Studiu de Caz Spania, Lider In Managementul Fondurilor Structurale

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I: Experiența Spaniei în Managementul Fondurilor Structurale și de Coeziune

1.1 Economia Spaniei din momentul aderării la UE………………………………..

1.2 Politica de coeziune în Spania pentru perioada 2007-2013

1.3 Investițiile europene în Spania 2007-2013

1.4 Strategia de la Lisabona, instrument de dezvoltare pentru Spania

CAPITOLUL II: Considerații generale privind Fondurile Structurale

3.1 Definirea Fondurilor Structurale

3.2 Fondurile Structurale în perioada 2007-2013

3.3 Principii și reguli ale asistenței prin finanțări structurale

3.4 Programare 2007-2013 versus 2014-2020

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ: "Spania, lider in managementul fondurilor structurale?"

3.1 Tipuri de proiecte de succes

CONCLUZII …………………………

BIBLIOGRAFIE……………………..

INTRODUCERE

“Banii nu încep niciodată o idee. Este întotdeauna ideea ce pornește banul”.

Owen Laughlin

Lucrarea de față, intitulată “Gestionarea fondurilor structurale- Lecție învățată 2007-2013” este un demers interesant prin care îmi propun să fac o analiză a modalităților de gestionare a fondurilor structurale, înregistrate din 2007 și până în prezent. Lucrarea expune aspecte teoretice relevante privitoare la fondurile structurale in perioada 2007-1013, respectiv o analiza comparativa intre Programare 2007-2013 versus 2014-2020 iar studiul de caz relevă experiența Spaniei în domeniul managementului fondurilor structurale și de coeziune. Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naționale și, atât direct cât și printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg. Necesitatea de a investi în capacitatea instituțională este recunoscută de Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, în acele state membre unde performanța socio-economică și buna guvernare constituie câteva din principalele provocări ale următoarei perioade de programare precum și la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanță pentru a obține o creștere durabilă a pieței muncii și a concurenței. Strategia Lisabona revizuită afirmă necesitatea unei mai bune legislații, precum și a unei mai bune elaborări și furnizări de politici publice în scopul asigurării condițiilor pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Dezvoltarea capacității administrative poate avea o contribuție directă la atingerea acestor obiective. Analizele tehnice întreprinse de către experții români și de către consultanții străini au confirmat necesitatea de a continua aceste eforturi în vederea atingerii obiectivelor pe termen lung, cum ar fi îmbunătățirea furnizării de servicii publice, sprijinirea creșterii economice, îmbunătățirea în mod real a condițiilor sociale și a bunei guvernări. Următoarea etapă a procesului de reformă cuprinde respectarea noului cadru legal și instituțional, implementarea metodologiilor și procedurilor care au fost pregătite prin actualul proces al RAP și investiții semnificative în instruirea personalului cu atribuții în noile metode administrative. În lucrarea de față, Capitolul I este rezervat descrierii experienței Spaniei în Managementul Fondurilor Structurale și de Coeziune in perioada 2007-2013, contextul economic al Spaniei, modul de implementare și rezultatele politicii de coeziune, precum și perspectivele viitoare în contextul Strategiei de la Lisabona. Capitolul II expune elemente teoretice privind Fondurile Structurale în perioada 2007-2013, principii și reguli ale asistenței prin finanțări structurale precum și o analiză referitoare la Programare 2007-2013 versus 2014-2020. Elementele de la care am pornit in conturarea studiului de caz cu titlul "Spania, lider in managementul fondurilor structurale?" au fost experiența personală dată de recenta călătorie în această țară, fapt care mi-a servit la observarea modului în care administrația investește în creșterea nivelului de bunăstare al cetățenilor dar si cumulul de cunoștințe din domeniul studiului administrației, prin prisma studiilor in cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, Facultatea de Administrație Europeană. Studiul de caz vine să demonstreze experiența Spaniei în domeniul Fondurilor Structurale și de Coeziune prin economia avută, prin valoarea investițiilor europene în perioada 2007-2013, precum și prin numărul de proiecte de succes avute de-a lungul timpului.

CAPITOLUL I

Experiența Spaniei în managementul Fondurilor Structurale și de coeziune

Economia Spaniei din momentul aderării la UE

Odată cu intrarea Spaniei în Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea Uniunii Europene, la 1 ianuarie 1986 a devenit necesara deschiderea economiei, modernizarea industriei, îmbunătățirea infrastructurii și revizuirea legislației economice, pentru a îndeplini cerințele Uniunii Europene. Făcând acest lucru, Spania a accelerat creșterea Produsului Intern Brut, a redus datoriile publice, rata șomajului a scăzut de la 23% la 15% în 3 ani și a redus inflația la mai puțin de 3 %.; In 1986 Spain joined the European Union (la Unión Europea), which boosted the Spanish economy and by the end of 1987 all major economic sectors showed significant increases.Aderarea la Uniunea Europeană a impulsionat economia spaniolă și până la sfârșitul anului 1987 toate sectoarele economice majore au înregistrat creșteri semnificative. Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o baza per capital reprezintă 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câștiga aderarea la primul grup de țări ce au lansat moneda unică europeanã pe 1 ianuarie, 1999. Administrația lui Jose Maria Aznar a continuat să advoce liberalizarea, și deregularizarea economiei și a introdus unele reforme pentru taxe în final. Șomajul a scăzut vizibil sub administrația lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de muncă și reformare a schemelor de pensie, care sunt cheia susținerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât si a competitivității externe într-un mediu cu o monedă unică. În ultimii șase ani Spania a contribuit cu 21 de procente la creșterea economică a zonei euro. Guvernul spaniol și mediul de afaceri, încântați de muncitorii calificați, cât și de cei necalificați, i-au primit foarte bine pe imigranți. Madridul a acordat statut legal la peste jumătate de milion de imigranți în 2005. Și toate acestea în ciuda faptului că opinia publică din Spania nu este la fel de primitoare. În cadrul unui sondaj efectuat în luna octombrie de ziarul madrilen "El Mundo", peste două treimi din respondenți au spus că fluxul de imigranți ar trebui stopat, iar 68% au afirmat că “Africanii care vin cu barca să se refugieze în Spania ar trebui interceptați de către poliția navală și trimiși înapoi”. Recent, potrivit calculelor din ziarul german, Die Welt, Spania este în curs de a ajunge din urmă țări precum Germania, privind intrările până în 2011. Cu toate că “moartea boom-lui proprietăților imobiliare” a corespuns cu urcarea nivelelor datoriilor privat, ca o perspectivă a fost încercarea proprietarilor locuințelor de a ține piept cererilor, costurilor, nivelului mediu al datoriilor membrilor unei familii, s-a triplat în mai puțin de o decadă . Cert este că multe țări ar trebui să urmeze modelul Spaniei (țară membră a Uniunii Europene din 1986) în ceea ce privește absorbția de fonduri europene, pentru a crește nivelul de trai al populației și pentru a dezvolta infrastructura – aceasta a fost concluzia unei sesiuni de discursuri de deschidere ale oficialilor români și spanioli, în cadrul unei conferințe pe tema „Oportunități de accesare a fondurilor structurale în 2014 -2020“.

Politica de coeziune în Spania pentru perioada 2007-2013

Conform European Commision Spania va primi un pachet suplimentar de 2 miliarde EUR în temeiul FEDER, în vederea favorizării măsurilor din domeniile cercetării, dezvoltării și inovației efectuate de către întreprinderi pentru profitul propriu, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006. Repartizarea indicativă a pachetului respectiv este de 70 % în favoarea regiunilor eligibile în temeiul obiectivului de convergență menționat la articolul 5, de 5 % pentru regiunile eligibile pentru susținere tranzitorie menționată la articolul 8 alineatul (1), de 10 % în favoarea regiunilor eligibile în temeiul obiectivului de concurență regională și ocuparea forței de muncă menționat la articolul 6 și de 15 % pentru regiunile eligibile pentru susținere tranzitorie menționată la articolul 8 alineatul (2). De asemenea, Spania intră în cateogoria țărilor pentru obiectivul convergență, este stat eligibil pentru regimul tranzitoriu al Fondului de Coeziune, este regiune eligibile pentru asistența tranzitorie a obiectivului competitivitate regională și ocuparea forței de muncă („phasing-in”)

În perioada 1995-2007, Spania a îngustat decalajul existent ea și restul UE-27 în termenii PIB-ului, ajungând de la 92 la 106.8% din media PIB-ului European pe cap de locuitor. Între 1995 și 2006 creșterea PIB-ului pe cap de locuitor a fost în medie cu 0.5 puncte procentuale mai mare decât media UE. În perioada 2000 și 2005, mai mult de 377 000 de persoane au primit ajutor pentru activități relaționate cu propria angajare și cu economia socială, care include cheltuieli pentru locuință (housing), creșterea copilului, perfecționarea și dezvoltarea abilităților. Aproape 2.5 milioane de persone au primit sprijin în forma pregătirii continue. Între 1995 și 2004, Politica de Coeziune a cofinanțat asfaltarea a mai mult de 1200 km de drumuri și autostrăzi, economisind estimativ 1.2 milioane de ore de călătorie pe an. Rețelele feroviare spaniole de mare viteză au fost extinse în perioada 2000-2006 cu conexiuni legând Lleida-Tarragona-Barcelona-Cordoba-Malaga și Madrid-Valladolid (în jur de 850 km în total). Între 2000 și 2006, 2000 km de conducte au fost renovate și 600 km de noi conducte au fost construite, deservind 2.6 milioane personae (în jur de 6% din populația spaniolă). Mai mult decât atât, între 1995 și 2005, activitățile de lărgire a 57 de stații de tratare a apei au mărit acoperirea populației aglomerărilor urbane de la 41% la 77%. Nu mai târziu de finalul anului 2010, 13 instalații de desalinizare a apei nou-construite vor furniza 850 miliarde litri adiționali atât pentru consum uman cât și pentru agricultură.

Între 2000 și 2006, cheltuielile din Fondurile Structurale ridicate la 4 miliarde Euro în Spania în Cercetare și Dezvoltare (C&D) și inovație, împreună cu societatea informațională, acoperă:

mai mult de 21 000 de proiecte pentru C&D și inovație

aproape 10 000 de cercetători participanți în proiecte

sprijin pentru mai mult de 500 de centre pentru tehnologie și cercetare

cofinanțarea majorității parcurile tehnologice spaniole

susținere pentru activități tehnologice în aproape 100 000 întreprinderi mici și mijlocii

investiții de aproape 1 miliard în infrastructura tehnologiilor ale informației și ale comunicațiilor (TIC), micșorînd handicapul existent în comparație cu media europeană.

Investițiile în cercetare și dezvoltare, inovație, antreprenoriat, transport și proiecte de mediu reprezintă cea mai mare arie de interes și de susținere cu 12 miliarde Euro (35 % din totalul alocărilor pentru Spania). În perioada 2007-2013, investițiile se vor centra pe depășirea principalelor probleme în infrastructura de transport, în principal în regiunile de Convergență și cele izolate, cu aproxmativ 7.5 miliarde Euro. Pentru a stimula atragerea ofertei de muncă, Spania a alocat o sumă considerabilă din fondurile Fondului Social European. 45,5% sau 3.6 miliarde vor stimula accesul către găsirea unui loc de muncă prin modernizarea și întărirea instituțiilor deja existente în piața muncii și prin implementarea unora preventive și active:225 milioane Euro din această alocare vor fi folosiți să accesul pe piața muncii a femeilor. O atenție deosebită a fost oferită resurselor de apă, cu 4 miliarde alocate managementului și distribuției de apă (2 miliarde Euro) și pentru tratarea apei menajere (2 miliarde Euro). Fondul European pentru Dezvoltare Regională va sprijini serviciile electronice și aplicațiile pentru cetățeni (e-health, e-government, e-learning, e-inclusion) cu 741 milioane în cadrul priorității ‘Societatea informațională’. Alte 461 milioane vor fi orientate către operațiuni privind creșterea eficienței energiei și găsirea surselor alternative de energie. Un total de 218 miliaone din Fondul Social European va fi direcționat către procesul de integrare al migranților.Din sprijinul Fondului Social European pentru Spania, 6.65% au scopul de a aborda problema sărăciei și provocările integrării sociale. Tratatul Uniunii Europene accentuează nevoia de a recunoaște natura deosebită a regiunilor extreme și de a crea o strategie europeană pentru a le sprijini. În 2007-2013, Politica de Coeziune combină câteva măsuri specifice pentru susținerea Insulelor Canare (și regiunile extreme):

rate crescute până la 85% ale asistenței din partea Fondurilor Structurale

alocare specifică pentru a deconta costurile adiționale care se ridică din handicapul regiunilor extreme care, în cazul Insulelor Canare, reprezintă 490 milioane Euro.

