Studiu Geoeconomic al Orasului Vicovu de Sus cu Aplicatii In Activitatea Didactica
CUPRINS
Argument … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … 4
I.Elemente de geografie fizică … … … … … … … … … … … … … … … … … … … 6
I.1.Așezarea geografică, limitele … … … … … … … … … … … … … … … … … … 6
I.2.Condițiile natural și rolul lor în umanizarea teritoriului … …… … … … … … … 7
I.2.1.Evolutia paleogeografică și elemente de ordin geologic … …… … … … … … 7
I.2.2.Relieful……………………………………………………………………………….… 10
I.2.3.Resurse naturale………………………………………………………………………..14
I.2.4.Condițiile climatice………………………………………………………………… 15
I.2.5.Elemente de hidrografie…………………………………………………………… 17
I.2.6.Elemente biopedogeografice……………………………………………………… 19
I.3.Aspecte metodice……………………………………………………………………… 22
I.3.1.Formarea la elevi a notiunilor de geografie generala……………………………
I.3.2.Aplicatii practice:activitati desfasurate cu elevii in orizontul local……………
II.Elemente de geografie umană………………………………………………………… 30
II.1.Considerații de geografie istorică………………………………………………… 30
II.1.1.Vechimea locuirii zonei…………………………………………………………… 32
II.2.Caracteristici geodemografice………………………………………………………35
II.2.1. Dinamica populatiei ………………………………………………………………35
II.2.2. Evolutia populației ……………………………………………………………… 37
II.2.3. Densitatea populației …………………………………………………………… 38
II.2.4. Structura populației ………………………………………………………………45
II.5.Resursele umane……………………………………………………………………
II.3.Aspecte metodice.Valorificarea elementelor geografice din orizontul local in predarea-invatarea geografiei la clasele de liceu
II.4.Intravilan.Zonele functionale.Bilantul teritorial……………………………………66
II.4.1.Zona pentru locuinte si functiuni complementare………….……………………67
II.4.2.Zona pentru institutii publice si servicii……………………………………………70
II.4.3.Zone cu riscuri naturale………………………………………………………………76
II..5.Aspecte metodice.Metode de predare invatare si evaluare utilizate in activitatea didactica………………………………………………………………………………………81
III..Activitatile economice…………………………………….……………………………82
III..1.Structura unitatilor economice pe domenii de activitate ………………………..83
III.2Sectorul primar………………………………………………………………………….90
III.21Agricultura……………………………………………………………………………..90
III.2.2.Zootehnia……………………………..…………………………………………..….94
III.2.3.Silvicultura si gospodarirea apelor ……………………………………………………..95
III.2.4.Industria extractiva……………………………………………………………………
III3..Sectorul secundar…………………………………………………………………..…96
III.3.1.Industria……………………………………………………………………………..97
III.3.2.Constructiile……………………………………………………………………99
III.4.Sectorul tertiar(serviciile)………………………………………………………..100
III.4.1.Comertul……………………………………………………………………….103
III.4.2.Prestari servicii………………………………………………………………….103
III.4.3.Transporturile………………………………………………………………….104
III.4.4.Posta si telecomunicatii………………………………………………………..106
III.4.5.Servicii de sanatate…………………………………………………………….106
III.4.6.Invatamantul……………………………………………………………………108
III.4.7.Serviciile socio-culturale……………………………………………………………111
III.4.8.Turismul…………………………………………………………………………112
IV.Metodica predării orizontului local în cadrul disciplinelor opționale………… 114
IV.1.Considerații generale………………………………………………………………114
IV.2.Locul opționalului”Geografia orizontlui local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi” în curriculumul școlar……………………………………………………116
IV.3.Proiectarea unitatilor de invatare…………………………………………………119
IV.4.Proiectarea lecțiilor……………………………………………………………..….126
IV.Evaluarea la optionalul ”Geografia orizontlui local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi” în curriculumul școlar…………………………………………………….
Concluzii……………………………………………………………………………………
Harti……………………………………………………………………………………127
Bibliografie…………………………………………………….………………………131
ARGUMENT
Populația este unul dintre elementele cele mai importante ale unei regiuni, elementul care dă „culoare” și care își pune foarte mult amprenta asupra peisajului umanizat, fiind un element care depinde foarte mult de condițiile naturale , social – economice și istorice, dar le și influențează la rândul lui.
Complexitatea fenomenelor demografice, strânsa interacțiune dintre acestea și cele social – economice, precum și implicațiile acestora asupra calității mediului, au generat o preocupare sporită pentru studiile demografice realizate la nivel mondial, național sau local.
Alegerea temei pentru această lucrare metodico – științifică a fost dictată în primul rând de necesitatea îmbunătățirii activității didactice, la clasă, prin posibilitatea folosirii unor materiale și date statistice care să contribuie la sporirea motivației elevilor pentru învățare și cercetare.
Populația orasului Vicovu de Sus este o parte componentă a orizontului local, scopul final al acestui studiu fiind de fapt realizarea unei programe de opțional : „Orasul Vicovu de Sus- studiu geoeconomic”.
Studiul de față încearcă pe de o parte să analizeze evoluția caracteristicilor demografice ale orasului Vicovu de Sus si în timp și să ofere instrumentele de realizare optimă a studiului demografic în școală în acord cu principiul enunțat de G. Vâlsan (1931) conform căruia învățarea geografică trebuie făcută pornindu-se de la cunoscut și apropiat, la necunoscut și îndepărtat.
Alegerea acestui spațiu este argumentată prin faptul desăvârșirii unui studiu început mai înainte, lucrarea de față , fiind o continuare a unei lucrări mai vechi de licență care are la bază studiul fizico-geografic al acestei zone.
Analiza în timp a indicatorilor demografici la nivelul acestei unități administrative comportă și o serie de dificultăți care au împiedicat abordarea acestui spațiu din punct de vedere al populației. Aceste dificultăți sunt legate de faptul că înregistrările privind populația nu sunt unitare datorită schimbărilor administrativ – teritoriale care s-au petrecut în timp.
Aspecte privind populația zonei se regăsesc în lucrări generale sau cu caracter regional ca: Al. Ungureanu (1980) – Orașele din Moldova , N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu (1975) – Județul Suceava, N.Lupu – Bratiloveanu (1992) – Podișul Sucevei. Geografie umană, C. Iațu (2002) – Depresiunea Rădăuților.Studiu de geografie umană , C. Ungureanu (2003) – Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1775 – 1918) – aspecte etnodemografice și confesionale , dar și în lucrări științifico – metodice ale profesorilor de geografie din zonă.
Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole:
Primul capitol analizează factorii fizico – geografici, care au determinat evoluția geodemografică a orasului Vicovu de Sus și unele aspect ale cadrului natural.
Capitolul II analizează evoluția principalilor indicatori demografici (evoluția numerică, bilanțul natural, bilanțul migratoriu, densitatea, structura pe medii de rezidență, structura etnică , structura confesională, structura pe grupe de vârstă și sexe și structura profesională), precum si repere de natură istorică.
Capitolul III este dedicat activitatilor economice ale orasului cu o prezentare complexa a celor trei sectoare de activitate :primar,secundar si tertiar,atat din punct devedere al activitatilor umane cat si a repartitiei teritoriale a le acestor activitati.
În capitolul IV se prezintă importanța studierii orizontului local în cadrul disciplinelor opționale din Curriculumul la decizia școlii , programa unui opțional intitulat „ Elemente de geografie locală. Orasul Vicovu de Sus- studiu de geografie umană” , proiectarea didactică a activităților desfășurate în cadrul acestui opțional și metode și tehnici moderne de predare și evaluare în cadrul acestui opțional.
În realizarea acestei lucrări s-au întreprins activități de documentare prin studiul lucrărilor menționate la bibliografie și au fost prelucrate și analizate serii de date statistice furnizate de instituțiile locale (Primăria orasului Vicovu de Sus ) sau județene (Direcția Județeană de Statistică).
Au fost de asemenea utilizate experiențele didactice ale unor autori, prezentate în lucrări de didactică geografică, precum Octavian Mândruț, Viorica Tomescu, Eliza Dulamă și Nicolae Ilinca, dar și experiența proprie a autorului, acumulată in decursul timpului , incă din anii studenției , când am început prin a studia unele aspecte fizico-geografice și nu în ultimul rând experiența acumulată la catedră
I.ELEMENTE DE GEOGRAFIE FIZICĂ
I.1.Asezarea geografică .Limitele.
Parte integrantă a județului Suceava , Orasul Vicovu de Sus se află situat în linii generale în nordul țarii( fig.1.1.1).
Fig I.2.Localizarea judetului Suceava,pe Harta Romaniei.
Fig. 1.1. Localizarea orașului Vicovu de Sus, în cadrul județului Suceava
Geomorfologic, perimetrul studiat aparține teraselor râului Suceava, care desparte orașul în două părți: în parte de nord orașul este mărginit de frontiera de stat dintre România și Ucraina, la sud de Obcina Mare cu Vârful Măgura Mare (837 m).
Din punct de vedere al coordonatelor geografice, orașul este situate intre 25o38’ longitudine estică și 47o56’latitudine nordică. Între aceste limite, orașul ocupă o suprafață de 4242,37 ha și are ca vecini:
la nord: frontiera de stat dintre România și Ucraina;
la nord-est: comuna Bilca;
la sud-est: comuna Vicovu de Jos:
la sud: Obcina Mare;
la sud-vest: râul Suceava;
la vest: comuna Straja.
Localitatea Vicovul de Sus a fost declarată oraș prin Legea nr. 83 din 05.04.2004.
În prezent, orașul este împărțit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus – Est, Vicovu de Sus – Centru, Plai și Laura), care reprezintă 70% din suprafața orașului, și Bivolărie (format din vatra satului Bivolărie și cătunul Podirei) – ocupă 30% din suprafața orașului.
Analizând poziția în teritoriu a orașului Vicovul de Sus, se observă atracția față de municipiul Rădăuți (cel mai apropiat oraș, aflându-se la 25 km de acesta și la 65 km față de reședința județului, municipiul Suceava).
O analiză mai profundă relevă complexitatea și complementaritatea sistemului relațiilor existente, care cuprinde relații demografice, social – culturale și politico – administrative. Un tip de relație care se stabilește între centrul urban polarizator (orașul Rădăuți) și teritoriul orașului Vicovu de Sus, constă în legătura dintre industriile existente în mediul urban și resursele naturale ale ariei adiancente, respectiv între consumul agroalimentar urban și agricultura spațiului rural.
I.2. Condițiile naturale și rolul lor în umanizarea teritoriului
Factorii fizico-geografici (cadrul natural) însumează o serie de componente geografice a căror calitate oferă un bun cadru pentru permanentizarea sau atracția temporară a populației.
I.2.1.Evoluția paleogeografică și elemente de ordin geologic
Din punct de vedere geologic perimetrul în studiu este situat pe aria de dezvoltare a formațiunilor sedimentare aparținând părții de nord-vest a unității geostructurale cunoscută sub denumirea de Platforma Moldovenească. Majoritatea depozitelor sedimentare au vârstă sarmațiană.
Depozitele sarmațiene de la exteriorul Carpaților aparțin bazinului dacic al Paratethisului separându-se în cadrul lor patru subetaje: Buglovian, Volhinian, Basarabian și Chersonian.
Litologic, în timpul Sarmațianului s-au acumulat argile, siltite, marne și subordonat gresii, calcare oolitice, calcare biosparitice și grezo-calcare. Grosimea depozitelor sarmațiene acumulate variază între în est și în vest și cuprind următoarele subdiviziuni:
Buglovianul – s-au separat două faciesuri: un facies calcaros – recifal și un facies detritic argilo-nisipos.
Volhinianul se dispune în continuitate de sedimentare peste Buglovian, ocupând cea mai mare parte a platformei. În Volhinian s-a schimbat caracterul sedimentării datorită edificării uscatului orogenului carpatic în urma mișcării moldavice. Astfel în aria estică se depun formațiuni pelitice de adâncime mai mare constituite din argile cenușii albăstrui, cu intercalații de argile nisipoase, așa-numitele argile de Darabani-Mitoc, dispuse peste calcarul de Eșanca. Intercalațiile de nisipuri devin abundente la vest, remarcându-se și apariția unor strate și gresii de calcare oolitice.
În aria vestică formațiunile detritice devin mai abudente. Studiile detaliate litobiostratigrafice întreprinse asupra depozitelor volhiniene dintre Valea Moldovei și Valea Sucevei au relevat aspectul litologic monoton al acestora, reprezentate printr-o alternanță de argile, argile nisipoase, marne și nisipuri cu 8 intercalații de gresii calcaroase și calcare oolitice considerate nivele de reper.
Cuaternarul superior și actual (holocen sau postglaciar) este reprezentat prin acumulări fluviale, conuri de dejecție, glacisuri, deluvii de alunecare care continuă să se formeze și astăzi în albia majoră și minoră a râului Suceava.
Tectonica a fost reprezentată prin fenomene de cutare, basculare și fracturare care au provocat căderea în trepte a soclului spre Orogenul Carpatic, dar și mișcări epirogenetice pozitive (neotectonice).
Formațiunea aluvionară are înclinarea conformă cu panta longitudinală de scurgere a râului Suceava, prezentând în unele zone și valori de peste 1,2%. Aluvionarul de luncă a râului Suceava s-a acumulat într-o albie adâncită în marnele nisipoase volhiniene.
Pe teritoriul orașului apar depozite sarmațiene alcătuite din argile și argile marnoase, cu depozite de nisip, uneori bancuri de gresie. Formațiunea sarmațiană este acoperită de depozite cuaternare alcătuite în exclusivitate din aluviunile celor două râuri (Suceava și Sucevița), reprezentate prin pietrișuri, nisipuri și bolovănișuri, ce au grosimi cuprinse în general între 8 și . Din punct de vedere petrografic sunt alcătuite din diverse tipuri de roci sedimentare (gresii, marne).
Depozitele aluvionare ce sunt suportate de formațiunea de fundament, și care constituie terenul de fundare pentru construcții sunt de diverse tipuri litologice. Se disting două orizonturi: unul superior cu granulozitate fină, și unul inferior grosier. Grosimea orizontului superior variază în limite largi, de la 0,5- în zona centrală a orașului, la valori de ordinul 3- pentru restul zonei. Pământurile cu granulozitate fină, fiind în bună măsură inundate, situându-se sub nivelul apelor subterane, prezintă în general caracteristici fizico-mecanice mediocre, printre acestea remarcându-se valori mari ale porozității, precum și compresibilitatea ridicată.
Deluviile și coluviile sunt localizate pe versanți și la baza acestora, având un grad redus de sortare, au forma angulare sau subangulare și sunt prinse într-o matrice argiloasă sau argilo-nisipoasă
Tectonic, evoluția Platformei Moldovenești s-a desfășurat în timpul a două stadii distincte și anume:
-stadiul de geosinclinal, în timpul căruia s-au sedimentat formațiunile fundamentului cristalin (ultimele mișcări diastrofice s-au produs în Proterozoicul mediu);
-stadiul de bazin de sedimentare, în timpul căruia s-au sedimentat episodic formațiunile cuverturii sedimentare, datorită mișcărilor epirogenetice pozitive și negative.
Această cuvertură sedimentară se caracterizează prin formațiuni geologice nedeformate plicativ și dispuse după cele trei megacicluri de sedimentare, datorate mișcărilor epirogenetice suferite de fundamentul rigid. Forajele efectuate au pus în evidență faptul că toate formațiunile cuverturii sedimentare se afundă spre V și SV, sub orogenul carpatic, cu un unghi de cca 150.
Toate informațiile tectonice arată că această megaunitate structurală prezintă un deranjament tectonic ruptural, influențat în mare măsură de mișcările orogenezei alpine, realizându-se astfel o coborâre în trepte a marginii vestice a acesteia, inclusive afundarea ei sub orogenul carpatic, aceasta afectând atât fundamentul cristalin, cât și cuvertura sedimentară. Treptele subșariate sunt mascate de un sistem de falii, orientate de la NV la SE.
Zona a fost influențată de mișcările de basculare și fracturare care au determinat căderea în trepte spre orogenul carpatic, iar în momentul actual și de cele neotectonice, ce ajung la valoarea de 3-4 mm/an, activând și fracturile transversale din fundament.
Formațiunile geologice situate la partea superioară a cuverturii sunt înclinate spre SE cu o valoare de 5-8 m/km, spre direcția de regresie a mării sarmatice.
Din punct de vedere seismic, teritoriul studiat se află în zona de influență a cutremurelor de tip moldavic cu hipocentrul în zona Vrancea, la adâncimi de 90 ÷ 150 km și se încadreaza într-o zonă de hazard seismic cu o valoare a accelerației orizontale a terenului ag = , și o perioadă de colț TC = 0,7 sec.
I.2.2.RELIEFUL
Relieful
Din punct de vedere geomorfologic zona studiată se încadrează în:
unitatea Podișul Moldovei;
subunitatea Podișul Sucevei;
Depresiunea Rădăuți.
Podișul Sucevei este caracterizat de prezența cuestelor și suprafețelor structurale. Caracteristicile reliefului Podișului Sucevei derivă de la alcătuirea geologică și modelarea sa morfologică. Relieful regiunii este sculptat într-o alternanță de argile, argile nisipoase și nisipuri, în care se găsesc mai multe nivele de gresii și calcare oolitice. Acestea au o structură monoclinală, cu o cădere de 4,5-6 m/km pe direcția NV-SE, și aparțin buglovianului (în extremitatea N). În lungul văilor principale apar depozite cuaternare proprii luncilor. Spațiile interfluviale sunt largi, iar suprafețele cu înclinări slabe sunt acoperite de pământuri leossoide, eluviale și coluviale.
Relieful, format din mai multe masive deluroase și platouri înalte separate de văi largi, înșeuări și depresiuni, are un pronunțat caracter erozivo-sculptural.
Depresiunea Rădăuți este rezultatul contopirii conurilor de dejecție a râurilor Suceava și Sucevița, fapt ce a condus la formarea unui relief de acumulare, de pseudocâmpie piemontană, având cote coborâte și forme plane terasate.
Fiind o depresiune de contact, formată la confluența celor două râuri, condițiile geomorfologice au fost marcate de evoluția acestor râuri, avoluție care și-a pus amprenta asupra reliefului din depresiune, și în mod indirect și asupra dezvoltării așezărilor umane. Depresiunea Rădăuți este disimetrică, cu cea mai întinsă desfășurare de terase.
În evoluția acesteia se pot întâlni două mari faze și anume o fază sculpturală, în care are loc conturarea depresiunii și o fază de acumulare. Prima fază s-a desfășurat în condițiile unor climate diferite, rețeaua hidrografică fiind foarte activă, împreună cu o desfășurare a proceselor de versant care au dus la conturarea în mare a depresiunii.
Relieful orasului Vicovu de Sus se suprapune in proportie de 90 % unitatii de platforma a Podisului Sucevei ,relieful este monoclinal,aplecat usor spre sud-est,in care sunt evidentiate platourile structurale ,cuestele si vaile (consecvente si subsecvente).
Teritoriul orașului Vicovu de Sus poate fi împărțit de la nord la sud în trei sectoare, și anume:
a) zona dealurilor de la granița cu Ucraina și pantele lor sudice;
b) zona culoarului de luncă a Sucevei;
c) zona submontană și montană.
a)Zona dealurilor nordice. Aici relieful se prezintă sub forma unor pante line cu înclinare generală NV -SE, ce coboară din Dealul Busului () și se continuă la E de acest deal, sub forma unui glacis prelung, până la granița cu teritoriul Bilca, unde se înregistrează cea mai mică altitudine din acest sector (). Acest glacis este mărginit la N de pârâul Bilca Mică, care constituie într-o bună măsură și granița cu Ucraina și este secționat de pâraiele Sicova și Hlinoasa, ultimul cu direcția de curgere paralelă cu râul Suceava, de la vest către est. Pe pantele Dealului Busului s-a remarcat prezența unor pietrișuri rulate de terasă, semn că pe aici au curs ori o paleo-laură, ori chiar râul Suceava. In partea nord vestica ,la limita cu comuna Straja se gaseste Dealul Baciului,un pinten care se desprinde din Dealul Busu,cu o altitudine de circa 560 de metri,cea mai mare altitudine din zona dealurilor nordice de pe teritoriul administrativ al orasului.
Fig.1.3, Foto dealurile nordice.
b) Culoarul de lunca.Este orientat pe direcția VNV – ESE, fiind ocupat în partea centrală de lunca inundabilă a Sucevei și doar în partea sa sudică de terasele mai înalte ale aceluiași râu. Cursul Sucevei este extrem de meandrat, cu numeroase brațe despletite ce închid între ele insule ocupate de păduri sau cu nisipuri. Altitudinea maximă în luncă se înregistrează la limita cu teritoriul comuna Straja (), iar minima în apropiere de Bilca (). Rezultă astfel o pantă medie de 5,9 o/oo destul de mare, fapt ce explică separarea râului în multe brațe și o eroziune puternică în maluri. Aici șesul aluvial este jos apărând multe grinduri, albii părăsite, belciuge, privaluri, albii minore.
Suprafețele cele mai joase sunt formate din luncile și terasele joase de-a lungul râurilor, reprezentând ca principală caracteristică faptul că pe mari întinderi nivelul apei freatice este relativ ridicat, dând naștere la zone cu exces de umiditate.
Lunca râului Suceava prezintă o înclinare ușoară pe direcția V-E, concordantă cu direcția de curgere a râului, cu o pantă medie de 3%, și prezintă numeroase despletiri și meandrări, cu microrelief de albii părăsite, belciuge, grinduri și albii minore.
Relieful se prezintă sub forma unui segment de șes depresionar cu văi subsecvente rezultate prin lărgirea puternică a văii Sucevei și afluenților acesteia.
În zonă râul Suceava și-a format terase, până la altitudinea de 40-, favorabile așezărilor umane și culturilor agricole
Fig.1.4, Lunca Sucevei. Brate despletite, meandre, belciuge, grinduri.
În profilul transversal al râului Suceava, ca forme de relief fluviatil se individualizează următoarele terase:
terasa 1- altitudine (ca terasă inferioară sau de luncă) situată în imediata apropiere a albiei minore a râului Suceava și este constituită în principal din pietrișuri, bolovănișuri și nisipuri mari sau mediu granulare, îndeplinind în mare funcție de albie majoră;
terasa 4- altitudine, ca primă terasă superioară sau de vale, cu o extindere mai mare, constituită predominant din nisipuri și pietrișuri, la care se adaugă roci sedimentare și bolovănișuri,topicul „Podirei”,al catunului de pe partea sudica a raului,desemneaza o terasa cvasiorizontala,topic des intalnit in zonele de deal si podis;
terasa 6-, cu o dezvoltare apreciabilă, pe care se dezvoltă o mare parte a așezărilor umane este constituită din pietrișuri, bolovănișuri, nisipuri cu granulație medie sau mare, la care se adaugă depozite deluvial-coluviale, constituite dintr-o matrice argiloasă sau argilo-nisipoasă, ce cantonează elemente subrotunjite, subangulare de roci sedimentare,care dtemina o zona mlastinoasa in partea nordica a orasului cu denumirea de „Bahna”,topic ce desemneaza o suprafata mlastinoasa,aceasta este strabatuta de paraul Hlinoasa,cu ape de culoare galbui-rosiatica ,de unde si toponimia paraului;
terasa 25-, are o dezvoltare mai redusă, fragmentată de către activitatea erozională, în care încep să se dezvolte depozitele deluvial-coluviale;
terasa 30- are o dezvoltare episodică, întâlnindu-se pe sectoare reduse aparținând ambilor versanți ai râului Suceava, în zona de molasă și fliș carpatic;
Structura acestor terase este de natură aluvionară și în parte deluvială. Acumulativul este format din pietrișuri, bolovănișuri și nisipuri cu dimensiuni mari sau medii.
Faciesul genetic deluvial apare ca o consecință a alterării și dezagregării rocilor sedimentare existente în versanții râului având o grosime cuprinsă între 3-.
Din punct de vedere litologic sunt constituite din sol vegetal, la care se adaugă uneori elemente de roci sedimentare, argile gălbui, sau argile cenușii, slab nisipoase, ca o matrice pentru elementele de roci sedimentare, angulare sau subangulare. Structura și textura deluviilor este extrem de variabilă, remarcându-se în zonă și unele intercalații mai fine (dar cu pondere redusă și adesea fără continuitate), la partea inferioară a versanților și în glacisuri.
Microrelieful luncii râului Suceava în zona studiată este reprezentat prin trei trepte morfologice distincte situate la 6-, la 4- (altitudine relativă).
Prima treaptă este situată spre baza versantului, a doua treaptă este fragmentată de numeroase brațe și meandre părăsite, ce se adâncesc cu 1- sub nivelul treptei, iar cea de-a treia este fragmentată de vechile albii minore ale râului Suceava.
Talvegul râului Suceava prezintă discontinuități de înclinare care au o mare influență asupra depunerii aluviunilor transportate.
c)Zona montana si submontana. Aceasta se prezintă sub forma unor versanți neuniformi lungi cu pante foarte accentuate (25 – 30 %), la partea lor superioară apărând culmi și platouri largi, cu pante ceva mai mici (2 – 5 %). Altitudinea maximă este de aproximativ , rezultând astfel o energie de relief mare, de aproximativ .Dealurile submontane sunt :Dealul Magura Mica in partea de sud vest a cartierului Bivolarie,cu o altitudine maxima de 836,6 metri,iar pe teritoriul administrativ al orasului se inregistreaza altitudinea de 660 de metri,altitudinea maxima a orasului,dealul este traversat de paraul Maleasa,afluent al Sucevei.Dealul Malu din sud -estul Bivolariei ,cu o altitudune maxima de 558,8 metri,cu pante mai domoale decat Dealul Magura Mica,strabatut ede apele raului Cretu.Partea sudica a orasului este dominata de culmea Magura Mare,care domina peisajul .
Fig.1.5 Foto versanti submontani .Dealul Magura Mica.Bivolarie.
I.2.3.Resursele naturale
Resursele minerale ce revin Depresiunii Rădăuților sunt strict legate de cuvertura sedimentară așternută peste fundament. Prin structura sa geologică această regiune este în general lipsită de substanțe minerale utile. Formațiunile , care aflorează sunt volhiniene și cuaternare. Din punct de vedere litologic, importanță prezintă prin calitățile pe care le au argilele, nisipurile și pietrișurile.
O resursă importantă a depresiunii o constituie nisipurile și pietrișurile care apar în asociere în aluviunile și terasele Sucevei. Pe teritoriul orașului își desfășoară activitatea 2 balastiere.. Nisipurile și pietrișurile exploatate din balastiere se folosesc la mixturile asfaltice pentru drumurile din nordul Moldovei. Granulometria depunerilor aluvionare este foarte diferită, astfel că în unele zone domină pietrișul grosier și bolovănișul, iar în altele pietrișul mijlociu sau mărunt și nisipul.
Rezervele solului sunt constituite în principal din resursele propriu-zise de sol, și din fondul forestier. Se observă separarea a numeroase categorii detaliate de sol, care se deosebesc distinct prin proprietățile lor, capacitatea productivă și măsurile de menținere și sporire a fertilității. Pe teritoriul orașului se găsesc soluri din categoria solurilor cu potențial ridicat de fertilitate. Acestea sunt reprezentate de: preluvosoluri incluse în clasa Luvisolurilor, și aluviosoluri incluse în clasa Protisolurilor.
Fondul forestier – în trecut, înainte de Pactul Ribentrop – Molotov, localitatea Vicovu de Sus deținea întinse suprafețe împădurite, însă, ulterior acestui act, o dată cu trasarea noilor granițe, pădurile au trecut pe teritoriul fostei URRS, în prezent Ucraina. În prezent ariile forestiere rămase sunt localizate de-a lungul râului Suceava, fiind reprezentate de formațiuni vegetale de luncă și zăvoi, care includ arbori precum plopul, salcia, răchita, arinul, etc. Pe lângă acestea există o plantație de pini în suprafață de , administrată de Ocolul Silvic Marginea.
I.2.4. CONDIȚIILE CLIMATICE
Climatul Depresiunii Rădăuților este temperat continental cu nuanțe excesive, răcoros și umed, datorită relativei deschideri dinspre N depresiunii (Depresiunile pericarpatice Mihodra și Cernăuți), pe unde pot pătrunde cu ușurință masele de aer de proveniență baltică.
Pentru caracterizarea climatică a zonei în care este situat orașul Vicovu de Sus au fost utilizate date climatice înregistrate la stația meteo Rădăuți.
Regimul termic Temperatura medie anuală la stația meteorologică Rădăuți este de +7,70C. Din punct de vedere termic, clima din această zonă se caracterizează prin existența în general a unor ierni reci cu temperaturi medii de în timpul iernii și veri nu prea calde, cu temperaturi de +17,50C. Luna cea mai caldă a anului este iulie (temp. medie de +), iar cea mai rece februarie (temp. medie de ). Vara și iarna temperaturile variază puțin de la o lună la alta (1-), în timp ce în anotimpurile de tranziție (primăvara și toamna) diferențele termice depășesc (septembrie-octombrie) și (martie-aprilie). Temperaturile medii lunare multianuale, pe baza înregistrărilor de la stația meteorologică Rădăuți se prezintă astfel:
Fig.1.6 Repartitia tmperaturilor medii lunare.Statia Radauti.
Vara și iarna temperaturile variază puțin de la o lună la alta (1-), în timp ce în anotimpurile de tranziție (primăvara și toamna) diferențele medii termice depășesc (septembrie – octombrie) și (martie – aprilie). Temperatura maximă absolută înregistrată este de + și temperatura minimă absolută înregistrată este de -32,50C, în acest context rezultând o valoare a amplitudinii termice absolute de 70,20C.
Data trecerii temperaturii medii zilnice mai mari de este perioada 1-11 martie, iar sub este 1 decembrie. Primul îngheț poate apare la sfârșitul lunii noiembrie, iar ultimul în prima jumătate a lunii aprilie. Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de 140-180 zile. Temperaturile minime absolute zilnice (sub ) mai apar și la inceputul lui mai, chiar și la începutul lui septembrie.
Numărul mediu al zilelor cu temperaturi mai mari de este de 160-180 zile/an. Temperatura trece peste în perioada 11-21 mai, iar sub în prima jumătate a lunii septembrie. Numărul zilelor tropicale este în medie de 8 zile, iar a celor de vară de 45.
Regimul temperaturii aerului din depresiune este influențat de circulația atmosferică nordică și nord-estică, deși circulația la sol este cea din lungul văii Sucevei. Aceste vânturi se află sub influența anticiclonului asiatic (mase de aer uscat) și mai mult a anticiclonului Atlantic (mase de aer umed). Prezența inversiunilor termice și a izotermiilor se evidențiază din urmărirea temperaturii minime zilnice (medii) din luna ianuarie, când aceasta are valori mai coborâte la Rădăuți decât pe Rarău, diferența altitudinală fiind de .
Regimul pluviometric
Precipitațiile atmosferice au media anuală de 660 mm/an. Cea mai mică cantitate de precipitații se înregistrează în luna ianuarie (), valoare care poate compromite culturile agricole, în condițiile unei asocieri cu temperaturi negative destul de mari, iar maximul în luna iunie (). Acest maxim din luna iunie este o consecință a advecției unor mase de aer umed de origine atlantică. Media multianuală a precipitaților inregistrate la statia meteorologica Radauti:
Fig.1.7 Repartitia valorilor precipitatiilor medii lunare.
Cele mai ploioase luni sunt cele de vară cu ponderea de 44% din întreaga cantitate de precipitații cazută într-un an. Sfârșitul toamnei, iarna și începutul primăverii (octombrie-martie), se caracterizează prin cantități de precipitații mici care reprezintă doar 24% din total.
Zilele cu valori ale precipitațiilor de peste sunt în număr de 110-120 /an, cele cu valori peste de 90 zile / an, cele cu valori de peste de 45 zile / an, cele cu valori de peste de 25 / an și cele cu valori de peste de 7 zile / an.
În anotimpul rece al anului precipitațiile sub formă de ninsoare încep să cadă în perioada 10-20 noiembrie și se termină în perioada 10-15 aprilie. Numărul zilelor cu ninsoare este de 40 pe an, iar cel cu strat de zăpadă de 75 zile pe an.
În medie pe anotimpuri, valoarea umidității relative a aerului se prezintă astfel:
Media umidității relative a aerului pe luni se poate observa în tabelul următor:
Regimul vânturilor
Relieful influențează în mare măsură direcția vânturilor dominante, care se orientează pe axa văilor râurilor. Direcția dominantă este NV (31%), viteza medie fiind de 4,7 m/sec pe această direcție.
Pe teritoriul studiat, uneori se produc, pe durate scurte de timp, vânturi violente care cel mai adesea au caracter de „boră” datorită apariției unor minime de presiune.
Un fenomen rar, care se produce în Depresiunea Rădăuților este acela al trombelor de aer (mici tornade). Acestea sunt cauzate de supraîncălzirea, în timpul verii, a câmpurile cultivate întinse, prin contrast cu zonele înconjurătoare în care apar păduri.
Frecventa anuală a vânturilor după stația meteo Rădăuți
Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizează clima acestei zone și influențează negativ activitatea economic sunt: ceața, bruma, chiciura, poleiul, lapovița, grindina, care se produc cu intensitate și durată mai mare pe văile largi. Ceața are o frecvență mare în sezonul rece (30 zile/an), în perioada decembrie-ianuarie. Bruma este un fenomen specific sezonului rece; când se produce toamna și primăvara, are efecte negative asupra vegetației. În anotimpurile de tranziție, bruma are o frecvență lunară maximă în octombrie și noiembrie. Brumele timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară aduc serioase pagube culturilor agricole. Chiciura și poleiul se formează deobicei în lunile de iarnă, fiind dăunătoare pomilor fructiferi.
I.2.5. ELEMENTE DE HIDROGRAFIE
Apele de suprafață
Zona aparține bazinului hidrografic de ordin 2 al râului Suceava, cu o lungime de și cu o suprafață a bazinului de 2616 km2. Râul Suceava izvorăște din Obcina Lucina și parcurge orașul Vicovu de Sus de la V la E pe o porțiune de circa pe axul orașului. Bazinul său hidrografic ocupă 26% din suprafața județului Suceava și are o direcție generală de curgere NV-SE. Se varsă în râul Siret. În cursul său superior, râul marchează pe o porțiune de frontiera româno-ucraineană.
Fig1.8 Harta corpurilor de apa din Vicovu de Sus.
Ca afluenți, râul Suceava primește pe teritoriul orașului pe dreapta pârâul Putna, Caraula și Vicov iar pe stânga pâraiele Laura și Șicova. Pe teritoriul studiat se mai întâlnesc: pârâul Bilca cu o lungime de și pârâul Hlinoasa care izvorăște din Dealul Baciului, având un curs paralel cu frontiera de stat și vărsându-se în pârâul Bilca Mică la hotarul cu teritoriul comunei Bilca.
