cu cât este mai mică cu atât estimația este mai precisă.
Putem indica astfel intervalul despre care să afirmăm cu o probabilitate dată, că include media estimată a colectivității (m). Acest interval este (x – , x + ) și se numește interval de încredere.
Probabilitatea ca intervalul (x – , x + ) să includă media necunoscută “m” este o probabilitate luată de regulă foarte apropiată de 1 (100%), respectiv 0,95 (95%) ,…, 0,999 (99,9%) și notată cu , adică:
P( x – m ) = sau P(x – m x + ) =
În cazul formării tuturor eșantioanelor posibile, suma probabilităților de apariție este egală cu 1. În practică însă, nu se cunosc aceste medii de sondaj și nici probabilitățile lor de apariție, de aceea în calcularea erorii limită () se pornește de la relația erorii medii de reprezentativitate (x) căreia se aplică un coeficient z.
Astfel: = x z , respectiv pentru sondajul aleator repetat
pentru sondajul aleator nerepetat
Coeficientul z se determină în funcție de probabilitatea cu care se garantează rezultatele și este tabelat, fiind argumentul funcției de repartiție normală Gauss-Laplace:
Argumentul (z) are valori cu atât mai mari, mai apropiate de 1 cu cât z ia valori mai mari.
Rezultă că eroarea limită () este și ea o mărime variabilă, depinzând de eroarea medie de reprezentativitate a mediilor de sondaj (x) și de coeficientul de probabilitate (z).
În funcție de probabilitatea dată:
– se ia din tabel valoarea lui z;
– se înlocuiește în relația erorii limite = z x;
– se determină intervalul de încredere (x – , x + ).
1.8.4. Determinarea volumului eșantionului
Cazul sondajului repetat
Volumul eșantionului se determină pornind de la eroarea limită maxim admisă, (), stabilită în funcție de precizia necesară de asigurat, astfel:
, relația ridicată la pătrat, devine: , de unde se obține volumul eșantionului:
, unde z se citește în tabelele funcției Gauss-Laplace.
Dacă dispersia, în colectivitate generală presupusă normală, nu este cunoscută, atunci ea poate fi estimată cu ajutorul dispersiei de sondaj, calculată pe baza unui eșantion de volum redus, extras din colectivitatea de bază.
Astfel, n = (z2 2) / 2 devine:
, unde,
t2n-1 este valoarea tabelară a variabilei Student cu n-1 grade de libertate corespunzătoare nivelului de încredere .
Cazul sondajului nerepetat
Pentru determinarea volumului eșantionului în cazul sondajului nerepetat este necesar să se cunoască și volumul colectivității generale.
Formulele cu ajutorul cărora se calculează volumul eșantionului în acest caz, sunt următoarele:
se ridică la pătrat
Dispersia generală a colectivității (2), se poate afla din cercetări anterioare, dintr-o cercetare prealabilă organizată pentru estimarea dispersiei sau se determină cu ajutorul formulei:
Sondajul tipic (stratificat) se utilizează în cazul colectivităților ce sunt sau pot fi împărțite în grupe omogene calitativ distincte sau tipice.
Formarea eșantionului se realizează astfel: din fiecare grupă se extrage un număr fix de unități folosind unul din procedeele de prelevare aleatoare, astfel fiecare grupă va fi reprezentată în eșantion, ceea ce asigură eșantionului un grad mare de reprezentativitate.
În cazul sondajului tipic se verifică regula de adunare a dispersiilor, potrivit căreia dispersia pe total colectivitate (20) va fi egală cu suma mediei dispersiilor de grupă (2) și dispersiei dintre grupe (2).
2 = 2 + 2
Volumul eșantionului se determină după formulele:
n = (z2 2) / 2 – pentru sondajul tipic repetat
și
– pentru sondaj tipic nerepetat
Sondajul de serii se utilizează în cazul în care colectivitatea generală este sau poate fi împărțită într-un număr oarecare de unități complexe de sine-stătătoare, denumite serii (sau cuiburi) și formate din unități statistice simple.
Eșantionul se formează astfel: seriile în care a fost împărțită colectivitatea generală se numerotează de la 1 la R. Din aceste serii se aleg întâmplător r serii, folosind unul din procedeele prezentate. Seriile selectate fac parte din eșantion și se înregistrează întregul.
Sondajul cu extracție nealeatoare
Sondajul dirijat, presupune includerea în eșantion numai a unităților pe care cercetătorul le consideră reprezentative, apropiate de media ce trebuie estimată.
În practică, deseori este preferată eșantionarea dirijată deoarece este mai ieftină decât selecțiile întâmplătoare, corespunde mai bine scopului cercetării sau există situații când baza de sondaj este incompletă sau inaccesibilă.
În multe situații există posibilitatea combinării sondajului aleator cu sondajul dirijat, folosind avantajele fiecăruia.
CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE ALE INVESTIȚIILOR ÎN CONSTRUCȚII ȘI STUDIU STATISTIC ASUPRA EVOLUȚIEI DOMENIULUI CONSTRUCȚII
2.1. Probleme teoretice ale investițiilor în construcții
Analiza conceptului de investiție se poate face prin abordarea sistematică sau prin cea simplista. Noțiunea de investiție poate fi definita din punct de vedere lingvistic ca fiind o alocare, plasare, dotare. Prin investiție se înțelege la fel orice utilizare a unui activ în calitate de capital în scopul realizării de eficiență economică și deci de profit.
Datorită tocmai complexității acestui concept noțiunea de investiție este abordată din punct de vedere a gradului de cuprindere sub două aspecte: un înțeles „larg” și altul „restrâns”.
În sens larg, noțiunea de investiție cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se anticipează că se vor obține venituri viitoare. Investiția într-o astfel de abordare reprezintă o plasare de fonduri bănești într-o acțiune, într-un proiect sau operație pentru a crea un spor de avuție atât la nivelul individului, al firmei cât și al societății în general.
În sens restrâns, investițiile reprezintă „totalitatea cheltuielilor prin care se creează, se achiziționează noi fonduri fixe, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se dezvoltă, se modernizează și se reutilează bunurile materiale existente”
Dar indiferent cum abordăm conceptul de investiție, în sens larg sau restrâns precum și al diversității de noțiuni și opinii formulate, se desprind totuși câteva trăsături comune ce prezintă interes:
• Orice investiție presupune transpunerea în cheltuieli a unor disponibilități bănești indiferent dacă efortul înseamnă realizarea unor obiecte, bunuri concrete, echipamente sau dimpotrivă plasamentele în acțiuni, obligațiuni sau alte hârtii de valoare.
• Orice investiție înseamnă efort, sub mai multe aspecte (material, financiar, uman), dar în urma cărora se scontează efecte diverse, multiplicatoare, cel mai des sub forma unui spor de profit.
• Orice investiție implică renunțarea temporară, dar certă a unor resurse curente al căror cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare.
Considerațiile făcute ne permit să apreciem că investiția reprezintă totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate într-un anume moment de timp pentru dezvoltarea și modernizarea forței productive a societății, a întregii vieți sociale, astfel încât să se creeze condițiile necesare obținerii unor efecte utile în viitor.
În fundamentarea oportunităților cât și a gestiunii activității de investiție se impune structurarea cheltuielilor investiționale după diferite criterii fiecare dintre acestea răspunzând la anumite necesități de analiză, decizie sau cerințe de ordin practic. În teoria economică sunt folosite o serie de criterii de clasificare a investițiilor, în această lucrare evidențiind doar câteva recunoscute ca esențiale:
Din punct de vedere al naturii investițiilor se pot distinge:
– Investiții în active materiale (numite și reale sau fizice)
– Investiții în active nemateriale
– Investiții financiare
Investițiile reale includ cheltuielile legate de crearea, reproducerea și procurarea fondurilor fixe (construcția nouă, extinderea, reconstrucția și reutilarea tehnică) numite pe scurt investiții capitale, precum cheltuielile legate de majorarea stocurilor de materiale a mijloacelor circulante.
Investițiile în active nemateriale cuprind sumele alocate în active necorporale sub forma unor licențe, patente, programe informaționale precum și cheltuieli legate de formarea personalului de exploatare și cele de constituire.
Investițiile financiare reprezintă plasamente de capital efectuate de un investitor, în titluri și instrumente financiare de valoare (acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, etc.)
