Studiu Privind Capacitatile de Gestionare a Vietii Familiale Si Profesionale la Adultul Tanar cu Copil

Studiu privind capacitatile de gestionare

a vietii familiale si profesionale la

adultul tanar cu copil

Rezumat

Mi-am orientat demersul de cercetare spre viata familiala si viata profesionala a adultului tanar cu copil pentru a pune in evidenta corelatii si interdeterminari la nivelul acestor domenii centrale în viața fiecărui adult.

Prezenta lucrare dezbate un subiect de actualitate, intrucat nereusita pastrarii echilibrului intre viata familiala si viata profesioanala, duce la un „declin al familiei”, o problema care este privita cu tot mai multa ingrijorare in mass media si in dezbaterile publice, intrucat familia continua sa reprezinte o institutie fundamentala in societate.

Interesul pentru studierea acestei teme sunt sustinute de transformarile importante suferite de familia din ziua de astazi. Acest lucru se datorează, în primul rând, multiplelor schimbări referitoare la distribuția rolurilor bărbaților și femeilor atât în cadrul familiei, cât și la locul de muncă.

Toate aceste elemente de radiografie socială m-au orientat spre proiectarea unui demers de cercetare care să evidențieze dinamica schimbarii rolurilor si diviziunii muncii in cadrul cuplului sau al familiei, precum si sugestii ce pot ajuta la mentinerea echilibrului dintre viata familiala si viata profesionala.

Lucrarea este structurata pe 5 capitole, iar primele 2 capitole fiind detaliate pe subcapitole. Primul capitol cuprinde notiuni teoretice cu privire la familie-relatie de cuplu, transformarile survenite de-a lungul timpului de catre familie, concepte despre familia traditionala si familia moderna, specificul relatiei de cuplu la adultul tanar cu copil, precum si sugestii pentru stabilirea si mentinerea echilibrului intre viata familiala si viata profesionala.

Capitolul 2 se prezinta sub forma unei cercetari de tip cantitativ, realizat pe un esantion de 30 de cupluri, cu varste cuprinse intre 30 si 40 de ani, avand cel putin un copil. Prin aplicarea unui chestionar, cuprinzand 20 de intrebari, am cautat sa aflu cat de implicati si responsabili sunt cei doi parteneri in viata de familie, cum si daca petrec timp impreuna, cat de multumiti sunt de relatia lor de cuplu, precum si dificultatile pe care le intampina familiile/cuplurile atat in plan familial, cat si in plan profesional. In acelasi timp, primind acordul din partea a doua familii, am aplicat copiilor acestora, „testul familiei”, pentru a-mi contura imaginea de ansamblu asupra familiei lor, prin prisma si cu ajutorul copiilor.

Concluziile obtinute in urma studiului experimental, cu validarea ipotezelor de cercetare sunt descrise in capitolul 3. Capitolul 4 cuprinde bibliografia utilizata in redactarea lucrarii iar ultimul capitol este dedicat anexelor si altor tabele, ajutatoare lucrarii.

Cuprins

Introducere

In zilele noaste multi oameni se intreaba spre ce ne indreptam. Unii isi pun intrebarea daca nu cumva presiunea profesiilor lumii moderne nu lasa prea putin timp pentru familia lor. Ce se intampla in situatia in care parintii nu reusesc sa stabilieasca un echilibru intre serviciu si viata de familie? Cu ce valori si convingeri va creste noua generatie de copii?

Din ce in ce mai multe familii se confrunta cu problema echilibrarii vietii de familie cu o cariera de succes, insa exista informatii putine despre modul in care poti sa faci asta intr-un mod optim si care sa te satisfaca. Imbinarea vietii profesionale cu cea de familie depinde de prioritatile fiecaruia si mai ales de nevoia de stima, de recunoastere a valorii proprii in mediul profesional sau social respectiv.

Schimbarile din ultimele decenii in sfera familiei, indreptatesc concluzia ca, dimpotriva, familia nu mai reprezinta o institutie conservatoare, ci una tot mai adaptata transformarilor de la nivelul societatii, devenind „barometrul” schimbarilor sociale.

Spre exemplu numărul femeilor care lucrează a devenit din ce în ce mai mare, iar astăzi cuplurile în care ambii parteneri contribuie la venitul familiei au devenit mai degrabă o regulă decât o excepție.

Asa cum a devenit evidenta necesitatea unei «scoli a parintilor» pentru insusirea “meseriei” de parinte, este din ce in ce mai clara utilitatea unor servicii de consiliere si terapie premaritala, prin intermediul carora cuplurile sa aiba ocazia de a-si dezvolta resursele necesare unei vieti armonioase in doi, chiar inainte de a intemeia o familie.

S-a scris mult despre una dintre problemele femeii moderne, in incercarea de a se gasi raspunsul la intrebarea daca e mai bine ca aceasta sa se ocupe exclusiv de casa si cresterea copiilor sau sa isi dedice mare parte din timpul sau unei cariere ambitioase, impartind cu sotul restul indatoririlor casnice. Peste toate aceste probleme, a mai aparut o dilema, de data aceasta strict feminina; nu se stie cine o fi pe primul loc ca femeie adevarata, casnica sau profesionista.

Cele doua probleme reprezinta in fapt una singura, deoarece se crede ca femeile, poate chiar mai mult decat barbatii, nu pot accepta sa nu reuseasca deopotriva atat in viata de familie, cat si in cea profesionala. Insa, oricat te-ai stradui, nu poti efectiv sa faci o treaba buna intr-o parte fara a o neglija pe cealalta, din acest motiv si aparitia criticilor aduse barbatilor, despre care se zice ca nu ar fi suficient de responsabili acasa, lasand mai mereu, tot greul, pe umerii femeilor. Exista insa anumite indatoriri casnice care au fara discutii un specific feminin, si care nu pot fi indeplinite si duse la bun de catre un barbat, oricat de doritor si muncitor ar fi acesta.

Multe femei ar accepta cu bucurie situatia de femeie strict gospodina, insa, din pacate problemele de natura financiara, le solicita sa iasa din spatiul sigur si confortabil al locuintei lor si sa incerce sa gaseasca o slujba bine platita, care sa le permita reechilibrarea bugetului familial, insuficient, daca se bazeaza doar pe eforturile sotului sau ale partenerului de viata. Sunt foarte putini acei barbati care castiga suficienti bani, astfel incat sa isi permita intretinerea sotiei si a copiilor. Acesta este motivul pentru care femeile care iubesc gospodaria mai mult decat orice si fac si o treaba foarte buna acasa, se indreapta de obicei catre un loc de munca oarecare, neinsemnat, unde cred ele ca ar putea face fata intr-un mod onorabil indatoririlor de serviciu.

Aparte de femeile din categoria prezentata anterior, sunt cele care, beneficiind de mai multa educatie si dorind sa valorifice acest lucru, reusesc sa isi faca o cariera uneori de mare succes, insa cu pretul unor sacrificii destul de mari pe plan personal, care le umbresc oarecum sentimentele de implinire si fericire. Sunt insa si femei care reusesc sa impace destul de bine, planul vietii de familie cu cel al vietii profesionale, rezolvand eficient si cu calm situatii dintre cele mai diverse.

Dorinta femeii de emancipare si de schimbare a rolurilor si diviziunii muncii in cadrul cuplului sau al familiei se loveste chiar de nehotararea ei. Acest lucru se intampla pentru ca femeia se teme ca, daca refuza sa joace in exclusivitate rolul de Mama sau Sotie, ar putea sa piarda siguranta oferita de vechile valori feminine, ar putea sa se trezeasca fara nici un fel de personalitate. Astfel, femeia moderna oscileaza permanent intre nevoia de independenta si dorinta de a se agata de vechile valori.

Capitolul 1 Caracteristici teoretice

Familia; functiile familiei. Stiluri de viata si valori familiale. Traditionalitate vs modernitate.

Familia este considerata elementul natural si fundamental al societatii. Fiind o realitate sociala atat de complexa, familia a devenit – inevitabil – subiect si obiect predilect al cercetatorilor inter si multi-disciplinare.

„Familia a constituit de-a lungul timpului un reper de stabilitate in vietile indivizilor. Ritmul accelerat al schimbarilor din societatea contemporana a facut tot mai dificila o optiune definitiva sau o relatie de durata’’. (Popescu R., 2009, p.13)

„Intre dragoste si familie exista o stransa interdependenta, fiind foarte greu de separat una de alta. Dragostea este piatra de temelie pentru buna desfasurare a vietii de familie, iar familia ofera cadrul de manifestare si implinire a dragostei. (Mitrofan N., 1984, p.101)

„Studii numeroase au aratat ca familia se comporta ca si cum ar fi o unitate. In 1954, Jackson a introdus termenul de „homeostaza familiala” pentru a se referi la acest comportament.

Conform teoriei homeostazei familiale, familia actioneaza pentru a realiza un echilibru in relatii.

Membrii familiei ajuta la pastrarea acestui echilibru in mod deschis sau in mod implicit.

Patternurile de comunicare familiale repetitive, circulare si predictibile dezvaluie acest echilibru.

Cand echilibrul familiei este precar, membrii acesteia fac mult efort pentru a mentine acest echilibru’’. (Satir V., 2011, p. 19)

Ca orice institutie, si institutia familiei isi are functiile ei. De-a lungul timpului, acestea s-au manifestat in mod diferit, avand nuante proprii si intensitati distincte. Din aceasta perspectiva, exista doua categorii de cauze care au puterea de a modifica sau de a favoriza redimensionarea functionalitatii unei familii:

Factori externi

Sunt factori exteriori familiei, dar cu un impact puternic asupra ei. Printre acestia, putem enumera:

Caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu influente majore asupra solidaritatii familiei si socializarii descendentilor;

Nivelul de dezvoltare enonomica al societatii, cu repercursiuni in principal asupra functiei economice si a celei reproductive;

Legislatia si politicile sociale, cu impact asupra functiei sexuale si reproductive;

Nivelul general de educatie si instructie, cu rol in realizarea functiilor de socializare si reproducere.

Factori interni

Sunt factori interiori familiei si pot fi evaluati mai usor atunci cand se pune problema disfunctiilor ce pot aparea in familie. Printre acestia, cei mai importanti sunt:

Dimensiunea familiei, cu implicatii in realizarea socializarii si a solidaritatii;

Structura familiei, cu impact asupra functiei economice si reproductive;

Diviziunea rolurilor si autoritatii, cu repercursiuni in principal asupra functiei de solidaritate.

„Familia indeplineste patru functii, considerate de majoritatea psihologilor ca fiind fundamentale: functia economica, functia socializatoare, functia de solidaritate si functia sexuala si reproductiva.

Acum, e greu de afirmat daca aceste functii (mai) sunt cu adevarat „fundamentale”. Aceasta apreciere era foarte potrivita pentru societatea traditionala, in cadrul careia familia extinsa devenise (aproape) un etalon in satisfacerea lor. Insa, modernitatea redimensioneaza drastic functiile amintite, mergand pana la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor variate configuratii familiale.’’ (Mitrofan I, Ciuperca C., 1998, p. 168)

„<Traditionalitatea> si <Modernitatea> reprezinta doua concepte ce acopera o arie foarte intinsa de istorie, ce simbolizeaza doua etape ale evolutiei, particulare prin valorile, manifestarile si modul fiecareia de a intelege si explica realitatea sociala’’. (Mitrofan I, Ciuperca C, 1998, p. 182)

Traditionalitatea este strans legata de comportamente si alegeri in functie de instantele naturale ale vietii sociale (comunitate, biserica si familie). Nota definitorie a traditionalitatii este considerarea traditiei, drept fundamentul ordinii sociale, caracterul normativ al traditiei reprezentand forta care asigura perpetuarea societatii, de-a lungul timpului. Traditionalitatea are ca atribute esentiale: imobilismul, rigiditatea, conservatorismul, localismul.

Modernitatea, dimpotriva, subestimeaza rolul traditiilor, acestea fiind asociate irationalitatii si superstitiilor, analizate ca frane ale modernizarii si progresului. Atributele esentiale ale modernitatii sunt: flexibilitatea, individualismul, dinamismul, universalismul.

Modernitatea a avut un impact direct asupra traditionalitatii, stilul de viata traditional fiind abandonat (aproape) sub toa) sub toate aspectele sale.

Oamenii au inceput sa experimenteze stiluri de viata alternative, mai ales ca valorile familiei au inregistrat schimbari radicale (prabusindu-se continuu), diminuand prin aceasta, importanta si atasamentul fata de institutia familiei. Mai mult, se poate observa ca orice domeniu al realitatii sociale este afectat iar ceea ce se intampla cu familia, reprezinta, pana la un anumit punct, o reflectare a crizei prin care trece societatea, o imagine a mutatiilor semnificative ce au rascolit contemporaneitatea, in trecerea de la traditionalism la modern.

Prezentul ne ofera seturi de valori diferite, iar diversitatea se impune cu tot mai multa putere in fata conservatorismului.

Atasat, este prezentat, un tabel in care sintetizam asteptarile diferite, pe linia rolului matern si patern, ale celor doua modele de convietuire familiala: traditional si partenerial.