Partea de sud a orașului, respectiv cartierul Bivolărie, este drenat de următoarele cursuri de apă: pârâul Creț, care izvorăște din Dealul Malului, curgând spre nord, până se varsă în râul Suceava, și pârâul Plaiul, care curge la limita de sud a orașului.
Apa este unul din elementele care au determinat într-o mare măsură popularea acestei depresiuni, favorizând aceasta prin rezervele de apă cantonate în conurile de dejecție sau apariția sub formă de izvoare pe anumite frunți de terasă.
Debitele Sucevei la intrarea în depresiune sunt mai mici decât cele din zona montană, datorită infiltrării acestor ape în substratul permeabil, îmbogățind stratele acvifere subterane. Suceava are un debit variabil în timpul anului, volumul cel mai mare de apă transportat fiind primăvara (aprilie fiind luna cu cel mai mare debit) și la începutul verii, iar cel mai mic în timpul iernii (ianuarie este luna cu cel mai mic debit). Apele râului Suceava prezintă un pH slab alcalin (7,4-7,6).
Cursurile de apă interioare, afluente râului Suceava au caracter torențial, deoarece panta de scurgere este mare, ele având izvoarele în zonele înalte ale teritoriului ucrainean. Timpul de scurgere și concentrare ale apei provenite de pe versanți este scurt, iar debitul mare favorizează eroziunea de adâncime, la aceasta contribuind și omul prin defrișarea arboretului distrugând zona de apărare a malurilor și degradarea solurilor din zonă:
Fig.1.9 Foto .Valea Sucevei la Vicovu de Sus. Vedere generala
Depresiunea Rădăuțiului se încadrează în tipul de regim hidric fluvial moderat cu alimentare subterană moderată (cu ape mari de primăvară și viituri de vară). Ea este străbătută de numeroase pâraie care își au izvoarele în freatic, având direcția de curgere paralelă cu panta generală a terenului.
Mulțimea de afluenți alimentați din pânza freatică denotă faptul că această regiune nu este deficitară în ceea ce privește cantitatea de apă, însă este deficitară sub raportul calității apei. Cele mai mari izvoare apar la periferia estică a conurilor de dejecție.
Fig 1.10 Bazinul hidrografic al raului Suceava
Apele subterane
Precipitațiile relativ abundente, forma depresionară a terenului cu platitudini exprimate în relief, prezența unor anumite tipuri de soluri, umiditatea relativ ridicată și temperaturile moderate au favorizat excesul de umiditate, ridicând nivelul apei freatice până aproape de suprafață. Astfel, apele subterane constituie în întregime un reflex al condițiilor structural litologice și climatologice din depresiune. Apele freatice apar la adâncimi relativ mici, în strate acvifere locale sau discontinui, în pietrișurile și nisipurile din șesurile aluvionare. Uneori aceste ape ajung la suprafață, ele alimentând din subteran toate pâraiele care străbat depresiunea. Acestea sunt alimentate la rândul lor de apele freatice cantonate în conurile de dejecție.
Arealele cu apă freatică în apropiere de suprafață (sub ) sunt utilizate în parte ca pășuni, iar cele cu ape freatice cuprinse între 0,6- au fost în mare parte supuse drenajului prin lucrări de îmbunătățiri funciare.
Adâncimi ale apei freatice de 1- pot fi întâlnite în albia minoră a Sucevei, pe grinduri, pe terasa de luncă.
Spre periferia Depresiunii Rădăuțiului, apa freatică este situată la adâncimi mai mari (3- sau chiar 5-), depozitele sedimentare fiind mai groase, ceea ce permite o mai bună drenare a apelor pluviale, spre deosebire de părțile joase ale depresiunii unde aluviunile fine, argiloase și argilo-prăfoase, determină stagnarea apei un timp mai îndelungat. Alteori circulația apelor freatice se face aproape de suprafață, încât unele râuri reapar sub formă de izvoare.
I.2.6.ELEMENTE BIOPEDOGEOGRAFICE (VEGETAȚIA,FAUNA ȘI SOLURILE)
Vegetația și fauna
Depresiunea Rădăuți se încadrează în zona pădurii de foioase. În ceea ce privește suprafața de pădure, transformările de-a lungul timpului au fost destul de tranșante. Față de secolele trecute, vegetația naturală a depresiunii a cunoscut o diminuare.
Fig 1.11 Harta utilizarii terenurilor .Vicovu de Sus.
Pădurile din lunca Sucevei sunt situate pe ostroavele formate de râu și sunt constituite din plop (Populus alba), salcie (Salix alba), arin (Alnus glutinosa).
Subarboretul este reprezentat prin ulm (Coryllus avellana), sânger (Cornus sanguineea), mur (Rubus sp.), iar în locuri mai umede socul (Sambucus nigra). La marginea pădurilor crește măceșul (Rosa canina) și păducelul (Crataegus monogyna).
Pășunile și pajiștile sunt alcătuite dintr-o vegetație ierboasă în care domină asociațiile de ierburi mezofile și mezohidrofile. Preponderente în aceste asociații sunt păiușul (Festuca pseudovina), firuța (Poa nemoralis), iarba câmpului în zone cu umezeală. Pe pășuni și fânețe mai cresc și ciuboțica cucului (Primula officinalis), cimbrișor (Thymus glabrescens), coada șoricelului (Acchilea milefolium), pătlagina, traista ciobanului (Capsela bursa pastorius). Pe lângă acestea apar și asociații de zâzanie (Lolium perene), timoftica (Phleum pratense), golomit (Dactylis glomerata), ghizdei (Lotus corniculatus), trifoi (Trifolium repens, Trifolium pratense), trifoi mărunt (Medicago lupulina)
În zonele mai umede (bălți, terenuri turboase) apare vegetația hidrofilă: rogozul (Carex vulpina), rugina (Juncus conglomeratus), coada calului (Equisetum arvense), podbalul (Tussilago farfara), flocoșica (Holcus lanatus).
Vegetația segetală este reprezentată de numeroase specii adaptate la culturile de prășitoare sau neprășitoare: Spegula arvensis, Polygonum lopatifolium, Polygonum convulvulus, Centaureea cyanus.
Pajiștile naturale au o compoziție floristică bună în primii ani, apoi sunt invadate de plante hidrofile care diminuează din calitatea lor, în special pe solurile cu exces de umiditate. O serie de plante de stepă sunt rezultatul unei lungi antropizări, un argument decisiv fiind discordanța cu elementele climatice.
Fauna
Fauna este în general săracă, fiind mult mai diminuată în urma expansiunii activităților umane. Se înregistrează o depopulare activă în zona de luncă a râului Suceava unde o serie de specii de păsări s-au diminuat sau chiar au dispărut.
Apele Sucevei, altădată abundente în specii de pești, au fost depopulate atât datorită amenajărilor hidrotehnice, cât și ca urmare a acțiunilor de braconaj.
Solurile
Varietatea condițiilor de pedogeneză au impus existența în limitele orașului Vicovu de Sus a unui înveliș de soluri diversificat. În bună parte răspândirea solurilor este consecința reliefului cu aspectele sale particulare: altitudine, expunere față de soare, declivitate, etc.
La formarea și evoluția solurilor a stat acțiunea continuă și diferențiată a factorilor externi și interni asupra materialului litologic. Aceste procese sunt numeroase și variate. Unele au dus la degradarea și mărunțirea rocii, altele la formarea argilei și redistribuirea acesteia pe profilul solului, iar altele au avut drept rezultat formarea celui mai important component al solului – humusul.
Fig.1.12.Harta tipurilor de sol.Vicovu de Sus.
În zona dealurilor de la granița cu Ucraina, pe văile pâraielor Hlinoasa și Sicova întâlnim gleiosoluri districe aluvice, continuate cu aluviosoluri districe gleice psamice (în cazul pârâului Hlinoasa). Pe pantele înclinate ale dealului Busului (Baciului – local) găsim luvosoluri albice – stagnice, continuate pe șesul de la sud cu stagnosoluri albice drenate. Partea centrală și estică a acestei zone este dominată de luvosoluri stagnice, albice și stagnosoluri luvice. Pe versanții abrupți ce străjuiesc treimea superioară a pârâului Sicova apare un regosol distric ce ocupă o mică suprafață. Ca o concluzie generală, se poate spune că pantele mici au determinat apariția subtipurilor stagnice ale luvosolurilor, sau chiar de stagnosoluri, astăzi drenate.
În zona culoarului de luncă al Sucevei apar aluviosoluri districe, psamice sau prundice, cu textură grosieră pe profil și cu intercalații de prundiș și nisip.
Partea de la sud de calea ferată este domeniul aluviosolurilor mai evoluate, situate pe terase de luncă neinundabile (șes aluvial înalt). La limita cu zona piemontană, în partea estică apare un aluviosol gleic sub forma unei fâșii de contact. Puțin mai la nord, apare un aluviosol eutric – entic psamic, bogat în schelet ce se continuă pe toată jumătatea estică a acestei zone. În jumătatea vestică domină aluviosoluri fără schelet, mai profunde și mai fertile.
În zona submontană și montană, în partea inferioară a versanților apare un sol erodat (regosol calcaric), situat pe niște alunecări stabilizate. Pe platouri, consecință a apropierii de zona pădurilor de fag și a pantelor mai mici apar districambosoluri tipice și luvosoluri albice.
Conform „Studiului Pedologic al orașului Vicovul de Sus”, elaborat de OSPA Suceava, pe teritoriul orașului Vicovu de Sus se diferențiază următoarele clase de sol: Protisoluri (), Cambisoluri (), Luvisoluri (), Hidrisoluri () și Complexe de soluri (). Totalul cartabil este de .
Fig.1.13.Ponderea claselor de soluri
Se constată că solurile, în general, au o fertilitate redusă, ele fiind utilizabile mai ales pentru pășune și fânețe, dar și pentru cultura cartofului, la care se adaugă pomicultura . Se remarcă, totodată, și condiții favorabile pentru cultura cerealelor, precum porumbul și grâul.
I.3. ASPECTE METODICE
I.3.1 Formarea la elevi a noțiunilor de geografie generală
Realizarea obiectivelor și a competențelor, prevăzute de programa școlară de geografie pentru învățământul preuniversitar, precum și predominarea laturii practico-aplicative a geografiei, dar în interdependență cu conținuturile teoretice, se pot îndeplini prin valorificarea orizontului local.
Prevederile programei școlare de geografie, privind formarea unei “culturi geografice”, ca parte a culturii generale, prin însușirea cunoștințelor referitoare la Sistemul Solar și locul Pământului în Univers, geosferele și relațiile dintre ele, legile ce guvernează echilibrul planetar, specificul geografic al unor regiuni ale Terrei, dezechilibrele ce pot să apară în mediul înconjurător ca urmare a activităților antropice, nu pot fi realizate decât integrând cunoștințele despre orizontul local în contextul general, iar orizontul local trebuie să devină un laborator geografic, în care elevii să ia contact pe viu cu fenomenele geografice.
Din primii ani de viață copilul vine în contact direct cu natura, mai pregnant cei din mediul rural comparativ cu cei din mediul urban, fapt ce ne este de un mare ajutor și ne determină să ținem cont în activitatea noastră de modul în care elevul percepe realitatea înconjurătoare, astfel încât aceasta să fie corect înțeleasă, noțiunile concrete să fie însușite corespunzător, profesorului revenindu-i obligația de a corecta eventualele greșeli.
Noțiunile se formează pornind de la percepții și reprezentări despre obiecte și fenomene, care sunt supuse proceselor de gândire: abstratizare, generalizare, analiză și sinteză.
Formarea noțiunilor presupune să se lucreze nu numai în cadrul uneia sau mai multor lecții, ci pe parcursul tuturor anilor de învățământ, perioada în care noțiunile se îmbogățesc, lărgindu-și sfera de înțelegere a acestora pe un plan mai larg.
Conținutul noțiunilor geografice trebuie stabilit în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor și de nivelul de pregătire geografică. Asimilirarea noțiunilor se face prin cunoștințele dobândite teoretic, prin activități practice și îndeosebi prin îmbinarea teoriei cu practica.
O cerință metodico-didactică importantă în formarea noțiunilor o constituie aceea că profesorul trebuie să facă apel la fiecare capitol, temă, lecție și la cunoștințele anterioare, dobândite de elevi la celelalte discipline (biologie, istorie, chimie, fizică, matematică), la cunoștințele empirice și la informațiile accesibile prin internet, televiziune, radio și presa scrisă (mai ales revistele de specialitate).
O importanță deosebită o prezintă utilizarea permanentă a hărții, transformarea ei într-un instrument eficient de înțelegere a faptelor și fenomenelor geografice prin exerciții de citire și interpretare a hărților topografice, climatice sau biogeografice ale orizontului local.
La sfârșitul etapei de formare a noțiunilor geografice generale, a deprinderilor practice, a capacității de investigare a orizontului local, elevii trebuie să fie capabili:
* să explice corect noțiunile însușite;
* să descrie un fenomen observat direct;
* să identifice relațiile dintre fenomenele observate;
* să identifice relații între componentele naturale și cele antropice ale mediului;
* să identifice relații de tip cauză-efect;
* să utilizeze corect termenii geografici;
* să identifice elementele principale ale unei reprezentări cartografice;
* să elaboreze și să redea imagini cartografice simple;
* să redea procesele elementare care au loc în mediul înconjurător;
* să utilizeze proceduri elementare de investigare a realității, de informare și de prezentare a datelor;
* să recunoască din imagini și fotografii unele formede relief , precum și poziționarea acestora.
Aplicațiile practice – activități desfășurate cu elevii în orizontul local
Aplicațiile practice în orizontul local au un pronunțat caracter de cunoaștere, acestea obișnuindu-i pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la îndepărtat, de la descriere la explicare, de înțelegere a fenomenelor și proceselor geografice, pe baza cauzalității și a relațiilor sistemice dintre acestea.
Aceste activități se desfășoară în teren, profesorul având obligația de a dirija elevii în activitățile practice pe care aceștia le pregătesc și le desfășoară, în scopul consolidării cunoșințelor teoretice și formării de priceperi și deprinderi practice.
Aplicațiile practice sprijină atât cunoașterea obiectelor și fenomenelor cu conținut geografic, cât și unele aspecte cantitative și calitative care sunt în legătura cu ele, recunoașterea lor pe hartă, precum și descifrarea interdependențelor ce le caracterizează. Prin aceasta, aplicațiile practice dezvoltă judecata, puterea de analiză și sinteza.
Efectuarea aplicațiilor practice solicită atenție deosebită, activă și sistematică, față de obiectul sau fenomenul în studiu.
Participând la aplicații, elevul desfășoară o activitate intelectuală, observă aspectele parțiale, compară, descoperă asemănări și deosebiri, desfășoară o activitate motorie, iar in final sintetizează rezultatele cercetării prin întocmirea de grafice, hărți, trăgând concluzii și redactând lucrări de specialitate.
În timpul unei aplicații practice, ce vizează observații asupra reliefului, se pot urmări mai multe aspecte:
* morfologia reliefului;
* formele de relief și originea lor;
* expoziția versanților, și consecințele climatice;
* aprecierea altitudinii cu ajutorul hărților topografice ori prin estimări, plecând de la valori cunoscute;
* gradul de înclinare a reliefului(cu ajutorul raportorului)
* roca de bază și procentul de rocă la zi;
* modificări ale peisajului determinate de inervenția omului: canale, diguri, gropi, movile, ramblee;
* fenomene de degradare : eroziune de suprafață, organisme torențiale, alunecări de teren și alte procese geomorfologice.
Aplicație: Observații asupra reliefului modelat de apele curgătoare
Clasa a VIII-a si a IX-a
Aplicația incepe prin distribuirea unei parti din harta topografica a zonei pentru fiecare elev. Elevii trebuie să marcheze pe hartă traseul urmat și să noteze unele aspecte care trebuie cercetate , cum ar fi :altitudinea, afluenți , poziționarea școlii etc
Iată harta pe care o vor primi elevii:
Fig.I.14.Fragment din harta topografica a orasului Vicovu de Sus
Pentru studiul temei s-au format doua grupe de elevi .Fiecare grupa va avea cate o busola,ruleta si aparat de fotografiat.
Prima grupa a urmarit a avut ca tema realizarea unei schite de harta a zonei vizitate,pentru aceasta au marcat pe fragmentul de harta topografica primit elementele importante vazute in timpul aplicatiei:segmente de drum care vor fi reprezentate pe schita ,cladiri importante care nu apar pe harta exemplu:centrul comercial,banca,Bserica Penticostala Bivolarie,puntea de legatura cu Bivolaria din zona pietei,Supermarketul,Statia Peco etc.,elemente hidrografice:modificari ale cursului raului,acumulari de sedimente,constructii hidrotehnice (digul),elemente de vegetatie naturala si de cultura ,alte aspecte ,toate aceste elemente vor fi marcate pe harta topografica primita .
A doua grupa va realiza un profil geomorfologic pe directia nord –sud ,transversal pe valea Sucevei din Dealul Magura Mica pana in zona de frontiera din nord,pentru aceasta vor realiza masuratori pe directia nord-sud ,atat in plan orizontal cat si vertical pentru a le reprezenta in profil ,identificarea elementelor vaii Sucevei :albia minora,talvegul(punctul cel mai coborat al profilului),lunca cu ostroave,acumulari de sedimente,terasele,versanti,interfluvii,fiecare element al vaii este marcat pe harta topografica pentru a fi reprezentat ulterior pe profil.
Desfasurarea aplicatiei :
1.Grupul se deplaseaza de la scoala catre valea raului Suceava ,catre est la 100 de metri de scoala ,pentru observarea elementelor vaii Sucevei din zona Pietei Agroalimentare,elevii vor observa :albia majora,pozitia talvegului,malurile,meandrele,lunca,ostroave,belciuge,brate parasite,insule,acumulari de sedimente,tipurile de roci,structura si textura lor,dimesiunile acestora si forma rotunjita datorata rularii lor pe vale in albia raului ,urme ale inundatiilor din 2010,pozitia diguluiu de aparare toate,pozitia fostei gropi de gunoi a orasului inchisa de curand precum si forma de relief antropic rezultat din inchiderea acesteia,activitati de exploatare a rocilor de constructie din albia minora si majora a raului si efectele acestora,realizarea unor fotografii ale diferitelor elemente observate. Aceste elemente vor fi marcate si pe harta topografica cu ajutorul unor semne conventionale stabilite impreuna cu elevii.
2.Urmeaza traversarea raului, pe puntea de lemn din zona pietei, indreptandu-ne catre cartierul Bivolarie,elevii vor observa ca in zona concava a malului stang viteza de scurgere a apei este mai mare ,realizandu-se astfel o eroziune accentuata ,iar pe malul opus dinspre Bivolarie ,cel drept,convex,viteza este mai mica favorizand depunerea de aluviuni.Ajungem pe partea dreapta a raului pe prima terasa de la Bivolarie in zona Bisericii Penticostale,elevii vor observa dispunerea paralela a celor doua drumuri principale ale otrasului ce strabat terasa intai a raului atat din partea dreapta cat si pe stanga raului precum si densitatea mare a populatiei de-a lungul celor doua drumuri cu gospodarii concentrate pe suprafete mici la strada principalaDin zona Bisericii Penticostale ne indreptam catre vest urmand drumul principal catre Putna.Elevii vor marca pe harta cladirile importante de pe prima terasa de la Bivolarie :Biserica Penticostala,Biserica Ortodoxa,Halta Bivolarie,Scoala Speciala,si realizeaza fotografii ale acestor obiective.
3.Din zona Scolii Speciale ne indreptam catre sud si urcam pe cea de-a doua terasa a Sucevei pana in catunul Podirei,elevii vor observa versantul abrupt dintre terasele 1 si 2 ,care va fi reprezentat in profil .de asemenea vor observa gospodariile din ce in ce mai rasfirate in comparatie cu cele de pe terasa 1 .
4.Din catunul Podirei urcam catre sud pe pantele abrupte ale Dealului Magura Mica pana la o altitudine de 835 de metri ,elevii vor marca pe harta traseul parcurs,altitudinea unor puncte de pe traseu si gradul de inclinare al pantelor.Din inaltul Dealului Magura elevii vor putea admira o panorama deosebita a orasului si a vaii Sucevei.Pe versantii dealului elevii vor putea observa fenomene torentiale :ravene,ogase,torenti,alunecari de teren acestea vor fi masurate si fotografiate.
5.Coboram dealul Magura Mica si ne indreptam din nou catre Scoala Speciala,elevii viziteaza scoala si ne intalnim cu profesorul de geografie al scolii si cu o clasa de elevi de la Scoala Speciala pentru un schimb de experienta realizat cu sprijinul profesorilor de aici.
6.De la Scoala Speciala traversam din nou Valea Sucevei pe podul de lemn din zona scolii si observam obiectivele din lunca Sucevei de pe podul lung de circa 1000 de metri.Ajungem din nou pe prima terasa de pe stanga a vaii in zona Centru ,observanm versantii abrupti ai primei terase din zona salii de sport si numeroasele cladiri construite in lunca raului ,expuse la pericolul inundatiilor.De aici ne indreptam catre est de-a lungul drumului principal catre Grupul Scolar,pe parcurs vor fi marcate pe harta cladirile noi:centrul comercial,supermarketul,statia peco etc.In zona liceului elevii vor observa ce de-a doua terasa a vaii,care este mult mai larga decat prima,insa cu o densitate a populatiei mai redusa si cu o distributie mai rasfirata a gospodariilor impusa de suprafetele agricole extinse de pe terasa a doua..
La sfarsitul aplicatiei elevii din cele doua grupe vor realiza o schita de harta a zonei vizitate si un profil geomorfologic transversal al vaii Sucevei ,iar fotografiile realizate in teren de cele doua grupe vor reunite intr-un album foto al excursiei.
.15 Schita de Fig 1harta realizata impreuna cu elevii in teren.
Fig.1.16 Profil geomorfologic transversal al Vaii Sucevei la Vicovu de Sus
Proiect de activitate didactică
Disciplina: Geografie fizică
Subiectul: Relieful orizontului local- elemente de bază.
Tema: Aplicație practică: Valea raului Suceava,elementele unei vai
Clasa: a -IX-a
Motivația: această lecție este importantă deoarece elevii analizează relieful orizontului local și felul cum este reprezentat orizontul local prin mijloace cartografice.
Obiective de referință:
2.2 să relaționeze obiectele din realitate cu poziția lor pe un suport cartografic
2.3 să utilizeze corect semnele convenționale
3.1 să definească sensul termenilor de bază
3.2 să utilizeze termeni simpli în contexte cunoscute
4.2 să descrie și să coreleze fenomene observate direct sau indirect
5.1 să dovedească interes pentru cunoașterea mediului înconjurător
Obiective operaționale:
Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie să fie capabili să:
Obiective cognitive:
-să utilizeze concepte: plan topografic, scară grafică, semne convenționale, legendă.
Obiective metodologice:
-să analizeze treptele de relief ,tipuri de relief si forme de relief din orizontul local;
-sa identifice agenti morfogentici si procese geomrrfologice di orizontul local;
-să identifice pe harta comunei obiective reprezentate prin semne convenționale din legendă;
-să calculeze distanțe cu ajutorul scării numerice și a scării grafice pe baza hărții comunei;
-să se orienteze pe hartă utilizând roza vânturilor și punctele cardinale;
Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre elementele geografice existente în mediul local;
Resurse materiale: planul orașului, roza vânturilor, harta topografica a orasului Vicovu de Sus
Resurse procedurale: conversația, observația, analiza hărții comunei,masuratori realizate in teren.
Situații de învățare
O.1. – să analizeze relieful din orizontul local
– Observați ce forme de relief există în jurul localității de domiciliu. Care este tipul predominant de relief? Care este cauza predominării acestui tip de relief?
-Care sunt principalii agenti externi care modeleaza relieful orizontului local si ce processe geomorfologice grnereaza acestia?
– Care este altitudineamaxima,minima medie din localitate?
– Ce terase sunt specifice acestei zone ?
– Ce înclinare au versanții?
– Din ce cauză există de-a lungul văii Sucevei ostroave și brațe părăsite?
– Care sunt locurile favorabile pentru amplasarea locuințelor?
– Din ce motive considerați aceste locuri favorabile pentru locuire?
O.2. – să identifice pe harta comunei obiective reprezentate prin semnele convenționale din legendă
– Harta topografică este o reprezentare convențională, în plan orizontal a unei suprafețe din scoarța terestră, micșorată la scară. Semnele convenționale sunt semne simple care redau forma și locul obiectelor din teren. Legenda cuprinde toate semnele convenționale utilizate la un plan sau la o hartă.
– Observați legenda hărții comunei. Care sunt semnele convenționale pe care le cuprinde legenda hărții?
– Ați ajuns în halta Bivolarie . În ce parte a orasului este situată halta?
– Ce direcție are drumul spre Putna ?
– Ce constructii publice sunt situate în centrul orasului?
– În ce parte a comunei este situat dealul Baciului ?
-Amplasati pe harta constructiile publice realizate recent?
O.3. –să calculeze distanțe pe hartă
-se identifică pe hartă două repere la distanță de 1000 m, fiecare reper situandu-se langă o bornă kilometrică;
-se calculează pe hartă distanța dintre cele două repere utilizând scara de proporție;
-se compară rezultatul obținut cu distanța reala din teren de 1000 m.
Evaluare: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?
De conținut: răspunsurile la întrebări, identificarea elementelor în teren sau pe plan;
De utilizare a operațiilor gândirii: identificarea elementelor în teren sau pe planul orașului, stabilirea relațiilor dintre elemente.
Practica:realizarea unei schite de harta a zonei vizitate in aplicatie,realizarea unui profil geomorfologic transversal al vaii Sucevei,realizarea unui album foto sau a unei planse utilizand materialul fotografic realizat in timpul aplicatiei.
II.ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ
II.1. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ
II.1.1.Vechimea locuirii zonei .
Valea Sucevei a fost locuită încă din epoca străveche, afirmație susținută de unelete descoperite de.a lungul acestui areal, ce datează din Paleolitic și Neolitic. Perioada geto-dacă a fost marcată, în nordul Moldovei, de locuirea acestor teritorii de către tribul costobacilor, care au întemeiat un regat ce cuprindea Bucovina și Maramureșul.
Începuturile epocii medievale demonstrează o continuitate a locuirii zonei Rădăuților. Din această perioadă datează monede aparținând regilor arpadieni, precum și monede germane.
Satul Vicov a fost întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoș și al lui Bogdan I, avându-și vatra pe valea pârâului Sicova, de la care și-a luat numele. Ulterior, satul a fost împărțit de către urmașii unuia dintre stăpânii săi în două părți, fiecare parte devenind sat distinct: Vicovul de Jos și Vicovul de Sus. Vicovul de Jos a fost cumpărat de către Alexandru cel Bun și dăruit Mitropoliei Moldovei. În schimb, satul Vicovu de Sus (care cuprindea teritoriul actual al orașului Vicovu de Sus și al comunei Bilca) era întărit familiei Babici, cu toate hotarele sale, după cum au stăpânit din veac. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost Stan Babici, membru în sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun și al fiului său, Iliaș. Pe teritoriul satului Laura a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul Evului Mediu din Moldova. Aici și-au avut metania episcopul Leontie de la Rădăuți și Daniil Sihastru, ambii sanctificați mai târziu de Biserica Ortodoxă. Însuși cătunul Laura, aflat în partea de vest a localității, își are numele de la această Lavra monahală. În pădurile de la nordul satului Vicovu de Sus au fost descoperite unelte de piatră, arme din bronz și fragmente de zale din Evul Mediu.
Primul document descoperit până astăzi, care menționează satul „Jicovul de Sus”, datează din 23 mai 1436, când voievozii Ilieș și Ștefan dăruiesc boierului Stan Babici și fraților săi domeniul satului cu tot venitul pe care îl are, fiind prima atestare documentară în care se pomenește despre o locuire mai timpurie a orașului Vicovu de Sus. Existența satului și posesiunea familiei Babici asupra ținutului sunt reconfirmate la 3 august 1443, când hrisovul domnesc semnat de Ștefan Voievod (fratele lui Ilieș Voievod) și întocmit de Luca la Suceava, întărește dania domnească.
În legătură cu vechimea așezării se poate afirma că la începutul secolului al XV-lea, satul este definit drept conturat și cu o viață economic proprie. Despte o primă populare a zonei Vicovului de Sus se poate porni de la dreptul pe care-l aveau cei care defrișau terenurile împădurite și care puteau deveni stăpâni de “lazuri”.
Pe teritoriul Vicovului de Sus se afla Vama cea Mică a Sucevei, deoarece pe aici treceau negustorii care cumpărau vite din Siret pentru a le duce în Transilvania și Maramureș.
La 15 septembrie 1466, imediat după începerea construcției mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare cumpăra satul Vicovu de Sus de la Stan Babici și de la frații săi și îl dăruiește lăcașului său. De fapt, satul Vicovu de Sus este primul sat dăruit Putnei de către marele domn al Moldovei. Ulterior, Ștefan cel Mare a obținut prin schimb sau prin cumpărături și celelalte sate aflate mai jos de Vicovu de Sus: Vicovu de Jos, Voitinel, Maneuți (aflat între Vicovul de Jos și Gălănești), Balosinești (pe teritoriul de astăzi al Gălăneștilor), Tarnauca (astăzi Frătăuții Noi), Frătăuții Vechi și Macicatești și le dăruiește Putnei.
Aflați în subordinea mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dări pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și oștile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de strajă drumului care ducea în Transilvania.
În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască mănăstirea Putna sunt opriți de vicoveni, așa încât călugării sunt feriți de primejdie, iar domnul Moldovei ajungea să spună că hoardele păgâne au prădat toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldați de nădejde, în secolul al XVIII-lea domnii Moldovei erau păziți de oameni tineri cu sâneață (pușcă) aduși din Vicove și din Berhomet pe Siret. În timp de pace vicovenii făceau comerț cu boi în orașul Bistrița, fiind amintit un negustor ,Vasile Gicovanul (secolul al XVI-lea).
Din pricina dărilor către domnii fanarioți, satul s-a pustiit de câteva ori, dar călugării și domnia l-au repopulat cu o parte dintre oamenii fugiți, dar și cu alții aduși din Transilvania. Această grijă de a menține satele Vicovul de Sus și de Jos era dată de faptul că oamenii de aici „erau de treabă mănăstirii Putna și de pază hotarelor Moldovei dinspre Ardeal”.
Ca atare, în satele Vicovul de Sus și de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori din zona Năsăudului, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de „graiul mărginean”, care împletește în chip armonios vorba din Năsăud cu cea din Bucovina.
Cu toate greutățile resimțite, comunitatea din Vicovu de Sus se dezvoltă pe cale ascendentă datorită continuării ocupațiilor străvechi, una dintre ele fiind albinăritul, care se dezvoltă pe parcursul timpului.
Punctul vamal de pe raza localității Vicovu de Sus a făcut ca de timpuriu, satul să devină o zonă comercială care necesita existența unui sediu și a unor funcționari plătiși de către mănăstire. Zona vamală va fi dublată de păzirea granițelor, pază ce a fost stbilită în dreptul comunei Straja.
Existența drumului comercial și întărirea pazei vor asigura satului Vicovu de Sus o posibilitate de progres nu doar din ocupațiile agricole, ci și din dezvoltarea unor meșteșuguri de tip sătesc, precum: fierăritul, cojocăritul, cusutul sumanelor, țesutul covoarelor, a costumelor tradiționale, prelucrarea lemnului, încondeierea ouălelor. De asemenea, drumurile comerciale au înlesnit posibilitatea înființării unor crâșme, activitatea de vindere a băuturilor alcoolice lunând amploare de-a lungul timpului.
Din punctul de vedere al vieții economice dezvoltate în această zonă, la vremea respectivă, o primă ocupație o reprezinta creșterea animalelor: ovine, cornute mari și cabaline. O dovadă în acest sens o reprezintă denumirea satului Bivolărie, denumire care provine de la existența unui număr de bivoli crescuți în aceată zonă.
În Enciclopedia interbelică a Regatului României, aparută în preajma intrării României în cel de-al doilea război mondial, se arată că Vicovu de Sus aparține județului Rădăuți, județ așezat în nordul Moldovei cu suprafața de 2 360 km2 și care face parte dintre județele Bucovinei.
Fig.2.1 Harta judetului Radauti
O altă ocupație străveche o constituie exploatarea și prelucrarea lemnului, material de bază al construcțiilor de locuințe, dar și important produs de export.
Acestor două ocupații se alătură și cultura plantelor. Principalele plante de cultură au fost; porumbul, secara, ovăzul și hrișca.
Prioritatea pe care o are prelucrarea lemnului între ocupațiile locuitorilor din Vicov, este reprezentată de meseria și arta construirii caselor pe cursul de mijloc al Sucevei.
În zona șoselei Rădăuți – Brodina se va forma centrul civic, datorat acțiunilor de colonizare organizate de administrația austriacă, acțiuni care au stabilit în această zonă meseriași și țărani de origine germană.
Pe tot cuprinsul comunei răspândirea caselor este inegală, astfel că pe malul stâng al râului Suceava, unde se află satele: Plai, Laura, Centru și Est; există un număr de 2624 numere de casă, în timp ce satul Bivolărie numără 590 de case. Acestora se alătură circa 200 de numere notate A și B.
Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste, Vicovu de Sus a făcut parte din județul Rădăuți.
În prezent, orașul este împărțit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus – Est, Vicovu de Sus – Centru, Plai și Laura), care reprezintă 70% din suprafața orașului, și Bivolărie (format din vatra satului Bivolărie și cătunul Podirei) – ocupă 30% din suprafața orașului.
În Moldova procesul de urbanizare se aseamănă mult cu cel din Țara Românească și Transilvania, dar există și unii factori deosebiți. Astfel reparțiția și evoluția în teritoriu a rețelei de localități este rezultatul unui complex de condiții naturale și social – economice care s-au manifestat în diferite etape istorice.
Așezările rurale au evoluat sub acțiunea factorilor social – economici, dar s-au dezvoltat și sub influența mediului natural, a localizării în raport cu posibilitățile de alimentare cu apă, cu existența unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc.
Actuala rețea de așezări rurale este rezultatul unui proces istoric, multisecular, care atestă continuitatea de locuire a acestui teritoriu din cele mai vechi timpuri. Se consideră că actual configurație este moștenită din perioada feudală cu completările ulterioare prin defrișări, împroprietăriri, roiri.
Vicovul de Sus aparține Bucovinei, zonă în care fenomenul de roire și formarea de sate prin împroprietărire au determinat în unele cazuri extinderi tentaculare sau constituirea de nuclee noi.
Primul tip de roire depistat este acea roire pastorală în care așezările sunt plasate de-a lungul râurilor și se caracterizează printr-o roire dintr-un centru primitive de aglomerare demografică pe cursul râului, înspre izvor. Acest tip de roire este posibil doar în satele devălmașe, în care omul putea “cuprinde” cât îi este necesar și atăta timp cât agricultura are incă un caracter itinerant, iar baza economiei sătești este încă creșterea vitelor.
