Studiu DE Caz Privind Procedurile DE Audit Intern

INTRODUCERE

Auditul intern descrie o activitate de asistență ce face parte din instrumentele managerului, având drept obiectiv administrarea mai bună a activităților. Componenta de suport, de consiliere adăugată auditului intern îl deosebește categoric de orice acțiune de supraveghere sau verificare și este unanim recunoscută ca având tendințe de evoluție în continuare.

În cazul României, auditul intern a fost admis ca o expresie în vogă în domeniul controlului financiar, dar cu trecerea timpului s-a reușit separarea conceptelor de control intern și audit intern. În momentul de față există o problemă cu înțelegerea sistemului de control intern, care, fiind obiect al auditului intern, însumează toate activitățile de supraveghere internă realizate în interiorul unei entități cu riscurile asociate acestora.

Pentru a putea soluționa mai bine funcția de audit intern vor fi marcate marginile acțiunii sale în relație cu alte activități care se suprapun asupra domeniului său de aplicare. Confuziile vor fi evitate precizând clar cum se situează auditul intern față de auditul financiar, consultanța externă, inspecția, controlul de administrare și organizarea internă.

Activitatea de audit intern este o activitate planificată, iar desfășurarea se realizează pe fundamentul cercetării riscurilor asociate activităților și este hotărât să adauge importanță entității auditate.

Auditorul este nevoit să planifice auditul printr-un procedeu care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiții de economicitate, eficacitate și la termenul stabilit.

Lucrarea „Studiu de caz privind procedurile de audit intern” este structurată pe 3 capitole esențiale care îmbină reciproc elementele teoretice cu cele practice.

Primul capitol „Noțiuni teoretice cu privire la auditul intern” aduce la cunoștință istoricul apariției acestui concept, evoluția sa din perspectiva teoreticienilor, precum și definirea și trăsăturile specifice auditului intern. În concluzie auditul intern ajută o organizație să-și îndeplinească obiectivele, prin aducerea unei abordări sistematice, disciplinate în evaluarea și îmbunătățirea eficacității managementului riscului, controlului intern și procesului de conducere. Tot în acest prim capitol este prezentată metodologia de exercitare a auditului intern în care sunt exemplificate metodele profesionale de lucru, normele și atribuțiile compartimentului auditului intern.

Cel de-al doilea capitol „Scurtă prezentare a standardelor de audit intern” vine în completarea primului și analizează standardele generale de audit, aspectele teoretice ale standardelor specifice auditului financiar, standardele specifice auditului performanței și standardele specifice auditului de conformitate.

Cel de-al treilea capitol ”Studiu de caz privind procedurile de audit intern la S.C. … S.R.L.”, cuprinde partea esențială a lucrării de față. La nivelul acestui capitol este analizat cadrul general al firmei S.C. VEL PITAR S.A, indicatorii diagnosticului financiar pentru S.C. VEL PITAR S.A, procedurile auditului intern în cadrul S.C. VEL PITAR S.A, perfecționarea auditului intern la S.C. S.C. VEL PITAR S.A.

Dinamica schimbărilor care și-au pus impactul asupra organizațiilor a determinat o evoluție spectaculoasă a practicilor de audit intern, aspect remarcat și de specialiștii europeni. Profesioniștii auditului intern trebuie să facă față unor provocări din ce în ce mai mari, managementul organizațiilor acordându-le tot mai multă încredere, consultându-se cu aceștia în luarea deciziilor care pot influența viitorul organizației.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI TEORETICE CU PRIVIRE LA AUDITUL INTERN

1.1. Aspecte teoretice ale conceptului de audit intern

Cuvântul de audit își face prezența pentru prima dată pe vremea egiptenilor, în timpul domniei lui Carol cel Mare, și provine din limba latină, de la cuvântul audit-auditare, care are înțelesul de „a asculta”. Activități precum cele de audit s-au înfăptuit pe parcursul anilor și în România, dar aveau alte denumiri.

Auditul caracterizează un proces întreprins de persoane fizice sau juridice legal calificate, și denumite auditori, prin intermediul cărora se analizează și evaluează, în mod profesional, informații legate de o anumită entitate, folosind tehnici și procedee caracteristice, având ca obiectiv obținerea de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora „auditorii emit într-un document, numit raport de audit și o opinie responsabilă și independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscută unanim în domeniul în care își desfășoară activitatea entitatea auditată”.

Auditul poate fi conturat ca un „proces întreprins de persoane calificate, competente, denumite auditori, prin care se cercetează și se notează noțiuni legate de o anumită entitate, folosind tehnici și procedee caracteristice, în scopul obținerii de probe de audit” , pe fundamentul cărora se alcătuiește raportul de audit, care descrie o opinie responsabilă și independentă asupra activității financiar-contabile desfășurate de către entitatea auditată.

Auditul, reprezintă examinarea de către o persoană independentă și competentă a fidelității reprezentărilor contabile și financiare, a constituit și constituie cheia de boltă pentru probitatea și credibilitatea tranzacțiilor economice. „Termenul de audit reprezintă o examinare profesională a unei informații ,în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate”.

„Auditorul este obligat să urmărească transformarea raportului auditorului prin adăugarea unui fragment, în condițiile în care există o nesiguranță semnificativă (alta decât o problemă de continuitate a activității), a cărei hotărâre atârnă de evenimente viitoare și care poate afecta situațiile financiare. O incertitudine este un aspect a cărui rezolvare depinde de acțiuni sau evenimente viitoare ce nu sunt sub controlul direct al entității, dar care pot afecta situațiile financiare.”

Auditul intern reprezintă o acțiune autonomă și obiectivă care asigură o entitate în ceea ce privește nivelul de control asupra operațiunilor și o dirijează pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și ia parte la adăugarea unui plus de valoare.

„Auditul intern susține entitatea să își atingă țintele determinând, prin intermediul abordărilor sistematice și metodice”, procesele sale de management al riscurilor, de control, și de guvernare a companiei, și făcând propuneri pentru a le întări eficacitatea în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței managementului riscului și a proceselor de control și de conducere.

„Conceptele de control intern și audit intern, deși diferite, au o serie de elemente care le apropie și altele care le diferențiază, ceea ce ceează suficiente confuzii chiar printre specialiști”.

Figura Nr. 1.1. Avantajele auditului intern

Sursa: Ioan Oprean, Control și audit financiar-contabil

Companiile americane utilizau cu ceva vreme în urmă, serviciile recomandate de cabinetele de audit extern, acestea fiind organisme autonome ce aveau rolul de a verifica conturile și bilanțurile contabile și de a certifica situațiile financiare anuale. Cabinetele de audit pentru a putea realiza atribuțiile efectuau multiple lucrări pregătitoare de specialitate, precum inventarierea patrimoniului, inspecția conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje. Toate aceste atribuții ce caracterizează cabinetele de audit extern din cadrul companiilor americane au mărit semnificativ costurile auditării.

Pentru a se putea face o distincție între „auditorii cabinetelor de audit extern și cei ai organizației supuse auditului, cabinetele de audit extern au fost numite auditori externi, iar cei ai organizației au fost numiți auditori interni”, deoarece făceau parte din companiei.

Companiile cu timpul au început să-și structureze propriile compartimente de audit intern, având drept scop principal micșorarea cheltuielilor, prin intermediul desfășurării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar pentru activitatea de certificare companiile au întrebuințat în continuare cabinetele de audit extern, care aveau dreptul la un control al activității întreprinderilor.

Auditorii interni trebuie să aibă calitatea de expert contabil sau de auditor financiar.

Funcția de audit intern de-a lungul timpului au cunoscut numeroase modificări până la stabilizarea definirii conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidență o multitudine de elemente, care trebuie reținute pentru mărginirea cadrului în care se înscrie auditul intern.

Cercetările ce scot în relief evoluțiile funcției auditului intern prezintă următoarele elemente de implicare în viața entității auditate:

– consilierea acordată managerului;

– ajutorul acordat salariaților fără a-i judeca;

– independența și obiectivitatea totală a auditorilor.

Cei care utilizează informații de natură contabilă precum „investitorii, salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernele și administrațiile, publicul” sub influența unor medii economice, culturale, politice și juridice diverse, au interese distincte în ceea ce privește nevoia de informare.

♦ Consilierea acordată managerului

Auditul intern reprezintă funcția de sprijin a managerului, care prin intermediul ei admite să-și administreze mai bine activitățile. Elementul de asistență, de consiliere atașat auditului intern îl deosebește fără probleme de orice acțiune de control sau inspecție și este recunoscut ca având tendințe de dezvoltare în continuare.

Auditul intern se află tot timpul în apropierea fiecărui responsabil, ca și agentul fiscal care îndrumă și rezolvă problemele ce au legătură cu impozitele și taxele. Managerul unei companii este îndrumat de auditorul intern, el orientând managerul spre soluțiile optime pentru rezolvarea problemelor sale într-o cu totul altă formă, în ideea că, prin măsurile adoptate, trebuie să asigure un control mai bun al activităților, programelor și acțiunilor sale.

Caracterul profesional al auditorului intern este reprezentat prin măiestria și comportamentul de a emite o judecată de bază către instrumentele și tehnicilor utilizate, sub aspect de „reguli, proceduri, instrucțiuni, sisteme informatice, tipuri de organizare, care caracterizează cadrul activităților de control” întrebuințate de managerul instituției sau responsabilul unui loc de muncă, identificat de specialiști drept control intern.

Atribuția auditorului intern în ceea ce privește managerul, este aceea de a-1 îndruma pe manager pentru abordările practice consecutive deja formate prin intermediul analizelor și evaluărilor, de a da asigurări privind funcționalitatea sistemului de control intern.

În concluzie se aprobă în totalitate că auditorul intern consiliază, ia parte, sfătuiește, dar nu ia decizii, obligația lui fiind aceea de a constitui un procedeu care să aducă un plus la îmbunătățirea controlului pe care fiecare manager îl execută asupra activităților sale și asupra celor în coordonare, în vederea atingerii țintelor vizate de controlul intern.

Pentru atingerea țintelor vizate, auditorul intern poate folosi o multitudine de atuuri față de management, și anume:

– standarde profesionale internaționale;

– buna practică recunoscută în domeniu, care îi dă autoritate

– tehnici și instrumente care-i garantează eficacitatea;

– independența de spirit, care îi asigură autonomia în conceperea de

– ipoteze și formularea de recomandări;

– cercetarea și gândirea lui sunt detașate de constrângerile și obligațiile unei activități permanente de gestionare zilnică a unui serviciu.

♦ Ajutorul acordat salariaților fără a-i judeca

În „cadrul unei entități în care auditul intern face parte din cultura organizației, acesta este admis cu interes, dar într-o entitate în care își fac apariția riscuri importante prezente prin absența concordanței cu reglementările de bază, printr-un randament redus și o fragilitate externă a acesteia, din cauzatorului intern în ceea ce privește managerul, este aceea de a-1 îndruma pe manager pentru abordările practice consecutive deja formate prin intermediul analizelor și evaluărilor, de a da asigurări privind funcționalitatea sistemului de control intern.

În concluzie se aprobă în totalitate că auditorul intern consiliază, ia parte, sfătuiește, dar nu ia decizii, obligația lui fiind aceea de a constitui un procedeu care să aducă un plus la îmbunătățirea controlului pe care fiecare manager îl execută asupra activităților sale și asupra celor în coordonare, în vederea atingerii țintelor vizate de controlul intern.

Pentru atingerea țintelor vizate, auditorul intern poate folosi o multitudine de atuuri față de management, și anume:

– standarde profesionale internaționale;

– buna practică recunoscută în domeniu, care îi dă autoritate

– tehnici și instrumente care-i garantează eficacitatea;

– independența de spirit, care îi asigură autonomia în conceperea de

– ipoteze și formularea de recomandări;

– cercetarea și gândirea lui sunt detașate de constrângerile și obligațiile unei activități permanente de gestionare zilnică a unui serviciu.

♦ Ajutorul acordat salariaților fără a-i judeca

În „cadrul unei entități în care auditul intern face parte din cultura organizației, acesta este admis cu interes, dar într-o entitate în care își fac apariția riscuri importante prezente prin absența concordanței cu reglementările de bază, printr-un randament redus și o fragilitate externă a acesteia, din cauza delapidării de fonduri, dispariției activelor sau fraudei, este clar că managerul respectiv va fi judecat, respectat, considerat în funcție de constatările auditorului intern”.

Într-un caz model, „rolul auditului intern poate să scoată în evideță incapacitate, surplusul de informație din sistem sau posibilități de îmbunătățire a activităților ori acțiunilor” , dar există numeroase motive pentru care managementul nu trebuie să fie pus direct în discuție.

• Obiectivele auditului intern urmăresc să se realizeze un control asupra activităților care pot să dirijeze spre îmbunătățirea performanței existente, și nu la judecarea acestuia, așa cum specialistul în fiscalitate ajută la o mai bună întrebuințare a regimului fiscal. Dacă responsabilul este judecat în urma rapoartelor de audit, nu acesta este obiectivul auditului intern.

• Realizările auditului intern sunt luate în discuție de cel auditat, numai în condițiile în care aceste lucruri sunt efectuate într-o manieră pozitivă. În cazul unei insuficiențe, unei nereguli importante dezvăluite de auditorul intern, care este adusă la cunoștința managerului, acesta o va clarifica fără întârziere. În acest caz disfuncția prezentată prin intermediul raportului de audit intern a condus spre o acțiune corectivă, din care sa obținut ca rezultat și aprecierea auditorului ca un responsabil dinamic și eficace.

• Responsabilitățile auditorului intern vizează faptul că, tratarea cauzelor unei nereguli scoate la suprafață existența unor puncte slabe care au ca fundament insuficiențele peste care responsabilul nu are un bun control. Astfel se observă că soluțiile trebuie apară pe cale ierarhică sau chiar de la nivelul organizației, dacă sunt probleme de mărime culturală, de structură profesională, de buget, de administrare, de mediu informatic.

Această situație care este paradoxală, care este foarte des prezentă și sprijină personalul entității auditate, care observă că auditorul intern atestă insuficiențele aduse la cunoștință și de aceștia, din toate acestea rezultă că în aceasta reprezintă consilierea reală și fără echivoc atribuită managerului de către auditorii interni.

♦ Independența totală a auditorilor interni

Standardele profesionale de audit intern conturează principiul independenței sub două aspecte:

– independența compartimentului în cadrul organizației, astfel acest compartiment este necesar să funcționeze subordonat celui mai ridicat nivel ierarhic;

– independența auditorilor interni, ceea ce le va asigura obiectivitatea în activitatea pe care o vor desfășura.

Activitățile de audit intern acționează în diferite medii legale și culturale, în interiorul organizațiilor care alternează în funcție de obiectiv, dimensiune, complexitate și ansamblu, și de către persoane din interiorul sau din afara organizației. Deși diferențele pot afecta procedurile auditului intern în fiecare mediu, „conformitatea cu Standardele Internaționale pentru Procedurile Profesionale de Audit Intern este fundamentală în situațiile în care responsabilitățile auditorilor interni se întrepătrund”. Dacă auditorilor interni li se interzice prin legi sau regulamente să se conformeze anumitor părți din Standarde, ar trebui să se conformeze cu alte părți din Standarde și să facă prezentări adecvate.

Independența auditorilor interni are ca fundament excluderea practicii de suprasolicitare a auditorilor cu lucrări care nu ar trebui să le fie atribuite lor, precum, descrierea de norme și proceduri de lucru, exercitarea-participarea la crearea sistemelor informatice, activitatea de structurare, acțuni de control financiar propriu-zis sau inspecții.

Auditorii care au ajuns într-o situație de suprasolicitare cu lucrări nu mai pot audita domeniul din cauză că li-au pierdut independeța și obiectivitatea. O dată apărute astfel de cazuri, în special la entități mici și mijlocii, când din motive esențiale se încredințează auditorilor asemenea acțiuni, se impune evaluarea riscurile și consecințele inevitabile în timp.

Independența și obiectivitatea reprezintă încălcarea dispozițiilor ce caracterizează funcția de audit intern, care afectează eficacitatea și exactitatea muncii de audit.

Organizarea funcției de audit intern care se realizează sub coordonarea nivelului ierarhic celui mai înalt nu este suficientă. Astfel este necesar ca fiecare, în cadrul activității desfățurate, să dea dovadă de obiectivitate, acesta reprezentând de altfel unul dintre principiile de bază ale codului deontologic.

Figura Nr. 1.2. Reguli privind respectarea standardului de independență

Sursa: Munteanu G., – Auditul intern

Prin intermediul obiectivității se determină realizarea unei aprecieri în totală neutralitate, ceea ce înseamnă că nu avem idei preconcepute, ci o atitudine imparțială. Astfel „în cadrul standardelor profesionale se consideră că obiectivitatea este afectată și atunci când auditorul auditează o entitate, o activitate sau un program a cărui responsabilitate și-a asumat-o” în cursul timpului.

Idealul absolut nu poate fi atins niciodată în audit, din cauza riscului de audit, un risc care își pune amprenta și după trecerea auditorului intern. „Obiectivitatea reprezintă ținta care trebuie atinsă, fiecare având datoria de a încerca să se apropia cât mai mult de acest deziderat” . Independența și obiectivitatea sunt foarte des negate, mai ales de către auditorii interni care nu înțeleg această independență atunci când se află într-o structură ierarhică.

„Utilitatea informației oferite de situațiile financiare este dată de caracteristicile calitative: inteligibilitatea, relevanța, credibilitatea și comparabilitatea informațiilor”.

În realitate, independența auditorului intern este marcată de o dublă limitare:

– auditorul intern, este obligat să se modeleze conform strategiilor și politicilor direcției generale ca oricare alt responsabil din cadrul organizației;

– auditorul intern este obligat să respecte standardele auditului intern și astfel trebuie să fie independent în exercitarea funcției sale.

În cazurile de independență, nu este îndeajuns nici alăturarea structurii de audit la cel mai înalt nivel ierarhic și nici urmărirea realizării obiectivitătii. Adevărata independență a auditorului intern o reprezintă profesionalismul său, astfel, dacă este cu adevărat un profesionist, va scoate la suprafață disfuncții importante, va face recomandări pertinente și se va implica în viața organizației prin îmbunătățirea performanțelor acesteia.

1.2. Cronologia etapelor evolutive ale conceptului de audit intern

Institutului Auditorilor Interni avut drept scop inițial standardizarea activității de audit intern, pornind de la delimitarea conceptelor, descoperirea obiectivelor și urmând cu organizarea și punerea în aplicarea a acestuia. În timp sa realizat o mișcare a obiectivelor auditului intern de la furnizarea de informații pentru manager spre o colaborare cu auditul extern, căruia îi asigură o materie primă prelucrată, devenind în același timp o activitate de sine stătătoare.

Din anul 1950, au fost emise reguli proprii de audit intern, deosebite de cele ale auditului extern, cu timpul însă acestea au căpătat o formulare sintetică, iar din anul 1970 au căpătat forma de standarde de audit intern, care se află într-o continuă modificare din cauza evoluției societății ce se confruntă tot timpul cu provocări noi.

J. B. Thurston, în anul 1941, fiind primul președinte al Institutului Internațional al Auditorilor Interni, prezicea că perspectiva cea mai remarcabilă a auditului intern va fi asistența managerială. Joseph J. Morris, în anul 1991, fiind președintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanic, reia aceeași idee, printr-o exprimare mult mai precisă „Este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcției de audit intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hățurile controlului intern”.