Cunoasterea stilului de viata este esentiala pentru intelegerea satisfactiilor si implinirilor, frustrarilor si neimplinirilor proprii unei casatorii. Pe baza acestuia se pot intelege multe dintre „enigmele” cuplului, de ce infidelitatile distrug unele casatorii si nu pe toate, de ce conflictele joaca un rol atat de neglijabil pentru altele, de ce unii soti care par a fi „acomodati” divorteaza, in timp ce altii care produc o impresie contrara raman impreuna, de ce afectiunea, expersia sexuala, stilul personal sunt atat de diferite de la un cuplu la altul.

1.2 Viata familiala vs viata profesionala

„Familia moderna, in orice forma ar fi ea, se confrunta cu un nou tip de problema, de a carei rezolvare poate depinde in ultima instanta functionalitatea si viabilitatea acestei entitati sociale. Alaturi de vechile valori care stateau la baza formarii si mentinerii unui cuplu, fie el conjugal sau nu, valori care si-au diminuat/ marit importanta in timp, a aparut o noua conditie, care influenteaza decisiv armonia/dizarmonia relatiilor dintre parteneri: respectul fata de cariera profesionala a fiecaruia”. (Ciuperca C., 2000, p. 144)

Conceptul de „cariera profesionala” a devenit uzual abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Acesta vizeaza cursul unei vieti profesionale sau ocupationale, care ofera avansare sau recunoastere sociala.

Problema carierei nu exista in familia traditionala, pentru ca femeia era inchisa in universul ingust al familiei si nu avea o profesie, in exterior. In schimb, in familia moderna, majoritatea femeilor lucreaza (si) in exterior, au o profesie.

Echilibrul intre viata profesionala si cea personala este definit ca fiind acea situatie caracterizata prin satisfactie, conflict de rol minim, functionare optima a angajatului/angajatei atat in sarcinile si rolurile de la locul de munca cat si in cele din viata personala/de familie.

Se mentioneaza trei aspecte care caracterizeaza balanta dintre viata profesionala si cea de familie:

▪ timpul investit in sarcinile de munca si in cele de familie;

▪ implicarea emotionala in aspectele profesionale si cele familiale;

▪ nivelul de satisfactie la locul de munca si in familie.

Majoritatea barbatilor privesc cariera profesionala a femeii ca fiind o sursa de conflict. Pentru ei, iesirea femeii din carapacea familiei inseamna, in primul rand, neglijarea atributiilor pe care le indeplinea in mod traditional. Daca femeia si-ar efectua aceste atributii la acelasi nivel, cariera ei profesionala aproape ca n-ar conta. Totusi, barbatii sunt pe deplin constienti ca exercitarea unei profesii cere timp, energie, pasiune, dar si stres, frustrare si oboseala.

Ei nu mai pot folosi comportamentul traditional, adica neimplicarea in treburile gospodaresti, pentru ca femeile, fizic nu mai pot sa faca fata unei astfel de atitudini pasive. Din aceasta perspectiva, cariera profesionala a femeii ii dezavantajeaza clar pe barbati.

In al doilea rand, iesirea femeii din carapacea familiei inseamna emanciparea ei sociala si culturala, dobandirea unor atribute considerate, in trecut, doar apartinand barbatilor (reflectie, cunoastere, activitate), fapt care implica modificarea raportului de autoritate si de putere dintre cele doua sexe, deteriorarea imaginii barbatului ca fiind „capul familiei”, sintagma cauzata de ideea ca el ar fi singurul aducator de venit si singurul capabil (datorita acelor atribute) sa organizeze si sa conduca celula familiala. Si din aceasta perspectiva, cariera profesionala a femeii ii dezavantajeaza clar pe barbati.

In al treilea rand, iesirea femeii din carapacea familiei implica o intrecere cu barbatii, intrecere pe care acestia nu sunt atat de siguri ca o vor castiga, in ciuda prejudecatilor si stereotipurilor care apasa cariera unei femei (de exemplu, daca are copii isi va neglija munca, la menopauza va avea o comportare capricioasa etc.).

Avantajele carierei profesionale a femeii:

In primul rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, femeia a devenit aducatoare de venit. Acest fapt are repercursiuni asupra calitatii vietii familiale, asupra confortului si intimitatii de care partenerii au nevoie si pe care pot sa si le asigure mai lesne prin existenta acestei duble cariere. Angajarea masiva a femeii pe piata fortei de munca a condus insa, nu numai la aparitia unui fenomen social nou si a unei noi categorii sociologice (familia cu dubla cariera), ci si la inventarierea problemelor cu care se confrunta familiile cu doi aducatori de venit.

In al doilea rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, femeia asigura, fara sa vrea, o libertate de actiune mai mare a barbatului. Intimitatea personala a acestuia creste, si ea poate deveni un generator de satisfactie, atata timp cat sunt indeplinite anumite conditii asupra carora partenerii cad de acord anticipat (incredere, sinceritate etc). Existenta unui grad minim de autonomie, pe care individul contemporan si-l doreste din ce in ce mai mult, este favorizat de cariera profesionala a femeii, in special, a ambelor sexe, in general.

In al treilea rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, familia devine mai fericita, mai satisfacuta, munca oferindu-i autoimplinire si autorealizare. Acest fapt ar putea creste (si el) calitatea vietii familiale, ar putea imbunatati capacitatea de comunicare intre parteneri, in conditiile in care fiecare valorizeaza pozitiv munca si activitatea celuilalt.

In limbajul curent, notiunea de cariera este larg folosita. Conceptul are numeroase acceptiuni si intelesuri. Pana in prezent, nu exista o definitie oficiala unanim acceptata care sa intruneasca consensul specialistilor.

In literatura de specialitate sunt cunoscute diferite formulari si opinii care au in plan central o atentie deosebita cordata dezvoltarii in coformitate cu competentele ce sustin succesele companiei.

In general, intelesul popular al termenului de cariera este asociat cu ideea de miscare ascendenta sau de avansare a unei persoane intr-un anumit domeniu de activitate, pentru a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate sau de a dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere.

Cariera, pe langa aceasta evolutie a persoanei, poate fi privita si sub aspect economic, sociologic sau psihologic. Din punct de vedere economic, cariera face referire la o succesiune a pozitiilor profesionale ocupate de o persoana.

In general, intelesul popular al termenului de cariera este asociat cu ideea de miscare ascendenta sau de avansare a unei persoane intr-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate sau de a dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere.                                   

  Pentru a defini cariera trebuie sa avem in vedere urmatorii factori:

contributia individului la dezvoltarea propriei cariere;

contributia organizatiilor in care evolueaza;

contextele pe care le intersecteaza;

calitatea legislatiei specifice si maniera de aplicare a acesteia.

Cariera consta in acea succesiune de posturi aflate intr-o anumita ierarhie, precum si de experiente cumulate in acel traseu, separate si corelate intre ele si prin care orice persoana trece de-a lungul vietii.

„Am putea spune ca alaturi de familie, cariera reprezinta cel mai important lucru pentru multi dintre noi.” (Ionescu C, 2010, p. 181)

Dezvoltarea carierei sau, cum mai este intalnita sub denumirea „dezvoltare profesionala” este un proces mai complex decat pregatirea profesionala, avand drept obiectiv insusirea cunostintelor utile, atat in raport cu pozitia actuala, cat si cu cea viitoare. O cariera poate fi lunga sau scurta, iar un individ poate avea mai multe cariere, una dupa alta sau in acelasi timp.  

Cariera individuala include atat viata profesionala si familiala, precum si interconectarile dintre ele. In dorinta de a controla viata profesionala cat si pe cea familiala, orice persoana isi dezvolta un sistem propriu prin care isi autoevalueaza calitatile si valorile. Acest proces este dinamic si se desfasoara pe parcursul intregii vieti.                                        

Cariera individuala se dezvolta prin interactiunea dintre aptitudinile detinute de catre individ, dorinta de realizare profesionala a acestuia, precum si experienta in munca pe care o furnizeaza institutia. Individul se va dezvolta si va fi multumit de cariera sa, doar in masura in care organizatia va putea furniza cai pe care individul sa avanseze in diferite pozitii si functii, in care sa-si puna in valoare cunostintele si sa-si dezvolte aptitudinile detinute.      

Cariera presupune interactiunea intre factorii organizationali si cei individuali. Perceptia postului ca si pozitia adoptata de catre individ, depind de compatibilitatea intre ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinte), si ceea ce reprezinta postul de fapt (constrangeri, oportunitati, obligatii).

Cariera ofera o identitate ocupationala, astfel ca, profesia, pozitia ocupata, precum si institutia in care lucreaza fac parte din identitatea individului.

Un subiect important si aflat dintotdeauna in discutie pare a fi problema banilor, respectiv, puterea lor de motivatie, mai ales la locul de munca. Banii reprezinta un factor important motivator ce aduce mult cautata satisfactie in munca, se poate demonstra legatura benefica a acestora cu fidelitatea, perseverenta, loialitatea si ascensiunea profesionala in cariera.

Nu este o solutie si nu se poate recomanda femeilor sa se lase toate de munca doar ca sa aiba mai bine grija de casa si de copii, in schimb, solutia ar fi implementarea unei politici preferentiala fata de mamele cu copii, care in acelasi timp functioneaza si ca profesioniste la locul lor de munca, astfel incat, sa li se ofere niste mici avantaje acestora, cum ar fi un mediu de lucru foarte bine protejat, cu acces la telefon sau internet si posibilitatea de a-si lua in caz de urgenta pauze scurte de circa 1 ora in care sa poata eventual verifica situatia de acasa si sa se intoarca apoi linistite pentru a-si incheia programul de lucru. Ar mai fi apoi nevoie de o protectie mai mare din partea organelor de ordine si liniste publica raportat de asemenea la femeile cu copii care sunt supuse poate unor abuzuri greu de imaginat si nimeni nu pare sa fie capabil sa ia ceva masuri eficiente.

Ceea ce se poate spune despre problema casnice versus profesioniste este ca, pana la urma, diferentele intre aceste doua tipuri de femei sunt atat de mici cand te referi la rezultatele eforturilor lor incat sa dispretuiesti sau sa lauzi fara masura una dintre categorii in defavoarea celeilalte ar fi complet gresit si lipsit de orice urma de ratiune. E drept ca o casnica nu este platita pentru munca sa si risca poate sa piarda prea mult in cazul unui posibil divort, dar o femeie desteapta va sti intotdeauna cum sa isi asigure un viitor linistit indiferent de problemele care pot aparea pe parcurs.

Ca sa poti evalua corect daca dispui de resursele necesare sau daca esti dispus sa faci o serie de sacrificii ar trebui mai intai sa cunosti dinainte ce presupune alegerea acestui stil de viata. Cel mai dificil se pare ca este atunci cand in familie ambii soti sunt implicati in activitati profesionale care-i suprasolicita si doresc sa aiba si o viata de familie obisnuita, eventual si copii.

Multe companii traditionale percep munca si viata personala ca doua domenii competitive. Castigul dintr-un domeniu avand ca si consecinte pierderea in celalalt domeniu. Managerii cu o gandire contemporana au insa o atitudine de colaborare intre angajat si manager in atingerea obiectivelor profesionale si personale cu beneficii atat pentru business cat si pentru viata personala a angajatilor si managerilor. Acesti manageri sunt ghidati de trei obiective majore (Harvard Business Review on Work and Life Balance, 2000):

1) informarea clara a angajatilor privind prioritatile de business si incurajarea angajatilor in a-si stabili si prioritatile personale;

2) recunoasterea si suportul angajatilor atat pentru rolurile si responsabilitatile de la locul de munca dar si a celor din afara acestuia;

3) imbunatatirea permanenta a performantelor angajatilor si a organizatiei/companiei in acelasi timp cu atingerea obiectivelor personale ale angajatilor.

In astfel de circumstante viata devine foarte stresanta, iar alegerile implica de fiecare data o pierdere sau o renuntare. 

„Sa stau dupa program sa-mi termin proiectul sau sa merg la serbarea copilului?”
„Sa merg la conferinta in weekend sau sa particip la nunta verisoarei sotiei?”
Astfel de alegeri pot naste usor conflicte cu repercursiuni puternice asupra ambilor soti. Nu mai exista suficient timp si energie pentru toate nevoile ce se nasc in cadrul relatiei maritale si de familie. In conflictul cariera-familie, solicitarile de la serviciu si din familie sunt incompatibile intr-o anumita privinta.

In familiile in care ambii soti urmeaza o cariera profesionala, literatura de specialitate considera ca fiind stresante urmatoarele aspecte: 

→ prezenta altor persoane aflate in intretinere (copii de varsta mica, bolnavi cronici, parinti in varsta), 
→ incapacitatea partenerilor de a se putea concentra pe treburile casnice si familie cand sunt acasa si invers, de a se concentra la sarcinile de serviciu cand sunt la munca,
→ imposibilitatea sotilor de a pleca in timpul programului de la serviciu pentru a-si putea rezolva probleme personale,

→ impartirea responsabilitatilor casnice in functie de normele de gen traditionale,
→ lipsa organizarii si prioritizarii sarcinilor datorate indeciziei cu privire la care rol este mai important la un moment dat, familia sau cariera. 