În cadrul evidenței statistice investițiile sunt grupate doar în două grupe mari:
1. Prima grupă – investiții în active nefinanciare ce includ:
– investiții în capital fix, investiții pentru majorarea stocurilor materiale a mijloacelor circulante, investițiile în active nemateriale, investiții în alte active nefinanciare (cheltuieli pentru procurare în proprietate a terenurilor, a
obiectelor de protecție a mediului și altor active nefinanciare)
2.A doua grupă – investiții financiare.
Indicatori la nivel macroeconomic
– indicatori ai structurii investițiilor
– indicatori de nivel
– indicatori ai eficienței investițiilor
Indicatori statistici ai activității investiționale la nivel microeconomic
– mijloacele investitorilor străini
– creditele bancare
– împrumuturile de la alte organizații
– sursele obținute prin emiterea și/sau tranzacționarea pe piață a pachetelor de acțiuni sau obligațiuni.
Măsurarea și caracteristica statistică a procesului investițional presupune calcularea și analiza unor indicatori, ce ar permite evidențierea mărimii, structurii, dinamicii și eficienței utilizării resurselor investiționale.
2.2. Surse infirmative privind situația statistică a construcțiilor
Principalul, de fapt singurul furnizor al datelor statistice oficiale privind evoluția sectorului de construcții în Romania este INS (Institutul Național de Statistică).
Ceilalți furnizori de date statistice privind sectorul de construcții – CNP (Comisia Națională de Prognoză), Buletinul ARACO, mass-media de specialitate sau financiară etc. fie preiau datele oficiale furnizate periodic de publicațiile INS sau de conferințele de presă ale INS, fie realizează studii sau prognoze proprii (CNP) care au la bază și date statistice oficiale furnizate de INS.
Ca urmare, considerăm că este interesant și oportun să prezentăm principalele publicații editate de INS care conțin date statistice referitoare la sectorul de construcții, cât și date statistice generale referitoare la economia națională în care se regăsește și sectorul de construcții,.
O primă remarcă privind publicațiile INS se referă la datele de apariție a acestor publicații, care sunt cele din anul 2012 și privesc datele statistice referitoare la sectorul de construcții (și nu numai):
1. la nivelul anului 2012 (date parțiale-trimestriale)
2. la nivelul anului 2011 (date finale-anuale, dar si date parțiale– trimestriale)
3. la nivelul anului 2010(date finale-anuale).
Trebuie menționat faptul că INS respectă, de regulă, de la an la an atât tipul și conținutul publicațiilor cât și data apariției acestora, astfel că publicațiile apărute în anul 2011sunt similare celor apărute în anul 2012( și așa mai departe).
O altă caracteristică a publicațiilor INS este aceea că, informațiile pe care le conțin, după modul de prezentare a datelor statistice, se împart în două categorii principale:
O primă categorie prezintă datele statistice sub formă de serii de date statistice
care reflectă indicii de evoluție a unor indicatori față de un an de bază (cu o periodicitate care poate fi anuală sau lunară).
O a doua categorie o reprezintă datele statistice sub formă brută care dau o imagine valorică sau cantitativă a evoluției unor indicatori (mai mult sau mai puțin specifici sectorului de construcții).
Principalele publicați ale INS care au fost consultate au fost următoarele :
1. Anuarul statistic al României 2012 (data apariției 24 februarie 2012)
Lucrare de referință în sistemul publicațiilor statistice, conține informații referitoare la evoluția economico-socială a țării în perioada 2005- 2012 asigurându-se prin comparabilitatea seriilor de date statistice, prezentarea dinamicii societății. Seriile de date sunt structurate pe capitole și cuprind principalele informații cu privire la: organizare administrativ-teritorială, populație, economie, statistică internațională (ce permit evaluarea comparativă a nivelului de dezvoltare și a locului ocupat de România în contextul internațional) etc. În fiecare capitol din anuar sunt prezentate atât sursele de date cât și notele metodologice privind sfera de cuprindere și modul de determinare al indicatorilor statistici.
În ceea ce privește sectorul de construcții, Anuarul statistic 2012 conține date referitoare la realizările anului 2012 atât serii de date statistice sub forma de indici cât și date brute (cantitative / valorice), dar insuficiente pentru o analiză economică de ansamblu a evoluției sectorului.
2. Seria investiții-construcții (date de apariție : martie-trimestrul 4 anul precedent; iunie,septembrie și decembrie–trimestrele 1,2 și 3 anul curent)
Lucrarea prezintă trimestrial informații statistice referitoare la investițiile realizate la nivelul economiei naționale pe elemente de structură și valoarea lucrărilor de construcții executate pe categorii de lucrări și tipuri construcții – clădiri rezidențiale, clădiri nerezidențiale, construcții inginerești; numărul autorizațiilor de construire eliberate pentru clădiri și cel al locuințelor terminate pe principalele surse de finanțare și regiuni de dezvoltare; numărul locuințelor aflate în curs de execuție .
De asemenea, odată cu apariția în luna martie a datelor referitoare la trimestrul 4 –anul precedent sunt publicate și datele provizorii ale anului precedent, dar, așa cum reiese din conținutul lucrării (prezentat mai sus), informațiile statistice sunt insuficiente pentru o analiză detaliată și în dinamică a sectorului de construcții.
3. Buletin statistic (lunar) – de industrie,construcții,comerț și servicii (data apariției este lunară conținând date despre luna precedentă, iar numărul 1 al buletinului conține date provizorii despre anul precedent și luna ianuarie anul curent).
Lucrarea prezintă (pentru anul precedent) principalii indicatori conjuncturali care caracterizează evoluția economico-socială a României sub formă de indici.
Pentru sectorul de construcții Buletinul statistic face referire la:
• indicii investițiilor realizate în economia națională pe elemente de structură și pe tipuri de construcții,
• indicii de cost în construcții pe tipuri de construcții (una din puținele referiri la costul lucrărilor de construcții prezentate de INS și oricum sub formă de indici în dinamică lunară),
• autorizații de construcții eliberate pentru clădiri
• volumul comenzilor noi în construcții pe tipuri de construcții
• principalii indicatori de conjunctură din sectorul de construcții, pe activități și domenii etc.
De asemenea cu data de apariție februarie 2012 a fost editat de INS Buletinul Statistic de Industrie, Construcții, Comerț și Servicii – Colecție de date statistice recalculate conform noului an de bază (2010) și noii clasificări CAEN Rev.2 care prezintă sub formă de indici (lunar) evoluția principalilor indicatori specifici activităților respective în intervalul de timp 2007 – 2012
4. Rezultate și performanțe ale întreprinderilor din industrie și construcții (data apariției: 30 iunie anul 2012 cu date finale pentru anul 2011)
Publicația cuprinde informații ce permit caracterizarea cât mai completă a sistemului productiv și comercial al întreprinderilor din sectoarele de industrie și construcții, pe forme de proprietate și clase de mărime, în anul 2011, pe baza informațiilor obținute din ancheta structurală în întreprinderii.
Pentru sectorul de construcții lucrarea cuprinde principalii indicatori economici și financiari (cantitativi și valorici) la nivelul unui an, care pot constituii o bază solidă pentru analiza în dinamică a sectorului de construcții pe un anumit interval de ani.
Este singura lucrare editată de INS care poate oferii datele necesare unei analize diagnostic a evoluției si tendințelor de evoluție a sectorului de construcții, constituind prima și cea mai importantă sursă de date utilizată.
5. Studii de conjunctură economică-construcții (data apariției: trimestrial, în trimestrul curent pentru trimestrul precedent).
Această serie de publicații trimestriale este destinată utilizatorilor interesați să cunoască principalele tendințe ale activității în construcții, constituind o sursă importantă de informații conjuncturale pentru analize și previziuni economice. Lucrarea are la bază anchetele de conjunctură care se bazează pe estimările managerilor de întreprinderi din domeniile respective, cu privire la evoluția activității economice prognozate pentru trimestrul în care se efectuează ancheta. Aceste anchete se efectuează pe un eșantion reprezentativ de întreprinderi pe ansamblul sectorului și pe clase de mărime a întreprinderilor.
Principalii indicatori economici și financiari care caracterizează evoluția sectorului de construcții, s-au regăsit în publicația INS Rezultate și performanțe ale întreprinderilor din industrie și construcții, publicație editată anual care cuprinde cele mai complete informații despre sectorul de construcții
Au fost astfel procurate și consultate edițiile publicației apărute în intervalul 2008-2012 care conțin date aferente perioadei 2010- 2012.
Celelalte publicații editate de INS care cuprind informații și date statistice despre sectorul de construcții, au fost folosite ca sursă complementară, utilizându-se numai acele informații considerate necesare analizei efectuate.