Evoluția auditului intern tindea în această perioadă spre o implicare în asistența managerială, însă această evoluție trebuie să suport contradicțiile și disfuncțiile unui început.

Jacques Renard în cartea sa prezintă două explicații admisibile:

– exagerare prin care se încearcă să se facă cunoscut termenul de „audit”, are o influență deosebită asupra tuturor categoriilor de specialiști, este un cuvânt la modă, care oferă valoare și un aer savant celor care îl folosesc, formându-le ideea că deja se află înaintea progresului și a tehnicii prin simpla utilizare a cuvântului „audit”. Astfel se poate afirma că nu există eveniment științific unde aproape în mod magic să nu-și găsească locul și termenul „audit”. În cadrul universităților au apărut o multitudine de discipline a căror denumire începe astfel prin folosirea cuvântului „audit”, ca de exemplu, „ auditul resurselor umane”, disciplină care înainte se numea „managementul resurselor umane” și făcea referire numai la management.

– auditul intern nu este denumit tot timpul audit intern și foarte des este numit în funcție de cultura organizației, de practica în domeniu, de tradiții și, nu în ultimul rând, de obiceiuri, mai sunt folosiți termeni ca „inspecție”, „control financiar”, „verificare internă”, „control intern”.

Întrebuințarea termenilor aceștia, chiar și de către specialiști în domeniu, dau contur multor nelămuriri pentru cea mai mare parte a oamenilor sau practicienilor și în special în rândul managerilor, care, atunci când aud de un auditor, exclamă cu înțeles „Bine ați venit, pentru că niciodată un control nu este în plus!”.

Cei care fac uz de auditul intern observă cu plăcere dezvoltarea accelerată a acestuia, percepută clar de toată lumea, în ciuda unor neînțelegeri și disfuncții care mai apar. Astfel se poate observa că o dată atinse obiectivle auditului el devine un ajutor de neevitat pentru manager. În acest sens fostul președinte al IFACI, Louis Vaurs, a subliniat evoluția conceptului de audit intern, afirmând că „transformările introduse de majoritatea auditorilor nu au fost observate cu adevărat de managerii noștri”.

„Atunci când este necesară o mărginire a ansamblului activităților auditorului ce exprimă o opinie cu rezerve sau declararea imposibilității de pronunțare a unei opinii, raportul auditorului trebuie să prezinte limitarea și să indice posibilele ajustări ale situațiilor financiare ce ar fi putut fi determinate ca fiind necesare dacă respectiva limitare nu ar fi existat.”

Auditul intern va obține rezultate prin atingerea obiectivelor, dacă are ca fundament un sistem de control intern organizat, cu caracter formal, regulat, alcătuit din standarde și norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice, care să sprijine morala profesiunii de audit, având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli.

Auditorii interni și managerul sunt analizați ca parteneri, nu ca adversari, ei având aceleași țeluri, printre care eficiența actului de management și atingerea obiectivelor propuse. Managerii trebuie să observe și să priceapă recomandările auditorilor, să simntă ajutorul pe care îl primesc pentru stăpânirea riscurilor care apar și se dezvoltă continuu. Auditul intern reprezintă ultimul nivel al sistemului de control intern al entității.

Figura Nr. 1.3. Reguli privind respectarea standardului de independență

Sursa: Munteanu G., – Auditul intern

Auditorii interni marginalizați nu sunt eficienți și din aceste motive este necesar ca ei să funcționeze și să acționeze în echipă. Abilitățile profesionale ale auditorului intern produc numeroase foloase pentru entitate, printr-o evaluare sistematică, bazată pe standardelor de audit și a celor mai bune practici, a politicilor, procedurilor și operațiilor realizate de entitate.

Auditul intern, prin intermediul ansamblului de acțiuni de pe care le desfășoară, adaugă un plus de eficacitate prin determinarea sistemului de control intern și studierea riscurilor asociate activităților auditabile, și prin recomandările cuprinse în raportul aranjat și transmis în scopul asigurării atingerii obiectivelor organizației.

Destinatarii rapoartelor de audit intern care de obicei sunt „managerii pot să țină sau să nu țină cont de sfaturile auditorilor”, însă cei care nu vor ține cont de ele, își vor asuma unele riscuri. Auditul intern nu atestată că toate activitățile sunt protejate sau că nu mai există disfuncții, poate și din cauza relativități controlului intern, care este obiectul său de activitate.

Cunoașterea și aplicarea cadrului de referință alocă organizațiilor și organismelor rolul de a stabili norme și reguli, prin intermediul asigurări gradului de profesionalism al auditorilor interni. Lipsa de respect față de normele și regulile ce fac referire la auditul intern conduc spre ineficacitate. Amatorismul nu poate să funcționeze în auditul intern, ci doar o abordare sistematică și metodică poate aduce un plus de valoare organizațiilor.

Auditorii interni acționează pârghiile structurii de control intern ale entității și asigură funcționalitatea managementului general. „Auditul intern reprezintă o specialitate care s-a redefinit continuu o dată cu trecerea anilor, din dorința de a răspunde necesităților foarte variate ale entităților. Auditul intern a fost orientat la început pe probleme financiar-contabile, el deplasându-și obiectivele spre descoperirea riscurilor principale ale entităților și evaluarea controlului intern al acestora”.

Ansamblul de acțiuni din cadrul compartimentului de audit intern se află într-o legătură de îmbinare cu comitetul de audit. Astfel auditul intern pune la dispoziția comitetului de audit o cercetare obiectivă și profesionistă a riscurilor organizației și participă la optimizarea informării sale și a consiliului de administrație în ceea ce privește securitatea acesteia. Comitetul de audit garantează și pune la dispoziție independența auditului intern.

Cele două structuri componente de bază ale auditului intern își aduc aportul la administrarea eficace a organizațiilor, dar în feluri diferite de abordare. „Meseria de auditor intern are ca fundament un mediu de informație flexibil, identificat în toată lume, care se potrivește la particularitățile legislative și de reglementare ale fiecărei țări” , cu aprecierea regulilor specifice ce guvernează diverse sectoare de activitate și cultura organizației respective.

Începând cu anul 1999, în economia românească este instituit prin lege auditul intern în cadrul entităților publice, premisă care a produs numeroase analize amănunțite de idei, multe restructurări ale controlului și izolarea acestuia de audit. Delimitarea auditului intern a forțat și definirea auditului extern.

Auditul extern din România a fost reorganizat în numeroase rânduri, în momentul de față fiind obținut prin intermediul următoarelor structuri:

– expertize contabile, asigurate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – CECCAR;

– auditul financiar, oferit de Camera Auditorilor Financiari din România – CAFR;

– auditul performanței, realizat de Curtea de Conturi a României, concomitent cu controalele efectuate în sectorul public;

– auditul financiar-fiscal, efectuat de firmele de consultanță românești și internaționale recunoscute în domeniu.

Legea nr. 278/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2008 privind „auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 768, din 14.11.2008.”

”Persoanele care au dobândit calitatea de auditor financiar și care sunt autorizate pentru exercitarea acestei profesii în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999, republicată, cu modificările ulterioare, sunt considerate ca fiind auditori statutari” , respectiv firme de audit aprobați/autorizați (aprobate/autorizate) să desfășoare activitate de audit statutar în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.

1.3. Aspecte generale privind trăsăturile auditului intern

Semnificația, locul și importanța auditului intern sunt redate de sarcinile, scopurile și posibilitatea de a fi pus în practică a acestuia. Funcțiile obiectivele și sfera auditului intern se schimbă remarcabil și este dependent de mărimea și structura entității și cerințele conducerii acesteia.

Figura Nr. 1.4. Trăsăturile funcției de audit în cadrul entităților

Sursa: Crăceanu Cocol Verginia – Practica auditului la instituțiile publice și legislația utilă

► Universalitatea

Universalitatea este o funcție a auditului intern și este necesar să fie analizată în concordanță cu aria de acțiune, scopul, rolul și profesionismul persoanelor care iau parte la realizarea acestei funcții. „În toate organizațiile îndiferent de domeniul de activitate întâlnim auditul intern. Auditul intern a apărut în primă fază din practica întreprinderilor multinaționale, apoi a fost transferat celor naționale, după care a fost integrat în administrație. În România, auditul intern este impus instituțiilor publice și structurilor asimilate acestora și recomandat entităților din sistemul privat”.

„Auditul intern are o arie de aplicabilitate vastă, incluzând toate activitățile întreprinse în cadrul entității de aici rezultă universalitatea funcției de audit intern” . Dacă ne-am referi numai la auditul financiar care are ca obiect activitățile din domeniul financiar și contabil, am observa din analiza practică, că activitățile financiar-contabile reprezintă 20-25% din activitățile care fac obiectul auditului intern.

Acolo unde există control intern, există și audit intern această afirmație se bazează pe ideea că materia primă a auditului intern este reprezentată de controlul intern, din cauza faptului că auditul intern are ca țintă evaluarea controlului intern, iar controlul intern este universal, astfel putem spune că și auditul intern este universal.

Auditul intern este o funcție de bază a asistenței manageriale prin intermediul căreia auditorii îi sprijină pe managerii de la toate nivelele să coordoneze și să domine celelalte funcții și toate activitățile. Astfel asistența managerială în momentul de față sa extins în mai toate domeniile și face referire la toate activitățile.

Într-un proces de audit intern trebuie găsite soluții pentru a audita toate activitățile unei entități ceea ce implică activitatea specialiștilor din toate culturile aceste precizări fac parte din standardele de audit intern.

Sistemul de control intern reprezintă specialitatea auditorului intern, acesta trebuie să aibă o bună cunoaștere a mediului pe care-l auditează, să priceapă cadrul legislativ și normativ și să-și însușească cultura organizației. Într-o sferă în care este prezent auditul intern nu există oameni pricepuți la toate.

Într-o entitate este necesară prezența mai multor culturi prin intermediul specialiștilor care au însușite culturii precum cultura managerială, cultura financiar-contabilă, cultura informatică și alte culturi.

► Independența

Independența auditorului intern reprezintă ideea că acesta trebuie să aibă o gândire liberă, fără a-i fi impuse idei, ca model avem fraza „totul merge foarte bine sau totul merge foarte prost”.

Auditorul intern nu poate fi controlor, nu poate fi inspector, nu poate fi manager sau o persoană care realizează procesul de achiziții, pentru că în situațiile astea ar trebui sa se comporte ca inspector, și la anumite nivele nu ar avea cine să mai realizeze controlul.

Auditul intern reprezintă o activitate independentă, care verifică îndeplinirea obiectivelor și este concepută având drept scop de a aduce valoare și de a îmbunătăți activitățile unei organizații.

Funcția de audit intern, o dată cu evaluarea controlului intern, stabilește:

– se verifică dacă controlul intern a găsit toate riscurile,

– se verifică dacă pentru toate riscurile depistate sa găsit soluțiile cele mai potrivite,

– se verifică dacă lipsesc controalele în anumite activități,

– se verifică dacă există controale redundante, apoi transformă în recomandări toate aceste constatări și concluzii asupra controlului intern prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.

Figura nr. 1.5. Principalele preocupări ale auditului intern

Sursa: Crăciun Ș., – Audit financiar și audit intern

Prin intermediul auditului intern organizația își îndeplinește obiectivele printr-o abordare sistematică, printr-o disciplină riguroasă în evaluare și prin îmbunătățirea eficacității managementului riscului, controlului intern și procesului de conducere

Auditul intern acordă ramurilor din organizație și consiliilor dreptul la o reflecție independentă și obiectivă asupra managementului riscului, controlului și guvernării, măsurând și evaluând eficiența acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizației.

Auditul intern pătrunde în cultura organizației în momentul în care managerul face apel la auditori. Astfel prin această caracteristică auditul intern ia forma unei funcții responsabilă, caracterizată prin independență, auditul intern este o funcție cu responsabilități, iar auditorul intern este reprezentat de o persoană care are obligații.

► Periodicitatea

Periodicitatea auditului intern reprezintă o funcție solidă în interiorul entității și este o funcție periodică pentru cei auditați. Auditorii interni pot audita o entitate timp de 8-12 săptămâni și apoi să revină după o perioadă de 2-3 ani, în funcție de evoluția riscurilor.

Auditul intern dispunem de un sistem de evaluare al riscurilor, reprezentat de planul de audit, care se formează pe perioade strategice, de obicei 5 ani, organizat anual și care include toate activitățile. Anumite activități vor fi auditate o singură dată, iar altele de numeroase ori, în funcție de evaluarea riscurilor. În funcție de planul de audit se determină și numărul de auditori, și în funcție de aceștia se aleg riscurile care vor fi tratate și cele la care se va renunța pentru moment.

„Periodicitatea auditului intern caracterizează faptul că auditorul intern poate reveni în orice moment acolo unde se consideră că este nevoie. Auditul intern este o funcție periodică fiindcă se bazează pe un plan” și acționează în conformitate cu anumite programe de activitate comunicate și aprobate anticipat.

Prin intermediul auditului intern entitățile își ating obiectivele, care sunt realizate printr-o organizare metodică și sistematică a procesului de audit, orientată spre perfecționarea controlului și proceselor de conducere la diferite perioade.

Auditul intern urmărește atât obiectivele generale, cât și alte elemente, precum existența unor neînțelegeri între diferite niveluri ale organizației, existența unor lucruri care-i descurajează pe oameni să lucreze mai bine.

Activitatea de audit intern reprezintă o activitate programată, care se produce în concordanță cu standardele, lucru care se realizează pentru a conduce la rezultate și care se derulează având ca fundament un program, în cadrul căruia toate ideile auditorului vor fi cumulate într-un raport constructiv, care va reprezenta un beneficiu pentru organizație.

Procesul de audit intern se efectuează periodic, urmând anumiți pași și are în vedere toate activitățile sau programele din cadrul entității. Astfel el trebuie organizat și planificat încât să dirijeze spre îmbunătățirea controlului intern și a proceselor de conducere.

Auditul este prezent în cadrul entităților pentru a sprijini managementul de linie sa-și perfecționeze activitățile pe baza analizei riscurilor.

Recomandările și concluziile obținute în desfășurări auditului intern sunt folositoare managementului de la toate nivelurile, într-un mod aparte cu privire la îmbunătățirile potențiale în procesul de management al riscului, pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura un plus de valoare organizației.

Auditorii auditează sisteme, entități, programe, activități astfel rapoartele de audit nu conțin nume și fapte pentru că nu sunt auditate persoane. În schimb „auditul intern are implicații și asupra persoanelor, dacă sunt găsite disfuncționalități, nereguli, fraude, atunci responsabilii activităților respective pot fi trași la răspundere” . Persoanele găsite cu nereguli sunt inspectate de compartimentul de inspecție și astfel se va stabili dacă s-au încălcat legile și regulamentele.

„Funcțiile auditului intern au evoluat de la obiective simple, pe care mai târziu le-au dezvoltat treptat, pentru ca în faza finală să se obțină situația actuală” . Această formă a evoluție a obiectivelor poate fi structurată în faze esențiale de dezvoltare, faze încă nefinalizate și faze care seamănă oarecum cu o lume în formare.

Auditul are trei vârste prin intermediul cărora se prezintă pe straturi, la fiecare perioadă fiind adăugate noi obiective, nivelul de dezvoltare la care se regăsește la nivelul fiecărei întreprinderi este diferit, trecerea prin cele trei etape ale evoluției la nivel de organizație ține de logica dezvoltării, dacă primele două stadii sunt admise și recunoscute, cel de-al treilea stadiu este în curs de realizare și deci subiect de controverse și experiențe.

● Auditul de regularitate

Auditul de regularitate reprezintă punctul de plecare în fundamentarea stratificărilor ulterioare și succesive. Această perioadă descrie „demersul simplu și tradițional al auditorului care constă în studierea bunei aplicări a regulilor, procedurilor, descrierilor de post, organigramelor, sistemelor de informare” . Auditul de regularitate va compara regula și realitatea, ceea ce ar trebui să fie, cu ceea ce este.

Auditorul în perioada de regularitate, după ce a obținut informații cu privire la ceea ce ar trebui să fie, descrie responsabilului dezechilibrele, aplicațiile care nu au fost efectuat, interpretările greșite ale dispozițiilor stabilite, după care auditorul analizează cauzele și consecințele și recomandă ceea ce trebuie făcut pentru ca pe viitor să fie aplicate regulile.

Auditul de regularitate mai poate fi denumit și audit de conformitate, în schimb unii specialiști fac deosebirea apreciind că în primul caz se constată regularitatea cu regulile interne ale întreprinderii, iar în al doilea caz conformitatea cu dispozițiile legale și reglementare.

„O majoritate a drepturilor de vot în firma de audit trebuie să fie deținută de firme de audit care sunt autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile prevăzute la art. 4. Pentru scopul auditului statutar al societăților cooperative europene și al entităților similare, autoritățile competente prevăzute la titlul II pot stabili reglementări specifice cu privire la drepturile de vot.”

● Auditul de eficacitate

În cadrul auditului de eficacitate, din cauză că este vorba de „un specialist al diagnosticului al aprecierii metodelor, procedurilor, analizelor de post, organizării activității, auditorul emite opinii cu privire la buna aplicare a regulilor” , dar și cu privire la calitatea lor.

Când facem referiri la auditul de eficacitate, ne îndreptăm în primul rând la cel care include atât noțiunile de eficacitate cât și pe cele de eficiență.

Sensul termenilor de eficacitate în cadrul auditului intern are drept criteriu atingerea obiectivelor fixate, adică să faci ceea ce trebuie pentru atingerea obiectivelor și eficiență în cadrul auditului este de a face cât mai bine posibil, ceea ce presupune cea mai bună calitate în ceea ce privește cunoștințele, priceperea, comportamentele și comunicarea

Auditul de eficacitate într-o abordare mai largă este foarte influențat de cultura întreprinderii. În momentul în care o companie se află în plină dezvoltare și trebuie excluse piedicile și factorii de încetinire, aprecierea eficacității se face cel mai adesea simplificând procesul, rămânând riscurile considerate drept acceptabile.

În momentul în care întreprinderea a ajuns la maturitate, s-a oprit din creștere, motiv pentru care situația devine plină de riscuri, aprecierea eficacității se face enumerând regulile și procedurile, definind mai clar responsabilitățile, chiar înlocuind dispozițiile anterioare cu reguli mai stricte.

● Auditul de management și de strategie

„Auditul de management și de strategie reprezintă dimensiune a auditului intern ce detaliază stadiul final al dezvoltării funcției.” Pentru a e viata o interpretare greșită trebuie făcută distincția între auditul de management și auditul managementului ele fiind două lucruri total diferite.

Prin intermediul auditului de management și de strategie se ia în discuție auditarea direcției generale și de emiterea unor judecăți cu privire la opiniile strategice și politicile ale direcției.

Prezența unui serviciu de audit nu modifică libertatea de alegere și de decizie a conducerii, în același timp observarea alegerilor, deciziilor, compararea lor, evaluarea consecințelor și atragerea atenției asupra riscurilor și incoerențelor ține de auditul intern.

Auditul de management poate fi abordat în momentul de față în trei faze diferite:

Auditul de management în prima fază, caracterizează responsabilul sectorului auditat și prezintă auditorului intern politica pe care trebuie să o ducă. Aceasta abordare a politicii permite auditorului să aprecieze nivelul și felul în care responsabilul sectorului auditat își recunoaște misiunea. În momentul în care „cunoștințele despre politica sectorului sunt știute de către auditor, acesta va examina în ce măsură această politică corespunde strategiei organizatiei. Acest tip de audit se poate exprima și sub aspectul unei misiuni de audit” ce descrie tratarea unui subiect fundamental și anume verificarea conformității între politica unei funcții și strategia întreprinderii.