În plus, Insulele Canare beneficiază de pe urma Fondului pentru Inovație “Innovation Fund” care sprijină inițiativele care contribuie la stimularea spitiului inovativ în toate sectoarele economiei arhipelagului.

1.3 Investițiile europene în Spania 2007-2013

Spania are 45 de programe sub ambele Obiective de Convergență ți Competitivitate Regională. Din acestea, 23 primesc fonduri de la Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), (inclusiv un program în cooperare cu Fondul de Coeziune), iar restul de 22 sunt finanțate de Fondul Social European (FSE). Un nou program multi-obiectiv Fondul Tehnologic (Technology Fund) orientat către cercetare și inovație a fost pus în practică pentru și de întreprinderi. Andalucía, Castilla-La Mancha, Extremadura, Asturias, Ceuta, Melilla, Murcia și Galicia se regăsesc sub Obiectivul de Convergență. Aragón, Baleares, Cantabria, Cataluńa, Madrid, Navarra, País Vasco Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana and La Rioja sunt sub auspiciile Obiectivului de Competitivitate și Ocuparea Forței de Muncă. Din 2007 până în 2013, 16.3 milioane de persoane vor trăi în Regiuni de convergență – 37% în total, în comparație cu 59% în 2000-2006. Pentru perioada 2007-2013, Spaniei i-au fost alocate mai mult de 35 miliarde Euro în total: 26.6 milioane Euro sub Obiectivul Convergență (3.5 miliarde Euro din Fondul de Coeziune), 8.5 miliarde Euro sub Obiectivul Competitivitate Regională și Ocuparea Forței de Muncă și 559 milioane sub Obiectivul Cooperare Teritorială.

1.4 Strategia de la Lisabona, instrument de dezvoltare pentru Spania

Relansarea Strategiei de la Lisabona a Uniunii Europene în 2005 a urmărit să susțină poziția competitivă a regiunilor UE în economia mondială, transformând dezvoltarea, crearea de locuri de muncă și competitivitatea în adevărate priorități în agenda Uniunii. Pentru perioada 2007-2013, Politica Europeană de Coeziune a atribuit o importanță continuu considerabilă implementării așa.numitelor obiective Lisabona. Luând în considerare perioada de programare 2007-2013, Spania a refocusat substanțial prioritățile Politicii de Coeziune de la infrastructura fizică în transport și mediu la ariile de interes ale obiectivelor Lisabona, și anume cercetare, inovație și societatea informațională. În termeni financiari, 79% din finanțarea Regiunilor de convergență și 81% din Regiunile de Competitivitate Regională vor fi investiți în prioritățile legate de Strategia de la Lisabona. O creștere semnificativă a fost agreeată pentru sectoarele de cercetare și dezvoltare, inovație și societatea informațională, de până la 8 miliarde Euro pentru 2007-2013, cu 4.1 miliarde mai mult decît în 2000-2006, incluzând cele doua noi programe multi-obiectiv Fondul Tehnologic (Technology Fund) și Economia Cunoașterii.

CAPITOLUL III

Considerații generale privind fondurile structurale

„Suntem ceea ce lăsam în urma noastră”

Dragoș Jaliu

1.1 Definirea Fondurilor Structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice si sociale.

Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene pentru suport social și coeziune economică în Uniunea Europeană, reprezentând peste o treime din bugetul UE. Fondurile Structurale permit Uniunii Europene să ofere asistență financiară  nerambursabilă pentru a rezolva problemele structurale economice și sociale.

Aceste fonduri nu constituie o sursă unică de finanțare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică, ele finanțează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană. Reglementările de bază privind fondurile structurale se regăsesc în Regulamentul Consiliului (EC) Uniunii Europene nr. 1260 din 21 iunie 1999, privind prevederile generale ale fondurilor structurale. Uniunea Europeană intervine pentru eliminarea dezechilibrelor economice și sociale între Statele Membre utilizând instrumente financiare specifice, constituite în fonduri structurale și de coeziune. Aceste fonduri sunt gestionate de Comisia Europeană care aprobă în buget obiectivele politicii de coeziune economico-socială a Uniunii Europene pe programe operaționale. Uniunea Europeană alocă fonduri structurale prin anumite programe pentru a promova o dezvoltare armonizată a statelor membre ale UE și a statelor vecine. Domeniile de intervenție prezintă punctual ariile de intervenție ale Uniunii Europene, respectiv unde se alocă banii din fondurile structurale. Ele indică specific zone delimitate de intervenție, oferind sugestii pentru posibile proiecte propuse spre finanțare din fonduri structurale. Lista categoriilor de domenii de intervenție ale fondurilor structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE – 25 și are menirea să sprijine sarcinile de raportare asupra activităților finanțate din fondurile structurale. Din punct de vedere al autorităților publice locale este important de avut în vedere că sunt sprijinite proiecte eligibile, de exemplu pentru primăriile din zonele rurale – în domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului (incluzând pentru toate aceste domenii și programe de formare profesională pentru cei care lucrează în respectivele domenii de activitate), iar pentru consiliile județene și primăriile atât din mediul urban cât și din rural – proiecte în domeniul infrastructurii de bază (transport, comunicații, energie, mediu).

1.2 Fondurile Structurale în perioada 1988-2013

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înființarea Comunității Oțelului și a Cărbunelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic și social. Primul Obiectiv a fost inițial destinat să acopere regiuni în care PIB/locuitor era mai mic de 75 % din media UE. Câteva state membre au insistat ca acest criteriu să fie slăbit, pentru a putea include câteva regiuni adiționale speciale, ca o condiție pentru acordul lor asupra întregului pachet. Consiliul decide eligibilitatea pentru acest obiectiv. Primul obiectiv este finanțat cu fonduri din FEDR, FSE și FEOGA și reprezintă aprovimativ 70% din totalul fondurilor.Obiectivul doi, cuprinde regiuni afectate de declin industrial, unde rata șomajului este peste media UE. Eligibilitatea pentru acest obiectiv este negociată între Comisie și Consiliu. Obiectivul doi este finanțat cu fonduri din FEDR și FSE și reprezintă aproximativ 11 % din totalul fondurilor. Obiectivul trei este destinat combaterii șomajului pe termen lung. În 1993, a fost comasat cu vechiul Obiectiv Patru, care era destinat facilitării integrării ocupaționale a tinerilor. După 1993, Obiectivul patru avea ca scop facilitarea adaptării angajărilor la schimbările industriale. Cele două obiective sunt finanțate cu fonduri din FSE și împreună nu depășesc 10% din totalul fondurilor.

Obiectivul cinci este împărțit în 5a, finanțat de FEOGA și este destinat special asistenței agricole și forestiere, și 5b, care este finanțat de FEOGA, FEDR și FSE. Obiectivul 5b este destinat promovării dezvoltării regiunilor rurale, în special prin diversificarea activităților, altele decât agricultura tradițională. Obiectivul șase a fost introdus după lărgirea din 1995 pentru dezvoltarea regiunilor nordice slab populate, este finanțat cu fonduri provenind din FEDR, FSE și FEOGA și însumează mai puțin de 3% din totalul fondurilor.

Perioada 2000-2006

Primul obiectiv rămâne la fel cu cel mai sus menționat, dar are criterii de aplicare mai stricte, însă va include și zonele eligibile anterior Obiectivului șase. Obiectivul doi este destinat regiunilor ce trec prin schimbări majore ale sectoarelor industrial, servicii și pescuit, zonelor rurale în declin serios și zonele urbane dezavantajate. Obiectivul trei acoperă acele regiuni neacoperite de celelalte obiective și este destinat special încurajării sistemelor de educație, pregătire profesională și angajare.

Perioada 2007-2013:

Convergență (fondurile alocate la nivelul UE: 252,35 miliarde EUR – 81,9% din total) are ca scop sprijinirea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (investiții, inovare, protecția mediului, eficiență administrativă). Competitivitate regională și ocupare (fonduri alocate la nivelul UE: 48,37 miliarde EUR – 15,7% din total) sprijină regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona (UE să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoștere până în 2010). Cooperare teritorială europeană (fonduri alocate la nivelul UE: 7,39 miliarde EUR 2,4% din total) promovează o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practiciîntre toate regiunile UE, pe trei niveluri: cooperare transfrontalieră prin programe comune; cooperare transnațională; cooperare inter-regională). Ca urmare a acestor decizii UE, fiecare Stat Membru stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), în colaborare cu actorii economici și sociali relevanți,România fiind eligibilă pentru două obiective în perioada 2007-2013: Convergență și Cooperare teritorială europeană.Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului Planului Național de Dezvoltare și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul Național de Referință (CNSR). Documentele similare pentru Agricultură și Pescuit sunt Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală, respectiv, Planul Național Strategic pentru Pescuit și Acvacultură. Ca urmare a negocierilor, Comisia adoptă CNSR și programele sale operaționale regionale sau sectoriale (Programe Operaționale) în funcție de concordanța celor din urmă cu scopurile și prioritățile PND și ale Directivelor Strategice Comunitare referitoare la coeziune. Ca orice finanțare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu înseamnă alocarea unor sume de bani fără a implica anumite obligații și din partea beneficiarului, ci reprezintă un angajament contractual, ale cărui prevederi și termene de realizare trebuie respectate cu strictețe, pentru a nu se ajunge la dezangajarea automată Conform regulii „n+2”/”n+3” banii alocați de Comisie pentru un program în anul n, trebuie cheltuiți până la sfârșitul anului n+2/n+3, în caz contrar banii vor fi pierduți sau realocați altui program (exemplu, aplicând regula „n+2”: sumele alocate de UE pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2009 ). Pentru România se va aplica regula „n+3” în primii 4 ani, respectiv, alocările anilor 2007, 2008, 2009 și 2010, urmând ca, pentru anii 2011, 2012 și 2013 să se aplice regula „n+2” (exemplu: sumele alocate de UE, pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2010).

1.3 Instrumente financiare pentru 2007-2013

Pentru programarea multi-anuală 2007-2013 sunt identificate trei instrumente financiare: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR); Fondul Social European (FSE); Fondul de Coeziune (FC) și două acțiuni complementare: Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Regională (FEADR); Fondul European pentru Pescuit (FEP). Bugetul total al UE cu alocare financiară în perioada 2007-2013 pentru fondurile structurale de coeziune pentru statele membre, se ridică la suma de 307 miliarde euro. Alocarea financiară pentru România în aceeași perioadă de programare se compune din: 17 miliarde euro pentru fonduri structurale și de coeziune, 13 miliarde de euro pentru politica agricolă comună (PAC) și pentru dezvoltare rurală. În cadrul celor 3 obiective, asistența oferită prin intermediul Fondurilor va ține cont pe de o parte de caracteristicile economice și sociale specifice, iar pe de altă parte de caracteristicile teritoriale specifice.Fondurile vor contribui la îndeplinirea celor 3 obiective, în conformitate cu regulile specifice care le guvernează, astfel:

– Obiectivul „Convergență” (FEDR, FSE și FC);

– Obiectivul „Competitivitate regională și ocupare” (FEDR și FSE);

– Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” (FEDR).

Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională este fondul Structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală si întreprinderi mici si mijlocii.