Principalii indicatori economici și financiari analizați, în evoluția lor, pentru perioada 2012 – 2010, au fost următorii:
PIB construcții,
numărul de societăți, cifra de afaceri, numărul mediu de personal și gradul de concentrare al societăților,
valoarea lucrărilor de construcții executate,
cheltuielile cu personalul și productivitatea muncii,
valoarea adăugata brută, rezultatul brut al exercițiului (profit),
valoarea investițiilor, lucrările de construcții realizate în antrepriză pe tipuri și categorii de lucrări.
Tot în prima parte a capitolului “construcții” se prezintă de către specialiștii INS o analiză (inclusiv grafică) a unor indicatori în dinamică, pe 3 ani:
evoluția numărului de întreprinderi active din construcții, pe total și IMM
efectivul de personal din construcții, pe total și IMM
evoluția cifrei de afaceri pe total construcții și IMM
investiția realizată pe total construcții și IMM
valoarea adăugată brută la costul factorilor pe total construcții și IMM
rezultatul brut al exercițiului pe total construcții și IMM
În a doua parte a capitolului “construcții” este făcută o “radiografie” a sectorului prin prisma principalilor indicatori economici și financiari realizați în anul analizat :
1) pe forme de proprietate (de stat, privat)
2) pe clase de mărime (după numărul de salariați) și pe forme de proprietate
3) raportați la cifra de afaceri (% față de cifra de afaceri – producția exercițiului, cheltuieli cu personalul, rezultatul brut al exercițiului, investiții, etc.) .
Sunt prezentate de asemenea și date statistice despre :
1. Gradul de omogenitate al sectorului (descompunerea cifrei de afaceri a sectorului pe ramuri de proveniență)
2. Gradul de concentrare al întreprinderilor (după numărul mediu de salariați și după cifra de afaceri)
3. Lista principalelor întreprinderi (în anul analizat)
4. Repartizarea lucrărilor de construcții în profil teritorial
5. Ponderea lucrărilor de construcții pe regiuni de dezvoltare
6. Imobilizări corporale existente la sfârșitul anului (analizat)
7. Valoarea lucrărilor de construcții realizată în antrepriză în anul (analizat) pe categorii de obiecte și lucrări.
Trebuie precizat faptul că publicația INS “Rezultate și performanțe ale întreprinderilor din industrie și construcții“ are valoarea unei sinteze a datelor statistice publicate de INS pentru sectorul de construcții, fiind în același timp date definitive.
O altă publicație a INS care a fost consultată și din care au fost extrase date statistice utilizate în analiza efectuată a fost cea din Seria Investiții – Construcții (I-C) “Investițiile și construcțiile din economia națională în anul….”(analizat)
Publicația apare de regulă în trimestrul I a.c. pentru anul precedent, cuprinzând date provizorii (dar de regulă finale) și face referire în prima parte la investițiile realizate în economia națională pe elemente de structură (lucrări de construcții noi, utilaje inclusiv mijloace de transport și alte cheltuieli) atât în anul analizat cât și în % față de anul precedent.
În partea a doua a publicației lucrări de construcții sunt prezentate datele statistice referitoare la valoarea lucrărilor de construcții executate pe teritoriul tării, în anul….(analizat) față de anul precedent, pe elemente de structură:
Construcții noi
Reparații capitale (RK)
Întreținere și reparații curente (RC)
De asemenea, procentual, este prezentată sub forma grafică structura lucrărilor de constructii noi în anul….(analizat), grupate în următoarele categorii:
Construcții inginerești
Clădiri nerezidențiale
Clădiri rezidențiale
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ
Scopul studiului de caz constă în abordarea statistică a evoluției investițiilor în construcții la nivel local abordat în cadrul general al economiei naționale, stabilirea principalilor factori care acționează asupra acestui fenomen și stabilirea strategiei de vânzări a SC Olga Construct Srl
Pentru realizarea acestui scop au fost utilizați indicatori statistici ce caracterizează
activitatea investițională pentru previzionarea unui eventual curs în domeniul construcțiilor și conturarea unei imagini clare și coerente a tipurilor și surselor de risc manifestate în cadrul procesului investițional.
Obiectul de studiu al investigației îl constituie procesul investițional din domeniul construcțiilor analizat în intercorelare și interdependență cu alte procese și efecte ale rezultatelor la nivel micro și macroeconomic.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării îl constituie ansamblul de concepte, noțiuni și principii larg utilizate în lucrările de specialitate. La baza efectuării investigației au stat din în domeniul investițiilor, statisticii și marketingului.
Baza informațională a studiului de caz o constituie datele oficiale statistice precum și publicații de specialitate.
Informațiile obținute prin măsurarea, ordonarea, sistematizarea datelor exprimă aspectele esențiale ce au loc în domeniul construcțiilor, vizând potențialul investițional, structura, dinamica, și evoluția procesului corelat cu factorii determinanți investiționale. În final rezultatele obținute sunt tratate ca bază în fundamentarea deciziilor de politică investițională a SC Burg Imobiliare srl.
Astfel e necesară o analiza amplă statistică a procesului investițional, definirea metodelor statistice utile, privind estimarea corelațiilor existente între parametrii investiționali, agregatele macroeconomice de rezultate și principalii factorii de influență. Realizarea acestor obiective este posibilă însă numai pe baza unor metode statistice pertinente, bazate pe un suport metodologic și informațional adecvat, pe studii realizate de Institutul Național de Statistică, rapoartele statistice județene, legi și acte normative precum și materialele statistice ale unor organizații internaționale.
3.1 Prezentarea SC Olga Construct S.R.L.
Societatea comercialã Olga construct S.R.L., cu sediul în Sibiu, strada Ștefan cel Mare, nr. 42 județul Sibiu, a fost înființatã în anul 2005 , este o societate comerciala cu capital integral privat cu doi asociați, dispunând de o dotare tehnico-materială corespunzătoare și de personal calificat pentru desfășurarea în cele mai bune condiții și la standardele cerute de piața a obiectului său de activitate:
-executarea de lucrări de construcții: construcții civile, lucrări de consolidări, amenajări și reparații aferente construcțiilor;
-proiectarea, expertizarea, asigurarea asistenței tehnice în domeniul construcțiilor și instalațiilor, întocmirea de documentații tehnice;
-producție: confecții din lemn si metal.
Societatea Olga Construct S.R.L. are o bogata experiență bazată pe 8 ani vechime în domeniul construcțiilor civile și industriale. In decursul anilor de activitate numărul angajaților a crescut la aproximativ 30 de angajați cu diverse calificări: ingineri constructori, zidari, tâmplari, fierar – betoniști, dulgheri, finisori (inclusiv montatori piatra naturala si cioplitori) iar dotarea tehnica (unelte, scule si utilaje) este de cea mai buna calitate.
Lucrările de execuție ale societății, de asemenea, s-au extins și la lucrări de structură (structuri din beton armat, zidărie sau structuri metalice, atât pentru construcții civile cât si industriale); in timp ce lucrările de finisaje acoperă toata gama construcțiilor civile și sociale: case familiale, sedii de firma, spatii comerciale etc.
Obiectivul nostru este acela de a realiza lucrări de o calitate foarte bună, chiar la nivelul celor mai mici detalii și, implicit, de a obține aprecierea beneficiarilor noștri, ceea ce pentru noi înseamnă cea mai buna reclamă.
Structura organizatorică la data de 01.01.2010 se prezintă astfel :
Manager
Director tehnic
Contabilitate, facturare, devize – 2 persoană
marketing – 1 persoană
serviciul auto- 2 persoane
serviciul producție:
– inginer -1
– maistru- 2
– operator instalatii turnare beton-1
– turnător-2
– vopsitor-2
– dulgher-3
– zidar-5
– electrician-2
– zugrav-6
– instalator-3
Potențialul financiar
Evoluția și structura începând cu anul 2009 se prezinta în tabelul 3.1.
Tabel 3.1.
Portofoliu de lucrări,
Societatea Olga Construct S.R.L. execută întreaga gamă de lucrări de construcții, de la lucrări mici pâna la lucrări foarte complexe:
– construcții civile (case la rosu si case la cheie) si industriale, ori părți ale acestora;
– lucrări de termoizolații, hidroizolații, șarpante, terase la construcții
– pavaj profesional;
– amenajări inetrioare:
– lucrări de instalații sanitare si termice
– lucrări de izolatii termice, fonice si anticorozive
– lucrări de pardosire si placare a pereților
– lucrări de vopsitorie, zugrăveli si ipsoserie
– montaj uși de exterior si interior.