„O mare parte a membrilor organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, dar care nu reprezintă mai mult de 75%, trebuie să fie caracterizată de firme de audit autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puțin condițiile prevăzute la art. 4. În cazul în care un astfel de organ administrativ sau de conducere nu are mai mult de 2 membri, unul dintre aceștia trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile menționate în prezentul articol.”

Practicile de audit intern sunt diverse și se deosebesc în functie de obiectivul, volumul, structura și domeniile de activitate ale entității. Normele din prezent formează cadrul general pentru organizarea auditului intern și sunt obligatorii în exercitarea acestuia.

Auditul de management în cea de-a doua fază descrie auditorul intern care urmărește o analiză la bază, nu la vârf, vizează strategii văzute în ansamblul lor și aplicarea pe teren. În astfel de cazuri auditorul după ce a ascultat explicațiile celui responsabil de departamentul auditat, cu privire la politica departamentului, va pleca pe teren pentru a analiza măsura în care politica este cunoscută, înțeleasă, aplicată și dacă cei care au sarcina de a o aplica au puse la dispoziție mijloace pentru a face acest lucru. Astfel auditorul realizează rolul lui de apreciator al controlului intern, verificând felul în care politicile sunt concepute, transmise și executate de-a lungul liniei ierarhice.

Auditul de management are în componență și o a treia accepțiune dar care este foarte puțin folosită. Este în general aplicată în ansamblul unor grupuri mari internaționale unde trebuie să se respecte un proces formalizat de elaborare a strategiei organizației.

Auditul de strategie descrie un conceput în ansamblul căruia apare confruntarea tuturor politicilor și strategiilor întreprinderii cu mediul în care aceasta este prezent pentru verificarea coerenței globale. Auditul de strategie confirmă principiul în cadrul căruia auditorul intern nu trebuie să ceară să evaluează politicile și strategiile, rolul sau mărginindu-se la stabilirea incoerențelor. Atât auditul de management cât și cel de strategie necesită competențe serioase și care nu sunt încă practicate decât de unele persoane.

„Fiindcă sarcinile trasate auditorului sunt de a realiza rapoarte cu privire la situațiile financiare întocmite și prezentate de către conducere, auditorul nu trebuie să dateze raportul înainte de data la care situațiile financiare sunt semnate sau aprobate de către conducere.”

CAPITOLUL II

SCURTĂ PREZENTARE A STANDARDELOR DE AUDIT INTERN

2.1. Noțiuni generale cu privire la standardele generale de audit

Standardele generale de audit caracterizează cerințele de bază pe care se cuvine să le întreprindă atât Curtea de Conturi, în situație de instituție absolută de audit, cât și personalul care are calificare al acesteia, în întrebuințarea standardelor caracteristic, într-o metodă capabilă și activă.

Figura Nr. 2.1 Standardele generale de audit

În concordanță cu cerințele Standardelor generale de audit ale INTOSAI, este necesar să fie adopte politici și proceduri pentru recrutarea de personal specializat în ceea ce privește pregătirea și experiența profesională, pentru ca acesta să-si realizeze sarcinile la un nivel ridicat de calitate.

Tot în cadrul acestor cerințe este necesară definirea principiilor de promovare a auditorilor, stimularea personalului din domeniu să devină membri ai unui organism profesional caracteristic activității lor, elaborarea manualelor de audit și a altor instrucțiuni și dirijări scrise ce fac referire la efectuarea auditurilor, susținerea competenței și experienței profesionale și garanția unui număr suficient de auditori pentru realizarea misiunilor de audit, aprecierea periodică a eficienței și eficacității standardelor și procedurilor interne.

► Standardele de audit cuprinzând principii de conduită etică

Standardele generale de audit înglobând cunoștințe de conduită etică au fost determinate corespunzător indicațiilor prezentate în Codul de etică al INTOSAI și sunt necesare pentru toți auditorii publici externi.

● Independența

Curtea de Conturi și auditorii publici externi necesită să fie independenți asemănător față de entitatea auditată, cât și față de orice fel de influențe și ansambluri de interese. Independența Curții de Conturi urmărește punerea în aplicare a celor 8 elemente de independență determinate prin Declarația de la Mexico ce vizează independența Instituțiilor Supreme de Audit.

Principiul 1: prezintă existența unei structuri legislative potrivite și operative și a unor precizării în ceea ce privește folosirea de facto a acestei structuri. Acest prim principiu este stabilit, atât de Constituția României, cât și de Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit Curții de Conturi și îi sunt determinate atribuții și competențe ce confirmă verificare asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

Conflictele apărute din acțiunile Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătoresti specializate. Astfel prin Regulamentul referitor la administrarea și desfășurarea activităților caracteristic Curții de Conturi, ca și valorificarea actelor obținute din aceste activități se detaliază modul de potrivire practică a atribuțiilor și competențelor hotărât prin cadrul legal și constituțional.

Principiul 2: prezintă independența conducătorilor Instituției Supreme de Audit (SAI) și a membrilor săi, inclusiv inamovibilitatea și rezistența în practicarea obișnuită a atribuțiilor lor. Acest principiu este hotărît doar parțial de Constituția României, cât și de Legea nr. 94/1992, republicată, conform cărora sunt garantate independența membrilor conducerii Curții de Conturi, prin numirea acestora de către Parlament, precum și inamovibilitatea acestora.

Principiul 3: caracterizează un ordin îndeajuns de amplu și perfect liber în ceea ce privește acțiunea în exercitarea funcțiilor instituției. Acest principiu este realizat în conformitate cu Legea nr. 94/1992, republicată, din conținutul căreia provine atât mandatul cuprinzător al Curții de Conturi, cât și faptul că aceasta este liberă de orice influență și intervenție din partea Parlamentului, Guvernului și a celorlalte autorități publice în ceea ce priveste organizarea și funcționarea internă, programul de activitate, cu excepția acțiunilor dispuse de cele două camere ale Parlamentului, planificarea, efectuarea, raportarea și urmărirea rezultatelor auditurilor efectuate.

Principiul 4: descrie pătrunderea liberă la informații. Un astfel de principiu se întâlnește în legea ce vizează administrarea și funcționarea Curții de Conturi, care stabilește că această instituție are acces nemărginit la acte, materiale ți informații, folositoare exercitării atribuțiilor sale. Entitățile publice sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informațiile solicitate, la termenele și în structura stabilite de Curtea de Conturi și să-i asigure accesul în sediile lor. La solicitarea auditorilor Curții de Conturi, persoanele fizice sau juridice deținătoare de acte sau documente sunt obligate să le pună la dispoziția acestora.

Principiul 5: indică orizontul și obligația de a prezenta în ceea ce privește acțiunea desfășurată. Acest principiu este determinat prin Constituția României și prin Legea nr. 94/1992, republicată, conform cărora Curtea de Conturi are ca atribuții de raportare prezentarea anuală Parlamentului o relație asupra conturilor de gestiune ale bugetului general stabilt din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate.

Curtea de Conturi în conformitate cu acest principiu înaintează autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, prin intermediul camerelor de conturi, rapoarte anuale ce fac referire la finanțele publice locale, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului, după circumstanță, observațiile asupra posibilității de administrare a resurselor publice, recunoscut cu împrejurare acțiunilor de supraveghere efectuate la cererea acestora și dispuse prin hotărâri ale plenului fiecărei camere, înaintează Parlamentului, iar prin camerele de conturi județene și a municipiului București, consiliilor locale, județene și Consiliului General al municipiului Bucuresti, rapoarte în domeniile în care este competentă.

Principiul 6: descrie independența de a hotărî programul de acțiune, conținutul rapoartelor de audit, publicarea și răspândirea lor. Acest principiu este stabilit de Legea nr. 94/1992, republicată, de Regulamentul ce vizează administrarea și desfășurarea activităților caracteristic Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor obținute din aceste activități și de Regulamentul ce vizează elaborarea Raportului public anual, rapoartelor anuale privind finanțele publice locale și alte rapoarte specifice Curții de Conturi.

Principiul 7: prezintă existența instrumentelor eficace de supraveghere a punerii în practică a recomandărilor. Acest principiu se întâlnește în Regulamentul referitor la administrarea și desfăsurarea activității caracteristice Curții de Conturi, precum și evaluarea actelor obținute din aceste activități.

Principiul 8: descrie independența financiară și administrativă, precum și disponibilitatea posibilităților umane, materiale și financiare. Acest principiu este prezentat la art.6 din Legea 94/1992, republicată, conform căruia Curtea de Conturi îsi realizează și admite bugetul propriu, pe care îl comunică Guvernului în concepția implicării acestuia în proiectul bugetului de stat supus aprobării Parlamentului.

Independența auditorilor publici externi vizează suveranitate acestora atât față de entitatea controlată cât și față de orice sortiment de influențe și colective de interese interne sau externe entității.

Auditorii publici externi nu au permisiunea să se folosească de poziția lor legală pentru confortul preocupărilor personale în ansamblul acțiunilor pe care le desfăsoară la entitățile supuse controlului, atât înainte cât și pe durata sau după terminarea acestora.

Auditorii publici externi sunt obligați ca la începerea misiunii de audit pentru care au fost propuși, să alcătuiască o Declarație de independență care se alătură în mod constrângător la dosarul misiunii de audit. Prin intermediul Declarației de independență completată la apariția sau în timpul desfățurării misiunii de audit auditorii publici externi înregistrează existența unui dezacord de interese cu entitatea auditată, interdicțiile, incompatibilitățile sau alte situații impuse de Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi, care îi obligă să se abțină de la exercitarea atribuțiilor de serviciu.

● Integritatea

Auditorii publici externi trebuie să fie integri, precept conform căruia orice auditor este constrâns să-și pună în practică complet și degajat acțiunile sale pe parcursul misiunii de audit la entitatea verificată.

Principiul integrității, vizează ca auditorul public extern să fie corect, respectiv să folosească și să respecte într-adevăr legislația în vigoare, standardele, regulile și formalitățile de desfăsurare a misiunilor de control, luând decizii în conformitate cu interesul public, să fie cinstit, astfel încât să dea dovadă de onestitate și corectitudine pentru a fi stimat și a nu-și distruge profesionalismul în misiunea pe care o îndeplinește, să fie incoruptibil, respectiv să nu admită avantaje materiale sau de altă natură de la grupuri de interese din interiorul sau exteriorul entității verificate, să dea dovadă de corectitudine, bună credință și responsabilitate în folosirea timpului și a resurselor materiale și financiare ale Curții de Conturi, să folosească o ținută decentă și un comportament politicos față de angajații entităților verificate, să nu lungească în mod subiectiv și inutil perioada de desfășurare a acțiunii de verificare la entitatea publică, să nu ia parte cu bună stiință la activități și acte, în afara activității profesionale, prin care să le fie discreditată funcția.

● Competența profesională

Auditorii publici externi este necesar să dețină îndemânarea de a se pronunța pe fundamentul raționamentului profesional în ceea ce privește o problemă sau situație observată în acțiune de audit și să știe și să potrivească politicile, procedurile și standardele de audit proprii Curții de Conturi, regulamentele, normele interne, precum și sistemele de contabilitate și de management financiar aplicabile entității auditate.

Principiul competenței profesionale vizează, din ceea ce privește auditorul public extern, să își însușească bine legislația care legiferează modul de administrare și funcționare a entității verificate, să aibă competență teoretică și practică pentru a desprinde activitățile de audit, să-și îmbunătățească neîncetat competența profesională, pentru a-și înfăptui responsabilitățile caracteristice funcției pe care o ocupă, prin competență profesională neîntreruptă individuală, să susțină pe bază de examen cert constatările, concluziile, recomandările formulate și măsurile propuse în rapoartele întocmite ca urmare a misiunilor desfăsurate la entitățile verificate.

Auditorii publici externi trebuie să își mențină pe tot parcursul misiunilor de audit atât scepticismul profesional cât și atenție cuvenită.

Prin intermediul scepticismul profesional auditorii publici externi le revine dreptul să programeze și să întreprindă misiuni de audit deținând o comportare de scepticism profesional. Scepticismul profesional, reprezintă comportamentul de rezervă sau de nesiguranță cu privire la realitatea și corectitudinea datelor, informațiilor și documentelor prezentate de către entitatea verificată, determinându-i pe auditorii publici externi să aprecieze critic și obiectiv valabilitatea informațiilor din probele de audit obținute, fiind atenți în special la acelea care le pot diminua încrederea în documentele prezentate.

Prin intermediul atenției cuvenite în activitatea de audit Curtea de Conturi și auditorii publici externi trebuie să exprime interes și să acorde atenția cuvenită în respectarea și punerea în practică standardelor de audit. Atenția cuvenită caracterizează interesul permanent pe care auditorii publici externi trebuie să îl exprime față de sarcinile de serviciu pe care le au de realizat conform standardelor de audit, regulamentelor și normelor interne ale Curții de Conturi în activitatea desfășurată la entitățile supuse verificării. Auditorii trebuie să fie atenți în aplicarea standardelor de audit în munca de programare a misiunii de audit financiar, în cea de strângere și apreciere a probelor de audit, precum și în enunțarea constatărilor, concluziilor și recomandărilor.

Curtea de Conturi, în condițiile în care recurge la atribuțile unor experți externi pentru explicarea unor abateri constatate cu prilejul unei misiuni de audit, trebuie să exprime atenția cuvenită ce vizează competențele și aptitudinile acestora.

● Confidențialitatea

Pentru auditorii publici externi este necesar să cunoască informațiile puse la dispoziția lor de către entitatea auditată sau obținute din diverse surse pe traiectoria desfăsurării activității de audit au caracter confidențial. Acestea nu trebuie dezvăluite decât în situațiile prevăzute de lege. Confidențialitatea informațiilor este obligatorie și după încetarea raportului de muncă dintre auditorii publici externi și Curtea de Conturi.

Corespunzător acestui standard, auditorii publici externi nu pot divulga raportele puse la dispoziția lor de către entitatea auditată, decât în condițiile în care se manifestă o împuternicire în care vizează descrierae acestora sau dacă există o obligație legală sau profesională de a fi prezentate. Auditorii publici externi nu trebuie să utilizeze în scop personal informațiile obținute în drumul desfăsurării misiunii de audit.

Auditorii publici externi nu au voie să prezinte public interpretări ce fac referire la acțiunile de audit pe care leau realizat. Dacă în timpul punerii în aplicare a activității de audit, auditorii publici externi iau cunostință de informații care reprezintă secrete de stat, de serviciu, comerciale sau individuale, acestia sunt obligați să respecte caracterul lor și să le facă speciale numai autorităților îndreptățite.

● Conduita profesională

Auditorii publici externi sunt obligați să acționeze printr-un procedeu prin care să ocolească orice situație care ar putea să le compromită acțiune întreprinsă și autoritate Curții de Conturi. Auditorii publici externi acționează, în misiunile de audit, în concordanță cu precizările legale, regulamentele, standardele, procedurile, tehnicile și normele interne de lucru ale Curții de Conturi pentru a asigura atingerea țintei misiunii de audit și înfăptuirea obiectivelor caracteristic acesteia.

Auditorii publici externi trebuie să se conformeze cu multiple reguli de conduită profesională care vizează să aibă un comportament decent și respectuos atât în relațiile cu colegii și sefii ierarhici din cadrul Curții de Conturi, cât și în relațiile cu angajații din cadrul entităților verificate, să nu practice vreo formă de amenințare/presiune asupra colegilor/personalului din Curtea de Conturi sau asupra angajaților entităților verificate.

Indiferent de funcția deținută, auditorii publici externi trebuie să dea dovadă de exigență în examinarea aspectelor supuse verificării și în obținerea datelor și informațiilor, astfel încât, constatările, concluziile recomandările și măsurile propuse să fie complete, clare și reale, să dea dovadă de perseverență și consecvență în solicitarea și obținerea datelor, informațiilor și documentelor necesare stabilirii concluziilor, iar în cazul în care acestea nu sunt puse la dispoziție de către entitatea verificată, să aplice procedurile prevăzute de lege, să dea dovadă de operativitate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

● Obiectivitatea

Auditorii publici externi trebuie să manifeste echitate și imparțialitate în misiunile de audit și în deosebi în rapoartele de audit, care este necesar să fie corecte și echitabil. În cadrul acestui standard, auditorii publici externi trebuie să scoată în evidență prin intermediul probelor, calculelor și raționamentelor, că enunțarea constatărilor, concluziilor consemnate în rapoartele de audit și măsurile propuse pentru înlăturarea neregulilor sau abaterilor constatate fac referire la activitatea entității auditate.

Observațiile, rezultatele, indicațile și enunțarea opiniei de audit consemnate în raportul de audit trebuie să se fundamenteze pe argumentele obținute și strânse în concordanță cu standardele de audit ale Curții de Conturi.

Auditorii publici externi folosesc informațiile, care le sunt puse la dispoziție atât de către entitatea auditată cât și de către oricare alte persoane, într-un mod unic în exprimarea constatărilor, concluziilor, și recomandărilor.

Obiectivitatea unui auditor public extern vizează atât neutralitatea politică, cât și defectele oricărei înfruntări de interese ale acestuia.

▪ Neutralitate politică

Auditorii publici externi trebuie să-si mențină neutralitatea politică, atât în acțiune cât și în percepția publică. Acest standard ordonă auditorilor ca în înfăptuire sarcinilor de audit să-si mențină independența față de orice influență politică. Importanța acestui standard este forțată de relațiile în care se află Curtea de Conturi cu Parlamentul, cu executivul și cu alte organisme publice autorizate prin lege să primească sau să examineze, după caz, rapoartele sale. Neutralitatea politică este impusă și prin Codul de conduită etică adoptat de plenul Curții de Conturi.

▪ Conflict de interese

Auditorii publici externi trebuie să ocolească apariția de potențiale ciocniri de interese între entitatea auditată și acestia. Corespunzător acestui standard, auditorii publici externi evită orice ciocnire de interese, prin neacceptare de a beneficia de avantaje materiale sau de altă natură, obținute în mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru alții, care ar putea să le afecteze integritatea. De asemenea, auditorii trebuie să evite să formeze relații personale cu managerii și cu angajații entității auditate pentru ca aceștia să nu le poată influența, discredita sau amenința capacitatea de a acționa în mod independent.

În misiunile lor, este necesar ca auditorii publici externi să se ferească de relațiile în care se regăsește un risc de corupție sau care poate să pună în încurcătură corectitudine și independența lor. Pentru a evita o ciocnire de interese, auditorii publici externi nu trebuie să apeleze la poziția lor legală pentru satisfacerea grijilor personale în cadrul misiunilor pe care le desfășoară la entitățile supuse auditului, atât înainte, cât și pe timpul sau după finalizarea acestora și nu trebuie să utilizeze informațiile obținute în timpul misiunii lor în interesul propriu sau în interesul altor persoane.

► Standardul privind documentația de audit

Auditorii publici externi sunt obligați organizeze documentația necesară activităților întreprinse în cadrul etapelor auditului, astfel încât aceasta să admită unui alt auditor, care nu are nicio legătură cu auditul respectiv, să priceapă raționamentele profesionale, observațiile, rezultatele și indiciileu notate în raportul de audit.