În cazul în care roirile nu sunt cu putință de-a lungul râurilor din cauza considerentelor de orografie, atunci oamenii populează izlazul, realizandu-se tipul de roire pastorală în care așezările sunt împrăștiate pe izlaz.
Al doilea tip de roire depistat este cel al vetrelor de sat polinucleare, care sunt nevoite să se grupeze când concentrate, când sporadic, în funcție de relieful în care se înscrie.
Rețeaua de localități prinde a se contura mai bine abia în partea a doua a sec. XIX, prin dorminarea de sate noi prin împroprietărire. Fenomenul de extindere tentaculară a avetrelor de sat ia amploare după 1989 aproape în tot județul; satele ies din perimetrele inițiale și se dezvoltă prin legea sistematizării din 1974.
Analizând poziția în teritoriu a orașului Vicovul de Sus, se observă atracția față de municipiul Rădăuți (cel mai apropiat oraș, aflându-se la 25 km de acesta și la 65 km față de reședința județului, municipiul Suceava).
O analiză mai profundă relevă complexitatea și complementaritatea sistemului relațiilor existente, care cuprinde relații demografice, social – culturale și politico – administrative. Un tip de relație care se stabilește între centrul urban polarizator (orașul Rădăuți) și teritoriul orașului Vicovu de Sus, constă în legătura dintre industriile existente în mediul urban și resursele naturale ale ariei adiancente, respectiv între consumul agroalimentar urban și agricultura spațiului rural.
II.2. CARACTERISTICI GEODEMOGRAFICE
II.2.1Dinamica populației
Mișcarea naturală a populației
Mișcarea naturală a populației reprezintă modificările survenite în numărul și structura populației ca urmare a nașterilor, deceselor, căsătoriilor și divorțurilor. Această componentă a mișcării populației se reflectă și în structura pe vârste și pe sexe a populației, cât și asupra distribuției în teritoriu, având o influență directă asupra caracteristicilor dimensionale ale localităților.
Un indicator al mișcării naturale este sporul (bilanțul) natural al populației, care reprezintă diferența dintre rata natalității și rata mortalității și relevă creșterea sau scăderea numărului de locuitori.
Bilanțul natural al populației
Natalitatea.Componenta activă a mișcării naturale a populației, natalitatea, este cuantificată prin rata natalității, care reprezintă numărul de nașteri înregistrate într-un interval de un an raportat la o mie de locuitori.
Evoluția natalității se află mai ales sub influența modernizării comportamentului demografic, fenomen care se manifestă mai pregnant în zonele urbane și ariile adiacente.
Specificul acestui model este dat de reducerea și stabilizarea natalității la un nivel mai redus, pe fondul scăderii numărului mediu de copii pe familie în paralel cu creșterea vârstei medii a primei nașteri la femei.
Principalii factori care acționează asupra natalității și contribuie la adoptarea acestui comportament denatalist sunt cei economici (insecuritatea materială), dar și cei legați de structura pe grupe de vârstă a populației.
Pentru orașul Vicovu de Sus am analizat natalitatea pentru intervalul 1990- cadrul acestor intervale, evoluția ratei natalității a fost în general descendentă, cu câteva excepții. Situat într-o zonă cu tradiție a natalitate ridicată în mod tradițional, orașul cunoaște un declin sesizabil în acest sens abia după anul 2000, când rata natalității coboară sub 20‰ și scade progresiv până la 16,09‰.
Comparativ cu rata natalității la nivel național, regional și județean introdusă pentru referință in tabelul de mai jos, Vicovu de Sus a prezentat in mod constant valori mai ridicate. Chiar dacă după 1990 s-a raliat tendinței de modificare a modelului demografic prin scăderea natalității, amploarea acestui fenomen a fost mai redusă decât in alte regiuni ale țării, continuând să contribuie în mod decisiv la menținerea unor valori pozitive ale sporului natural și a unei vitalități ridicate a populației.
Scăderea natalității are la bază mai mulți factori, printre care modificarea comportamentului demografic, în sensul creșterii vârstei mamei la prima naștere, precum și reducerea numărului de copii pe raportat la o familie. Acest tip de comportament este specific în special mediului urban, de aceea poate fi corelat în acest caz și cu obținerea statutului de centru urban. De asemenea, declinul natalității este corelat și cu emigrarea populației tinere.
Sursa: INSSE, 2009
Fig. 2.2 Graficul dinamicii indicelui natalitatii 1990-2008
Mortalitatea, componenta pasivă a dinamicii naturale, este supusă într-o măsură mai mare acțiunii unui complex de factori biologici și structurali ai populației, dar și altora care țin de modul de viață al indivizilor (obiceiuri alimentare, tipul muncii prestate și calitatea mediului de muncă, unele obiceiuri pernicioase, etc.) care pot influența semnificativ rata mortalității și speranța de viață la naștere.
Mortalitatea fost analizată pentru același interval de timp ca și natalitatea, prezentând o evoluție oscilantă, insă cu ecarturi mult mai mici decât in cazul natalității.
Raportată la contextul suprateritorial, mortalitatea orașului Vicovu de Sus s-a menținut, în general, la valori apropiate
Cea mai mică valoare a fost înregistrată in anul 1991, de 8,07‰, iar maximul, de 11,28‰, în anul 1997.
Sursa: INSSE, 2009
Bilantul (sporul)natural al populației rezultă prin compunerea ratei pozitive a natalității cu rata negativă a mortalității, determinând dinamica naturală a populației. Sporul natural în Vicovu de Sus s-a menținut, pe durata întregului interval de timp analizat (1990-2008), la valori pozitive.
Comparativ cu media națională, în Vicovu de Sus valorile sporului natural au fost în general mult superioare, în special înainte de 1990. Chiar și după acest an, ce marchează începutul declinului mișcării naturale în toată țara, ce s-a făcut simțit și pe teritoriul considerat, raportul de superioritate s-a păstrat,
Natalitatea a influențat în mod sistematic evoluția sporului natural, valorile cele mai ridicate ale acestuia corespunzând anilor în care și natalitatea a fost în același trend. Maxima a fost atinsă în 1990, când valoarea sporului natural a fost de 15,62‰ . Începând cu 2000, valorile coboară în general sub 10‰, fiind in scădere evidentă, ca efect al impunerii modelului denatalist.
Sursa: INSSE, 2009
Fig 2.3 Diagrama indicatorilor dinamicii naturale a populatiei 1990-2008
Bilanțul migrator al populației
Migrația populației se definește ca fiind acea mișcare în teritoriu prin care se modifică numărul și structura pe vârste și sexe a populației, ca urmare a intrării sau ieșirii din aria administrativă respectivă a unui număr de persoane din/spre alte arii administrativ teritoriale.
Migrația are două componente, emigrația (ieșirile) și imigrația (intrările de populație), a căror intensitate se măsoară cu ajutorul a doi indicatori – rata emigrației, respectiv rata imigrației. Prin compunerea acestora se obține soldul migrator, care este un indicator al atractivității teritoriului respectiv pentru migranți.
Pe teritoriul orașului Vicovu de Sus, imigrația a fost în general mai mică decât emigrația, având in vedere atracția pe care centrele urbane din jur au exercitat-o asupra populației din localitatea ce a avut statut rural până în 2004. Nici după obținerea statutului urban nu se remarcă o redresare in acest sens, valorile ratei imigrației menținându-se apropiate de cele anterioare.
Valoarea maximă a fost înregistrată în anul 1996, în timp ce minima de 3,89‰ se înregistra în 1992.
Sursa: INSSE, 2009
Sursa: INSSE, 2009
Fig.2.4 Diagrama indicatorilor bilantului migratoriu 1990-2008
In ceea ce privește cealaltă componentă a mișcării migratorii, emigrația, aceasta s-a situat în general peste valorile imigrației. Rata emigrației a oscilat, minima fiind de 5,88‰ în 2001, iar maximul de 28,44‰ în 1990, an în care și imigrația a atins cote foarte ridicate, cel mai probabil datorită modificărilor care au avut loc în mediul economic și care au determinat întoarcerea populației în localitățile de origine.
Fig. 2.5 Diagrama indicatorilor miscarii migratorii 1990-2008
Bilanțul migratoriu al populației orașului Vicovu de Sus prezintă așadar o dinamică predominat pozitivă, deși oscilantă, pe durata intervalului analizat, cu diferențele specifice fiecărei etape. Valorile au fost negative, cu excepția anilor 2001 și 2006.
Mobilitatea populației este relativ greu de cuantificat în ansamblul său, întrucât statisticile pe care le avem la dispoziție nu cuprind decât acele mișcări înregistrate oficial de către serviciul de evidența populației, ignorând o parte importantă a migrațiilor, respectiv pe cele care au ca scop găsirea unui loc de muncă în străinătate, și care se desfășoară pe o perioadă de timp nedeterminată, de regulă.
În general, migranții sezonieri nu au forme legale de muncă, astfel încât familiile sunt reticente în a declara plecările, nivelul real al migrației fiind greu de stabilit cu certitudine.
Cea mai însemnată parte a emigrației este deci reprezentată de migrația internațională, respectiv de persoanele care pleacă să lucreze cu contracte la termen sau sezonier fără angajamente contractuale.
Bilanțul real al populației
Bilanțul (soldul) real al populației se obține prin însumarea soldului mișcării naturale cu cel al mișcării mecanice a populației, și determină dinamica globală a populației teritoriului supus studiului.
In perioada 1968-1990, bilanțul real al populației orașului Vicovu de Sus a fost unul pozitiv, cu excepția anului 1990, când valoarea a fost de -3,90‰ .
Sursa: INSSE, 2009
In rest, valorile au fost cuprinse între 1,12‰ și 12,72‰.Intre anii 1991-2008 valorile bilantului real se mentin pozitive,cei doi indicatori care il compun avand o evolutie fluctuanta,sporul natural se mentine pozitiv,dar cu o tendinta de scadere mai ales incepand cu anii 2000,ajungand la 6,51‰in 2008 fata de 15,6‰ in 1990 ,in timp ce sporul migratoriu a inregistrat mari diferente de la un an la altul,pornind de la un minim de – 19,53‰ in 1990 pana la un maxim de 1,10 ‰ in 2006 ,de altfel anii 2006 si 2001 sunt cu valori usor pozitive,restul perioadei fiind cu valori ale sporului migratoriu negative.Minima bilantului real o regasim in anul 1990 (-3,9 ‰) iar maxima in anul 2006 (12,16 ‰) an cu o valoara pozitiva a sporului migratoriu.Diagrama bilantlui real al populatiei arata astfel:valorile sporului migratoriu sunt predominant sub 0,cele ale sporului natural sunt pozitive, iar bilantul real este de asemenea predominant pozitiv.
Fig 2.6 Diagrama indicatorilor bilantului real al populatiei 1990-2008
II.2.2. Evoluția populației
Evoluția numărului de locuitori în localitatea Vicovu de Sus a fost una interesantă și deseori greu de urmărit, în condițiile în care localitatea studiată nu s-a aflat în granițele aceluiași stat (înregistrările nu s-au făcut în același timp și uneori au fost lacunare , criteriile de înregistrare nu au fost unitare , ceea ce face prezentul demers cu atât mai dificil).
Pentru perioada „prestatistică” (de dinainte de 1774, anul primului recensământ) se pot face doar estimări (rezultat al reconstituirii cadrului paleodemografic cu ajutorul izvoarelor scrise, arheologice și documentare ) , cu un anumit grad de eroare (lucru încercat de Em. I. Emandi (1979-1980), pentru întreg Podișul Sucevei). Conform acestui studiu , pentru perioada anilor 1384 – 1600 în Podișul Sucevei au fost consemnate documentar 322 localități , ceea ce însumează cca. 6440 de case cu un număr de aproximativ 32 200 locuitori (în medie 20 de case pe localitate și 5 persoane într-o gospodărie).
E. Emandi (1979-1980) apreciază o creștere a numărului de locuitori pentru secolul al XVII lea și chiar o triplare pentru secolul al XVIII lea . Evident , au existat fluctuații ale numărului de locuitori datorate migrațiilor , războaielor, invaziilor, calamităților naturale sau epidemiilor , destul de frecvente în Evul Mediu.
Primele date concrete privind numărul de locuitori ne sunt oferite de recensămintele rusești din 1772, 1773 și 1774 și de cele austriece organizate în Bucovina la sfârșitul secolului al XVIII lea și începutul secolului al XIX lea , ca și de cartografiile din Moldova din prima parte a secolului al XIX lea. Sunt primele date concrete dar nu și exacte, tot mai mulți cercetători fiind de părere că aceste conscripții sunt de fapt subînregistrări care oferă un număr de locuitori mai mic decât în realitate.Incepand cu anii 1870 datele statistice sunt mult mai detaliate datorita introducerii in Imperiul Austro-Ungar a recensamintelor populatiei,intr-o forma apropiata celor moderne.Datele statistice pentru perioada 1774-2008 indica o evolutie mai degraba sinuoasa,perioadele de crestere a populatiei sunt intrerupte de perioade de scadere a numaului de locuitori datorate unor evenimente istorice nefaste,astfel intre anii 1774-1776 populatia asezarii s-a micsorat cu circa 20 de locuitori probabil ca datorita trecerii acestui tinut in stapanirea Imperiului Habsburgic,eveniment ce a determinat migratia unor persoane,mai ales din randul autoritatilor locale .Perioada urmatoare a consemnat o crestere exponentiala a populatiei inregistrandu-se un adevarat boom demografic,ritmul anual de crestere fiind de 16.6 %,cel mai mare din istoria localitatii datorita probabil unui aflux semnificativ de persoane din intregul Impereiu aduse pentru a exploata resursele din zona.Perioada 1780-1820 conemneaza de asemenea o crestere exponentiala a populatie,care determina trecerea localitatii din categoria unei localitati rurale mici in categoria asezarilor rurale mari,Cele doua razboaie mondiale consemneaza o perioada de mari convulsii demografice,determinate de efectele razboiului si a trecerii succesive a localitatii sub jurisdictia altui stat ,eveniment insotit de fenomene migratorii.
Perioada intebelica reprezinta un reviriment demografic ,ritmul de crestere a populatie fiind de 3,13 %,foarte mare,determinat de o tendinta gnerala de crestere a populatiei Romaniei.
.
Fig.Graficul evolutiei numerice a populatiei 1774-2008
Pentru perioada postbelica recensamintele au consemnat urmatoarele:ritmul mediu anual de creștere a fost diferit pentru fiecare perioadă intercensitară, cele mai intense creșteri anuale fiind înregistrate în perioada 1956-1966 (2,43%) și 1977-1992 (1%), favorizate de politicile pro – nataliste adoptate la acea vreme.
Evoluția etapizată a populației ilustrează atât modificările de comportament demografic, corelate cu particularitățile structurii pe grupe de vârste, dar și influența tradiționalistă a zonei.
Dupa 1990 ritmul de crestere se reduce semnificativ datorita infuentelor generate de trecerea de la un sistem politic autoritar la unul democratic,de remarcat totusi tendinta de crestere usoara (0,71%) pentru ultimii ani (2002-2008) pe fondul unei tendinte generale de scadere a populatiei la nivel national inceputa odata cu anii 1990.Anul 1990 fiind singurul in care bilantur real al populatiei a fost negativ pentru intervalul studiat .
Fig.2.8 Diagrama evolutiei numerice a populatiei 1990-2008
II.2.3.Densitatea populației
Densitatea populației orașului Vicovu de Sus a fost in creștere in ultimii ani, direct proporțional cu evoluția numărului de locuitori. Valorile sunt foarte ridicate, comparativ cu media județeană (80,2 locuitori /km2 la recensământul din 2002) și cea a Regiunii Nord-Est (99,7 locuitori /km2 la recensământul din 2002),specifica oraselor mici din Romania.
In teritoriu,cele mai mari densitati se inregistreaza in de-a lungul celor doua drumuri principale ce strabat orasul.paralel cu raul Suceava in special in zona Laura si Est si in cartierul Bivolarie,zone in care densitatea populatiei este peste medie,aceeasi situatie si in cadrul zonei locuite de populatia rroma din partea nordica a orasului .Densitati apropiate de medie se inregistreaza in zonele Centru , Plai si Podirei .Cele mai mici densitati se inregistreaza in zona de frontiera cu gospodarii foarte rasfirate.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Fig.2.9 Diagrama evolutiei densitatii populatiei 2001-2007
II.2.4. Structura populației
Structura pe grupe de vârstă și sexe a populației
Structura pe grupe de vârstă și sexe a populației orașului Vicovu de Sus a fost analizată conform datelor obținute la recensământul din 2002 și la 1.07.2008.
Sursa: DJS Suceava, 2009
La recensământul din 2002, orașului Vicovu de Sus populația prezenta următoarea structură pe grupe de vârstă, reprezentată grafic astfel:
Fig.2.10.Piramida varstelor 2002
Graficul prezinta o tendinta de ingustare a bazei ,caracteristica specifica anilor 1990,pe fondul scaderii indicelui natalitatii ,situatie intalnita si in cazul piramidei varstelor la nivelnational,unde ingustarea este si mai mare,de observat ca tendinta de ingustare se mentine si pentru anul 2008,an in care s-a inregistrat o valoare a natalitatii de 16,09‰,cea mai redusa valoare din ultimii 20 de an,mergand catre valoare de 10‰ce se inregistreaza la nivel national,putem vorbi deci de o tranzitie demografica pe care o traverseaza localitatea ,de la valori mari ale sporului natural in anii 90 catre valori mici de 16‰,spre valori de 10 ‰ specifica pentru Romania ,dar si pentru Estul Europei.
Fig.2.11. Graficul structurii pe grupe de varsta a populatiei 2002
In anul 20008 graficul “piramida varstelor” intocmit conform datelor din data de 1 .07.2008 arata astfel:
Fig 2.12 Piramida varstelor 2008
Fig.2.13.Graficul structurii pe grupe de varsta 2008
Se poate observa o tendinta de crestere a ponderii grupei de varsta adulta (15-59 ani) pe fondul scaderii valorilor natalitatii dupa 1990,astfel incat grupa de varsta adulta . Analizând comparativ, se remarcă o creștere procentuală a populației adulte (cu cca. 4%), concomitent cu scăderea ponderii populației tinere (cu cca. 3%), dar și a celei vârstnice (cu 1,25%).
Sursa: DJS Suceava, 2009
Indicele de îmbătrânire s-a modificat foarte puțin, însă a rămas sub valoarea unitară, ce marchează punctul critic de îmbătrânire, ceea ce înseamnă că deși procesul de îmbătrânire a populației se manifestă din ce in ce mai pregnant in orașul Vicovu de Sus, structura demografică nu a fost afectată atât de puternic precum in alte regiuni ale țării.
Piramida vârstelor, realizată conform datelor înregistrate la recensământul din 2002 și la 1 iulie 2008, prezintă o populație cu o vitalitate ridicată, conferită de segmentele ce alcătuiesc baza piramidei, dar și de cele din grupa adultă, care sunt predominante. Se remarcă dominanta feminină a populației, in special la nivelul grupei adulte și a celei vârstnice,datorata unei sperante de viata mai ridicata pentru persoanele de sex feminin,. De asemenea se poate constata o tendinta de ingustare a bazei piramidei pe fondul unei scaderi a ratei natalitatii ce se manifesta incepand cu anii 1990.Principalul contingent de populatie apartine grupei de 15-19 ani nascuta in intervalul 1989- 1994,iar cu un numar redus de persoane contingentele 45-49 ,nascuti intre 1959 -1963 intr-o perioada cu natalitate scazuta la nivel national si cel mai mic contingent de populatei al orasului cu varste de 60-64 ani,nascuti intre 1944-1948 afectat de urmarile celui de-al doilea razboi mondial.
Structura pe grupe de vârstă atestă potențialul demografic de care dispune teritoriul.Potential care se mentine in continuare la un nivel ridicat,orasul are o populatie tanara cu un indice al fertilitatii relativ ridicat.
Astfel cadrul grupei adulte se remarcă sub aspect demografic, cu un rol activ în dinamica numerică a populației, subgrupa fertilă, care cuprinde populația feminină cu vârsta cuprinsă între 15 și 45-49 ani, capabilă de reproducere.
Se constată o creștere a numărului total al populației feminine, cu 254 de persoane în intervalul cuprins între recensământul din 2002 și 1 iulie 2008. Această creștere se reflectă și in ponderea populației fertile din total. Astfel, acest contingent deținea, la recensământul din 2002, o pondere de 46,18%, iar in 2008, crescuse până la 49,53%.
La nivelul segmentului de maximă fertilitate – cu vârsta cuprinsă între 20-29 ani – se resimte aceeași creștere ușoară. Așadar, la cele doua date analizate, grupa de fertilitate maximă deținea 15,48% si respectiv 15,68% din populația feminină, marcând o creștere absolută de 54 persoane. Aceeași evoluție pozitivă a cunoscut-o și segmentul fertil 14-19 ani.
De remarcat este însă faptul că populația feminină cu vârsta cuprinsă intre 0 și 14 ani a cunoscut o scădere în cifre absolute și relative in acest interval, (193 persoane, 9,22%) procesul de modificare a comportamentului demografic afectând negativ potențialul fertil al orașului pe termen lung.
Orașul Vicovu de Sus dispune așadar de un potențial fertil semnificativ, ce constituie o premisă favorabilă pentru evoluția demografică pe termen scurt și mediu .
Fig.2.14. Graficul structurii pe grupe de fertilitate a populatiei
Un aspect legat de structura pe grupe de vârste, cu implicații sociale importante îl constituie raportul de dependență demografică a populației tinere și a celei vârstnice față de populația adultă/aptă de muncă.
Acest indicator oferă o imagine orientativă asupra presiunii pe care o exercită cele două grupe de vârstă în mod obișnuit inactive din punct de vedere economic asupra populației adulte/apte de muncă.
Raportul de dependență demografică a populației cu vârsta de 0-14 ani era de 804,04‰ in timp ce pentru populația vârstnică era de 333,43‰, rezultând prin însumare un raport total de dependență economică de 1157,47‰ la nivel de oraș. Comparativ cu recensământul din 2002, valoarea totală a raportului de dependență în fost 958,72‰, scăderea fiind în principal datorată diminuării efectivului din grupa tânără (raportul de dependență pentru această categorie era de 689,34 ‰), dar și a populației vârstnice (269,37‰).
În timp ce, pe de o parte, proporția de indivizi tineri reprezintă un avantaj din punct de vedere demografic și al perspectivelor de evoluție a resurselor umane, pe de alta, un raport de dependență demografică ridicat denotă o sarcină socială crescută pentru populația activă din punct de vedere economic și potențial aducătoare de venit, în timp ce dependența populației vârstnice implică si mai multe responsabilități de ordin social.
La nivelul județului Suceava, la 1 iulie 2002, raportul total de dependență demografică era de 395.62 ‰ , ponderea mai mare fiind deținută de grupa de vârstă 0-14 ani (209,9‰) și doar 185,72‰ reprezentând raportul de dependență al vârstnicilor. În orașul Vicovu de Sus raportul de dependență este așadar unul crescut. Pe viitor însă, datorită trecerii unor segmente mai numeroase din grupa adultă în cea vârstnică, raportul va crește și mai mult, implicând responsabilități sociale suplimentare.
Structura etno-lingvistică și confesională a populației
Structura etnică a populației prezintă interes în măsura în care factorul etnic are un efect semnificativ asupra comportamentului demografic și socio-economic, asupra tradițiilor specifice și asupra climatului comunitar, fiind posibil un anumit grad de segregare pe criterii etnice.
Orașul Vicovu de Sus are o structură relativ omogenă, cu o majoritate de 97,25% locuitori de etnie română, 2,67% rromi și sub 1% cetățeni de etnie ucraineană, sau altă etnie.
Fig 2.15.Graficul structurii etnice a populatiei 2002
Rromii
Documentele menționează că Ștefan cel Mare donează Mănăstirii Putna două familii de rromi, această acțiune de înzestrare putând constitui momentul de început al infiltrării familiilor de rromi în zona Vicovului de Sus. Alte documente aparținând secolului XV menționează existența rromilor în Moldova iar numărul acestora crescând considerabil astfel încât la 1890 se înregistrează în Bucovina 5.600 de suflete. La începutul ocupației austriece documentele statistice înregistrau 294 familii de rromi. Familiile de țigani s-au așezat în general în marginea satelor românești constituind cu timpul adevărate comunități umane stabile. În cadrul comunei Vicovu de Sus se constată în hotarul satului Plai o populație compactă de țigani în număr destul de mare care se cifrează la circa 70 de familii(377persoane).
EVREII
Prezența evreilor în nordul Moldovei este atestată documentar începând cu secolele XIV, XV, când elemente ale acestei populații sunt întâlnite în zona Sucevei și a Siretului. Numărul lor crește și se răspândește în teritoriu ca urmare a activității comerciale dar și a celei productive. O parte dintre evrei îi descoperim preocupați și de producția agricolă în sensul arendării unor suprafețe de pământ și a preocupării pentru vinderea produselor agricole obținute de pe suprafețele arendate. Documentele austriece înregistrează la 1774 un număr de 526 familii evreiești numărul acestora crescând în proporție considerabilă astfel că în anul 1890 erau înregistrați în Bucovina 827 familii.
Pătrunderea evreilor în teritoriul Vicovului de Sus are loc cu precădere în secolul XVIII – XIX în condițiile impunerii administrației austriece și a posibilității oferite de aceasta privind înjghebarea unor activități comerciale bazate în special pe desfacerea băuturilor și a produselor alimentare,dar și în activitățile lucrative ca tăierea și prelucrarea lemnului, a morăritului și fabricării pâinii,a atelierelor de croitorie și vopsitul țesăturilor și a lânii. În cadrul unui studiu statistic întocmit de I.E. Torouțin la Cernăuți se identifică pentru anul 1910 un număr de 53 de familii evreiești care se ocupă cu activitățile comerciale și 22 familii de evrei meșteșugari aflate pe raza comunei Vicovu de Sus. Numărul acestora este net superior populației românești înregistrate pentru aceleași ocupații. Numărul evreilor din Vicovu de Sus este în continuă creștere înregistrându-se în anul 1920 un număr de 100 de familii. Din punct de vedere zonal casele și punctele economice ale evreilor sunt concentrate în centrul comunei evidențiidu-se și astăzi locuințe ale acestora care se remarcă prin soliditatea construcției și funcționalitatea comercială. Dacă până în anul 1923 numărul de elevi apar delimitați elevii de origine evreiască, după acest an ei dispar fie prin includerea lor în masa elevilor români,fie datorită plecării familiilor evreiești din comună. Faptul că existența familiilor evreiești este înregistrată și după al doilea război mondial face ca analiza acestei situații etnice în cadrul populației comunei să sufere modificări atât ca urmare a mișcării legionare, a efectelor războiului cât și în urma instaurării regimului comunist care a făcut imposibilă continuarea activităților particulare. Actualmente pe raza orasului Vicovu de Sus nu se mai înregistrează nici o familie de origine evreiască.
GERMANII
Populația de origine germană este colonizată din ordinul guvernului imperial austriac în vederea dezvoltării meșteșugurilor, a înființării de intreprinderi industriale pentru exploatarea forestieră și minieră, din nevoia constituirii unui aparat funcționăresc administrativ și juridic dar și în vederea îndeplinirii politicii de deznaționalizare prin impunerea limbii germane în cadrul tuturor instituțiilor.
Populația de origine germană a fost adusă din Slovacia, Boemia, Franconia, Suavia, Galiția asigurânduli-se cele mai avantajoase locuri de muncă ca și scutiri pe timp de 30 de ani de orice fel de impozit. Prezența populației germane în apropierea comunei Vicovu de Sus este semnalată în anul 1787 când 80 de familii germane din Franconia și Suavia sunt colonizate în satele Frătăuți, Satu Mare, Bădeuți. În anul 1797 sunt aduși germani din Galiția pentru fabrica de sticlă din Putna întemeind colonia Karlsberg ( Gura Putnei ). Înființarea fabricilor de cherestea de la Falcău, a celei de ciment de la Straja, a construirii de căi ferate în zonele forestiere au făcut ca populația de origine germană să sporească în secolul al XIX-lea.
Pe raza comunei Vicovu de Sus existența familiilor de origine germană se regăsește în același studiu statistic întocmit de I.E.Torouțin în anul 1910 când apar menționate 4 familii germane deținătoare de prăvălii și 7 familii de meseriași germani. În anul 1920 sunt înregistrate un număr de 25 familii de origine germană care dețineau crâșme, prăvălii sau încadrați în alte ocupații. Ca și în cazul populației de origine evreiască familiile germane părăsesc teritoriul comunei în perioada celui de-al doilea război mondial și a regimului comunist.
În afară de aceste etnii, pe teritoriul Bucovinei, au mai fost semnalate și alte populații de origine străină înainte de instaurarea stăpânirii austriece dar mai ales după anul 1775. Aceste populații sunt reprezentate de ruteni, poloni, unguri, lipoveni, armeni, slovaci. Nu există dovezi documentare sau statistice privind existența acestora pe teritoriul comunei,fie că nu au existat, fie ca urmare a asimilării lor de către populația românească. În legătură cu această problemă s-ar mai putea vorbi și de trecerile numeroase făcute din Transilvania, populație care ajunge în Bucovina între 1774 – 1778 când se consemnează venirea a unui număr de 5.018 suflete, sau în perioada 1781 – 1782 când un număr de 3.209 transilvăneni sunt înregistrați în satele bucovinene. Existența unor români din Transilvania în cadrul comunei Vicovu de Sus poate fi pusă în legătură cu onomastica unor locuitori care și astăzi poartă numele de Ungureanu.
Structura confesională prezintă o dominantă ortodoxă, de cca.80%, urmată de o importantă comunitate penticostală (19,75%) și mai puțin de 1% locuitori de confesiune adventistă de ziua a șaptea.
Pornind de la etniile existente pe teritoriul comunei în decursul evoluției istorice ca și a răspândirii anumitor culte religioase în rândul populației românești se pot stabili grupări distincte de persoane care au îmbrățișat o anumită credință religioasă. Analizând fenomenul religios, problema care va fi dezvoltată în capitolul privind viața spirituală a comunității vicovene, pot evidenția următoarele aspecte. În general comunitatea din zona Bucovinei este o populație creștină de rit ortodox cum este și firesc, având în vedere apartenența zonei de nord a Moldovei la întreg spațiul românesc unde creștinismul reprezintă un element definitoriu al nașterii și formării poporului român. Dovezile apartenenței la creștinismul ortodox le reprezintă vestigiile arheologice în cadrul cărora s-au descoperit obiecte de cult ca și însemne ale creștinismului materializate în cruciulițe de bronz datate la începutul feudalismului. După constituirea statului feudal Moldova, nordul acestui teritoriu recunoscut ca nucleu al statului moldovean, va deveni cea mai intensă zonă de afirmare a ortodoxismului avându-se în vedere întemeierea primei mănăstiri domnești de la Rădăuți care conservă mormintele celor dintâi voievozi moldoveni. Ortodoxismul este consolidat, în zona Vicovului de Sus prin înălțarea Mănăstirii Putna,ctitorie a lui Ștefan cel Mare. În cadrul comunei pe care o analizăm încadrarea populației în ritul ortodox este dovedit de existența a 4 biserci creștin-ortodoxe și de existența a 11.533 persoane încadrate în această religie reprezentând 75% din numărul locuitorilor.
Existența în anumite perioade istorice a populației de etnie germană și evreiască a făcut ca religia mozaică și catolică să fie recunoscută pe raza comunei deși astăzi nu mai există decât 7 persoane de rit catolic fără a se mai înregistra cultul mozaic.
Actualmente există însă un număr de culte religioase care au apărut în teritoriu după primul război mondial,culte în care a fost atrasă o parte a populației comunei. Trecerea anumitor persoane de la religia ortodoxă la aceste culte s-a făcut în cea mai mare parte din considerente materiale. Este interesant că înmulțirea membrilor sectanți s-a produs în timpul regimului comunist care deși a promovat o educație ateistă a susținut tacit infiltrarea și dezvoltarea anumitor culte în defavoarea creștinismului ortodox.
Din punct de vedere al evoluției credințelor religioase statisticile arată că în anul 1920 existau în Vicovu de Sus doar 5 familii de sectanți pentru ca astăzi să fie înregistrate 5 culte religioase, cele mai bine reprezentate numeric și organizatoric fiind cultul penticostal și baptist. Numărul penticostalilor este de 2006 persoane, având la dispoziție 3 case de rugăciune iar numărul baptiștilor este de cca. 214 persoane care î-și desfășoară serviciile de cult în cadrul a două case de rugăciune.Pe lângă aceste culte au mai fost identificați 3 adventiști, 2 martorii lui Iehova și 2 persoane în credința după Evanghelie.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Fig.2.16.Graficulstructurii confesionale a populatiei 2002
II.2.5. Resursele umane
Resursele de muncă disponibile ale populației cuprind persoanele cu vârsta între 15-59 ani, atât în cadrul populației feminine, cât și al celei masculine.
Comparând populația din cele două subgrupe ale populației în vârstă de muncă – 20-39 ani și 40-59 ani, se remarcă faptul că atât în anul 2002, cât și în 2008 segmentele de vârstă se află într-un raport similar, net favorabil pentru vârstele adulte din eșalonul inferior, ceea ce denotă faptul că teritoriul orașului Vicovu de Sus dispune de un capital uman important.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Disponibilul actual și de perspectivă de resurse umane poate fi estimat utilizând și raportul de substituție a populației, calculat prin raportarea populației cu vârsta între 15-24 de ani la segmentul de vârstă 55-64 de ani.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Raportul de substituție este net in favoarea grupei tinere, în creștere în 2008, arătând că forța de muncă va fi înlocuită în mod satisfăcător.
Profilul ocupațional al populației
Populația activă a orașului Vicovu de Sus prezenta, la recensământul din 2002, o rată de 30,14% din populația stabilă (rata generală de activitate) . Raportat la totalul populației apte muncă (rata de activitate a populației în vârstă de muncă), valoarea este de 59,88%.
Sursa: DJS Suceava, 2009
În structura populației active, la recensământul din 2002,, cea mai mare pondere era deținută de categoria populației ocupate. De remarcat este ponderea mare a populației aflate în căutarea primului loc de muncă, ceea ce denotă mari dificultăți de inserare pe piața muncii a tinerilor și poate explica parțial valorile negative ale bilanțului migratoriu.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Fig.2.17. Graficul structurii populatiei active
În categoria populației inactive sunt incluse casnicele, pensionarii, elevii și studenții, dar și persoanele întreținute. La ultimul recensământ, structura populației inactive a orașului Vicovu de Sus, elevii și studenții constituiau categoria dominantă, urmați destul de îndeaproape de pensionari și casnice.