Fondul European de Dezvoltare Regională a fost înființat în 1975 și urmărește reducerea decalajelor între regiunile UE. În cazul acestui fond, intervențiile trebuie să se concentreze asupra (Regulamentul Consiliului 1783/1999):

• investițiilor productive pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă viabile;

• investițiilor în infrastructură, care să contribuie la revitalizarea, diversificarea, îmbunătățirea accesului unor zone economice în declin, zone urbane afectate de șomaj, zone rurale și dependente de pescuit;

• inițiativelor de dezvoltare locală și sprijinirea IMM-urilor;

• investițiilor în educație și sănătate (numai pentru regiunile aflate sub O(1)).

Domeniile vizate sunt: stimularea afacerilor, cercetarea și dezvoltarea tehnologică, societatea informațională, protecția mediului, egalitatea de șanse, cooperarea transfrontalieră etc.

FEDR contribuie la finanțarea:

– Investițiilor productive în vederea creării și asgurării de locuri de muncă durabile, în principal prin investiții directe, mai ales în întreprinderi mici și mijlocii;

– Investițiilor în infrastructură;

– Dezvoltării potențialului intern al regiunilor prin măsuri care să susțină dezvoltarea regională și locală. Aceste măsuri includ sprijin și servicii acordate firmelor, în principal IMM-urilor, crearea și dezvoltarea de instrumente financiare precum fondurile de împrumut și garantare, fondurile de dezvoltare locală, crearea de rețele, cooperarea și schimbul de experiență între regiuni, orașe și între actorii economici și sociali;

– Asistenței tehnice necesare implementării instrumentelor structurale.

Prioritățile finanțate de către Fondul European pentru Dezvoltare Regională în cadrul fiecăruia din cele 3 obiective ale politicii de coeziune sunt :

Obiectivul Convergență:

– cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, îmbunătățirea colaborărilor dintre firme, instituțiile de educație terțiară, institutele și centrele de cercetare, crearea de rețele pentru afaceri, parteneriatele public-private, promovarea antreprenoriatului;

– societatea informațională, servicii pentru IMM-uri, privind adoptarea ITC;

– inițiative de dezvoltare locală și sprijin pentru structurile care oferă servicii de ocupare;

– protecția mediului, prevenirea, controlul și lupta împotriva deșertificării, prevenirea și controlul integrat al poluării, combaterea efectelor schimbărilor climaterice, promovarea biodiversității și protecției mediului natural, sprijin pentru IMM-uri privind promovarea mijloacelor durabile de producție;

– prevenirea riscurilor;

– sprijinirea turismului, protecția patrimoniului natural în contextul dezvoltării socio-economice, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor din turism;

– investiții în cultură, dezvoltarea infrastructurii culturale, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor culturale prin crearea de valoare adăugată;

– investiții în transport, îmbunătățirea rețelelor trans-Europene, strategii integrate;

– investiții în domeniul energetic, îmbunătățirea eficienței energetice și dezvoltarea de energii regenerabile;

– investiții în educație, inclusiv pregătirea vocațională;

– investiții în domeniul sănătății și al infrastructurii sociale.

Obiectivul Competitivitate Regională și Ocupare:

– inovare și dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere;

– protecția mediului și prevenirea riscurilor;

– acces la servicii de transport și telecomunicații.

Obiectivul Cooperare teritorială europeană:

– dezvoltarea de activități economice, sociale și de mediu la nivel transfrontalier;

– stabilirea și dezvoltarea de colaborări transnaționale, inclusiv cooperări bilaterale între regiuni maritime;

1.3. Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European este fondul Structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă si de dezvoltare a resurselor umane.

Fondul Social European a fost creat în 1958 și a reprezentat principalul instrument al Politicii sociale comunitare. Susține trei categorii mari de intervenții: formarea profesională, reconversia profesională și crearea de noi locuri de muncă. Principalele măsuri care pot fi finanțate sunt (Regulamentul Consiliului 1784/1999):

• reintegrarea profesională a șomerilor;

• reintegrarea profesională a persoanelor excluse de pe piața muncii;

• promovarea egalității de șanse;

• acțiuni specifice privind îmbunătățirea accesului femeilor pe piața muncii,

• îmbunătățirea sistemelor de educație și formare;

• concentrarea potențialului uman în domeniile cercetării și dezvoltare.

Spre deosebire de fondurile structurale, sprijinul financiar acordat prin intermediul FC se susține prin proiecte (nu programe, ca în cazul FS). Proiectele vor primi finanțare în proporție de 80-85% din totalul costurilor eligibile. Proiectele sunt selectate și implementate de către statele membre beneficiare, care sunt, în același timp, responsabile de managementul și monitorizarea lor financiară. Reprezintă un instrument aparte, care trimite, prin circumstanțele în care a fost înființat, la obiectivul primordial al PCES, respectiv cel de promovare a progresul economic și social și de eliminare a decalajelor dintre standardele de viață existente între diferitele regiuni și state membre ale UE. Fondul Social European (FSE) contribuie la atingerea priorităților comunitare privind întărirea coeziunii economice și sociale, prin îmbunătățirea ocupării și crearea de locuri de muncă. Acest lucru va fi realizat prin sprijinirea politicilor statelor membre pentru atingerea unei ocupări depline și prin creșterea calității și a productivității muncii, promovarea incluziunii sociale, inclusiv a accesului persoanelor dezavantajate pe piața muncii și reducerea disparităților de ocupare la nivel național, regional și local. Acțiunile sprijinite de către FSE trebuie să fie conforme cu măsurile luate de statele membre pe baza liniilor directoare din cadrul Strategiei Europene pentru Ocupare, a Liniilor Directoare Integrate pentru Creștere și Ocupare și a recomandărilor asociate acestora. Pentru atingerea priorităților comunitare relevante domeniului său de interes, FSE are în vedere prioritățile și obiectivele relevante în domeniile: educație și formare profesională, creșterea participării persoanelor inactive din punct de vedere economic pe piața muncii, combaterea excluziunii sociale, promovarea egalității între femei și bărbați și a non-discriminării. În contextul Obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate Regională și Ocupare”, FSE poate sprijini acțiuni pentru următoarele priorități:

Creșterea adaptabilității muncitorilor, firmelor și a antreprenorilor pentru îmbunătățirea capacității de anticipare a schimbărilor economice și pe piața muncii prin:

Stimularea învățării pe tot parcursul vieții și a investiției în resursele umane, a uceniciei;

Dezvoltarea calificărilor și a competențelor;

Diseminarea TIC, E-learning și a competențelor manageriale;

Promovarea antreprenoriatului și a inovării;

Demararea de afaceri;

Diseminarea unor forme inovative și productive de organizare a muncii, incluzând securitatea la locul de muncă;

Identificarea nevoilor viitoare de pregătire, mai ales în contextul restructurărilor economice.

Îmbunătățirea accesului la piața muncii și integrarea pe piața muncii a celor care caută un loc de muncă sau a celor inactivi, prevenirea șomajului pe termen lung și a șomajului în rândul tinerilor, prelungirea vieții active prin:

Modernizarea și dezvoltarea instituțiilor de pe piața muncii (serviciile publice de ocupare);

Planuri de acțiune individualizate, inclusiv ajutor personalizat;

Măsuri flexibile de menținere pe piața muncii a lucrătorilor în vârstă;

Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie, în sensul oferirii de servicii specifice (grădinițe, spre exemplu);

Acțiuni specifice pentru îmbunătățirea accesului femeilor pe piața muncii;

Îmbunătățirea participării imigranților pe piața muncii, în vederea integrării sociale mai rapide; facilitarea mobilității geografice și ocupaționale a muncitorilor;

Îmbunătățirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea oricărei forme de discriminare, prin:

Rute de reintegrare pe piața muncii a persoanelor excluse social: cele cu nivel scăzut de educație, minorități, persoane cu diferite dizabilități, acces la educație și formare cu caracter vocațional;

Acceptarea diversității la locul de muncă prin ridicarea nivelului de conștientizare și implicare a comunităților locale, promovarea inițiativelor locale de angajare;

Îmbunătățirea capitalului uman prin:

Proiectarea și introducerea reformelor în sistemul educațional și de formare profesională, îmbunătățirea relevanței educației și formării inițiale și vocaționale, ridicarea nivelului de pregătire a personalului;

Activități în rețea între instituții de învățământ superior, centre de cercetare și dezvoltare tehnologică și întreprinderi;

Promovarea parteneriatelor și inițiativelor prin includerea partenerilor relevanți: parteneri sociali, ONG-uri, la nivel național, regional, local și transnațional.

În cadrul Obiectivului „Convergență” se mai pot identifica următoarele priorități pentru FSE:

creșterea și îmbunătățirea investițiilor în capital uman prin:

implementarea reformelor în sectorul educațional și de formare profesională, cu accent pe nevoile generate pe o societate bazată pe cunoaștere și de învățarea pe tot parcursul vietii.

mărirea gradului de participare educațională;

dezvoltarea potențialului capitalului uman în cercetare și inovare, în primul rând prin studii postuniversitare și pregătirea cercetătorilor;

întărirea capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice, a serviciilor publice naționale, regionale și locale, inclusiv a partenerilor sociali și a ONG-urilor, promovând:

mecanisme de îmbunătățire a politicilor, monitorizare și evaluare, sprijinire a acțiunilor interdepartamentale, dialog între instituții publice și private;

mărirea capacității de a promova politicile și programele în domeniile relevante, inclusiv în ceea ce privește întărirea legislației (prin pregătirea continuă a managerilor și a angajaților, sprijinire a serviciilor cheie, inspectorate, parteneri din domeniul socio-economic, ONG-uri relevante, organizații profesionale reprezentative).

FSE va susține, de asemenea, acțiuni transnaționale și interregionale, în special pentru realizarea de schimburi de informații, experiențe și bune practici și pentru dezvoltarea unor abordări complementare și coordonate sau a unor acțiuni comun

1.4. Fondul de Coeziune (FC)

Fondul de Coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiții în domeniul infrastructurii de transport si mediu.

Fondul de Coeziune a fost creat cu scopul de a întări coeziunea economică și socială a UE în vederea promovării dezvoltării durabile. Asistența acordată prin intermediul Fondului de Coeziune vizează domeniul rețelelor de transport trans-europene și pe cel al infrastructurii de mediu, aigurând un echilibru în conformitate cu nevoile specifice pentru investiții și infrastructură ale statelor membre. În domeniul infrastructurii de mediu este acordată prioritate surselor de apă potabilă, tratamentul apelor reziduale și managementul deșeurilor solide. Reîmpăduririle, protecția și controlul eroziunii sunt de asemenea elegibile pentru finanțare. Fondul de coeziune finanțează priorități numai din cadrul Obiectivului „Convergență”, în statele membre al căror PIB/locuitor este mai mic de 90% din media UE, Având în vedere riscul apariției de confuzii cu privire la includerea sau nu a finanțărilor pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit în categoria finanțărilor structurale, mai ales datorită faptului că în exercițiul 2000-2006 ele au funcționat ca instrumente structurale, facem următoarea precizare: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit nu sunt fonduri structurale, dar ele contribuie alături de FEDR, FSE și FC și de alte surse la finanțarea Planului Național de Dezvoltare 2007-2013.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul financiar prin care, la nivelul statelor membre ale UE, se va asigura implementarea măsurilor privind dezvoltarea rurală durabilă.

Acțiunile care vor fi finanțate prin FEADR sunt:

-investiții în holdinguri agricole;

sprijin pentru tinerii fermieri;

instruire profesională;

sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;

alocații compensatorii pentru zone dezavanajate;

măsuri de agro-mediu;

procesarea și marketingul produselor agricole;

dezvoltarea pădurilor:

măsuri pentru adaptarea și dezvoltarea zonelor rurale.

Sprijinul european destinat agriculturii României în primii 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeană va fi de circa 7,2 miliarde Euro. Acești bani vor fi cheltuiți în conformitate cu Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) aferent perioadei 2007-2013.