În înțelegerea acestui standard, documentația constituie documentele de lucru, actele de verificare și celelalte acte realizate de auditorii publici externi pe parcursul misiunii de audit, precum și actele, documentele și informațiile obținute de la entitatea controlată ori de la alte persoane juridice și fizice.

Auditorii publici externi prin intermediul actelor certifică, documentele și informațiile obținute toate observațiile și concluziile sub forma concluziilor din urma misiunii de audit. Astfel documentația trebuie să realizeze relație între activitatea de audit desfășurată și rezultatele acesteia.

● Documentele de lucru

Documentul de lucru, reprezintă susținerea materială pe care auditorul public extern își înregistrează fazele de orientare și de execuție a auditului, sub forma informațiilor precum numele documentului, organizarea la gradul căreia se realizează acțiunea de verificare, numele și prenumele auditorului public extern care crează documentul respectiv, denumirea acțiunii de verificare, data și scopul întocmirii documentului, mărimea și conținutul eșantionului selectat din structura fiecărei categorii de operațiuni economice verificate în vederea atingerii obiectivelor acțiunii de verificare, procedurile de audit aplicate în vederea obținerii de probe suficiente și adecvate, observațiile, descrierile, aprecierile, evaluările, constatările, concluziile și recomandările pe care le-au formulat auditorii publici externi cu privire la acțiunea de verificare efectuată, sursa și deținătorul informației, indexul documentului de lucru și trimiteri încrucișate la referințele de lucru, persoana care a efectuat revizuirea. Toate aceste documente de lucru pot fi prezentate sub forma înscrisurilor pe suport de hârtie, pe film, pe medii de înregistrare electronice.

Felul de aplicare, administrare și conținutul documentelor de lucru vizează gradul de pregătire, experiența și cunostințele auditorului public extern în domeniul auditului, precum și calitatea activității de audit. Documentele de lucru, actele de control și alte acte realizate de auditorii publici externi pe parcursul misiunii de audit trebuie să fie întregi și amănunțite pentru a aproba altui auditor, care nu a avut relații precedente cu auditul, să poată, ulterior, pe baza acestora să înțeleagă constatările, concluziile și recomandările misiunii de audit.

La realizare documentelor de lucru se va ține cont că acestea trebuie să fie corecte și complete pentru a susține constatările, concluziile și recomandările formulate de către auditorii publici externi. Astfel documentele trebuie să fie întocmite clar și inteligibil, trebuie să fie lizibile, informațiile conținute trebuie să fie diminuat la expresi dominante și folositoare obiectivelor auditului, în corelație cu pragul de semnificație stabilit, dacă la documentele de lucru au fost atasate acte și documente în copie, acestea trebuie să fie îndosariate și referanțate împreună.

● Dosarele de audit

Documentația de audit se menține și se structureazî în dosare de audit, care sunt de două tipuri.

Figura Nr. 2.2 Tipuri de dosare de audit

Dosarul curent este alcătuit din raportul de audit împreună, anexele acestuia, documentele de lucru, planul de audit și alte informații obținute în cadrul misiunii de audit curente, care să susțină opinia de audit.

Pentru a ușura gestionarea și verificarea documentelor conținute în dosarul curent, auditorul public extern trebuie să le emită și să le aranjeze în mod rațional în dosarele de audit, prin intermediul unui sistem de indici de referință și referințe încrucișate care să corespundă necesităților fiecărei verificări în parte. Indexarea trebuie să fie simplă și usor de urmărit.

Dosarul permanent trebuie să fie alcătuit din toate informațiile și documentele care sunt dominante și de atracție permanentă pentru misiunile de audit următoare. Prezența unui dosar permanent aprobă o mai bună întrebuințare a bugetului de timp alocat misiunii de audit, prin răspândirea principalelor informații ce fac referire la entitatea auditată de la un an la altul și prin evitarea repetării unor activități la fiecare misiune de audit recurentă. Dosarul permanent de audit constituit în anii anteriori trebuie să fie verificat/revizuit pentru obținerea asigurării că acesta conține date și informații relevante.

Menținerea confidențialității și menținerea în condiții de siguranță a dosarelor de audit, precum și arhivarea acestora se efectuează corespunzător procedurilor proprii adoptate de Curtea de Conturi.

► Standardul privind respectarea principiilor de legalitate și regularitate

Rolul acestui standard este de a hotărî obligația auditorului public extern ca pe parcursul unei misiuni de audit financiar să examineze dacă entitatea auditată a prețuit actele normative, principiile și regulile procedurale și metodologice aplicabile în activitatea acesteia. Auditorul este responsabil pentru obținerea unei asigurări rezonabile privind faptul că operațiunile economice desfășurate de entitate și situațiile financiare, în ansamblu, nu conțin denaturări semnificative, ca rezultat al procedurilor de audit efectuate.

Dirijare entității răspunde de efectuarea operațiunilor entității în conformitate cu prevederile legale aplicabile în domeniul său de activitate. Auditorii publici externi trebuie să obțină probe de audit satisfăcătoare și corespunzător cu privire la respectarea actelor normative, care pot avea efecte în indicarea denaturărilor semnificative din situațiile financiare.

În acest țel, auditorul trebuie să înțeleagă bine actele normative, pentru a aprecia dacă au fost corect aplicate. Abaterile de la legalitate și regularitate constatate de auditorul public extern trebuie comunicate conducerii entității auditate și consemnate în documentele de raportare prevăzute în standardele, regulamentele și normele interne de lucru ale Curții de Conturi.

Auditorul aprecia, inclusiv prin practicarea raționamentului și scepticismului profesional, dacă probele obținute sunt îndestulătoare și corespunzătoare, astfel încât să diminueze riscul de audit. Analiza cauzelor și consecințelor abaterilor de la legalitate și regularitate, precum și estimarea valorii acestora este o problemă de raționament profesional și include luarea în considerare a aspectelor cantitative și calitative ale operațiunilor în cauză.

În acest scop, trebuie analizați o multitudine de factori, cum ar fi calitatea abaterilor de la legalitate și regularitate, motive care au dus la abateri de la legalitate și regularitate, circumstanțele în care entitatea auditată si-a desfăsurat activitatea și dacă auditorul a analizat riscurile semnificative pentru fiecare categorie de operațiuni în parte, responsabilitățile manageriale, limitele delegării de competențe, natura împuternicirii sau dreptului de a da dispoziții sau de a lua decizii, posibilele efecte și consecințe ale abaterilor de la legalitate și regularitate, importanța problemei în cauză, spre exemplu: este subiectul unui interes public semnificativ, afectează cetățenii, necesitățile și asteptările legislativului, publicului și ale altor utilizatori ai raportului de audit, importanța sumelor în cauză, ca de exemplu: valori, număr de persoane și entități implicate, întinderea sau valoarea cazurilor privind nelegalitatea și neregularitatea.

► Standardul privind utilizarea activității auditorilor interni

În momentul în care auditorul public extern intenționează să folosească rezultatele activităților caracteristice auditorilor interni, acesta trebuie să determine și să aplice proceduri de audit pentru a caracteriza caracterul adecvat al acestor activități, în vederea atingerii obiectivelor pe care le urmăreste.

Scopul acestui standard este de a pune la dispoziția auditorilor publici externi informații privind rezultatele activității de audit intern, pe care le pot întrebuința pe parcursul misiunii de audit. Auditul intern reprezintă o acțiune organizată în cadrul entității de către conducerea acesteia, care cuprinde monitorizarea controlului intern, apreciere informațiilor financiare și operaționale, cercetare economicității, eficienței și eficacității operațiunilor entității, verificarea respectării actelor normative în vigoare.

Pentru a putea analiza activitățile de audit intern auditorul public extern apreciază, în principal aspecte ce fac referire la activitatea de audit intern și este organizată și funcționează conform legii, pentru numirea sefilor domeniului de audit intern și a auditorilor interni sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Munca de audit intern a fost îndeplinită de către auditori interni care au pregătirea și experiența adecvată, există constrângeri sau restricții din partea conducerii entității în legătură cu organizarea și exercitarea auditului intern, activitatea de audit intern este planificată, supravegheată și revizuită corespunzător, activitățile au fost monitorizate, revizuite și consemnate în documente în mod corespunzător, natura și întinderea misiunilor de audit intern desfăsurate pe parcursul anului s-au realizat conform planului anual de audit.

Auditul intern se desfășoară pe baza unor proceduri de audit aplicate activităților specifice entității și dacă s-au cuprins în programul de activitate activități care caracterizează un risc ridicat, au fost respectate metodologia și prevederile legale în desfăsurarea activității de audit intern, au fost obținute probe de audit suficiente și adecvate care să dea posibilitatea auditorilor interni să formuleze concluzii corecte, concluziile auditorilor interni sunt adecvate, iar rapoartele acestora reflectă rezultatele activității de audit intern desfăsurate, recomandările formulate în rapoartele de audit intern au fost implementate, deficiențele constatate de auditorul intern au fost rezolvate corespunzător.

Rezultatele aprecierii activității de audit intern se înregistrează de către auditorul public extern în raportul de audit. În urma evaluării activității de audit intern auditorul public extern poate concluziona în ce măsură se poate baza pe munca auditorilor interni.

► Standardul privind utilizarea activității unui expert

În ceea ce privește obținerea de probe corespunzătoare auditului în alt domeniu decât cel financiar – contabil, auditorul public extern poate apela la serviciile unui expert. În timpul desfășurării acțiunilor de control și audit public extern ale Curții de Conturi se apreciază că sunt necesare cunoștințe și experiență specială în alte domenii decât cel financiar-contabil și de audit, la propunerea motivată a auditorilor publici externi se poate apela la serviciile unui expert în domeniul respectiv.

Prin intermediul normelor interne ale Curții de Conturi se stabilește procedura de urmat în acest caz, care include modul de luare a deciziei privind apelarea la serviciile unui expert, desemnarea expertului, verificarea modului de îndeplinire de către expert a condițiilor de competență și de obiectivitate, stabilirea modalității de plată de către Curtea de Conturi a contravalorii serviciilor prestate de către expert, stabilirea condițiilor și termenelor de predare a expertizei solicitate.

În condițiile în care sunt întocmite rapoarte de audit în care se exprimă opinie favorabilă, nu trebuie făcută referire la activitatea expertului. În condițiile constituirii unui raport de audit în care auditorul public extern exprimă altă opinie decât cea favorabilă, se poate face referire la activitatea expertului.

► Standardul privind asigurarea și controlul calității în activitatea de audit

Acest standard stabilește cerințele ce vizează asigurarea și controlul calității în activitatea de audit. Curtea de Conturi impune principii și proceduri care să promită urmărirea continuuă a îndeplinirii misiunilor de audit în condiții de calitate.

Calitatea reprezintă gradul în care o multitudine de componente inerente ale unui audit public extern răspund cerințelor cadrului legal în baza căruia își desfășoară activitatea Curtea de Conturi.

Conform activități Curții de Conturi, aceste caracteristici sunt semnificația, fidelitatea, obiectivitatea, amploarea, operativitatea, claritatea, eficiența și eficacitatea.

Semnificația caracterizează importanța specialității și a entităților subordonate controlării, a temelor abordate, dezvoltarea constatărilor obșinute din verificările efectuate de Curtea de Conturi și efectele acestora asupra utilizatorilor, respectiv Parlamentul, consiliile locale, mass-media, publicul larg.

Fidelitatea reprezintă măsura în care rapoartele de audit și celelalte acte constituite în procesul de valorificare a constatărilor rezultate în urma acțiunilor de verificare efectuate prezintă în mod fidel și corect situația activității desfășurate și raportate de entitățile verificate, iar constatările, concluziile, recomandările și opiniile exprimate de auditorii publici externi sunt susținute de probe de audit suficiente și adecvate.

Obiectivitatea descrie acțiunea de control a fost efectuată în stil obiectiv și corect, iar auditorii publici externi își fundamentează constatările și concluziile ca urmare a unei analize juste a probelor de audit obținute.

Amploarea reprezintă planul de audit și modul de înfăptuire a acțiunilor de control acoperă integral obiectivele prevăzute pentru acțiunea respectivă.

Operativitatea descrie rezultatele acțiunilor de audit și sunt comunicate în timp folositor conducerii entităților verificate de către Curtea de Conturi, în vederea luării de către acestea a măsurilor pentru îndepărtarea deficiențelor constatate și îmbunătățirea performanței activității entităților.

Claritatea caracterizează conținutul rapoartelor de audit este descris în mod clar și precis. Aceasta implică asigurarea că obiectivele, constatările, concluziile, recomandările și opiniile formulate de auditorii publici externi pot fi înțelese de către factorii de conducere și utilizatorii rapoartelor de audit.

Eficiența și eficacitatea descriu activitatea în care resursele folosite de Curtea de Conturi în efectuarea verificărilor la entitățile care pătrunde în competența sa au fost justificate în raport cu rezultatele obținute, iar aceste rezultate au avut impactul pozitiv urmărit.

Controlul calității reprezintă un proces neîntrerupt de identificare și organizare a activităților folositoare pentru acțiunea obiectivelor Curții de Conturi în condiții de economicitate, eficiență și eficacitate.

Controlul calității în Curtea de Conturi manifestă o înțelegere precisă a responsabilităților pe care le are orice persoană implicată în acțiunea de formare a planului multianual, a programului anual de activitate și a raportului public anual, precum și în cea de audit public extern, acțiune care se finalizează cu evaluarea impactului avut de măsurile dispuse asupra entităților verificate.

Asigurarea calității în acțiunea de audit vizează precizare unui sistem de control al calității auditului, care trebuie să hotărască dacă personalul Curții de Conturi satisface standardele de audit, regulamentele și normele interne ale Curții de Conturi, cerințele normative și juridice și că raportul de audit este corect întocmit.

► Standardul privind comunicarea

Auditorii publici externi exprimă împreună cu entitatea auditată pe parcursul etapelor de programare, de execuție și de raportare a auditului pentru a crește eficiența procesului de audit și pentru a clarifica procesele care au determinat abaterile constatate.

Dificultăți majore întâlnite pe durata auditului, ca și situațiile de inexactitate trebuie să fie comunicate la nivelul de conducere corespunzător. Comunicarea acestor observații ajută la sporirea eficienței procesului de audit, la clarificarea cauzelor care au determinat abaterile constatate și la evitarea situațiilor similare în viitor.

► Standardul privind responsabilitatea și transparența

Rolul final al activităților întreprinse de Curtea de Conturi reprezintă raportarea concluziilor sale către organele legislative și, în final, către publicul larg. Astfel Curtea de Conturi garantează pentru programarea și desfășurarea activităților sale în concordanță cu metodologiile și standardele adecvate în ceea ce privește promovării responsabilității și transparență ce vizează activitățile de gestionare a fondurilor publice.

Curtea de Conturi pune în aplicare funcția de control peste modul de creare, organizare și folosire a posibilităților financiare ale statului și ale sectorului public, acordând Parlamentului și, respectiv, autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale rapoarte referitoare la folosirea și organizarea acestora, în concordanță cu convingerile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.

Independența, responsabilitatea și transparența Instituției Supreme de Audit sunt cerințe esențiale într-o democrație bazată pe statul de drept și îi dau acesteia posibilitatea de a-si consolida credibilitatea. Conceptul de responsabilitate se referă la cadrul juridic și de raportare al Curții de Conturi, la structura organizatorică, la strategie, la procedurile și activitățile acesteia.

Termenul de transparență face referire la obligația Curții de Conturi de a raporta public și în timp util, plauzibil, precis și pertinent în ceea ce priveste regulamentul, mandatul, strategia, activitățile, gestiunea financiară, operațiunile și performanțele acesteia. De asemenea, include obligația de a aduce la cunostință publicului larg constatările și concluziile de audit, cât și accesul publicului la informațiile referitoare la instituție.

● Responsabilitatea auditorilor publici externi

Responsabilitatea auditorilor publici externi reprezintă procesul de a programa și întreprinde auditul financiar astfel încât să se realizeze o asigurare acceptabilă privind existența sau absența unor erori însemnate în activitatea întreprinsă de entitate și reflectată în situațiile financiare.

Responsabilitatea auditorilor publici externi ce vizează misiunea de audit financiar implică întreprinderea de misiunii de audit financiar în concordanță cu prevederile regulamentelor și ale standardelor de audit ale Curții de Conturi

Responsabilitatea auditorilor publici externi cu privire la misiunea de audit financiar presupune programarea și desfășurarea misiunii de audit pentru certificarea acurateței și exactității datelor din situațiile financiare controlate, în scopul obținerii unei asigurări rezonabile cu privire la îndeplinirea obiectivului general al auditului financiar.

În ceea ce privește responsbilitatea auditorilor publici externi este vizat ca probele de audit obținute să ofere o bază rezonabilă pentru susținerea constatărilor, concluziilor, recomandărilor și opiniei formulate de auditorii publici externi, iar efectuarea misiunii în conformitate cu standardele de audit ale Curții de Conturi sau cu standardele internaționale de audit, în cazul în care Curtea de Conturi a participat la misiuni internaționale.

● Responsabilitatea conducerii entității auditate

Responsabilitatea conducerii entității auditate este hotărâtă prin intermediul legii. Conducerea entității auditate răspunde pentru, elaborarea și fundamentarea proiectului de buget propriu, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate și numai în legătură cu activitatea instituției publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, realizarea veniturilor, angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare.

Conducerea entității auditate răspunde pentru integritatea bunurilor puse la dispoziția instituției, administrarea și ținerea la zi a contabilității, comunicare la timp a situațiilor financiare ce vizează situația patrimoniului aflat în administrare și privind execuția bugetară, selectarea și aplicarea politicilor contabile adecvate, întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil acestora, administrarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții publice, organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora, organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale, organizarea, implementarea și menținerea unui sistem de control intern corespunzător pentru întocmirea și prezentarea corectă și fidelă a situațiilor financiare, monitorizarea performanțelor financiare și nefinanciare ale entităților aflate în coordonare, îndeplinirea altor atribuții prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

► Standardul privind urmărirea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi

Curtea de Conturi realizează, după un anumit timp programat de la caz la caz, în funcție de realitate activității și recomandările cuprinse în raportul de audit, o supraveghere a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, evaluând totodată și impactul acestor măsuri asupra activității entității verificate.

Recomandările enunțate de auditorii publici externi în rapoartele de audit vor reprezenta fundamentul formulării dispoziților dispuse de Curtea de Conturi entităților controlate, pentru îndepărtarea neregulilor observate în activitatea acestora și a acțiunilor care contravin prevederilor legale, precum și pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora.

Entitățile auditate trebuie să transmită Curții de Conturi, la termenele stabilite, felul de îndeplinire a măsurilor ce le-au fost dispuse prin decizie în urma rapoartelor de audit. După un interval de timp stabilit de la caz la caz, în funcție de natura activității și recomandările cuprinse în raportul de audit, Curtea de Conturi efectuează un control în ceea ce privește modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, evaluând totodată și impactul acestor măsuri asupra activității entității verificate.

2.2. Aspecte teoretice ale standardelor specifice auditului financiar

Curtea de Conturi practică activitatea de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție ale bugetului public consolidat, examinând, în mod fundamental conformitate și natura situațiilor financiare, așa cum sunt determinate de reglementările contabile în vigoare. Tot sub atenția sporită a Curții de Conturi sunt aprecieate sistemele de management și supraveghere la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege ale persoanelor juridice sau fizice.

