Studiu Cantitativ Si Calitativ A Arborilor DE Sorb DIN Rezervatia Peisagistica Pirjolteni Cabaiesti

Economie

Studiu Cantitativ Si Calitativ A Arborilor DE Sorb DIN Rezervatia Peisagistica Pirjolteni Cabaiesti

Byadmin ianuarie 1, 2024

STUDIU CANTITATIV ȘI CALITATIV A ARBORILOR DE SORB DIN REZERVAȚIA PEISAGISTICĂ PÎRJOLTENI-CĂBĂIEȘTI

CUPRINS

INTRODUCERE

1.REVISTA LITERATURII

1.1. Sistematica genului Sorbus L.

1.2. Răspîndirea sorbului

1.3. Particularitățile ecologice

1.4. Morfologia

1.5. Importanța sorbului

2. CADRUL NATURAL

Delimitarea teritorială a rezervației peisagistice “Căbăiești –Pîrjolteni”

Date generale privind flora și fauna Rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni”

2.3. Elemente generale privind cadrul natural specific rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni”

2.3.1. Geomorfologie

2.3.2. Geologie

2.3.3. Hidrologie

2.3.4. Climatologie

2.3.5. Soluri

2.3.6. Tipuri de stațiune și tipuri de pădure

3.MATERIAL ȘI METODA D CERCETARE

4. REZULTATELE CERCETĂRII

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Prin termenul de "foioase prețioase" sunt definite, mai ales în literatura franceză de specialitate (în cea engleză termenul tradus în româna ar fi de "foioase nobile"), unele specii ca: ciresul padureț, paltinii, frasinii, sorbii, ulmii si nucii. În această categorie intră speciile de foioase ce prezintă un lemn de o valoare calitativă deosebită, cu utilizări superioare în producerea furnirelor estetice, care au și alte caracteristici importante, ca de pildă o valoare ecologică ridicată (dar și cerințe deosebite legate de condițiile staționale), specii melifere, ornamentale, sau producătoare de fructe, etc.

Aproape toate aceste specii prezintă o răspândire relativ redusă, ele fiind, de obicei, diseminate în compoziția arboretelor (din acest punct de vedere, stejarul, care are lemnul de o calitate asemănătoare cu cel al speciilor menționate, nu se încadrează în această categorie). Conform acestor caracteristici, lista "foioaselor prețioase" poate fi îmbogățită și cu alte specii, cum ar fi mărul, părul, etc.

Specia care face obiectul lucrării de față este unul din reprezentanții ei de vârf, dacă ne gândim doar la calitatea lemnului, care se reflectă cel mai bine în prețul lui, preț care pentru aceste specii este net superior tuturor celorlalte specii indigene.

În etapa actuală, de trecere spre economia de piață, cercetările privind foioasele prețioase sunt de o mare actualitate, ele oferind activității de producție alternative pentru obținerea unor beneficii suplimentare, atât de necesare economiei forestiere. Un aspect important al adaptării silviculturii la economia de piață îl constituie și punerea unui accent mai însemnat pe producția în valoare și nu pe cea în volum, cum s-a obișnuit până acum.

Promovarea în culturile de interes forestier a speciilor lemnoase cu lemn valoros constituie un obiectiv și o modalitate de creștere a eficienței economice a pădurilor. Preocupările în această direcție ale unor țări europene cu silvicultură avansată s-au amplificat îndeosebi în ultimul deceniu al secolului trecut, mai ales în Franța, Germania, Elveția ș. a.

Republica Moldova dispune de resurse genetice de specii cu lemn valoros, mai ales pentru paltin (Acer pseudoplatanus L.), sorb (Sorbus torminalis (L.) Cr., cireș (Prunus avium L.) ș. a., însă acestea au fost mai puțin cercetate până în prezent, iar pentru valorificarea lor s-a manifestat un interes mai mare îndeosebi în ultimul deceniu, cînd piața externă a lemnului a început să fie prospectată și în altă direcție.

Multe generații de localnici confecționau din sorb mobilier mai frumos și durabil, vase, diverse lucruri de uz casnic. Trebuie menționat că mai multe secole în urmă, în rezervele forestiere de sorb din Republica Moldova au fost destul de limitate, iar la începutul secolului al XIX-lea, au ajuns la limita, cînd populațiile acestei specii prețioase cu regenerare lentă au fost amenințate cu dispariția.
Aproximativ în același timp între localnici au început să se răspîndească zvonuri despre pedeapsa teribilă ce îi așteaptă pe cei taie sorbul. Se spunea că va muri cel ce taie sorbul, sau cineva din rudele acestuia. Treptat zvonurile se exemplificau cu „fapte concrete” din viață, devenind un fel de tabu pentru tăierea sorbului. Pe semne, inițial, aceste zvonuri au fost răspândite de silvicultori, care erau îngrijorați de scăderea puternică a stocurilor acestei specii valoroase în pădurile din Republica Moldova. Deci, superstiția a fost folosită pentru conservarea acestei specii valoroase.

În prezent sorbul este o specie rară introdusă în Cartea Roșie în mai multe țări din Europa, inclusiv și din Republica Moldova. În conformitate cu legislația Republicii Moldova sorbul este atribuit speciilor rare din flora spontană – categoria a VIII de raritate (Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998).