Populația întreținută de alte persoane ocupă primul loc, ca și pondere, în timp ce persoanele cu altă situație economică și cele întreținute de stat dețin ponderi mult mai mici din populația inactivă.
Structura acesteia reflectă atât particularitățile structurii demografice pe vârste a teritoriului, cât și dificultățile economice cu care se confruntă în privința pieței forței de muncă.
Sursa: DJS Suceava, 2009
Fig 2.18.Graficul structurii populatiei inactive 2002
In ceea ce privește ocuparea pe ramuri de activitate, din datele obținute la ultimul recensământ, un prim aspect care se detașează este că cele mai multe persoane erau încă ocupate în agricultură, lucru explicabil în condițiile in care localitatea avea încă la acel moment un statut rural. De asemenea, se remarcă ponderea mare a populației ocupate în industria prelucrătoare (28,47%).
Sursa: DJS Suceava, 2009
Analiza comparativa a modificarilor survenite in cadrul structurii profesionale a populatiei intre ultimele doua recensaminte 1977-2002,indica o crestere exponentiala a numarului de locuitori ocupati in activitati din sectorul secundar si tertiar in dauna populatiei ocupate in sectorul primar,care a suferit o diminuare a ponderii cu circa 56 %,element foarte important in ceea ce priveste trecerea de la statutul rural catre cel urban al localitatii.Ponderea structurii profesionale a populatiei s-a modificat substantial odata cu trecerea de la regimul comunist de dinainte de 1989,cand o mare parte din populatia ocupata a asezarii era ocupata in cadrul cooperativelor agricole de productie din localitate,precum si la unitati din judetele Timis si Constanta.Evenimentele din 1989 au determinat desfintatea cooperativelor agricole si o reorientare a populatiei catre alte activitati economice.Un fenomen reprezentativ il reprezinta si migratia persoanelor active catre state din Europa de Vest in cautarea unui loc de munca.
Deplasarea punctului de intersctie din grafic din zona sectorului primar (1977) catre mijlocul graficului intr-o zona mediana ce indica echilibrul dintre cele trei ramuri de activitate a populatiei in anul 2002.Tendinta de scadere a ponderii populatiei ocupate in sectorul primar s-a mentinut si dupa 2002.
Principalul indicator al acestui grafic il reprezinta trecerea localitatii de la statutul de asezare rurala cu functie agricola in categoria asezarilor rurale cu profil mixt,determinat de ponderea de peste 30 % a celor trei ramuri de activitate.Elementele reprezentate pe grafic reprezinta un argument important pentru procesul de urbanizare a localitatii ,moment consemnat la 1 iulie 2004.
Fig 2.21.Graficul evolutiei ponderii populatiei ocupate 1977-2002
Fig 2.19.Diagrama ponderii populatiei ocupate 2002
In ceea ce privește ponderea pe care fiecare dintre celelalte ramuri de activitate o are din totalul economiei orașului, în 2002, pe primul loc se situa învățământul, urmată de construcții, transport și activitățile comerciale. Celelalte sectoare bugetare ocupa de asemenea procente importante.
Analiza evoluției numărului de salariați în orașul Vicovu de Sus în perioada 2001-2007 evidențiază modificări semnificative, atât în privința numărului total, cât și a repartiției pe domenii de activitate.
În primul rând, se remarcă o scădere de 163 salariați în acest interval, mai pregnantă după obținerea statutului urban. Cea mai mare scădere se resimte în domeniul care deține în continuare numărul cel mai mare de angajați, respectiv industria prelucrătoare. Scăderea totală înregistrată în acest domeniu a fost de 204 salariați, declinul evident survenind începând cu 2005.
De asemenea, s-a înregistrat un trend descrescător și în privința numărului de salariați din domeniul sănătății și asistenței sociale (20 persoane), al învățământului (8 persoane) și al comerțului(4 persoane).
Pe de altă parte, unele domenii de activitate au fost mai dinamice, înregistrând creșteri ale numărului de angajați. Printre acestea, transporturile și poșta au cunoscut cea mai mare creștere, cu 47 persoane. Sectorul financiar a evoluat și el pozitiv, la sfârșitul intervalului având cu 6 de angajați mai mult decât inițial, la fel ca și construcțiile, în care creșterea a fost de 5 persoane. Domeniul administrației publice a înregistrat o creștere ușor mai ridicată (12 persoane).
Sursa: DJS Suceava, 2009
Fig.2.20.Diagrama evolutiei numarului de salariati 2001-2007
Navetismul
Mișcarea navetistă se desfășoară în mod regulat la nivelul orașului Vicovu de Sus, antrenând fluxuri în ambele sensuri, deși nu există o evidență exactă a numărului de persoane. Astfel , locuitorii din Vicovu de Sus fac naveta săptămânal către municipiul Rădăuți și comuna Dornești, activând în cadrul CFR, în construcții, servicii, sau diferite ramuri industriale. De asemenea, orașul atrage la rândul său locuitori din comunele Putna și Straja, precum și alte localități învecinate.
Navetismul este facilitat de mijloacele de transport în comun ce deservesc teritoriul, respectiv tren și maxi-taxi pe ruta Rădăuți – Vicovu de Sus.
Nivelul șomajului
Disponibilul de forță de muncă este calculat de către A.J.O.F.M. ca fiind populația cu vârsta cuprinsă între 18-62 de ani care participă la activități productive retribuite, conform legislației în vigoare.
Din datele înregistrate la recensământul populației din 2002 reiese faptul că populația activă din Vicovu de Sus se cifra la 4258 persoane, din care un număr de 1567 persoane sunt înregistrate ca șomeri, adică 36.80% dintre activi. Dintre aceștia, cea mai mare parte (1311 persoane) sunt tineri in căutarea primului loc de muncă, iar restul sunt șomeri aflați in căutarea unui alt loc de muncă, in urma disponibilizărilor.
Ponderea mare a șomerilor este explicabilă prin disponibilizările care au avut loc în urma închiderii unor unități economice din oraș, precum și prin faptul că nu există suficiente unități economice, care să ofere locuri de muncă pentru tinerii absolvenți. Numărul relativ mare de tineri aflați în căutarea primului loc de muncă atestă faptul că există discrepanțe între cererea de forță de muncă și calificarea forței de muncă existente. Dificultățile întâmpinate la inserția pe piața locală a muncii îi determină pe foarte mulți dintre ei fie să migreze spre alte orașe, fie să plece în străinătate temporar (sezonier) pentru muncă în țări ca Italia, Spania, Grecia, etc. Numărul neoficial al persoanelor plecate la muncă în străinătate este de 1500.
Este necesar de menționat că datele statistice cuprind doar șomerii înregistrați ca atare la Oficiul Forțelor de Muncă, astfel încât la aceștia se adaugă șomerii neînregistrați, care se ocupă de agricultură pentru a subzista („șomajul ascuns”). Pe de altă parte, o parte din șomerii înregistrați pot lucra fără forme legale, fie în zonă, fie în străinătate, chiar dacă figurează în cadrul populației șomere.
Aprecieri asupra pieței muncii
Piața muncii este definită de cele două componente: oferta de forță de muncă, reprezentată de populația aptă de muncă, respectiv cererea de forță de muncă, sau unitățile economice angajatoare.
Atât capitolul privind potențialul economic al orasului , cât și profilul ocupațional au relevat faptul că teritoriul orașului Vicovu de Sus, prin predominanța activităților industrial-agrare, nu este în totalitate conformă cu tipologia localităților urbane. Și piața muncii prezintă așadar caracteristici tipice.
Cea mai mare pondere din cererea de forță de muncă este localizată in sectorul industriei, unitățile funcționale având profiluri diversificate. Dominant este însă net profilul industriei încălțămintei, care constituie deja un specific local, asigurând cea mai mare parte din locurile de muncă de la nivelul orașului.
De asemenea, prelucrarea primară a lemnului și industria mobilei, precum și fabricarea hârtiei și a cartonului sunt alte ramuri industriale prezente la nivelul orașului, care furnizează o parte din locurile de muncă disponibile. Alte tipuri de industrie ce antrenează populația sunt: industria alimentară, textilă, industria construcțiilor metalice, mase plastice și prelucrarea minereurilor nemetalice (piatra). Chiar dacă nu oferă un număr foarte mare de locuri de muncă, acestea sunt activități ce au potențial de dezvoltare a inițiativei private în acest oraș, ceea ce este o premisă favorabilă dezvoltării economice.
În ceea ce privește celelalte sectoare economice, o dezvoltare îmbucurătoare au cunoscut-o în ultimii ani activitățile din domeniul construcțiilor, unde sunt înregistrate în special PF-uri și IMM-uri, precum și transporturile rutiere de mărfuri și persoane și în corelație cu acestea, serviciile de reparație și întreținere a automobilelor. De asemenea, comerțul și alimentația publică sunt reprezentate în teritoriu, dar numărul lor și specificul nu sunt suficiente pentru o localitate cu statut urban. In oraș sunt prezente și o serie de servicii specifice mediului urban, cum ar fi cele de consultanță in domeniul afacerilor și management.
Cu toate că unitățile industriale și cele din domeniul serviciilor au crescut numeric și s-au diversificat, ele nu reușesc să rețină in oraș tinerii cu studii superioare și nici să absoarbă excedentul de forță de muncă neocupată.
Agricultura este practicată în cea mai mare parte în sistem individual, in exploatații private, productivitatea fiind in acest caz mai mică și recoltele utilizate in gospodăriile proprii sau ca produse de comerț agro-alimentar. Chiar și unitățile tip fermă sunt de dimensiuni mici și nu au mulți angajați.
Ponderea încă mare a activilor în agricultură maschează și un alt fenomen, respectiv migrația internațională fără contract de muncă, și deci neînregistrată ca atare.
Se poate aprecia că resursele umane din comună sunt utilizate in mod insuficient, fapt care determină pe de o parte migrația populației creșterea presiunii agricole și a ratei de activitate în agricultură, iar pe de alta un anumit grad de repulsivitate a comunei generată de lipsa locurilor de muncă.
Disfuncționalități
Populația orașului Vicovu de Sus reprezintă elementul organizator al spațiului studiat, astfel încât starea sa actuală și dinamica trebuie să coordoneze măsurile urbanistice preconizate în cadrul acestui plan.
Analiza relativ detaliată asupra populației relevă o serie de disfuncționalități ale populației sub aspect demografic, social, profesional și economic. Elementele esențiale care se constituie în direcții prioritare de intervenție sunt sintetizate mai jos:
Manifestarea incipientă a fenomenului de îmbătrânire a populației în relație cu emigrarea grupelor de vârstă mai tinere și cu diminuarea natalității;
Bilanț migratoriu negativ
Emigrația internațională „ascunsă”, greu de cuantificat datorită lipsei formelor legale de muncă și reședință;
Ponderea redusă a salariaților din totalul populației active, care se traduce printr-un nivel scăzut al veniturilor din activități remunerate;
Raport de dependență socială foarte ridicat
Ponderea mare a șomajului in rândul tinerilor;
Proporția mare a populației active într-o agricultură de subzistență;
Dezvoltarea insuficientă a serviciilor si activităților din sectorul terțiar;
Cererea insuficientă de forță de muncă
Accesul redus la facilități de conversie/reconversie profesională.
Inadvertențe la nivelul înregistrării datelor și a evidenței exacte a populației;
Accesul insuficient la servicii sanitare;
II.3. ASPECTE METODICE
VALORIFICAREA ELEMENTELOR GEOGRAFICE DIN ORIZONTUL LOCAL IN PREDAREA-INVATAREA GEOGRAFIEI LA CLASELE DE LICEU
Elemente de geografie fizica:
Orizontul local situat in jurul localitatii,pana la o distanta de cateva zeci de kilometri ,are anumite elemente comune cu cel din alte parti.Aceste elemente sunt:aspectul suprafetei terenului(adica relieful sau),existenta unor rauri sau lacuri,plantele ,animalele si solul,asezarile omenesti,populatia care realizeaza diferite activitati economice,caile de comunicatie.
Curiculum-ul scolar de la geografie pentru clasele de liceu cuprinde competente generale ce vizeaza utilizarea elementelor orizontului local in cadrul orelor de geografie cum ar fi spre exemplu:
-raportarea elementelor semnificative din societate ,stiinta si tehnologie la mediul inconjurator ca intreg si sistemele subcomponente.
-relationarea elementelor si fenomenelor din realitate (natura si societate) cu reprezentarile cartografice ,grafice,imagini satelitare sau modele.
-integrarea aspectelor din natura si societate intr-o structura obiectiva (mediul inconjurator) si o disciplina de sinteza (geografia).
Elementele de geografie fizica sunt analizate la liceu in cadrul orelor de geografie de la clasa a IX-a(Geografia fizica) si partial la clasele a XI-a(Geografia mediului inconjurator.Probleme fundamentale) si a XII-a (Geografia Romaniei si a Europei).De altfel tematica orelor de geografie de la clasa a IX-a cuprinde la finalul fiecarui capitol cate o tema in care elementul de geografie fizica studiat la capitolul respectiv este raportate la orizontul local prin intermediul unor aplicatii practice sau teoretice.
In cadrul capitolului :”Masurarea si reprezentarea spatiului terestru „ aplicatiile practice pot avea in vedere determinarea pozitiei si localizarea geografica.Pentru determinarea coordonatelor geografice ale localitatii Vicovu de Sus elevii vor trasa ,cu ajutorul riglei si creionului ,pe Harta Fizica a Judetului Suceava,paralela si meridianul corespunzator punctului situat in centrul localitatii,apoi cu ajutorul riglei vor masura distanta dintre meridianele de 25º si
si 26º,precum si distanta dintre paralele de 47º si 48 º,acelasi procedeu se va utiliza de la punctul notat pe harta pana la cea mai apropiata paralela si si respectiv meridian.Cu ajutorul” regulei de trei simpla” elevii vor determina valoarea latitudinii si longitudinii aproximative pentru orasul Vicovu de Sus utilizand urmatorul model:
20 mm……………………………………….60´
8 mm…………………………………………X´
Acelasi procedeu va fi utilizat pentru determinarea orei locale din localitate,valoarea obtinuta pentru meridianul orasului v-a fi comparata cu ce a meridianului de 30ºlong E.Astfel se va calcula intervalul de 4´ pentru fiecare meridian si se va afla ora meridianului celui mai apropiat de oras cel de 26º,apoi cu ajutorul regulii de trei simpla vom afla diferenta de ora locala intre meridianul de 26º si meridianul orasului:25º38´ dupa modelul:
60´………………………………………..4´
22´………………………………………..x´
Diferentele obtinute(1,46´)se vor scade din ora meridianului de 26º si astfel elevii pot afla ora locala a orasului Vicovu de Sus din momentul respectiv.
Pe Harta fizica a Judetului Suceava se pot realiza si alte aplicatii,cum ar fi de exemplu masurarea distantelor pe harta.Astfel,elevii vor fi impartiti in grupe de cate doi ‚spre exemplu,iar fiecare grupa va avea drept tema sa calculeze distanta dintre doua localitati ale judetului ,distantele masurate cu ajutorul riglei vo fi raportate la scara grafica a hartii si se va determina distanta din teren intre respectivele localitati.Calculul distantei reale dintre localitati (pe sosea sau calea ferata) se va realiza cu ajutorul compasului sau a procedeului „atei umezite”.Distantele obtinute prin masuratori pe harta vor fi transformate in distante reale cu ajutorul scarii numerice a hartii.Atat distantele directe cat si cele reale vor fi trecute intr-un tabel pe tabla si vor fi analizate de intreaga clasa si se vor analiza cauzele care determina distante reale mult mai mari decat cele directe.
Utilizand Harta Topografica a Orasului Vicovu de Sus elevii vor masura distanta de acasa la scoala si pot determina altitudinea la care se afla scoala sau locuinta proprie utilizand izohipsele ,de asemenea se poate determina altitudinea maxima si minima din localitate.Exemplu,pe Harta topografica a orasului determinati altitudinea punctelor A,B,C, precizati forma de relief indicata de aliniamentul G-H ,precum si distanta din realitate intre punctele D-E,.
Scara 1:25000
Fig.2.22.Fragment din harta topografica a orasului Vicovu de Sus
Realizarea unei schite de harta a spatiului din jurul scolii,cu ajutorul informatiilor de pe harta topografica si a observatiilor directe a distantelor ce urmeaza sa fie reprezentate pe harta.Pentru inceput se se vor trasa elementele de referinta: raul si drumul ,se stabileste o scara de proportie ,apoi se traseaza drumurile secundare ,pozitionarea cladirilor importante ale orasului si alte elemente ce vor fi reprezentate pe harta cu ajutorul unor semne conventionale ce vor fi precizate in legenda hartii,partea de sus a schitei va reprezenta nordul.Modelul de schita poate fi urmatorul:
Fig.2.23.Schita de harta a orizontului local
In cadrul capitolului „Relieful terestru „ aplicatiile practice in orizontul local pot cuprinde scurte iesiri in spatiul din apropierea scolii ,in lunca Sucevei,in urma acestor observatii se va realiza un profil geomorfologic transversal al vaii raului Suceava ,pentru aceasta se va utiliza si Harta topografica a orasului Vicovu de Sus ,de unde vor fi extrase inaltimile reprezentate in plan.Planul va cuprinde si elementele principale ale vaii,care vor fi evidentiate pe plan,cum ar fi :albia minora ,talvegul,albia majora,terase,versanti,interfluvii.Modelul de plan ar putea fi urmatorul:
Fig.2.24.Profil geomorfologic al vaii Sucevei
Evidentierea unor procese actuale cum ar fi :eroziunea torentiala;alunecari de teren;acumulari de sedimente din albia majora a raului Suceava se poate face prin realizarea de fotografii a acestor procese geomorfologice,prin cartarea lor sau prin masuratori ale lungimii torentilor,masuratori ale corpurilor alunecarii etc.
Clima orizontului local poate fi analizata in cadrul capitolului „Atmosfera terestra”,elementele care definesc clima orizontului local provin de la statia meteorologica Radauti si pe baza observatiilor directe.
Elevii vor identifica cu ajutorul informatiilor de la tema Climatele Terrei factorii genetici ai climei orizontului local:pozitia geografica,valoarea medie a radiatiei solare ,influente climatice exterioare,vanturi,factorii antropici.
Cu ajutorul datelor obtinute de la statia meteorologica Radauti elevii vor realiza diagrame in coloane ale cantitatii medii lunare de temperatura,dupa modelul:
Fig.2.25Diagrama valorilor temperaturilor medii lunare.Statia Radauti.
Datele obtinute vor fi utilizate pentru calculul temperaturii medii anuale.amplitudinii termice si vor fi comparate cu diagrame din alte orase din tara si din lume. Acelasi tip de diagrame se vor realiza utilizand tabelul precipitatiilor medii lunare:
Fig .2.26.Diagrama valorilor precipitatiilor medii lunare.Statia Radauti
Hidrografia orizontului local poate fi integrata in cadrul capitolului „Apele Terrei”.Aplicatiile practice vor avea in vedere masuratori ale nivelului raului Suceava,masurarea debitului,trasarea talvegului pe un segment de rau .Cu ajutorul informatiilor din mass-media si din experienta pe care cea mai mare parte a elevilor a trait-o direct in timpul inundatiilor din 2008 si 2010, vor fi prezentate debitele atinse de rau in acea perioada si vor fi comparate cu debitele medii ale lunii iulie,volumul pierderilor materiale si umane datorate inundatiilor pot constitui o tema de discutie,masurile pentru prevenirea inundatiilor poate fi analizate de asemenea in clasa.
Pe Harta fizica a judetului Suceava elevii vor identifica directia de scurgere a raului Suceava si principalii afluenti si vor realiza o schita a bazinului hidrografic al raului Suceava dupa modelul:
Fig.2.28.Bazinul hidrografic al raului Suceava
Utilizand datele privind debitul mediu lunar al raului Suceava de la statiile de masurare a debitului de la Brodina,Tibeni si Itcani,elevii vor realiza diagrame in coloane ale debitului mediu lunar al raului Suceava pe cele trei sectoare ale raului dupa modelul:
Variatia debitelor medii lunare pe raul Suceava (m³/s)
Fig 2.29.Diagrama variatiei valorilor debitelor medii lunare ale raului Suceava.
Apele subterane din orizontul local si in special apele freatice pot fi analizate din perpectiva adancimii diferite a fantanilor din localitate si precizarea factorilor care au determinat aceasta situatie,precum si masuratori ale nivelului apelor freatice,identificarea factorilor care determina scaderea sau cresterea nivelului precum si identificarea activitatilor umane care produc poluarea apelor de suprafata si a celor subterane si eventuale masuri de protectie a acestora.
Elementele biopedogeografice din orizontul local pot fi studiate si in cadrul temei „Viata si solurile pe Terra”,in urma observatiilor directe elevii vor realiza o harta a repartitiei vegetatiei naturale si de cultura utilizand culori si semne conventionale pe o schita de harta o orasului Vicovu de Sus.
Cercetarea solurilor necesita proceduri mai complexe ,se recomanda studierea solurilor prin realizarea unei sectiuni a solului in zona din apropierea scolii.
La sfarsitul capitolului elevii vor completa un tabel cu date privind principalele elemente biopedogeografice din orizontul local.
Elemente de geografie umana.
Cadrul natural prezentat anterior nu se regaseste ca atare decat pe suprafete reduse ,in cea mai mare parte fiind transformat de activitatea omului .Geografia orizontului local studiaza populatia ,asezarile umane si activitatile economice ca o parte a peisajului geografic si a mediului inconjurator.Analiza elementelor umane are in vedere mai ales analiza unor date si documente ,precum si realizarea unor investigatii asemanatoare celor din stiintele sociale.
Tematica orelor de geografie de la clasa a X-a nu cuprinde lectii speciale de analiza a elementelor de geografie umana din orizontul local ,de aceea aceste elemente vor fi introduse in cadrul tematicii cu caracter general.
In cadrul capitolului „Geografia populatiei „ elementele de geografie umana ale orizontului local pot fi utilizate astfel:
– pentru tema „evolutia numerica a populatiei putem utiliza drept exemplu evolutia numerica a populatiei orasului Vicovu de Sus dintre anii 1774-2008 ,iar datele prezentate pot fi reprezentate grafic astfel:
Fig.2.30.Graficul evolutiei numerice a populatiei 1774-2009
-datele bilantului natural si bilantului privind migratoriu din localitate pot constitui tema unui exercitiu de evaluare dupa modelul :
In anul 2008 numarul total al populatiei orasului Vicovu de Sus a fost de 14724 persoane, iar in acel an s-au nascut un numar de 237 persoane ,iar numarul deceselor a fost de 141 persoane.In 2008 au sosit si s-au stabilit definitiv in oras 92 de persoane si au plecat definitiv 127 persoana.Sa se calculeze: rata natalitatii,rata mortalitatii,bilantul natural,rata imigratiei,rata emigratiei,bilantul migratoriu, bilantul total .Compartati valorile obtinute cu cele de la nivel national.
-densitatea populatiei orasului Vicovu de Sus poate constitui de asemenea subiectul unei probleme ,de exemplu: Calculati densitatea populatiei orasului Vicovu de Sus stiind ca suprafata orasului este de 42,24 km²,iar populatia orasului era in 2008 de 14724 locuitori.Densitatea populatiei poate fi transpusa si pe o reprezentare cartografica,pe o un sablon de harta al localitatii pe care elevii vor reprezenta densitatea populatiei utilizand metoda arealelor ,cu hasuri sau culori .-structura populatiei pe grupe de varsta si sexe este studiata prin realizarea unui grafic de tip piramida varstelor cu ajutorul datelor puse la dispozitie de profesor .analiza piramidei varstelor orasului Vicovu de Sus poate releva tendinta de imbatranire a populatiei din localitate,marimea diferitelor contingente ,preponderenta persoanelor de sex feminin in cadrul grupei de varsta batrana,efectele unor evenimente istorice importante (razboi,revolutie)asupra evolutiei populatiei ,comparatii cu alte modele de piramida a varstelor
-structura profesionala a populatiei poate fi abordata prin discutii cu elevii privind ocupatiile parintilor lor sau ale cunoscutilor .
-structura etnica a orizontului local poate fi analizata de catre elevi pe baza interactiunii dintre acestia si alte grupuri etnice pe care le pot identifica si din punct de vedere al repartitiei geografice,prezenta unor grupuri etnice, cum ar fi de exemplu evreii si germanii ,marturii despre activitatea acestora si identificarea unor urme materiale ale prezentei acestora pe aceste meleaguri(ex.tipul de casa nemteasca,cimitirul catolic de la Gura Putnei),acelasi tip de discutie poate fi abordat si in ceea ce priveste structura confesionala a populatiei din orizontul local,cu teme cum ar fi existenta in orizontul local a doua rituri ortodoxe(vechi si nou),aparitia neoprotestantismului in zona precum si disparitia unor confesiuni (catolica,mozaica) .
Capitolul „Geografia asezarilor”este foarte potrivit pentru discutii si investigatii ale orizontului local.prin intermediul unor fotografii realizate de catre elevi vor fi analizate tipurile de gospodarii din localitate,pornind de la traditionala „casa romaneasca „ in patru ape,cu tinda pana la „casele nemtesti” in doua ape ,trecand la constructiile moderne de astazi.
Structura si textura asezarii va fi analizata de catre elevi cu ajutorul unei harti topografice a localitatii sau prin utilizarea unor fotografii aeriene de ansamblu ale localitatilor din orizontul local,evidentiindu-se structrura rasfirata si liniara a localitatii precum si structura risipita a satelor din Obcini.Planul orasului va fi analizat de catre elevi care vor preciza componentele de baza ale orasului precum analiza elementelor de tip urban si a celor rurale cuprinse in planul orasului.
Fig. 2.31. Textura rasfirata a localitatii Vicovu de Sus.Tip liniar,paralel cu valea Sucevei
Urbanizarea localitatii poate constitui o tema de discutie cu elevii,acestia vor fi impartiti in doua grupe ,una va cauta argumente pentru Vicovu de Sus –asezare rurala,iar cealalta argumente pentru Vicovu de Sus –asezare urbana,dupa cateva minute reprezentatii celor doua grupe vor prezenta pe tabla argumentele si se vor trage concluzii.cea indicata de catre profesor poate fi aceea a unei localitati de tip rur-urban.
Functia orasului va fi analizata prin prezentarea structurii activitatilor economice din oras,care pune in evidenta existenta unei ponderi de peste 20 % a celor trei ramuri de activitate :primar ,secundar si tertiar ceea ce ne duce spre o functie mixta a orasului,de asemenea preponderenta activitatilor agricole si a celor din industria usoara pot determina o incadrare a orasului in categoria oraselor cu functie agro-industriala specifica oraselor mici si mijlocii.
Activitatile economice din orizontul local pot fi integrate in cadrul temelor de geografie economica prin identificarea unor resurse de energie din orizontul local si modul lor de utilizare,a unor resurse naturare de interes national sau local,analiza modului in care aceste resurse sunt generatoare de industrii prelucratoare.
Activitatile economice pot fi studiate dupa un algoritm care cuprinde :caracteristicile fondului funciar,principalele culturi agricole,cresterea animalelor,ramurile si centrele industriale,activitatile de transport si turism .Acest algoritm poate fi realizat la sfarsitul capitolului „Geografie economica” sub forma unui tabel de sinteza.
II.4. INTRAVILAN . ZONELE FUNCȚIONALE. BILANȚUL TERITORIAL
Caracteristici ale zonelor funcționale
În componența intravilanului existent intră localitățile Vicovul de Sus și Bivolărie.
Toate localitățile componente au în intravilan zone de lotizări cu diferite funcțiuni: locuire, agricolă, unități economice, unități de gospodărie publică și echipare edilitară, depozitarea deșeurilor, unități turistice și de agrement, etc.
II.4.1. Zona pentru locuințe și funcțiuni complementare
Fondul de locuințe este constituit din case cu regim de înălțime P și P+1și patru blocuri P+2 în centru.
Zona de locuințe se află amplasată în lungul străzilor, urmând ca în cadrul zonei de locuit să existe unități de deservire curentă (spații comerciale și prestări servicii). Zona de locuințe și funcțiuni complementare reprezintă 60,23% din intravilanul orașului.
Rezultatele studiilor efectuate la Primăria Vicovul de Sus cât și informațiile furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava pentru fondul de locuințe în intervalul 2001 – 2007 sunt prezentate în tabelul care urmează:
Evoluția fondului de locuințe pentru orașul Vicovu de Sus – anii 2001 – 2007:
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Suceava, Fișa localității, 2009
Indicatori privind investiții si construcții
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Suceava, Fișa localității, 2008
Din datele prezentate în cele 2 tabele anterioare, rezultă că, în l Vicovu de Sus, în intervalul 2001 – 2008 numărul de locuințe a înregistrat o evoluție constantă, în 2008 fiind cu 164 de locuințe mai mult decât în anul 2001. De altfel, numărul locuințelor terminate în fiecare an în intervalul 2001 – 2008 are o evoluție oscilatorie, în 2008 fiind finalizate cu 20 locuințe mai mult decât în anul 2002. Prin urmare, datorită creșterii numărului locuințelor a crescut și suprafața medie care revine unei locuințe, după cum se observă în graficul următor:
Fig.2.32.Diagrama evolutiei suprafetelor locuibile din orasul Vicovu de Sus 2001-2008
Dacă se raportează suprafața locuibilă la numărul de locuitori, se observă că valoarea maximă a suprafeței locuibile care revine unei persoane se înregistrează în anul 2008. În intervalul 2001 – 2008 se înregistrează o evoluție pozitivă, crescătoare, a suprafeței locuibile ce revine unui locuitor, cu excepția anului 2002, datorită unei creșteri semnificative a populației. Casele noi se construiesc din fonduri proprii ale populației.
Fig.2.33.Diagrama evolutiei suprafetei locuibile / locuitor 2001-2008
În ceea ce privește materialele folosite la construcția locuințelor, se remarcă două aspecte. Casele vechi erau construite din lemn, de dimensiuni mai reduse, fiind preluată construcția caselor cu 2 camere despărțite de o tindă de la coloniștii germani stabiliți în depresiune la sfârșitul secolului al XVIII – lea. Lângă locuință se construiau anexele constând în grajduri, șoproane, șuri.
Fig.2.34. Locuințe de dată mai recentă acoperite cu șindrilă
Fig.2.35. Locuință veche, din lemn, cu acoperiș „în patru ape” și cerdac
Fig.2.36.Locuință cu acoperiș „în doua ape” (casa nemteasca)
Acțiunea de cooperativizare care a produs o uniformizare a veniturilor, intrarea în vigoare a prevederilor legii sistematizării și utilizarea din ce în ce mai frecventă a cimentului ca material de bază la construcții. Dacă în prima fază casele aveau pereții din lemn, aveau prispă și erau acoperite cu șindrilă, ulterior acoperișurile din tablă înlocuiesc dranița, dispare prispa, ca urmare a utilizării temeliilor de piatră, cărămizile înlocuiesc lemnul la construcția pereților, și se impun din ce în ce mai mult casele etajate, cu spațiu excedentar.
După 1990 este îmbucurător faptul că unele case încep să revină la stilul arhitectonic tradițional și utilizarea lemnului în construcție, chiar dacă, de cele mai multe ori sunt vizate numai nivelurile superioare.
Din punct de vedere al dotărilor edilitare, apreciem că gradul de dotare este inferior. Astfel, alimentarea cu căldură a gospodăriilor și a clădirilor de utilitate publică din orașul Vicovu de Sus se face în prezent cu sobe, folosind combustibil solid. În general, gospodăriile au bucătării de vară, care sunt dotate cu plite cu combustibil solid și cu butelii. O mică parte din gospodării dispun de instalații proprii de furnizare a apei calde (boilere) pentru baie, bucătărie și încălzire a locuinței.
Caracteristici:
– fondul construit este format în cea mai mare parte din case dezvoltate pe parter, P, iar construcțiile din zona centrală și cele mai recente sunt de tip P+1;
– în zona centrală există 4 blocuri P+4;
– schema funcțională este cea tradițională pentru aceste locuri: un hol cu două până la cinci încăperi, cu bucătăria în interior dar și/sau separat într-o anexă;
– materiale de construcție – gama materialelor este diversificată, în cea mai mare parte lemn, cărămidă, ciment, dar și materiale moderne pentru izolare (rigips, vată de sticlă, OSB, panouri de polistiren);
– în perioada 2001 – 2007 numărul de locuințe finalizate a crescut cu 24 de locuințe;
– din punct de vedere al dotărilor edilitare al locuințelor din comună, se poate menționa gradul redus de dotare.
Destinația construcțiilor :
– locuințe 92,0 %
– social – culturale 3,0%
– agrozootehnice și industriale 5,0%
Materiale de construcție:
– lemn 70,0 %
– zidărie, beton 30,0 %
II.4.2.Zona pentru instituții publice și servicii
Zona pentru instituții publice și servicii ocupă 3,47% din teritoriul intravilan al orașului
Vicovu de Sus. Funcțiunile existente în cadrul zonei centrale sunt cele specifice – obiective social culturale: primărie, poștă, instituții de învățământ, dispensar, poliție, instituții de cultură, instituții de cult.
Obiectivele social culturale amplasate în zona centrală a comunei, respectiv în centrul fiecărei localități sunt următoarele:
Primăria
Funcționează în localitatea Vicovu de Sus într-o clădire nouă, parter + 2 etaje, executată din materiale durabile, în stare bună de funcționare. Imobilul este amplasat în zona centrală a localității.
Căminul cultural
Funcționează patru cămine:
Căminul Cultural Est în stare bună de funcționare, nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă, canalizare. Aici se desfășoară serbările școlare ale elevilor.
Căminul Cultural Centru este în stare acceptabilă de funcționare. Nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă și canalizare. În acest cămin cultural se organizează pe lângă serbările școlare și discoteci, baluri, rularea de filme.
Căminul Cultural Laura este în stare necorespunzătoare de funcționare, fiind afectat de uzură în proporție de 50%. Nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă și canalizare. În acest cămin cultural se organizează pe lângă serbările școlare și discoteci, baluri, rularea de filme.
Căminul Cultural Bivolăria este cel mai vechi institut cultural, datând înainte de 1918. Clădirea are o stare fizică necorespunzătoare, fiind afectat de uzură în proporție de 50%.
Bibliotecă orășenească funcțonează în clădirea vechii primării a orașului, punând la dispoziția locuitorilorr orașului 10000 de volume.
Serviciile medicale – Centrul de sănătate medico-social “Ion Nistor”; în cartierul Bivolărie funcționează Școala Specială pentru Copii cu Deficiențe; în zona Centru funcționează o farmacie umană si una veterinară; există și un cabinet veterinar.
Poștă
Orașul Vicovu de Sus este deservit de Compania Națională Poșta Română, Direcția Regională de Poștă Iași, Oficiul Județean de Poștă Suceava – Oficiul Poștal Vicovu de Sus.