Curtea de Conturi consumă fondurilor atribuite de la buget sau din alte fonduri speciale, potrivit destinației stabilite, evaluază activității de control financiar propriu și de audit intern a entităților verificate.

Obiectivul fundamental al auditului financiar întreprins de către Curtea de Conturi la instituțiile publice reprezintă acela din care rezultă o asigurare rezonabilă cu privire la modul de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, ca și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli de către entitatea controlată, dacă acestea sunt în conformitate cu rolul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost înființată entitatea verificată și respectă principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.

Astfel situațiile financiare auditate, dacă sunt realizate de către entitate în concordanță cu structura de raportare financiară aplicabil în România, satisface principiile legalității și regularității și oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de entitatea respectivă, furnizându-se în acest sens o opinie. Opinia se expune numai după ce auditorii au întrebuințat în munca lor setul de noțiunii, principii și metode pe baza cărora s-au hotărât etapele și procedurile de verificare, set ce poartă denumirea de standarde de audit.

Situațiile financiare anuale, determinate conform legii, reprezintă documentele legale de descriere a situației economico-financiare a entității supuse auditului financiar, care trebuie să ofere o imagine statornică a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații ce fac referire la activitatea desfășurată de entitatea respectivă.

Curtea de Conturi certifică, în conformitate cu prevederile legii, acuratețea și realitatea datelor din conturile anuale de execuție bugetară auditate. Certificarea contului anual de execuție bugetară nu reprezintă un fundament pentru exonerarea de răspundere juridică a entității auditate.

Entitățile incluse în programul anual de activitate trebuie notificate asupra misiunii de audit financiar ce se efectuează de către structurile Curții de Conturi. Prin adresa de notificare se solicită entității auditate pregătirea actelor, documentelor și informațiilor necesare efectuării misiunii de audit financiar, în structura stabilită de Curtea de Conturi, precum și a unei declarații din partea conducerii entității auditate, ce cuprinde aserțiunile acesteia cu privire la situațiile financiare și activitatea desfășurată.

Desemnarea auditorilor publici externi care urmează să realizeze auditul financiar se face astfel încât să se asigure rota ia acestora, ei neputând efectua mai mult de două verificări consecutive la aceeași entitate.

Dirijare ansamblului de specialitate asigură formarea auditorilor publici externi, urmând ca pe parcursul desfășurării misiunii de audit financiar să se administreze analize regulat și o verificare continuuă a auditorilor publici externi în vederea asigurării unei calități corespunzătoare a activității desfășurate la nivelul Curții de Conturi.

■ Standardele specifice etapei de planificare

În ceea ce privește atingerea obiectivelor auditului financiar, echipa de audit trebuie să își organizeze activitatea având ca țintă cunoașterea activității entității auditate, identificărea speciilor de operațiuni economice care vor fi auditate și a procedurilor de audit ce urmează a fi utilizate.

Standardele caracteristice fazelor de planificare a auditului financiar studiază determinarea structurii și principilor pentru realizarea misiunii de audit, precum și procedurile și tehnicile de audit folosite de auditori în această etapă.

Aceste standarde se găsesc într-o relație de interdependență cu standardele comune de audit, precum și cu standardele caracteristice fazelor de execuție și raportare. Pentru etapa de planificare a auditului financiar există un standard general și opt standarde specifice, corespunzătoare fiecărei faze a planificării auditului.

Auditorii publici externi trebuie să obțină informații îndestulătorare și dominante în ceea ce privește entitatea auditată, astfel încât să le admită să înțeleagă activitatea, operațiunile și practicile acesteia, care potrivit raționamentului profesional pot avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare supuse verificării. În cadrul acestei faze, auditorul public extern trebuie să realizeze cunoasterea activității entității auditate, revizuind informațiile acumulate din auditurile realizate în anii anteriori și actualizându-le cu informațiile noi aferente anului financiar auditat.

Auditorii publici externi apreciază gradul de încredere pe care îl pot acordă sistemului de control intern al entității auditate pentru a hotărâ procedurile de audit ce urmează a fi utilizate pe parcursul întregii misiuni de audit financiar. Auditorii publici externi recunosc și să apreciază riscurile la nivelul entității auditate pentru fiecare categorie de operațiuni economice supusă auditului.

Auditorii publici externi determină nivelul peste care se consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate avea efecte asupra deciziilor utilizatorilor situațiilor financiare. Astfel auditorii publici externi, având ca fundament raționamentul profesional, vor selecționa din situațiile financiare ale entității acele categorii de operațiuni economice care vor fi supuse auditării, astfel încât să fie urmărite obiectivele auditului financiar.

Auditorii publici externi organizează cea mai potrivită combinație între probe, având ca scop obținerea de dovezi de audit suficiente și adecvate necesare susținerii constatărilor, concluziilor, recomandărilor și opiniei de audit consemnate în raportul de audit.

Având la bază informațiie obținute în timpul etapei de planificare, echipa de audit va realiza un plan de audit financiar, prin intermediul căruia se stabilesc obiectivele auditului financiar și modul în care acestea vor fi îndeplinite, precum și detalierea procedurilor de audit ce urmează a fi realizate de membrii echipei în etapa de execuție a acestuia.

■ Standardele specifice etapei de execuție

Țintele standardelor caracteristice etapei de execuție a auditului financiar analizează determinarea cadrului și criteriilor pentru efectuarea auditului, a modului de acțiune, precum și procedurile și tehnicile de audit folosite de auditorii publici externi în această etapă. Aceste standarde se află într-o relație de interdependență cu standardele generale de audit, precum și cu standardele specifice etapelor de planificare și raportare.

Auditorii publici externi utilizează în etapa de execuție a auditului financiar proceduri de audit în ideea obținerii de probe de audit suficiente și adecvate care să susțină constatările, concluziile, recomandările și opiniei de audit consemnate în raportul de audit.

Auditorii publici externi sunt obligați să obțină probe de audit suficiente și adecvate, pe baza cărora să-și creeze concluziile care vor susține opinia de audit. Probele de audit caracterizează în întregime actele, documentele și informațiile obținute de auditorii publici externi și întrebuințate pentru a arăta dacă managementul și personalul entității auditate au acționat potrivit prevederilor legale și dacă au întrebuințat resursele în mod economic, eficient și eficace.

În ceea ce privește obținerea probelor de audit, auditorii publici externi evaluează aserțiunile de audit, constituid „afirmații” ale conducerii entității auditate, care este gestionar pentru descrierea statornică în situațiile financiare ale tuturor operațiunilor efectuate de aceasta, în condiții de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate.

Auditorii publici externi trebuie să știe și să aplice proceduri și tehnici de audit pentru obținerea de probe de audit pe baza cărora să prezinte constatările, să exprime rezultatul, indicațiile și opinia de audit.

■ Standardele specifice etapei de raportare

Obiectivele standardului caracteristic fazei de raportare a auditului financiar examinează determinarea regulilor și a cerințelor ce fac referire la enunțarea opiniei de audit și la principiile care decid forma, organizarea și conținutul raportului de audit. Aceste standarde se află într-o relație de interdependență cu standardele generale de audit, precum și cu standardele specifice etapelor de planificare și execuție.

Auditorii publici externi exprimă ideii ce scot în relief observațiile și urmările pe baza probelor de audit obținute în scopul emiterii unei opinii. Pentru aceasta, auditorii realizează un raport de audit în formă scrisă și format corespunzător în care îsi prezintă clar constatările, concluziile și recomandările.

Concluziile și recomandările auditorilor vizează felul de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, dacă sunt în corelație cu scopul, obiectivele și atribuțiile stabilite în actele normative prin care a fost înființată entitatea verificată și dacă se respectă principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.

Astfel situațiile financiare auditate, dacă sunt realizate în concordanță cu ansamblul de raportare financiară practicabil în România, menține principiile legalității și regularității și alocă o imagine precisă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații ce fac referire la activitatea întreprinsă de entitatea respectivă, exprimându-și în acest sens o opinie.

La terminarea misiunilor de audit, auditorul public extern realizează un raport de audit în formă scrisă, ce vizează respectarea structurii prevăzute în prezentul standard, în cadrul căruia îsi va exprima clar constatările, concluziile, recomandările și opinia de audit.

2.3 Elemente definitorii ale standardele specifice auditului performanței

Auditul performanței se poate realiza atât la finalul cât și pe parcursul derulării proiectelor, programelor, proceselor sau activităților. Activitatea de audit al performanței se derulează în concordanță cu actualele standarde și cu metodologia proprie, adoptată pe baza standardelor de audit ale INTOSAI și a celor mai bune practici în domeniu precum și pe baza raționamentului profesional al auditorilor publici externi și se finalizează prin elaborarea unui raport de audit.

Prin intermediul observațiilor și indicațiilor formulate în raportul de audit se urmărește micșorarea costurilor, creșterea eficienței utilizării resurselor și îndeplinirii obiectivelor propuse la nivelul programului, activității sau entității auditate.

Auditul performanței aprobă Curții de Conturi să alimenteze Parlamentului, Guvernului, entităților auditate, instituțiilor interesate și contribuabililor rapoarte ce scot în evidență felul de administrare a fondurilor publice, care implică și recomandările formulate de Curtea de Conturi pentru creșterea economicității, eficienței și eficacității în utilizarea acestora.

Curtea de Conturi planifică desfășurarea acțiunilor de audit al performanței în sectoare cu risc crescut, unde se poate aduce un plus de valoare pentru creșterea economicității, eficienței ți eficacității în utilizarea fondurilor publice.

Figura Nr. 2.3 Structura standardelor specifice auditului performanței

Auditul performanței poate să analizeze orientarea spre rezultate, ceea ce vizează estimarea dacă obiectivele stabilite au fost atinse, sau să analizeze orientarea spre verificarea și analiza cauzelor apariției unor disfuncții apărute în cadrul unui program, proiect sau unei activități la nivelul unei entități ori o combinație a celor două abordări.

♦ Cadrul general pentru auditul performanței

În conformitate cu Standardelor de audit ale INTOSAI, auditul performanței are ca țel estimarea sau cercetarea independentă a măsurii în care un program, proiect, proces, activitate sau entitate publică funcționează în mod economic, eficient și eficace.

Auditul performanței este un audit al bunei gestiuni financiare, iar prin intermediul lui se urmărăește:

– evaluarea economiilor obținute din gestionarea fondurilor atribuite pentru înfăptuirea unui program auditat, respectiv determinarea măsurilor în care prin convingerile și practicile de management se asigură minimizarea costului resurselor alocate, fără a se compromite realizarea în bune condiții a obiectivelor;

– eficiența folosirii resurselor umane, materiale, financiare, inclusiv studierea structurilor de informare asupra indicatorilor de performanță, a sistemului de control intern și procedurile urmate de entitățile auditate, respectiv maximizarea rezultatelor unui program în relație cu resursele utilizate și stabilirea raportului dintre rezultatele obținute și costul resurselor utilizate în vederea obținerii acestora;

– eficacitatea folosirii fondurilor publice, respectiv determinarea nivelului de înfăptuire a obiectivelor declarate ale unui program, precum și compararea impactului efectiv efectuat cu impactul dorit.

Calcul performanței din punct de vedere al celor „3E” ce caracterizează economicitate, eficiență, eficacitate reprezintă o necesitate pentru coordonarea entității de la toate nivelurile, pentru a avea o imagine precisă asupra performanței programului.

Economicitatea rezidă din reducerea spre minimum a costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unui program sau ale unei entități publice, cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate.

Eficiența rezidă din sporirea spre maxim a rezultatelor unui program sau ale unei entități publice în relație cu resursele utilizate pentru obținerea acestora.

Eficacitatea rezidă din nivelul de înfăptuire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre programe sau activități și relația dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al programului/proiectului/procesului sau activității respective.

♦ Standardele specifice etapei de planificare

Auditorii publici externi planifică activitatea de audit al performanței astfel încât să distingă riscurile care poate fi supusă economicitatea, eficiența și eficacitatea și să formuleze, pe baza acestora, întrebările de audit.

În ceea ce privește planificarea strategică a auditul performanței acasta trebuie dirijat către entitățile în care un audit extern și independent poate să îndrume la economisirea banilor publici și la mărirea eficienței utilizării lor.

Din punct de vedere al planificării operaționale auditorii publici externi se informează pentru priceperea programului, proiectului, procesului și activității ce urmează a fi supuse auditării, precum și a mediului în care entitatea îsi desfăsoară activitatea în vederea elaborării planului de audit al performanței. Auditorii publici externi se informează pentru a obține cunostințe în domeniul auditat.

Auditorii publici externi identifica și să evalueze riscurile în auditul performanței întrucât există posibilitatea producerii unor evenimente cu efecte negative în organizarea și funcționarea entității auditate.

Auditorul public extern trebuie să selecteze criterii de audit care reprezintă termenii de referință, respectiv standardele față de care este apreciată atingerea performanței, adică se compară ceea ce este cu ceea ce ar fi trebuit să fie.

Auditorul public extern trebuie să folosească o combinație de întrebări de audit, formulate astfel încât acestea să îl susțină să prezinte concluzii pertinente asupra înfățișarilor care pot afecta economicitatea, eficiența și eficacitatea activității entității auditate și să prezinte, pe baza acestora, concluzii și recomandări în raportul de audit al performanței. Întrebările trebuie să fie formulate de către auditorii publici externi în mod obiectiv, rațional și în legătură cu obiectivele auditului performanței, pentru a se putea colecta probe de audit suficiente și adecvate.

Auditorii publici externi trebuie să formuleze un plan de audit, prin intermediul căruia sa se prezinte obiectivele auditului și modul efectiv de realizare a acestuia, într-o manieră economică, eficientă, eficace și la termenul prevăzut.

♦ Standardele specifice etapei de execuție

Pe parcursul etapei de execuție a auditului performanței sunt întrebuințate auditul pentru colectarea și analizarea datelor, în vederea obținerii de probe care să susțină observațiile, concluziile și recomandările formulate de auditorul public extern.

Standardul practicabil în această etapă impune ca auditorii publici externi să folosească procedurile de audit stabilite în planul de audit al performanței, pentru a obține probe de audit, să sintetizeze, să analizeze și să interpreteze probele de audit, în susținerea constatărilor și formularea concluziilor și recomandărilor urmare misiunii de audit al performanței. Probele obținute trebuie să fie suficiente și adecvate pentru ca auditorii publici externi să susțină constatările și concluziile în legătură cu tema auditată.

Auditorii publici externi se rezumă, să cerceteze și să explice probele de audit în vederea susținerii constatărilor și a formulării concluziilor și recomandărilor ca urmare a misiunii de audit al performanței.

Constatările auditului trebuie prezentate într-un cadru logic și clar pentru a permite înțelegerea usoară a criteriilor de audit aplicate, a aspectelor identificate și a analizei efectuate de auditor. Auditorii publici externi trebuie să formuleze concluzii și recomandări, care reprezintă deducții ale acestora pe seama constatărilor auditului.

♦ Standardele specifice etapei de raportare

La terminarea fiecărei misiuni de audit al performanței, auditorii publici externi realizează un raport de audit al performanței în formă scrisă. Structura și specificitatea raportului de audit al performanței participă la îmbunătățirea rangului de înțelegere a raportului și la evidențierea aspectelor relevante cuprinse în acesta.

Raportul de audit al performanței, semnat doar de către auditorii publici externi care au efectuat auditul, se transferă entităților auditate însoțit de o adresă semnată de membrii echipei de audit. Raportul de audit al performanței sau o sinteză a principalelor constatări, concluzii și recomandări ale acestuia, pot fi transmise, după caz, și instituțiilor publice interesate, comisiilor de specialitate din cadrul Parlamentului, Guvernului, prin intermediul departamentului în a cărui competență de verificare intră domeniul auditat.

Raportul de audit al performanței trebuie să fie obiectiv și corect si, să cuprindă toate observațiile dominante, inclusiv cele pozitive, să fie constructiv i să prezinte concluziile și recomandările formulate de echipa de audit.

2.4. Generalități cu privire la standardele specifice auditului de conformitate

Auditul de conformitate constă în supravegherae faptului dacă activitățile entităților publice sunt în concordanță cu legislația, regulamentele și hotărârile autorităților care administrează activitatea unor astfel de entități.

Standardele specifice auitului de conformitate include supravegherea felului în care entitatea auditată se conformează după legile, acte normative, reguli, regulamente, norme politici, coduri stabilite sau termenii asupra cărora s-a căzut de acord, etc.

Pentru realizarea unei misiuni de audit de conformitate auditorul public extern planifică etapele și procedurile de audit pentru a fi în măsură să identifice erorile, abaterile de la legalitate și uniformitate, faptele în legătură cu care există indicii că au fost săvârșite cu abaterea de la legii penale, care ar putea avea efecte asupra modului de gestionare a patrimoniului, a execuției bugetului de venituri și cheltuieli și asupra datelor reflectate în situațiile financiare.

◄ Standardele specifice etapei de planificare

Auditorii publici externi organizează activitatea de audit astfel încât să asigure efectuarea unui audit de calitate într-o metodă economică, eficientă și eficace într-o perioadă de timp determinată.

Echipa de auditori publici externi hotărâtă pentru realizarea acțiunii își organizează misiunea de audit de conformitate astfel încât să se efectueze o armonizare corespunzătoare între obiectivele de verificat, probele care trebuie colectate pentru atingerea acestor obiective, procedurile de audit prin care urmează să se obțină probe suficiente și adecvate pentru susținerea constatărilor și concluziilor auditului de conformitate.

Pentru înțelegerea entității auditate, auditorul public extern trebuie să identifice și să analizeze atât factorii interni și cât și pe cei externi care pot influența activitatea acesteia.

Factorii externi pot fi reprezentați de cadrul legislativ, politicile economice și sociale, acordurile, convențiile, contractele. Cadrul legislativ reprezintă cel mai important factor extern. Înțelegerea activității entității include cunoașterea cadrului legislativ care aranjază funcționarea acesteia.

Factorii interni pot fi caracterizați de planul strategic și planurile anuale de activitate ale entității auditate, reglementările care fac referire la sistemele de management, contabil și control intern și operațiunile economico-financiare efectuate de entitate, rapoartele precedente de audit intern și extern, sistemul și politica contabilă, precum și gradul de utilizare a sistemului informatic în activitatea entității. Auditorii publici externi trebuie să îsi selecteze metodele corespunzătoare de colectare a informațiilor referitoare la entitatea auditată.

Auditorii publici externi apreciază ansamblul de control intern al entității și posibilitatea acestuia de a putea anunța, detecta și corecta situațiile de neconformitate. În evaluarea controlului intern implementat în cadrul entității, auditorii publici externi trebuie să evalueze capacitatea controalelor interne de a preveni sau detecta neconformitățile și de a corecta cazurile identificate.

În condițiile în care auditorii publici externi observă că este prezent un sistem de control intern adecvat, pe care se pot baza, ei trebuie să probeze controalele interne pentru conformitate.

Auditorii publici externi trebuie să înțeleagă modul în care entitatea auditată a apreciat riscurile specifice activității desfășurate. În efectuarea auditului de conformitate, auditorii publici externi ia în considerare cele două elemente ale riscului de audit precum riscul de denaturare semnificativă și riscul de nedetectare. Aprecierea riscurilor reprezintă o parte fundamentală pentru obținerea unei asigurări de audit rezonabilă. Datorită limitărilor inerente ale unui audit, auditul de conformitate nu furnizează o garanție sau asigurare absolută că toate aspectele de neconformitate vor fi detectate.