Capacitatea de a gestiona intr-un mod flexibil aceste dificultati duce la o adaptare si satisfactie maritala sporita. Modul in care aceste cupluri dedica timpul lor si impart responsabilitatile reflecta importanta pe care o acorda celor doua roluri, de munca si de familie. 
In ciuda multitudinii de factori de stres exista si beneficii in acest stil de viata. Pe langa castigurile financiare care cresc nivelul de trai, majoritatea parintilor cred ca prin detinerea ambelor roluri (profesionale si parentale) i-au facut sa fie niste parinti mai buni pentru copiii lor. De asemenea, pentru femei, implicarea in rolul profesional poate reduce responsabilitatile din familie si sa contribuie la o relatie de casatorie mai echitabila, care poate creste calitatea relatiei.

Multi cercetatori au emis ipoteza ca odata cu cresterea ocuparii fortei de munca de catre femei ar rezulta mai multe relatii de cuplu egalitare si ca in astfel de familii barbatii se implica in mod egal si echitabil in sarcinile gaspodaresti, avand in vedere ca ambii soti vor avea si un serviciu. Insa, desi exista un nivel ridicat de asteptari cu privire la egalitatea in casatorie, in ciuda acestor schimbari de atitudine, relatiile de cuplu continua sa fie structurate pe diferente bazate pe gen.

Modul in care cuplurile impart responsabilitatea in principalele arii ale vietii pare sa fie vital in intelegerea strategiilor lor de adaptare pentru echilibrarea relatiei familie – munca. 
Pentru multe dintre activitati, sotul si sotia accepta responsabilitatea comuna, dar a de fapt doar ocazional sotia si sotul efectueaza impreuna aceste sarcini. Sotul poate a sprijinit dorinta sotiei pentru a urma o cariera si a incurajat-o in acest sens, dar comportamentul sau de acasa este cel mai bine descris ca un sot util, dar nu si un partener egal. 
Cand aceste cupluri solicita sprijin psihologic, consilierii evalueaza atat beneficiile cat si responsabilitatile celor doua roluri si modul in care sunt ele percepute de fiecare partener, putand astfel sa fie identificate atat sursele de conflict cat si sursele de satisfactie ale relatiei.

Strategiile principale de consiliere pentru cuplurile cu soti de cariera constau in:
• Constientizarea prejudecatilor si stereotipurilor acestui stil de viata. Ce au fost invatati in familia de origine, in grupurile sociale frecventate sau prin intermediul mass-media? 
• Informarea cu privire la beneficiile si provocarile cu care se pot confrunta. 
• Constientizare propriilor ganduri, sentimente, valori si convingeri cu privire la rolurile de gen. 
• Explorarea atitudinilor partenerilor de cuplu cu privire la responsabilitatile casnice, raportat la valorile lor. 

• Analiza asteptarilor cu privire la responsabilitatile si diviziunea muncii care pot afecta relatia. 
• Managementul timpului. Interventii practice care implica strategii de programare a activitatilor. 
• Motivarea cuplului pentru a lua masuri concrete in adaptarea comportamentelor lor la propriile valori. 

Realinierea asteptarilor si rolurilor este o provocare constanta si presupun cautarea unor noi modalitati de a raspunde nevoilor de a conserva resursele de timp si energie. Modificarile semnificative in acest stil de viata sunt date de trecerea de la rolurile traditionale la cele egalitare. In aceste familii structurarea si dinamica rolurilor se realizeaza in functie de principiul echitatii, astfel incat partenerii isi ajusteaza conduitele ca schimbul de bunuri si servicii sa fie comparabil.

Cuplurile ar putea fi incurajate sa exploreze si sa discute prioritatile in viata de familie comparativ cu avansarea in cariera. Exista si posibilitatea realizarii unor programe de prevenire pentru problemele tipice asociate cu acest stil de viata. Strategiile generale pot fi elaborate, insa interventiile vor fi adaptate pentru particularitatile fiecarei relatii. Se pot forma grupuri de sprijin in care cuplurile pot beneficia de experienta altor cupluri similare. O sansa pentru discutii cu altii cu interese similare poate oferi acestor cupluri posibilitatea de a obtine propriile lor solutii creative. 

Conflictul intre munca si familie apare atunci cand participarea in activitatile de munca interfereaza cu participarea in activitati de familie sau cand stresul de la locul de munca are efecte negative asupra comportamentelor din familie.

Conflictul intre familie si munca apare atunci cand participarea in activitatile familiei interfereaza cu participarea in activitati de munca sau cand stresul din familie are efecte negative asupra performantei in munca.

Cele mai frecvente tipuri de conflicte identificate sunt:

1. Conflicte care au la baza un management defectuos al timpului.

Exemplu : Implicarea angajatului in sarcinile si responsabilitatile de la locul de munca face imposibila implicarea, in aceeasi unitate de timp, in evenimente ale familiei sau in experiente personale (un angajat are, in acelasi timp, programate o intalnire de afaceri si sedinta cu parintii).

Angajatii pot sa fie prezenti in cadrul familiei, dar sa se gandeasca la sarcinile de la locul de munca (un angajat este acasa cu familia sau cu prietenii, dar se gandeste la sedinta pe care o are a doua zi).

2. Conflicte care au la baza asumarea defectuoasa a unor roluri sau responsabilitati.

Exemplu : Modul in care sunt asumate rolurile sau sunt rezolvate responsabilitatile de la locul de munca influenteaza calitatea interactiunii cu familia (angajatul care are o zi stresanta la locul de munca este mai putin dispus sa se joace cu copiii sau sa aiba o discutie romantica cu sotia).

3. Conflicte datorate unor comportamente ale angajatului.

Cele mai frecvente surse de conflict sunt:

1. dinspre locul de munca: ambiguitatea de roluri la locul de munca; supraincarcarea; dificultati de management al carierei;

2. din perspectiva convingerilor si aspiratiilor personale: workahoolism-ul si/sau perfectiunea in munca, probleme de sanatate emotionala;

3. dinspre familie: necesitati privind asigurarea de resurse financiare sau materiale; mentinerea si sustinerea relatiilor interpersonale; implicarea in cresterea si educarea copiilor; probleme de sanatate ale unui membru al familiei.

Acest conflict poate fi amplificat de:

problemele de sanatate mentala ale angajatului;

stilul de viata al angajatilor care poate crea conflict si stres in gestionarea relatiei munca viata privata (problemele cronice de somn duc la probleme de concentrare a atentie care scad performanta in munca si randamentul);

cultura organizationala: organizatia care nu permite angajatilor echilibrarea vietii profesionale cu cea de familie/privata (un manager care planifica sedinte cu angajatii la sfarsit de program si care incurajeaza comportamentele de a ramane in mod frecvent peste program nu le permite angajatilor sa-si gestioneze timpul liber si sa-si planifice intalniri cu prietenii sau cu membrii familiei. Sau, compania care transmite mesajul ca „un angajat performant este cel care munceste peste program” influenteaza in mod negative gestionarea vietii private a angajatilor).

calatoriile frecvente in interes de serviciu afecteaza calitatea relatiilor angajatului cu familia;

stilul de management al timpului practicat in organizatie afecteaza modul in care angajatului isi planifica sarcinile si prioritatile (e-mailul are efecte duble, pozitive si negative. Un efect negativ apare atunci cand un manager solicita angajatilor raspunsuri rapide la mesaje, facand dificila gestionarea de catre angajati a sarcinilor si prioritatilor).

Conflictul intre munca si viata de familie are consecinte, deopotriva asupra angajatului si asupra companiei.

Printre consecintele asupra angajatului, enumeram: nivel crescut de stres, probleme de sanatatate fizica si emotionala (depresie, anxietate), comportamente de risc (consum de alcool), stres marital crescut, satisfactie scazuta in munca, satisfactie scazuta in cariera si performante scazute in munca. De asemenea, si copii angajatului va prezenta probleme comportamentale si emotionale.

Ca si consecinte asupra companiei putem enumera: fidelitate scazuta fata de companie, cresterea interesului pentru schimbarea locului de munca ca „metoda” de rezolvare a conflictelor, cresterea fluctuatiei de personal, absenteism si costuri ridicate generate de probleme de sanatate ale angajatilor/concedii medicale.

1.3 Specificul relatiei de cuplu la adultul tanar cu copil

Cuplul reprezinta unitatea de baza a perpetuarii vietii. Dincolo de asigurarea reproducerii, cuplul presupune coexistenta a doi indivizi. Functionarea in interiorul relatiei de cuplu se bazeaza pe o serie de factori care tin de individ, de relatie in sine, precum si de normele sociale (familie, grup, societate).

Toti acesti factori au impact asupra reprezentarii pe care fiecare persoana si-o face asupra cuplului.

Varsta de adult tanar, definita, de obicei, ca fiind cuprinsa aproximativ intre 20 si 40 de ani, este, de regula, o perioada a puterii de actiune: numerosi oameni aflati la aceasta varsta sunt pe picioarele lor pentru prima data in viata, isi creeaza si-si gestioneaza caminul propriu si isi dovedesc capacitatile in ocupatia aleasa. Iau in fiecare zi hotarari care contribuie la a le determina sanatatea, cariera si stilul de viata.

„Pentru majoritatea necunoscatorilor, varsta adulta este definita de trei criterii:

acceptarea responsabilitatilor proprii

luarea independenta a deciziilor

obtinerea independentei financiare (Arnett, 2006).

In tarile industrializate moderne, atingerea acestor obiective ia mai mult timp si urmeaza trasee mult mai variate decat in trecut. Inainte de mijlocul secolului XX, barbatul tanar, proaspat absolvent de liceu, isi cauta, de regula un serviciu stabil, se casatorea si intemeia o familie. Pentru femeia tanara, calea obisnuita spre varsta adulta era casatoria, care avea loc imediat ce-si gasea un partener potrivit.

Incepand din anii 1950, revolutia tehnologica a facut ca studiile superioare sau formarea specializata sa fie esentiale in tot mai mare masura. Varsta tipica a primei casatorii si cea a nasterii primul copil sa creasca mult, intrucat si femeile, si barbatii urmaresc sa faca studii superioare sau sa gaseasca oportunitati vocationale (Furstenberg, Rumbaut si Settersen, 2005; Fussel si Furstenberg, 2005).

In prezent, calea spre varsta adulta poate fi marcata de mai multe repere: inscrierea la facultate (la cursuri de zi sau cu frecventa redusa), serviciul (cu norma intreaga sau redusa), mutarea din caminul parintesc, casatoria si nasterea copiilor-, iar ordinea si momentul producerii acestor tranzitii variaza (Schulenberg, O’Malley, Bachman si Johnston, 2005).” (Papalia D, Wendkos Olds S, Feldman R, 2010, p. 422).

Traseele individuale catre varsta adulta sunt influntate de factori precum genul, abilitatile academice, atitudinile timpurii fata de educatie, asteptarile spre sfarsitul adolescentei si clasa sociala. Adultii emergenti de ambele sexe isi prelungesc tot mai mult studiile si amana conceperea copiilor (Osgood et al., 2005), iar aceste decizii sunt, de obicei, cheia succesului viitor (Sandefur, Eggerling-Boeck si Park, 2005), precum si a starii de bine din prezent.

In societatile industrializate, in prezent, oamenii au, de regula, mai putini copii decat generatiile anterioare si incep sa-i aibe la o varsta mai inaintata, in multe cazuri pentru ca si-au petrecut anii varstei adulte emergente cu studiile si cu intemeierea unei cariere.

Primul copil marcheaza o tranzitie majora in viata parintilor. Aceasta persoana nou-sosita, absolut dependenta, il schimba pe barbat, o schimba pe femeie si schimba si relatia lor. Pe masura ce se dezvolta copiii, se dezvolta si parintii.

Pe langa emotie, sentimentul miracolului si al reverentei, majoritatea proaspetilor parinti simte si o anumita anxietate legata de responsabilitatea ingrijirii unui copil, de dedicarea timpului si energiei pe care o presupune ea si de sentimentul de permanenta pe care il impune rolul de parinte asupra casniciei.

Asteptarile celor mai multe femei cu privire la rolul de parinte si la influenta lui asupra starii de bine sunt implinite sau depasite de experienta propriu-zisa, potrivit unei anchete pe 71 de mame aflate la primul copil, efectuate inainte si dupa nastere. Cand experienta parentajului nu a implinit asteptarile, femeile au tins sa prezinte semne de depresie si o adaptare mai slaba la rolul de parinte (Harwood, McLean si Durkin, 2007).

Impartirea sarcinilor gospodaresti intre barbat si femeie poate deveni o problema – de exemplu, daca femeia avea serviciu inainte de a deveni mama, acum sta acasa si povara treburilor casnice si a ingrijirii copilului cade in cea mai mare parte pe umerii ei (Cowan si Cowan, 2000; Schulz et al., 2006)

In prezent, majoritatea familiilor cu copii sunt familii cu doua venituri. Familia cu doua venituri imbraca forme diverse (Barnett si Hyde, 2001). In majoritatea acestor familii prevaleaza rolurile de gen traditionale, barbatul fiind principalul asigurator al traiului, iar femeia, asiguratorul secundar, insa acest tipar se afla in schimbare (Gauthier si Furstenberg, 2005).