Biserici
În orașul Vicovu de Sus există 4 biserici ortodoxe, 1 biserică penticostală, 1 biserică baptistă, 1 capelă ortodoxă.
Bisericile ortodoxe sunt următoarele:
Biserica Ortodoxă „Sfânta Maria” – Vicovu de Sus Centru (1806)
Biserica Ortodoxă „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – Vicovu de Sus Est
Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” – Bivolărie (1861)
Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe” – Laura
Capela Ortodoxă Bivolărie
Unități de învățământ
În prezent, în orașul Vicovu de Sus funcționează următoarele unități de învățământ:
Școala cu clasele I-VIII nr.1 – Est;
Școala cu clasele I-VIII nr.2 – Laura;
Școala cu clasele I-VIII nr.3 – Plai;
Școala cu clasele I-VIII Bivolărie:
Grupul școlar “Ion Nistor”.
În cadrul acestor unități de învățământ funcționează grădinițe cu program normal.
Zona unităților agro-industriale și depozitare
Zona unităților agro-industriale deține 1,16% din teritoriul intravilan al orașului Vicovu de Sus. Aceasta zonă include:
brutării și panificație;
fabrică lactate, brânzeturi;
prelucrarea lemnului;
fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie;
fabricarea îmbrăcăminții;
fabricarea produselor din mase plastice;
fabricarea altor produse din minerale nemetalice;
fabricarea construcțiilor metalice și produselor din metal.
În orașul Vicovu de Sus, activitățile agro-zootehnice se desfășoară în cadrul unor ferme și au ca domeniu de activitate creșterea animalelor. Pe teritoriul comunei există 3 ferme, două de creșterea bovinelor de lapte și una de creșterea păsărilor (creșterea prepelițelor).
Zona de gospodărire comunală
Pe teritoriul orașului Vicovu de Sus există un spațiu de depozitare în zona “Centru Piață”, cu o suprafață de 0,8 ha și un volum de 23200 mc deșeuri depozitate. Acest depozit de deșeuri nu respectă reglementările în domeniu pentru evitarea poluării solului și a apei freatice.
Zona căilor de transport
Zona căilor de transport este formată din:
căile de transport rutiere
Rețeaua căilor de transport rutiere reprezintă 6,17% din teritoriul intravilan al orașului. Teritoriul orașului Vicovu de Sus este străbătut de următoarele drumuri clasate: DN 2E, DN 2H. Fostul drum drum județean DJ 209 G a devenit drum orășenesc.
circulația feroviară este asigurată de linia de cale ferată 515 Dornești – Gura Putnei – Putna – Nisipitu cu 2 stații: stația Vicovu de Sus, aflată la 59 km de stația Suceava Nord și stația Bivolărie, aflată la 62 km de stația Suceava Nord.
Zona de agrement, spațiu verde
Reprezintă 2,28% din teritoriul intravilan al orașului Vicovu de Sus. Este reprezentată de spațiile verzi existente în cele două localități. Astfel, în orașul Vicovu de Sus există spații destinate activităților sportive ce cuprind terenuri de sport amenajate pe lângă școli și stadionul de fotbal, aflat în administrarea Primăriei, ce este lipsit de dotările corespunzătoare.
În orașul Vicovu de Sus există un parc amenajat în fața Primărie, în care se află și Monumentul Eroilor, dotat cu mobilier specific (bănci, lampadare).
Fig.2.37.Parcul din fata Primariei Vicovu de Sus.
Bilanțul teritorial al suprafețelor cuprinse în intravilanul existent
Bilanț teritorial localitatea Vicovu de Sus
Bilanț teritorial localitatea Bivolărie
II.4.3Zone cu riscuri naturale
Conform “Strategiei naționale de prevenire a situațiilor de urgență”, riscurile naturale se referă la evenimente în cadrul cărora parametrii de stare se pot manifesta în limite variabile de la normal către pericol, cauzate de fenomene meteo periculoase: ploi si ninsori abundente, variații de temperatură (îngheț, secetă, caniculă), furtuni și fenomene distructive de origine geologică, respective cutremure, alunecări și prăbușiri de teren.
Factorii care generează sursele de risc natural sunt: formele de relief, rețeaua hidrografică, clima, gradul de acoperire (vegetația), compoziția solului și dispunerea straturilor geologice și gradul de seismicitate, determinat de poziția geografică a țării în raport cu traseul principalelor falii tectonice ale Pământului.
În continuare voi prezenta riscurile naturale ce apar pe suprafața orașului Vicovu de Sus, conform Planurilor de Analiză și Acoperire a Riscurilor pe teritoriul localităților grupate în:
fenomene meteorologice periculoase;
incendii de masă;
fenomene distructive de origine geologică.
Fenomene meteorologice periculoase
a.1. Inundațiile sunt unele dintre cele mai dezastruase fenomene datorate unor factori combinați, atmosferici și hidrici. Acest fenomen are repercusiuni asupra mediului prin pagubele materiale pe care le produce și prin efectul asupra mediului, modificând atât albia minoră, cât și pe cea majoră și relieful regiunii afectate.
Cauzele generale ale producerii inundațiilor pot fi: cauze naturale (apariția inundațiilor se datorează unor factori naturali legați de condițiile climatice care generează cantități mari de precipitații, furtuni, etc.) și cauze antropice (despăduririle de-a lungul timpului au favorizat o scurgere mai puternică a apelor pe versanți și au sporit pericolul de inundare a terenurilor joase de-a lungul râurilor).
Cauzele care pot produce inundații pe teritoriul orașului Vicovu de Sus sunt:
tendința de aridizare a climei în partea central – estică a Europei; un prim factor îl constituie creșterea gradului de torențialitate al precipitațiilor și scurgerii apei;
lipsa lucrărilor de îndiguire, regularizare, corectare a torenților și de combare a eroziuniii solului;
reducerea capacității de transport a albiilor prin colmatare, datorită transportului masiv de aluviuni de pe versanți la precipitații torențiale locale;
blocarea podurilor de acces și podețelor cu rădăcini și resturi lemnoase aduse de torenți;
existența unor împrejurimi anexe gospodărești la limita malurilor torenților;
amplasarea unor locuințe și obiective social-culturale în zone inundabile ale cursurilor de apă.
Suprafața afectată de inundabilitate în orașul Vicovu de Sus, este de 175,89 ha. Probleme în ceea ce privesc inundațiile ridică:
râul Suceava, care afectează zona de centru, dintre oraș și localitatea Bivolărie;
pârâul Laura, care afectează intravilanul în partea de S a orașului, pe o zonă adiacentă drumului DJ 209 G;
pârâul Șicova, care traversează orașul de la NV la SE, afectează numeroase zone ale intravilanului.
Solurile situate în apropirea albiei minore a Sucevei, periodic sunt inundate atunci când au loc apoi cu frecvență și intensitate mare ceea ce face ca râul Suceava să iasă din matcă inundând tot șesul dintre Vicov și Bivolărie, afectând localitatea și solurile din imediata apropiere a cursului de apă.
Inundațiile produse de râul Suceava au loc ca urmare a neamenajării în amonte a unor acumulări cu rol de atenuare a viiturilor, la care se adaugă și faptul că râul nu este regularizat și nici îndiguit.
Cursurile de apă interioare, afluente râului Suceava, au caracter torențial, deoarece panta de scurgere este mare, ele având izvoarele în zonele înalte ale teritoriului ucrainean cunoscut sub numele de Codrii Cosminului. Timpul de scurgere și concentrare ale apei provenite de pe versanți este scurt, iar debitul mare favorizează eroziunea de adâncime.
În vara anului 2008, în luna iulie, datorită căderilor masive de precipitații, orașul Vicovu de Sus a fost inundat. În urma inundațiilor au fost afectate 130 de gospodării, 1600 de hectare de teren arabil, iar 1400 de fântâni au fost colmatate. Digul de pretecție, din beton, de pe râul Suceava a fost distrus. Din cele 3 punți pietonale ce făceau legătura cu Bivolărie, două au fost distruse în totalitate, iar a treia parțial. A fost grav avariat și podul din beton, din zona MHC, pe drumul spre Putna.
În urma inundațiilor, parcul orașului, în care era amenajt un loc de joacă pentru copii și piața agroalimentară au fost distruse aproape în totalitate. Aici a fost adusă de ape o cantitate mare de pietriș și mâl.
Fig.2.38. Foto.Efectele inundatiilor din iulie 2008.
Acestea se pot produce pe întreg teritoriul orașului Vicovu de Sus, de regulă nu sunt previzibile. Despre eventualitatea producerii acestora, Primăria orașului primește de la Inspectoratul județean pentru situații de urgență avertizări de fenomene meteorologice periculoase, în vederea luării măsurilor ce se impun. Însă de multe ori luarea unor măsuri de protecție și intervenție într-o asemenea situație, nu este suficient.
Furtunile pot avea ca urmări: inundații ca urmare a scurgerii de torenți de pe versanți; avarii și explozii; avarii ale locuințelor și anexelor gospodărești, ale rețelelor de alimentare cu energie electrică, apă, etc.; incendii; distrugerea culturilor agricole; pierderi de animale:
Înzăpezirile sunt fenomene sezoniere, produse de căderi masive de precipitații sub formă de zăpadă, fiind accentuate de condițiile meteorologice în care se produc. Efectele imediate sunt: blocarea căilor de transport; întreruperea alimentării cu energie electrică, apă, etc.; afectarea unor activități sociale și prăbușiri de planșee și acoperișuri.
Incendii de pădure
Posibilitatea producerii acestora este relativ mică, cauzele limitându-se la focul deschis lăsat nesupravegheat, precum și la seceta îndelungată însoțită de caniculă, precum și datorită fenomenelor orajoase.
Fenomene distructive de origine geologică
c.1. Cutremure
Din punct de vedere seismic, teritoriul studiat se află în zona de influență a cutremurelor de tip moldavic, cu hipocentrul în zona Vrancea, la adâncimi de 90 – 150km și se încadrează conform Codului de proiectare seismic indicative P 100-1/2006 (“Reglementări tehnice, Cod de proiectare seismic – Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri”) în zone de hazard seismic cu o valoare a accelarației orizontale a terenului ag = 0,16 g, și o perioadă de colț TC = 0,7 sec.
În cazul producerii unui seism mai mare de 6 grade pe scare Richter în zona Vrancea, este afectată și zona orașului Vicocu de Sus, existând pericolul unor avarii ale locuințelor cu vechime mai mare și construite din chirpici sau alte materiale de rezistență mai slabă.
c.2. Zone afectate de alunecări de teren/eroziuni
Alunecările de tren sunt determinate în principal de alcătuirea petrografică formată din: luturi, marne argiloase, nisipuri, favotizate de existența stratelor acvifere de mică adâncime în care apar izvoare de pantă, defrișări, variații de temperatură, modificări aduse prin tasări, etc. Solurile din cadrul alunecărilor de teren se prezintă sub formă de complexe datorită microreliefului foarte variat (în valuri sau movile).
Procesele de alunecare sunt însoțite și de fenomene de eroziune de suprafață și liniară, care se accentuează în perioadele ploioase.
Eroziunea de suprafață are drept consecință spălarea părții superioare a solului, până la crearea de mici șanțuri de șiroire. Acest tip de eroziune determină ca solurile să devină mai sărace în elemente nutritive.
Eroziune liniară (de adâncime) – în acest context, ogașele apar ca cele mai simple forme ale eroziunii liniare, pe versanți cu înclinări de peste 5o. Pe versanții cu înclinări mai mari de 10o eroziunea liniară duce la ravenări, formarea de râpi torențiale.
Cursurile de apă interioare, afluente ale râului Suceava au caracter torențial, deorece panta de scurgere este mare, ele având izvoarele în zonele înalte ale teritoriului ucrainean cunoscut sub numele de Codrii Cosminuluiu. Timpul de scurgere și concentrare ale apei provenite de pe versanți este scurt, iar debitul mare favorizează eroziunea de adâncime.
Fenomenul de alunecare se întâlnește la contactul luncă-deal, spre limita de S a orașului, dar și în zona mai înaltă. Alunecările sunt stabilizate sau semistabilizate și sunt utilizate preponderant ca pășuni și fânețe.
Suprafața afectată de alunecări de teren care au loc în orașul Vicovu de Sus este de 67,01 ha: în valuri 61,39 ha și movile 5,62 ha.
II.5. Aspecte metodice.Metode de predare-învățare și evaluare utilizate în activitatea didactică
Metoda poate fi considerată un model de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de profesor și elev și care conduc în mod planificat și eficace la realizarea scopurilor propuse.
Metodele sunt căile prin care elevii învață asistați de către profesori și pot fi clasificate astfel: – după obiectivele operaționale și conținutul învățării:
– metode informaționale
– metode formative
– după sfera de aplicabilitate:
– metode generale
– metode particulare sau special
– după modalitatea de prezentare a cunoștințelor:
– metode verbale
– metode intuitive
– după gradul de angajare a elevilor în lecție:
– metode active
– metode pasive
– după scopul urmărit:
– de transmitere de cunoștințe noi
– de fixare și consolidare
– de formare a deprinderilor
– de verificare și aprecie
– după forma de organizare a muncii:
– metode individuale
– metode de muncă pe grupe
– metode de muncă colectivă
– din punct de vedere istoric:
– metode tradiționale, clasice
– metode moderne
– alte clasificări:
– metode de însușire a valorilor culturii
– metode de explorare organizată a realității
– metode bazate pe activitatea practică
– metode de instruire programată
Din punctul nostru de vedere cele mai des folosite metode în predarea istoriei locale ar fi: expunerea, conversația, demonstrația, învățarea prin descoperire. Mai pot fi folosite comparația, problematizarea și modelarea.
Orice curs opțional trebuie să înceapă cu o expunere, o prezentare a temelor cursului și bineînțeles a principalelor obiective ale cursului respectiv, pentru ca pe parcursul anului școlar prin variantele expunerii și anume povestirea, explicația și prelegerea să se prezinte conținutul cursului.
a) Metodele tradiționale utilizate în activitatea didactică
Povestirea
Este o formă de expunere, cu caracter plastic ,intuitiv,concret,evocator si emotional,care poate fi folosita pentru a prezenta fapte geografice din mediul local sau indepartat, în mod captivant, cu rezonanțe afective, fără însă să ne abatem de la prezentarea adevărului istoric. Această metodă poate fi folosită cu succes la clasele gimnaziale datorită trăsăturilor specifice acestei vârste și anume gândire concretă, imaginație fantastică și intensitatea trăirilor afective.Pentru confirmarea povestirii profesorul poate recurge la material ilustrativ(desene geografice,proiectii,imagini,documente,date).Poate fi utilizata la predarea geografiei orizontului local pentru a surprinde reactiile si trairile elevilor din timpul inundatiilor din anii 2008 si 2010,cerandu-li-se sa povesteasca intamplari traite in timpul inundatiilor ,dupa care se pot esentializa de catre profesor momentele pricipale folosind un limbaj geografic corespunzator.
Explicația
Este o variantă a expunerii și constă în argumentarea științifică a faptelor relatate punând accent pe evidențierea cauzelor care determină evenimentul, a modului de desfășurare, a urmărilor, a relațiilor cu alte fapte și evenimente geografice. Această metodă este folosită în special la clasele mari deoarece ea se adresează gândirii elevilor și nu afectivității lor. O putem folosi și la predarea geografiei orizontului local la gimnaziu pentru a explica cauzele colonizărilor din secolul XVIII și începutul secolului XIX în Bucovina si in orizontul local,prezentand cateva dintre domeniile de activitate ale imigrantilor.
-explicatia deductiva urmeaza calea de la general la particular,profesorul enunta legea ,de exemplu legea zonalitatii verticale dupa care elevii identifica etajele de vegetatie din orizontul local.
-explicatia inductiva porneste de la cazuri particulare la cele generale.de exemplu analiza reliefului orizontului local,urmat de generalizarea tipurilor si formelor de relief la nivelul Depresiunii Radauti .
-explicatia analogica pornind de la asemanarea dintre doua obiecte,de exemplu compararea reliefului fluvial al localitatilor Vicovu de Sus si Straja.
Prelegerea
Reprezintă o expunere neîntreruptă, bine organizată și sistematizată a unei teme fiind folosită la liceu sau în învățământul superior. Conținutul prelegerii se caracterizează prin arta de a prezenta logic ideile, prin măiestria de a formula ipoteze, teorii, și analiza critică a acestora, prin capacitatea de selectare riguroasă și de sistematizare a unui bogat material, printr-o vorbire aleasă, caldă, expresivă și convingătoare, capabilă să capteze auditoriul făcându-l părtaș la stabilirea la adevărului istoric. Expunerea sistematică a cunoștințelor nu va fi unica metodă folosită în predarea istoriei locale, chiar dacă este cea mai avantajoasă metodă de transmitere a unui volum mare de informații într-un timp scurt. S-a constatat că dacă se folosește doar expunerea ,,…elevii vor reține de la 1/10 până la 1/6 din prelegere, iar dacă vor fi utilizate tehnicile audio-vizuale, vor reține până la ½ din ceea ce se expune”.
Conversația
Metoda expunerii poate fi îmbinată cu succes cu metoda conversației caracterizată de întrebările adresate de către profesor și răspunsurile oferite de către elevi. În funcție de obiectivele operaționale și cele de referință conversația poate fi:
– conversația introductivă, având rolul de a pregăti demersul lecției
– conversația euristică pentru dobândirea de noi cunoștințe
– conversația de aprofundare, cu rolul de aprofundare și sistematizare a cunoștințelor
– conversația de verificare, cu rolul de a evalua performanțele elevilor
Dintre tipurile de conversație, cel mai des folosită este conversația euristică cu scopul dobândirii unor cunoștințe noi de către elevi în mod conștient și pe baza valorificării cunoștințelor anterioare. De exemplu la tema :Vicovu de Sus în epoca modernă și contemporană, elevii vor fi învățați să alcătuiască un chestionar cu întrebări directe, pe care să îl aplice ulterior părinților și bunicilor privind experiența lor în perioada comunistă.
Un curs de geografie locală ar trebui să se bazeze foarte mult pe conversația profesor – elev, dar și elev – elev, deoarece este o metodă bună prin care se pot clarifica anumite aspecte controversate din istori si geografia locală . Prin această metodă va fi activată întreaga clasă, deoarece profesorul va încerca să-și stimuleze toți elevii prin întrebări. Aceste întrebări îi vor determina pe elevi să caute răspunsuri în discuțiile cu părinții ca martori ai regimului comunist din România.
Problematizarea
Este o metodă de tip euristic care dezvoltă creativitatea elevilor, stimulează gândirea, deoarece elevul este pus în fața unor probleme. Această metodă este mai greu de folosit la gimnaziu, mai ales dacă nivelul clasei este scăzut. Cu toate acestea nu trebuie uitați elevii care se ridică peste nivelul clasei cărora li se pot pune întrebări-problemă,spre exemplu:
-de ce bate vantul in orizontul local predominant de la vest?
-de ce viscolul e mai puernic in zona orasului Radauti decat la Vicov?
-de ce reteaua de cai de comunicatii a orasului e paralela cu raul Suceava?
Probleme:
-calculati densitatea populatiei orasului Vicovu de Sus ,stiind ca suprafata sa e de 42.42 km si numarul de locuitori este de 14724 locuitori.
-calculati ponderea populatiei orasului Vicovu de Sus in totalul populatiei judetului Suceava stiind ca populatia orasului este de 14724 locuitori,iar populatia judetului Suceava este de 688435 locuitori.
Situatii problema:
-cum va explicati existenta constructiilor de inspiratie germana,vezi termenul “casa nemteasca” la Vicovu de Sus.
Demonstrația
A apărut ca reacție la folosirea excesivă a expunerii. Orice demonstrație conține trei componente:
– prezentarea ideii
– fundamentul demonstrației
– procedeul prin care demonstrăm
Demonstrația se poate realiza prin mai multe mijloace și anume:
a)Demonstratii obiectuale se poate utiliza la tema Geologia orizontului local,prin utilizarea argilei ,nisipului,pietrisului din orizontul local si experimentarea filtrarii apei prin pietris sau impermeabilitatea argilei.
b)Demonstratii figurale vizeaza in primul rand desenele geograficeefectuate pe tabla,un exemplu ar putea fi scema pentru elementele unei vai,prezentata in cadrul emei Relieful orizontului local.
Fig.2.39.Schita elementelor unei vai.
Învățarea prin descoperire
Este o metodă des întâlnită în predarea istoriei locale deoarece se bazează pe investigația proprie a elevilor. Se poate realiza individual sau pe grupe, punându-se accent pe cooperarea elevilor. Elevii sunt îndrumați să observe, să cerceteze, să aprecieze și să analizeze.
Elevii pot primi spre analiză un document cu referințe la istoria locală și anume documentul care atestă documentar localitatea Jicovul de Sus, cerându-li-se precizarea unor aspecte pornind de la cunoștințele dobândite în orele anterioare. Se poate transforma într-o activitate pe grupe, în care fiecare grupă, într-un timp limitat are de rezolvat o sarcină, iar la final fiecare grupă își prezintă concluziile. După prezentarea rezultatelor cercetării fiecărei grupe, cu ajutorul profesorului, elevii vor reuși să-și creioneze principalele idei ale lecției.
Comparația
Poate fi cu ușurință folosită pentru a demonstra similaritatea evenimentelor locale cu cele de la nivel național. Prin această metodă elevii vor explica trecutul prin găsirea asemănărilor și deosebirilor dintre diferite elemente si procese geografice.
Există două tipuri de comparație și anume: concomitentă și succesivă. Prin comparația concomitentă elevii pot compara elemente sau procese geografice care s-au produs în aceeași perioadă, atât la nivel local cât și general.Spre exemplu elevii vor compara efectele inundatiilor din 2010 la nivel local cu cele din intreg judetul Suceava.
Comparația succesivă, presupune compararea etapelor aceluiași proces geografic sau a evenimentelor de același fel care s-au petrecut la date diferite pe scara timpului istoric. Elevilor li se poate cere să compare numărul de locuitori ai localitatii în diferite perioade în care s-au realizat recensăminte: 1774, 1869, 1912, 2002.
Modelarea
Este o metodă de cunoaștere a geografiei prin intermediul unor modele materiale sau ideale asemănătoare cu cele reale, în care gândirea elevului este condusă spre descoperirea adevărului prin intermediul raționamentului analogic. Pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor geografice , profesorul poate interveni cu modele figurate de genul fotografiilor, planșelor, desenelor și schițelor de pe tablă, dar și prin grafice sau statistici. Modelarea se poate realiza și prin intermediul reprezentărilor cartografice, cerându-li-se elevilor să amplaseze pe harta mută diferite obiective istorice și culturale din județul Suceava.
Deși metoda se pretează mai mult geografiei, modelarea se poate utiliza sub forma unor diagrame de tip liniar pentru a exemplifica creșterea demografică dintr-o țară, iar în cazul nostru al unei localități, diagrame de comparație, diagrame în benzi sau sub forma cercului structural unde valorile numerice sunt împărțite în sectoare.
Exemplificăm în cele ce urmează prin utilizarea modelării prin diagrame de tip liniar pentru evoluția demografică a populației localitatii Vicovu de Sus intre anii 1990 si 2009:
Fig.2.40.Dinamica populatiei orasului Vicovu de Sus 1990-2008.
Utilizarea diagramelor de comparatie se poate face utilizand de exemplu graficul piramida varstelor:
Fig.2.42.structura etnica a populatiei orasului Vicovu de Sus 2002
Utilizarea cercului structural se poate face la tema :Structura etnica a populatiei:
Eseul
Reprezintă o lucrare de factură literară în care elevul tratează un anumit subiect. Prin intermediul eseului elevii ar putea să-și prezinte propriile păreri legate de o anumită temă, având la bază o cercetare a diferitelor surse.
Pornind de la informațiile obținute de la părinți și bunici, elevii pot să prezinte imaginea unei familii de la începutul secolului XX, sau familia rurală în timpul regimului comunist.
b)Aplicații ale tehnicilor moderne de predare și transmiterea cunoștințelor la cursul de geografie a orizontului local și la disciplinele înrudite
În continuare vom prezenta modalități prin care metodele activ-participative se pot folosi în cursul de geografie a orizontului local locală, prezentând inițial câteva caracteristici ale metodelor și apoi exemplele concrete pe curs.
Pentru folosirea acestor metode este necesar ca elevii să fie împărțiți în grupuri mici în care membrii unui grup colaborează pentru realizarea aceleași teme sau membrii grupului au sarcini diferite în cadrul grupului sau elevii sunt puși să lucreze individual.
Tehnicile activ – participative care vor fi prezentate și exemplificate sunt preluate dintr-o cunoscută lucrare a Mariei Eliza Dulamă.
Brainstormingul
Reprezintă un asalt de idei, o stare de intensă activitate imaginativă, fără judecăți critice. Tehnica poate fi folosită frontal, în condițiile în care se anunță tema sau noțiunea și fiecare elev poate să-și spună prima părere pe care o are despre tema respectivă. Dacă metoda este folosită în grupuri trebuie să se respecte următoarele condiții:
– prezentarea prealabilă a temei discutate
– gruparea elevilor în funcție de relațiile personale pentru evitarea tensiunilor la nivelul grupurilor.
Metoda are mai multe etape pe care le vom prezenta succint.
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Fiecare elev trebuie să spună ce înțelege prin noțiunea familie. Un elev poate veni cu mai multe idei, legate de nume de familii vicovene, porecle, ramificații familiale, etc . Noțiunea familie este trecută pe tablă, în centru, din ea ramificându-se ideile pe care le-au precizat elevii.
b. Comunicarea regulilor
Profesorul trebuie să le reamintească elevilor faptul că, fiecare are dreptul la o idee personală și nu se va interveni pentru a se critica ideea colegului, nu există răspunsuri greșite sau absurde.
c. Emisia și înregistrarea ideilor
Fiecare elev este provocat să scrie în caiet ideile care i se par mai sugestive legate de familia sa sau o familie apropiată lui.
d. Activitatea frontală de prezentare a ideilor
Fiecare elev sau cei numiți de profesor, poate să-și prezinte ideile legate de familie care i s-au părut lui mai sugestive.
e. Evaluarea ideilor produse prin Braimstorming
După prezentarea ideilor elevii pot să decidă care sunt cele mai sugestive și să aducă argumente pro sau contra. În această fază este permisă critica, dar numai dacă ai un contraargument solid. În final elevii ajutați de profesori ordonează ideile legate de familie după importanța stabilită de comun acord. Este foarte avantajoasă această tehnică dar folosită frontal și nu în grup deoarece permite fiecărui elev să își spună părerea legată de o anumită problemă.
Gândiți – lucrați în perechi – comunicați
Această tehnică implică un moment individual în care se caută răspunsuri la o problemă, urmată de un moment de confruntare cu ideile partenerului, iar apoi comunicarea rezultatelor discuțiilor dintre parteneri. Tehnica are la fel mai multe etape.
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Timp de două minute scrieți fiecare ce înțelegeți prn faptul ca in urma cu 6 ani comuna Vicovu de Sus a fost declarata oras,identificati trei avantaje si trei dezavantaje ale acestui fapt.
b. Activitatea individuală
Elevii își trec în caiete propriile idei.
c. Activitatea în perechi
Timp de cinci minute citiți ideile colegului de bancă, discutați-le și formulați ideile cu care sunteți de acord amândoi.
d. Activitatea frontală
Fiecărei perechi i se cere să-și prezinte ideile sau doar anumitor perechi a căror idei vor fi trecute pe tablă. La final, elevii împreună cu profesorul vor răspunde corect la întrebarea pusă.
Prin această tehnică elevii sunt învățați să comunice între ei și la nivelul lor, fiind mai ușor să comunice cu colegul de bancă decât să comunice cu profesorul în fața întregii clase. Faptul că perechea îi confirmă ideile face să crească încrederea în sine și elevului nu îi este teamă să-și exprime public opinia sau răspunsul asupra căruia a reflectat.
Graffiti
Este un organizator grafic al informațiilor care este folosit în activitatea pe grupe. Are mai multe etape:
a. Comunicarea sarcinii de lucru: Fiecare grup a primit câte o foaie în centru căreia este trecută noțiunea Relieful orizontului local. Toți membrii grupului trebuie să scrie simultan cel puțin o idee despre această noțiune trasând linii de la cercul central.
b. Schimbarea foilor între grupuri: Foaia este trecută unui alt grup care este obligat să scrie ideile legate de noțiune, dar fără a citi ce au scris membrii grupului anterior.
c. Completarea foii cu ideile celui de al treilea sau al patrulea grup
d. Returnarea foilor către grupurile inițiale
e. Analizarea și sintetizarea ideilor între grupuri
Fiecare grup citește și discută ideile care au fost scrise iar apoi va trece o concluzie pe foaie.
f. Afișarea posterelor și prezentarea lor
Reprezentantul grupului prezintă ideile care sunt scrise pe foaie și concluzia la care au ajuns motivând-o. Tehnica este valoroasă deoarece fiecare membru al grupului contribuie cu idei la tema cerută, fără ca în momentul ,,producției de idei” să se facă evaluarea acestora.
Copacul ideilor
Este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. Din acest dreptunghi se ramifică spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate.
Copacul ideilor poate fi completat individual sau în perechi, în grupe sau frontal, membrii grupului având posibilitatea de a vedea ce au scris ceilalți membrii. Pornind de la termenul numele orasului scrieți cât mai multe idei referitoare la această noțiune. Elevii individual sau în grup vor trece propriile idei care apoi vor fi prezentate de către reprezentantul grupului în fața clasei, din ideile grupurilor putându-se realiza pe tablă de către profesor un nou copac al ideilor.
Ghidul de studiu
Îi ajută pe elevi în studierea unui text prin neimplicarea profesorului, având de răspuns la o serie de întrebări. Se lucrează individual în mai multe etape:
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Elevilor li se pune la dispoziție Hrisovul voievozilor Stefan si Ilies penntru boierul Stan Babici.Elevii trebuie să răspundă unui număr de patru cerințe:
-Cine, unde și când a fost redactată documentul?
-Cui îi este adresat documentul?
-Identificați în cadrul textului motivul redactării acestei scrisori.
-Valorificați textul în cadrul unui nou text compus de voi!
b. Activitatea individuală
Fiecare elev va rezolva sarcinile de lucru respectând cererile.
c. Activitatea frontală
Profesorul citește pe rând fiecare întrebare și solicită răspunsuri din partea elevilor.
Schemele logice
Sunt reprezentări concise ale informațiilor ordonate grafic după criterii logice. Acestea sunt elaborate inițial de către profesor pe tablă pentru a-i ajuta pe elevi să-și sistematizeze cunoștințele dar și pentru a-i determina să învețe logic și să reușească să facă o schemă asemănătoare unei viitoare lecții.
– natalitate
– mortalitate
– epidemii
– condiții sociale
– bătânețe
Familia – căsătorii – vărstă
– localitate
– lună
– spor natural – pozitiv
– negativ
Eseul cu răspuns restrâns
Poate fi structurat și dimensionat conform cerințelor enunțului. Reflectă organizarea și integrarea ideilor legate de subiectul abordat, interpretarea și aplicarea datelor. Se realizează individual și în mai multe etape.
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Explicați într-un mini eseu de maxim o pagina următoarea afirmație: „Familia a fost dintotdeauna nucleul societății.” urmărind următoarele idei:
– rolul familiei într-o comunitate
– importanța căsătoriei în realizarea familiei
– evoluția sporului natural și implicațiile acestuia
Interviul în trei etape
Este o tehnică de învățare prin cooperare, în care partenerii se intervievează reciproc asupra unui anumit conținut de idei. Se realizează în special în grupuri de doi, între colegii de bancă, având următoarele etape:
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Vă veți intervieva colegului de bancă despre consecințele celui de-al doilea război mondial asupra localității Vicovu de Sus.
b. Primul interviu în grup
Fiecare elev formulează mai multe întrebări despre subiect, își notează răspunsurile și apoi îl intervievează pe colegul său.
c. Al doilea interviu în grup
Acum se schimbă rolurile, notându-se răspunsurile celui intervievat.
d. Activitate individuală pentru rezumarea răspunsurilor.
Timp de două minute rezumați răspunsurile celui intervievat.
e. Prezentarea interviului și a răspunsurilor
În acest caz sunt selectate doar câteva grupuri să-și prezinte munca, urmărind să se tragă concluziile împreună cu profesorul.
Cubul
Este o tehnică prin care un subiect este studiat și prezentat din mai multe perspective. Se realizează un cub din hârtie, pe fiecare față a cubului este scrisă câte una din următoarele instrucțiuni: Descrie!, Compară!, Asociază!, Aplică!, Argumentează!. Tehnica se aplică individual, apoi se lucrează în perechi și frontal.
Etape:
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Fiecare elev are un cub. Timp de trei minute completați în caiete ce se cere pe fiecare față a cubului. Subiectul este ,,Hazarduri naturale si antropice in orizontul local”
Descrie = Principalele categorii de hazarduri.
Compară = Unde ați mai văzut astfel de fenomene?
Asociază =Grupati pe categorii principalele hazarduri?
Analizează = Care sunt principalele caracteristici?
Aplică = Plasează pe harta orasului aceste situatii.
Argumentează = Argumentează efectele negative si posibilitati de prevenire ale hazardurilor!.
b. Activitate individuală
Fiecare elev răspunde la cele șase întrebări de pe fețele cubului.
c. Activitatea în perechi
Colegii de bancă își citesc unii celuilalt răspunsurile la cele șase întrebări discutându-le și argumentându-le.
d. Activitate frontală
Pe tabla împărțită în șase, la fel ca și fețele cubului reprezentanți din fiecare grupă vor trece răspunsurile corespunzătoare feței cubului și întrebării respective, clasa putând aduce completări.
Eseul de cinci minute
Este utilizat la finalul lecției, având scopul de a aduna opiniile elevilor referitoare la subiectul lecției. Este de fapt un feed-back oferit de elevi profesorului, având următoarele etape:
a. Comunicarea sarcinii de lucru
Timp de cinci minute scrieți pe foaie:
1. Un aspect important pe care l-ați învățat ora aceasta despre orasul Vicovu de Sus.
2. O întrebare pe care o mai aveți despre acest subiect.
3. O sugestie, un comentariu despre activitatea de astăzi.
b. Activitate individuală
După ce răspunde la întrebări, fiecare elev predă eseul profesorului. Acestea sunt folosite de profesor pentru a proiecta lecția următoare, pentru a identifica problemele cu care se confruntă elevii referitor la subiectul abordat sau aspectele care i-au impresionat mai mult în activitatea respectivă. Ora următoare profesorul răspunde la unele dintre întrebările puse de elevi.
Considerăm că aceste tehnici activ participative ne pot ajuta în procesul de predare-învățare al cursului de istorie locală.
Tehnica mozaicului.
Tehnica mozaicului vizează învățarea prin cooperare în grup a unor conținuturi pornindu-se de la premisa că cea mai eficientă învățare se realizează atunci când cel care trebuie să învețe , îi învață și pe alții.