Politica Comună de Pescuit gestionează activitatea de pescuit și acvacultură în UE, cu exploatarea resurselor acvatice în condiții ce asigură dezvoltarea durabilă în domeniile economic, mediu și social. Fondul European pentru Pescuit (FEP) este propus de către Comisia Europeană drept un instrument nou de programare pentru pescuit, în cadrul perspectivei financiare a Uniunii Europene 2007-2013. pentru a asigura realizarea Politicii Comune de Pescuit, FEP poate acorda un sprijin financiar pentru atingerea obiectivelor economice, de mediu și sociale, în vederea:

– asigurării perenității activității de pescuit și de exploatare durabile a resurselor halieutice (de pescuit);

-reducerea presiunii stocurilor echilibrând capacitatea flotei comunitare în raport cu resursele marine disponibile;

– întăririi dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul de pescuit și dezvoltării structurilor de exploatare a resurselor mult mai competitive;

– favorizării conservării și protecției mediului și a resurselor marine;

– încurajarea dezvoltării durabile în zonele de coastă, maritime și lacustre unde se desfășoară activități de pescuit li acvacultură și ameliorării condițiilor de muncă în aceste zone;

– valorificării resurselor umane și promovării egalității între bărbați și femei, care își desfășoară activitatea în sectorul de pescuit.

Valoarea indicată de FER pentru perioada 2007-2013 este de 3,8 miliarde Euro.

1.4 Principii și reguli ale asistenței prin finanțări structurale

Implementarea și gestionare fondurilor structurale au la bază următoarele principii:

a) Complementaritate, consistență și conformitate

Fondurile alocate se vor constitui în asistență financiară complementară măsurilor naționale, regionale și locale, integrând la nivelul acestora prioritățile comunitare. Autoritățile naționale și cele comunitare vor avea în vedere ca asistența oferită prin intermediul instrumentelor structurale să fie consistentă și conformă cu activitățile, politicile și prioritățile comunitare.

b) Programare

Urmărirea obiectivelor de finanțare se face într-un cadru multianual de programare care include stabilirea priorităților, a procesului de management, de adoptare a deciziilor de finanțare.

c ) Parteneriat

Asistența oferită prin intermediul fondurilor structurale se bazează pe ideea de parteneriat la două niveluri – pe de o parte, între Comisia Europeană și statele membre și, pe de altă parte, la nivelul fiecărui stat membru, respectiv între:

a.) autoritățile publice competente la nivel regional și local;

b.) partenerii economici și sociali;

c.) orice alt organism reprezentând societatea civilă, partenerii în domeniul protecției mediului înconjurător, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile pentru promovarea egalității de șanse.

1.Subsidiaritate și intervenție proporțională

Implementarea programelor operaționale intră în responsabilitatea statelor membre, în concordanță cu sistemul instituțional specific fiecăruia dintre ele. Principiul subsidiarității urmărește evitarea situațiilor în care delegarea cu orice preț a prerogativelor către entități supranaționale comunitare poate să genereze efecte contraproductive în comparație cu situația în care prerogativele respective rămân în portofoliul guvernelor statelor membre.

2.Adiționalitate

Adiționalitatea reprezintă nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii Europene îl realizează din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleasi tipuri de măsuri finanțate din fondurile structurale.

Contribuția oferită prin intermediul fondurilor structurale nu va înlocui cheltuielile publice sau echivalent structurale efectuate de statele membre. Nivelul de adiționalitate se determină în funcție de condițiile macroeconomice în care se face finanțarea, ținând cont de situațiile specifice, precum privatizarea sau un nivel excepțional al cheltuielilor publice sau echivalent structurale din statele membre.

Reguli generale de management al instrumentelor structurale

Regulamentul general privind instrumentele structurale formulează principalele componente și caracteristici pentru gestionarea instrumentelor structurale.

Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR)

Statele membre trebuie să prezinte Comisiei un Cadru Național Strategic de Referință (CNSR), care să asigure că ajutorul structural comunitar este în concordanță cu orientările strategice comunitare și să identifice legătura dintre prioritățile comunitare, pe de o parte, și prioritățile naționale și regionale, pe de altă parte, în vederea promovării dezvoltării durabile.

Fiecare cadru național strategic de referință trebuie să conțină o descriere sumară a strategiei statelor membre (secțiunea strategică) și mecanismul de implementare (secțiunea operațională).

Secțiunea strategică a CNSR trebuie să specifice:

-Prioritățile tematice și teritoriale, incluzând regenerarea urbană și diversificarea economiei rurale și a zonelor dependente de pescuit;

– Doar pentru obiectivul „Convergență”, acțiunile prevăzute pentru întărirea eficienței administrative a statelor membre, incluzând managementul fondurilor și evaluarea planurilor;

– Numai pentru obiectivul „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”, lista regiunilor alese pentru competitivitate regională.

Secțiunea operațională trebuie să conțină:

– Lista programelor operaționale și alocarea anuală indicativă din fiecare fond pentru fiecare program, asigurându-se un echilibru între acțiunile tematice și regionale;

– Mecanismul pentru asigurarea coordonării între programele opreraționale și fonduri;

– Contribuția altor instrumente financiare și coordonarea acestora cu fondurile.

Programele operaționale

În fiecare stat membru, Fondurile structurale și de coeziune se alocă în funcție de numărul programelor concepute de statul respectiv, adică Programele Operaționale.

Programele operaționale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorități sectoriale și/sau regionale din Planul Național de Dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin Cadrul de Sprijin Comunitar. Fiecare program operațional trebuie să acopere perioada 2007-2013, va cuprinde scopurile și prioritățile din CNSR și va acoperi numai unul din cele trei obiective ale politicii ce coeziune.

Alocarea indicativă a fondurilor UE pe Prioritățile tematice ale CSNR:

1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde UE ~ 60%

2. Îmbunătățirea competitivității pe termen lung a economiei românești ~15 %

3. Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România ~20 %

4. Consolidarea unei capacități Administrative Eficiente ~ 5 %

Programul operațional trebuie să primească finanțare dintr-un singur fond. FEDR și FSE pot finanța măsuri specifice celuilalt fond, în cuantum de până la 10%din suma alocată fiecărei priorități a programului operațional (clauza de flexibilitate).

Programele operaționale care sprijină Obiectivul „Convergență” trebuie proiectate la nivel geografic corespunzător, cel puțin la nivelul regional NUTS II.

NUTS II este acronimul pentru Nomenclature of Teritorial Units for Statistics (Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică).

În România se face următoarea corespondență de structuri NUTS:

Nivel NUTS I (macro-regiuni, nu se folosește în prezent, dar poate fi asimilat cu întreg teritoriul României);

Nivel NUTS II (8 regiuni de dezvoltare, cu o populație medie de 2,8 milioane locuitori);

Nivel NUTS III (42 de județe, care reflectă structura administrativ-teritorială a României;

Nivel NUTS IV (nu se folosește, deoarece nu s-au identificat asocieri de unități teritoriale);

Nivel NUTS V ( 265 municipii și orașe, 2.686 comune, cu 13.092 sate, care reflectă structura administrativ-teritorială a României).

Fiecare program operațional pentru Obiectivul „Convergență” trebuie să conțină:

o analiză a situației în termeni de puncte tari și puncte slabe (analiza SWOT) și strategia aleasă ca răspuns;

o justificare a priorităților alese;

informații despre priorități și obiectivele specifice ale acestora;

repartizarea domeniilor de intervenție pe categorii conform regulilor de implementare;

planul de finanțare compus din două tabele: un tabel conținând pentru fiecare an, suma totală prevăzută să fie alocată din fiecare fond și, respectiv, un tabel care să specifice pentru toată perioada programată și pe fiecare prioritate, suma totală a contribuției financiare comunitare și a contribuției naționale și rata de participare a fondurilor;

informații privind complementaritatea acțiunilor finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit;

clauzele pentru implementarea programului operațional;

desemnarea organismului are atestă conformitatea sistemului de gestiune și control;

lista indicativă a proiectelor majore, inclusiv o planificare anuală.

Pentru fiecare program operațional, statul membru va desemna:

– O Autoritate de Management care poate fi: o autoritate publică sau privată, un organism național, regional sau local desemnat de statul memru sau de statul membru însuși atunci când acesta are sarcina de a gestiona un program operațional:

– O Autoritate de Certificare și Plată care poate fi: un organism sau o autoritate locală, regională sau națională desemnată de statul membru pentru a certifica devizele de cheltuieli și aplicațiile pentru plăți înainte de a fi trimise la Comisie;

– O Autoritate de Audit care poate fi: un organism operațional independent de autoritatea de management și de autoritatea de certificare desemnat de statul memru pentru fiecare program operațional și responsabil pentru verificarea funcționării sistemelor de management și control.

Alături de autoritățile menționate statul membru va desemna un organism competent pentru primirea plăților făcute de Comisie și unul sau mai multe organisme responsabile cu plata către beneficiari.

Autoritatea de Management va fi responsabilă pentru gestiunea, implementarea programelor operaționale într-un mod eficient, eficace și corect și mai ales pentru:

măsurile luate astfel încât operațiunile alese pentru finanțare să fie în concordanță cu criterii aplicabile programului operaționa, cu cele naționale și cu regulile comunității pentru întreaga perioadă de implementare;

verificarea furnizării produselor și serviciilor finanțate și a modalității de realizare a cheltuielii declarate;

asigurarea existenței unui sistem pentru înregistrarea și stocarea într-o formă computerizată a înregistrărilor contabile pentru fiecare operațiune din programul operațional;

realizarea evaluării programelor în limitele de timp prevăzute și în concordanță cu standardele agreate de Comisie și de statul membru;

asigurarea primirii de către autoritățile de certificare și plată a tuturor informațiilor necesare referitoare la preceduri și misiunile de audit;

constituirea comitetului de monitorizare și furnizarea tuturor documentelor necesare pentru a permite monitorizarea corectă a implementării programului operațional;

elaborarea, și după aprobarea de către Comitetul de Monitorizare, transmiterea către Comisie a raportului anual și final asupra implementării;

furnizarea către Comisie a informației necesare pentru evaluarea proiectelor majore.

Autoritatea de certificare și plată desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă în special pentru:

a. realizarea și prezentarea către Comisie a devizelor certificate de cheltuieli, precum și a cererilor de plată în format electronic;

b. certificarea corectitudinii devizelor de cheltuieli și asigurarea că toate cheltuielile declarate corespund cu reglementările naționale și comunitare și au fost realizare cu respectarea operațiunilor pentru finanțare, în concordanță cu criteriile aplicate programelor și în conformitate cu reglementările naționale și comunitare;

c. luarea tuturor măsurilor pentru a primi informații adecvate de la Autoritatea de Management asupra procedurilor și auditului realizate în legătură cu cheltuielile incluse în declarația de cheltuieli;

d. menținerea înregistrărilor contabile în format electronic pentru toate cheltuielile prezentate Comisiei;

e. asigurarea recuperării fondurilor comunitare ce au fost plătite necorespunzător ca urmare a neregulilor identificate, ținând o contabilitate a cheltuielilor recuperate și a celor rambursate.

Autoritatea de Audit desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă pentru:

a. realizarea măsurilor de audit în concordanță cu standardele operaționale pentru verificarea operațiunilor efective de management și a sistemului de control al programului operațional;

b. realizarea auditului pe baza unui eșantion corespunzător pentru verificarea cheltuielor declarate;

c. prezentarea către Comisie în 6 luni de a aprobarea programului operațional a unei strategii de audit, instituțiile care vor realiza auditul, metodologia lucrărilor, metoda de audit utilizată și planul de audit;

d. acolo unde sisteme comune se aplică pentru mai mult de un rpogram operațional va fi prezentată o singură strategie de audit combinată;

e. până la 30 iunie a fiecărui an (din 2008 până în 2016):

– stabilirea unui raport anual de control conținând concluziile misiunilor de audit realizate în concordanță cu strategia de audit din anul trecut și raportarea oricăror neajunsuri găsite în sistemele de management și control ale programelor. Informațiile referitoare la anii 2014 și 2015 vor fi incluse în raportul final pentru a însoți declarația de validitate;

– emiterea unei opinii asupra controalelor efectuate pentru a verifica corectitudinea declarației cheltuielilor prezentate Comisie pe parcursul acelui an, precum și asupra regularității tranzacțiilor în curs;

f. emiterea unei declarații la încheierea programului operațional prin care se confirmă validitatea cererii de plată a ultimei tranșe și regularizarea tranzacțiilor acoperite de declarația finală, ce va fi sprijinită de un raport de control final.