Una din cauzele principale a diminuării efectivului populațiilor de sorb fiind lemnul prețios.

În treacăt fie spus, în prezent pe piața mondială lemnul de sorb pentru derulaj se vinde cu cca. 5000-6000 $/m3, cel de cireș cu 3000-3800 $/m3, iar cel de paltin cu 2500-3000 $/m3, în timp ce lemnul de stejar se vinde cu 300-400 $/m3.

Prezenta teză are ca scop evidențierea caracterelor cantitative și calitative ale sorbului din cadrul Rezervației peisagistice Pîrjolteni-Căbăiești

Prin efectuarea cercetărilor s-au realizat următoarele obiective:

determinarea influenței condițiilor staționale (climatice și edafice) asupra producției și calității lemnului ;

evaluarea fenotipică a unor caractere și însușiri ale trunchiurilor, coroanelor și aparatului foliar la arbori de probă din arborete reprezentative;

studiul corelațiilor dintre caracterele cercetate.

1.REVISTA LITERATURII

1.1. Sistematica genului Sorbus L.

Genul Sorbus este un gen care cuprinde 250-300 specii de arbori și arbuști din familia Rosaceae, subfamilia Maloideae (Phipps și Smith, 1990; Aldasoro et al,. 2004; McAllister, 2005), răspîndite în emisfera nordică. Clasificările recente (Robertson și colab., 1991; McAllister, 2005; Campbell și colab., 2007; Olar et al., 2007) tratează genul Sorbus într-un sens mai restrâns.

În sens larg genul este împărțit în următoarele subgenuri reprezentate de specii diploide de tip sexual:

subgenul Sorbus (gen Sorbus s.str.) cu frunze compuse, de obicei, glabre sau slab păroase pe partea de jos, carpele fructului ne concrescute (specie de tip Sorbus aucuparia);

subgenul Aria (genul Aria), cu frunze simple,de obicei, puternic alb-păroase pe partea de jos, carpele fructului ne concrescute (specii de tip Sorbus aria);

subgenul Micromeles (genul Aria), un grup indistinct de câteva specii din Asia de Est, cu frunze simple (de multe ori incluse în subgenul Aria);

subgenul Cormus (genul Cormus) cu frunze compuse similare cu subgenul Sorbus, dar cu carpelele concrescute (o specie, Sorbus domestica);

subgenul Torminaria (genul Torminalis) cu carpele fructului ne concrescute (o specie – Sorbus torminalis);

subgenul Chamaemespilus (genul Chamaemespilus), reprezentată de o singură specie Sorbus chamaemespilus cu frunze simple, glabre.

În afară de aceste câteva specii sexuate, genul Sorbus cuprinde o varietate de taxoni de origine hibridă, origine poliploidă și apomictice. Apomixisul a jucat un rol important în evoluția genului Sorbus, facilitând stabilizarea formelor hibride (Jankun, 1993).

Microspecii de Sorbus se găsesc frecvent în Europa și de multe ori au o distribuție foarte limitată, de obicei, una dintre speciile parentale este S. aria. Astfel de specii sunt în special abundente în insulele Britanice, Germania, Scandinavia, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria. În Europa Centrală există multe alte specii, adesea slab definite, variabile, probabil de origine hibridă, cum ar fi S. pannonica, S. danubialis, S. austriaca, S. hazslinszkyana, S. hungarica și S. thaiszii (Majovsky, 1992).

1.2. Răspîndirea sorbului

Sopbul este păspîndit în vestul, centrul și sudul Europei, nordul Africii, Crimeea, Asia Mică, Caucaz și Transcaucazia. Crește la altitudini de până la 900 de metri. Potrivit lui Kausch-Blecken von Schmeling W (1994) marginea de Nord-Vest a arealului de distribuție începe pe insulele britanice unde ajunge până la 54 de grade latitudine nordică.

Nu crește în zonele joase din Țările de Jos, în partea de nord-vest a Germaniei și pe peninsula Jutland. Este distribuit în Asia Mică, Peninsula Balcanică (cu excepția părților sudice ale Greciei), pe teritoriul Italiei și Peninsula Iberică, cu unele populații izolate observate în partea de nord-est din Africa.

În Croația creste mozaic, de exemplu, ca arbore solitar sau în grupuri mici, amestecat cu alte specii, mai ales în comunitățile forestiere termofile de stejar pufos și gorun și pe pante însorite. Este rar întâlnit în zona mediteraneană a Croației. Potrivit lui Matic și Vukelic (2001) poate fi mai frecvent găsit în zona submediteraneană, în special în părțile sale umede și reci. El pare destul de frecvent pe poziții mai înalte montane mediteraniene (altitudini de până la 700 de metri), în comunități cu stejar pufos și carpen (Ostryo-Quercetum Pubescentis Ht. 1938).

În România, prezența speciei Sorbus torminalis L. este citată în județele: Arad, Argeș, Alba, Bacău, Bihor, Botoșani, Brașov, Buzău, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Gorj, Hunedoara, Giurgiu, Harghita, Iași, Maramureș, Mureș, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Tulcea și Vâlcea.