Clasa: a IX a
Disciplina: Geografia orizontului local :orasul Vicovu de Sus si imprejurimi
Tema : Relieful orizontului local.
Etapele:
a) Constituirea grupurilor cooperative. Activitatea va fi organizată pe grupuri de câte patru elevi. În acest scop elevii vor fi solicitați să numere până la 4, apoi să se grupeze în funcție de numărul corespunzător.
Textul lecției va fi împărțit în patru părți:
Relieful structural;
Relieful acumulativ și antropic;
Relieful sculptural;
Rolul reliefului în popularea zonei.
Elevii cu numărul 1 vor primi prima parte (Relieful structural ), cei cu numărul 2 partea a doua ( Relieful structural ), cei cu numărul 3 partea a treia ( Relieful sculptural ) și cei cu numărul 4 partea a patra (Rolul reliefului în popularea zonei ).
b) Activitatea în grupurile de experți . Toți elevii cu același număr vor forma grupuri noi („grupuri de experți”) în care vor studia împreună textul , vor clarifica toate aspectele , vor extrage ideile esențiale și vor gândi modalități eficiente de predare a conținutului esențial și modalități de a verifica înțelegerea acestuia de către colegii din grupul cooperativ. Fiecare elev va deveni expert în subiectul discutat în grupul de experți. Fiecare expert va fi responsabil de predarea acelui fragment de conținut celorlalți membri ai grupului cooperativ. Elevii vor avea la dispoziție pentru activitatea în grupurile de experți . Dacă grupurile de experți se împotmolesc sau întâmpină vreo dificultate, este datoria profesorului să intervină pentru a asigura înțelegerea corectă a subiectului.
c) Activitatea în grupurile cooperative . Fiecare elev revine în grupul cooperativ din care provine și prezintă celorlalți colegi conținutul studiat. Fiecare elev poate adresa întrebări expertului iar acesta va clarifica aspectul abordat. Expertul adresează întrebări colegilor pentru a se asigura că textul a fost înțeles și învățat. Dacă mai există nelămuriri, elevii vor adresa întregului grup de experți iar dacă mai rămân probleme , atunci intervine profesorul care poate da explicații detaliate sau doar informații – suport pe baza cărora elevii pot reflecta acasă. Obiectivul grupului este ca toți membrii să învețe tot materialul prezentat, grupurile fiind responsabile de aceasta.
d) Evaluarea individuală a elevilor – se poate face prin întrebări care să necesite răspunsuri orale, prin teste, printr-o prezentare a materialului predat de către colegi, prin desenarea individuală a unor scheme sau hărți schematice.
Pentru a se asigura că informația este transmisă corect, că toate aspectele au fost clarificate prin întrebări și răspunsuri, pentru ca activitatea să decurgă fără dificultăți în grupurile de experți și cele cooperative, profesorul trebuie să monitorizeze permanent activitatea elevilor.
Pentru ca elevii să învețe fără dificultăți , textele propuse nu vor avea un grad mare de dificultate pentru a nu necesita multe lămuriri din partea profesorului. Deoarece această tehnică necesită mari resurse de timp , pentru a fi suficientă doar ora alocată lecției , resursele de timp se repartizează cu economie pentru fiecare etapă , se monitorizează cu atenție activitatea și se aleg texte scurte .
Utilizarea „mozaicului” în lecție are multe avantaje pentru elevi:
Elevii sunt obligați să descifreze singuri mesajele existente în text , să le organizeze într-o formă accesibilă colegilor și să le prezinte acestora;
Elevii constată adevărul aserțiunii „cel mai bine învăț atunci când îl învăț pe altul”.
Prin dialogul dintre elevi dispare teama de a formula întrebări și de a răspunde la întrebări. Chiar dacă unele răspunsuri sunt greșite , faptul că nu toți colegii ascultă scade din anxietatea elevilor timizi care încep să dobândească încredere în sine și curaj;
Învățarea devine mai eficientă prin elaborarea de întrebări și răspunsuri : „Învăț mai bine când am un mentor exigent care mă întreabă dar îmi și răspunde la întrebări”;
Se dezvoltă personalitatea elevilor prin asumarea responsabilității individuale dar și a celei de grup.
Elevii învață să colaboreze pentru ca toți membrii grupului să reușească să învețe și să realizeze obiectivele propuse de profesor.
III. 5. 2. Modelul „Știu – Vreau să știu – Am învățat”
Modelul de structurare a lecției „Știu – Vreau să știu – Am învățat” (Know – want to know – Learned sau K – W – L), creat de Donna Ogle (1986) cu scopul lecturării textelor expozitive, poate fi utilizat eficient la lecțiile de geografie și de opțional (Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi). Semnificația inițialelor K – W – L este explicitată prin întrebările:
Ce știu ?
Ce vreau să știu ?
Ce am învățat ?
Clasa: a VIII a
Disciplina: Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi
Tema : Structura etnică a populației orasului Vicovu de Sus.
Acest model este structurat în cinci etape în care se evidențiază clar situația de plecare (ceea ce știau elevii), aspectele pe care doresc să le cunoască în timpul activității ( consemnate în rubrica „Vreau să știu” ) și ceea ce au dobândit prin procesul de învățare (idei consemnate în rubrica „Am învățat” ).
Transpunerea modelului în lecție presupune parcurgerea celor 5 pași:
a) Prima etapă – centrată pe întrebarea Ce știu despre subiect ? se suprapune momentului relativ formal de actualizare a cunoștințelor anterioare („idei- ancoră”) din lecția tradițională sau etapei de verificare a cunoștințelor anterioare. Această etapă obligatorie este importantă pentru că sunt aduse la „suprafață” cunoștințe și deprinderi învățate la școală și în afara ei, ceea ce permite ca noile conținuturi să fie relaționate pe fundamentul celor vechi , cunoscute, familiare elevilor.
Exemplu:
Comunicarea sarcinii de lucru: – Scrieți timp de 1 minut o listă cu ideile pe care le aveți despre structura etnică a populației orasului Vicovu de Sus.
Activitate individuală
Activitate frontală pentru completarea rubricii Știu: Se elaborează tabelul pe tablă și în caiete . Se împarte tabla (pagina goală a caietului) în trei coloane, conform modelului:
Ideile scrise de elevi în caiete ca răspuns la întrebarea : – Ce știți despre structura etnică a orasului Vicovu de Sus ? vor fi inserate în tabel la rubrica Știu , dar este foarte important ca întregul grup să fie de acord cu ideile scrise.
După scrierea cunoștințelor despre subiect în tabel, se poate trage o linie orizontală și se face o categorizare a acestora
b) A doua etapă centrată pe întrebarea Ce vreau să știu ? presupune realizarea unei serii de întrebări prin care subiectul este înscris în sfera de interes a elevilor. Listarea întrebărilor se poate face prin mai multe proceduri
Exemplu :
Activitate în perechi . Fiecare pereche va scrie timp de un minut ce anume dorește să afle despre structura etnică a populației orasului Vicovu de Sus, cunoștințele despre care are îndoieli sau pe care dorește să le lămurească.
Activitate frontală. Se va lua de la fiecare pereche câte o întrebare despre structura etnică a populației orasului Vicovu de Sus și se va scrie pe tablă pe scurt la rubrica Vreau să știu . Este posibil ca analizând ce scriu elevii la această rubrică să se constate că nu au prea multe idei despre ce ar vrea să știe și acest fapt nu stimulează interesul pentru studiul structurii etnice. Pentru motivarea elevilor și cu scopul orientării atenției spre conținutul propus, după câteva dorințe exprimate de elevi, profesorul poate adăuga unele întrebări sau aspecte pe care „dorește” să le cunoască. În aplicarea acestui „truc” profesorul trebuie să încerce să anticipeze o formulare incitantă a subiectelor propuse. Ar fi interesant ca profesorul să prezinte verbal situații – problemă referitoare la subiectul propus și să înscrie în rubrică doar întrebarea.
Exemplu:
Conform recensămintelor populației din 1956, 1977 și 2002, populația de etnie rroma a crescut continuu . Cum explicați acest aspect ?
Sub pretextul că profesorul ar dori să știe anumite lucruri ar fi plictisitor să se completeze la rubrica Vreau să știu subiecte formulate anost ca : Structura etnică la recensământul din 1992, Evoluția numărului de etnici rromi de-a lungul timpului . Modelul permite ca profesorul să propună elevilor întrebări deschise la care nu găsesc răspunsul explicit, însă îl pot deduce singuri.
Exemplu:
Numărul germanilor a scăzut brusc în timpul primului război mondial . Cum explicați acest lucru ?
În completarea rubricii Vreau să știu elevii trebuie să fie asigurați că nu sunt obligați să formuleze întrebări cu conținut strict geografic despre structura etnică și în acest caz este posibil ca elevii să fie interesați să afle și alte aspecte ca: obiceiuri, tradiții, particularități lingvistice sau aspecte de natură confesională specifice diferitelor etnii întâlnite în zonă. Unele dintre aceste întrebări pot rămâne fără răspuns în timpul scurt al unei singure ore de curs dar profesorul trebuie să asculte ce anume îi interesează pe elevi , fiind un câștig faptul că scot la suprafață frământările lor și le exprimă public , profesorul are posibilitatea să observe dacă elevii gândesc profund asupra problemelor.
Există și alte procedee de completare a acestei rubrici. Prin modul de în care conduce discuția cu elevii , profesorul poate corela fiecare cunoștință anterioară cu câte o întrebare din rubrica Vreau să știu.
c) A treia etapă – începutul învățării – cuprinde confruntarea elevilor cu noile cunoștințe în diferite forme (texte, materiale grafice sau fotografice) , căutarea răspunsurilor la întrebările listate, înțelegerea noilor informații prin prisma cunoștințelor anterioare și construire unor sensuri noi . Pentru ca elevii să își mențină interesul, sunt preferabile textele cu un limbaj mai plastic, mai incitant, cu elemente noi care să emoționeze și să stimuleze curiozitatea. Textele oferite de profesor ar trebui să „spargă” tiparele de rigiditate pe care le au în general textele din manualele școlare. Textele complicate sau prea lungi , cu multe detalii nesemnificative, solicită mult timp pentru lecturare și supraîncarcă elevul.
O altă variantă (mai facilă pentru elevi) ar fi aceea în care răspunsurile la întrebările din rubrica Vreau să știu sunt oferite de către profesor dar care ar presupune din partea elevilor o atitudine oarecum pasivă.
Exemplu:
Activitate în perechi ( în grupuri sau profesorul citește textul ): Profesorul cere elevilor ca pe baza lecturării unui text să caute răspunsurile la întrebările din rubrica Vreau să știu și să le consemneze în rubrica Am învățat .
Activitate frontală : Se vor citi pe rând întrebările scrise în rubrica Vreau să știu și se va răspunde la ele de către profesor împreună cu elevii.
c) Etapa a patra , centrată pe aserțiunea Am învățat presupune o monitorizare și o conștientizare a cunoștințelor noi , o comparare cu vechile cunoștințe și cu expectanțele elevilor exprimate în rubrica Vreau să știu . Etapa se structurează în jurul întrebărilor :
-Care sunt cunoștințele noi dobândite ?
-Cum răspund acestea întrebărilor noastre inițiale ?
-Există întrebări fără răspuns ?
-Cum am putea găsi răspunsurile ?
-Există răspunsuri pentru care nu am formulat întrebări ?
-Ce altceva aș mai dori să aflu despre subiect ?
Exemplu:
Activitate frontală . Profesorul scrie răspunsurile la întrebări în rubrica Am învățat.
Dacă nu este timp suficient în lecție, elevii vor citi textul și vor completa tabelul acasă. Completarea rubricii Am învățat este cea mai dificilă deoarece textele nu conțin toate răspunsurile la întrebările formulate. Multe întrebări riscă să rămână fără răspuns în cadrul lecțiilor sau solicită profesorul la o activitate suplimentară, activitate care trebuie realizată pentru ca nici una dintre întrebări să nu fie neglijată.
e) Etapa a cincea , centrată pe întrebarea Ce altceva aș dori să aflu despre subiect ? implică o extindere a învățării axată pe întrebările care nu au avut răspuns în text sau pe întrebări noi , care au fost formulate ca reacție a lecturării textului. Tabelul de pe tablă poate cuprinde încă două coloane , una –Ce altceva aș dori să aflu despre subiect ? – în care se includ noile întrebări și alta – Cum / unde aflu ? – în care se specifică sursele în care vor fi căutate răspunsurile sau strategiile de căutare.
Profesorul trebuie să discute cu elevii asupra locurilor în care să caute informații și cum să le caute. Se pot organiza grupuri de cercetare care primesc diferite responsabilități. Completarea rubricilor Am învățat și Ce altceva aș mai dori să aflu ? corespunde momentului tradițional de fixare a noilor cunoștințe, însă se diferențiază de acesta prin faptul că rezultatele învățării sunt corelate cu așteptările specificate la începutul lecției.
Valorificarea modelului pentru lecțiile de geografie constă în următoarele:
Cunoștințele noi sunt corelate cu cunoștințele anterioare și cu expectanțele elevilor exprimate prin întrebări;
Facilitează formarea unor sisteme de cunoștințe interlegate logic și semantic.
III. ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
Orașul Vicovu de Sus este situat în partea de nord a județului Suceava, în nordul depresiunii Rădăuți, pe cursul mijlociu al râului Suceava, râu care străbate teritoriul comunei pe o distanță de ., de la limita comunei Straja (în vest), până la hotarul cu comuna Bilca și Vicovu de Jos (est și sud-est). Râul Suceava desparte orașul în două.
În partea de nord orașul este mărginit de frontiera de stat dintre România și Ucraina, la sud, de Obcina Mare, la sud-est de comuna Vicovu de Jos, la nord-est de comuna Bilca, în partea de vest orașul este delimitat de comuna Straja și în partea de sud-vest de râul Suceava, ce trasează linia administrativă dintre oraș și comuna Putna. Inițial așezare rurală, Vicovu de Sus a fost declarat oraș în anul 2004 prin legea nr. 83 din 05.04.2004.
Din punct de vedere geomorfologic, orașul Vicovu de Sus este dezvoltat pe terasa de 10 – a râului Suceava. Este o așezare de terase, asemenea tuturor celorlalte localități din jur: Bilca, Frătăuți, care formează, împreună cu orașul Vicovu de Sus un aliniament de așezări care se întrepatrund, fiind greu de separat una de cealaltă. Această localizare, are ca atuuri, pe de o parte întinderea mare a acestor terase, iar pe de altă parte un element hidrologic de mare importanță pentru o așezare: sursa de apă la o adâncime accesibilă și calitatea acestei ape.
Orașul Vicovu de Sus s-a dezvoltat longitudinal de-a lungul axei râului Suceava, motivul fiind acela că orașul nu se poate extinde spre nord nu numai din cauza adâncimii relativ mari a apei subterane cât și a unor condiții mai puțin naturale (păstrarea unor terenuri agricole care să asigure subzistența populației precum și datorită prezenței frontierei cu Ucraina.
Deși inițial s-a format ca o așezare de terase, orașul a depășit zona de terasă, instalându-se parțial pe frunțile teraselor inferioare care posedă linii de izvoare. S-a evitat astfel lunca inundabilă a Sucevei, localitatea dezvoltându-se de la partea superioară a acesteia.
Evoluția localității a fost influențată în timp atât de condițiile naturale cât și de deciziile geopolitice. Astfel, în 1940, trasarea noilor granițe în urma Pactului Ribbentrop-Molotov a determinat divizarea localității în două: în România au rămas terenurile acoperite de curți construcții cu populația aferentă, în timp ce, cea mai mare parte a terenurilor agricole și a suprafețelor acoperite de pădure au devenit teritoriu rusesc, astăzi ucrainean. În 1960. conform reformei comuniste, Vicovu de Sus a fost ultimul sat din Bucovina forțat să intre în sistemul cooperatist, ceea ce a adus schimbări în sectorul agricol.
Vicovu de Sus a cunoscut o importantă creștere economică după 1990, datorită industriei de prelucrare a pielăriei pentru producerea de încălțăminte și a industriei de prelucrare a lemnului, la care se adaugă industria alimentară. În ceea ce privește industria de încălțăminte, aceasta a reprezentat un adevărat „fenomen”, fiind vorba de inițiative locale, ale locuitorilor, care au înființat unități foarte mici, mici și medii de confecționare a încălțămintei, creând locuri de muncă și, mai ales, produse cu valoare adăugată mare. Este de remarcat faptul că cele mai mari dintre aceste unități au creație proprie și că toate au aprovizionare și desfacere proprie. Un exemplu este firma Marelbo de producere a încălțămintei, cu magazine proprii de desfacere în orașe precum Alba Iulia, Bistrița, Botoșani, Câmpulung, Cluj, Dorohoi, Deva, Fălticeni, Galați, Iași, Piatra Neamț, Suceava, Focșani, Roman.
Conform Lucrării Depresiunea Rădăuților – Studiu de geografie umană, elaborată de prof. dr. Corneliu Iațu 2002, fosta localitate Vicovu de Sus, se încadra în categoria așezărilor rurale cu funcții complexe, în care toate cele trei structuri ale populației active depășesc 20% fiecare. Mai precis, era încadrat în subcategoria „așezări rurale cu funcții agricole – industriale – servicii”, în timp ce localitatea Bivolăria era încadrată în categoria „așezări rurale cu funcții industriale – agricole – servicii”.
Clasificarea complexă a așezărilor rurale, realizată în aceeași lucrare precizată anterior încadrează localitatea Vicovu de Sus în categoria „așezări rurale cu nivel economic și condiții complexe de dezvoltare”, în timp ce localitatea Bivolăria este încadrată în categoria „așezări rurale cu nivel economic și condiții medii de dezvoltare”.
În prezent, din punct de vedere al potențialului de atracție al orașelor, conform Atlasului României 2006, orașul Vicovu de Sus face parte din categoria spațiilor de intensă concurență interurbană (puternică polarizare concurențială) în care deplasările se fac doar pentru serviciile foarte specializate (universități, mari spitale); celelalte deplasări se efectuează în funcție de reprezentările teritoriului ori de avantaje conjuncturale. Aceasta se explică prin faptul că zona nord-estică a județului Suceava cuprinde o rețea densă de orașe reprezentată de localitățile urbane Siret, Vicovu de Sus, Rădăuți, Solca, Milișăuți, care concurează între ele pentru zonele de influență.
Ca specializare funcțională, conform Atlasului României 2006, orașul Vicovu de Sus se încadrează în tipul 1, desemnând specializarea în industria de prelucrare.
III.1.Structura unităților economice pe domenii de activitate
În urma analizei societăților economice care funcționează în orașul Vicovu de Sus, pe sectoare de activitate, se constată următoarele:
Fig.3.1.Diagrama structurii activitatilor economice 2008
Observăm că, din punct de vedere al numărului de unități economice înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, cel mai bine reprezentat sector de activitate este sectorul secundar, care reprezintă 49,26% din totalul unităților economice din orașul Vicovu de Sus.
Cu o diferență redusă, sectorul secundar este urmat de sectorul terțiar, al comerțului și serviciilor, care totalizează 47,41% din totalul activităților economice din oraș. Cel mai slab reprezentat sector de activitate este sectorul primar, care reunește doar 3,33% din totalul societăților economice din orașul Vicovu de Sus. Pe subdomenii de activitate, structura activităților în orașul Vicovu de Sus este următoarea:
Fig.3.2.Diagrama structurii activitatilor economice 2008.
Din punct de vedere al numărului de unități economice funcționale, cel mai important domeniu de activitate este industria care totalizează 36,43% din totalul unităților economice. Industria este urmată de comerț, care reprezintă 33,09% din totalul activitatilor economice. Pe locul III ca număr de unități economice se situează construcțiilor, cu 13,01% din total.
La o diferență considerabilă, alte sectoare bine evidențiate între activitățile orașului, sunt serviciile de alimentație publică – 4,46% și serviciile de transporturi (de mărfuri și de călători) – 3,35% din totalul activităților economice.
Sectoare de activitate reprezentând sub 2% din totalul activităților economice sunt: serviciile de înfrumusețare (1,12%), serviciile de întreținere și reparare a autovehiculelor (1,86%), agricultura (1,49%) și exploatarea forestieră (1,12%). Sub 1% din totalul activităților economice sunt următoarele activități: industria extractivă (0,47%), serviciile în tehnologia informației (0,37%), serviciile de telecomunicații (0,37%9, serviciile de reparații ale articolelor de uz gospodăresc.
Structura salariaților pe domenii de activitate în anul 2008 este următoarea:
Fig.3.3.Diagrama structurii salariatilor pe domenii de activitate 2008
Cei mai mulți salariați sunt angajați în industria prelucrătoare – 938 salariați (reprezentând 77,2% din total), pe locul secund situându-se comerțul cu 131 salariați, adică 10,78% din total. Pe locul III ca număr de salariați se află serviciile de transporturi de mărfuri și călători cu 88 de salariați (7,24%). Celelalte activități economice din oraș au un număr redus de angajați.
Pe sectoare mari de activitate, structura salariaților este următoarea:
Fig.3.4.Diagrama structurii sectoarelor de activitate 2008
Structura cifrei de afaceri a unităților economice din orașul Vicovu de Sus este următoarea:
Fig.3.5/Diagrama structurii cifrei de afaceri a unitatilor economice 2008
Remarcăm că, cea mai mare pondere in cifra de afaceri totală o are industria, cu 68,01%, urmată de comerț, cu 19,17%. Serviciile de transporturi de mărfuri și călători au o pondere de 9,3% din cifra totală de afaceri. Celelalte domenii de activitate au ponderi reduse, de sub 2%.
Structura unităților economice după forma juridică
Fig.3.6.Diagrama structurii unitatilor economice 2008.
Cea mai mare pondere, din punct de vedere al formei juridice, o dețin societățile cu răspundele limitată – S.R.L.-urile – care reprezintă 56,30% din cele 270 de societăți care funcționează în orașul Vicovu de Sus. Pe lângă SRL – uri, funcționează numeroase persoane fizice, asociații familiale, întreprinderi familiale, deci un sector bine contural al întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltare. IMM-urile se caracterizează printr-o mai mare flexibilitate, fiind mai receptive, mai inovative și mai abile în a răspunde cerințelor consumatorilor, îmbunătățind competiția pe piață, amplificând cultura organizatorică și creând condițiile stabilității sociale.
III.2. Sectorul primar
Sectorul primar reunește activitățile din agricultură, silvicultură și industria extractivă. În orașul Vicovu de Sus, unitățile care desfășoară activități în sectorul primar reprezintă 3,33% din totalul societăților economice din oraș, din punct de vedere al numărului de unități. Ca pondere a salariaților, în sectorul primar sunt angajați doar 1,23% din salariații unităților economice din oraș.
Fig.3.8.Diagrama structurii activitatilor din sectorul primar 2009
III.2.1. Agricultura
Așa cum am menționat anterior, orașul Vicovu de Sus este dezvoltat pe terasa de 10 – a râului Suceava. Este o așezare de terase care are ca atuuri, pe de o parte întinderea mare a acestor terase, iar pe de altă parte un element hidrologic de mare importanță pentru o așezare: sursa de apă la o adâncime accesibilă și calitatea acestei ape. Prezența apei și a podurilor plane au oferit condiții aproape ideale pentru instalarea vetrelor și, mai ales, pentru utilizarea terenurilor agricole.
Faptul că 65,39% din totalul terenului agricol de este reprezentat de terenul arabil (în 2007), indică orientarea către cultura plantelor. Șeptelul prezintă fluctuații în ultimii ani, conjunctura economică punându-și probabil amprenta. Necesarul de produse nu este asigurat din agricultura practicată în oraș, fiind completat din localitățile vecine ale depresiunii sau chiar din zona montană.
Din suprafața totală de a orașului Vicovu de Sus, la nivelul anului 2008, terenul agricol ocupa o suprafață de , adică 75,20%. Suprafețele ocupate de diferitele categorii de folosință agricolă, la nivelul anului 2007, sunt prezentate în tabelul următor:
Modul de utilizare al terenurilor agricole – anul 2008
Sursa: date furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava, Fișa localității, 2009
Fig.3.9.Diagrama structurii modului de utilizare a terenurlor agricole
Din datele și graficul anterior se observă că, din totalul de teren agricol, 65,39% reprezintă suprafața ocupată de terenul arabil. Suprafața ocupată de pășuni reprezintă 23,95% din totalul terenului agricol, în timp ce suprafața ocupată de fânețe este mult mai redusă, ocupând 9,4% din terenul agricol. Datorită reliefului plan, specific teraselor, terenul arabil este reprezentativ din punct de vedere al categoriilor de folosință agricolă, de unde deducem că principalul domeniu agricol este cultivarea plantelor, creșterea animalelor fiind un domeniu secundar.
Reprezentarea de către terenul arabil a mai puțin de 70% din totalul terenului agricol plasează orașul Vicovu de Sus în categoria localităților cu ponderi mai mici ale terenului arabil, în timp ce ponderea de 23,95% a pășunilor plasează orașul Vicovu de Sus în categoria localităților cu suprafețe mari ale pășunilor. Favorizantă pentru creșterea animalelor, suprafața pășunilor este completată de suprafața ocupată de fânețe care, chiar dacă nu depășesc suprafața ocupată de pășuni, dețin totuși suprafețe importante, determinând, împreună cu pășunile, amploarea pe care o are sectorul zootehnic al orașului.
Orașul nu deține suprafețe cultivate cu viță de vie, climatul local fiind nefavorabil acestor tipuri de plantații.
Ca pondere în structura culturilor, dominantă este cultura plantelor de nutreț care deține 59,88% din suprafața arabilă cultivată la nivelul anului 2008. plantele de nutreț sunt o opțiune corespunzătoare atât condițiilor pedo – climatice ale zonei dar, în același timp, reprezintă baza furajeră de creștere a animalelor, în special a bovinelor.
Cultura a doua ca suprafață cultivată este cultura de cartof care ocupă 14,38% din suprafața cultivată, urmată, de cultura porumbului care deține o suprafață cultivată ușor mai redusă decât cea a cartofului – 13,42%. Cultura ovăzului reprezintă 7,19% în timp ce cultura grâului, a legumelor și orzoaicei dețin cele mai reduse ponderi din suprafața totală cultivată: 2,4% pentru grâu, 1,29% pentru legume și 1,4% pentru orzoaică.
Fig.3.10.Diagrama structurii culturilor agricole in anul 2008
III.2.2 Zootehnia
Creșterea animalelor este o ocupatie tradițională și îndelungată a locuitorilor depresiunii Rădăuților, asigurându-se necesarul de carne, lapte și produse lactate pentru populația locală și disponibilități de vânzare, atât pe piața urbană dar și pe plan local, prin valorificare în domeniul agroturismului.
Sursa: date furnizate de Primăria Vicovu de Sus – Registrul Agricol
În structura șeptelului sunt dominante bovinele, care reprezintă 33,78% din numărul total de animale din teritoriul studiat. Ovinele și porcinele dețin procente aproape egale, cu un ușor plus pentru efectivele de ovine – 27,24% în timp ce efectivele de porcine dețin 26,75% din total. Iepurii de casă și cabalinele au procente reduse, de 2,97% și respectiv 5,46%.
Fig.3.11.Diagrama structurii efectivelor de animale 2008
III.2.3. Silvicultura și gospodărirea apelor
a) Silvicultura
Pe teritoriul administrativ al orașului Vicovu de Sus nu există suprafețe ocupate de păduri. În trecut, înainte de Pactul Ribentrop – Molotov, localitatea deține și suprafețe împădurite, însă, ulterior acestui act, o dată cu trasarea noilor granițe, pădurile au trecut pe teritoriul fostei URRS.
În prezent ariile forestiere sunt localizate de-a lungul râului Suceava, fiind reprezentate de formațiuni vegetale de luncă și zăvoi, care includ arbori precum plopul, salcia, răchita, arinul, etc. Suprafețele de luncă ocupă o suprafață de aproximativ care aparțin Primăriei Vicovu de Sus. La nord – vest de cartierul Bivolărie există o suprafață de administrată în regim silvic de către Ocolul Silvic Marginea. Această suprafață reprezenta o pădure de pini însă în prezent aceasta nu mai conține decât puține exemplare de pin, datorită tăierilor.
Pe teritoriul orașului funcționează societăți ce desfășoară activități în domeniul silviculturii și exploatării forestiere:
b) Gospodărirea apelor și piscicultura
Lungimea totală a râurilor cadastrate pe teritoriul orașului Vicovu de Sus este de .
Zona este bogată în cursuri de ape atât subterane cât și de suprafață. Cel mai important curs îl reprezintă râul Suceava. Râul Suceava izvorăște din Obcina Lucina și parcurge orașul Vicovu de Sus de la V la E prin centrul localității. Râul desparte orașul în 2 cartiere: Vicovu de Sus și Bivolăria.
Terenurile situate în apropierea albiei minore a Sucevei sunt periodic inundate atunci când au loc ploi cu frecvență și intensitate mare ceea ce face ca râul Suceava să iasă din matcă inundând tot șesul dintre localitățile Vicovu de Sus și Bivolărie, afectând atât localitățile dar mai ales suprafețele din imediata apropiere a cursului de apă.
Inundațiile produse de râul Suceava au loc ca urmare a neamenajării în amonte a unor acumulări cu rol de atenuare a viiturilor, la care se adaugă faptul că râul nu este regularizat și nici indiguit.
Ca afluienți, râul Suceava primește pe teritoriul comunei, pe dreapta pârâul Putna iar pe stânga pâraiele Laura și Sicova. Pârâul Putna izvorăște din comuna cu același nume având o lungime de .și confluează cu râul Suceava în dreptul zonei Laura. Pârâul Laura izvorăște de pe teritoriul actual al Ucrainei, intră în zona Vicovului în dreptul satului Laura, traversează șoseaua județeană și întâlnește râul Suceava pe teritoriul satului Laura. Pârâul Șicova cu o lungime de , izvorăște tot din Ucraina iar zona de confluiență cu râul Suceava se află în centrul localității.
Pe teritoriul Vicovului de Sus se mai întâlnesc: pârâul Bilca Mică, cu o lungime de care curge prin partea de nord, la granița cu Ucraina, și pârâul Hlinoasa care izvorăște din Dealul Baciului având un curs paralel cu frontiera de stat și vărsându-se în pârâul Bilca Mică la hotarul cu comuna Bilca.
În partea de sud a orașului, în cartierul Bivolărie, se află următoarele cursuri de apă: Pârâul Creț, care izvorăște din Dealul Malului, curgând spre nord, până se varsă în râul Suceava, și Pârâul Plaiul, care curge la limita de sud a orașului.
Cursurile de apă interioare, afluenți ai râului Suceava au caracter torențial. Timpul de scurgere și concentrare a apei provenite de pe versanți este scurt, iar debitul mare favorizează eroziunea de adâncime, la aceasta contribuind și omul prin defrișarea arboretului distrugând zona de apărare a malurilor și degradarea solurilor din zonă.
Ca urmare a excesului de umiditate prevenit prin inundații datorită revărsării, solurile din zonă rămân o perioadă lungă de timp sub influența apei, ceea ce duce la apariția fenomenului de înmlăștinire, iar din punct de vedere agrotehnic lucrările solului: arat, însămânțat, întreținerea culturilor, combaterea bolilor și dăunătorilor, recoltatul culturilor și transportul produselor este întârziat și îngreuiat, iar în unii ani imposibil de efectuat, solurile respective putând rămâne necultivate (pârloage).
III.2.4. Industria extractivă
Din albia râului Suceava, pe teritoriul orașului Vicovu de Sus se extrag pietrișuri, nisipuri, argile. Următoarele societăți au ca obiect de activitate extracția acestor roci utile:
III.3. Sectorul secundar
Din structura unităților economice pe domenii de activitate rezultă că activitățile sectorului secundar, industria și construcțiile, reprezintă 49,26% din totalul activităților economice din orașul Vicovu de Sus. Structura sectorului secundar din punct de vedere al numărului de unități economice pe subdomenii de activitate este următoarea:
Sursa: date furnizate de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, 2009
Din punct de vedere al numărului de unități economice, domină unitățile industriale, cu o pondere de 73,68% din totalul unităților sectorului secundar. Construcțiile au o pondere de 26,32% din unitățile sectorului secundar.
Fig.3.12.Diagrama structurii activitatilor din sectorul secundar 2008.
III.3.1. Industria
Așa cum rezultă și din specializarea funcțională, conform Atlasului României 2006, orașul Vicovu de Sus se încadrează în tipul 1, desemnând specializarea în industria de prelucrare. Prin urmare, activitățile industriale reprezuntă principalul sector economic al orașului Vicovu de Sus. În ultimii ani, în orașul Vicovu de Sus s-a înregistrat un anumit ritm de creștere economică prin crearea a numeroase IMM-uri având ca activitate de bază industria ușoară (producerea de încălțăminte), prelucrarea lemnului, industria alimentară și a materialelor de construcție.
Structura sectorului industrial în funcție de numărul de unități economice pe ramuri industriale este următoarea:
Sursa: date furnizate de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, 2009
Fig.3.13.Diagrama structurii activitatilor industriale 2009
Din punct de vedere al numărului de unități economice, cele mai bine reprezentate ramuri industriale în orașul Vicovu de Sus sunt industria fabricării încălțămintei, cu 61,22% din totalul unităților industriale din oraș, industria prelucrării lemnului, cu 23,47% din totalul unităților industriale din oraș și industria alimentară, 5,10% din unitățile industriale.
Din punct de vedere al numărului de salariați, structura unităților industriale pe ramuri economice este următoarea:
Fig.3.14.Diagrama structurii salariatilor din industrie 2008.
Reiese că, cei mai mulți salariați din industrie sunt angajați în activitățile de fabricare a încălțămintei – proporție majoritară de 90,94%. În industria prelucrării lemnului sunt angajați 4,16% din salariații din industrie în timp ce în industria alimentară sunt angajați 2,35% din salariații din industrie. Rezultă deci că, în prezent, industria de încălțăminte este cea mai dezvoltată ramură industrială în orașul Vicovu de Sus.
III.3.2. Construcțiile
Domeniul construcțiilor în orașul Vicovu de Sus se caracterizează prin dinamism, care este evidențiat de numărul mare de societăți economice – 34 unități – care desfășoară activități în domeniul construcțiilor
Evoluția sectorului construcțiilor este relevată de dinamica locuințelor terminate pe parcursul unui an. Evoluția locuințelor terminate în fiecare an în intervalul 2001 – 2008 este prezentată în tabelul și diagrama următoare:
Sursa: date furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava, Fișa localității, 2008
Fig.3.15.Diagrama evolutiei numarului de locuinte existente 2001-2008
În intervalul studiat se manifestă o tendință de ușoară creștere a numărului de locuințe existente în orașul Vicovu de Sus. Astfel, în 2008, numărul locuințelor din oraș era mai mare cu 4,26% decât în anul 2001. Domină locuințele în proprietate privată, al căror număr a crescut cu 4,07% între 2001 și 2008. Numărul locuințelor în proprietate de stat a crescut cu 50% în 2008 față de anul 2001.