Cele mai importante lucrări sunt următoarele:
12 case Sibiu
5 case Cristian
2 blocuri cartier Șelimbăr
21 case (amenajări interioare)
2 hale industriale
5 spații comerciale
3.2. Analiza statistică a evoluției sectorului construcții in ultimii ani
Studiul evoluției vânzărilor în domeniul construcțiilor industriale și către populației este important pentru stabilirea strategiei de dezvoltare a oricărei firme de construcții, a unor decizii de optimizare a resurselor financiare, materiale, umane, etc. Am realizat acest studiu având la bază diferite informații și date statistice furnizate de Institutul Național de Statistică precum și din alte surse de specialitate din domeniul analizelor statistice.
Evoluția vânzărilor în domeniul construcțiilor este determinată de o serie de factori dintre care cei mai importanți sunt:
1. Puterea de cumpărare a populației care este determinată de:
a. evoluția salariului net
b. creșterea prețurilor produselor și serviciilor
c. nivelul șomajului
2. Politica investițională a statului în construcții și activitatea investițională a firmelor private în domeniul construcțiilor;
3. Nivelul investițiilor străine în domeniul construcțiilor.
4. Comportamentul consumatorului față de produsele din construcții.
1. Indicatorii puterii de cumpărare a populației
Evoluția salariului net
Câștigul salarial mediu net lunar pe total economie in anii 2009 – 2012
Tabel 3.2.
Câștigul salarial mediu net la nivelul județului Sibiu
lei/persoană
b. Creșterea prețurilor produselor și serviciilor
Evoluția prețurilor bunurilor și serviciilor de consum în luna martie 2012 față de luna
martie 2011.
Tabel 3.3.
Indicele șomajului
Tabel 3.4.
EVOLUȚIA SOMAJULUI IN PERIOADA 2011-2012 ÎN JUDEȚUL SIBIU %
Sursa de date: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
2. Nivelul investițiilor statului în construcții și al investițiilor firmelor private în domeniul construcțiilor
INDICII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCȚII PE ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI PE TIPURI DE CONSTRUCȚII
3. Evoluția investițiilor străine directe în România
4. Comportamentul consumatorului față de achiziționarea produsele din construcții
Comportamentul consumatorului față de achiziționarea produsele din construcții este direct legat de modelele de consum. De obicei, modelul de consum adoptat tinde să răspundă atât necesităților înnăscute ale cumpărătorilor, cât și celor dobândite de-a lungul vieții. Interferența între estetic, moral și util, afectivitatea și capacitatea de admirație față de un model implică o anumită disponibilitate interioară față de acesta. Veniturile constituie expresia deplină a accesului la consum, ele reprezentând baza evaluării nivelului sărăciei și al inegalităților sociale sau, dimpotrivă, al avuției și prosperității.
Studierea unui model de consum trebuie sa aibă la bază analiza indicatorilor economici mai sus analizați deoarece ei constituie de fapt premisele conturării unui anumit comportament de consum care poate fi identificabil pentru o anumită zonă geografică.
O serie de autori susțin că locuința secolului 20 avea un rol oarecum diferit de aceea a secolului 21. Dacă în secolul 20 locuința viza mai ales bunăstarea morală a utilizatorului, în secolul 21 ea se adresează mai mult nevoilor de bunăstare fizică. Conceptul de casă/locuință/cămin familial a evoluat în timp, devenind mai mult un loc al satisfacțiilor fizice decât un loc al satisfacțiilor estetice. Astfel, o locuință curată, în care domnește ordinea și prospețimea exercită asupra membrilor familiei o influență psihologică benefică, cu o abordare optimistă a realității și respectarea dreptului de proprietate. Perioada modernă cultivă bunăstarea fizică, prin confortul căminului, aceasta devenind o problemă de interes național pentru multe state europene. O importanță crescândă pentru conturarea unui model de consum o constituie modalitatea de achiziție, precum și sursele de informare pentru consumatorii de bunuri de folosință îndelungată. Internetul ocupă un loc din ce in ce mai important atât ca și sursă de informare, cât și in ceea ce privește economisirea de timp în procesul de achiziție.
În afara acestor indicatori am analizat o serie de alte date care relevă evoluția sectorului construcții în ultimii ani.
Un indicator important al activității desfășurate în sectorul de construcții este numărul de societăți de construcții care și-au desfășurat activitatea în sector în perioada anilor 2008-2012. În tabelul de mai jos, este prezentată evoluția numărului de societăți de construcții și decalcarea acestora după structura acționariatului:
Sursa INS Datele existente sunt pana în 2012
Creșterea numerică a societăților de construcții a constituit un suport important atât pentru creșterea în general a sectorului, reflectată în creșterea cifrei de afaceri de 3,08 ori în anul 2012 față de anul 2008 și de creșterea numărului mediu de salariați de 1,42 ori în aceeași perioadă, dar și un suport important pentru creșterea producției industriale, atât în cea pe orizontală (materiale de construcții, etc.) cât și pe verticală datorită diversității categoriilor de obiecte (tipuri de lucrări) realizate, dintre care lucrările de infrastructură dețin un rol important, contribuind la creșterea PIB, respectiv a economiei naționale. Sectorul de construcții a înregistrat, după anul 1999, una din cele mai rapide privatizări din economia națională, ajungându-se în anul 2008 la o pondere de 99,51% a numărului de societăți cu capital majoritar privat, iar în anul 2012 la o pondere de 99,87%.
În aceeași perioadă, cifra de afaceri a societăților din sectorul de construcții a crescut de la 21.469.555 mii lei în anul 2008 la 66.185.254 mii lei în anul 2010, respectiv o creștere de 3,08 ori, superioară ratei de creștere a numărului de societăți, ceea ce arată o creștere dinamică a cifrei medii de afaceri pe o societate (de la 1040,7 mii lei/societate în anul 2008 la 1.410,4 mii 8lei/societate în anul 2009, respectiv +35,5%).
De asemenea, ponderea în cifra de afaceri a societăților de construcții a activităților “pur” de construcții față de alte categorii de activități (industrie, comerț, transporturi, alte servicii), a înregistrat o creștere de cca. 3 % în perioada 2008-2012, de la 88,03% în anul 2009 la 91,01% în anul 2012, ceea ce denotă o preocupare tot mai însemnată pentru activitatea de bază, cauzată și de cererea tot mai mare de lucrări de construcții înregistrată în ultimii ani.
Evoluția anuală a creșterii procentuale a cifrei de afaceri începând cu anul 2008 ne arată o creștere de peste 30% în anul 2008 față de anul 2009, o creștere “modestă” de 13 % în anul 2007, și o revenire la creșteri importante în anii 2010 si 2012 (creșteri de peste 40%), corelată cu invazia pe piață a marilor dezvoltatori, mai ales multinaționali.
În corelație cu cele două categorii de indicatori analizați mai sus, numărul de societăți și cifra de afaceri, se găsește un alt indicator important care marchează evoluția sectorului de construcții și anume numărul mediu de salariați.
Sursa INS
O primă constatare este cea referitoare la păstrarea unui trend crescător de la an la an, în perioada analizată, al numărului mediu de salariați înregistrați statistic în cadrul sectorului de construcții, așa cum reiese și din tabelul de mai jos, cu o mențiune pentru anul 2010 când creșterea a fost cea mai mare din perioada analizată, de aproape 20% față de anul 2011.
Din punct de vedere al evoluției numărului mediu de salariați raportați la mărimea societăților de construcții, clasificate în societăți (întreprinderi) mici, mijlocii și mari, analiza datelor cuprinse în intervalul 2008 – 2012 relevă următoarele aspecte:
• IMM-urile (societățile mici și mijlocii) dețin în anul 2012 cca. 75,7% din totalul numărului mediu de personal al sectorului de construcții
• Creșterea numărului mediu de personal în IMM-uri în anul 2012 față de anul 2008 este de 1,61 ori (161,2%)
• Societățile mici, pâna la 49 salariați dețineau din punct de vedere al numărului mediu de salariați ponderea cea mai mare în sectorul de construcții în anul 2012, de 45,1% față de 30,6% cât dețineau societățile mijlocii și 24,3% societățile mari.
• Cele mai mari creșteri ale numărului mediu de salariați în intervalul analizat au fost în anul 2012 față de anul 2011 atât pe total sector căt și pe fiecare categorie de societăți (mici, mijlocii și mari).