In unele familii, ambii parteneri cu venit au cariera importanta si venit mare. In alte familii, unul din parteneri sai ambii fac reduceri: reduc numarul de ore de lucru, refuza orele suplimentare sau refuza serviciile care presupun prea multe calatorii, pentru a spori timpul petrecut cu familia si a reduce stresul (Barnett si Hyde, 2001; Becker si Moen, 1999; Crouter si Manke, 1994). Sau cuplul ar putea face schimburi: schimba cariera pentru un loc de munca sau negociaza serviciul carui partener este mai important, in functie de modificarile din cariera si de responsabilitatile familiale. Femeile au o probabilitate mai mare de a apela la reduceri, care survin, de obicei, in primii ani ai cresterii copilului (Becker si Moen, 1999; Gauthier si Furstenberg, 2005).

Combinarea locurilor de munca si de familie este, in general, prielnica pentru sanatatea psihica si fizica a barbatilor si a femeilor deopotriva, ca si pentru taria relatiei lor (Barnett si Hyde, 2001). Contributia la venitul familiei le face pe femei mai independente, le confera o mare parte de putere economica si reduce presiunea resimtita de barbati ca asiguratori ai traiului. Intre beneficiile mai putin concrete se pot include relatia mai pronuntat egalitara intre soti, stima de sine mai mare a femeii si relatia mai apropiata intre tata si fii sai (Gilbert, 1994).

Totusi, beneficiile rolurilor multiple depind de numarul de roluri indeplinite de fiecare partener, de timpul cerut de fiecare rol, de succesul sau multumirea pe care le obtin partenerii din rolurile lor si de masura in care cuplul are atitudini traditionale sau non-traditionale fata de rolurile de gen (Barnett si Hyde, 2001; Voydanoff, 2004). Cuplurile cu serviciu ar putea sa se confrunte cu un consum suplimentar de timp si energie, cu conflicte intre munca si familie, cu posibila rivalitate intre soti si cu anxietatea si vinovatia legate de implinirea nevoilor copilului. Cerintele familiei sunt cele mai mari, indeosebi pentru femeile care lucreaza cu norma intreaga, atunci cand exista copii mici (Milkie si Peltola, 1999; Warren si Johnson, 1995).

De la bun inceput trebuie precizat un lucru: relatiile trebuie gestionate, nu lasate la voia intamplarii. Aceasta inseamna, practic:

Stabilirea prioritatilor

Gestionarea comportamentului

Gestionarea diferentelor (prin atenuarea acestora)

Gestionarea admiratiei.

Adultul tanar/maturitatea timpurie, intre 22 si 40 de ani, perioada in care se castiga independenta personala si economica, se dezvolta cariera, se selecteaza partenerul de viata, se invata intimitatea, se nasc si se cresc copii.

„Meseria de a fi parinte” se invata cel mai greu. Eforturile personale, transformative sunt extrem de puternice. Coparentalitatea este conceptul care reflecta relatia de suport pe care parintii si-o acorda reciproc in cresterea solidara a copiilor. La acest nivel pot sa apara o serie de riscuri cum ar fi: slaba coordonare intre parinti, starea de indecizie a unuia dintre parinti, lipsa de cooperarea si afectiune, sustragerea unuia dintre parinti de la diferite situatii problematice.

„Exista intotdeauna un decalaj intre dorinta de a avea un copil si realitatea vietii cu un copil, intre dorinta individuala de a crea o familie si familia reala care se constituie. Modelele parentale ca si cele de masculinitate-feminitate mostenite din familia de origine isi vor pune puternic amprenta asupra noului cuplu familial.

Adesea, acestea se vor impleti si, poate, duela cu noi asteptari de rol atat in planul maternitatii, paternitatii cat si al masculinitatii si feminitatii. Noile modele sunt citite, auzite, cerute de experienta cotidiana si asociate cu un model partenerial de interactiune, model deseori neexperimentat in familia de origine. In functie de gradul de „agitatie interioara familiala”, fatul si apoi bebelusul vor veni intr-un climat propice sau alterat pentru propria dezvoltare.

Asadar, inainte de a deveni parinti, se impune ca cei doi sa-si fi exprimat si delimitat ideile si asteptarile in legatura cu cele 4 roluri (barbat, femeie, mama, tata) si sa fie constienti de transformarile inerente care se vor produce odata cu sosirea pe lume a bebelusului atat la nivelul cuplului lor, cat si la nivelul relatiei mama-tata-bebelus”. (Anghel E., 2011, p.80)

Rolul de parinte se invata inca din perioada copilariei, prin introiectarea rolurilor materne si paterne ale persoanelor semnificative din familia de origine. El se ajusteaza in perioada adolescentei odata cu cresterea capacitatii de analiza a tanarului, acesta asumandu-si sau respingand anumite caracteristici ale rolurilor parentale mostenite.

Mass-media, scoala, modelele de mama si tata promovate de societatea contemporana, stereotipurile de gen isi pun si ele amprenta asupra reprezentarii pe care o au tinerii in legatura cu rolul de mama sau de tata.

Odata cu dobandirea acestor roluri, ele se vor intalni pe taramul relatiei cuplului parental si vor fi experimentate in relatie cu bebelusul, noul membru al familiei. Chiar daca uneori este nevoie de adaptare, legaturile intre parinti si copilul lor se intaresc luna de luna, iar rolul matern si patern incepe sa-si contureze individualitatea si eficienta, in raport cu nevoile celui mic.

Feedback-urile reciproce intre cei trei membri ai familiei intaresc relatiile intrafamiliale. Bazele acestei relatii triunghiulare sunt puse in timpul sarcinii, in timpul discutiilor despre copilul care sta sa vina si despre rolul pe care trebuie sa-l aiba un parinte. Familia se construieste pe relatia „triunghiulara”, in care fiecare intretine relatii afective cu ceilalti doi. Asadar, intre schimburile dintre cei trei reuniti si relatiile in doi, tatal, mama si copilul isi au fiecare locul lor si beneficiaza de o anumita libertate.

1.4 Modalitati de stabilire a echilibrului viata familiala-viata profesionala

Colapsul structurii familiei „traditionale” ca urmare a modificarilor aparute in domeniul profesional, cresterea oportunitatilor de cariera pentru femei, dar mai ales cresterea ratei divortului, ii face pe multi sa se gandeasca daca nu ar fi mai bine sa ne intoarcem la valorile traditionale.

Insa, dat fiind faptul ca schimbarea este inevitabila si ireversibila, nu ne putem intoarce pur si simplu in trecut. Multe din schimbarile petrecute sunt pozitive, dar a imbratisa schimbarea nu inseamna a renunta la familie sau la idealul privind egalitatea intre sexe. Ci necesita atentie si mult efort din partea ambilor parteneri, in a gasi un echilibru intre viata profesionala actuala si familie.

Prima etapa pentru a realiza acest echilibru consta in a intelege insemnatatea pe care viata familiala si viata profesionala o joaca in viata noastra, precum si impactul pe care una il are asupra celeilalte. Nu se poate spune, pur si simplu care dintre ele este mai importanta, si nici nu poti aloca aleator ca roluri feminine sau masculine.

Desi munca joaca un rol semnificativ in a ne oferi un venit, munca este, de asemenea, si o sursa de activitate, provocare, parteneriat, suport social si stima de sine. De asemenea, viata de familie vine in intampinarea nevoii noastre umane importante pentru intimatate si ne ofera ocazia de a ne relaxa, a ne distra, a ne cultiva interese exterioare muncii noastre si de a ne simti in control asupra lucrurilor pe care le avem de  facut.

Starea noastra emotionala de bine poate fi periclitata in momentul in care presiunile venite din oricare din aceste doua lumi sunt prea puternice. Relatiile de cuplu tensionate, conflictele cu copiii, problemele financiare sau performante diminuate la munca ne pot influenta functionarea noastra de zi cu zi.

Cercetarile arata ca tensiunea familiala se reflecta la locul de munca printr-un nivel ridicat de stres, scaderea productivitatii, absenteism ridicat si chiar si accidente. In cadrul familiei, stresul de la munca afecteaza maniera de comunicare in familie, cu o diminuare a impartirii sarcinilor si o crestere a neintelegerilor intre parteneri. Nivelul ridicat de stres al unui partener se transmite si asupra celuilalt partener si poate creste riscul pentru comportamente care afecteaza sanatatea cum ar fi fumatul sau consumul de alcool.

Studiile arata ca 40 % dintre barbati afirma ca resimt ca munca le afecteaza in mod negativ viata de familie. Efectele conflictului marital produc reactii psihologice negative atat asupra barbatilor cat si asupra femeilor. Femeile pot suferi forme diverse de depresie, barbatii sunt predispusi pentru consumul de alcool; ambele sexe putand trai disfunctii sexuale si probleme de sanatate.

Problemele comportamentale ale copiilor sunt un alt rezultat comun al conflictului si dificultatilor din relatie, lipsa unui venit adecvat in viitor constituindu-se intr-o sursa de stres suplimentara. Se poate observa astfel ca, planul profesional si familial pot afecta in mod serios calitatea vietii noastre si a celor din jurul nostru. Devine evident ca in momentul in care alegem un partener, decidem sa avem copii, gasirea unui loc de munca si  gestionarea solicitarilor de la serviciu necesita o atentie sporita. Acest lucru datorandu-se importantei pe care o au asupra starii noastre de bine si efortului pe care trebuie sa-l depunem pentru a sustine un echilibru sanatos.

Motivati fie de avantaje materiale, privilegii si functii sau manati de impulsuri mai adanci precum dorinta de implinire intelectuala si profesionala, oamenii sunt prinsi astazi intr-o cursa contra-cronometru, nevoiti fiind astfel, sa se imparta intre munca si viata personala.
Astfel ajungem sa ne dam seama ca munca este practic parte a vietii noastre si nu un element care se opune acesteia.

Munca, fie intelectuala sau manuala, creativa sau de rutina, fie ca este motivata de castigurile financiare sau este privita ca scop in sine, poarta amprenta autorului sau si devine astfel parte constituenta a personalitatii si vietii acestuia.

Munca este o activitate productiva care are impact asupra societatii si, prin urmare, asupra fiecarui membru al societatii. Iar beneficiile pe care le creezi prin munca se intorc la tine, imbogatind si dand sens existentei tale in ansamblu.

Munca este parte din tine, parte din viata ta. Privita din aceasta perspectiva, munca este cat se poate de „personala”. Expresia „viata personala”, implica de obicei timpul dedicat familiei, pasiunilor, activitatilor sociale sau acelor preocupari intelectuale/spirituale care nu se regasesc in activitatea noastra profesionala.

Ceea ce ar trebui sa retinem atunci cand incercam sa cantarim viata profesionala versus viata personala este ca nu poate exista niciodata un echilibru perfect intre cele doua – ba, mai mult, nici macar nu avem nevoie de un astfel de echilibru in viata noastra.

Conceptul de echilibru implica fractiuni egale de munca si viata profesionala. Straduinta de a realiza proportii perfecte este insa o strategie sortita esecului, caci echilibrul perfect este o simpla iluzie lipsita de un fundament real. In realitate, este imposibil sa dedici cantitati egale de timp si energie vietii profesionale si vietii personale. Secretul sta in renuntarea la conceptul de echilibru si in stabilirea prioritatilor. Odata cunoscute prioritatile, putem fi capabili sa intelegem ca disproportiile nu sunt neaparat un lucru negativ, atata vreme cat ele se „potrivesc” in schema generala a vietii voastre.

„Potrivirea” sau „compatibilitatea” nu inseamna egalitate matematica, ci mai degraba complementaritate. Este posibila o compatibilitate perfecta intre munca si viata personala fara sa existe neaparat si un echilibru perfect intre cele doua. Suntem diferiti si avem nevoi diferite in etape diferite ale vietii noastre. Unii oameni isi gasesc implinirea in viata de familie sau in alte preocupari personale si tin sa-ti respecte saptamana de lucru de 40 de ore.

De cealalta parte se afla cei care isi gasesc rostul si scopul in munca si nu se feresc de ore suplimentare atunci cand lucreaza la un proiect de importanta capitala. Si in acest caz totul este in regula. Nu te invinovati ca strici echilibrul: orarul tau incarcat si devotamentul fata de munca ta se potrivesc perfect intr-un ansamblu de valori personale care se regaseste in fiecare aspect al vietii tale. Iar sentimentul de implinire care vine din activitatea profesionala isi va pune cu siguranta amprenta si asupra vietii personale. .
Concluzia este ca, atunci cand vorbim despre eficienta relatiei munca-viata personala, nu dispunem de un criteriu unic de masurare. Nu exista o reteta unica sau un standard de echilibru caruia trebuie sa ne conformam. Solutia consta in a potrivi piese de dimensiuni diferite in puzzle-ul existentei noastre.

Compatibilitatea munca- viata personala inseamna, pana la urma, impacare cu sine.
Un angajat din trei este foarte stresat din cauza conflictului dintre munca si viata personala, iar 50% dintre parinti considera ca au o problema in a realiza o balanta intre timpul petrecut la

job si cel pe care-l dedica familiei.

Pentru multe dintre femeile din Romania viata inseamna activitate si independenta materiala. De aici apar problemele legate de statutul femeii in societate, de rolul acesteia in viata de familie, dar si in viata profesionala. Cariera si familia iti cer, in egala masura, timp, implicare, atentie si energie. Cum nu toate femeile reusesc sa fie invingatoare in ambele domenii, ia nastere conflictul dintre responsabilitatile de la serviciu si cele familiale. Exista, insa, numeroase metode si tehnici de aplanare a conflictelor ce pot aparea in mod inconstient si care le ofera femeilor sansa de a excela atat in viata de familie, cat si in activitatile profesionale.