III.4.Sectorul terțiar (serviciile)
Unitățile economice care desfășoară activități în sectorul terțiar reprezintă 47,41% din numărul total de unități economice din orașul Vicovu de Sus, situându-se pe locul II, după sectorul secundar de activitate.
Pe subdomenii de activitate, sectorul terțiar include următoarele:
Sursa: prelucrarea datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, 2009
Ilustrarea datelor din tabelul anterior este realizată în diagrama următoare:
Fig.3.16.Diagrama structurii activitatilor din servicii 2008
Observăm că, mai mult de jumătate din societățile active în sectorul terțiar desfășoară activități de comercializare a diferitelor bunuri (70,31%). Așadar remarcăm o structură dezechilibrată a sectorului terțiar, în care dominanate sunt activitățile de comercializare a bunurilor, restul de 29,7% din activitățile terțiare fiind împărțite între 10 subdomenii de activitate.
Pe locul II ca număr de unități economice cu activități în sectorul terțiar se situează serviciile de alimentație publică, cu 9,38% din numărul total de unități economice ale sectorului terțiar, în timp ce pe locul III se situează transporturile de mărfuri și călători – 7,03% din numărul total de unități economice ale sectorului terțiar.
In funcție de numărul de salariați, structura activităților sectorului terțiar este următoarea:
Sursa: prelucrarea datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, 2009
Fig.3.17.Diagrama ponderii activitatilor din sectorul tertiar in functie de numarul de salariati 2009
Din diagrama anterioară rezultă că, 51,57% din salariații din sectorul terțiar sunt angajați în domeniul comerțului, care deține astfel ponderea majoritară a salariaților. Pe locul II se situează transporturile, cu 34,65% din numărul de salariați angajați în domeniul serviciilor. Serviciile de întreținere și reparare a autovehiculelor deține 7,48% din numărul total de salariați din sectorul terțiar, în timp ce serviciile de alimentație publică reprezintă 3,54% din totalul salariaților din sectorul terțiar.
III.4.1. Comerțul
Sectorul comerțului este bine reprezentat în orașul Vicovu de Sus, existând, conform informațiilor furnizate de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, 90 de societăți care se ocupă cu comercializarea diverselor bunuri. Activitățile în domeniul comerțului reprezintă 33,09% din totalul activităților desfășurate în orașul Vicovu de Sus și 70,31% din sectorul serviciilor, activitatea de comerț aparținând sectorului privat.
Dezvoltarea activităților de comercializare a diferitelor bunuri în orașul Vicovu de Sus se datorează, pe de o parte dezvoltării activităților industriale, pe de altă parte, statutului de localitate de frontieră a orașului Vicovu de Sus.
In oraș funcționează o mare piață agro-industrială, unde au loc mari tranzacții de produse. Și datorită așezării geografice a localității, lângă granița cu Ucraina, mulți agenți economici vor avea posibilitatea de a-și mări producția. Ucraina este o mare piață de desfacere pentru o varietate de produse.
Ca forme de comerț, este mai bine reprezentat comerțul en-detail (comerț cu amănuntul) care este dominant – 64 societăți de comerț cu amănuntul, în timp ce comerțul en-gros este mai restrâns, existând 26 de societăți care practică comerțul cu ridicata.
Ca tipuri de produse, structura bunurilor comercializate în orașul Vicovu de Sus este foarte diversificată, cuprinzând o gamă variată de produse ce includ material lemnos, materiale de construcții, echipamente sanitare, aparatură electro-casnică, textile, confecții, încălțăminte, produse alimentare, băuturi, produse farmaceutice, piese și accesorii pentru autoturisme, echipamente pentru telecomunicații, calcultoare, mobilă și articole pentru iluminat, articole de fierărie, sticlă, etc.
III.4.2. Prestări servicii
Exceptând comerțul, în orașul Vicovu de Sus s-a dezvoltat o gamă de servicii private destinate atât întreprinderilor cât și populației. Acestea au apărut în concordanță cu necesitățile și oportunitățile de afaceri pe care le oferă mediul economic al orașului Vicovu de Sus.
Astfel, faptul că orașul Vicovu de Sus reprezintă un centru producător, în oraș existând un sector industrial activ, a determinat dezvoltarea serviciilor de transporturi de mărfuri, destinat întreprinderilor. Este de asemenea dezvoltat și sectorul serviciilor de întreținere și reparații a autovehiculelor.
De asemenea, sunt prezente serviciile de alimentație publică, servicii de închiriere și leasing cu autoturisme și autovehicule rutiere ușoare, activități auxiliare ale caselor de asigurări și de pensii, servicii de tehnologia informației, servicii de consultanță pentru afaceri și management, servicii de design specializat, servicii de telecomunicații, servicii de înfrumusețare, etc..
Servicii financiar – bancare – orașul Vicovu de Sus este deservit de următoarele instituții financiar bancare:
BRD – Agenția Vicovu de Sus;
C.E.C. BANK – Agenția Vicovu de Sus;
După cum se poate observa, oferta financiar bancară nu este diversificată.
III.4.3. Transporturile
Orașul Vicovu de Sus este situat în nordul județului Suceava, în partea de nord a depresiunii Rădăuți. Este străbătut de drumurile naționale DN 2E și DN 2H, precum și de calea ferată Dornești – Gura Putnei – Putna – Nisipitu. Orașul Vicovu de Sus este localitate de frontieră cu Ucraina, accesul asigurându-se prin DN 2E. În funcție de drumul național ales, orașul Vicovu de Sus se află la o distanță de de Rădăuți pe DN 2H / de Rădăuți, pe DN 2E, de Cernăuți, în Ucraina, și de municipiul reședință de județ Suceava.
Transportul rutier – teritoriul orașului Vicovu de Sus este strabătut de următoarele artere rutiere:
DN 2E : străbate orașul Vicovu de Sus prin zona aflată la nord de râul Suceava, având următorul traseu: intersecție cu DN 17 / E 58 – Păltinoasa – Pârteștii de Jos – Pârteștii de Sus – Solca – Clit (comuna Arbore) – Marginea – Horodnicu de Sus – Voitinel – Vicovu de Jos – Vicovu de Sus – granița cu Ucraina, Punctul Vamal Vicovu de Sus – Plai. Drumul național DN 2E este betonat, străbătând orașul pe o distanță de aproximativ 9km.
DN 2H : străbate orașul prin zona Bivolărie, la sud de râul Suceava, și are următorului traseu: intersecție DN 2 / E 85 – Milișăuți – Bădeuți – Rădăuți – Vicovu de Jos – Vicovu de Sus (Bivolărie) – Putna. Pe teritoriul orașului are o lungime de . DN 2H este asfaltat și străbate orașul pe o distanță de aproximativ .
Fostul drum județean DJ a devenit drum orășenesc. Acesta străbate partea de vest a orașului Vicovu de Sus, cu următorul traseu: Vicovu de Sus – Straja – Falcău – Brodina – Paltin – Nisipitu – Ulma. Pe teritoriul orașului DJ are o lungime de . Șoseaua a fost construită între anii 1780 – 1790, având o lățime de , și făcea legătura între Lemerg – Cracovia – Cernăuți – Vicovu de Sus – Vatra Dornei
Transportul feroviar:
Accesul la transportul feroviar este asigurat de linia de cale ferată 515 Dornești – Gura Putnei – Putna – Nisipitu (), care trece prin partea de jos a orașului, în zona Bivolărie. Pe teritoriul orașului linia de cale ferată parcurge o distanță de 6km, având 2 stații: stația Vicovu de Sus, aflată la de stația Suceava Nord și stația Bivolărie, la de stația Suceava Nord.
Transporturile rutiere. Transporturile de călători au sporit, ca urmare a dezvoltării companiilor private de transporturi de călători. Companiile de transport asigură circulația călătorilor pe diverse trasee, în diverse direcții. Transportul în comun este asigurat de rute maxi-taxi din/spre Vicovu de Sus:
– Rădăuți – Vicovu De Sus (Est, Centru) – Punct Trecere Frontieră Vicovu de Sus,
– Punct Trecere Frontieră Vicovu de Sus – Vicovu De Sus (Centru, Est) – Rădăuți,
– Rădăuți – Vicovu de Sus (Bivolărie) – Putna,
– Putna – Vicovu de Sus (Bivolărie) – Rădăuți,
– Rădăuți – Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) – Straja,
– Straja – Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) – Rădăuți,
– Rădăuți – Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) – Ulma,
– Ulma – Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) – Rădăuți,
– Rădăuți – Vicovu De Sus (Est, Centru, Laura) – Valea Brodinei,
– Valea Brodinei – Vicovu De Sus (Laura, Centru, Est) – Rădăuți,
– Punct Trecere Frontieră Vicovu de Sus – Cernăuți,
– Cernăuți – Punct Trecere Frontieră Vicovu de Sus.
Tramba stradală a orașului Vicovu de Sus avea, la nivelul anului 2008, o lungime de , din care (30,3%) sunt modernizați.
Sursa: date furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava, Fișa localității, 2008
Fig.3.18.Diagrama evolutiei lungimii strazilor orasenesti 2004-2008.
Situarea orașului Vicovu de Sus de-a lungul drumului național DN 2E și accesul la DN 2H, drumurile județene care pornesc sau străbat teritoriul orașului, accesul la linia de cale ferată Dornești – Putna – Nisipitu, asigură un grad ridicat de accesibilitate atât la nivel județean cât și la nivel național și internațional.
Transporturilor de călători li se adaugă transporturile de mărfuri, care au luat amploare o dată cu dezvoltarea industriei și comerțului din oraș. Orașul este intens tranzitat de traficul usor către granița cu Ucraina și din Ucraina.
III.4.4. Poștă și telecomunicații
Orașul Vicovu de Sus este deservit de Compania Națională Poșta Română, Direcția Regională de Poștă Iași, Oficiul Județean de Poștă Suceava – Oficiul Poștal Vicovu de Sus.
În domeniul telecomunicațiilor, orașul Vicovu de Sus aparține de Centrul Regional de Telecomunicații Bacău, Direcția Județeană de Operațiuni Suceava. Orașul Vicovu de Sus dispune de centrală telefonică automată proprie.
Orașul Vicovu de Sus dispune atât de rețea de telefonie fixă digitală cât și de acces la rețelele de telefonie mobilă Orange, Vodafone, Cosmote, pe teritoriul orașului fiind instalate 4 relee de telefonie mobilă. Pe lângă acces la telefonia Mobilă, orașul dispune și de acces la Internet atât prin RomTelecom (Click Net) cât și rețeaua Orange care furnizează semnal + pentru Internet mobil. Există de asemenea firme specializate în servicii de telecomunicații – TV prin cablu și Internet. În oraș a fost implementat programul Rețea Electronică a Comunității, cu înființarea unui Punct de Acces Public la Informație (P.A.P.I. cu sediul în corpul nou al Primăriei) prin care Primăria, biblioteca, școlile și alte instituții publice sunt conectate într-o rețea locală de Internet.
III.4.5. Servicii în sănătate și asistență socială
Serviciile medicale:
În localitatea Vicovu, în anul fost înființat Spitalul Vicovu de Sus, de către istoricul Ion Nistor. În anul 1980 spitalul a fost desființat de către regimul comunist, în vechea clădire desfășurându-și activitatea Dispensarul Sanitar Vicovu de Sus – Centru.
Din 2003, vechiul spital a devenit Centru de sănătate medico-social „Ion Nistor” pentru întreaga zonă. Acest centru are o capacitate de 15 paturi, dotat cu aparat radiografie (Roentgen), are un număr de 16 angajați, din care:
1 medic,
6 asistenți,
2 infirmieri,
3 persoane – personal auxiliar, tehnic, administrativ.
Centrul de asistență medico – socială este dotat cu centrală termică pe lemn. Clădirea construită în fost extinsă în 2004. Centrul recent modernizat, oferă asistență pentru persoanele vârstnice din orașul Vicovu de Sus, dar și pentru locuitori din comunele învecinate.
În cartierul Bivolărie funcționează Școala Specială pentru Copiii cu Deficiențe. Aici se află Cabinetul Medical Individual de Familie, care deservește această zonă a orașului. În sediul vechiului dispensar din Bivolărie își desfășoară activitatea cabinetul stomatologic. Tot în cartierul Bivolărie funcționează o farmacie.
În cartierul Vicovu de sus asistența medicală este Furnizată de Centrul Medico – Social „Ion Nistor” în cadrul căruia funcționează un cabinet medical individual de familie și un cabinet stomatologic. În cadrul EMI MALL, în zona centrală, funcționează de asemenea un cabinet stomatologic, în timp ce în zona Laura se află cel de al treilea cabinet de medicină dentară.
În zona Centru, în vecinătatea Primăriei, funcționează o farmacie umană și o farmacie veterinară.
În orașul Vicovu de Sus funcționează un cabinet veterinar.
Sunt absente cabinetele de medicină specializată precum cabinetele oftalmologice, cabinetele de medicină internă, cabinete de ecografie, etc., pentru astfel de servicii locuitorii orașului trebuind să se deplaseze în municipiul Rădăuți sau municipiul Suceava.
Fig.3.19.Diagrama evolutiei dotarilor sanitare 2001-2008
III.4.6. Învățământul
Relatările privind începuturile învățământului din Vicovu de Sus aparțin învățătorului Ion Moldovean. Acesta ne relatează modul în care a luat naștere prima școala primară în centrul localității în anul 1852. Școala a fost înființată cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a primarului și a dascălului bisericesc în casa particulară a zidarului Ion Roman. Școala purta denumirea de „Trivial Schule”. În anul 1855 școala este mutată în casa morarului Karl Postatny. Între anii 1856 – 1857 școala funcționează în casa pădurarului Brazza. În anul 1856, sub îndrumarea preotului Mihai Pitey, s-a început construcția localului de școală.
O a doua școală, înființată pe lângă școala din centru, o va reprezenta școala primară din estul comunei. În 1899 funcționa o filială a școlii din centru în casa particulară a lui George Komarnitchi. Școala a mai funcționat și în casa particulară a gospodarului Vasile Dabaca. În anul 1908 se începe construirea unui local de școală cu 4 clase, școală care va fi inaugurată la 12 decembrie 1908 sub denumirea de „Jubileum Schule”. În anul 1966 școala se va mări prin adăugarea a încă două săli de clasă.
În jurul anului luat ființă prima școală din satul Laura într-o casă particulară. Acesta va dona terenul pe care se va construi între 1912 – 1913 un local de școală, dat în folosință în anul 1922.
În legătură cu școala din satul Bivolarie există mențiuni potrivit cărora între anii 1922 – 1925 se înființează o școală primară într-o clădire a fostei herghelii de stat austriece. Școala avea patru săli. Între anii 1959 – 1960 se amenajează o școală într-o clădire aparținând fostei fabrici de cherestea, fabrică aflată lângă gara CFR Bivolarie. După anul 1966 se construiește actualul local al școlii Bivolarie.
În 1959 se înființează școala cu clasele I – VIII din satul Plai, școală care funcționează într-o casă particulară având trei săli de clasă. Între 1959 – 1960 se înființează și o școală cu trei săli de clasă în zona Laura – Straja.
Începând cu anul 1964 se trece la construirea Liceului „Ion Nistor” Vicovu de Sus clădire la care se adaugă în 1976 clădirea școlii generale cu 8 săli de clasă. În anul 1979 se va adăuga localul III al Grupului Școlar.
În anul 1997 se va ridica o nouă școală cu clasele I – VIII în satul Plai. În anul 2003 Școala Specială Bivolarie devine Grup Școlar Bivolărie – Vicovu de Sus- deficienți.
În prezent, în orașul Vicovu de Sus funcționează următoarele unități de învățământ:
1. Școala cu clasele I-VIII nr.1-Est,
2. Școala cu clasele I-VIII nr.2-Laura,
3. Școala cu clasele I-VIII nr.3- Plai,
4. Școala cu clasele I-VIII Bivolarie,
5. Grupul Școlar „Ion Nistor”.
În cadrul acestor unități de învățământ funcționează grădinițe cu program normal.
Învățământul liceal se realizează în două unități de învățământ – Grupul Școlar “Ion Nistor”, având un număr de 1975 elevi, din care 857 sunt în clasele IX-XIII și Grupul Școlar “Bivolărie” – 128 de elevi.
Evoluția populației școlare din orașul Vicovu de Sus este prezentată în diagrama următoare.
Fig.3.20.Diagrama evolutiei populatiei de varsta scolara din orasul Vicovu de Sus. 1997-2008
III.4.7. Serviciile socio – culturale
În orașul Vicovu de Sus există preocupări pentru creația artistică și literară în special în rândul elevilor și cadrelor didactice prin a căror grijă se publică bianual Revista Școlii „Simplu NOI” și Revista Catedrei de Limbă Franceză.
În localitatea Vicovu de Sus funcționează 4 cămine culturale:
Căminul Cultural Est – a fost pus în funcțiune în anul 2008, având o suprafață de 220 mp, construit din cărămidă, cu acoperiș de tablă, este în stare bună de funcționare. Nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă, canalizare. Aici se desfășoară serbările școlare ale elevilor.
Căminul Cultural Centru, cu o suprafață de 540 mp, înființat din 1956, construit din cărămidă cu acoperiș de tablă. În 2002 s-au efectuat reparații capitale. În prezent este în stare acceptabilă de funcționare. Nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă și canalizare. În acest cămin cultural se organizează pe lângă serbări școlare și discoteci, baluri, rularea de filme.
Căminul Cultural Laura, cu o suprafață de 266 mp, înființat din 1949, construit din lemn, cu acoperiș de tablă, este în stare necorespunzătoare de funcționare, fiind afectat de uzură în proporție de 50%. Nu este dotat cu instalație de alimentare cu apă și canalizare. În acest cămin cultural se organizează pe lângă serbări școlare și discoteci, baluri, rularea de filme.
Căminul Cultural Bivolărie, cu o suprafață de 290 mp, este cel mai vechi institut cultural, datând înainte de 1918. Clădirea are o stare fizică necorespunzătoare, fiind afectat de uzură în proporție de 50% și ar putea fi recondiționată prin obținerea unei finanțări alocate în cadrul programelor naționale din domeniu.
Biblioteca Orășenească funcționează în clădirea vechii primării a orașului, punând la dispoziția locuitorilor orașului circa 10000 de volume.
Culte
În orașul Vicovu de Sus există 4 biserici ortodoxe, 1 biserică penticostală, 1 biserică baptistă, 1 capelă ortodoxă.
Bisericile ortodoxe sunt următoarele:
Biserica Ortodoxă – „Sfânta Maria” Vicovu de Sus Centru (1806),
Biserica Ortodoxă „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – Vicovu de Sus Est,
Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” – Bivolărie (1861),
Biserica Ortodoxă „Sf. Gheorghe” – Laura,
Capela Ortodoxă Bivolărie,
Fig.3.21: Biserica Ortodoxă „Sf. Maria” – Vicovu de Sus – Centru
III.4.8.Turismul
Din punct de vedere turistic, orașul Vicovu de Sus se încadrează în regiunea turistică Bucovina. Deși este cuprins într-o zonă cu potențial turistic dezvoltat, orașul nu dispune el însuși de un potențial turistic ridicat. Totuși există o serie de resurse turistice antropice, precum:
monumente istorice de interes național;
muzee și colecții publice: în orașul Vicovu de Sus se află Casa Memorială “Ion Nistor”, istoric, savant și militant unionist bucovinean, originar din Bivolărie – casa memorială nu este declarată monument istoric;
artă și tradiție: existența în comună a 5 persoane care se ocupă cu practicarea meșteșugurilor tradiționale, precum realizarea catrințelor, a iilor, a sumanelor, etc.; arhitectura caselor și complexelor gospodărești, sobră, dar plină de armonie atrage privirea turistului;
instituții de spectacole și concerte: căminele culturale;
manifestările culturale: “Zilele Vicovului” – hramul localității Vicovu de Sus cu manifestări folclorice, târguri ale meșterilor locali etc., defășurat pe 15 august în fiecare an; “Festivalul Obiceiurilor de Anul Nou”, defășurat anual pe 31 decembrie.
Fig. 3.22. Obicei traditional de Anul Nou :“Malanca lui Stefan cel Mare”
În ceea ce privește infrastructura turistică, accesul către orașul Vicovu de Sus este înlesnit de drumurile europene și naționale, precum și de către linia ferată.
IV. METODICA PREDĂRII ORIZONTULUI LOCAL ÎN CADRUL DISCIPLINELOR OPȚIONALE.
IV.1 . Considerații generale.
Realizarea unui studiu geografic privind populația orasului Vicovu de Sus poate fi un punct de plecare pentru diversificarea activității didactice. Studierea elementelor legate de populația zonei și indirect a elementelor fizico – geografice care privesc așezarea geografică, relieful, clima, apele, vegetația , fauna, solurile dar și a evoluției istorice a așezărilor omenești și a rolului pe care economia l-a jucat în evoluția numărului de locuitori și structurii populației, poate oferi un material bibliografic ce poate fi folosit la numeroase ore de geografie.
Dacă învățământul geografic din urmă cu câțiva ani era obligat să folosească o programă școlară destul de rigidă , axată pe conținuturi standard, care uneori nu spuneau mare lucru elevilor (mai ales în materie de geografia populației), noul curriculum pune accent pe obiective care pot fi atinse cu ajutorul unor conținuturi mai variate și care oferă profesorilor posibilitatea de a folosi și date mult mai concrete și ancorate în realitatea imediată ( mult mai ușor perceptibile de către elevi, mai ales de către cei de gimnaziu). Din păcate nu există o corelație între noul curriculum și manualele alternative (elaborate înainte de realizarea noului curriculum ) și de aceea realizarea unor studii geografice privind orizontul local de către profesorii de geografie capătă o importanță deosebită.
Studierea orizontului local era încurajată și recomandată și în didactica tradițională dar programa școlară nu prevedea resurse de timp pentru aceste teme, lucru care putea fi suplinit parțial prin activități extrașcolare. În prezent curriculumul școlar pune un accent deosebit pe temele strâns legate de orizontul local prin includerea lor în programa școlară și prin posibilitatea de a fi dezvoltate prin Curriculumul la Decizia Școlii (extinderi și opționale).
Astfel , multe obiective de referință din programa școlară pot fi atinse folosindu-se ca bază și elemente ale orizontului local studiate în prezenta lucrare.
Între acestea enumerăm:
La clasa a V a :
-1.2 să perceapă ordinea unor fenomene prezentate sau observate;
-1.4* să raporteze poziția localității natale pe întinderi mai mari până la dimensiunile planetei;
-2.1 să relaționeze punctele cardinale din realitate cu cele de pe un suport cartografic simplu;
-2.2 să relaționeze corect obiecte din realitate cu poziția lor pe un suport cartografic,
-2.3 să utilizeze corect semnele convenționale;
-5.1 să dobândească interes pentru cunoașterea mediului înconjurător;
-5.2* să înțeleagă importanța conservării mediului.
La clasa a VIII a:
-2.1 să cunoască repartiția spațială a elementelor naturale și socio – economice;
-3.2 să selecteze fapte specifice esențiale și concepte;
-3.3 să aplice terminologia generală la realitatea înconjurătoare (țară, unitate de relief, orizont local);
-4.3 să aplice elemente generale la caracteristicile orizontului local și apropiat;
-5.2 să perceapă transformările recente din geografia României.
De asemenea există numeroase conținuturi în programa școlară care nu se regăsesc și în manuale dar pot fi suplinite de conținutul științific al acestei lucrări :
La clasa a IX a:
-Reprezentarea orizontului local;
-Relieful orizontului local – elemente de bază;
-Vremea și clima orizontului local;
-Elemente de hidrografie a orizontului local;
-Vegetația și animalele din orizontul local și apropiat;
-Reprezentarea cartografică a localității natale;
-Activități economice în orizontul local și apropiat.
Numeroși termeni geografici din programa școlară pot fi exemplificați folosindu-se aplicații concrete din orizontul apropiat . De exemplu prelucrarea unor date privind : natalitatea, mortalitatea, bilanțul natural, bilanțul migratoriu, bilanțul total, densitatea populației, structura pe medii, structura etnică, structura confesională, structura pe grupe de vârstă , populația activă, populația ocupată, structura profesională, etc. poate fi realizată cu valori concrete din localitățile cunoscute de elevi , sporindu-se în acest fel interesul elevilor și creându-se o motivație superioară învățării , mai mult decât ar fi putut trezi interesul prelucrarea unor date similare din alte localități sau zone, fiind stimulată în acest fel și dorința elevilor de a analiza și interpreta datele respective.
Zona studiată se suprapune orizontului local definit de V. Tomescu (1998) ca o „suprafață convențională sau unitatea teritorială din preajma unei localități unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social – economice, respectiv omul și activitatea sa”.
Orizontul local constituie laboratorul natural al geografiei , cel mai „fidel” pentru conținutul ei, unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor și fenomenelor , le intuiesc la fața locului însușindu-și în mod corect fondul de reprezentare și noțiunile geografice din lumea înconjurătoare.
În motto – ul manualului „Introducere în geografie” pentru clasa I secundară elaborat în 1937 de Simion Mehedinți și Vintilă Mihăilescu se afirmă că: „Orizontul locului este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte țări”.
Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare , pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp . Se realizează stări afective, trăiri emoționale și sentimente de atașament ale copiilor față de locurile natale. Geograful George Vâlsan definea orizontul local ca : „cea dintâi patrie a copilului”.
Pornind de la aceste considerente am ajuns la concluzia că rezultatele studiului geodemografic al orasului Vicovu de Sus se poate concretiza într-un opțional de geografie sau istorie – geografie în cadrul Curriculumului la Decizia Școlii cu tema : „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi”
IV.2. Locul opționalului „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi” în curriculumul școlar.
Una dintre componentele cele mai importante ale modernizării sistemului de învățământ în actualul context al Reformei învățământului românesc o reprezintă curriculumul la decizia școlii care urmărește să coreleze mai bine resursele școlii cu dorințele elevilor , contribuind în final la valorizarea fiecărei școli , la crearea unei personalități proprii acesteia prin diferențierea ofertei de educație .
Curriculumul la decizia școlii este de fapt emblema puterii reale a școlii , putere derivată din libertatea de a decide asupra unui segment al Curriculumului Național și dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de învățare ale elevilor. Libertatea de decizie la nivelul școlii este în consonanță cu democratizarea societății și reprezintă o șansă de adecvare la un sistem deschis, cu opțiuni multiple. Curriculumul la decizia școlii – ca segment de mare noutate – a indus și o serie de disfuncții. Primele disfuncții țin de politica educațională care a redus în fiecare an numărul de ore alocat Curriculumului la decizia școlii , ca urmare a intervenției diverselor grupuri de presiune care, prin suprimarea plajei orare , au redus posibilitatea unor tipuri de Curriculum la decizia școlii . Alte disfuncții au apărut la nivelul deciziei școlii , în momentul în care procesul de consultare s-a derulat formal, orele de Curriculum la decizia școlii au devenit plase de siguranță pentru normele didactice, iar programele de opțional au repetat curriculumul nucleu.
Chiar și cu aceste disfuncții, . Curriculumul la decizia școlii rămâne o realitate a școlii de azi, acceptată de tot mai mulți profesori și de majoritatea elevilor și presupune o stare de normalitate prin acceptarea diferenței.
Curriculumul la decizia școlii cuprinde:
Curriculumul aprofundat – care urmărește aprofundarea obiectivelor de referință ale Curriculumului nucleu prin diversificarea activităților de învățare în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline . Aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reușesc să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii anteriori.
Curriculumul extins – este acea formă a Curriculumului la decizia școlii care urmărește extinderea obiectivelor și a conținuturilor din Curriculumul nucleu prin noi obiective de referință și unități de conținut în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline.
Opționalele pot fi :
La nivelul disciplinei – care includ activități și proiecte care nu sunt incluse în programa școlară avansată de autoritatea centrală , fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută ca atare în planul-cadru.
La nivelul ariei curriculare – care presupun alegerea unor teme care implică cel puțin două discipline dintr-o arie curriculară , caz în care, pornind de la obiectivele cadru ale disciplinelor vor fi formulate obiective de referință din perspectiva temei pentru care s-a optat.
La nivelul mai multor arii curriculare care implică cel puțin două discipline aparținând unor arii curriculare diferite.
Opționalul „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi”este un opțional la nivelul ariei curriculare „Om și Societate” implicând două discipline : Geografie și Istorie. Obiectivele de referință ale acestui opțional derivă din obiectivele cadru ale celor două discipline, strategiile didactice, metodele, mijloacele de învățământ , modalitățile de evaluare și conținuturile fiind de asemenea specifice celor două discipline, opționalul putând fi predat în bune condiții de profesorii cu dublă specializare : istorie și geografie.
CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII
Denumirea opționalului: „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus și imprejurimi ”
Aria curriculară: Om și societate
Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină
Durata: 1 an ( 1 oră pe săptămână)
Modul de desfășurare: pe clase
(la clasele a IX-a-profil istorie-stiinte sociale)
Unitatea școlară și localitatea: Grupul scolar Ion Nistor Vicovu de Sus
Profesor Gheorghita Florin
PROGRAMA ȘCOLARĂ
Argument
Curriculum-ul opțional se adresează elevilor din învățămîntul preuniversitar de la clasele a IX a, dornici să cunoască, alături de informațiile din programa oficială, cît mai multe date despre geografia locală și a orizontului apropiat orașului. El își propune familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități, deprinderi de a cerceta și întocmi referate, mini-lucrări științifice, toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine urbea natală.
Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale, apoi problematica actuală a vieții sociale și economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică și exemplifică în orizontul local, concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om și societate”.
Activitățile de învățare sunt concepute astfel încât să permită activitatea nemijlocită a elevului , acesta fiind pus în situația de a localiza , a identifica , a explica, a asocia, a selecta și a compara elemente și fenomene geografice și istorice.
Activitățile de învățare se vor organiza o parte în sala de clasă, o parte în teren (colectare de date, imagini, investigații ) și o parte în sala de bibliotecă (pentru documentare).
Cursul de față stimulează interesul pentru geografie și istorie, pentru trecutul și prezentul orizontului local, trezește sentimente patriotice și facilitează înțelegerea apartenenței la comunitatea locală dar stimulează și deprinderea de a utiliza informația din mass – media și inițierea în realizarea de proiecte.
Programa cuprinde: competențe generale și specifice, valori și atitudini, cu exemple de activități de învățare, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare, precum și o bibliografie orientativă.
Competențe generale
Situarea corectă în spațiu și timp;
Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local;
Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local;
– Descrierea corectă a realității înconjurătoare;
Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.
Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.
Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;
Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;
Valori și atitudini
Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educațional centrat pe geografie, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:
Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate;
Curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate;
Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul orașului natal;
Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local;
Competențe specifice și exemple de activități de învățare
Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local
Situarea corectă în spațiu și timp
Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.
4. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.
5. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.
Conținuturile învățării
Introducere în studiul opționalului …………………………………………..………………. 1 oră
Capitolul I – Cadrul natural al orașului Vicovu de Sus……………………………..7 ore
I.1. Așezarea geografică-factor determinant al locuirii timpurii………………..… 1 oră
I.2. Geologia (Evoluția paleogeografică, litologia, resursele subsolice) ………………1 oră
I.3. Relieful din orizontul local și apropiat…………………………………………………..1 oră
Lunca raului Suceava,elementele unei vai.
(Aplicație practică) …………………………………………………………………………1 oră
I.4 Clima și microclimatele din zona orașului Vicovu de Sus……………………………..1 oră
I.5. Hidrografia din orizontul local și apropiat (Apele subterane, râul Suceava și afluenții săi, resursele de apă potabilă ale orașului)
I.6Vegetația, fauna și solurile din oraș și împrejurimile sale……………..…………2ore
PROTEJAREA NATURII ÎN ORAȘUL VICOVU DE SUS ȘI ÎN ÎMPREJURIMI –referate
Capitulul II- Considerații social- istorice cu privire la apariția și dezvoltarea orașului Vicovu de Sus…………………………………………………………………………7ore
II.1. Un „ certificat de naștere” cu numele Vicovu de Sus- Originea și vechimea orașului
Toponimia Vicovu de Sus….…………………… ……………………………2ore
II.2 Localitatea Vicovu de Sus în epoca modernă și contemporană …..………… 1oră
II.3 Localitatea Vicovu De Sus, după anul 1990………………………..……….. 1oră
II.4. Viața culturală a orașului; mari personalități ale orasului si personalitati din zona Radauti……………………………………………………………………………….1oră
II.5. Amenajarea teritoriului; planul orașului și extinderea recentă a orașului………2ore
Capitolul III- Dinamica populației orasului Vicovu de Sus în decursul timpului – 6ore
III.1.Mișcarea naturală a populației:………………………………………….3ore
III.1.1. Natalitatea
III.1.2. Fertilitatea
III.1.3. Nupțialitatea și divorțialitatea
III.1.4. Mortalitatea generală
III.1.5. Mortalitatea infantilă și mortinalitatea
III.1.6. Bilanțul natural
III.2. Densitatea populației
III.3. Mobilitatea teritorială a populației…………………………………………..1 oră
III.4.Evoluția numerică a populației orasului Vicovu de Sus în perioada modernă și contemporană………………………………………………………………………1 oră
III.5. Ritmul mediu anual de creștere al populației. Bilanțul total al populației…….1oră
Capitolul IV- Structura populației orasului Vicovu de Sus, după anul 1990 – 6 ore
IV. 1. Structura populației pe sexe și grupe de vârstă
IV. 2. Structura etnică și confesională
IV. 3. Structura profesională a populației
IV. 4. Nivelul de instruire al populației
Capitolul V- Ocupația locuitorilor orasului Vicovu de Sus – 3 ore
V.1. Activități tradiționale
V. 2. Probleme economice actuale : investiții și investitori; Șomajul.
V.3. Probleme edilitare; Poluarea în orasul Vicovu de Sus și împrejurimi
APLICAȚII ȘI EVALUARE
Descrierea și redarea unei realități observate;
Portofoliu –“Istoria orașului Vicovu de Sus”;
Aplicații în orizontul local;
Studiu de caz- Populația orasului Vicovu de Sus, după anul 1990;
Interpretarea graficelor și imaginilor;
Lucrul cu hărți și fișe de lucru;
Referate despre orașul natal și împrejurimi;
Aplicarea de teste sumative de evaluare, în cadrul lecțiilor realizate în programul AEL4;
RESURSE MATERIALE
Albume, postere, referate, reviste, casete video, planșe;
Planul orașului, Harta județului Suceava, schițe de hărți și grafice.
Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame și historiograme;
Fișe de lucru individuale;
BIBLIOGRAFIE
Iațu Corneliu – Depresiunea Rădăuților – Studiu de geogrfie umană, Editura Corson, Iași;2002
Dan Dumitrascu si Mihai Razvan Papuc-O asezare din Tara Fagilor:Vicovu de Sus (monografie),Bucuresti,2009
Alexandru Ungureanu- Orașele din Moldova (Editura Academiei București, 1980)
Ionel Muntele- Populația Moldovei în ultimele două secole (Iași, 1998)
Nicolae Ilinca- Geografie Umană –Populația și așezările omenești (Editura Corint, București, 1999)
George Erdeli și Liliana Dumitrache- Geografia Populației (Editura Corint, București, 2001)
Vasile Nimigeanu- Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale (Iași, 1984)
Ioan Ianoș- Orașele și organizarea spațiului geografic (București, 1987)
G.I. Lahovari- Marele Gicționar Geografic al României (București, 1901)
Vasile Cucu -Geografia Populației și Așezărilor Omenești (Editura Didactică și Pedagogică, București,1974)
Geografia României vol. II și IV- Geografia Umană și Economică și Geografia regională a României (Editura Academiei, 1984)
Ion Albulescu- Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane (Editura Polirom, București, 2000)
Nicolae Ilinca- Geografia populației și așezărilor omenești, manual de studiu individual ( Editura CD- Press, București, 2003)
Valerian Dragu- Geografie- Ghid metodologic ( Editura Polirom, București, 2000)
Nicolae Ilinca- Didactica Geografiei ( Editura Corint, București, 2000)
Maria Eliza Dulamă- Modelul învățării depline a geografiei (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2004)
Programa de geografie la cls. a V- XII a
Direcția Regională de statistică Suceava Anuarul Statistic al județului Suceava-2009
Surse statistice:
Fișe statistice anuale, fișe ale localității Vicovu de Sus, elaborate de Biroul de Statistică Socială din cadrul Direcției Județene de Statistică Suceava
Recensământul Populației și al locuințelor 18.03.2002-Jud. Suceava
Recensământul Populației –jud. Suceava-ianuarie, 1992
Date statistice preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, www. insse.ro,
-Date preluate de la A.J.O.F.P. Suceava privind șomajul .
IV.3PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
Clasa a VI a
Nr. de ore: 1 pe săptămână
Unitatea de învățare:Cadrul natural al orasului Vicovu de Sus
Cadrul natural
Unitatea de învățare: Considerații social- istorice cu privire la apariția și dezvoltarea orașului Vicovu de Sus
Unitatea de învățare: Dinamica populației orasului Vicovu de Sus în decursul timpului
Unitatea de învățare: Populației orasului Vicovu Structura de Sus, după anul 1990
Unitatea de invatare: Ocupația locuitorilor orasului Vicovu de Sus
IV. 4. PROIECTAREA LECȚIILOR
PROIECT DE LECȚIE
Profesor : Gheorghita Florin
Data:…….
Obiectul: „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi”
Clasa a IX a
Subiectul lecției: Așezarea geografică-factor determinant al locuirii timpurii
Tipul lecției: de comunicare și însușire de noi cunoștințe
Obiective de referință:
R1 –dobândirea de cunoștințe cu privire la așezarea geografică a orasului Vicovu de Sus;
R2 -să compare așezarea geografică a comunei fată de alte localităti vecine ;
R3– să alcătuiască materiale cartografice simple utilizând date oferite de profesor;
Obiective operaționale:
O1 – să precizeze poziția geografică și limitele orasului Vicovu de Sus pe harta județului Suceava;
O2 – să precizeze așezarea geografică în cadrul Podișului Sucevei folosind harta fizică a României;
O3 – să prezinte poziția geografică a orasului Vicovu de Sus față de principalele căi de comunicație (în trecut dar și în prezent) și să evidențieze importanța acestora în evoluția populației;
O4 – să realizeze o hartă schematică, evidențiind limitele și vecinii localității.
Strategia: dirijată, cognitivă, euristică.
Metode: lucrul cu harta, conversația, problematizarea, expunerea, explicația și comparația.
Materialul didactic: – Harta fizică a României,
– Harta județului Suceava;
– Planșa –harta orasului Vicovu de Sus,
-Imagini și fotografii,
-Mijloace audiovzuale : Videoproiectorul
PROIECT DE LECȚIE
Profesor : Gheorghita Florin
Data:
Obiectul: Geografia orizontului local :orasul Vicovu de Sus si imprejurimi
Clasa a IX a
Subiectul lecției: Hidrografia din orizontul local și apropiat (Apele subterane, râul Suceava și afluenții săi, resursele de apă potabilă ale orașului).
Tipul lecției: mixtă
Obiective de referință:
R1 – dobândirea de cunoștințe cu privire la apele din zona orasului Vicovu de Sus;
R2 – dezvoltarea capacității de analiză, sinteză, comparare, generalizare și evaluare;
R3 – identificarea relațiilor dintre componentele cadrului natural și cele de ordin socio – economic din orizontul local;
Obiective operaționale:
La sfârșitul orei elevii vor fi capabili să:
O1 – să expună, pe baza reactualizării cunoștințelor, noțiunile de : ape curgătoare, lacuri, ape subterane, bazin hidrografic, afluenți și debit;
O2 – să precizeze principalele ape curgătoare și stătătoare din orizontul local, folosind Harta fizică a României și harta murală a județului Suceava;
O3 – să explice legătura dintre vetrele așezărilor și resursele de apă din zonă;
O4 – să explice de ce vetrele așezărilor nu s-au extins foarte mult în imediata vecinătate a albiilor apelor curgătoare , dar nici pe interfluvii, foarte departe de acestea;
O5 – să menționeze în ce condiții apele pot reprezenta un factor restrictiv în răspândirea populației.
Strategia: inductivă, dirijată, cognitivă, euristică.
Organizarea: frontală și independent – individuală.
Metode: lucrul cu harta, conversația euristică, problematizarea, expunerea sistematică, observarea, explicația și comparația.
Materialul didactic: – Harta fizică a României, Harta județului Suceava;
-Mijloace video: videoproiectorul
-Planșa: harta orasului Vicovu de Sus – hidrografia
-Fotografii si imagini, Studii si articole
IV.5. Evaluarea la opționalul „Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi”
Ca și în cazul celorlalte discipline , și în predarea – învățarea disciplinelor opționale evaluarea joacă un rol foarte important fiind un „barometru” al activității desfășurate . Evaluarea este o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor privind efectele directe ale relației profesor – elev, cu scopul de a eficientiza funcționarea întregului sistem educațional .
Evaluarea nu trebuie să se rezume doar la notarea elevilor ci este un proces care cuprinde mai multe etape și care trebuie să pună un foarte mare accent nu doar pe cuantificarea cunoștințelor elevilor la un moment dat ci și pe prognozarea rezultatelor viitoare și pe ajustarea strategiilor didactice în așa fel încât procesul educativ să capete o eficiență sporită ( o reglare „din mers” a acestui proces).
Din acest punct de vedere este necesară folosirea unor forme și tipuri de evaluare cât mai variate. Fără a insista asupra observării , a evaluării orale și a metodelor tradiționale de evaluare foarte bine cunoscute, vom acorda o atenție deosebită aplicării metodelor moderne de evaluare scrisă, evaluare practică, precum și metodelor complementare de evaluare la disciplina opțională „ Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi” cu exemple concrete care să dea o aplicabilitate imediată probelor descrise.
Evaluarea scrisă – poate fi realizată sub forma unor fișe de evaluare ( pentru obiectivele stabilite pentru o lecție sau un capitol ), extemporale ( lucrări de control neanunțate care urmăresc verificarea cunoștințelor din lecția de zi, cu scopul unui control inopinat), lucrări de control (recomandate la sfârșit de capitol și care vizează sinteza, comparația și analiza) și teste (forme de verificare frontală scrisă care cuprinde mai mulți itemi ce vizează un volum mai mare de cunoștințe și capacități).
Testele sunt de o mare varietate , în funcție de momentul aplicării lor , scopul evaluării și volumul de informație, de o mare importanță în elaborarea lor fiind alegerea și formularea itemilor care trebuie să se adreseze diferitelor procese psihice (gândirii, memoriei, imaginației, etc.).
Exemple de itemi care pot fi incluși în testele de evaluare de la disciplina opțională:
Itemi obiectivi– care abordează un singur aspect cognitiv , bine delimitat
a) Itemi cu alegere duală – care solicită selectarea unuia dintre cele două răspunsuri posibile la o întrebare sau problemă : adevărat / fals; da / nu, etc.
Exemple:
Citiți afirmația de mai jos. Dacă apreciați că afirmația este corectă încercuiți litera A ; dacă apreciați că afirmația este falsă încercuiți litera F.
A F Direcția dominantă a vânturilor dinspre NV în zona orasului Vicovu De Sus se datorează existenței vaii râului Suceava.
A F Orasul Vicovu de Sus se învecinează în partea de est cu orașul Rădăuți.
A F În perioada interbelică trăiau în comună mulți etnici germani.
A F Cea mai mare densitate a populației se inregistreză în zona văilor.
b) Itemi cu alegere multiplă – care îi solicită elevului să aleagă un răspuns dintr-o listă de alternative oferite pentru o singură premisă. Alternativele incorecte (distractorii) trebuie să fie plauzibile și paralele pentru a oferi un grad de dificultate adecvat.
Exemple:
Cel mai important afluent al raului Suceava pe teritoriul orasului Vicovu de Sus se numește:
a)Laura
b)Sicova
c)Hlinoasa
d)Putna
Populația orasului Vicovu de Sus a fost la recensământul din 2002 de :
a) 12760 locuitori
b) 14125locuitori
c) 13800 locuitori
d)10860 locuitori
Cea mai importantă minoritate etnică este cea :
germană
polonă
rromă
evreiască
O categorie mai complexă o constituie itemii cu alegere multiplă cu suport cartografic sau grafic, care solicită elevului analiza atentă a unei hărți și a unui grafic, pentru a identifica unele elemente specifice concrete, răspunsul fiind ales apoi dintr-o listă cu alternative oferite.
Fig.4.1.Harta corpurilor de apa .Vicovu de Sus
Priviți cu atenție harta alăturată și alegeți răspunsul corect la următoarele întrebări:
Pârâul notat pe hartă cu litera B este afluentul:
Putnei
Bilca Mica
Sucevei
Unitatea administrativă notată pe hartă cu cifra 1 se învecinează la sud cu comuna:
a) Gălănesti
b)Vicovu de Jos
c) Voitinel
c) Itemii de tip pereche solicită din partea elevilor stabilirea unor corespondențe între cuvinte, propoziții , fraze, numere, litere sau simboluri distribuite pe două coloane.
d) Itemi de ordonare – în care elevii trebuie să ordoneze informațiile primite după un anumit criteriu (cronologic , așezare geografică, cantitate, etc. ).
Ordonați descrescător următoarele etnii din perioada interbelică : armeni , evrei, germani, rromi.
Scrieți în ordine crescătoare din punct de vedere al altitudinii următoarele dealuri din zona Horodnic : DlMagura Mica , Dl.Baciului , Dl Malu , Dl.Magura Mare.
Ordonați de la nord la sud următoarele unități DlMagura Mica , Dl.Baciului , Dl Malu , Dl.Magura Mare
Itemii semiobiectivi solicită elevul să găsească o soluție , o rezolvare scurtă, fără a i se oferi variante de răspuns.
Itemi cu răspuns scurt la :
O întrebare directă .
-Care era populația orasului Vicovu de Sus la recensământul din 2002 ?
-Care este tipul de climă specific zonei Vicovu de Sus ?
-Cum se numește principalul obiectiv turistic zona orasului Vicovu de Sus_?
O frază incompletă:
-Bilanțul natural este negativ atunci când mortalitatea este mai mare decât ………….
-Orasul Vicovu de Sus se învecinează la sud-est cu comuna …………..
Un text lacunar:Orasul Vicovu de Sus este situat în partea de nord – est a județului ………….., învecinându-se la sud-est cu comuna…………… la vest cu comuna…………… și la sud- vest cu comuna Putna. Este traversată de râurile ……………. și ………………………. , având o climă temperat- …………… de tranziție. La ultimul recensământ al populației ( cel din ………..), populația orașului era alcătuită din …………….. locuitori.
Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) solicită elevului un răspuns detaliat , fără elaborarea prealabilă a unui model de răspuns corect și testează obiective care vizează originalitatea , creativitatea și caracterul personal al răspunsului. Acest tip de itemi le dă celor testați posibilitatea de a face dovada nu numai a stăpânirii unor cunoștințe și deprinderi , ci și a capacității de exprimare corectă , fluentă , logică și argumentată .
a) Rezolvarea de probleme sau a unor situații – problemă cu scopul dezvoltării creativității , gândirii divergente multidisciplinare, imaginației și a capacității de generalizare.
Populația comunei Horodnic de Jos a cunoscut o crestere a numărului de locuitori de la 11390 în 1977 , la 13104 în 1992 , ca apoi să crească în 2008 la 14724 locuitori.
-Calculați ritmul mediu anual de crestere a populației între 1977și 1992;
-Calculați ritmul mediu anual de creștere a populației între 1992 și 2008;
-Explicați ritmul diferit de crestere a numărului de locuitori în cele două perioade.
b) Eseul structurat – este un răspuns orientat prin cerințe, indicații și sugestii:
Prezentați în cel mult o jumătate de pagină caracteristicile actuale ale populației orasului Vicovu de Sus referindu-vă la :
numărul de locuitori;
bilanțul natural;
bilanțul migratoriu;
bilanțul total;
structura etnică.
Descrieți pe scurt elementele cadrului natural din orasul Vicovu de Sus , menționând:
-așezarea geografică în cadrul județului Suceava și a Podișului Sucevei;
-relieful (alcătuire geologică, altitudini , tipuri de relief)
-clima;
-vegetația;
-fauna;
-solurile.
c) Eseul liber – este un text original în legătură cu o temă dată.
Dezvoltarea economică – factor pozitiv sau negativ al evoluției populației în orasul Vicovu de Sus.
Minoritatea germană si evreiasca din Vicovu de Sus in perioada interbelică si rolul acesteiea in viata economica a localitatii.
Folosirea testelor (cu diferite tipuri de itemi ) în procesul de evaluare prezintă numeroase avantaje dar și limite.
Avantaje: – limitează apariția unor ambiguități;
– gradul mai mare de obiectivitate și precizia în evaluare;
– permit combinarea unor itemi cu un grad de dificultate ridicat cu itemi cu un grad de dificultate mai redus ;
-permit testarea unei game variate de cunoștințe, priceperi și capacități;
-permit utilizarea de materiale – suport (grafice, diagrame, reprezentări cartografice.
Dezavantaje: -materialele – stimul sunt mai greu de proiectat;
-necesită un timp relativ lung de elaborare;
-permit, în unele situații, ghicirea răspunsurilor.
-utilizarea excesivă a acestor itemi conduce la familiarizarea excesivă a elevilor cu această tehnică de testare , având repercusiuni asupra modului lor de învățare;
De aceea este necesară o alegere echilibrată a diferitelor tipuri de itemi în funcție de obiectivele operaționale urmărite și care să se refere atât la cunoștințe cât și la principiile de înțelegere și de aplicare.
Test de evaluare
I. Scrieți pe foaia de lucru litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare din afirmațiile de mai jos:
1.Cel mai înalt deal din comuna Horodnic de jos este:
Dl. Baciului
Dl. Malu
Dl. Magura Mica
Dl. Magura Mare
2.Cel mai scăzut număr de locuitori s-a înregistrat în Vicovu de Sus la recensământul din:
1930
1977
2002
1956
II. Completați spațiile libere din propozițiile de mai jos cu informația corectă:
1. Dealul Baciului are o altitudine de ……………
2.Principalul afluent al râului Suceava este ……………………..
3.Cei mai mulți rromi s-au înregistrat în orasul Vicovu de Sus la recensământul din…………….
4.Cea mai importantă minoritate religioasă din oras este cea …………..
III. Cum explicați numărul mai mare al populației feminine la nivelul anului 2008.
IV. Precizați ponderea minorităților etnice din populația totală a orasului Vicovu de Sus la recensământul din 2002.
V. Pe harta de mai jos sunt reprezente rețeaua hidrografică și principalele căi de comunicație.
Fig.4.2.Harta corpurilor de apa .Vicovu de Sus.
Scrieți pe foaia de lucru :
1.Denumirile corespunzătoare localităților ,invecinate, marcate pe hartă cu literele A și B.
2.Elementele de hidrografie (ape curgătoare și stătătoare ) marcate pe hartă cu cifre de la 1 la 4.
3. Precizati numele statului vecin cu orasul Vicovu de Sus notat pe harta cu litera C.
4.Precizati doua localitati urbane de pe traseul caii ferate marcate cu o linie rosie.
5.Precizati denumirea drumului marcat pe harta cu o linie albastra.
6.Mentionati numele satunul marcat pe harta cu litera D.
Evaluarea practică.
Evaluarea practică vizează verificarea priceperilor și deprinderilor formate în activități independente din cadrul lecțiilor și în aplicațiile practice , modul în care se utilizează instrumentele de lucru , modul în care se face orientarea în teren și pe hartă. Evaluarea practică se concretizează în confecționarea unor obiecte sau reprezentări figurative ca : hărți, planșe și grafice pe baza unor date sau informații furnizate de profesori sau pe baza unor date culese de elevi( a se vedea capitolele de metodică de la cap. I și II )
În defectele produselor efectuate de elevi se pot observa lacunele și deficiențele deprinderilor concrete de muncă iar prin analiza acestor produse și a deficiențelor lor se pot face corectările necesare pentru atingerea obiectivelor.
La disciplina opțională „Geografia orizontului local :Vicovu de Sus si imprejurimi.” exemple de teme care să vizeze evaluarea practică pot fi următoarele:
Reprezentați grafic evoluția bilanțului natural al populației orasului Vicovu de Sus între anii 1775 – 2008 , pe baza datelor din tabelul de mai jos:
Realizați câte un șablon care să reprezinte conturul orasului Vicovu de Sus,directia raului Suceava si a cailor de comunicatie principale..
Metode complementare de evaluare.
Există metode de evaluare care întrunesc caracteristicile evaluărilor scrise dar și a celor orale și care pot reprezenta o alternativă la testele standardizate . În aceste cazuri, produsul destinat evaluării este întocmit de elev într-o perioadă mai îndelungată, în afara orelor de curs, într-un moment prestabilit, când elevul își prezintă produsul oral, realizat în general sub formă grafică.
Proiectul este o activitate individuală sau de grup care solicită elevii la o investigație , să realizeze proiectul propriu – zis și raportul final. Realizarea proiectului se face în mai multe etape:
Alegerea temei dintr-o ofertă sau care poate fi impusă de profesor;
Planificarea activității: – stabilirea obiectivelor;
găsirea surselor de informare sau bibliografice;
stabilirea modalităților de realizare a proiectului;
distribuirea responsabilităților (în cazul muncii în grup).
Cercetarea propriu – zisă (în bibliotecă sau în teren);
Realizarea materialului;
Prezentarea materialului în fața colegilor,
Evaluarea (cu participarea colegilor), care vizează atât conținutul materialului cât și modul de realizare și prezentare a acestuia.
Metoda are o eficiență sporită dacă se lucrează în grup și permite dobândirea unei experiențe concrete practice, extinse dincolo de școală , permite o libertate a deciziei utilizării unor auxiliare (date statistice, cărți, INTERNET, etc.) și a unei modalități de întocmire a produsului finit (text, hartă, film), dezavantajul constând în dificultatea stabilirii contribuției fiecărui participant.
Exemplu:
1.Titlul proiectului: Factorii care au influențat evoluția geodemografică a orasului Vicovu de Sus .
2.Obiectiv: – cunoașterea elementelor care au contribuit la actuala structură demografică a orasului Vicovu de Sus .
3.Alegerea temei pentru fiecare grupă:
4.Surse de informare . Bibliografie, Fișe de observație din teren, hărți tematice, etc.
5.Cercetarea propriu – zisă
6.Realizarea reprezentărilor grafice și cartografice,
7.Prezentarea fiecărei părți de grupa de elevi care a studiat respectivul subiect;
8.Evaluarea.
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care oferă posibilitatea de a emite o judecată de valoare bazată pe un ansamblu de rezultate . Profesorul poate proiecta un anumit tip de portofoliu, dar de obicei în acesta trebuie să se regăsească atât instrumente „formalizate” de evaluare ( teste, chestionare) cât și instrumente „non – formalizate” de evaluare (fișe de documentare independentă, referate, eseuri, lucrări practice).
Portofoliul oferă o imagine mult mai completă a evoluției elevului de-a lungul unei perioade ( semestru, an școlar), fiind un instrument de investigare a unei mari părți din produsele elevilor.
c) Mijloacele de învățământ
Metodele didactice prezentate anterior nu pot fi realizate fără mijloacele de învățământ. Acestea reprezintă totalitatea materialelor și instrumentelor ajutătoare întrebuințate deopotrivă de profesori și elevi în procesul de predare – învățare, având scopul de a facilita dobândirea cunoștințelor, formarea deprinderilor, realizarea atitudinilor, valorilor și relațiilor personale și evaluarea lor cât mai obiectivă și exactă.
Mijloacele de învățământ vor îndeplini următoarele funcții:
– funcția informativ – documentară
– funcția formativ – educativă
– funcția estetică
Mijloacele de învățământ utilizate în predarea istoriei locale sunt aceleași pe care orice profesor le folosește la orele de istorie și anume: obiecte și urme istorice, etnografice și numismatice, reprezentări grafice, machete, hărți istorice, portrete ale unor personalități locale, fotografii, documente istorice și mijloace audio-vizuale. Indiferent de metodele și mijloacele folosite în procesul didactic, profesorul de istorie nu trebuie să uite că, elevul reține: ,, 10% din ceea ce citește; 20% din ceea ce aude; 30% din ceea ce vede; 50-60% din ceea ce vede și aude în același timp; 80% din ceea ce spune și 90% din ceea ce spune făcând un lucru la care reflectă și îl privește”.
Concluzii
Lucrarea de față “Studiu geoeconomic al orasului Vicovu de Sus cu aplicatii in activitatea didactica”pune în valoare aspecte ale mediului înconjurător, economie, instituții, populație, evenimente istorice, spiritualitate, viață cotidiană transpuse și într-o perspectivă didactică.Sursele de informatie au fost diverse:studii realizate de catre primaria orasului Vicovu de Sus ,studii realizate de profesorii de geografie si de istorie din localitate,lucrari de specialitate, dar și lucrări care vizează pedagogia și aplicarea acesteia în activitatea didactică la clasă.
Pe parcursul lucrării am urmărit soluționarea unor probleme legate de elementele geografice ale orasului,cum ar fi elemente de toponimie majora,elemente de geografie fizica:am realizat impreuna cu elevii o schita de harta a orasului,un profil geomorfologic transversal al vaii Sucevei,diagrame ale principalelor elemente climatice si hidrografice.In ceea cepriveste analiza elementelor de geografie umana am urmarit realizarea de grafice si diagrame ale elementelor geodemografice precum si ale elementelor din sfera activitatile economice,prezentate atat din punct de vedere al populatiei implicate in cele trei ramuri de activitate precum si din punct de vedere activitatilor economice propriu zise din oras.Zonele functionale ale orasului au fost prezentate in cadrul lucrarii evidentiindu-se numeroasele deficiente ale acestora ,deficiente care fac din localitatea noastra o asezare mai degraba de tip rur-urban (un amestec de elemente rurale cu cele urbane) decat una de tip urban. Explicarea unor fenomene cum ar fi tranzitia demografica pe care a traversat-o localitatea,urbanizarea acesteia,migratii,transformari economice si sociale cu ajutorul unor tabele,grafice,diagrame.
Din punct de vedere metodico-pedagogic lucrarea de fata urmareste atat valorificarea elementelor de geografie din orizontul local in cadrul lectiilor de geografie ,utilizand aplicatii practice in orizontul local sau aplicatii teoretice utilizate in procesul de predare-invatare ,dar si valorificarea acestor elemente in cadrul unui curs optional cu tema:”Geografia orizontului local:orasul Vicovu de Sus si imprejurimi”,curs ce valorifica o mare parte din informatiile adunate in aceasta lucrare.
Punerea în practică a cunoștințelor la clasă s-a realizat printr-o proiectare didactică (semestrială, pe unități de învățare) necesară activității didactice și prin realizarea unor proiecte de lecție necesare în practica didactică la clasă. Etapele realizării planificărilor și a lecțiilor au fost respectate întocmai pentru a pune în valoare experiența la catedră.
Nu în ultimul rând am acordat atenție ilustrațiilor, fotografii realizate personal,fotocopiate din lucrari de specialitate, sau cum e cazul fotografiilor aeriene realizate de fotograful Puiu Zaharia pentru primaria Vicovu de Sus.
Sperăm ca modesta noastră contribuție, de a reuni diferite studii cu caracter științific și pedagogic, care au atins tangențial geografia orizontului local, cât și cercetarea unor documente inedite să poată trezi atenția cititorului, fără a avea pretenția de a fi răspuns la toate întrebările care vor fi puse în legătură cu acest subiect. Sperăm, totodată, că lucrarea de față va fi îmbunătățită cu noi informații și cu noi abordări ale unor probleme rămase nerezolvate, cât și a celor controversate, rezolvate doar parțial.
HĂRȚI
CASE
BIBLIOGRAFIE
Alinescu Cecilia, Pașa Natalia – Vechile drumuri moldovenești, Anuarul de geografie și antropogeografie, București, 1914-1915;
Apăvăloaie, M. – Contribuții la studiul geografic al așezărilor rurale din Moldova, ASUCI-GG, XIX, 1965;
Apăvăloaie, M., Chiriac, D., Lupu, N. – Așezările rurale cu industrie din Moldova, ASUCI-GG, XX, 1974;
Baroiu D. – Geopolitica ecologiei globale, Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Edit. Ars Docendi, București, 2003,
Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, M., Ungureanu, Al., Chiriac, D. – Podișul Moldovei. Natură. Om. Economie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980;
Bogdan, Octavia – Riscul de mediu și metodologia studierii lui. Puncte de vedere. În: Riscuri și catastrofe, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003,
Borto Gabriela – Ecoturismul, o alternativă pentru dezvoltarea locală în România, Revista geografică, IX/2002, S.n., Institutul de Geografie, Academia Română, București, 2003,
Cămășoiu, C. – Economia și sfidarea naturii, Editura Economică, București, 1994;
Chiriac, D. – Câteva aspecte geografico-economice referitoare la evoluția populației și vetrelor așezărilor rurale din Moldova (secolele XIX-XX), ASUCI-GG, XVII, 1971;
Cihodaru, C. – Constituirea statului feudal moldovenesc și lupta pentru realizarea independenței lui, Studii și cercetări științifice, Istorie, Filiala Iași, Academia R.P. Române, XI, 1960;
Ciurea, D. – Organizarea administrativă a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), Analele Institutului de Istorie și Arheologie, Iași, II, 1965;
Ciurea, D. – Noi considerații privind orașele și târgurile din Moldova în sec. XIV-XIX, Analele Institutului de Istorie și Arheologie, Iași, VII, 1975;
Costăchescu, M. – Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, I-II, Iași, 1931-1932
Cucu, V. – Considerații geografice cu privire la urbanizarea satului românesc, Terra, IV/XXIV, București, 1972;
Cucu, V. – Îndrumător metodic pentru observații de teren și întocmirea lucrărilor de sinteză geografică asupra așezărilor umane, din vol. Sinteze geografice, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1988;
Cucu, V. – Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;
Cucu, V. – Sistematizarea teritoriului și localităților din România – Repere geografice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977;
Dan, Gh., T., Ioniță, I. (1967) – Cercetări arheologice, în Arheologia Moldovei, vol., V, Iași;
Donisă I. (1993) – Paleogeografia Cuaternarului, Iași;
Donisă, I., Hârjoabă, I. – Problema piemonturilor din Moldova, ASUCI-G., XX, 1974;
Dumitrescu Vl. (1979) – Arta civilizației Cucuteni, București;
Dragne Dana – Schimbări climatice la nivel global, Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Edit. Ars Docendi, București, 2003, p.1-9.;
Dumitru, S. – Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, Editura Staff, București, 1996
Erdeli, G. – Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București, 1999;
Georgescu, G. – Reforma economică și dezvoltarea durabilă, Editura Economică, București, 1995;
Georgescu Roegen, N. – Legea entropiei și procesul economic, Editura Expert, București, 1996;
Grigorovitza, E., – Dicționar geografic al Bucovinei, 1908
Giurescu, C., C. – Târguri sau orașe și cetăți moldovene din sec. al X-lea până la mijlocul sec. al XVI-lea, Ed. Academiei, București, 1967;;
IAȚU CORNELIU – Depresiunea Rădăuților – Studiu de geogrfie umană, Editura Corson, Iași;2002
Ionescu, S. – Dicționar geografic al județului Suceava, S. G. R, București, 1894;
Ionesi, Bica – Stratigrafia depozitelor miocene de platformă dintre valea Siretului și valea Moldovei, Ed. Academiei, București, 1968;
Ionesi, L. – Geologia României. Unități de platformă și orogenul nord-dobrogean, Tipogr. Univ. Iași, 1989;
Manoliu, M., Ionescu, C. – Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, H.G.A., București, 1998;
Martiniuc, C. – Cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava, ASUCI – Șt. Nat., II,2, 1956;
Muntele, I. – Dinamica spațială a habitatului – suport de curs pentru studenții la geografie umană (studii aprofundate), Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 2004;
Muntele, I., Istrate, M. – Modeles theoretiques des zones d`influence urbaine – l`exemple de la Moldavie, în vol. Moldova – Populația, forța de muncă și așezările umane în tranziție, Editura Corson, Iași, 2002, pp. 100-105;
Morariu, T., Velcea, V. – Principii și metode de cercetare în geografia fizică, Ed. Academiei, București, 1971;
Mutihac, V. – Geologia României, Ed. Tehnică, București, 1992;
Năstase, A. – Particularități și metode în întocmirea hărților tematice, în ,,Sinteze geografice”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983;
Lipsey, R., Chrystal, K. – Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999;
Panduru, F., Vasile, A. (coord.) – Condițiile de viață ale populației din Regiunea Nord-Est, Institutul Național de Statistică, București, 2004;
Platon, V. – Protecția mediului și dezvoltarea economică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
Poghirc, P., Chiriac, D. – Rețeaua așezărilor rurale din Moldova după condițiile geografice, ASUCI – G., XX, 1974;
Pohoață, I. – Filosofia economică și politica dezvoltării durabile, Ed. Economică, București, 2003;
Popescu, Maria, Globalizarea și dezvoltarea trivalentă, Editura Expert, București, 1999;
Popp, N., Iosep, I., Paulencu, D. – Județul Suceava, Editura Academiei Române, București, 1973;
Popovici, D., Lupașcu, Gh., ș.a. – Pajiștile din Bucovina, Ed. Helios, 1996;
Rojanschi, V. ș.a. – Economia și protecția mediului, Editura Tribuna Economică, București, 1997
Soroceanu, V. – Creșterea economică și mediul natural, Ed. Economică, București, 2000;
Ungureanu, Al., Groza, O., Muntele, I. (coord.) – Moldova. Populația, forța de muncă și așezările umane în tranziție, Ed. Corson, Iași, 2002;
Ungureanu, Al. (1985) – O sursă valoroasă de documentare istorico-geografică pentru Moldova de la începutul secolului al XIX-lea, în AȘ Univ. Iași, Tom XXXI, s.II b., Geol.-Geo.;
Ungureanu, Al. (1980) – Orașele din Moldova – Studiu de geografie economică, Editura Academiei, București;
Ungureanu I. – Geografia mediului, Ed. Universității, Iași, 2004;
Ursulescu N.. (1987) – Contribuția cercetărilor arheologice din județul Suceava la cunoașterea evoluției neo–eneoliticului pe teritoriul Moldovei, Suceava, XIII – XIV;
Vârdol A., Roznoviețchi I., Borcoș A. – Problematica dezvoltării urbane durabile, Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Edit. Ars Docendi, București 2003, p.76-83;
Velcea, Valeria, Savu, Al. – Geografia Carpaților și Subcarpaților românești, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982;
Zaharia, N., Petrescu – Dîmbovița, M., Zaharia, Em. – Așezări din Moldova. De la paleolitic până în sec. XVIII, București, 1970;
Zamfir, C., Șandor, D., Pasti, V., Crowther, W. – Strategia națională de prevenire și combatere a sărăciei, PNUD, București, 1998;
*** – Caietul statistic al comunei Horodnic. Direcția Județeană de statistică Suceava, 1990-2006;
* * * Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Editori. Bălteanu, D., Udrea, I., Edit. Ars Docendi, București, 2003;
*** (1983) – Atlas pentru Istoria României, Editura Didactică și Pedagogică, București;
*** (1983) – Atlasul istoric al RSR, Ed. Academiei, București;
*** DIR., A, Moldova, sec. XVI, 2;
*** (1982) – Enciclopedia geografică a României, Editura științifică și Enciclopedică, București;
*** (1992) – Geografia României, vol. IV, Editura Academiei Române, București;
*** (1982) – Harta topografică a României, scara 1:50.000;
*** (1973) – Harta județului Suceava, scara 1: 100 000,Institutul de Geodezie, Fotogrametrie și Organizarea Teritoriului în colaborare cu OCOT Suceava, București;
*** (2003) – Recensământul populației din 2002, DJS Suceava;
*** (1991-1992) – Tezaurul toponimic al României. Moldova. Volumul I. – Partea 1. Partea 2. Editura Academiei Române, București.;
*** – Îndrumător de cercetări geografice, Cercetări economico-geografice, București, 1969;
*** – Recensământul general al populației României din 1992, Institutul Național de Statistică, București;
*** – Recensământul general al populației României din 2002, Institutul Național de Statistică, București
*** Microsoft Encarta 2002;
*** Monografia orașului Vicovu de Sus
*** Planul Urbanistic General al orașului Vicovu de Sus
*** Planul Urbanistic Zonal al orașului Vicovu de Sus
*** www.insee.ro;
*** http://maps.google.com/
*** http://europa.eu.int/comm/
*** http://europa.eu.int/comm/environment/life/home.htm
*** http://europa.eu.int/comm/environment/forum/sust21rec.htm
http://www.europa.eu.int/comm/dgs/environment/index_en.htm
http://europa.eu.int/comm/environment
http://www.sdnp.ro
http://www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/index.htm
http://www.ecouncil.ac.cr/rio/earthsummit.htm
http://www.iclei.org/iclei/la21.htm
*** http://www.inforegio.cec.eu.int/
*** http://www.mmediu.ro/home/strategia_de_aparare_schita.htm
*** http://www.mmediu.ro/legislatie/actenormative.htm
*** http://www.mmediu.ro/legislatie/proiecte_legi.ht
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Geoeconomic al Orasului Vicovu de Sus cu Aplicatii In Activitatea Didactica (ID: 147591)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.