Față de numărul mediu anual de salariați înregistrați statistic de INS, numărul de salariați înregistrați la sfârșitul anului (31 decembrie) este întotdeauna mai mare, cel puțin pentru perioada analizată, ca o consecință a fluctuației însemnate a personalului, datorită muncii sezoniere ce caracterizează sectorul de construcții (pentru o categorie însemnată de lucrări), față de alte sectoare de activitate ale economiei naționale :
condițiile de lucru pe timpul iernii restricționează și din punct de vedere tehnic (al normativelor tehnice de realizare a lucrărilor) activitatea în construcții, de regulă în intervalul 1 noiembrie – 31 martie
perioadele de timp ce coincid cu activitățile din agricultură au și ele influența lor în fluctuația personalului
perioada cea mai productivă pentru construcții, intervalul 01 aprilie – 31 octombrie, cunoaște și o migrație importantă a personalului în funcție și de termenele de realizare a lucrărilor și de continuitatea acestora.
Creșterile totale pe cele trei categorii de indicatori analizați înregistrate în anul 2012 față de anul 2008 sunt:
• creșterea cifrei de afaceri 3,08 ori
• creșterea numărului de societăți 2,27 ori
• creșterea numărului mediu de salariați 1,42 ori
Se poate constata că, creșterea cifrei de afaceri a devansat cu mult creșterea numărului de societăți și a numărului mediu de salariați, ceea ce, în concordanță cu analiza realizată pe aceste categorii de indicatori, duce la câteva concluzii evidente:
– numărul de societăți a crescut în special pe seama creșterii numărului de societăți „mici”, cu cifră de afaceri mică și cu un număr mediu mic de salariați
– la un număr aproximativ același de societăți mari (care au „problemele” lor datorită mărimii), a crescut numărul mediu de salariați ai acestor societăți și cifra de afaceri, dar „povara” creșterii cifrei de afaceri a revenit IMM-urilor atât prin creșterea numerică a acestora.
Dacă valoarea adăugata brută la costul facturilor realizată în sectorul de construcții ne arată care este contribuția sectorului de construcții la PIB, rezultatul brut al exercițiului – profitul brut – ne arată eficiența economică a activității societăților din sectorul de construcții, ca diferență dintre încasările totale brute și totalul cheltuielilor societăților de construcții (inclusiv obligațiile fiscale din TVA). Tabloul care prezintă evoluția profitului brut în sectorul de construcții în perioada 2009 – 2013 (indicator statistic urmărit și preluat de la INS pentru analiza noastră) este redat mai jos:
Sursa INS
Profitul brut a crescut în intervalul analizat, de 4,34 ori în anul 2012 față de anul 2008, cu o scădere semnificativă în anul 2009 față de anul 2008, datorită rezultatului negativ (pierdere) înregistrat în întreprinderile mari, rezultat care a influențat profitul brut pe total sector în anul respectiv. Creșterea în întreprinderile mari a fost de 7,3 ori iar la IMM-uri de 3,76 ori față de media sectorului de 4,34 ori.
Ca pondere în total profit brut, IMM-urile au ajuns în anul 2012 să dețină 72,4% față de 27,6% cât dețineau întreprinderile mari, în scădere însă față de anul 2008 când ponderea deținută de întreprinderile mici și mijlocii era de 83,6%. Raportat la numărul de societăți, întreprinderile mari, 185 în anul 2010, realizau un profit brut mediu anual pe societate de 7.552,5 mii lei, iar IMM-urile, 46.740 în anul 2011, realizau un profit brut mediu anual pe societate de 78,5 mii lei, de 96,2 ori mai mic pe o societate decât în întreprinderile mari.
Este de urmărit de asemenea, evoluția ponderii profitului brut în cifra de afaceri a societăților de construcții, care, după cum se vede în tabelul de mai jos în intervalul 2008 – 2012 a oscilat între 2,16% în anul 2010 și 8,82% în anul 2011.
În perioada analizată societățile din sectorul de construcții au realizat investiții în sumă totală de 33.262.269 lei din care, în anul 2008 în sumă de 18.853.416 lei reprezentând 56,7% din investițiile perioadei. În totalul investițiilor realizate de societățile de construcții, o creștere tot mai semnificativă au avut-o societățile din sectorul majoritar privat.
Dacă pe total investiții creșterea în anul 2012 față de anul 2008 a fost de cca.6,93 ori, în sectorul majoritar privat creșterea volumului investițiilor realizate de societățile de construcții în anul 2012 față de anul 2008 a fost de cca. 16,73 ori, în condițiile în care, așa cum am mai arătat, creșterea ponderii societăților cu capital majoritar privat în total societăți de construcții a evoluat de la 99,51% în anul 2008 la 99,87% în anul 2012. Diferența mică de pondere numerică a fost compensată de creșterea însemnată a volumului investițiilor realizate de societățile cu capital majoritar privat, numai în anul 2012 față de anul 2011 creșterea volumului investițiilor fiind de cca.5,09 ori. Este de evidențiat în același timp și structura investițiilor realizate de societățile din sectorul de construcții, pe principalele 3 componente și anume: clădiri și construcții speciale, utilaje și mijloace de transport.
Se constată:
• scădere accentuată a ponderii clădirilor si constructiilor speciale în totalul investițiilor realizate de la 68,3% în anul 2008 la 7,8% în anul 2012,
• o evoluție tip curba lui Gauss în ceea ce privește evoluția investițiilor în mijloacele de transport de la o pondere de 11,4% în anul 2008, în creștere la 21,3% în anul 2010 ajungând pe un trend descrecator la o pondere de 8,2% în anul 2012, chiar dacă în anul 2012 creșterea valorii investițiilor în mijloace de transport a fost de de cca. 5 ori mai mare decât în anul 2008.
• o creștere accentuată a investițiilor în utilaje, ponderea acestora în totalul investițiilor crescând de la 19,6% în anul 2008 la 83,8% în anul 2012, aceasta arătând preocuparea pentru retehnologizarea societăților de construcții cu consecințe importante în creșterea productivității muncii.
În ceea ce privește sursele de finanțare a investițiilor realizate de societățile de construcții, acestea au fost in principal: surse proprii si credite la care s-ar putea adăuga și subvențiile bugetare pentru societățile cu capital majoritar de stat, în scădere majoră în anul 2008 față de o perioadă de creștere importanta în anii 2009 – 2011
Este de remarcat că, în totalul investițiilor realizate, ponderea investițiilor din surse proprii a fost pe un trend crescător anual, ajungând de la 38% în anul 2008 la 91,5% în anul 2012, același trend crescător fiind urmat și de creșterea anuală a sumelor destinate investițiilor din surse proprii. Valoarea investițiilor finanțate prin credite bancare a crescut de la an la an, ajungând în anul 2012 față de anul 2008 să crească de 6,2 ori, în condițiile în care a scăzut însă pondere creditelor bancare ca sursă de finanțare a investițiilor în totalul investițiilor de la 4,8% în anul 2008 la 4,4% în anul 2012.
3.3 Studiu privind tendințele în domeniul construcțiilor și concluzii privind optimizarea strategiei de dezvoltare a SC Olga Construct SRL
Scopul studiului de caz constă în abordarea statistică a evoluției investițiilor în construcții la nivel local abordat în cadrul general al economiei naționale, stabilirea principalilor factori care acționează asupra acestui fenomen și stabilirea strategiei de vânzări a SC Olga Construct SRL.
Pentru realizarea acestui scop au fost utilizați indicatori statistici ce caracterizează
activitatea investițională pentru previzionarea unui eventual curs în domeniul construcțiilor și conturarea unei imagini clare și coerente a tipurilor și surselor de risc manifestate în cadrul procesului investițional.
Obiectul de studiu al investigației îl constituie procesul investițional din domeniul construcțiilor analizat în intercorelare și interdependență cu alte procese și efecte ale rezultatelor la nivel micro și macroeconomic.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării îl constituie ansamblul de concepte, noțiuni și principii larg utilizate în lucrările de specialitate. La baza efectuării investigației au stat din în domeniul investițiilor, statisticii și marketingului.
Baza informațională a studiului de caz o constituie datele oficiale statistice precum și publicații de specialitate.