Una dintre aceste metode si poate cea mai simpla face referire la incercarea de a renunta la sentimentele negative acumulate pe parcursul unei zile de munca atunci cand ajungem acasa, langa cei dragi. Aceeasi metoda sau tehnica poate fi aplicata si in cazul in care problemele de familie influenteaza activitatile profesionale.

Chiar daca viata de familie si viata profesionala se influenteaza reciproc, trebuie inteles faptul ca fiecare dintre cele doua activitati merita atentia cuvenita. Capacitatea de a coopera cu stresul legat de profesie si familie depinde in totalitatea de atitudine, de nevoile personale si de resursele de care dispunem. Fiecare dintre noi viseaza la o viata de cuplu fericita, lipsita de stres sau griji. Acest lucru devine putin mai dificil atunci cand ne confruntam zilnic cu activitati profesionale obositoare.

Viata de cuplu presupune comunicare, insa orele petrecute la locul de munca pot constitui factori negativi, astfel ca timpul petrecut alaturi de partenerul de viata devine din ce in ce mai scurt.

In mod normal, ordinea valorilor se schimba pentru ca prioritatile se schimba permanent. Stabileste si adera la limitele firmei, in conformitate cu prioritatile pe care ti le-ai fixat. Acest lucru ar parea ca iti limiteaza munca, de vreme ce este unul din cele mai nelimitate angajamente. Dar asta poate sa insemne si trasarea de limite in jurul timpului petrecut muncind pentru altii, lucru care iti excludea propriile nevoi. Cei care se gandesc indeajuns de mult la ei pentru a-si trasa niste limite, reusesc sa aiba cariere de succes, reducand la minimum izbucnirile, stresul si vina.

Daca timpul petrecut la serviciu este mai mare decat cel petrecut acasa, exista riscul sa dai cu piciorul vietii private, precum si tuturor beneficiilor care rezulta de aici. Aceeasi problema, in situatia in care in viata personala te lupti cu unele situatii dificile, cum ar fi ingrijirea unui parinte sau a unei rude care este in etate, daca ai probleme financiare sau de cuplu, scade concentrarea aupra sarcinilor de serviciu, oricat ai incerca sa le faci fata.

Atunci cand apare un dezechilibru intre viata personala si profesionala, si simti ca ca nu mai ai putere pentru a le imbina si par sa iti scape de sub control, isi fac aparitia stresul si efectele sale nedorite. Pentru a redobandi controlul asupra propriei vieti, ia in calcul, in prima etapa, felul in care piata muncii s-a schimbat, apoi fa o analiza a raportului pe care-l ai cu jobul detinut.

Cea mai mare provocare pentru majoritatea femeilor moderne din zilele noastre, care se impart intre job si familie este exact aceasta problema, echilibrul. In timp ce femeile de cariera „alearga” dupa implinirea profesionala, viata lor de familie este marginalizata si are de suferit. Copiii ajung a fi crescuti de bone, diverse rude, (bunici sau matusi), iar timpul petrecut impreuna, in familie, se limiteaza la sfarsit de saptamana sau la cateva ore, tarzii. Climatul familiei se confrunta astfele, cu o lipsa, cea a femeii, mamei si sotiei care ajunge astfel a fi prezenta acasa doar seara foarte tarziu si la sfarsit de saptamana.

In trecut, angajatii munceau de luni pana vineri, de la 8 pana la 9 ore pe zi, dar granita dintre serviciu si familie era cat se poate de clar delimitata. Intre timp, lucrurile s-au schimbat si, din nefericire, limitele s-au amestecat pentru foarte multi dintre angajati. Cauzele pentru care s-a ajuns la acest lucru sunt diverse:

▪ economia globala

Din cauza ca foarte multe companii intra pe piata internationala a muncii, precum si a competitiei dintre ele, companiile sunt nevoite sa renunte la unele posturi pentru a-si reduce cheltuielile, iar angajatii se simt presati sa lucreze tot mai mult, peste program, si sa produca mai mult, astfel incat sa-si poata pastra locurile de munca.

▪ dezvoltarea tehnologiei

In prezent, oamenii au posibilitatea de a lucra din orice loc – de acasa, din masina personala si chiar in timp ce se afla in concediu. In plus, unii manageri au chiar asteptari in acest sens, fara a tine cont insa si de drepturile angajatului.

▪ program prelungit

Deseori, angajatorii le solicita angajatilor sa munceasca peste programul stabilit, iar de multe ori, orele lucrate peste program sunt obligatorii. De obicei, pentru a putea avansa in functie, esti nevoit sa muncesti peste 40 de ore pe saptamana, pentru a depasi asteptarile angajatorilor.

Insa, chiar daca muncesti peste program din motive financiare sau pentru a avansa in cariera, fa acest lucru cu cumpatare, si ce este cel mai important lucru, este sa refuzi atunci cand esti obosita, atunci cand acest lucru iti afecteaza starea de sanatate sau cand ai obligatii familiale ce nu suporta amanare.

▪ schimbarile in ceea ce priveste rolurile din cadrul familiei

In prezent, angajatul clasic, casatorit, trebuie "sa faca fata" familiei, in care ambii parteneri urmeaza o cariera. Acest lucru face din ce in ce mai dificil acordarea de timp pentru angajamentele luate fata de familie, rude, prieteni.

Din cauza ritmului de viata atat de tumultoasa, nu este tocmai simplu sa gasesti proportia optima intre munca si tot ceea ce presupune „acasa”. Nu este facil, ca deopotriva, sa faci fata cerintelor de la serviciu, dar si responsabilitatilor din viata personala. Pentru o mare parte dintre angajati, este o provocare si o lupta permanenta sa reduca nivelul general al stresului si sa mentina armonia in domeniile importante din viata lor.

Iata cateva moduri in care iti poti trasa anumite limite si care te pot ajuta sa iti regasesti echilibrul, sa readuci intelegerea in familie si sa recapeti controlul asupra propriului stil de viata:

► pune pe aceeasi balanta familia si locul de munca

Stabileste lucrurile importante si ofera prioritate copiilor tai astfel incat dezvoltarea lor emotionala sa nu fie pusa la risc.

Intrucat, toata ziua la serviciu trebuie sa te concentrezi pentru ca treburile sa iasa bine, apoi sa te intorci acasa si sa faci pe plac copilului tau, caruia i-a fost dor de tine si isi doreste sa va jucati impreuna, sau sa-i faci pe plac sotului care doreste sa iesiti in oras, poate fi obositor. Insa, de evidentiat faptul, ca aceste tipuri de activitati te pot ajuta sa te relaxezi si sa iesi din starea de agitatie care te-a cuprins peste zi, din cauza sarcinilor de indeplinit la serviciu. In plus, familia va simti ca esti implicata si in relatia cu ea, nu numai in cea cu locul de munca.

► invata sa spui NU muncii suplimentare si altor lucruri mai putin importante din viata ta. Stabileste un numar de ore pe care esti dispus sa le petreci la serviciu si nu le depasi decat in situatii speciale si care necesita intr-adevar ore suplimentare.

► in timpul liber, dedica-te si altor activitati, de relaxare

Fa exercitii fizice regulate, stabileste un program de alimentatie sanatos, care te pot ajuta sa faci fata mai bine situatiilor cu care te confrunti.

►ia-ti periodic cateva zile libere

Lunar, sau la un alt interval de timp agreat de cei doi parteneri, alege sa-ti iei liber joi si vineri sau luni si marti pentru a profita de un final de saptamana prelungit. Fa-ti bagajele si mergi impreuna cu familia ta oriunde. Tonusul tau va fi altfel, energia interiora te va face sa te simti ca noua dupa intoarcerea din micul concediu, iar rezultatele profesionale se vor imbunatati considerabil. La fel si relatia cu familia.

► o flexibilitate mai mare in programul de munca, daca specificul muncii o permite. Daca nu, va fi necesara o negociere cu partenerul de viata, pentru a prelua anumite sarcini care iti pot usura incarcatura zilnica.

► incearca sa negociezi cu partenerul a cui cariera primeaza la un anumit moment. In familie trebuie sa alterneze rolurile sotului si sotiei. Un sacrificiu facut pentru celalalt, poate ajuta in viitor pe amandoi.

► incearca sa iti rezolvi problemele cu partenerul. Ajuta-ti partenerul sa faca fata stresului inevitabil in viata de zi cu zi. Vorbeste cu el despre probleme si formuleaza asteptari realiste, dar fi asertiv si nu permite ca stresul lui sa se adauge la al tau.

Este esentiala comunicarea deschisa si sincera, pentru ca este o ocazie pentru a depasi micile conflicte si sa va concentrati pe ceea ce va leaga. Trebuie ca ambii partaneri sa faca compromisuri ca sa existe intelegere.

► tine management si in afara serviciului

Incearca sa faci fata stresului profesional prin adoptarea unor practici eficiente, cum ar fi un management al timpului mai eficient. Acest lucru iti va readuce sentimentul de control.

Fa din familie al doilea job; daca la serviciu trebuie sa stabilesti si sa respecti anumite termene-limita, acest lucru da rezultate si in viata familiala. Imbina utilul de la serviciu cu placutul de acasa si incearca sa gasesti metode de a deveni mult mai eficienta in a-ti gestiona viata personala. Asa cum reusesti la serviciu, asa vei reusi si acasa. Stabileste-ti zile, ore si perioade pe care trebuie sa le petreci alaturi de cei dragi. Deconecteaza-ti telefonul de la retea, uita de laptop si televizor si descopera acele activitati pe care le poti intreprinde alaturi de familia ta. Bucura-te de ziua de odihna fara sa te gandesti la serviciu, sarcini neindeplinite si proiecte care urmeaza sa apara.

► intocmeste un calendar al familiei, continand cele mai importante date si evenimente, precum si o lista a sarcinilor de indeplinit te vor ajuta si ele sa eviti panica apropierii „termenului-limita”.

► profita de optiunile/avantajele pe care le ai

Exista angajatori care ofera si permit un program de lucru flexibil, o saptamana de lucru comprimata, impartirea responsabilitatilor cu restul colegilor din echipa sau delegarea in cazul anumitor activitati. Flexibilitatea programului si existenta unor alternative te pot scuti de foarte mult stres si iti pot elibera o parte din program.

► „respecta” zilele tale libere

Incearca sa iti programezi macar o parte din sarcinile de rutina in timpul saptamanii, astfel incat zilele tale libere si weekendurile sa fie cat mai relaxante Organizeaza-ti sarcinile gospodaresti in mod eficient. Poti „salva” zilele libere ale sfarsitului de saptamana, prin rezolvarea treburilor gospodaresti (spalat, curatenie, cumparaturi, etc) in etape, in zilele lucratoare ale saptamanii. De asemenea, existenta unei liste de cumparaturi, si completarea acesteia din timp, cu tot ce este necesar in gospodarie, ajuta foarte mult, pentru a nu ramane „in pana” ulterior, de anumite produse, situatie in care, se va pierde timp cu o noua „sedinta de shopping”.

► restabileste propriile standarde legate de curatenie

Fa ceea ce este necesar sa fie facut in gospodarie. Renunta, in special la lucrurile mai putin importante sau care nu necesita o rezolvare urgenta. Iar daca iti permiti financiar, angajeaza pe cineva care sa te ajute la curatenia casei.

► exprima-te cat mai clar si concis

Limiteaza numarul neintelegerilor care iti consuma in mod inutil timpul exprimandu-te in mod clar si ascultand cu atentie.

► acorda-ti timp doar pentru tine

In fiecare zi, acorda-ti timp pentru o activitate care iti fac placere, cum ar fi mersul pe jos, cateva ore la sala de fitness, pentru intretinere, sau asculta muzica. Relaxeaza-te dupa o zi nebuna de lucru citind, practicand yoga sau facand o baie sau facand o baie sau un dus fierbinte.

► stabileste-ti o zi, pe care sa o dedici recrearii

Descopera care sunt activitatile pe care le poti face impreuna cu familia ta, cu prietenii, o excursie la iarba verde, o plimbare cu barca sau un joc in care sa fie implici cu totii. Fa-ti timp pentru activitatile care iti fac placere si pe care le faci cu placere, si care te implinesc sufleteste. In acest timp: nu uita sa te „ascunzi” putin: sa scoati telefonul din priza, sa inchizi computerul si televizorul.

► odihneste-te suficient

Atunci cand esti obosit, incearca sa spui „stop”, si sa incetezi lucrul, intrucat, nimic nu este atat de stresant si cu potential periculos ca lucrul in conditii de privare de somn. Productivitatea iti este afectata, drept urmare, poti face greseli costisitoare. In astfel de situatii, este posibil sa fii nevoita sa lucrezi si mai multe ore peste program, pentru a recupera sau repara greselile respective. Evita aceste situatii, acordandu-ti orele necesare de somn.