Monitorizarea – Statul membru va înființa un comitet de monitorizare pentru fiecare program operațional, în termen de 3 luni de la aprobarea acestuia, în acord cu Autoritatea de Management. Comitetul de monitorizare adoptă propriile regulamente și proceduri în acord cu Autoritatea de Management.

Comitetul de Monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru sau al Autorității de Management. Componența sa va fi decisă de Statul membru și va include autoritățile naționale, regionale sau locale, partenerii economici și sociali reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și Autoritatea de Management. Un reprezentant al Comisiei Europene participă la lucrările Comitetului de Monitorizare cu rol consultativ. Un reprezentant al BEI și al FEI pot participa având calitatea de consultant pentru acele programe operaționale la care sunt implicate instituțiile respective.

Comitetul de Monitorizare se va asigura de calitatea și eficiența programului operațional prin următoarele:

a. examinează și aprobă criteriile de selectare a operațiunilor finanțate în termen de 4 luni de la aprobarea programului operațional;

b. urmărește periodic progresul făcut pentru atingerea obiectivelor programului pe baza documentelor transmise de Autoritatea de Management;

c. examinează rezultatele implementării;

d. examinează și aprobă raportul anual și final asupra implementării înainte ca acestea să fie transmise Comisiei;

e. este informat asupra raportului anual de control și asupra oricăror observații făcute de Comisie după examinarea raportului;

f. poate fi informat asupra raportului anual;

g. poate propune Autorității de Management orice revizuiri ale programului operațional de pot face posibilă atingerea obiectivelor sau îmbunătățirea managementului;

h. examinează și aprobă orice propunere de modificare a conținutului deciziei Comisiei referitoare la contribuția din fonduri.

Autoritatea de Management și Comitetul de Monitorizare asigură calitatea implementării programului operațional, realizează monitorizarea prin urmărirea indicatorilor financiari, a indicatorilor de implementare, a rezultatelor și a impactului programului operațional.

Comisia, în parteneriat cu statele membre, va examina indicatorii necesari pentru monitorizarea și evaluarea programului operațional.

Până la data de 30 iunie, în fiecare an, începând cu 2008, Autoritatea de Management va trimite Comisiei un raport anual asupra implementării programului operațional. Raportul final asupra implementării programului operațional va fi trimis până la 30 iunie 2016.

Pentru fondurile analizate (FEDR, FSE, FC) autoritatea de plată este desemnată și funcționează în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Regulile principale de finanțate sunt:

cofinanțarea de la bugetul național, minumum 20% pentru FEDR și FSE și de minim 15 % pentru FC;

plata în avans de 7% după aprobarea programului;

rambursarea plăților făcute de beneficiar pe baza cheltuielilor certificate în limita a 95% din valoarea programului;

până la sfârșitul programului de 5%;

reținerea unui program de performanță de 4% din valoarea proiectului;

încadrarea strictă în plățile anuale prevăzute;

respectarea regulii N+2, N+3 și dezangajarea automată a fondurilor neutilizate în timp de 2 sau 3 ani de la data angajării.

Managemnetul programelor operaționale

Toate programele operaționale vor avea aceeași structură de management14, după cum urmează:

Autoritatea de Management- Pentru fiecare PO este desemnată câte o autoritate de management care are responsabilități în implementarea în întregime a programului operațional. Printre cele mai importante responsabilități menționăm:

-asigurarea că proiectele sunt selectate conform criteriilor stabilite pentru Program și că furnizează produsele și serviciile prevăzute;

-verificarea eligibilității/conformității, după caz, a cheltuielilor co-finanțate de program cu regulile naționale și cu cele ale Comunității Europene și națioale prin monitorizarea regulată și printr-un sistem de verificare la fața locului;

– raportarea progreselor realizate în cadrul programului și asigurarea concordanței cu cerințele de informare și publicitate ale instrumentelor structurale ale UE.

Organismele intermediare- Autoritatea de Management poate delega anumite responsabilități uneia sau mai multor Organisme Intermediare, aria acestor responsabilități variind de la un program la altul. În general, acestea vor acoperi implementarea curentă și relația cu beneficiarii. Responsabilitățile Organismelor intermediare vor acoperi în cea mai mare parte aspecte precum: evaluarea și monitorizarea proiectelor individuale.

Beneficiari – Aceștia sunt entități care aplică în vederea obținerii finanțării și implementează proiecte individuale sau scheme de granturi co-finanțate de programul operațional (PO). Beneficiarii contractează lucrări sau servicii pentru implementarea proiectelor lor. În anumite cazuri, beneficiarii vor administra scheme de granturi prin care organizațiile mai mici sau IMM-urile vor aplica pentru a obține finanțare re europeană. Acești beneficiari pot fi: organizațiile guvernamentale, non-guvernamentale (ONG-uri), parteneri din sectorul privat, în funcție de specificitatea măsurilor programului respectiv

Parteneriat și transparență- Implementarea fiecărui PO este supravegheată de un Comitet de Monitorizare, în care sunt reprezentate toate grupurile de interes relevante. Această abordare de parteneriat este de natură să garanteze transparența procesului de implementare, sporind totodată, șansele de succes total al investițiilor sprijinite de fiecare PO. Componența Comitetului de Monitorizare va varia de la un program la altul, dar va cuprinde, în mod obișnuit, următoarele categorii de organizații:

-ministerele/agențiile guvernamentale din România; autoritățile de la nivel regional/local;

furnizorii de infrastructură; mediile de afaceri; instituțiile de învățământ superior; instituțiile de învățământ profesional; ONG-uri active în domeniul mediului; ONG-uri pentru egalitatea de șanse; patronate; sindicate; alte organizații specifice sectorului (după caz).

De asemenea, Comitetul de Monitorizare este responsabil pentru aprobarea criteriilor și metodologiei pentru selectarea proiectelor, revizuirea progreselor

realizate în cadrul PO și pentru propunerea și aprobarea oricăror modificări la Program și la sistemul de management al acestuia.

Procesul de programare al Fondurilor Structurale

În ceea ce privește procesul de programare al fondurilor structurale, menționăm că la începutul fiecărei perioade de programare (cadru financiar multianual pe o perioadă de 7 ani), UE decide asupra bugetului dedicat fondurilor, definind totodată regulile de bază care se vor aplica în utilizarea lor. Acest buget este împărțit pe state membre și obiective de intervenție, iar zonele care pot beneficia de finanțare prin intermediul acestor fonduri sunt definite de CmE în acord cu statul membru implicat. Ca urmare a acestor decizii ale UE, fiecare stat membru – cu implicarea actorilor economici și sociali relevanți – stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), care va cuprinde:

a) analiza situației economice și sociale, inclusiv analiză de tip SWOT Strenghts (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities, Threats (riscuri);

b) prioritățile de dezvoltare pe perioada de programare;

c) strategia pentru realizarea priorităților stabilite;

d) programarea financiară multianuală;

e) prezentarea mecanismelor de implementare a PND;

f) descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND.

Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului PND și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC). Ca urmare a negocierilor, Comisia Europeană adoptă CSC și programele sale operaționale regionale sau sectoriale.

Autoritățile regionale sau sectoriale trasează și aprobă detaliile operaționale ale acestor programe în documente numite „Programe Complement”, asupra cărora Comisia Europeană este informată, iar odată ce aceste programe sunt agreate, ele devin operaționale. În ceea ce privește România, PND este documentul strategic pe baza căruia se negociază cu UE sprijinul financiar acordat țării noastre, plan ce se bazează pe o analiză atentă a situației social-economice a țării, incluzând domeniile prioritare de investiții pe termen mediu. Așadar, în această etapă de sprijin pentru România, în cadrul politicii de coeziune a UE, instrumentele structurale vor interveni prin programele operaționale multianuale care acoperă perioada 2007 – 2013. Programele operaționale sunt documente strategice care reprezintă angajamentul comun al UE și al statului membru, în cazul nostru al României, în vederea soluționării aspectelor legate de dezvoltarea sectoarelor prioritare și dezvoltarea teritorială identificate în Planurile de Dezvoltare Națională și Regională. Sprijinul financiar al UE este alocat prin Cadrul Național Strategic de Referință al României (CNSR) pentru instrumentele structurale. Fiecare Program Operațional (PO) trebuie să integreze în strategie, temele orizontale-cheie, care să reflecte și alte politici ale UE, în special pentru protecția mediului și promovarea egalității de șanse. Elaborarea planurilor de dezvoltare națională și regională, precum și PO este realizată în România prin consultări și parteneriat care implică o gamă largă de actori din domeniul social-economic. Parteneriatul furnizează o expertiză de specialitate pentru a îmbunătăți procesul de programare și pentru a asigura relevanța programelor operaționale pentru diferitele părți implicate în dezvoltarea viitoare. Mai trebuie subliniat faptul că în cadrul CNSR România sunt prevăzute 5 programe operaționale sectoriale (POS), împreună cu Programul Operațional Regional (POR).În timp ce POS vor funcționa, în principal, la nivel național, având drept scop primordial, să răspundă nevoilor de dezvoltare a României în sectoarele respective, POR se va concentra pe reducerea inegalităților dintre regiuni și din interiorul regiunilor din România.

Cadrul legislativ

Cadrul legislativ actual care reglementează instrumentele structurale în România este alcătuit din următoarele acte normative

-Hotărârea Guvernului nr. 497/2004, privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale;
-Hotărârea Guvernului nr. 1179/2004, pentru modificarea și completarea Hotărârea Guvernului nr. 497/2004;

-Hotărârea Guvernului nr. 1200/2004, pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului Național de coordonare a procesului de pregătire pentru gestionarea instrumentelor structurale;

-Hotărârea Guvernului nr. 1115/2004, privind elaborarea în parteneriat a Planului Național de Dezvoltare;

-Legea nr. 315/2004 a dezvoltării regionale în România;

-Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale

-Hotărârea Guvernului nr. 957/2005 care a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 68/2004 privind organizarea și funcționarea Institutului Național de Statistici.

3.4 Programare 2007-2013 versus 2014-2020

Instrumentele financiare reprezintă un mod eficient – din punctul de vedere al utilizării resurselor – de mobilizare a resurselor din cadrul politicii de coeziune în vederea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020. Țintite către proiecte cu potențială viabilitate economică, instrumentele financiare oferă sprijin investițiilor prin împrumuturi, garanții, investiții de capital și alte mecanisme purtătoare de risc, care pot fi combinate cu asistență tehnică, subvenții la dobândă sau contribuții la comisioanele de garantare în cadrul aceleiași operațiuni. Pe lângă avantajele evidente pe termen lung ale reciclării fondurilor, instrumentele financiare contribuie la mobilizarea unor co-investiții publice sau private suplimentare în vederea soluționării deficiențelor de piață, în conformitate cu prioritățile strategiei Europa 2020 și ale politicii de coeziune. Structurile de punere în aplicare a acestora implică un plus de expertiză și know-how, care contribuie la creșterea eficienței și eficacității alocării de resurse publice. Mai mult, aceste instrumente furnizează o gamă variată de stimulente pentru îmbunătățirea performanței, inclusiv o mai mare disciplină financiară la nivelul proiectelor care beneficiază de sprijin. Instrumentele financiare sunt utilizate în scopul realizării de investiții în cadrul fondurilor structurale începând cu perioada de programare 1994-1999. Relativa importanță a acestora a crescut în cursul perioadei de programare 2007-2013 și, în prezent, acestea reprezintă în jur de 5% din totalul resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În lumina situației economice actuale și a resurselor publice tot mai limitate, este de așteptat ca rolul instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune să fie tot mai mare în perioada de programare 2014-2020.