Informațiile obținute prin măsurarea, ordonarea, sistematizarea datelor exprimă aspectele esențiale ce au loc în domeniul construcțiilor, vizând potențialul investițional, structura, dinamica, și evoluția procesului corelat cu factorii determinanți investiționale. În final rezultatele obținute sunt tratate ca bază în fundamentarea deciziilor de politică investițională a SC Olga Construct SRL
Astfel e necesară o analiza amplă statistică a procesului investițional, definirea metodelor statistice utile, privind estimarea corelațiilor existente între parametrii investiționali, agregatele macroeconomice de rezultate și principalii factorii de influență. Realizarea acestor obiective este posibilă însă numai pe baza unor metode statistice pertinente, bazate pe un suport metodologic și informațional adecvat, pe studii realizate de Institutul Național de Statistică, rapoartele statistice județene, legi și acte normative precum și materialele statistice ale unor organizații internaționale.
Obiectivul studiul este analiza principalelor evoluții din domeniul resurselor umane în sectorul construcțiilor, în România, din perspectiva firmelor de construcții, în vederea identificării tendințelor actuale.
Metoda aleasă – cercetarea cantitativă la nivelul firmelor de construcții, pe un eșantion de persoane din managementul unor companii locale.
Eșantionul.
Eșantionul țintă a fost de 15 de chestionare completate
Eșantionul realizat este de 12 chestionare completate
Eșantionul realizat permite analiza cantitativă exploratorie a domeniului.
Chestionarul
Construcția chestionarului a avut în vedere acoperirea unui număr cât mai mare de teme, rămânând în limite rezonabile de lungime.
Chestionarul propus a fost astfel construit încât să permită aplicarea prin auto-completare.
Culegerea datelor și prelucrarea datelor
Pe post de operator a fost operator a fost însuși autorul, chestionarele fiind completate de reprezentanții firmelor din sector, îndeosebi din managementul firmelor.
Profilul eșantionului
Profilul eșantionului după numărul de angajați.
Întrebarea 1 : Câți angajați are firma dumneavoastră?
Se observă că cele mai multe firme sunt cu un număr de 10-249 de angajați, restul fiind sensibil egale ca procent, ceea ce denotă faptul că la acest număr de angajați firmele sun mai flexibile, se adaptează mai bine cerințelor pieței.
Profilul eșantionului după vechimea companiilor.
Întrebarea 2: De câți ani funcționează firma dumneavoastră?
Profilul eșantionului după profitabilitate.
Întrebare 3: În ultimii trei ani, compania dumneavoastră a avut profit?
Profilul eșantionului în funcție de proveniența public/privat a acționariatului
Întrebarea 4 : Compania este publică sau privată?
Profilul eșantionului în funcție de portofoliul de lucrări.
Întrebarea 5 : Care este tipul de lucrări pe care le executați?
Profilul eșantionului după mediul în care se desfășoară activitatea.
Întrebarea 6: În ultimii doi ani, lucrările executate de companie au fost localizate în mediul urban sau în cel rural?
B. Perspective de dezvoltare
Întrebarea 7: Credeți că în 2013 față de 2012 cifra de afaceri a companiei dvs. va înregistra o creștere sau o scădere?
Cei care așteaptă o scădere sau o stagnare au indicat ca sursă a problemelor criza ce afectează întreaga economie și efectele ei (reducerea investițiilor, blocarea bugetelor publice)
– Tot criza economică este principalul motiv invocat de cei ce nu pot aprecia la acest moment rezultatul de la finele anului;
– Cei ce așteaptă o creștere au motivat prin contractele deja încheiate și aflate în derulare.
Datele conduc la concluzia că în 2013 sectorul construcțiilor este afectat puternic de criza economică, percepută de firmele din domeniu ca sursă de incertitudine, reducere a investițiilor și blocaj. Companiile care așteaptă o creștere se bazează în principal pe contracte încheiate anterior și aflate în derulare și foarte puțin pe începerea unor proiecte noi.
Întrebare 8: Care este prognoza evoluției numărului de angajați în 2013 în firma d-voastră?
Întrebare 9: Cât de optimist sunteți în legătură cu dezvoltarea construcțiilor în următorii 2-3 ani?
Pesimismul este semnificativ mai ridicat în rândul microîntreprinderilor
– Companiile nou înființate reclamă în mai mare măsură incertitudinea mediului
– Optimism mai ridicat arată companiile cu capital majoritar public și cele care acționează
preponderent în mediul rural
Întrebare 10: În actualul context economic, vă confruntați cu vreuna dintre următoarele probleme?
Aceste probleme sunt generalizate la la toate firmele în maăsuri diferite și nu există categorii de firme care să nu se confrunte cu ele.
Totuși, companiile cu portofoliu integral privat se confruntă într-o măsură semnificativ mai mică cu fiecare dintre aceste dificultăți
Întrebarea 11: Din câte știți dvs., s-au schimbat planurile clienților dvs. în ultimele șase luni?
Întrebarea 12: În ce măsură compania dvs. și-a schimbat strategia pentru a se adapta la criza economică?
Întrebarea 13. Pe fiecare dintre aceste segmente, în 2012, cum credeți că va evolua numărul de angajați?
INVESTIȚIA ÎN FORMARE PROFESIONALĂ
Întrebarea 14. Compania dumneavoastră are un departament specializat de resurse umane?
Ceva mai mult de jumătate dintre companiile analizate construcții au un departament specializat de resurse umane. Așa cum ne așteptam, cu cât firma are mai mulți angajați, cu atât crește ponderea celor ce au un astfel de departament. Este totuși neașteptat că aproximativ o cincime din firmele mari și 41.33% din total firme, nu simt nevoia unui departament de resurse umane (ar putea să fie totuși un răspuns care nu include cazurile în care resursele umane nu sunt un departament propriu-zis, ci o componentă a departamentului financiar care se ocupă în principal cu relațiile de muncă, cărți de muncă, contracte etc.).
Întrebarea 15. Care este perspectiva asupra modificării ponderii bugetului de formare profesională în firma d-voastră?
Situația nu este diferită în ceea ce privește proiecția pentru 2013, cu un număr foarte mic de firme preconizând creșterea ponderi cheltuielilor cu formarea profesională în totalul cheltuielilor cu angajații. Marea majoritate (58.33%) prevăd rămânerea la aceiași parametrii, 25% prognozează o scădere, iar 16.67% o creștere.
O secțiune a chestionarului s-a referit la programe interne de formare și pregătire profesională pentru angajați. În interiorul chestionarul s-a explicat respondenților ca prin program intern de pregătire să aibă în vedere orice formă de program de pregătire organizat de companie care se desfășoară cu resurse interne și în interiorul companiei (ucenicie, calificare la locul de muncă, cursuri intensive, training etc.).
Întrebarea 16. Aveți un program intern de pregătire profesională pentru angajați?
Cea mai importantă concluzie care se desprinde din analiza datelor este că un număr relativ mic de firme mizează pe acest tip de formare profesională continuă. Numai un sfert dintre companiile ce au participat la anchetă au declarat că au un astfel de program.
Întrebarea 17: Care sunt principalele meserii incluse în programele interne de pregătire profesională?
La întrebarea (deschisă) despre ce meserii sunt incluse în mod obișnuit în programul intern de formare, doar o parte dintre cei intervievați au dat un răspuns. Prezentăm în continuare lista răspunsurilor. Primele de pe listă sunt cele care au fost menționate mai des de respondenți:
Instalator
Fierar-betonist
Zidar
Dulgher
Electrician
Sudori
Lăcătuș
Mașinist cale și terasamente
Asfaltator
Zugrav
Lucrător prevenire și protecție
Mecanici operatori instalatii specifice
Miner subteran
Operatori examinări nedestructive
Stivuitorist
Tinichigii
Utilizatori calculatoare
Montator prefabricate
Operator instalatii turnare beton
Ipsosar
Turnător
Pavator
Pietrar
Vopsitor
Întrebarea 18. În următorii doi ani, preconizați o creștere sau o scădere a investiției companiei dumneavoastră în programe interne de formare profesională?
Analiza statistică a răspunsurilor din chestionar permite identificarea unor tendințe specifice domeniului construcțiilor. Pe parcursul acestui studiu am indicat care sunt cele mai importante dintre acestea. Alte direcții pot fi relevate din lectura tabelelor și figurilor incluse, precum și din corelarea acestora cu alte tipuri de date.
– Anii precedenți (2011-2012) au fost ani de creștere, lucru relevat de faptul că aproape toate companiile participante la anchetă raportează profit și creșteri ale cifrei de afaceri. Pe acest fond se poate construi pentru consolidarea firmelor eficiente chiar și în condiții de criză economică.