► „tine-ti prietenii aproape”

Inconjoara-te de prieteni de incredere, de rude, ai aproape un coleg, cu care sa poti discuta atunci cand treci prin momente dificile si cu stres; persoane care te pot ajuta atunci cand ai nevoie, sau cand trebuie sa lucrezi ore suplimentare, sau alte diverse situatii de serviciu sau de viata.

► la nevoie, apeleaza la ajutor specializat

Atunci cand simti ca nu mai poti face fata sarcinilor de la serviciu si indeplinirilor pe care le ai in familie, apeleaza cu incredere si fara retineri la ajutorul unui terapeut. Din cand in cand, toti avem nevoie de ajutor. Insa, din pacate, in Romania, sunt multi cei care confunda, si considera ca ajutorul profesionist dat de un psiholog este egal cu cel dat de un psihiatru. Confuzia facuta intre acesti doi specialisti impiedica foarte multe persoane sa apeleze la serviciile oferite de ei.

Provocarea de a gasi un echilibru pentru viata profesionala si de familie este mai mult decat un efort individual. Dincolo de familia insasi, daca noi ca societate vrem sa imbratisam aspectele pozitive ale schimbarii trebuie sa facem modificari majore in ceea ce priveste importanta familiilor noastre si locul lor in viata noastra profesionala. Este necesar sa gandim strategii si politici care vizeaza mai mult decat servicii de suprafata pentru unitatea familiei, egalitatea dintre sexe si mai multa flexibilitate in contractul de munca pentru femei.

Dificultatile in mentinerea unui echilibru intre viata profesionala si cea de familie apar din mai multe motive. Va prezentam trei dintre cele mai frecvente cauze:

1. facilitati reduse de ingrijire si educare a copiilor. In Romania sistemul de ingrijire a copiilor cu varsta de 0-3 ani si cel de servicii de educatie de tip after-school pentru copii scolari lipsesc.

2. program de munca prelungit, timp inflexibil de munca. Un studiu realizat in mai multe tari europene arata ca pentru majoritatea femeilor din Estonia si Portugalia faptul ca au un program de munca rigid nu le permite sa realizeze un echilibru intre viata profesionala si cea personala.

3. distributie inegala a sarcinilor de familie intre sot si sotie. Un studiu realizat in Cehia arata ca 26% dintre angajatele cu copii considera ca responsabilitatile familiei interfereaza cu dezvoltarea carierei lor, in timp ce numai 8% dintre angajatii cu copii considera acest lucru.

Conflictul intre munca si viata privata/de familie este una dintre problemele atent analizate de psihologia organizationala, deoarece afecteaza performanta in munca a angajatilor.

Un concept nou utilizat de psihologia organizationala este cel de cultura organizationala „familyfriendly”. Aceasta este o cultura care ofera programe si politici care asigura/contribuie la realizarea unui echilibru intre viata profesionala si cea de familie a angajatilor.

Politicile organizationale de promovare a echilibrului intre munca si viata personala/de familie nu sunt numai:

Actiuni de reducere obligatorie a programului de munca al angajatilor;

Actiuni sau programe destinate doar angajatilor care au copii;

Actiuni sau programe care se adreseaza femeilor dupa concediul de maternitate.

Alte masuri vizeaza facilitarea accesului angajatilor la servicii de ingrijire a copilului si varstnicului (cresa, gradinita, programe after-school pentru angajatii cu copii; servicii de ingrijire a varstnicilor pentru angajatii care au in ingrijire persoane in varsta).

Servicii de asistenta pentru angajati, in vederea optimizarii vietii profesionale si a celei personale:

accesul angajatului la servicii de asistenta individuala in managementul carierei sau al vietii private (divort, perioade de dificultati emotionale);

accesul la informatii printr-un sistem de intranet sau workshopuri, privind: conflictul dintre viata profesionala si cea personala, optimizarea relatiilor cu colegii, optimizarea relatiei de cuplu, a relatiei cu copii, metode de crestere si ingrijire a nou-nascutului, metode de disciplinare si comunicare eficienta cu copilul, controlul emotiilor, optimizarea stilului de viata;

accesul la workshop-uri privind echilibrul viata profesionala-viata de familie/privata.

Un alt concept aparut si luat in considerare in prezent, este downshifting-ul. Aceasta presupune renuntarea la incrancenarea de a castiga cat mai multi bani (indiferent de volumul de munca depus si/sau consecintele in planul personal) pentru a cheltui cat mai mult – asa-numitul work-and-spend cycle – si trecerea la o viata mai echilibrata, care schimba accentele de pe planul financiar si posesiunile materiale pe viata personala, implicarea sociala.
De asemenea, migratia catre zonele limitrofe ale Bucurestiului, linistea casei de la tara, aerul proaspat, orientarea catre produse bio, numarul in crestere al celor care se implica in activitati sportive regulate, stabilitatea pe care o reclama tot mai multi angajati, sunt semne ca societatea romaneasca se maturizeaza si pune mai mult pret pe zona personala decat pe implinirea profesionala.

Capitolul 2 Studiu experimental

2.1 Obiectivele lucrarii

Tema cercetarii este “Studiu privind capacitatile de gestionare a vietii familiale si profesionale la adultul tanar cu copil”, si am avut aceasta idee pornind de la observatia, la nivelul simtului comun, ca in Romania ultimelor 2 decenii, celor doi parteneri din cadrul cuplului le-a devenit tot mai greu sa gaseasca acele masuri si solutii de rezolvare pentru a putea (re)stabili un echilibru intre viata personala si viata profesionala.

Acest lucru se datorează, în primul rând, multiplelor schimbări referitoare la distribuția rolurilor bărbaților și femeilor atât în cadrul familiei, cât și la locul de muncă. Spre exemplu numărul femeilor care lucrează a devenit din ce în ce mai mare, iar astăzi cuplurile în care ambii parteneri contribuie la venitul familiei au devenit mai degrabă o regulă decât o excepție.

Pe de altă parte, și modul de lucru a suferit anumite modificări datorită evoluției tehnologice și economice care a avut loc, astfel devenind posibilă, spre exemplu, munca de acasă (cu ajutorul laptop-ului) sau pe perioada concediului de odihnă, aceste situații nefiind tot timpul plăcute pentru cei care sunt implicați în ele sau pentru familiile acestora.

Schimbările menționate au dus la cerințe tot mai ridicate, atât legate de viața de familie, cât și de activitatea profesională, cerințe care nu sunt întotdeauna compatibile și care cel mai adesea generează un conflict între muncă și viața personală sau, între viața personală și muncă.

Cercetătorii din acest domeniu au făcut diferență între două tipuri de conflict între muncă și familie: conflictul implicării muncii în familie (termen in engleza = work-interfering-with-family) și conflictul implicării familiei în muncă (termen in engleza = family-interfering-with-work), iar studiile au aratat faptul că angajații raportează adesea conflictul muncă – familie și nu familie – muncă.

Cercetarea de față are ca obiective generale:

► evidențierea interdependentei intre viata familiala – viata profesioanala;

► stabilirea realitatii ca femeile sunt cele care aloca mai mult timp sarcinilor si activitatilor de familie;

► relevanta timpului liber petrecut cu familia si calitatea vietii familiale ;

► stabilirea legaturii intre gradul de implicare al celor doi parteneri in viata familiala, conduce la un grad sporit de satisfactie a relatiilor familiale;

► stabilirea unei legaturii intre timpul de lucru si situatia financiara a familiei.

Etapele demersului de cercetare

Odata problema de cercetare formulata, am inceput etapa de documentare, studiul literaturii de specialitate corelate problemei.

Astfel, am gasit ca au fost efectuate cercetări, in urma carora s-a identificat o relație negativă între conflictul muncă-familie și satisfacția în muncă (Jones și Butler, 1980; Pleck, Staines și Lang, 1980; Staines și O’Conner, 1980; Kopleman et al.1983; Sekeran 1985; Hashim 1993; Ahmad 1996). A fost identificată, de asemenea, o relație negativă între conflictul muncă-familie și satisfacția maritală (Pleck et al.1980; Staines și O’Conner, 1980; Aryee, 1992; Ahmad, 1996). Există, totodată, și cercetări care dovedesc existența unei relații negative între conflictul muncă-familie și familie-muncă și satisfacția privind viața (Ahmad 1996; Kinnunen, Geurts și Mauno, 2004; Matthews, Conger și Wickrama, 1996).

Există cercetări anterioare care susțin relația pozitivă dintre satisfacția maritală și satisfacția privind viața (Ahmad, 1996; Campbell, Converse și Rodgers, 1976; Kopelman, Greenhaus și Connoly, 1983; Rice, Frone și McFarlin, 1992), dintre satisfacția în muncă și satisfacția privind viața (Bamundo și Copelman 1980; Sekaran 1985; Rice, Frone și McFarlin, 1992) și dintre satisfacția în muncă și satisfacția maritală (Matthews, Conger și Wickrama, 1996; Mauno, Kinnunen și Ruokolainen, 2006).

Modelul explicativ al conflictului muncă familie propus de Kopelman et al (1983). Acest model prezintă conflictul muncă familie ca o rețea între conflictul de la locul de muncă, conflictul din cadrul familiei, conflictul muncă-familie (numit de Kopelman conflict între roluri) și satisfacția în muncă, maritală și cea privind viața (vezi Figura 1). Chiar dacă acest model include atât antecedentele, cât și consecințele conflictului muncă-familie, cercetarea de față se limitează la consecințele conflictului muncă-familie.

Ultimele două aspecte vizate în acest studiu postulează existența unor diferențe de gen în ceea ce privește conflictul muncă-familie și conflictul familie-muncă. Rezultatele din cercetările anterioare arată că nu există diferențe semnificative între bărbați și femei referitoare la conflictul muncă-familie și familie-muncă (Kinnunen et al 2004; Mauno et al 2006).

Cu toate acestea insa, în societatea românească stereotipurile legate de gen sunt încă destul de frecvent prezente ceea ce ar putea duce la o situație diferită de cea existentă în alte țări. În susținerea acestei idei vin sondajele de opinie realizate pe populația din România și din alte țări europene. Spre exemplu în urma unui studiu efectuat de Discovery Networks EMEA (2008) 72% dintre bărbații din România cu vârste între 25 și 39 de ani se încadrează în categoria ”tradiționalist, tată de familie” (”este un bărbat familist, tradiționalist care are o perspectivă conservatoare asupra rolului lui în familie și în societate”), cel mai mare procent dintre toate statele participante la studiu, fiind urmați de fiind urmați de turci (29%) și italieni (28%).

2.2 Ipotezele studiului

Se consideră că o viata realizata si cu un grad mare de satisfactie rezulta din satisfacția de a avea un loc de muncă bun și o viață de familie implinita.

Cercetarile anterioare au dus la rezultate care confirma ipoteza existenței unei legături între conflictul muncă-familie, satisfacția în muncă, satisfacție maritală și, satisfacția privind viața.

Pentru a investiga obiectivele și ipotezele menționate mai sus am apelat la o cercetare cantitativa, respectiv, aplicarea unui chestionar cuprinzand 20 de intrebari, fiecare intrebare avend intre 2 si 6 item..

Prin cercetarea de față doresc să investighez ipoteza generală conform căreia viata personala si viata profesionala se interconditioneaza reciproc.

Ipotezele de cercetare construite sunt:

(1) femeia este persoana cea mai implicata in viata de zi cu zi a familiei

(2) in cadrul cuplului, barbatul este principalul sustinator financiar

(3) activitatile in aer liber si recreere sunt importante pentru calitatea vietii cuplului

(4) valorile asemanatoare ale celor doi parteneri cresc gradul de satisfactie a relatiilor din cadrul familiei.

Ipoteze de nul:

Nu exista diferente in ceea ce priveste genul persoanei cel mai implicata in viata de zi cu zi a familiei

2. Nu exista diferente intre barbat si femeie referitor la sustinerea familiei

3. Activitatile in aer liber si recreere nu sunt importante pentru calitatea vietii cuplului

4. Nu exista o relatie pozitiva intre valorile asemanatoare ale celor doi parteneri si gradul de satisfactie a relatiilor din cadrul familiei.

Ipoteze alternative:

1. Exista diferente in ceea ce priveste genul persoanei cel mai implicata in viata de zi cu zi a familiei

2. Exista diferente intre barbat si femeie referitor la sustinerea familiei

3. Activitatile in aer liber si recreere sunt importante pentru calitatea vietii cuplului

4. Exista o relatie pozitiva intre valorile asemanatoare ale celor doi parteneri si gradul de satisfactie a relatiilor din cadrul familiei.

2.3 Metodologia studiului

„Structura unui model de cercetare este descrisa de Beaugrand (1993) in lucrarea <Fondements et etapes de la recherche scientifique en psychologie>. Etapele cercetarii cantitative sunt urmatoarele:

Enuntarea problemei de cercetare

Structurarea planului de cercetare

Culegerea de informatii

Analiza si interpretarea informatiilor

Reformularea enunturilor teoretice

Publicarea raportului de cercetare

Beaugrand precizeaza ca acest ciclu de cercetare admite reintoarcerea la o etapa anterioara, cu exceptia etapelor doi si trei a caror ordine nu poate fi schimbata.” (Dinca M, 2010, p.49)

În cadrul cercetarii am realizat o combinare a metodelor calitative si cantitative.