Întrebare care se impune este următoarea: Ce s-a schimbat față de perioada 2007-2013?

În comparație cu perioada de programare 2007-2013, normele adoptate pentru instrumentele financiare aferente perioadei 2014-2020 propun lărgirea sferei instrumentelor financiare astfel că instrumentele financiare ar trebui să fie elaborate pe baza unei evaluări ex ante, o nouă gamă de opțiuni de punere în aplicare, în cadrul cărora contribuțiile PO la instrumentele financiare vor fi rezervate pentru investiții în regiuni și în acțiuni care intră sub incidența PO din care au provenit resursele. Deasemenea, perioada 2014-2020 vine cu modalități de cofinanțare mai flexibile și stimulente financiare suplimentare, cu norme clare de gestiune financiară, raportarea simplificată privind evoluția punerii în aplicare. Mai mult, perioada 2014-2020 prevăd ca statele membre și autoritățile de gestionare să beneficieze de o mai mare flexibilitate în elaborarea programelor, atât de a alege între realizarea de investiții cu ajutorul subvențiilor sau al instrumentelor financiare, cât și de a selecta cel mai potrivit instrument financiar. De asemenea, acestea oferă mai multă claritate și certitudine cadrului juridic și de politică al instrumentelor financiare. Dintr-o perspectivă bugetară, consolidarea instrumentelor financiare, ca fiind catalizatori de resurse publice și private, va ajuta statele membre și regiunile să atingă nivelurile de investiții strategice necesare punerii în aplicare a strategiei Europa 2020.

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ:

"Spania, lider in managementul fondurilor structurale?"

3.1 Tipuri de proiecte de succes

Spania se remarcă prin numărul mare de proiecte destinate discriminării, regenerării urbane, modernizării infrastructurii de transport, cercetării, dezvoltării și inovării, consumului de energie, toate aceste proiecte implicând o mulțime de fonduri europene.

RESURSE UMANE

1. Lupta împotriva discriminării comunității Roma

Programul național pentru comunitatea roma din Spania
Inițiatorul Proiectului: Fundación Secretariado General Gitano (FSGG)
Implementare: 1 / 2000 – 12 / 2003(6)

Finanțare:

Total Costuri Proiect : 45,00 mil EUR

EU Fonduri Structurale (FSE Obiectiv 1): 23,10 mil EUR
  (FSE Obiectiv 3):   8,40 mil EUR

Cofinanțare națională (surse publice și private): 13,50 mil EUR

Lupta împotriva discriminării

Anumite grupuri sociale se confruntă cu discriminarea atât în procesul de căutare a unui loc de muncă, cât și la locul de muncă

O astfel de discriminare împiedică UE să utilizeze la maximum capacitatea și talentul tuturor locuitorilor săi

Există două motive pentru a lupta împotriva discriminării

social: este împotriva valorilor și legislației UE

economic: confruntarea cu o populație îmbătrânită rezidă în nevoia de atragere a cât mai multor persoane în rândul populației active pentru a asigura creșterea economică și prosperitatea

FSE sprijină non/discriminarea în procesul de recrutare și angajare

FSE sprijină activități ce urmăresc lupta împotriva discriminării în accesul pe piața muncii și la locul de muncă

Caracteristici:

La momentul respectiv populația de etnie romă din Spania era estimată la peste 650.000.

Origini complexe, diverse și adesea foarte diferiți ca identitate socială și culturală.

Comunitatea romă a suferit de-a lungul anilor din cauza stereotipurilor.

Accesul dificil la educație contribuie la inechitate și excludere socială.

Oportunități:

În perioada premergătoare proiectului au avut loc schimbări în percepția asupra comunității roma și a accesului la educție și pe piața muncii.

Succesul programului pilot derulat în Madrid în perioada 1998-1999.

Provocări:

Aproximativ 17.000 persoane au beneficiat de participarea în programul pilot derulat în Madrid în perioada 1998-1999

30% din participanți și-au găsit locuri de muncă

Datorită succesului programuui pilot, 13 Comunități Autonome din Spania participă în programul ‘Acceder’

Obiectiv:

Creșterea oportunităților de integrare a comunității roma din Spania

Promovarea șanselor egale de acces la piața mncii

Facilitarea accesului la instruire și angajare

Servicii comunitare vizând îmbunătățirea calității vieții

Promovarea la nivel local și regional a politicilor culturale și sociale ce vizează comunitatea romă

S-a urmărit:

Implicarea a 15.000 persoane de etnie romă

Implicarea grupurilor care nu au beneficiat anterior de asistență în programul pilot

Asistența susținută a beneficiarilor programului pentru participarea la scheme de instruire și găsirea unui loc de muncă stabil 

Accesul la locuri de muncă mai bune prin creșterea calificării profesionale și a competențelor în utilizarea noilor tehnologii

Mesaje pozitive care să combată discriminarea pe piața muncii, adresate angajatorilor, administrației publice, societății în general

Asigurarea a min. 2.500 contracte de muncă în perioada 2000-2006

Proiectul are la bază o metodologie centrată pe nevoile individuale, incluzând:

Sensibilizarea și conștientizarea tinerilor de etnie romă și a familiilor acestora despre posibilitățile de îndrumare, instruire și căutare a unui loc de muncă

Îndrumare cu privire la pașii de urmat de către fiecare individ

Cercetarea pieței muncii cu accent pe sectoarele economice în care populația romă are calificările necesare; punerea în contact cu angajatorii; asistență și follow-up după angajare atât pentru angajat cât și pentru angajator

Instruire în vederea creșterii șanselor de angajare: zidar, asistent vânzare, curier, încărcător-descărcător, servicii curățenie (hote, instituții, locuințe), instalare aparate aer condiționat, asistent bucătar etc. 

Promovarea experiențelor pozitive și a bunelor practici pentru facilitarea integraării în muncă a populației de etnie romă

Crearea unui sistem informatic – Centru de Monitorizare a Inserției Comunității Roma

Parteneri:
Fundación Secretariado General Gitano în cooperare cu: Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale din Spania si Administrațiile Locale și Regionale din Spania (guvernele locale și regionale).

Rezultatele propuse au fost depășite
Realizări: cantitativ 

25.190 persoane au urmat un program individualizat în vederea angajării – instruire și asistență orientată către nevoile personale

16.560 contracte de muncă semnate

7.998 persoane au contract individual de muncă

5.182 persoane sunt de etnie romă 

Peste 160.000 ore de instruire vocațională 

190 cursuri de instruire vocațională 

Peste 1.800 tineri de etnie romă au participat

Realizări: calitativ

Promovarea autonomiei și bunăstării participanților, prin:

Creșterea șanselor de a găsi un loc de muncă 

Garantarea egalității șanselor  

Măsuri sporite dedicate populației de etnie romă

Facilitarea includerii în cadrul măsurilor active de pe piața muncii

Îmbunătățirea implicării sociale a populației de etnie romă

Promovarea politicilor sociale ce privesc populația de etnie romă, în special în privința posibilităților de instruire și acces la locurile de muncă

Bună diseminare a programului (scop, activități) în rândul populației de etnie romă 

Realizarea unei Metodologii de îndrumare și inserție pe piața muncii, și a instrumentelor aferente adaptate grupului țintă

Realizări: aspecte sociale 

Sensibilizarea opiniei publice vis-à-vis de problemele populației roma

Mobilizarea actorilor locali; parteneriate la diferite niveluri; entități ce acționează în sinergie și complementaritate

Realizări: instituțional 

Lansarea programului în 45 de orașe din 13 regiuni ale Spaniei cu participarea a aprox. 100 entități publice și privat. Cele 45 de unități sunt în locații accesibile populațiri roma și au câte o echipă de 5 profesioniști ce se ocupă de derularea în plan local a programului (1 manager, 2 consilieri în domeniul muncii, 1 mediator specializat în lucrul cu angajatorii, 1 mediator intercultural specializat în lucrul cu comunitatea romă). 

Sprijin financiar din partea multor entități implicate în program 

Operare la nivel multiregional cu adresarea nevoilor specifice fiecărei zone, dar și cu păstrarea elementelor comune.

REGENERARE URBANĂ

1. Totul pentru companii, toti pentru companii!

În Talavera de la Reina, Centrul Comunitar pentru Afaceri si Inovare si alte cateva organizatii partenere si-au unit fortele cu sprijinul Fondului European de Dezvoltare Regionala pentru a oferi sustinere pentru crearea si dezvoltarea unor intreprinderi inovatoare.

Este deosebit de importanta incurajarea spiritului antreprenorial in intreprinderile mici si mijlocii intr-o regiune cum este Castilla-La Mancha. Regiunea are o suprafață mare, însă o densitate mică a populației, cuprinzând puține centre urbane; economia este putin dezvoltata din cauza dimensiunii mici a companiilor si a deficitului de aptitudini și inovare, iar serviciile disponibile, deși în expansiune, nu sunt încă suficient de competitive.

Centrul Comunitar pentru Afaceri si Inovare din Talavera de la Reina a fost infiintat in 2003 pentru a promova activitatea antreprenoriala si crearea de locuri de munca in provincial Toledo. Co-finantat din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, centrul dezvolta o varietate de proiecte de cercetare tehnologica. Centrul functioneaza ca o organizatie non-profit, ai carei membri sunt reprezentantii mediului de afaceri din regiune. Centrul le ofera acestora o viziune integrate si inovatoare, sustinand dezvoltarea regionala si locala.

Centrul este finantat printr-un parteneriat public-privat, care include consiliile locale ale comunitatilor din Castilla-La Mancha, Consiliul General din Toledo, Consiliul Municipal din Talavera de la Reina, Universitatea din Castilla-La Mancha, Camera de Comert si Industrie din Toledo, Casa de Economii din Castilla-La Mancha si Federatia pentru Afaceri din Toledo.

Centrul Comunitar pentru Afaceri si Inovare are trei departamente, care acopera toate aspectele mediului de afaceri: Inovatie si Tehnologie; Economie si Finante; Drept, Marketing si Resurse Umane. Centrul sustine infiintarea de companii si dezvoltarea continua a companiilor existente printr-o diversitate de servicii: orientare si consiliere, instruire in management, marketingul noilor tehnologii si produse, inginerie financiara, consultanta in elaborarea planului de afaceri si cercetarea pietelor potentiale, certificarea calitatii etc.

De asemenea, centrul functioneaza ca si incubator de afaceri, oferind companiilor spatiul de lucru si serviciile tehnice, administrative si de logistica necesare pentru dezvoltarea si lansarea propriilor produse si servicii. De la infiintare, Centrul Comunitar pentru Afaceri si Inovare a oferit consultanta si asistenta pentru 350 de antreprenori, sprijinind infiintarea a peste 80 de proiecte intr-o varietate de sectoare economice. In 2006, centrul a studiat 117 concepte antreprenoriale, din care 61 au fost dezvoltate, iar 28 implementate – ducand la crearea a 43 de noi locuri de munca.

Alte proiecte include dezvoltarea comertului electronic, cooperarea intre intreprinderile mici si mijlocii si incubatoarele de afaceri din Castilla-La Mancha si cele din diverse regiuni ale Italiei si Portugaliei pe probleme de management international, publicarea unei reviste de profil, dezvoltarea initiativei de cooperare tehnologica internationala IBEROEKA si a portalului “Gate2Growth” care ofera acces la o retea europeana de experti si consultanti.

Cost Total: 1 169 570 euro
Contributie UE: 584 785 euro

2. Calitate inscriptionata in marmura

In inima Andaluziei, noul Centru de Tehnologie al Rocilor din Macael a devenit “motorul” industriei materialelor de constructie. Marmura de Macael i-a adus orasului renumele de “orasul aurului alb”. Macael se afla in centrul unei regiuni cu o suprafata de 300 kilometri patrati, cu 23 000 de locuitori si are cea mai mare densitate de intreprinderi mici si mijlocii din Andaluzia. Cele 300 de firme cu activitate in domeniul prelucrarii rocilor ornamentale ofera peste 5400 de locuri de munca.