Auditorii publici externi realizează planuri de audit pentru ca misiunea de audit de conformitate să fie eficientă.

Planul de audit în această etapă cuprinde, în principal, entitatea verificată, obiectivele auditului, perioada de verificare,nominalizarea șefului de echipă.

Planul de audit poate fi verificat și reîntregit în condițiile în care apar transformări în premisele și condițiile avute în vedere la elaborarea sa inițială, cu aprobarea cu aprobarea conducerii structurilor de specialitate.

◄ Standardele specifice etapei de execuție

Auditorii publici externi determină fazele de înfăptuire a misiunii de audit și procedurile care, conform raționamentului lor profesional, sunt adecvate pentru obținerea de suficiente și potrivite probe de audit, care să furnizeze o bază rezonabilă pentru formularea constatărilor și concluziilor auditului de conformitate.

Auditorii publici externi exercită raționamentul profesional în determinarea suficienței și adecvării obținerii probelor de audit. Suficiența probelor de audit este legată de cantitatea acestora. Competența, relevanța și încrederea, respectiv adecvarea probelor sunt legate de calitatea probelor.

Auditorii publici externi trebuie să obțină probe adecvate, ceea ce înseamnă că trebuie să fie competente, relevante și rezonabile, pentru a susține constatările, concluziilor și recomandărilor consemnate în raportul de audit.În etapa de execuție a auditului de conformitate, pentru obținerea probelor de audit, auditorii publici externi trebuie să folosească procedurile de audit, acestea fiind caracterizate de teste ale controalelor și proceduri de fond.

Probele de audit obținute sunt apreciate având ca principal obiectiv identificarea potențialelor situații de neconformități semnificative. În evaluarea probelor și formularea constatărilor și concluziilor, auditorii publici externi își pot susține argumentele și pe notele de relații obținute de la persoanele care au avut atribuții în domeniul respectiv. Notele de relații pot stabili dacă activitățile, operațiunile economice și informațiile referitoare la entitatea auditată sunt în conformitate cu reglementările care le guvernează sau dacă sistemele de control intern au funcționat eficient în perioada auditată.

◄ Standardele specifice etapei de raportare

Auditorii publici externi întocmeasc un raport de audit cinstit, întreg, obiectiv și ponderat. Caracteristicile și structura raportului de audit de conformitate trebuie să contribuie la înțelegerea lui și la evidențierea aspectelor cuprinse în acesta.

Structura raportului de audit de conformitate are legătură directă cu factorori precum mandatul Curții de Conturi, legislația și regulamentele aplicabile, obiectivele specifice ale auditului de conformitate, cutumele practicii de raportare și complexitatea elaborării rapoartelor. În plus, forma raportului poate depinde de nevoile utilizatorilor acestuia, inclusiv dacă raportul trebuie să fie trimis legislativului sau altor părți interesate cum ar fi organisme internaționale sau instituții financiare.

Constatările rezultate în urma misiunii de audit de conformitate sunt prezentate în ordinea obiectivelor din programul detaliat, iar în cadrul acestora, în mod sistematizat, pe naturi de abateri, și cu indicarea obiectivelor la care acestea au fost consemnate.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND PROCEDURILE DE AUDIT INTERN

3.1. Prezentarea generală a firmei S.C. VEL PITAR S.A.

Grupul Vel Pitar este liderul pieței românești a produselor de panificație si morărit și un jucător important în domeniul producției și distribuției de biscuiți, napolitane, specialități de cofetărie și produse de patiserie.

Povestea grupului începe în momentul în care fondul de investiții Broadhurst Investments Limited, administrat în România de către New Century Holdings (NCH), achiziționează două mari companii de morărit și panificație, Mopariv Râmnicu Vâlcea și Berceni București. În decembrie 2001 se formează S.C. Vel Pitar S.A., prin fuziunea a patru fabrici din industria de morărit și panificație: Mopariv Râmnicu Vâlcea, Berceni București, Mopariv Cluj Napoca și Granpan Tecuci. Sediul noii companii este stabilit la Râmnicu Vâlcea.

Anul 2007 a reprezentat trecerea la un nou tip de organizare. Compania Vel Pitar S.A. s-a divizat în trei societăți autonome care au ca obiect de activitate panificația – S.C. Vel Pitar S.A., morăritul – S.C. Șapte Spice S.A. și retailul – S.C. VP Magassin S.A.. Aceste activități s-au dezvoltat continuu în ultimii ani, astfel încât acum beneficiază de condițiile necesare pentru a funcționa autonom. Prin procesul de divizare noile companii fructifică mai bine oportunitățile oferite de piață în domeniile lor, gestionează mai bine resursele și utilizează în mod direct veniturile obținute.

Fondul de investiții Broadhurst Investments Ltd., administrat în România de compania New Century Holdings (NCH), deține aproximativ 80% din toate cele trei firme rezultate în urma divizării.

În prezent Grupul Vel Pitar deține centre de producție în București (două) și în 10 județe din România (Vâlcea, Argeș, Brașov, Cluj, Galați, Iași, Giurgiu, Gorj, Olt și Dâmbovița), unități de morarit și o rețea de magazine în marile orașe din România.

1999 – 2000.  Fondul de investiții Broadhurst Investments Limited, administrat în România de către New Century Holdings (NCH), achiziționează trei companii de morărit și panificație: Mopariv Vâlcea, Berceni București, Granpan Tecuci. În 2000 Mopariv Vâlcea cumpără Panegrano Cluj.

2001.  În decembrie 2001 se formează S.C. Vel Pitar S.A., prin fuziunea celor patru fabrici din industria de morărit și panificație cumpărate de Broadhurst. Sediul noii companii este stabilit la Râmnicu Vâlcea. 

2002 – 2006.  Vel Pitar S.A. se mărește prin achiziția unor noi companii: Spicul Argeș Pitești (2002), Pangran Iași și Gorjpan Târgu Jiu (2003), iar în 2004 Vel Pitar cumpără o unitate de producție în orașul Balș, arondată punctului de lucru din Râmnicu Vâlcea. Anul 2005 a marcat mărirea grupului, prin fuziunea cu societățile Postăvarul Brașov și Panem Giurgiu.

2007.  Compania Vel Pitar se divide în trei societăți autonome care au ca obiect de activitate panificația – S.C. Vel Pitar S.A., morăritul – S.C. Șapte Spice S.A. și retailul – S.C. VP Magassin S.A. La începutul anului 2007, grupul Vel Pitar își extinde rețeaua de centre de producție și în județul Dâmbovița, în orașul Târgoviște.

Figura nr. 3.1.: Harta cu sucursalele SC VEL PITAR SA

Sursa: www.velpitar.ro

La sfarsit de secol XIV este atestat documentar dregătorul Vel Pitar, care era „pus peste pitari și îngrijea să se găsească făina și să se coacă în fiecare zi pâine proaspătă pentru domn, curteni și oștire” (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae). Atribuțiile sale le completau pe cele ale jitnicerului, responsabil cu strângerea și depozitarea grânelor, dar și pe cele ale stolnicului, care degustă bucatele înainte de a le trimite la masa domnească.

În acele vremuri domnitorii Țărilor Române erau înconjurați de boieri cu roluri importante în bună desfășurare a activității Curții Domnești și a oștirii, pitarul aâand grijă ca pâinea să fie îndestulătoare și pe placul familiei domnitoare.

De dimineața până seara pitarul aproviziona Palatul Voievodal cu pâine proaspătă, care era adusă înaintea lui Vodă pe talgere și farfurii numai de aur și argint, acoperită cu servete pentru a nu se răci. Când se înfățișa la domnie, pitarul venea îmbrăcat în haine scumpe și se încingea cu brâu de mătase, semn al prețuririi de care se bucura.

Grupul Vel Pitar preia aceste tradiții ale pâinii bine făcute, ale satisfacerii gusturilor celor mai pretențioase pentru a aduce bucate alese la mesele românilor.

Vel Pitar Târgu Jiu, cel mai mare producător de panificație de pe piața gorjeană, este înscris într-un program amplu de investiții, cele mai mari sume fiind direcționate către noi linii de panificație, complet automatizate, cu capacități mari de producție; depozite pentru materii prime și produse finite, asistate de computer și modernizarea parcului auto.

Aceste investiții permit puctului de lucru din Târgu Jiu să fie în continuare principalul furnizor de produse de calitate, obținute în condiții de maximă siguranță alimentară și distribuite în timp util comercianților din zonele deservite (județele Gorj, Dolj, Mehedinți și Hunedoara).

Cei aproximativ 400 de angajați sunt pilonii dezvoltării punctului de lucru Vel Pitar Târgu Jiu. Capitalul uman este foarte important pentru evoluția unei companii, iar datorită devotamentului și implicării angajaților, Vel Pitar Târgu Jiu poate să se mândrească cu realizările de până în prezent.

Strategia de dezvoltare a companiei Vel Pitar se axează pe alocarea de importante resurse financiare și umane în cele 12 centre de producție pe care le deține la nivel național, astfel încât acestea să ofere în permanență consumatorilor cele mai bune produse de panificație.

Cu angajați de elită pregătiți la nivel european și printr-un sistem eficient și profesional de producție și distribuție SC VEL PITAR SA oferă clienților din toată țara produse de panificație și morărit de calitate superioară, în acord cu cerințele legale și de reglementare naționale și europene.

Managementul de la cel mai înalt nivel se asigură că  politica  referitoare la calitate, mediu, siguranța alimentului, sănătate și securitate ocupațională, declarația președintelui și obiectivele SMI  sunt cunoscute, înțelese și implementate de întreg personalul, la toate nivelurile SC. VEL PITAR S.A.

Managementul de la cel mai înalt nivel din SC. VEL PITAR S.A. se angajează  să mențină și să îmbunătățească  sistemul  integrat implementat și principalele obiective ale organizației prin:

– recertificarea, menținerea și îmbunătățirea SMI implementat conform standardelor de referință SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005, SR EN ISO 22000:2005, ISO OHSAS 18001:2008.

– orientarea proceselor și produselor către clienți, menținerea încrederii celor tradiționali și câștigarea de noi clienți

– îmbunătățirea continuă a performanțelor de calitate, mediu, siguranța alimentului, sănătate și securitate ocupaționale prin analize de management anuale și prin actualizarea planificată a documentației SMI

– funcționarea în condiții optime a organizației – asigurarea tuturor facilităților necesare în vederea obținerii de produse sigure și de calitate, conform specificațiilor tehnice stabilite în concordanța cu cerințele clienților;

– evaluarea periodică a satisfacției clienților în vederea îmbunătățirii continue a calității și siguranței produselor și serviciilor;

– conformarea cu cerințele legale si de reglementare aplicabile a aspectelor legate de calitate, siguranța alimentului, mediu și a factorilor legați de sănătatea și securitatea angajaților, respectarea cerințelor generale de funcționare a organizației, precum și a regulilor și regulamentelor;

– monitorizarea eficienței proceselor identificate, a punctelor critice și a aspectelor de mediu în vederea reducerii impactului asupra mediului și a riscului de contaminare al produselor;

– perfecționarea angajaților în domeniul profesional, al calității, mediului, siguranței alimentare, sănătății și securității ocupaționale prin instruiri, participări la seminarii și simpozioane;

– asigurarea unui număr optim de resurse umane și financiare în vederea realizării obiectivelor;

– comunicarea către clienți și autorități a informațiilor relevante privind produsele obținute și performanța de mediu;

– analizarea periodică a politicii și obiectivelor pentru a se asigura de conformitatea și eficacitatea acestora.

În calitate de Președinte în numele conducerii SC. VEL PITAR S.A președintele se obligă să asigure cadrul tehnic și organizatoric, precum și resursele materiale și umane necesare pentru realizarea politicii și obiectivelor adoptate.

Prin decizie președintele SC VEL PITAR SA. desemnat reprezentantul managementului calității, conducătorul echipei de siguranța alimentului, reprezentantul managementului de mediu și reprezentantul managementului pe sănătate și securitate ocupațională aceștia având autoritatea de a menține și îmbunătăți  continuu funcționarea sistemului de management integrat în SC. VEL PITAR S.A.

3.2. Indicatorii diagnosticului financiar pentru S.C. VEL PITAR S.A.

În cadrul acestui subcapitol sunt evidețiate aspectele economico-financiare ale SC VEL PITAR SA., din analiza datelor prezentate în tabele următoare ale SC VEL PITAR SA. au rezultat numeroase aspecte atât pozitive cât și negative cu privire la situația economico-finaciară a firmei analizate.

Prin această analiza sa încercat observarea departamentelor unde SC VEL PITAR SA. are probleme în momentul de față și găsirea soluțiilor optime pentru rezolvarea situațiilor negative, fapt ce duce spre o dezvoltare a SC VEL PITAR SA. .

Tabelul Nr. 3.1

Indicatori din bilanțul S.C. VELPITAR S.A.

Din analiza indicatorilor de bilanț ai SC VEL PITAR SA. se observă o creștere semnificativă a stocurilor în anul 2010 dacă în 2007 stocurile erau de 9 513 989, în 2009 stocurile ajung la valoarea de 8 356 116 mii lei, iar în anul 2010 ating valoarea de 16 672 195 lei.

În ceea ce privește analiza capitalului social se poate observa o pe toata perioada analizata o variatie a valori capitalului social, astfel în anul 2007 SC VEL PITAR SA. avea un capital social de 56 435 282 in anul 2009 se ajunge la valoarea de 77 955 695, iar în anul 2010 avem pentru SC VEL PITAR SA. valoarea de 62 349 747

Pentru analizarea stării curente a SC VEL PITAR SA., au fost definiți indicatori, a fost măsurată starea curentă, și au fost comparate rezultatele cu țintele propuse de managementul de vârf al SC VEL PITAR SA. .

Figura Nr. 3.2 Evoluție total active ale SC VEL PITAR SA

Graficul reprezintă evoluția activelor totale calculate ca sumă între activele imobilizate și activele circulante pentru SC VEL PITAR SA. în perioada 2007-2010.

Din analiza graficului se poate observa că în perioada 2007-2009 SC VEL PITAR SA. prezintă o creștere a activelor totale, descreștere pe perioada de analiza, a activelor totale se poate observa în perioada 2009-2010.

Tabelul Nr. 3.2

Indicatorii din contul de profit și pierdere ai S.C. VELPITAR S.A.

Dina analiza indicatorilor de profit și pierdere ai SC VEL PITAR SA. se observă o oarecare stabilitate în ceea ce privește cifra de afaceri în perioada 2008-2010.

Figura Nr. 3.3 Evoluția cifrei de afaceri din cadrul SC VEL PITAR SA

Graficul de mai sus reprezintă evoluția cifrei de afaceri a SC VEL PITAR SA. . Astfel din analiza graficului de mai sus se observă o perioadă de creștere în perioada 2007-2008, după care se poate observa o perioada de stabilitate pe perioada 2008-2010. Pornind de la anul 2007 cand cifra de afaceri era 179 745 028 în anul 2010 aceasta atinge valoarea de 274 526 306.

Figura Nr. 3.4 Evoluția datoriilor totale ale SC VEL PITAR SA

Din analiza graficului de mai sus se poate observa evoluția datoriilor totale ale SC VEL PITAR SRL. Astfel pe toată perioada analizată se poate observa o stabilitate în ceea ce privește valoarea datoriilor. În anul 2010 valoarea datoriilor fiind foarte aproape de valoarea datoriilor din anul 2007.

Figura Nr. 3.5 Evoluția profitului brut al SC VEL PITAR SRL

Se poate observa atât în tabel cât și pe grafic o oscilație în ceea ce privește profitul brut. Astfel dacă în 2007 SC VEL PITAR SRL raporta un profit brut având valoare negativă -9 254 974 în anul 2008 SC VEL PITAR SRL raportează un profit brut de 4 277 818, în anul 2009 SC VEL PITAR SRL raportează un profit brut de 2 778 230 lei, iar în anul 2010 se observă din nou o valoare negativă a profitului brut al SC VEL PITAR SRL -15 573 698.

Valorile negative se datorează cheltuielilor totale ale SC VEL PITAR SRL mai mari decât veniturile totale ale SC VEL PITAR SRL.

Prin realizarea acestor analize am constata că SC VEL PITAR SRL. Se confrunta cu probleme în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

În vederea dezvoltării SC VEL PITAR SRL. ar fi necesară creșterea adaosului comercial și creșterea cotei de piață obiective îndeplinite de SC VEL PITAR SRL. parțial, respectiv într-o mică măsură.

3.3. Procedurile de audit intern în cadrul S.C. VEL PITAR S.A.

Activitățile de audit intern se desfășoară în diverse medii legale și culturale, în interiorul SC VEL PITAR SA. care variază în funcție de scop, mărime, complexitate și structură, și de către persoane din interiorul sau din afara SC VEL PITAR SA. . Deși diferențele pot afecta procedurile auditului intern în fiecare mediu, conformitatea cu Standardele Internaționale pentru Procedurile Profesionale de Audit Intern este esențială în condițiile în care responsabilitățile auditorilor interni se întrepătrund. Dacă auditorilor interni li se interzice prin legi sau regulamente să se conformeze anumitor părți din Standarde, ar trebui să se conformeze cu alte părți din Standarde și să facă prezentări adecvate.

În cadrul SC VEL PITAR SA. obiectivele Standardelor vizează delimitarea principală de bază care reprezintă practica auditului intern, așa cum artrebui să se realizeze, oferă un cadru pentru realizarea și promovarea unei game largi de activități care să aducă plus valoare auditului intern, stabilește bazele de evaluare a performanței auditului intern, se preocupa de îmbunătățirea proceselor și operațiunilor organizaționale.

Auditul intern reprezintă o activitate independentă și obiectivă care dă companiei SC VEL PITAR SA o asigurare în ceea ce privește gradul de control asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută SC VEL PITAR SA să își atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, și de guvernare a organizației, și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

În conformitate cu procedurile de audit stabilite de CAFR prin hot. Nr.88 se urmărește punerea în aplicare către SC VEL PITAR SA.

Astfel în cadrul SC VEL PITAR SA întâlnim cele 16 proceduri prezente și în hot. nr. 88.

precum:

1. procedura plan de audit intern

2. procedura ordin de misiune

3. procedura ordinul de serviciu

4. procedura notificarea privind declanșarea misiunii de audit intern

5. procedura colectarea și prelucrarea informațiilor

6. procedura identificarea și analiza riscurilor

7. procedura elaborarea programului misiunii de audit

8. procedura sedință de deschidere

9. procedura colectarea probelor de audit

10. procedura revizuirea documentelor de lucru

11. procedura elaborarea proiectului de raport de audit intern

12. procedura transmiterea proiectului de raport de audit intern

13. procedura reuniunea de conciliere

14. procedura monitorizarea misiunii

15. procedura difuzarea raportului de audit intern

16. procedura monitorizarea implementării recomandărilor

♦ Procedura plan de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA

Scopul acestei proceduri este reprezentat de planificarea anuală și strategică a misiunilor de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA.

Astfel în cadrul SC VEL PITAR SA planificarea activității de audit intern se realizează pe trei nivele: planificare strategică, anuală și planificarea sarcinilor în cadrul misiunii.

Planul strategic de audit intern al SC VEL PITAR SA. se stabilește pe o perioada de minim 3 ani pe baza analizei riscului asociat activităților auditabile de către structura de audit intern. Planul anual de audit intern al SC VEL PITAR SA. se întocmește în baza planului strategic de către structura de audit public intern.