Alegerea metodelor de cercetare a depins de următorii factori:

■ natura fenomenului studiat

■ accesibilitatea metodelor și procedeelor

■ instrumentele de investigatie existente

■ intervalul de timp avut la dispozitie.

Datele de monitorizare au fost culese prin metode de cercetare calitative si cantitative precum:

► ancheta pe bază de chestionar

► interviul

► observatia directa structurata

► testul „Desenul familiei”.

Am optat pentru alegerea metodologiei cantitativa, deoarece:

– corespunde scopurilor teoretice ale cercetarii

– corespunde obiectivelor studiului propus

– corespunde necesitatilor de prelucrare statistica a rezultatelor

De asemenea am optat pentru aplicarea metodologiei calitative, intrucat am avut posibilitatea de abordare din interior a fenomenul social, si intrucat informatiile de finete obtinute, corelate cu rezultatele metodologiei cantitative, m-au ajutat in prezentarea concluziilor studiului.

Operationalizarea conceptelor este o „operatie specifica si necesara in debutul oricarei cercetari cantitative in stiintele umane, si care poate fi definita ca ansamblul operatiilor prin care insusirile definitorii ale notiunii pot fi identificate, evaluate si masurate empiric. Operationalizarea reprezinta procesul de convertire a conceptelor in caracteristici empirice cuantificabile.” (Dinca M, 2010, p.53)

Operaționalizarea ne ajută să măsurăm un concept prin intermediul măsurării unor variabile pe care le-am presupus a fi componente ale respectivului concept.

Pentru măsurarea conceptelor folosim scale. Acestea sunt instrumente care ne permit atașarea unor valori numerice unor observații conform unei reguli, dar într-un mod mai complex decât cel de indice. Astfel, in vederea efectuarii de analize statistice, fiecarei variante de raspuns a unei intrebari, i s-a atribuit un numar:

▪ variantei de raspuns a) i s-a atribuit numarul 1;

▪ variantei de raspuns b) i s-a atribuit numarul 2;

▪ variantei de raspuns c) i s-a atribuit numarul 3;

▪ variantei de raspuns d) i s-a atribuit numarul 4;

▪ variantei de raspuns e) i s-a atribuit numarul 5;

▪ variantei de raspuns f) i s-a atribuit numarul 6.

Etapa urmatoare a presupus estimarea posibilitatilor de realizare a studiului. Marea majoritate a participantilor la studiu (73%), sunt fosti colegi de serviciu, din cadrul unei multinationale, care au fost de acord sa participe la studiu, impreuna cu partenerii lor. De asemenea, am obtinut acceptul unor colegi de facultate, a unor prieteni si a unor vecini. Intrucat, au fost persoane cu care am putut lua relativ usor legatura, am putut stabili „un program” de realizare a studiului, pentru cercetarea cantitativa.

De asemenea, pentru aplicarea „testului familiei”, a fost nevoie de sprijinul parintilor, impreuna cu care am putut stabili „fereastra” din programul copiilor, in vederea intalnirii si interactionarii cu acestia.

Desenul Familiei, este folosit ca probă de evaluare, in scop psihodiagnostic, în general, copiilor, datorita bogatiei de simboluri utilizate prin desen. Prin acest act de creație, copiii transmit mesaje și explicații pe care nu le pot exprima verbal. Ei utilizează desenul de la vârste foarte fragede, ca pe un joc. În acest fel, sunt manifestate emoțiile, dorințele, dar și frustările sau stările de neliniște ale copiilor. Interpretarea simbolurilor care apar în desenele familiei copiilor ne poate ghida spre identificarea relațiilor lor cu membrii grupului familial și a sentimentelor pe care le au față de aceștia.

În plus față de aceste aspecte, interpretarea probei mai poate reliefa (Jourdan-Ionescu, Lachance, 2003):

tipul de relații intra-familiale, în special în cazul copiilor cu părinți separați, recăsătoriți sau al copiilor care au pierdut un părinte;

elementele de identificare cu membrii familiei;

tendințele de valorizare/devalorizare;

organizarea personalității și în special a spațiului psihic (delimitarea Eu/non-Eu, interior/exterior);

angoasele, conflictele interne, fantasmele, introiecțiile identificatoare;

aspectele nevrotice ale personalității cum ar fi sadismul, agorafobia, nevroza obsesională;

trăsăturile psihotice precum ar fi tendințele depresive sau cele maniacale, schizofrenia.

Prin limbajul liniilor, semnelor, culorilor, copilul reuseste sa dea sens lumii lui interioare, lasand la indemana adultului aceste informatii pretioase. In special, in cazul copiilor aflati la o varsta foarte mica, In perioada de achizitie a limbajului, desenul este unul dintre putinele instrumente care ofera informatii legate de personalitatea, comportamentul, conflictele, traumele si bucuriile lor. Copiii deseneaza ceea ce stiu despre lume, reprezinta trairile sale interioare, si nu incearca sa redea fotografic sau sa capteze realitatea.

 2.4 Prezentarea esantionului si aplicarea probelor

Participanți

În acest studiu au participat 30 de familii/cupluri (30 bărbați, 30 femei ). Am urmărit ca grupul de studiu să fie unul omogen, format din adulți cu vârsta cu varste cuprinse intre 30 si 40 de ani, avand cel putin un copil. În privința nivelului educațional 95,00 % dintre subiecți au studii superioare si 5,00 % au studii medii.

Drept criterii de includere am ales: (a) vârsta – chestionarele fiind aplicate doar pe adulti tineri; (b) durata relației de cuplu – au fost selectate doar persoane cu o relație de căsătorie /cuplu de cel puțin 6 luni; (c) perioada care a trecut de la angajarea pe actualul post – sa fie tot de minimum 6 luni. Motivul pentru care am ales aceste criterii este faptul că relatiile din cadrul familiei, impartirea responsabilitatilor in familie, satisfacția legată de servicu sau conflictul muncă – familie, respectiv familie – muncă sunt variabile dependente de factorul timp, cei aflați la începutul unei relații personale sau profesionale fiind, de obicei, mai satisfăcuți decât cei cu o experiență mai mare a relației.

Instrumente

Cercetarea a cuprins doua parti. In prima parte, cercetarea s-a realizat pe baza unui chestionar de opinie adresat cuplurilor/familiilor din categoria adultul tanar si a urmarit testarea ipotezelor enuntate anterior ((1) femeia este persoana cea mai implicata in viata de zi cu zi a familiei; (2) in cadrul cuplului, barbatul este principalul sustinator financiar; (3) activitatile in aer liber si recreere sunt importante pentru calitatea vietii cuplului; (4) exista o relatie pozitiva intre valorile asemanatoare ale celor doi parteneri si gradul de satisfactie a relatiilor din cadrul familiei).

Intrucat scopul general al cercetării îl constituie evidențierea interdependentei intre viata familiala – viata profesionala la adultul tanar, a fost aplicat un chestionar de opinie asupra unui numar de 30 de cupluri/ familii cu varste intre 30-40 de ani, avand cel putin un copil.

Chestionarul cuprinde 20 de intrebari, fiecare intrebare avand intre 2 si 6 item, prin care am dorit sa aflu problemele reale cu care se confrunta adultul tanar cu copil, modalitatile de rezolvare a acestora, gradul de gradul de implicare si responsabilizare a fiecarui partener din cadrul cuplului, gradul de satisfactie cu privire la situatia financiara al familiei, gradul de satisfactie in ceea ce priveste relatiile din cadrul familiei. Chestionarul a fost validat in prealabil de catre trei specialisti pentru a putea fi aplicat participantilor la studiu.

Intrebarile din cadrul chestionarului sunt de mai mule tipuri:

► intrebari inchise de tip dihotomic (Anexa 1, ex intrebarea nr. 3, intrebarea nr. 9)

► intrebari inchise cu raspunsuri la alegere, numite si raspunsuri semideschise (Anexa 1, ex intrebarea nr. 1, intrebarea nr. 15)

► intrebari semantice in scara, numite si intrebari cu raspunsuri ierarhizate (Anexa 1, ex intrebarea nr. 2, intrebarea nr. 14).

Ultima „intrebare” din cadrul chestionarului, a fost mai degraba un moment de repaus, gandire si analiza, in acelasi timp, cu privire la lucrurile care ar putea imbunatati calitatea vietii per ansamblu a fiecarui participant la studiu.

Ultima parte a cercetării a constat în aplicarea testului proiectiv „Desenul familiei”, unui numar de doi copii, unul in varsta de 5 ani si 10 luni, si celalalt in varsta de 9 ani si 5 luni, copii care aparțin familiilor participante la chestionarul de opinie.

Procedura

Participarea subiecților la cercetare s-a realizat pe bază de voluntariat, iar marea majoritatea a participantilor, respectiv 73% (impreuna cu partenerii lor) a fost selectat de la fostul loc de munca. Am mers intr-o dupa-amiaza, timp in care am completat chestionarul impreuna cu cei prezenti, si le-am dat cate un exemplar de completat si de catre soti(i)/ parteneri(a) lor; a doua zi am trecut si am luat si celalalt exemplar completat. A fost si cazul in care sotia l-a sunat pe sot, i-a adresat intrebarile si variantele de raspuns, si completarea chestionarului a fost realizata telefonic.

Fiecare cuplu a avut un ID de participant: de exemplu 1F, 1M reprezinta femeia/mama si barbatul/tatal din cadrul primului cuplu, 2F si 2M femeia/mama si barbatul/tatal din cadrul celui de-al doilea cuplu, s.a.m.d.

A fost asigurat anonimatul identității și a rezultatelor individuale obținute de către participanții la cercetare. Aplicarea probelor s-a realizat individual si în cuplu, fără limită de timp. Pentru obtinerea raspunsurilor din chestionar, am apelat la urmatoarele metode de completare:

■ fata in fata, caz in care au fost 2 variante de completare, prin citirea intrebarilor din chestionar de catre mine si completarea acestora in baza raspunsurilor primite de la subiecti, sau completare individuala ;

■ prin mail, le-am trimis chestionarul, prin posta electronica, cu rugamintea primirii informatiilor cat mai curand posibil (le-am acordat ca si termen, 2 zile). Intrucat chestionarul era in format word, subiectii au indicat raspunsurile, prin bolduirea acestora sau marcarea cu alta culoare decat fontul;

■ prin telefon, caz in care am citit intrebarile si am bifat raspunsurile indicate de catre subiecti.

Participanții au fost rugați să răspundă la întrebări cât mai sincer și fără a discuta cu partenerul.

Pentru participarea la testul proiectiv „Desenul familiei”, am recurs la un “siretlic”. Intrucat locuiesc la casa, am un catel si este si loc de joaca in curte, la sfarsitul unei saptamani, le-am invitat pe mame, ca, impreuna cu copii lor, sa vina intr-o vizita, acasa la mine, sa petrecem impreuna dupa-amiaza.

Precizez faptul, ca fiecare din cele doua cunostinte ale mele, au cate un baietel: N. are 6 ani (N), iar H. are 10 ani.

Le-am spus copiilor ca inainte de a se juca in curte, in aer liber, cu catelul , se vor „juca”, un pic la masa, desenand. Le-am oferit copiilor, celor doi subiecti, cate o coala de hârtie în plan orizontal. Le-am pus la dispoziție, de asemenea, creioane colorate și simple.

Le-am facut instructajul, in sensul ca le-am cerut „sa deseneze familia lui”. Întrebările adresate copiilor care au participat la test, au pus în evidență implicarea, si prezența parintilor, din punctul de vedere al copiilor.

Astfel, prin adresarea intrebarilor: „Cine te duce/aduce cel mai adesea de la scoala?”

„Care este cel mai fericit din familia ta?”, „De ce?”

„Tu pe cine preferi din toată familia?”, copii au fost solicitați să spună care dintre membrii familiei are cea mai mare implicare si responsabilitate in viata de zi cu zi.

Se consideră că testul oferă acces la adevăratele sentimente pe care acesta le are față de familia sa și locul pe care el crede că îl ocupă în cadrul acesteia.
După unii autori, există trei planuri în care putem interpreta schițele familiei: adaptativ, proiectiv și expresiv.

Planul adaptativ se referă la maniera în care subiectul se adaptează la realitate, aspect evidențiat și de reacțiile la solicitările testului. Planul proiectiv reprezintă expresia trăirilor copilului, iar planul expresiv este legat de grafismul subiectului.
Alți autori (Widlocher, 1965) disting patru nivele de înțelegere a desenului:
–    Nivelul narativ, care presupune transmiterea prin intermediul desenului a intereselor, preocupărilor copilului, a neliniștilor sale, a gusturilor și ambițiilor acestuia;
–    Nivelul expresiv, care vizează modalitățile de abordere a paginii, culorile, formele alese, acestea reflectând emoțiile copilului;

–    Un prim nivel proiectiv, referitor la viziunea pe care copilul o are despre lume. Este vorba despre stilul desenului, de tip sensorial sau rațional;

–  Al doilea nivel proiectiv se referă la inconștient și face trimitere la conținuturile refulate de care copilul nu este conștient și despre care nu dorește să știe nimic.

2.5 Interpretarea cantitativa si calitativa a datelor

În scopul verificării statistice a ipotezelor, s-au utilizat procedee statistice de analiză univariată și bivariată. S-au folosit următoarele procedee de analiză univariată: calculul distribuțiilor de frecvență (probabilitati), tendințele centrale (media si mediana) și abaterea standard (dispersia). Analiza bivariată a constat în construirea tabelelor de asociere cu procente și calcularea coeficienților de corelație pentru variabilele testate.