Sorbul se întâlnește la noi în țară sporadic, ca specie diseminată, în zonele colinare, în subarboretul pădurilor de cvercinee, dar coboară și în zona forestieră de câmpie și, uneori, chiar în silvostepă. Rareori urcă până în făgete (Stănescu, Sofletea , 1997).

n Republica Moldova, sorbul este prezent n pădurile de amestec de pe podișul Moldovei centrale și podișul Tigheciului, fiind mai răspândit n rezervațiile naturale Plaiul Fagului și Codrii, n Ocoalele Silvice Strășeni, Căpriana și Scoreni ale Gospodăriei Silvocinegetice Strășeni, n Ocolul Silvic Ciorești din Întreprinderea pentru silvicultură Nisporeni-Silva și n Ocolul Silvic Ivancea din Întreprinderea pentru silvicultură Orhei, în Întreprinderea pentru silvicultură Călărași.

Figura 1.2.1. Arealul natural al sorbului

1.3. Particularitățile ecologice

Exigențele față de apă: este o specie tolerantă la secetă până la moderată (Sauve, 1985; Lanier et al., 1990; Drapier, 1993) preferă stațiuni cu valori a bilanțului de apă redus (expoziții calde, soluri puțin profunde sau elemente grosiere) (Sauve, 1985; Lanier et al., 1990; Mauranges, 1981; Rohrer et.al., 1991) , sau soluri cu regimuri contrastante de apă (alternativ uscat și sezonier îmbibat cu apă) (Lanier et al., 1990; Drapier, 1993).

Prefera solurile bine drenate (Sevrin, 1992), dar tolerează inundațiile temporare (Sauve, 1985; Lanier et al., 1990; Pichard, 2000), de suprafata sau intense, dar apoi creșterile încetinesc. Uneori este considerată sensibilă de unii autori (Barengo 2001).

Nutrienți: are cerințe importante față de nutrienți (Drapier, 1993, Barengo 2001), dar este o specie foarte plastică (Jacamon, 1984), observată pe o gamă mare de pH (Sevrin, 1992) de 3.5-8, are creșteri limitate pe stațiuni prea sărace. [40]. Față de azot și fosfor este o specie suficient de plastică (Rameau et al., 1989; Lanier et al., 1990; Barengo , 2001), indiferentă față de conținutul de calcar din sol (Rameau et al., 1989; Lanier et al., 1990; Drapier, 1993).

O compactitate mare, un orizont prea argilos limitează creșterile (Barengo 2001).

Se remarca prin amplitudine largă ecologică (Jacamon, 1984; Lanier et al., 1990; Pleines, 1994), precum și sensibilitate la concurență, aceasta specie este întîlnită mai rar în stațiunile mai drastice , dar ea merită să fie favorizată în stațiunirile mai fertile (Boulet-Gercurt , 2000; Drapier, 1993).

Condiții bioclimatice: este o specie submediteraneană foarte prezentă în întreaga Europă temperată, mai rar în partea de nord cu o distribuție largă bioclimatică în Franța, de la nivelul de deal (Mauranges, 1981; Jaonținutul de calcar din sol (Rameau et al., 1989; Lanier et al., 1990; Drapier, 1993).

O compactitate mare, un orizont prea argilos limitează creșterile (Barengo 2001).

Se remarca prin amplitudine largă ecologică (Jacamon, 1984; Lanier et al., 1990; Pleines, 1994), precum și sensibilitate la concurență, aceasta specie este întîlnită mai rar în stațiunile mai drastice , dar ea merită să fie favorizată în stațiunirile mai fertile (Boulet-Gercurt , 2000; Drapier, 1993).

Condiții bioclimatice: este o specie submediteraneană foarte prezentă în întreaga Europă temperată, mai rar în partea de nord cu o distribuție largă bioclimatică în Franța, de la nivelul de deal (Mauranges, 1981; Jacamon, 1984; Rameau et al., 1989; Stănescu et.al., 1997) pînă la munte, dar la altitudine nu mai mare de 1000 m (Wohlgemuth, 1993; Pleines, 1994, Lanier et al., 1990), absentă pe coasta Atlanticului de Nord (Rameau et al., 1989; Demesure et al., 2000).

Are rezistență bună la condițiile dure de iarnă , este sensibilă la înghețurile târzii , dar suporta pana la -5 ° C în luna aprilie (Lanier et al., 1990). Iubește căldura (Stănescu, 1997) și fuge de situații proaspete (vale rece), cu excepția regiunii mediteraneene (Nicloux, 1988), ceea ce explică dispariția sorbului în munții din nordul Franței.

Are rezistență bună la vânt.

Lumina și concurența: specie de semiumbra (Lanier et al., 1990), care suportă puțină umbrire (Stănescu, 1997) , dar creșterea este foarte slabă, și forma mediocră (Pichard, 2000), ceea ce face să fie considerată mai mult heliofilă decît de semiumbră . Nu produce lăstari lacomi când este pusă în lumină (Wilhelm, Ducos, 1996).

Sorbul este o specie foarte sensibilă la concurență (Pleines, 1994).

Specie cu o durată lungă de viață, până la 200 de ani (Schwab, 2001). Creșterea în înălțime și diametru este lentă și de multe ori mai mică decît la speciile dominante, dar continuă mult timp.