Procedura:

Directorul Direcției Audit – elaborează un memorandum prin care înștiințează că Direcția Audit pregătește proiectul planului de audit intern pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe, proiecte sau operațiuni. Prin acest Memorandum se solicită Directorilor din cadrul SC VEL PITAR SA. și altor părți interesate furnizarea de date, informații, sugestii pentru elaborarea proiectului planului anual de audit.

Directorii SC VEL PITAR SA – transmit către directorul Direcției Audit informațiile solicitate și se întâlnesc cu directorul Direcției Audit pentru a discuta solicitările specifice pentru serviciile de audit.

Auditorii – Pe baza informațiilor primite de la structurile SC VEL PITAR SA elaborează analiza riscului, actualizează Planul de audit strategic, întocmesc proiectul Planului anual de audit, verifică dacă planul anual este în concordanță cu planul strategic, discută cu directorul Direcției Audit documentele elaborate și efectuează modificările corespunzătoare, dacă este cazul.

Directorul Direcției Audit – Se întâlnește cu administratorii SC VEL PITAR SA. și directorii SC VEL PITAR SA pentru a stabili lista de priorități de audit intern, efectuează modificările necesare, dacă este cazul, semnează proiectul planului strategic de audit intern, proiectul planului anual de audit și le transmite spre aprobare administratorilor SC VEL PITAR SA.

Adminitratorii SC VEL PITAR SA. – Aprobă Planul strategic și Planul anual de audit intern.

♦ Procedura ordin de misiune în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin procedura respectivă se declanșează misiunile de audit intern în conformitate cu planul de audit aprobat pentru SC VEL PITAR SA. Ordinul de misiune reprezintă mandatul dat de către Comitetul de Audit Departamentului de Audit Intern pentru demararea misiunilor de audit intern în conformitate cu planul de audit intern aprobat. Ordinul de misiune are rolul de a preciza clar obiectivele misiunii de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA.

Procedura:

Directorul Direcției Audit – întocmește ordinul de misiune în conformitate cu planul de audit intern.

Auditorii – semnează ordinul de misiune întocmit în conformitate cu planul de audit intern al SC VEL PITAR SA aprobat de către Consiliul de Administrație.

Directorul Direcției Audit – Primește ordinul de misiune semnat și inițiază procedurile de demarare a misiunii de audit intern la SC VEL PITAR SA.

♦ Procedura ordinul de serviciu în cadrul SC VEL PITAR SA

Scopul acestei proceduri este de a repartiza sarcinile de serviciu pe auditori interni, astfel încât aceștia să poată demara misiunea de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA.

Astfel ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție dat de către structura de audit intern, se întocmește de către auditori și se aprobă de către directorul Direcției Audit, pe baza planului anual de audit intern. În cazul misiunilor de audit ad-hoc ordinul de serviciu va fi aprobat de către Ministrul Integrării Europene.

Procedura:

Auditorii – întocmesc Ordinul de serviciu ca o bază a planului anual de audit intern.

Supervizorul – avizează sau propune modificări la Ordinul de serviciu.

Directorul Direcției Audit – aprobă Ordinul de serviciu, repartizează sarcinile de serviciu pe fiecare auditor în parte, alocă un număr Ordinului de serviciu, asigură copii ale Ordinului de serviciu fiecărui membru al echipei de audit.

♦ Procedura notificarea privind declanșarea misiunii de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin declanșarea misiunii de audit inter la SC VEL PITAR SA este informat șeful de activitățile ce urmează a fi auditate, în baza ordinului de misiune semnat de Comitetul de Audit, cu privire la declanșarea misiunii de audit intern la SC VEL PITAR SA.

Prin această notificare se urmărește să se asigure desfășurarea în condiții corespunzătoare a misiunii de audit în cadrul SC VEL PITAR SA.

Procedura:

Auditorii – pregătesc notificarea către activitatea ce urmează a fi auditată în vederea transmiterii acesteia cu 30 zile înainte de declanșarea misiunii de audit intern.

Directorul Direcției Audit – verifică notificarea și semnează notificarea.

Auditorii – rețin domeniile de interes în vederea includerii în planul de audit al misiunii, studiază particularitățile activității in contextul general al afacerii.

♦ Procedura colectarea și prelucrarea informațiilor în cadrul SC VEL PITAR SA

Informațiile colectate din cadrul SC VEL PITAR SA. asigură o evidență suficientă, competentă și relevantă și oferă o bază rezonabilă pentru constatările și concluziile auditorilor.

În timpul fazei de colectare și prelucrare a informațiilor din cadrul SC VEL PITAR SA. , auditorii efectuează testări în concordanță cu Programul de audit public intern aprobat. Munca în cadrul acestei faze produce dovezi de audit în baza cărora auditorii formulează constatări, concluzii și recomandări.

Procedura:

Auditorii – Urmează procedurile stabilite în Programul de audit din cadrul SC VEL PITAR SA., efectuează Testele, apreciază dacă dovezile obținute sunt suficiente, relevante, competente și folositoare, colectează documente pentru toată misiunea de audit, etichetează și numerotează toate documentele, pregătesc Fișele de Identificare și Analiza Problemelor, pregătesc Chestionarele și Listele de verificare, întocmesc Foile de lucru, la sfârșitul fazei de colectare a informațiilor finalizează testele, fișele de Identificare și Analiza Problemelor, foile de lucru, chestionarele și listele de verificare, Transmit documentele întocmite în această etapă supervizorului.

Supervizorul – Analizează și supervizează testele, foile de lucru, chestionarele, listele de verificare, precum alte documente întocmite de auditori în această etapă a misiunii de audit din cadrul SC VEL PITAR SA. Supervizorul revede și supervizează Fișele de Identificare și Analiza Problemelor.

Auditorii – Referențează, codifică, numerotează și îndosariază testele, foile de lucru, chestionarele, listele de verificare și Fișele de Identificare și Analiza Problemelor în dosarul permanent.

♦ Procedura identificarea și analiza riscurilor în cadrul SC VEL PITAR SA

Analiza riscului reprezintă o etapă majoră în procesul de audit public intern, care are drept scopuri, identificarea pericolelor din cadrul SC VEL PITAR SA., dacă controalele interne sau procedurile din cadrul SC VEL PITAR SA pot preveni, elimina sau minimiza pericolele, evaluarea din cadrul SC VEL PITAR SA controlului intern al SC VEL PITAR SA.

Astfel procedura de identificare și analiză a riscurilor din cadrul SC VEL PITAR SRL scoate în evidență un punct de pornire în elaborarea Tabelului „puncte tari și puncte slabe".

Aprecierea unui risc în cadrul SC VEL PITAR SA are la bază două estimări precum gravitatea pierderilor care pot rezulta ca urmare a riscului și probabilitatea ca riscul să revină.

Riscurile potențiale ale SC VEL PITAR SA se pot concretiza în recomandări de audit, acestea depinzând de rezultatele de la controalele, testările și verificările anterioare. Punctele tari și punctele slabe ale SC VEL PITAR SA se exprimă calitativ și cantitativ în funcție de rezultatele așteptate și de condițiile de obținere a acestora. Un punct tare sau un punct slab trebuie să fie exprimat în funcție de un obiectiv de control intern sau de o caracteristică urmărită, pentru a asigura buna funcționare a SC VEL PITAR SA sau atingerea unui rezultat scontat.

Procedura:

Auditorii – din activitatea desfășurată în timpul colectării și prelucrării informațiilor în cadrul SC VEL PITAR SA, pregătesc o Listă centralizatoare a obiectelor auditabile. Ei întocmesc matricea riscului prin intermediul căreia se analizează amenințările (riscurile) asociate acestor operațiuni, stabilesc criteriile de analiză a riscurilor, stabilesc ponderea fiecărui criteriu de analiza a riscului, stabilesc nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu de analiză utilizat, stabilesc punctajul total al criteriului de analiză utilizat. Auditorii ierarhizează operațiunile ce urmează a fi auditate în cadrul SC VEL PITAR SA, respectiv elaborează Tabelul puncte tari și puncte slabe, întocmesc Matricea de evaluare a controlului intern, transmit documentele prezentate mai sus la supervizor pentru revizuire.

Supervizorul – Supervizează în cadrul SC VEL PITAR SA, Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, Matricea riscurilor, Tabelul puncte tari și puncte slabe, Matricea de evaluare a controlului intern și Fișele de constatare și analiză a problemelor inițiate pentru fiecare control care va fi testat. Supervizorul organizează o ședință pentru reevaluare obiectivelor stabilite, a domeniului și a metodologiei, după caz.

Auditorii – în cadrul SC VEL PITAR SA Îndosariază Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, Matricea riscurilor, Tabelul puncte tari și puncte slabe, Matricea de evaluare a controlului intern în dosarul permanent.

♦ Procedura elaborarea programului misiunii de audit în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin intermediul acestei proceduri în cadrul SC VEL PITAR SRL se asigură faptul că au fost luate în considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit intern, asigură repartizarea sarcinilor și planificarea activităților, precum și supervizarea.

Astfel Programul de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SRL reprezintă un document intern de lucru al Direcției Audit, care cuprinde obiectivele misiunii de audit, acțiunile (activități) concrete ce trebuie întreprinse pentru atingerea obiectivelor auditului, repartizarea activităților pe fiecare auditor, perioada de timp preconizată și efectivă, testările, precum și alte proceduri de audit care se vor aplica în cadrul SC VEL PITAR SRL.

În baza Programului de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA se elaborează un program al intervențiilor la fața locului, care detaliază lucrările pe care auditorii și le propun să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele, interviurile, reconcilierile, confirmările, validările cu materiale probante și perioadele în care de realizează aceste verificări la fața locului.

Procedura:

Auditorul – pregătește Programul de audit din cadrul SC VEL PITAR SA incluzând elemente precum obiectivele auditului, activitățile concrete de audit, testele de efectuat, alte proceduri si teste de audit necesare, timpul planificat și efectiv pentru fiecare activitate. Auditorul pregătește Programul intervenției în cadrul SC VEL PITAR SA.

Supervizorul – organizează o ședință cu auditorii și revizuiește Programul de audit și Programul intervenției în cadrul SC VEL PITAR SA. Supervizorul discută cu auditorii și, dacă este cazul, face modificările necesare,

Auditorul – efectuează modificările necesare, dacă este cazul,

Supervizorul – Aprobă Programul de audit și Programul intervenție în cadrul SC VEL PITAR SA.

Auditorul – pe parcursul derulării misiunii în cadrul SC VEL PITAR SA. completează Programul de audit și Programul intervenției cu datele necesare, astfel încât la finalizarea misiunii de audit aceste documente să conțină toate informațiile prevăzute. Auditorul îndosariază Programul de audit și Programul intervenției în cadrul SC VEL PITAR SA. în dosarul permanent și utilizează Programul de audit și Programul intervenției la fața locului în activitatea de audit.

♦ Procedura sedință de deschidere în cadrul SC VEL PITAR SA

Scopul princiopal al acestei proceduri este reprezentat de întâlnirea cu reprezentanții SC VEL PITAR SA. auditate pentru a discuta domeniul auditului, obiectivele urmărite și modalitățile de lucru privind auditul.

Astfel ședința de deschidere servește ca întâlnire de început a etapei de intervenție în cadrul SC VEL PITAR SA. Ordinea de zi a ședinței de deschidere va cuprinde prezentarea auditorilor, prezentarea obiectivelor misiunii de audit intern, stabilirea termenelor de prezentare a stadiului verificărilor, prezentarea în detaliu a tematicii, acceptarea calendarului întâlnirilor, prezentarea pentru luare la cunoștință a cartei auditorului intern, asigurarea condițiilor materiale necesare derulării misiunii de audit intern, comunicarea modului de intervenție la fața locului.

Procedura:

Auditorii – contactează SC VEL PITAR SA pentru a stabili data întâlnirii.

Supervizorul/auditorii/ Reprezentanții SC VEL PITAR SA – participă la ședința de deschidere.

Auditorul – Întocmesc Minuta ședinței de deschidere cu următoarea structură mențiuni generale și stenograma Minutei de deschidere

Supervizorul – Supervizează Minuta Ședinței de deschidere.

Auditorul – îndosariază Minuta Ședinței de deschidere în dosarul permanent.

♦ Procedura colectarea probelor de audit în cadrul SC VEL PITAR SA

Scopul acestei proceduri este reprezenta de cunoașterea domeniului auditabil îl ajută pe auditor să se familiarizeze cu SC VEL PITAR SA. Colectarea informațiilor facilitează realizarea procedurilor de analiză de risc și a celor de verificare.

Astfel în cadrul SC VEL PITAR SA colectarea și prelucrarea reprezintă, în fapt, pregătirea informațiilor în vederea efectuării analizei de risc și pentru identificarea informațiilor necesare, fiabile, pertinente și utile pentru a atinge obiectivele misiunii de audit intern.

Colectarea și prelucrarea informațiilor din cadrul SC VEL PITAR SA presupune:

– identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional și socio-economic în care SC VEL PITAR SA își desfășoară activitatea;

– analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea SC VEL PITAR SA;

– analiza SC VEL PITAR SA și activitățile sale (organigrama, regulamente de funcționare, fișe ale posturilor, procedurile scrise);

– analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfășurare a misiunii de audit intern;

– identificarea punctelor cheie ale funcționării SC VEL PITAR SA și ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari și slabe;

– să identifice constatările semnificative și recomandările din rapoartele de audit precedente, care ar putea să afecteze stabilirea obiectivelor misiunii de audit intern;

– identificarea și evaluarea riscurilor cu incidență semnificativă;

– să identifice surse potențiale de informații care ar putea fi folosite ca dovezi ale auditului și să considere validitatea și credibilitatea acestor informații.

Procedura:

Auditorul – după primirea de la SC VEL PIATR SA a Chestionarului de auto-evaluare, auditorul intervievează conducerea entității auditate pentru a obține informații adiționale privind cadrul general de desfășurare a activității acestora Rezumatul interviului, identifică legile și regulamentele aplicabile SC VEL PITAR SA și programelor auditate;

Astfel auditorul obține organigrama, regulamentele de funcționare, fișe ale posturilor, proceduri scrise ale SC VEL PITAR SA, identifică personalul cheie responsabil, identifică circuitul documentelor.

Auditorul intervievând personalul pas cu pas observă activitățile pentru a se familiariza cu modul de operare al programelor și pentru a înțelege sistemele informaționale.

Auditorul inter obțin exemplare ale rapoartelor de audit intern și extern anterioare, solicită și revede pistele de audit ale activităților auditate;

♦ Procedura revizuirea documentelor de lucru în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin procedura respectivă se asigură că documentele sunt pregătite în mod corespunzător și că acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată și pentru dovezile adunate în timpul misiunii de audit intern la SC VEL PITAR SA.

Auditorii revăd FIAP-rile și documentele de lucru din punct de vedere al formatului și al conținutului, asigurându-se că dovezile de audit prezentate în actele dosarului pot trece testul de evidență. Pentru a trece testul, evidența trebuie să fie suficientă, concludentă și relevantă.

Procedura:

Auditorul – pe măsură ce auditul progresează, etichetează și numerotează toate documentele, Apreciază dacă FIAP – urile și documentele de lucru asigură un sprijin corespunzător pentru misiunea de audit public intern, revizuiesc lucrările din punctul de vedere al conținutului și al formei și apreciază dacă FIAP – urile și documentele de lucru pot trece testul de evidență., întocmesc Nota centralizatoare a documentelor de lucru, planifică o sesiune pentru revizuirea documentelor de lucru împreună cu supervizorul.

Supervizorul – revizuiește documentele de lucru din punct de vedere al formei și conținutului acestora, se asigură că dovezile reflectate în documentele de lucru pot trece testul de evidență, întocmește Fișa de analiză a documentelor de lucru, dacă este necesar, solicită, în mod formal, auditorilor efectuarea modificărilor.

Auditorul – răspunde în scris la întrebările și comentariile supervizorului, efectuează modificările necesare la documente.

Supervizorul – revizuiește răspunsurile auditorilor și verifică dacă comentariile și întrebările sale au fost rezolvate,

Auditorul – îndosariază Nota centralizatoare a documentelor de lucru în Dosarul permanent, îndosariază Fișa de analiză a documentelor de lucru în dosarul permanent.

♦ Procedura elaborarea proiectului de raport de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin această procedură în SC VEL PITAR SA se prezintă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile și recomandările auditorilor interni.

În elaborarea proiectului Raportului de audit intern la SC VEL PITAR SA auditorul folosește dovezile de audit raportate în Fișele de Identificare și Analiză a Problemelor, în Formularul de constatare și raportare a iregularităților, precum și în celelalte documente de lucru.

Procedura:

Auditorul – redactează proiectul Raportului de audit intern la SC VEL PITAR SA utilizând formatul standard – Raport de audit, indică pentru fiecare constatare din proiectul Raportului de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA dovada corespunzătoare, transmite supervizorului proiectul Raportului de audit intern al SC VEL PITAR SA, împreună cu dovezile constatărilor.

Supervizorul – analizează proiectul Raportului de audit intern al SC VEL PITAR SA și formulează propuneri de modificare, dacă este cazul, stabilește dacă proiectul, în întregime sau doar părți din el, trebuie să fie transmise la compartimentul juridic pentru revizuirea lui din punct de vedere juridic;

Auditorul – efectuează schimbările propuse de către supervizor, pe care le-a acceptat și îndosariază proiectul de Raport de audit intern al SC VEL PITAR SA.

♦ Procedura transmiterea proiectului de raport de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin acest procedeu i se asigură companiei SC VEL PITAR SA. posibilitatea de a analiza Proiectul raportului de audit public intern și de a formula un punct de vedere la constatările și recomandările auditorilor.

Proiectul de raport de audit public intern transmis la SC VEL PITAR SA. trebuie să fie complet, cu toate dovezile asupra faptelor, opiniilor și concluziilor la care se face referire.

Procedura:

Auditorii – întocmesc o adresă în vederea transmiterii proiectului de raport de audit la SC VEL PITAR SA., înaintează adresa directorului Direcției Audit pentru semnare.

Directorul Direcției Audit – verifică și semnează adresa de transmitere a proiectului de raport către SC VEL PITAR SA.,transmite Proiectul de raport de audit intern la SC VEL PITAR SA.

SC VEL PITAR SA. – Analizează Proiectul de raport de audit intern, solicită, dacă este cazul o Reuniune de conciliere, transmite punctul de vedere la Proiectul raportului de audit intern în termen de 15 zile de la primirea acestuia.

Auditorul/Supervizorul – revăd răspunsurile de la SC VEL PITAR SA., pregătesc Reuniunea de conciliere, dacă este cazul.

Auditorul – precizează în Raportul de audit intern aspectele reținute din punctul de vedere al SC VEL PITAR SA., dacă este cazul, îndosariază punctul de vedere al SC VEL PITAR SA. în dosarul Permanent.

♦ Procedura reuniunea de conciliere în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin această procedură se acceptă constatărilor și recomandărilor formulate de către auditori în Proiectul raportului de audit intern al SC VEL PITAR SA., și prezentarea calendarului de implementare a recomandărilor. Auditorii pregătesc Reuniunea de conciliere.

Procedura:

Auditori – pregătesc, în termen de 10 zile de la primirea punctului de vedere de la SC VEL PITAR SA, Reuniunea de conciliere, informează SC VEL PITAR SA asupra locului și datei Reuniunii de conciliere.