– Criza economică se face simțită în domeniul construcțiilor, dar încă nu a atins punctul de maxim. Majoritatea firmelor preconizează pentru acest an menținerea personalului actual, pe fondul continuării unor proiecte începute sau contractate în perioada anterioară. În același timp, foarte puține firme vorbesc de proiecte noi într-un orizont de timp apropiat. Dacă situația se menține, apare riscul unei căderi bruște atunci când proiectele în derulare se termină, pentru că nu sunt înlocuite în portofoliul companiilor cu proiecte noi.
– Sectorul construcțiilor are o dependență puternică de investiții publice. Majoritatea firmelor includ în portofoliul lor mai ales proiecte publice.
– Pentru moment, companiile din construcții păstrează un optimist moderat privitor la revenirea economiei în general și a sectorului în particular în următoarele 6-24 de luni. Respondenții prevăd o revenire mai rapidă a construcțiilor rezidențiale.
– Principalele efecte resimțite ale crizei sunt absența proiectelor noi și blocaje financiare.
– Ca răspuns la criză, majoritatea companiilor se orientează momentan către reducerea costurilor și creșterea eficienței. Costurile cu forța de muncă sunt primele reduse, inclusiv prin măsuri de înghețare a salariilor și suspendare a sporurilor.
– Companiile din construcții sunt foarte nemulțumite de reacția autorităților, despre care consideră că au luat foarte puține măsuri sau chiar deloc pentru a contracara efectele crizei economice, atât în general cât mai ales în domeniul construcțiilor.
Principalele măsuri așteptate sunt cele de altfel promise de Guvern, respectarea planului de investiții anunțat și neimpozitarea profitului reinvestit. Majoritatea companiilor ar dori și unele măsuri fiscale – plata TVA la încasarea facturilor, TVA redus în construcții, taxe mai mici pe salarii.
Dezvoltarea ascendentă a sectorului de construcții în perioada 2008-2011 a continuat și în 2012, fiind urmată de o scădere a volumului activității datorita crizei economice care a afectat economia națională și implicit sectorul de construcții la finalul anului 2011 și începutul anului 2012. Firmele din sectorul de construcții rămân printre cele mai vulnerabile în fața crizei, atât din punct de vedere al legislației cât și al măsurilor cu caracter economic și social, de relansare a economiei și implicit a sectorului de construcții pe care Guvernul întârzie să le pună în aplicare. Tendințele anuale de dezvoltare, crescătoare, înregistrate în perioada 2008 – 2012 la majoritatea indicatorilor statistici analizați în prezentul material sunt doar conjunctural afectate de criza economică resimțită în sectorul de construcții. Construcțiile vor fi și în continuare un motor principal de dezvoltare al economiei naționale iar dezvoltarea și retehnologizarea firmelor va fi o necesitate obiectivă cu consecințe importante și pentru evoluția cantitativă dar mai ales calitativă a forței de muncă, care va crește rolul formării profesionale continue. Nu trebuie neglijat în acest context impactul formarea profesională continuă (FPC) în creșterea productivității muncii ca factor de progres al sectorului de construcții. Punctele “tari” prezentate în analiza SWOT nu fac decât să confirme aceste afirmații, așa cum reiese și din evoluția principalilor indicatori statistici analizați, fără a se neglija însă corectarea punctelor slabe ale sectorului și a amenințărilor relevate. De asemenea, prelucrarea statistică a datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar confirmă cele afirmate mai sus (toate companiile chestionate au raportat profit în perioada 2009 – 2011). În ceea ce privește forța de muncă din construcții, tendința de creștere anuală remarcată în perioada analizată nu a avut continuitate începând cu anul 2009, când s-a trecut pe trend descrescător ajungând în prezent la un număr de cca. 385.000 salariați ( față de cca. 420.000 de salariați în anul 2010). Este de remarcat că resimțirea crizei economice în sectorul de construcții a fost întârziată de suprapunerea cu perioada de timp nefavorabil, numărul de șomeri înregistrați în iarna 2010 – 2011 (peste 20.000 salariați) fiind devansat de numărul de salariați din construcții protejați temporar prin Casa Sociala a Constructorilor (peste 27.000 salariați). În condițiile continuării crizei economice și a lipsei de măsuri concrete de relansare a economiei și implicit a activității în construcții este posibilă o stagnare sau chiar o comprimare a sectorului de construcții, creșterea numărului falimentelor și a numărului șomerilor ducând la scăderea numerică a forței de muncă din sector. În condițiile apariției de deficit de forță de muncă (2006-2007), creșterea productivității muncii în sector nu a constituit un factor compensator, dar se poate spune ca sectorul s-a “curățat” de muncitorii necalificați sau slab calificați.
Cu toate că majoritatea angajatorilor din construcții caută personal calificat, iar nivelul salariilor oferite are tendința de creștere, nu se poate spune că există o cerere masivă de personal calificat așa cum reiese și din preocupările scăzute ale firmelor de construcții în ceea ce privește formarea profesională continuă (FPC). Reducerea costurilor cu forță de muncă prin înghețarea salariilor și suspendarea sporurilor ar putea fi compensate prin investiții în FPC asigurând suportul uman calificat pentru relansarea sectorului de construcții după ieșirea din criza economică. Conștientizarea angajatorilor și angajaților asupra beneficiilor creșterii nivelului de calificare al forței de muncă – prin:
– o recunoașterea și validarea competențelor dobândite în context non-formal sau informal (pe șantier, la locul de muncă etc.);
– o dezvoltarea de programe de ucenicie și mentorat (ultimele cu cofinanțare din fonduri comunitare – Ordin MMFPS nr. 309/2013) pentru tinerii angajați;
– o derularea altor programe de formare profesională a propriilor angajați, cu asistență financiară comunitară (prin POSDRU 2009-2014 etc.);
– o recunoașterea automată, în anumite condiții, a documentelor care dovedesc calificarea dobândită în străinătate, în context formal sau non-formal/informal de învățare ar putea atenua deficitul de personal calificat de pe piață, costurile și durata formării fiind diminuate prin posibilitatea accesării fondurilor comunitare și cea a recunoașterii competențelor dobândite anterior în țară sau în străinătate etc. Mai mult decât atât posibilitatea creșterii investițiilor în FPC poate avea ca sursă corelată creșterea productivității muncii (a cifrei de afaceri pe salariat) și a marjei profitului brut față de creșterea cheltuielilor cu personalul.
În urma analizei acestor tendințe firma SC.Olga Construct.Srl va adopta următoarele obiective strategice de dezvoltare și de marketing.
Obiective strategice:
– Extinderea regională a firmei prin deschiderea de noi puncte de lucru;
– Îmbunătățirea permanentă a calității și a promptitudinii produselor și serviciilor la nivelul cerințelor pieței interne.
– Modernizarea utilajelor și echipamentelor;
– Instruirea personalului pentru atingerea calității muncii și serviciilor;
Strategii de marketing:
1. Orientarea către schimbare și adaptare la noile tendințe din domeniu;
2. Orientarea către clienți a tuturor activităților companiei.
3. Urmărirea evoluției pieței de referință, pentru identificarea previzională a diferențelor apărute sau care pot să apară – piețe și segmente actuale sau potențiale – pe baza unor analize efectuate asupra diversității nevoilor și a unor aspecte privind funcționalitatea construcțiilor.
4. Preocuparea pentru problematica piețelor identificate – noi tipuri de construcții sau servicii în construcții, noi exigențe privind funcționalitatea acestora, noi facilități acordate de stat sau preferate de beneficiarii potențiali etc.