Comportamentul dinamic si caracteristici. Sorbul este o specie postpioner și nomadă (Rameau et al., 1989). Specie a cărei regenerare are loc în principal prin drajoni, și pe distanțe suficient de mari, de până la 20-30 m, capacitate slabă de răspândite de către păsări, regenerare rară din semințe. [38]

Posibilitățile de hibridizare cu S.aria (Schwab, 2001), dau arbori viguroși de calitate morfologică mai mică, cu tendințe de a forma lăstari lacomi, moștenite de la S. aria, dar pot da produse frumoase.

Factori cheie care limitează puternic creșterea:

• concurența față de lumina;

• sol înfundat aproape de suprafață pentru o perioadă lungă de timp;

• bilanț global de apă a stațiunii foarte slab.

1.4. Morfologia

Sorbul (Sorbus torminalis (L.) Crantz) este o specie de foioase care ajunge la înălțimea de până la 30 de metri. El are o coroană densă rotundă și un trunchi drept a cărui diametru poate ajunge pînă la 50 – 70 (chiar până la 100 cm).

Sorbul are rădăcini de culoare roșie-brună, puternice. Ele pătrund n primii ani rapid și adnc n sol, mai ales sub form de pivot, care se despică treptat n ramificații puternice. Rădăcinile depășesc mult n direcție laterală diametrul coroanei.

Pînă la circa 20 ani are scoarța netedă apoi formează ritidom solzos, ce se exfoliază ușor. Coroana cu frunziș bogat și umbros, lujerii viguroși slab muchiați, lucitori, dispers păroși sau glabri puțin cleioși cu solzii verzi, pe margini cu o dungă subțire, brună.

Mugurii sunt de 3-6 mm, sferici sau ovați, cu 8-12 solzi lipicioși de culoare verde, crestați cu margine maro. Mugurele apical este puțin mai mare decât mugurii laterali. Mugurii la plantele tinere se umflă în martie și începutul lunii aprilie, primele frunze, la exemplarele mai in vârstă se desfasoara numai in luna mai.

Frunzele arborilor de sorb sunt de obicei foarte variate. Informații privind variabilitatea lor găsim în mai multe lucrări (Karpati, 1965). Frunzele au 7-9 lobi. Sunt aranjate opus una față de alta. Frunzele de pe lăstarii scurți sunt simple, lat-ovate, 4.5-14 cm lungime, 10 cm lățime. Verzi pe ambele fețe, pe cea superioară glabre, pe cea inferioară slab tomentoase, pețioluri de 2-5 cm lungime. Înfrunzirea are loc în aprilie-mai, colorarea frunzelor în august-septembrie și căderea lor în septembrie-octombrie. Toamna, frunzele devin colorate în roșu, roș-ruginiu, fapt ce conferă frunzișului coronamentului un aspect peisagistic deosebit de frumos și plăcut, chiar foarte atrăgător

Nervurile laterale pornesc de obicei de la nervura mediană și sunt plasate altern. Cele 6-9 nervuri laterale, cte una pentru fiecare lob, sunt ușor de recunoscut, n timp ce nervurile care pornesc din acestea sunt deja att de fine, nct nu se pot vedea ntotdeauna cu ochiul liber.

Variabilitatea intraspecifică a sorbului include mai multe forme diferențiate după caractere ale frunzelor după cum urmează:

f. macrophylla Karp. cu frunze de 12-20cm lungime;

f. glaberrima (Gandoc, Hegi)

f. inaequalis Karp. lobii inferiori evident mai lungi și mai patenți decât ceilalți;

f. araelianefolia Karp. au lobii – cu excepția perechii inferioare – mai lați deasupra bazei lor, cu marginea pronunțat arcuită, din care cauză sunt lanceolați sau obovați;

f. pinnatifida (Bois) Karp. au lobii – cu excepția perechii inferioare mai lați, cu marginea dreaptă sau slab curbată, din care cauză lobii sunt mai înguști sau lat triunghiulari;

f. plathyphylla Karp. au frunze lat deltoide și lobii mai lați și nu alungit îngustați;

f. obtuza (Nyar) Karp au frunze subrotunde și lobii cu vârful obtuz.

Inflorescența de sorb este alcătuită din flori albe hermafrodite, de 7-9 cm. mărime, erecte, grupate n umbele paniculate, care se deschid la sfrșitul lunii mai, nceputul lunii iunie. Fiecare inflorescență conține circa 30 de flori de 1-1,2 cm. diametru. Petalele sunt bombate și rotunjite. Inflorescențele au un peduncul abundent pslos-tomentos, care mai trziu devine glabru. Staminele sunt aproape la fel de lungi ca petalele și au o culoare galben-deschisă. În mod obișnuit, florile prezintă două stile. Polenizarea se realizează prin insecte. Petalele sunt triunghiulare, n interior tomentoase, iar n exterior glabre.

Fructele sorbului sunt ovale până la sferice, maro cu pete albe, 14-18 mm lungime, și 8-15mm lățime. Fructele se coc în septembrie și octombrie și conțin până la patru semințe alungite,de culoare maro inchis pana la 7mm lungime. Ele sunt dispersate de animale (zoohorie), în cea mai mare parte de păsări. Potrivit lui Bednorz (2007) și multe alte surse fructele de sorb conțin 2 – 4 seminte. Cercetarea subfamiliei Maloideae Rocher et al. (1991) a constatat că doar 25 – 50% din ginicee întrun fruct se dezvolta în semințe mature.