Auditorii/Supervizorul/ SC VEL PITAR SA – analizează constatările și concluziile din Proiectul raportului de audit intern în vederea acceptării recomandărilor formulate.

Auditori – întocmesc Minuta reuniunii de conciliere, îndosariază Minuta reuniunii de conciliere în Dosarul Permanent.

♦ Procedura monitorizarea misiunii în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin această procedură se asigură faptul că în misiunea de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA au fost atinse, în condiții de calitate, toate obiectivele stabilite. Astfel Șeful Departamentului de Audit Intern răspunde de supervizarea misiunii de audit intern.

Procedura:

Auditorii – Prezintă șefului Departamentului de Audit Intern documentele din dosarul misiunii de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA.

Directorul Direcției Audit – stabilește măsurile necesare pentru ca misiunea de audit să-și realizeze obiectivele, verifică executarea riguroasă a programului de audit al misiunii, verifică existența și relevanța probelor reținute de auditori, verifică dacă raportul de audit intern al SC VEL PITAR SA este clar, riguros, concis, acoperă obiectivele de audit stabilite etc, verifică dacă raportul de audit intern al SC VEL PITAR SA a fost elaborat la termenul fixat.

♦ Procedura difuzarea raportului de audit intern în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin intermediul aceste proceduri se analizează și avizează recomandărilor din Raportul de audit intern SC VEL PITAR SA. Raportul de audit intern al SC VEL PITAR SA final trebuie să fie însoțit de o sinteză a acestuia.

Procedura:

Auditorul/Supervizorul – transmit Raportul de audit intern, rezultatele concilierii și punctul de vedere al SC VEL PITAR SA, însoțite de adrese de înaintare la directorul Direcției Audit.

Directorul Direcției Audit – verifică și semnează adresa de transmitere a Raportului de audit intern către ministrul integrării europene în vederea avizării, transmite Raportul de audit intern ministrului integrării europene;

Ministrul Integrării Europene – Analizează și avizează Raportul de audit al SC VEL PITAR SA

Auditori – transmit la SC VEL PITAR SA o copie a Raportului de audit intern, avizat de către ministrul integrării europene, în vederea implementării recomandărilor, transmit câte o copie a Raportului de audit intern, spre informare, părților interesare. Auditorii – transmit la U.C.A.A.P.I. o informare despre recomandările care nu au fost avizate, însoțită de documentația de susținere și îndosariază Raportul de audit intern în Dosarul permanent.

♦ Procedura monitorizarea implementării recomandărilor în cadrul SC VEL PITAR SA

Prin intermediul acestei proceduri sunt verificate măsurile în care recomandările auditorilor au fost implementate la SC VEL PITAR SA.

Urmărirea implementării recomandărilor de către auditorii interni reprezintă un proces prin care se constată caracterul adecvat, eficacitatea și oportunitatea acțiunilor întreprinse de către conducerea SC VEL PITAR SA pe baza recomandărilor cuprinse în Raportul de audit intern.

Procedura:

Auditorii – întocmesc Fișa de urmărire a recomandărilor, verifică implementarea recomandărilor la termenele stabilite în cadrul SC VEL PITAR SA..

SC VEL PITAR SA. – transmite auditorilor, la termenele stabilite, o Notă de informare cu privire la stadiul de implementare a recomandărilor auditorilor.

Directorul Direcției Audit – Sintetizează notele de informare primite și raportează periodic celor însărcinați în Guvernanța stadiul de implementare a recomandărilor auditorilor interni subliniind cazurile de nerespectare a termenelor de implementare.

3.4. Perfecționarea auditului intern la S.C. VEL PITAR S.A.

Directiile de perfectionare a activității de audit intern din cadrul SC VEL PITAR SA , vizează în primul rând conținutul cadrului procedural, orientarea acestei activități către domeniile cu risc major, creșterea calității rapoartelor de audit intern, cât și dezvoltarea unor legături mai bune și a schimburilor profesionale între auditorii interni, controlori, directori financiari și contabili.

În cadrul SC VEL PITAR SA în care contolul intern face parte din cultura organizației, acesta este acceptat cu interes, în entitatea care se confruntă cu riscuri potențiale importante, cu absența conformității cu reglementările de bază, cu o eficacitate scăzută și o fragilitate extenă a acesteia, din cauza deturnărilor de fonduri, dispariției activelor sau fraudei, este evident ca managerul respectiv va fi judecat, apreciat, considerat în funcție de aprecierile auditorului intern.

Auditul intern din cadrul SC VEL PITAR SA poate să evidențieze ineficacitatea, redundanța în sistem sau posibilități de îmbunătățire a activitățiilor ori acțiunilor, dar există mai multe motive pentru care managerul nu trebuie pus direct în discuție:

Obiectivele auditului intern din cadrul SC VEL PITAR SA – au în vedere un control aupra activităților care să conducă la îmbunătățirea performanței existente, și nu la judecarea acestuia, așa cum specialistul în fiscalitate ajută la o mai bună aplicare a regimului fiscal;

Realizările auditului intern cadrul SC VEL PITAR SA – nu trebuie puse în discuție de cel auditat, iar dacă totuși acest lucru e făcut, să se efectuieze într-o manieră pozitivă, spre exemplu acțiunea corectivă asupra neregulilor găsite de auditor, operațiune ce se va efectua imediat descoperirii sale;

Responsabilitatea auditorului intern – trebuie să aibă în vedere faptul că, adesea, analiza cauzelor unei nereguli scoate la iveală existența unor puncte slabe care își au originea în insuficiențe asupra cărora responsabilul nu are un bun control, iar în acest caz soluțiile trebuie să vină pe cale ierarhică în cadrul SC VEL PITAR SA.

Independența auditorilor interni trebuie să aibă la bază eliminarea practicii de supraîncărcare a auditorilor cu lucrări care nu ar trebui să le revină lor.

Independența și obiectivitatea sunt abateri de la funcția de audit intern cadrul SC VEL PITAR SA, care dăunează eficacității și rigorii muncii de audit, deoarece nu poți fi, spre exemplu și medic și pacient în același timp fără să nu se stabilească cel puțin un diagnostic subiectiv.

Respectarea standardului privind independența presupune unele reguli: auditul intern din cadrul SC VEL PITAR SA trebuie să nu aibă în subordine vre-un serviciu operațional, auditorul intern trebuie să aibă acces în orice moment la persoanele de la toate nivelurile ierarhice, la bunuri, informații, la sistemele electronice de calcul din cadrul SC VEL PITAR SA, recomandările pe care le formulează trebuie să nu constituie în nici un caz măsuri obligatorii pentru management. Organizarea funcției de audit în subordinea nivelului ierarhic cel mai înalt dincadrul SC VEL PITAR SA nu este suficientă, trebuie ca fiecare, în cadrul activității sale să dea dovadă de obiectivitate.

Cu toate că există încă destui manageri ai SC VEL PITAR SA deranjați de perspectivele modernizării auditului intern și ale dezvoltării unui sistem de control intern care să prevină frauda, deoarece ei înșiși sunt interesați de fraudarea banului, respectiv sustragerea plății taxelor și impozitelor, inevitabil auditul intern se impune sub presiunea realităților integrării României în Uniunea Europeană, ale intensificării luptei împotriva corupției, fiind funcția care poate aduce un plus de transparență într-o societate atât de controversată și viciată. Într-un asemenea context, auditul public intern răspunde atât exigențelor aplicării principiului guvernanței corporatiste de prevenire a fraudelor prin asigurarea transparenței afacerilor și operațiunilor, cât și a aspirațiilor managementului de a obține un plus de asigurare că organizația pe care o conduce este pe drumul cel bun și că strategiile, tacticile și politicile utilizate sunt cele mai eficiente.

CONCLUZII

Auditul intern reprezintă o acțiune autonomă și obiectivă care asigură o entitate în ceea ce privește nivelul de control asupra operațiunilor și o dirijează pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și ia parte la adăugarea unui plus de valoare.

Companiile cu timpul au început să-și structureze propriile compartimente de audit intern, având drept scop principal micșorarea cheltuielilor, prin intermediul desfășurării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar pentru activitatea de certificare companiile au întrebuințat în continuare cabinetele de audit extern, care aveau dreptul la un control al activității întreprinderilor.

Auditul intern reprezintă funcția de sprijin a managerului, care prin intermediul ei admite să-și administreze mai bine activitățile. Elementul de asistență, de consiliere atașat auditului intern îl deosebește fără probleme de orice acțiune de control sau inspecție și este recunoscut ca având tendințe de dezvoltare în continuare.

Independența auditorilor interni are ca fundament excluderea practicii de suprasolicitare a auditorilor cu lucrări care nu ar trebui să le fie atribuite lor, precum, descrierea de norme și proceduri de lucru, exercitarea-participarea la crearea sistemelor informatice, activitatea de structurare, acțuni de control financiar propriu-zis sau inspecții.

Organizarea funcției de audit intern care se realizează sub coordonarea nivelului ierarhic celui mai înalt nu este suficientă. Astfel este necesar ca fiecare, în cadrul activității desfățurate, să dea dovadă de obiectivitate, acesta reprezentând de altfel unul dintre principiile de bază ale codului deontologic.

În cazurile de independență, nu este îndeajuns nici alăturarea structurii de audit la cel mai înalt nivel ierarhic și nici urmărirea realizării obiectivitătii. Adevărata independență a auditorului intern o reprezintă profesionalismul său, astfel, dacă este cu adevărat un profesionist, va scoate la suprafață disfuncții importante, va face recomandări pertinente și se va implica în viața organizației prin îmbunătățirea performanțelor acesteia.

Auditul intern va obține rezultate prin atingerea obiectivelor, dacă are ca fundament un sistem de control intern organizat, cu caracter formal, regulat, alcătuit din standarde și norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice, care să sprijine morala profesiunii de audit, având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli.

Cunoașterea și aplicarea cadrului de referință alocă organizațiilor și organismelor rolul de a stabili norme și reguli, prin intermediul asigurări gradului de profesionalism al auditorilor interni. Lipsa de respect față de normele și regulile ce fac referire la auditul intern conduc spre ineficacitate. Amatorismul nu poate să funcționeze în auditul intern, ci doar o abordare sistematică și metodică poate aduce un plus de valoare organizațiilor.

Semnificația, locul și importanța auditului intern sunt redate de sarcinile, scopurile și posibilitatea de a fi pus în practică a acestuia. Funcțiile obiectivele și sfera auditului intern se schimbă remarcabil și este dependent de mărimea și structura entității și cerințele conducerii acesteia.

Auditorii auditează sisteme, entități, programe, activități astfel rapoartele de audit nu conțin nume și fapte pentru că nu sunt auditate persoane. În schimb „auditul intern are implicații și asupra persoanelor, dacă sunt găsite disfuncționalități, nereguli, fraude, atunci responsabilii activităților respective pot fi trași la răspundere”. Persoanele găsite cu nereguli sunt inspectate de compartimentul de inspecție și astfel se va stabili dacă s-au încălcat legile și regulamentele.

Standardele generale de audit înglobând cunoștințe de conduită etică au fost determinate corespunzător indicațiilor prezentate în Codul de etică al INTOSAI și sunt necesare pentru toți auditorii publici externi.

Pentru a putea analiza activitățile de audit intern auditorul public extern apreciază, în principal aspecte ce fac referire la activitatea de audit intern și este organizată și funcționează conform legii, pentru numirea sefilor domeniului de audit intern și a auditorilor interni sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Conturi practică activitatea de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție ale bugetului public consolidat, examinând, în mod fundamental conformitate și natura situațiilor financiare, așa cum sunt determinate de reglementările contabile în vigoare. Tot sub atenția sporită a Curții de Conturi sunt aprecieate sistemele de management și supraveghere la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege ale persoanelor juridice sau fizice.

Situațiile financiare anuale, determinate conform legii, reprezintă documentele legale de descriere a situației economico-financiare a entității supuse auditului financiar, care trebuie să ofere o imagine statornică a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații ce fac referire la activitatea desfășurată de entitatea respectivă.

Prin intermediul observațiilor și indicațiilor formulate în raportul de audit se urmărește micșorarea costurilor, creșterea eficienței utilizării resurselor și îndeplinirii obiectivelor propuse la nivelul programului, activității sau entității auditate.

Auditul performanței poate să analizeze orientarea spre rezultate, ceea ce vizează estimarea dacă obiectivele stabilite au fost atinse, sau să analizeze orientarea spre verificarea și analiza cauzelor apariției unor disfuncții apărute în cadrul unui program, proiect sau unei activități la nivelul unei entități ori o combinație a celor două abordări.

Grupul Vel Pitar este liderul pieței românești a produselor de panificație si morărit și un jucător important în domeniul producției și distribuției de biscuiți, napolitane, specialități de cofetărie și produse de patiserie.

Prin decizie președintele SC VEL PITAR SA. desemnat reprezentantul managementului calității, conducătorul echipei de siguranța alimentului, reprezentantul managementului de mediu și reprezentantul managementului pe sănătate și securitate ocupațională aceștia având autoritatea de a menține și îmbunătăți  continuu funcționarea sistemului de management integrat în SC. VEL PITAR S.A.

Activitățile de audit intern se desfășoară în diverse medii legale și culturale, în interiorul SC VEL PITAR SA. care variază în funcție de scop, mărime, complexitate și structură, și de către persoane din interiorul sau din afara SC VEL PITAR SA. . Deși diferențele pot afecta procedurile auditului intern în fiecare mediu, conformitatea cu Standardele Internaționale pentru Procedurile Profesionale de Audit Intern este esențială în condițiile în care responsabilitățile auditorilor interni se întrepătrund. Dacă auditorilor interni li se interzice prin legi sau regulamente să se conformeze anumitor părți din Standarde, ar trebui să se conformeze cu alte părți din Standarde și să facă prezentări adecvate.

Responsabilitatea auditorului intern – trebuie să aibă în vedere faptul că, adesea, analiza cauzelor unei nereguli scoate la iveală existența unor puncte slabe care își au originea în insuficiențe asupra cărora responsabilul nu are un bun control, iar în acest caz soluțiile trebuie să vină pe cale ierarhică în cadrul SC VEL PITAR SA

BIBLIOGRAFIE

1. Afanase C., – Control economic, financiar de gestiune și fiscal. Editura Didactică si pedagogică, București, 2004

2. Berheci M., Macovei I., C., Toma C., Dumitrean E., – Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura CECCAR, 2004

3. Boulescu M., Ghiță M., Mareș V. – Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, București 2001

4. Boulescu M., Cadâr F., – Sistemul de control financiar – fiscal și de audit din România, Editura economică, București, 2005

5. Bogdan I., – Strategii de control, Editura Nemira, București, 1995

6. Brezeanu P., – Audit și Control Financiar, Editura A.S.E. București, 200

7. Crăciun Ș., – Audit financiar și audit intern, Editura Economică, București, 2004, pag. 130-135

8. Crăceanu Cocol Verginia – Practica auditului la instituțiile publice și legislația utilă. Editura Societatea Adevărul, București, 1997

9. Cristea H., Pirtea M., Enache C. – Determinarea situației financiare a întreprinderii. Studii și probleme”, Ed. Mirton, Timișoara, 2000

10. Dobroțeanu L., Dobroțeanu C., – Audit. Concepte și practici, Editura Economică, București, 2002

11. Domnișoru S., – Audit statuar și comunicarea financiară, Editura Economică, București, 2011

12. Dobre E., – Controlul și auditul proiectelor, Editura Economică, București, 2007.

13. Elefterie L., – Management și control financiar, Editura Muntenia, Constanța, 2004

14. Ghiță M., Sprânceană M., – Auditul intern în sistemul public, Editura Tribuna Economică, București, 2006

15. Ghița, M., – Auditul intern, Editura Economică, București, 2004

16. Ghiță M.,, Sprânceană M.,, Auditul intern al instituțiilor publice, Ed. Tribuna Economică, București, 2004

17. Hennie van Greuning – Standardele internaționale de Raportare Financiară, Ghid parctic, Editura Solaris, București, 2011

18. Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuș A., – Analiza economic financiară, Editura Economică, București, 2000

19. Joseph J. Mossis – Le mots d’audit – IFACI_ IAS, Editions Liaisons, Paris, 2000.

20. Louis Vaurs – CEO of the French Internal Audit Institute (IFACI)

21. Loebblecke A., – Audit. O abordare integrată, Editura ARC, Ediția a 8-a, București, 2003

22. Mareș G., Costinescu C., Niculae D., Pitulice M., – Practica auditului intern privind fondurile publice naționale și ale Uniunii Europene, Editura Contaplus, Ploiești, 2007

23. Marin T., – Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei unități, Editura CECCAR, București, 2009

24. Morariu A., Suciu Ghe., Stoian F., – Audit intern și Guvernanță Coorporativă, Editura Universitară, București

25. Munteanu G. – Auditul intern, Editura Economică, București, 2005

26. Munteanu V., – Control și audit financiar contabil, Editura Lumina Lex, București

27. Morariu A., Țurlea E., – Audit financiar contabil, Editura Economică, București 2001

28. Oprean, I., – Control si audit financiar-contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2002

29. Popeangă P., Popia C. M., – Controlul financiar-contabil, organizare și exercitare, Editura Fundația România de Mâine, 2002

30. Pașca N., – Situații financiare ale unităților economice din România, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2002

31. Petrescu O., Badea A., Dragoș C., – Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura CECCAR, 2004

32. Popa A., Pitulice I., C., Jianu I., – Studii practice privind apariția standardelor internaționale de raportare financiară în România, Editura Conta Plus, București, 2007

33. Renard, J., – Teoria și practica auditului intern, Editura MFP, București, 2003

34. Renard, J., – Theorie et practique de l’audit interne, Editions d’Organisation, Paris, France, 2002, tradusă în România printr-un proiect finanțat de PHARE, sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, București, 2003

35. Roman C., Tabără V., Roman A., G., – Controlul finaciar și uditul public, Editura economică, București, 2007

36. Rusovici A., Farmache S., Rusu Ghe. – Manager în misiunea de audit, Editura Universitară, București, 2008

37. Sandu Ghe., – Audit financiar, Editura Cartea Studențească, București, 2011

38. Sandu Ghe., – Bazele auditului financiar, Editura Dareco, Bucuresti, 2003

39. Tabără N., Horomnea E., Toma C-tin., – Conturile anuale în procesul decizional, Editura TipoMoldova, 2001

40. Turlea E., Neamțu H., Roman A., G., – Audit financiar – standarde de audit ș iasigurare, Editura A.G.E.R., București, 2011

41. Vaes M., – Le contrôle dans l'entreprise, Editura Dunod, Paris, 1964

42. Audit financiar 2006 Standarde – Codul etic, Editura Irecson, București, 2007

43. CECAR – IFRS 2009, Norme oficiale emise la 1 ianuarie, Editura CECCAR, 2009

44. Colecția revistei „Audit Financiar” 2007 – 2008

45. Curtea de conturi – Standarde de audit, București, 2011

46. I.A.S.C. identifică șapte categorii de utilizatori

47. Legea nr. 278/2008 M. Of. nr. 768 din 14 noiembrie 2008

48. Norme minimale de audit, Editura Economică, București, 2001

49. Standardele Internaționale de Contabilitate 2000, Editura Economică, București, 2000

50. Standardele Internaționale de Raportare Financiara, Ediția 2007, emise de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), Editura CECCAR, București, 2007