Acest sector industrial in plina ascensiune a supravietuit mai multor perioade de criza economica, gasind de fiecare data o solutie pentru relansare. Recent, un nou factor a dus la o dezvoltare fara precedent a sectorului: necesitatea protectiei mediului.

Acesta a fost contextul in care, in 1998, a fost infiintat Centrul de Tehnologie a Rocilor din Andaluzia, de catre Departamentul pentru Industrie si Ocuparea Fortei de Munca. Co-finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala, proiectul a vizat constructia cladirii in care urma sa isi desfasoare activitatea centrul si achizitia de echipament tehnic si stiintific.

In cadrul centrului, administratia orasului Macael coopereaza cu agentii economici in diverse sectoare de activitate (prelucrarea materialelor de constructii, sculpturi ornamentale, extragerea carbonatului de calciu), impreuna cu alte companii auxiliare si organizatii tehnologice.

Obiectivul este asocierea sectorului traditional de prelucrare a marmurei cu cercetarea si inovarea in scopul mentinerii competitivitatii in una dintre cele mai importante industrii ale economiei andaluziene. Din acest motiv, Centrul de Tehnologie a Rocilor coopereaza cu mediul de afaceri, oferind “taietorilor in piatra” tehnologiile moderne solicitate de catre evolutia pietelor, promovand in acelasi timp principiile traditionale ale prelucrarii rocilor ornamentale.

Activitatile sunt variate, de la teste de laborator la dezvoltarea unor programe de certificare a calitatii, in conformitate cu un plan cuprinzand cinci sectiuni: design, marketing, dezvoltare tehnologica, instruire si respect pentru mediu. Centrul dispune, de asemenea, de o scoala de proiectare industriala si comercializare a produselor din marmura, administrata in parteneriat cu universitatea din Almeria.

Pe parcursul a trei ani, Centrul de Tehnologie a Rocilor a dezvoltat diverse proiecte, precum prelucrarea mecanica a coloanelor de piatra, procesarea materialelor de constructie cu ajutorul unui jet de apa, copierea inscriptiilor pe marmura, exploatarea minelor subterane, curatarea carierelor in Sierra de Macael, servicii de esantionare pentru arhitecti si decoratori, organizarea de competitii internationale si crearea unui portal destinat resurselor umane din sectorul materialelor de constructii.

Nu exista o formula magica de dezvoltare, ci numai un efort constant in sensul diversificarii si realizarii unui echilibru intre activitati, din necesitatea de a convinge toate partile implicate ca industria materialelor de constructii poate fi sustenabila. Semnificativ este si faptul ca, desi companiile se confrunta cu un deficit de forta de munca specializata, somajul este foarte redus in zona Macael.

Centrul de Tehnologie a Rocilor este principalul aplicant pentru patente din regiunea Andaluzia, pe masura ce operatorii economici devin tot mai dornici sa isi protejeze know-how-ul. Pe termen mediu, cele mai importante probleme sunt imbunatatirea clasificarii rocilor ornamentale de Macael, precum si gasirea de noi utilizari ale marmurei pentru arhitectura si decoratiuni interioare.

Cost total: 3 404 711 euro
Contributie UE: 2 552 533 euro

INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT

1. Un terminal nou in Palma de Mallorca

Chiar inaintea inaugurarii din 12 aprilie 1997 prestigiul terminalului din Palma de Mallorca si-a atins nivelul de saturatie. Aeroportul este tranzitat de 15 milioane de pasageri, ajungand al doilea aeroport spaniol dupa cel din Madrid. Noul terminal – cofinantat de Uniunea Europeana – are 240 de check-in-uri, o suprafata de 300.000 m2 si se poate circula pe 4 km de covor rulant.
Efectul direct al acestei supracresteri, al confortului si al flexibilitatii este de a creste gradul de atractivitate a insulei. Ca urmare, numarul total al turistilor a crescut de trei ori, cu un impact semnificativ asupra economiei locale dependenta de turism. Locuitorii au de asemenea numeroase avantaje beneficiind de conexiuni aeriene mai numeroase, mai flexibile si mai ieftine.

Date tehnice
Cost total: 6 milioane EURO
Contributia UE: 4.5 milioane EURO – Fondul de Coeziune

CERCETARE DEZVOLTARE INOVARE

1. Centrele tehnologice indică drumul reusitei. Inovand in Tara Bascilor

Societatea Irizar, constructoare de autocare de lux, se afla in criză. Pentru directorul Koldo Saratxaga se ridicau multe probleme. Schimbarea directiei de dezvoltare s-a realizat printr-o stransa legatura cu Ikerland, unul din centrele tehnologice create de guvernul basc. Eforturile au permis modernizarea modelelor operationale ale intreprinderii si punerea in aplicare de noi metode pentru a personaliza vehiculele oferite clientilor. Irizar si-a triplat vanzarile si si-a inzecit exporturile incepand din 1991. Astazi este prima intreprindere constructoare de autocare din Spania si una din primele trei din Europa.
Acest tip de cooperare corespunde exact scopurilor guvernului basc atunci cand lansa in 1992 proiectul Centros Tutelados in vederea realizarii unei retele tehnologice, promovarii crearii si cresterii de locuri de munca. Guvernul basc s-a implicat in a ajuta intreprinderile sa fie la curent cu cele mai recente produse ale cercetarii. Bilantul este impresionant: s-au creat 7 centre tehnologice si mai mult de 850 de locuri de munca permanente. Majoritatea recrutilor sunt tineri, 36% dintre aceștia fiind femei.
Pentru a incepe să funcționeze, centrele tehnologice au trebuit să înțeleagă domenile care vor permite industriei locale sa se dezvolte, spre exemplu tehnologia informatiei sau mediul.
Centrele s-au axat apoi pe aceste sectoare si au facut un inventar al ultimelor tehnici dezvoltate in intreaga lume. Apoi au trecut la stadiul de punere in practica: de exemplu fabricarea de componente pentru industria de masini, de aparate menajere sau echipamente aeronautice.
La sfarsit, suma cunostintelor a constituit un profit pentru industria din Țara Bascilor.
Prin intermediul unor proiecte derulate, cunoștințețe asimilate au fost puse in practica în intreprinderi pentru a le ajuta sa prospere in vederea producerii de noi produse. Formarea a jucat un rol important: cadrele si tehnicienii au participat la seminarii si la zile de informare, au asistat la demonstratii si expozitii.In plus, tehnicienii si cercetatorii cu un grad mare de calificare – 700 la acea zi – s-au format timp de 2 ani in aceste centre. Numai dupa formare si-au inceput activitatea in micile intreprinderi sau verificand aplicarea corespunzatoare a obiectivelor cercetarii.
Guvernul Comnunitatii autonome a Tarii Bastilor a asigurat demararea proiectului. Centrele tehnologice au muncit pana in prezent cu 450 de IMM-uri pe diverse proiecte de cercetare. Au organizat deasemenea 79 de cicluri de formare pentru mai mult de 1400 de persoane venite din aproximativ 900 de intreprinderi ale regiunii.
Unul din specificurile acestui proiect complex este că centrele tehnologice nu s-au multumit numai cu ajutorul dat industriei, ele dezvolta in momentul de fata o veritabila cooperare. Concret, echipe mixte au fost create pentru a asigura sinergia intre intreprinderi si centrele tehnologice, apreciate in special pentru cunostintele de piata si superioritatea incontestata in domeniul tehnologiei.
Aceasta metoda este incontestabil o reusita. Crearea a 850 de locuri de munca in centrele tehnologice a dus la inregistrarea a 7000 de noi locuri de munca in intreprinderile care au beneficiat de ajutorul lor. Spre exemplu, mai mult de 230 de locuri de munca au fost create la Irizar intre 1991 si 1997, si alte 150 in perioada imediat urmatoare. Foarte mândru de rezultatele obtinute, directorul general al companiei constructoare de autocare de lux explica secretul reusitei:” La Irizar, am considerat ca filiera pe care ne-am construit viitorul este cunoasterea. Iata de ce am cautat fara incetare cele mai bune tehnologii. Este posibil sa la gasiti in centrele tehnologice din Tara Bastilor.”
Buget
Cost total proiect: 7,7 milioane Euro
Contributia UE:    3,85 milioane Euro – FEDR

ENERGIE

1.Toti pentru energie regenerabila, energie regenerabila pentru toti!

“Toti pentru energie regenerabila, energie regenerabila pentru toti!” Aceasta este misiunea centrului pentru cercetare si dezvoltare CENER, construit in Parcul de Inovare Navarra si co-finantat din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala. CENER a fost infiintat in 2002 de catre Fundatia CENER-CIEMAT, prin eforturile Ministerului pentru Educatie si Stiinta si Centrului pentru Cercetare Tehnologica si a Mediului (CIEMAT, un organism public national).
Avand o arhitectura proiectata pentru a minimiza consumul de energie (60% fiind deja furnizata din surse regenerabile), cladirea centrala CENER este una dintre constructiile de referinta internationala din acest domeniu. Dotat cu echipament ultra-modern, care include laboratoare pentru productia de panouri solare termale si fotovoltaice, analiza si testarea biomasei, certificarea generatoarelor eoliene si un laborator de acumulare a energiei, centrul are tot ce este necesar pentru a derula activitati de cercetare si dezvoltare cu privire la energia regenerabila in cinci domenii specifice: energie eoliana, energie solara (termala si fotovoltaica), energie rezultata din biomasa, arhitectura bioclimatica si utilizarea hidrogenului pentru stocarea de energie. 
Activitatea CENER are ca si obiectiv stimularea competitivitatii afacerilor din punct de vedere al energiei regenerabile, prin cercetare aplicata, transfer de tehnologie si furnizarea de servicii (consultanta, studii etc.) si initierea unor proiecte specifice pentru clienti industriali. Pe de alta parte, centrul vizeaza promovarea dezvoltarii surselor de energie regenerabila prin diseminarea cunostintelor stiintifice si tehnice si sustinerea institutiilor publice in stabilirea unor norme tehnice si legale. Scopul final este ca cele mai eficiente tehnologii sa devina accesibile intregii societati, conform unui principiu enuntat de catre directorul CENER, Juan Ormazábal: “Cea mai buna energie este energia care nu este folosita”. 
Cu toate ca Fundatia CENER-CIEMAT este o organizatie non-profit, centrul opereaza in conformitate cu cerintele unei companii private, incercand sa se auto-sustina (obiectiv atins in proportie de 50%) printr-un management eficace si venituri financiare obtinute din proiectele realizate pentru clienti externi. 
In afara de impactul local asupra economiei comunitatii Navarra, in cei cinci ani de activitati intensive, care au mobilizat 120 de oameni incepand cu luna aprilie a anului 2006, CENER a dobandit deja o reputatie solida atat la nivel national, cat si international, avand contracte cu clienti de pe teritoriul a cinci continente. 
Prin puterea exemplului, un acord semnat in anul 2006 intre autoritatile din Navarra si Ministerul pentru Educatie si Stiinta prevede realizarea unor investitii in valoare de 48.35 milioane de euro in proiectele majore ale CENER, precum crearea unei unitati de dezvoltare a tehnologiilor eoliene la Sangüesa (inclusiv o statie de testare pentru pale cu lungimea de 70 m), studiul materialelor cristaline, care ar putea deveni o alternativa mai putin costisitoare la siliconul din echipamentele fotovoltaice si dezvoltarea de panouri solare termice pentru refrigerare solara. 

Cost total: 15 600 000 euro
Contributia UE: 2 800 000 euro

Spania este o țară generatoare de un imens dinamism economic, având o enormă dorință pentru schimbare, un deosebit interes și inovare și dezvoltare. O demonstrează echilibrul economic pe care a reușit să îl dobândească, precum și numărul mare de proiecte în care s-a implicat.