McAllister (2005) menționează cî anumite caracteristici ale fructelor, cum ar fi dimensiunile lor, sunt puternic influențate de factorii de stațiune. Variabilitatea fructelor de sorb după mărime și formă este un fapt bine cunoscut. Kárpáti (1965) prezintă o listă de șapte forme de fructe diferite: tipus, sphaerocarpa, pisifera, macrocarpa, microcarpa, dolichocarpa și pomoida.

1.5. Importanța sorbului

Importanța sorbului se deduce atât din particularitățile biologice, exigențele ecologice și din studiul lemnului. Astfel, datorită plasticității ecologice, sorbul este larg răspândit în șleaurile de la câmpie, deal și până în subzona fagului, prosperând foarte bine pe versanții însoriți. Prin plantații se poate extinde în terenurile degradate, în perdelele forestiere de protecție. In toate cazurile de participare în compoziția șleaurilor de deal, contribuie la mărirea rezistenței acestora față de defoliatorii forestieri (atrage păsările insectivore, speciile polinizatoare, speciile parazite de defoliatorii forestieri).

Utilizarea fructelor de sorb este menționată din cele mai vechi timpuri; efectul lor medical n tratarea holerei i dizenteriei este cunoscut de mult. n Evul Mediu se vindeau fructe de sorb n piețele Londrei, la Praga sau Viena.

Fructele de sorb furnizează un compot foarte gustos și un pireu care poate fi servit la friptură, iar marmelada de sorb are un gust acrișor, asemănător celei de măceșe. n restaurantele elegante se servesc fructe de sorb ca garnitură la nghețată, dar și gogoși și napolitane preparate cu fructe de sorb sau scoruș de casă.

Lemnul sorbului și utilizările sale: lemnul sorbului are pori difuzi, raze fine, iar vasele lemnoase sunt repartizate n mod omogen. Celulele de parenchim orizontal sunt, cel mai adesea, multiseriate și omogene, n timp ce celulele de parenchim vertical sunt izolate, fără legătură cu vasele.

Sevrin și Keller (1993) au stabilit infradensitatea lemnului de sorb prin metoda Keylwerth. Valoarea acesteia (586 g/dm3), situează specia din acest punct de vedere după stejarul pufos (661 g/dm3) și scorușul de casă (721 g/dm3), dar naintea fagului (564 g/dm3), frasinului (528 g/dm3), paltinului (513 g/dm3), gorunului (500 g/dm3) și cireșului (484 g/dm3).

Lemnul de sorb poate prezenta un coeficient de contragere volumetrică de 15-20%.

Odată uscat nsă, nu se mai deformează. După Sevrin E. (1993), coeficienții de contracție medie sunt: 0,07% n sens axial, 4,76% n sens radial, 9,19% n sens tangențial și 14,47% coeficient de contracție volumetrică.

Culoarea lemnului de sorb se caracterizează mai mult prin parametrul "a", adică prin tenta sa mai mult sau mai puțin roșiatică.

Corelarea culorii cu parametrii dendrometrici ai arborilor studiați n Franța, a pus n evidență urmtoarele (Sevrin E, 1993):

-lemnul cel mai nchis la culoare este cel al arborilor cei mai groi;

-arborii bătrni au un lemn mai roșcat;

-arborii au un lemn mai puțin roșu dacă au crescut mai repede;

-zona mai apropiată de inima lemnului are o colorație mai roșie.

Lemnul de sorb are un ton cald, de culoarea cărnii, de obicei lucitor, fără linia inelelor anuale distinctă. Uneori, datorit vrstei naintate și, mai ales după ruperea crăcilor, se formează un miez (inimă) de culoare nchisă, care este evitat de majoritatea cumpărătorilor, n timp ce unii specialiști caută chiar acești bușteni. Dacă se utilizează și această porțiune a lemnului, se pot obține contraste foarte asemănătoare palisandrului; mobilă confecționată din asemenea lemn devine unicat.

n ansamblu, lemnul de sorb are o culoare deschisă, de la alb-gălbui la roșu. Culoarea variază considerabil de la un exemplar la altul, din care cauză sorbul nu poate fi utilizat pentru producerea de mobilă n serie. Lemnul de sorb este utilizat, n special, pentru mobilă unicat, sau pentru mobilă n care să contrasteze cu alte materiale. Decorarea unor ncăperi mari (sala de lucru a unei bnci, de exemplu) cu furnir de culoare identică necesită cantități mari de lemn, din care să se poată sorta o cantitate corespunzătoare de furnir de aceeași culoare, fapt ce a dus la prețurile extrem de mari la care este cumpărat sorbul de către băncile elvețiene, de pildă.

Lemnul de sorb poate fi lustruit ușor, dar, datorită densității mari, poate fi greu ncleiat.

Lemnul de sorb a fost în trecut indispensabil pentru confecționarea unor piese și subansamble supuse unor solicitări mecanice foarte puternice. În momentul actual însă, utilizarea cea mai cutată rămne cea de producere a furnirelor necesare industriei mobilei.