5. Conturarea tendințelor pieței și orientarea firmei spre oportunități atractive pentru ea, adaptabile la resursele și capacitățile sale, oferindu-i posibilitatea de a face ceva care să îi asigure un potențial generator de creșteri și rentabilitate
6. Crearea, Menținerea și Consolidarea relațiilor pe termen lung cu cumpărătorii și cu ceilalți parteneri de afaceri ai întreprinzătorului, asigurarea unor relații privilegiate cu cumpărătorii și – pe baza lor – fidelizarea într-o proporție ridicată a respectivilor cumpărători
7. Stabilirea unor relații reciproc avantajoase și de durată între întreprinzători, partenerii acestora – furnizori și beneficiari
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Semnificația teoretică și aplicativă a lucrării a încercat să evidențieze unele elemente esențiale ale domeniului construcțiilor în dinamica ultimilor ani. Investigațiile efectuate referitor la analiza procesului investițional în domeniul construcțiilor permit elaborarea unor concluzii care au scopul de a contribui la:
♦ abordarea și interpretarea statistică a bazelor științifice, teoretico-metodologice
ce condiționează obiectivele constituirii, dezvoltării și funcționării eficiente a mecanismelor sistemului investițional;
♦ stabilirea structurii și tendințelor pe piața investițională internă locală în domeniul construcțiilor;
♦ analiza riscului investițional, a direcțiilor strategice de dezvoltare ale firmei.
au fost formulate și propuse un complex de mijloace și măsuri practice în vederea promovării și relansării activității investiționale
♦ a fost tratat pe larg conceptul de investiție acordându-se o atenție deosebită modalităților de abordare și manifestare în cadrul relațiilor de piață;
Dezvoltarea ascendentă a sectorului de construcții în perioada 2008-2012 a continuat și în prima parte a anului 2013, fiind urmată de o scădere a volumului activității datorită crizei economice care a afectat economia națională și implicit sectorul de construcții. Firmele din sectorul de construcții rămân printre cele mai vulnerabile în fața crizei atât din punct de vedere al legislației cât și al măsurilor cu caracter economic și social, de relansare a economiei și implicit a sectorului de construcții pe care Guvernul întârzie să le pună în aplicare. Tendințele anuale de dezvoltare, crescătoare până în 2012 apoi descrescătoare, înregistrate la majoritatea indicatorilor statistici, economico-financiari din sectorul de construcții sunt afectate de criza economică, construcțiile ne mai fiind și în continuare un motor principal de dezvoltare al economiei naționale (PIB total), cu implicații benefice avute atât în plan orizontal cât și vertical al economiei în ansamblu. De asemenea, prelucrarea statistică a datelor cuprinse în răspunsurile la chestionarul privind direcțiile de dezvoltare ale companiilor confirmă cele afirmate mai sus (toate companiile chestionate au raportat profit și creșteri ale cifrei de afaceri în perioada 2011 – 2012 apoi o descreștere puternică).
Primele efecte ale crizei economice s-au manifestat începând cu prima parte a anului 2010 atât în volumul fizic al lucrărilor de construcții cât și în volumul valoric al investițiilor în sector, când guvernul nu și-a îndeplinit o serie de promisiuni printre care neasigurarea celor 10 miliarde de euro anunțate pentru investiții, neimpozitarea profitului reinvestit, plata TVA la încasarea facturilor etc. Măsurile luate de Guvern, incluzând programe gen "Prima casa” , mediatizate intens dar cu efecte tardive asupra sectorului de construcții nu sunt pe măsura așteptărilor majorității constructorilor. Tendința constatată în intervalul 2007 -2010 privind volumul lucrările de construcții realizate pe categorii de obiecte (obiective de investiții), de creștere în primul rând a lucrărilor la clădiri nerezidențiale și în al doilea rând la lucrările în infrastructura de transport, a fost continuată în prima parte a anului 2011 dar s-a redus considerabil începând cu anul 2012. Lipsa lucrărilor noi, în special în infrastructură va influența negativ continuitatea dezvoltării sectorului de construcții. În ceea ce privește forță de muncă din construcții, tendința de creștere anuală remarcată în perioada analizată nu a avut continuitate începând cu anul 2011, când s-a trecut pe trend descrescător ajungând în prezent la un număr de cca. 385.000 salariați,( față de cca. 420.000 de salariați în anul 2012). În condițiile în care pe fondul unei apariții de deficit de forță de muncă (2010-2011), creșterea productivității muncii în sector nu a constituit un factor compensator, se poate spune că sectorul s-a "curatat” de muncitorii necalificați sau slab calificați. Din studiul chestionarului reiese că majoritatea societăților preconizează păstrarea personalului existent și în anul 2012 pentru a continua proiectele începute sau contractate în perioada anterioară, chiar dacă, sunt puține firmele care vorbesc de proiecte noi în viitorul apropiat. Cu toate că majoritatea angajatorilor din construcții caută personal calificat, iar nivelul salariilor oferite are tendința de creștere, nu se poate spune că există o cerere masivă de personal calificat așa cum reiese și din preocupările scăzute ale firmelor de construcții în ceea ce privește formarea profesională continuă (FPC). Reducerea costurilor cu forța de muncă prin înghețarea salariilor și suspendarea sporurilor ar putea fi compensate prin investiții în FPC asigurând suportul uman calificat pentru relansarea sectorului de construcții după ieșirea din criza economică.
Pentru ca firmele de construcții montaj sa poată aborda competitiv oportunitățile de afaceri, trebuie in primul rând sa-si reproiecteze sistemul de management, pentru ca acesta sa primească noi însușiri. Acestea nu apar in mod spontan ci trebuie gândite si operaționalizate.
Prin proiectare se asigura o flexibilitate mai mare a sistemului de management, un potențial mărit pentru recepția și aplicarea a tot ceea ce este nou și în favoarea firmei. Aceasta „remodelare” reprezintă baza pentru aplicarea oricărei strategii.
În fapt, reproiectarea sistemului de management presupune redefinirea elementelor acestuia:
1.sistemul organizațional;
2.sistemul informațional;
3.sistemul decizional;
4.sistemele, metodele si tehnicile de management.
Reproiectarea sistemului de management și a strategiei de marketing reprezintă un pas fundamental al firmelor de construcții în abordarea cu mai multe șanse de reușita a afacerilor într-o economie concurențială. Managerii actuali ai firmelor de construcții sunt deseori puși în situația de a obține rezultate maxime cu un minim de resurse umane, materiale și financiare. De aceea, ei vor trebui sa aplice practic toate cunoștințele din domeniul managementului și marketingului nu doar să asigure un management de continuitate al firmei, fiind totodată convinși că rolul unui management performant într-o economie de piață este fundamental.
BIBLIOGRAFIE
Andrei T., Stancu S., Statistica, Ed. ALL, București, 1994
Anghelache, C. Statistică generală, Ed. Economică1999
Baron T., Biji E., Statistică teoretică și economică, Ed. Didactică și Pedagogică,București, 1996
Baron T., Korka M., Pecican E., Stănescu M., Statistică,Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1981
Baron T., Anghelache C., Țițan E., Statistică, Ed. Economică, București, 1996
Bădiță M., Baron T., Korka M., Statistică pentru afaceri, Ed. Eficient, București, 1998
Biji E.(coordonator), Statistică teoretică și economică, Ed. Didactică și Pedagogică,București,1991
Hartley A., Bazele statisticii, Ed. Niculescu, București, 1999
Isaic- Maniu Al., Mitruț C-tin, Voineagu V., Statistica pentru managementul afacerilor, Ed. Economică, București, 1996
Ivănescu I. (coordonator), Statistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980
Jaba E., Statistica, Ed. Sedcom Libris, Iași, 1996
Mihoc Gh., Urseanu V., Urseanu E., Modele de analiză statistică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Țarcă M., Tratat de statistică aplicată, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998
Voineagu,.V. și alții, Statistică. Baze teoretice și aplicații, Ed. Economică, 2011
*** – Anuarul Statistic al României, 200 Error! No index entries found.2-2012
ANEXĂ
Chestionar
BIBLIOGRAFIE
Andrei T., Stancu S., Statistica, Ed. ALL, București, 1994
Anghelache, C. Statistică generală, Ed. Economică1999
Baron T., Biji E., Statistică teoretică și economică, Ed. Didactică și Pedagogică,București, 1996
Baron T., Korka M., Pecican E., Stănescu M., Statistică,Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1981
Baron T., Anghelache C., Țițan E., Statistică, Ed. Economică, București, 1996
Bădiță M., Baron T., Korka M., Statistică pentru afaceri, Ed. Eficient, București, 1998
Biji E.(coordonator), Statistică teoretică și economică, Ed. Didactică și Pedagogică,București,1991
Hartley A., Bazele statisticii, Ed. Niculescu, București, 1999
Isaic- Maniu Al., Mitruț C-tin, Voineagu V., Statistica pentru managementul afacerilor, Ed. Economică, București, 1996
Ivănescu I. (coordonator), Statistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980
Jaba E., Statistica, Ed. Sedcom Libris, Iași, 1996
Mihoc Gh., Urseanu V., Urseanu E., Modele de analiză statistică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Țarcă M., Tratat de statistică aplicată, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998
Voineagu,.V. și alții, Statistică. Baze teoretice și aplicații, Ed. Economică, 2011
*** – Anuarul Statistic al României, 200 Error! No index entries found.2-2012
ANEXĂ
Chestionar
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Statistic Privind Evolutia Vanzarilor, A Comportamentului Cumparatorului Si A Tendintelor In Domeniul Constructiilor In Scopul Optimizarii (ID: 147769)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.