Frecventa defineste măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp.

Exemplu: Numărul tuturor elementelor unei populatii statistice se numeste efectivul total al acelei populatii.

Se numește frecvență absolută, a unei valori x a caracteristicii, numărul de unităti ale populației corespunzătoare acelei valori.

Se numeste frecvență relativă (pe scurt, frecvență) a unei valori x a caracteristicii, raportul dintre frecventa absolută a valorii x si efectivul total al populatiei. Vom scrie

f(x)= nx/n

unde f(x) este frecvența relativă a valorii x, nx este frecvența absolută a acestei valori, iar n este efectivul total al populației. De foarte multe ori, frecvența este dată în procente.

Media calculata pentru fiecare intrebare reprezinta valoarea medie a raspunsurilor calculate cu ponderile date de frecventa (probabilitati).

Pentru determinarea medianei se ordoneaza crescator toate raspunsurile;

daca avem n raspunsuri, ordinate crescator, si n este par, mediana reprezinta media aritmetica a termenilor din sir, de rang n/2 si n/2+1;

daca avem n raspunsuri, ordinate crescator, si n este impar, mediana reprezinta termenul din sir, de rang (n+1)/2

Abaterea medie patratica (dispersia) calculata pentru fiecare intrebare reprezinta suma patratelor diferentelor dintre variantele de raspuns si medie.

Coeficientul de corelatie Pearson: intre 2 intrebari/variabile, este un numar care ia valori intre -1 si 1.

daca acest coeficient are valoarea apropiata de 1, spunem ca cele 2 variabile sunt direct corelate;

daca acest coeficient are valoarea apropiata de -1, spunem ca cele 2 variabile sunt invers corelate

daca acest coeficient are valoarea apropiata de 0, spunem ca cele 2 variabile sunt necorelate.

In tabelele 4, 5, 6, 7, 8, 9 am determinat coeficientul de corelatie Pearson, intre diverse variabile (intrebari) ale cercetarii, valoarea acestuia situandu-se in jurul valorii 1, ceea ce a condus la concluzia ca cele doua variabile sunt corelate direct.

In Anexe, sunt atasate 4 tabele care cuprinde calcule aferente analizei statistice:

tabelul nr. 1 cuprinde calculul frecventei, mediei ponderate in functie de frecventa de raspuns, dispersiei (abaterea medie patratica) si a medianei per total participanti la studiu;

tabelul nr. 2 cuprinde calculul frecventei, mediei ponderate in functie de frecventa de raspuns, dispersiei (abaterea medie patratica) si a medianei pe gen – Femei participante la studiu;

tabelul nr. 3 cuprinde calculul frecventei, mediei ponderate in functie de frecventa de raspuns, dispersiei (abaterea medie patratica) si a medianei pe gen – Barbati participanti la studiu;

tabelele nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9 cuprinde calcularea coeficienților de corelație pentru diverse variabile/intrebari alese.

5.2.6 Analiza psihologica a rezultatelor

Ipotezele de cercetare construite la inceputul studiului experimental au fost urmatoarele:

(1) femeia este persoana cea mai implicata in viata de zi cu zi a familiei

(2) in cadrul cuplului, barbatul este principalul sustinator financiar

(3) activitatile in aer liber si recreere sunt importante pentru calitatea vietii cuplului

(4) exista o relatie pozitiva intre valorile asemanatoare ale celor doi parteneri si gradul de satisfactie a relatiilor din cadrul familiei.

In tabelul nr. 1, prezentat in Anexe, se observă că datele obținute in urma calculelor (a se vedea coloana D) confirma toate cele 4 ipoteze construite la inceputul studiului.

Astfel, pentru prima dintre ipoteze: la intrebarea nr. 5 din chestionar (prezentat in Anexe), „Care membru al familiei este cel mai implicat in viata de zi cu zi a familiei dumneavoastra?”, 44 dintre subiecti, respectiv 73,33%, au dat raspunsul a) „Mama”. Si frecventa calculata pe gen, indica faptul se pastreaza acelasi procent si in randul barbatilor, care au recunoscut ca Mama/Femeia este persoana cea mai implicata in viata de zi cu zi a familiei.

De asemenea, la intrebarea nr. 12 vi), „Cine isi asuma CEL MAI MULT responsabilitatea pentru castigarea banilor, in familia dumneavoastra?”, 44 subiecti dintre cei 60 din esantionul de studiu, respectiv 73,33%, au indicat raspunsul b) Tatal/Barbatul ca fiind cel care are cea mai mare responsabilitate in ceea ce priveste castigarea banilor, confirmandu-se astfel si a doua ipoteza.

La intrebarea nr. 17 „Cat de importante sunt activitatile de timp liber si recreere pentru calitatea vietii familiei dumneavoastra?”, 24 dintre subiecti, respectiv 40%, au dat raspunsul „Foarte importante”, in timp ce 15 subiecti au raspuns „Destul de importante”, 15 subiecti au dat raspunsul ca aceste activitati sunt „Oarecum importante”, iar 6 dintre subiecti au indicat raspunsul d) „Putin importante”, pentru calitatea vietii familiei lor, ceea ce inseamna ca, si cea de-a treia ipoteza, a fost confirmata.

44 subiecti, au raspuns la intrebarea nr. 13 v) “In ce masura d-voastra si partenerul aveti in general valori asemanatoare?”, ca au “Destul”, iar la intrebarea nr. 14) “Cat de satisfacut(a) sunteti de relatiile din cadrul familiei dumneavoastra, in ansamblu?”, 36 dintre subiecti, respectiv 60% au indicat raspunsul b) “Satisfacut(a)”.

In urma “Desenului familiei” efectuat de copiii celor doua familii participante la studiu, am observat urmatoarele:

N. a desenat prima data pe mama, in timp ce H. a desenat-o pe mama lui si pe inca un personaj de sex feminin; am aflat ulterior ca era matusa lui, sora mamei, o persoana foarte implicata in viata familiei lor, in ceea ce priveste ajutorul acordat familiei, mai ales in ceea ce priveste copilul;

copii le-au desenat pe mame in partea stanga, mai mari si mai inalte decat celelalte persoane din desen, semn ca ele reprezinta persoanele semnificative pentru ei;

apoi au fost desenati tatii, si in centru, copii;

in ambele cazuri, cei trei membrii ai familiei apar tinandu-se de mana; in desenul lui N., acesta s-a desenat mai aproape de mama, cu fata intoarsa catre ea;

in ambele desene, copii au acordat o atentie sporita desenului propriei persoane, rezultand de aici ca se simt persoane unice si importante, e de inteles, fiind si singurii copii ai celor doua cupluri;

in amandoua desenele, apare casa, semn ca acesti copii se simt in siguranta si protejat alaturi si de parintii lor;

la N. a desenat o casa pe pamant, si cu un soare, iar in partea dreapta, jos „o groapa” cu pietricele, explicandu-mi mama lui ca au o casa la tara, unde obisnuiesc sa mearga la sfarsit de saptamana, si unde copilului ii place sa se joace, la groapa de nisip, in curte;

culorile folosite de copii au fost calde, si in concordanta cu obiectele desenate: galben pentru soare, albastru pentru cer.

Raspunsurile date de copii in urma testului „Desenul familiei”, au evidentiat faptul ca mama este figura centrala a familiei, cel mai implicat membru in viata de zi cu zi a familiei, fiind indicata de ambii copii in raspunsurile la intrebarile „Cine te duce/aduce cel mai adesea de la scoala?”, si „Tu pe cine preferi din toată familia?”

Cu atat mai mult, cu cat N. este la gradinita unde mama lui este educatoare, si implicit petrec foarte mult timp impreuna.

La intrebarea „Care este cel mai fericit din familia ta?”, fiecare dintre cei doi copii, a raspuns ca „el”, justificand raspunsul prin faptul ca merge frecvent cu parintii in parc, sau se joaca diverse jocuri (in special cu tatal).

Testul „Desenul familiei” permite copiilor să-și exprime, într-o manieră acceptabilă pentru aceștia, percepția lor asupra familiei.

Capitolul 6 Concluzii

Munca și familia reprezinta două domenii centrale în viața fiecărui adult. În ultimii ani numărul cercetărilor privind legăturile dintre aceste viata familiala si cea profesionala a crescut uimitor datorită permanentelor schimbări survenite în compoziția demografică a forței de muncă.

Există presiuni privind rolurile de la locul de muncă și din familie, care sunt incompatibile între ele, astfel încât îndeplinirea atributiilor si așteptărilor dintr-un domeniu face să fie foarte dificilă îndeplinirea cu aeeasi intensitate si în celălalt aspect. Mai mult chiar, pot exista interacțiuni în care conflictele de la locul de muncă fac dificilă posibilitatea de a răspunde așteptărilor rolului în familie, de asemenea, si din celalalt sens, conflictele din familie să facă dificil procesul de a răspunde așteptărilor rolului la locul de muncă.

În ciuda acestor tendințe între muncă și obligațiile de familie, oamenii se străduiesc să găsească modalități pentru cele două roluri de a lucra împreună (potrivirea muncă – familie), ceea ce duce la o mai mare satisfacție în muncă, satisfacție maritală și la o satisfacție ridicată privind viața.

Nu este vorba de o reteta ideala a echilibrului, general valabila, deoarece perceptia fiecarui individ asupra echilibrului este extrem de subiectiva, si este puternic influentata de personalitatea fiecaruia, de educatie, de necesitati si interese. Acesta este si motivul pentru care unele persoane gasesc si reusesc sa mentina acest echilibru, iar altele, nu.

Esenta echilibrului intre viata familiala si cea profesionala, nu este cat timp alocam celor 2 domenii, ci mai ales, cum il alocam.

În cercetarea de față am cautat sa aflu gradul de implicare si responsabilitate al celor doi parteneri in viata de familie, cum si daca petrec timp impreuna, cat de multumiti sunt de relatia lor de cuplu, precum si dificultatile pe care le intampina familiile/cuplurile cu copil, atat in plan familial, cat si in plan profesional. Acest lucru l-am putut putut realiza prin aplicarea unei metode de cercetare cantitative- ancheta pe baza de chestionar, dar si prin aplicarea unei tehnici proiective- „testul familiei”, cu ajutorul careia mi-am conturat imaginea de ansamblu asupra familiei lor, prin prisma si cu ajutorul copiilor.

Ultima „intrebare” din cadrul chestionarului, „Finalmente, ce lucruri credeți că ar putea să îmbunătățească calitatea vieții dumneavoastră, per ansamblu?”, a fost ca un moment de repaus, gandire si analiza, in acelasi timp, cu privire la lucrurile care ar putea imbunatati calitatea vietii per ansamblu a fiecarui participant la studiu.

Sintetizate, raspunsurile au venit ca o „cerere”, <mai mult timp liber!>: pentru a petrece mai mult timp impreuna cu familia, pentru a avea mai mult timp pentru ei, pentru a merge in vacante, pentru a calatori si a descoperi locuri noi si oameni/culturi diferite, pentru citit, pentru sport, pentru odihna.

Capitolul 4 Bibliografie

Anghel E. (2011), Psihologia educatiei pe tot parcursul vietii pentru specialisti si adulti interesati de propria lor dezvoltare, Ed. For you, Bucuresti

Ciuperca C. (2000), Cuplul modern- intre emancipare si disolutie-, Ed. Tipoalex, Alexandria

Dinca M., Mihalcea A. (2010), Metodologia cercetarii stiintifice, Ed, Renaissance, Bucuresti

Ionescu C. (2010), De vorba cu psihologul, Ed. Corint, Bucuresti

Mitrofan I., Ciuperca C. (1998), Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti

Mitrofan N. (1984), Dragostea si casatoria, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

Papalia D., Wendkos Olds S., Duskin Feldman R. (2010), Dezvoltarea umana, Ed. Trei, Bucuresti

Popescu R. (2009), Introducere in sociologia familiei – Familia romaneasca in societatea contemporana, Ed. Polirom, Bucuresti

Satir V. (2011), Terapia familiei, Ed. Trei, Bucuresti

Bibliografie

Anghel E. (2011), Psihologia educatiei pe tot parcursul vietii pentru specialisti si adulti interesati de propria lor dezvoltare, Ed. For you, Bucuresti

Ciuperca C. (2000), Cuplul modern- intre emancipare si disolutie-, Ed. Tipoalex, Alexandria

Dinca M., Mihalcea A. (2010), Metodologia cercetarii stiintifice, Ed, Renaissance, Bucuresti

Ionescu C. (2010), De vorba cu psihologul, Ed. Corint, Bucuresti

Mitrofan I., Ciuperca C. (1998), Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti

Mitrofan N. (1984), Dragostea si casatoria, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

Papalia D., Wendkos Olds S., Duskin Feldman R. (2010), Dezvoltarea umana, Ed. Trei, Bucuresti

Popescu R. (2009), Introducere in sociologia familiei – Familia romaneasca in societatea contemporana, Ed. Polirom, Bucuresti

Satir V. (2011), Terapia familiei, Ed. Trei, Bucuresti