Piața germană a apreciat pnă acum furnirul unicolor, modest, n timp ce SUA cumpără buștenii așa-numit “colorați”, cu desene, din care se poate confeciona o mobilă interesantă, expresivă și, deci, foarte cutată. Prin aceste desene tipice, sorbul se poate deosebi cel mai bine de speciile nlocuitoare.

Furnirul de sorb a fost utilizat n proporții nsemnate n decorarea băncilor. n magazine, mobilierul, rafturile și etajerele pot fi confecționate din “părul elvețian”.

Buștenii de sorb trebuie să ndeplinească cerinele caracteristice tuturor speciilor pentru a fi utilizați ca lemn de furnir; ei trebuie să aibă diametre minime de 40 cm (fără coajă), lungimi minime de 2 metri (de preferat 3, sau 6 metri) și o culoare uniformă, binențeles fără inimă colorată.

Lemnul de sorb este utilizat și la confecționarea instrumentelor muzicale:

-pentru flauturi el este cel mai bun;

-la mecanismele de pian, sorbul este foarte căutat, alături de carpen, pentru

confecționarea clapelor sau a cadrului fluierelor de orgă;

-la fluierele de cimpoi, sorbul este cel mai apreciat, urmat de prun și buxus.

2. CADRUL NATURAL

Delimitarea teritorială a rezervației peisagistice “Căbăiești –Pîrjolteni”

Rezervația peisagistică „Căbăiești-Pîrjolteni a fost constituită prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova Hotărârea nr. 1538-XIII din 25.02.98, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-68/442 din 16.07.1998, art. 105, anexa nr. 5(14)

Deținătorul funciar, beneficiarul ariei protejate este Ocolul silvic Călărași din Întreprinderea pentru silvicultură Călărași.

Conform legii ariilor protejate Rezervația peisagistică „Căbăiești-Pîrjolteni” ocupă o suprafață de 1213 ha, se află între satele Căbaiești, Pîrjolteni, Seliștea Noua, din cadrul ocolului silvic Călarași, cuprinde parcelele 1-17,19-29. Amplasarea geografică a Rezervația peisagistică „Căbăiești-Pîrjolteni” este reprezentată în figura 2.1.1.

Rezervația peisagistică „Căbăiești-Pîrjolteni” constitue 43,1% din suprafața totala a Ocolului Silvic Călărași.

Figura 2.1.1. Amplasarea geografică a Rezervației peisagistică „Căbăiești-Pîrjolteni”

Date generale privind flora și fauna Rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni”

Principalele obiecte și valori de protecție a Rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni” sunt arboretele natural fundamentale de fag, gorun, stejar pedunculat și specii de plante, animale rare.

Lista speciilor de plante vasculare din Rezervația Peisagistică Căbăești-Pârjolteni include 188 specii de plante vasculare dintre care: arbori – 38 specii, arbuști – 20 specii, semiarbuști – 1 specie, liane – 1 specie, ierburi – 186 specii. Din acest num[r de specii 24 sunt rare , iar 7 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova (tabelul 2.2.1).

Tabelul 2.2.1.Speciile de plante rare

Aria protejată rezervația peisagistică “Căbăești-Pârjolteni” este populată de 31 specii de mamifere.

Speciile comune: arici-comun (Erinaceus europaeus), cârtiță (Talpa europaea), chițcan-comun (Sorex araneus), iepure-de-câmp (Lepus europaeus), pârș-de-pădure (Dryomys nitedula), pârș-de-alun (Muscardinus avellanarius), șobolan-de-câmp (Apodemus agrarius), șoarece-de-pădure (Apodemus sylvaticus), șoarece-pitic (Micromys minutus), șoarece-gulerat (Apodemus flavicollis), șoarece-scurmător (Clethrionomys glareolus), vulpe (vulpes vulpes), nevăstuică (Mustela nivalis), jder-de-piatră (Martes foina), bursuc (Meles meles), căprior (Capreolus capreolus).

Din mamifere 3 specii sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova: Crocidura leucodon/Chițcan-cu-abdomen-alb, Martes martes/Jder-de-pădure, Felis silvestris/Pisică-sălbatică.

Aria protejată rezervația peisagistică “Căbăești-Pârjolteni” este populată de 61 specii de păsări, din care 4 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova..

Speciile comune: Sticlete (Carduelis carduelis), Florinte (Carduelis chloris), Cucul (Cuculus canorus), Ciocănitoarea păstriță (Dendrocopos major mare), Presura galbenă (Emberiza citrinella), Măcăleandru (Erithacus rubecula), Cinteza (Fringilla caelebs), Privighetoarea (Luscinia luscinia), Codobatura albă (Motacilla alba), Grangurul (Oriolus oriolus), Pițigoiul albastru (Parus caeruleus), Pițigoiul mare (Parus major), Pitulicea mică (Phylloscopus collybita), Graurul (Sturnus vulgaris), Silvia cu capul negru (Sylvia atricapilla), Mierla neagră (Turdus merula), Sturzul cântător (Turdus philomelos).

În rezervație sunt protejate și un șir de specii herpetofaunistice, inclusiv 3 incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova (tabelul 2.2.2).