CONCLUZII

Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naționale și, atât direct cât și printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum și la promovarea unui mediu durabil. Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puțin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică și socială în Uniunea Europeană.

Dacă pentru perioada 1994-1999 principiile de implementare a FS erau: concentrarea, parteneriatul, programarea (coerența internă), adiționalitatea (coerența externă), subsidiaritatea, pentru perioada următoare acestea au devenit: Principiul programării.

Pentru perioada 2007-2013, principiile au suferit o nouă modificare, păstrându-se totuși baza stabilită în 1999. Astfel, în Propunerea pentru o reglementare a Consiliului din luna aprilie 2006, principiile stabilite sunt: Principiul complementarității, consistenței,coordonării și conformității; Principiul programării; Principiul parteneriatului; Principiul intervenției la nivel teritorial;Principiul intervenției proporționale; Principiul managementului împărțit; Principiul adiționalității; Principiul egalității dintre sexe și nediscriminării.

Dacă vorbim de Spania odată cu aderarea sa din 1986, aceasta s-a străduit să se imprime în conștiința europeană ca unul dintre membrii puternici, recunoscând în același timp constrângerile impuse de dimensiunea ei, nivelul relativ scăzut de dezvoltare economică, nivelurile consecvent ridicate ale șomajului și statusul de țară de coeziune. Așa cum s-a remarcat de-a lungul celor 23 de ani,a încercat să îndeplinească acest proces în modalități diferite.

Dintr-o perspectivă istorică, e dificil să se găsească o perioadă în trecutul Spaniei atât de plină de împliniri politice, economice, sociale și culturale. Aderarea Spaniei la Uniunea Europeană a pus capăt alienării de Europa și a introdus o politică activă a unei influențe europene mult mai mari în domeniile politic, economic și al vieții sociale, împreună cu o creștere semnificantă a prezenței și a vizibilității la nivel intenațional. 14 ani mai târziu, în 1999, odată cu integrarea în Uniunea Economică și Monetară (EMU), Spania avea să atingă o integrare europeană completă și, în consecință, presupunea sfârșitul segregării contextului european.

Este important de ținut minte, de exemplu, că în ciuda nivelurilor înalte de contribuții financiare primate din bugetele europene, ajustările pentru integrare au fost extreme de intensive din punctual de vedere al numărului mare de regiuni spaniole și de sectoare productive implicate. În aceeași măsură, dintr-o perspectivă politică și instituțională, guvernele spaniole succesive au lucrat fărăă încetare, în primul rând, pentru a contrabalansa cele mai asimetrice aspecte ale Tratatului de Aderare al Spaniei si, în al doilea rând, pentru a-i asigura Spaniei un loc printre cele mai importante state membre UE. Față în față cu provocările paralele care intră în discuție în zilele noastre prin intermediul fenomenelor de genul globalizării economice și financiare, al schimbărilor demografice și sociale, al presiunii mediului înconjurător sau al noilor condiții de securitate care prevalează la nivel global și examinând în același timp nivelul inițial din 1986, momentul începerii unei faze finale a unui lung proces istoric de europenizare și comparându-l cu nivelul atins rezultă optimism și încredere. Prin urmare, o țară ca Spania, care a parcurs un drum atat de anevoios din 1986 și până astăzi, depășind obstacole vaste si dificile, are toate motivele să privească cu foarte mare încredere în viitor.

Fără statul spaniol, ar fi dificil astăzi de imaginat coeziunea economică și socială, cetățenia europeană sau importanța libertății, securității și justiției.

Spania a devenit considerabil mai europeană, dar în același timp a îmbogățit Uniunea, intensificându-i dimensiunea mediteraneană care îi lipsea. E adecvat să se evidențieze sinergia între UE și Spania și amalgamul intereselor în atâtea domenii.E dificil să se imagineze Spania modernă fără Europa, iar aceasta din urmă ar trebui să se recunoască în succesul spaniol și să privească viitorul cu încredere. Lucrarea de față este o mărturie a acestui lucru și, în primul rând, o conduită pentru România.

BIBLIOGRAFIE

Autori români

Allaire, Y. / Fîrșirotu, M. Management Strategic, Editura Economică, București, 1998.

Alexandru, I. Administrația publică. Teorii. Realități. Perspective, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Alexandru, I. (coordonator) / Cărăușan, M. / Gorjan, I. / Ivanoff, I.V. / Manda, C.C. / Nicu, A./ Rădulescu, C. / Săraru, C. Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Alexandru, I. / Cărăușan, M. / Bucur, S. Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2009.

Alexandru, I. / Matei, L. Servicii publice: abordare juridico-administrativă, management, marketing, Editura Economică, București, 2000.

Androniceanu, A. Noutăți în managementul public. Editura Universitară, București, 2005.

Beldeanu, V. / Popescu, D. Managementul proiectelor cu finanțare internațională, Editura MatrixRom, București, 2004.

Catană, A. (coord.) / Drăgan, I. / Falan, C. / Onela, O. / Postelnicu, A. / Moiseanu, F. Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri (2007-2013). Editura ContaPlus, București, 2007.

Ciocan, V. / Taut, L. / Nuna, E. Drept european. Instituții europene. Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, București, 2007.

Ciupgea, C. / Turla, G. / Marinaș, L. Evaluarea costurilor și beneficiilor aderării României la UE, Editura IER, București, 2004.

Constantin D.L. Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică, București, 2000.

Constantinescu, M. / Iorgovan, A. / Muraru, I. / Tănăsescu, S E.. Constituția României-revizuită. Comentarii și explicații. Editura All Beck, București, 2004.

Drăgan, Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism: politici comune ale UE, Editura Ase, București, 2005.

Ionescu, C. / Toderaș, N. Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București, 2007.

Jaliu, D. Management de proiect, suport de curs, SNSPA, București, 2007.

Matei, L. / Matei, A. Acquis comunitar și administrație publică, Editura Economică, București, 2000.

Matei, L. Managementul dezvoltării locale: Descentralizare, inovație, risc, Editura Economică, București, 1998.

Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect/Project Management, Editura Universitară, București, 2005.

Mccollum, J.K. / Banacu, C.S. Management de proiect. O abordre practică, Editura Universitară, București, 2007.

Miclăuș, Gh. Dezvoltare regională, cooperare transfrontalieră și integrare europeană, Editura Dacia, București, 2002.

Miron, Dumitru, Economia integrării europene, Eitura Ase, București, 2002.

Newton, R. Managerul de proiect. Măiestrie în livrarea proiectelor. Editura Codecs, București, 2006.

Nicolescu, O. (coord.) Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, București, 1998.

Nicolescu, O. / Verboncu, I. Managementul pe baza centrelor de profit Editura Economică, București, 1998.

Oltean, I. Politica regională în România: Implicații pentru procesul de aderare la UE, Dezvoltarea euroregională, Programe de Cooperare în Europa centrală și de est, Friedrich Ebert Stiftung, Romania Office, București, 2004.

Oroveanu, M. Introducere în știința administrației de stat, Editura Enciclopedică Română, București, 1975.

Pascariu, G. (coord.). Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România, Institutul European din România, București, 2002.

Petrișor, I. Management strategic al organizațiilor, Editura Marineasa, București, 2001.

Prelipcean, G. Restructurare și dezvoltare regională, Editura Economică, București.

Pricop, M. / Vasilescu, I. / Verboncu I. Abordări moderne în managementul și economia organizației, Editura Economică, București, 2004.

Autori străini

Baker, S. / Baker, K. / Campbell, M.G. Project management, ediția a 3-a. Penguin Group, Indianapolis, IN (USA), 2003.

Bollen, Frank, Managing EU Structural Funds. Effective Capacity for Implementation as a Prerequisite, EIPA, Maastricht, 2001

Boy J.. Management de projet, De Boeck Universite, Paris, 2001.

Bozeman, B. / Straussman, J.D. Public Management Strategies, Jossey Bass, San Francisco, 1990.

Bryson, J.M. Strategic Planning for Public and Nonprofit Organisations: A Guide to Strenghthening and Sustaining Organisational Achivements, Jossey Bass, San Francisco, 1995.

Bryson, J.M. Planificarea strategică pentru organizații publice și nonprofit, Ed. Arc, București, 2002.

José M. de Areilza Carvajal, Las transformaciones del poder europeo: reforma institucional,principio de subsidiariedad y cooperaciones reforzadas,” in José M. de Areilza Carvajal (ed.), España y las transformaciones de la Union Europea

Roberts, Peter, Partnerships, programmes and the promotion of regional development: an evaluation of the operation of the Structural Funds regional programmes, Elsevier Science Ltd., 2000

Williams, M. The principles of Project Management. Wiley Publishing, Inc., 2008.

Articole și studii de specialitate românești (consultate)

Apostol, D. Probleme actuale ale descentralizării administrative. “Studii de drept românesc” nr.3-4, 1991.

Jaliu, D. Cum accesăm fondurile structurale? Economie și administrație locală v. 10 nr. 5, 2007.

Matei, L. / Matei, A. Globalizare și europenizare. O proiecție asupra unui model european al administrației publice. Economie teoretică și aplicată v. 15, nr. 4, 2008.

Matei, Lucica, Decizia în UE, Colecția Caiete Jean Monnet 3-2007, București, 2007

Pătulea, V. Coordonatele juridice de evoluție a instituției descentralizării administrative. Revista Dreptul nr. 9/2001.

Legislație

Hotărârea Guvernului nr. 497/2004, privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale;

Hotărârea Guvernului nr. 1179/2004, pentru modificarea și completarea Hotărârea Guvernului nr. 497/2004;

Hotărârea Guvernului nr. 1200/2004, pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului Național de coordonare a procesului de pregătire pentru gestionarea instrumentelor structurale;

Hotărârea Guvernului nr. 1115/2004, privind elaborarea în parteneriat a Planului Național de Dezvoltare;

Legea nr. 315/2004 a dezvoltării regionale în România;

Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale

Hotărârea Guvernului nr. 957/2005care a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 68/2004 privind organizarea și funcționarea Institutului Național de Statistici.

Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517/01.08.2007.

Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale, publicată în Monitorul Oficial nr. 364/13.05.2008.

Ordin M.E.F. nr. 911/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanțării și a cofinanțării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul național de dezvoltare, în bugetul instituțiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 249/2007.

HG nr. 497/2004

Memorandum pentru aprobarea Strategiei naționale de comunicare a Instrumentelor Structurale 2007-2013.

Planul Național de Dezvoltare a României 2007-2013.

Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013.

Programul Național de Reforme 2007-2010.

Strategia Lisabona.

Referințe web

www.fonduri-structurale.ro

www.fseromania.ro

www.fonduri-ue.ro

http://fonduri-structurale.ro/blog/?cat=12

www.guv.ro

http://www.fonduri-ue.ro/poscce/fonduri_structurale/Informatii_utile_pentru_potentialii_beneficiari_13_aug_2007.html

http://www.revista22.ro/fonduri-structurale-4653.html

http://biblioteca.regielive.ro/licente/stiinta-administratiei/fondurile-structurale-292619.html

http://www.evz.ro/experienta-spaniola-672.html

http://eufinantare.info/po/competitivitati_economice/info-beneficiari.html

http://www.byteboss.com/view.aspx?id=1262933&name=prezentare-fonduri-structurale

http://fonduri-europene-nerambursabile.blogspot.ro/2009/09/fondurile-structurale.html

Proiecte cu finanțare din fonduri structurale – politica structurală și de coeziune a UE

https://www.yumpu.com/ro/document/view/17889034/numarul-88-2006-ministerul-dezvoltarii-regionale-si-turismului/13

http://www.epsicom.com/detalii_business.php?IDstire=1

http://archive-ro.com/ro/i/impreunabusiness.ro/2013-09-21_2892022_96/Proiect_pentru_protejarea_drepturilor_de_proprietate_intelectuală_Impreuna_Business/