Tabelul 2.2.2. Nivelul de protecție al speciilor herpetofaunistice

Lista speciilor de insecte rare existente în rezervație include în total 13specii:

Carabus violaceus L., Ocypus olens Mull., Aromia moschata L., Aglais urticae L., Satyrium pruni L., Maculinea arion L., Catocala sponsa L., Callimorpha dominula L., C. quadripunctaria Poda, Mantis religiosa L., Lucanus cervus L., Xylocopa valga Gerst., Iphiclides podalirius L., din ele 5 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova și anume: Mantis religiosa L.- Călugăriță, Lucanus cervus L. – Rădașcă, Iphiclides podalirius L. – Podalir, Callimorpha quadripunctaria Poda – Arctiidă hera, Xylocopa valga Gerst. – Albină valgă.

2.3. Elemente generale privind cadrul natural specific rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni”

2.3.1. Geomorfologie

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni” aparține Podișului Central al Codrilor. Caracterul general al reliefului Podișul Central al Codrilor este determinat de prezența dealurilor ce se succed în valuri. Unitatea geomorfologică predominantă este versantul – (88%), urmat de platou (11%) și doar numai 1% alte terenuri. Configurația terenului este de regulă ondulată (80%), adesea plană (17%), mai rar frământată (3%). Din punct de vedere altitudional teritoriul rezervației se întinde între 165,0 m (u.a. 29 G) și 390,0m (u.a.27 J). Expoziția cea ma reprezentată este cea unbrită(N;NE), urmată de cea însorită(S;SV) și parțial însorită(V;SE;E;NV) .

Înclinarea terenului înregistrează valori care merg de la zero grade (platouri), la peste 40 grade (maluri de pîraie erodate).

2.3.2. Geologie

Teritoriul acestei rezervații se încadrează în Podișul central al Codrilor ca unitate cu fundament neogen – sarmațian și parțial cuaternar (zona râului Bâc).

În suprafața studiată principalele grupe de roci sub formă de depozite în ordinea preponderenței lor în teritoriu sunt:

a) Depozite eluviale-deluviale, argilo-lutoase și lutoase (75%). Ocupă mai des cumpenele de apă și versanții acestora. Aceste depuneri sunt reprezentate prin produsele eluviului secundar de vîrstă cuaternară parțial și deluviu prelucrat a rocilor mai vechi originare cu compoziția mecanică grea în condiții schimbătoare a climatului cald. Sunt de culoare galben-brună sau brună. După compoziția microagregatelor se împart în lutoase și argilo-lutoase. Fracțiunea de argilă se schimbă de la 12,00% la 35,63%. Aceste depozite sunt bogate în silice (70%), caliu (2,5%) și comparativ sărace în fosfor (0,12% P2O5). Reacția mediului este bazică. Conținutul de carbonați variază de la 5,4% la 16,9%. Datorită afînării acestor roci este favorizat procesul de aerație dintre straturile de sus și de jos a profilului de sol și atmosferă. Pe aceste depozite se formează soluri cenușii, cenușii închise, cernoziomuri argiloiluviale. Aceste soluri dispun de o fertilitate ridicată naturală.

b) Eluviuni neogene nisipoase și nisipo-lutoase (24%). Ocupă cumpenele de apă cele mai ridicate și se continuă puțin și pe versanții acestora. Aceste depozite sunt grăunțoase, afînate, de culoare albă și surie-pală, uneori galbenă și brun-ruginie, în majoritatea cazurilor carbonatice, dar uneori apare efervescența ca urmare a existenței carbonaților. Reacția soluției solului variază brusc. Uneori în depunerile nisipoase și nisipo-lutoase, la diferite adîncimi se întîlnesc fragmente mici și mari de gresii nedezagregate. Compoziția mecanică variază de la luto-nisipoase pînă la nisipo-lutoase, în care predomină fracțiunile de nisip (80-96%) cu participarea redusă a pulberilor de argilă. Caracteristica nisipurilor neogene este cantitatea mare de oxizi anifoteri (cantitatea maximă – 16%, medie 8,5%). Oxizii de fier sunt în proporție de – 2,6%. În depozitele carbonatice cantitatea de carbonați ajunge la 6,8%. Pe aceste roci se formează soluri cenușii și cenușii închise luto-argiloase și argilo-lutoase, uneori cernoziomuri levigate luto-argiloase.

c) Depozite neogene argiloase (1%). După compoziția sa fizică și chimică se deosebesc brusc de nisipuri și nisipuri-lutoase. Colorate în verde-măsliniu și cenușiu-verzui cu nuanță albastră, pe fondul culorii de bază se văd petele albăstrii și ocre, formate ca rezultat al gleizării. Cu adîncimea colorarea acestora se intensifică datorită concentrării de carbonați în formă de cuiburi și șiruri albe făinoase. Pe aceste depozite se formează soluri compacte de culori închise. Starea compactă a argilelor duce la majorarea conținutului de Mg adsortiv, iar în caz de solonetizare – a Na. Printre argilele neogene uneori se întîlnesc lentile acvifere a nisipurilor, care contribuie la apariția alunecărilor.

2.3.3. Hidrologie

Din punct de vedere hidrologic, teritoriul pe care se situează pădurile rezervației peisagistice „Căbăiești-Pîrjolteni” cuprinde bazinul râului Bîc afluent al Nistrului. Acest rîu nu are o importanță deosebită, vara de cele mai multe ori seacă pe anumite porțiuni, iar iarna îngheață, din aceasta cauză nu există un curent continuu de apă. Regimul hidrologic al acestuia este puternic influențat de condițiile climatice din zonă. Cu toată dezvoltarea destul de mare a rețelei acestui rîu, apele lui nu influențează procesele de solificare ale solurilor din pădure, mai cu seamă că pădurea se află la distanțe destul de mari de albiile acestora . În general, apele freatice sunt situate la adîncimea de 5m, iar pe cumpene și platouri la 10-14 m. După compoziția chimică, apele freatice sunt predominant carbonato – calcice, slab mineralizate.

2.3.4. Climatologie

Teritoriul rezervației peisagistice se încadrează zonal prin poziția sa în sectorul de climă continental moderată. Temperatura medie a aerului este 9 °C. Referitor la datele medii anuale putem menționa că temperatura medie a lunii cele mai reci – ianuarie este – 4 °C și a lunii cele mai calde – iulie + 21°C .Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în luna iulie +39 °C, iar temperatura minimă absolută –34 °C în luna ianuarie, cu variații mari în teritoriu. Temperaturile pozitive se mențin timp de 9 luni, durata medie a perioadei cu temperatură diurnă pozitivă fiind 270 zile, iar a perioadei reci cu temperatura sub 0 °C de 95 zile. Adîncimea medie de îngheț în timpul iernii este 35-40 cm, iar adîncimea maximă de îngheț 70-75 cm. Precipitații medii anuale de 510 mm cu devieri mari pe an. Din suma anuală de precipitații aproximativ 54 % cad în perioada caldă (196 zile) și 46% în perioada rece (decembrie – martie) a anului.

În general clima teritoriului analizat e favorabilă vegetației forestiere de șleauri, respectiv pentru speciile: gorun, stejar, frasin, tei, paltin, carpen etc., prin amplitudinile nu prea mari de temperatură între iarnă și vară, prin umiditatea moderată și prin predominarea precipitațiilor în sezonul de vegetație.

2.3.5. Soluri

Studierea solului este necesară pentru cunoașterea stațiunilor și stabilirea unor măsuri de folosire judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor. În consecință productivitatea vegetației este în funcție de favorabilitatea condițiilor de sol, de măsura în care arborii își pot dezvolta sistemul de rădăcini în volumul fiziologic al solului.

În suprafața rezervației peisagistice “Căbaiești-Pîrjolteni” sa întîlnit următoarele tipuri de sol: (brun argiloiluvial tipic -2201, cenușiu pseudogleizat- 1605, cenușiu deschis- 1609, cenușiu închis- 1610.)

Tipurile și subtipurile de sol identificate în sunt rezervației peisagistice “Căbaiești-Pîrjolteni” prezentate în tabelul 2.3.5.1.

Tabelul 2.3.5.1. Tipurile și subtipurile de sol

Solurile cenușii (tipice, deschise, închise și pseudogleizate).

Solurile cenușii sunt caracteristice pădurilor de cvercinee din zone cu temperaturi mai scăzute și precipitații mai multe decît în zona cernoziomurilor.

S-au format pe depozite loessoide, luturi, nisipuri fine și alternanțe ale lor, cu conținut frecvent de CaCO3. Au o succesiune de orizonturi de tip Am-Ame-Bt-Cca (C). Orizontul Am cu mull este de culoare cenușiu închisă pînă la brun, cu grosimea de 10-40cm, mai mic la solurile deschise și mai mare la cele închise. După orizontul Am urmează orizontul Ame cu caracter mixt cu orizont humifer de eluvionare a argilei și de acumulare reziduală de nisip fin de pulberi de cuarț pe fețele unităților structurale. Orizontul Bt are o culoare brună sau brun gălbuie închisă, cu argilozare evidentă, moderat compact, compact și cu structură scurt-prismatică. Pe fețele structurale au pelicule fin argilo- huminice de culori mai închise decît solul din interiorul unităților structurale. Orizontul Cca se află la adîncimea de 120-150 cm, cu carbonat de calciu sub formă de pseudomicelii, pete și concrețiuni. Indicele de diferențiere texturală (argilă B / argilă A) este de 1,1-1,6. Analizele de laborator indică o migrare concomitentă a argilei de fier din orizontul A în orizontul Bt (migrare mecanică). Conținutul de humus în orizontul Am este ridicat (2,6-9,5%). Capacitatea totală de schimb este de aproximativ 15-55 ml/100g sol. Solul în orizontul Am are o reacție slab acidă, iar în orizontul Ame și Bt acidă, uneori puternic acidă. Geneza solurilor cenușii se explică prin faptul, cationii de calciu eliberați din substanțele organice în timpul descompunerii lor nu sunt în cantități prea mari cînd acizii fulvici rămîn parțial neutralizați și sunt antrenați de apă de infiltrație în orizontul subiacent orizontului A și provoacă acidificarea soluției și migrarea argilei din acest orizont (podzolire argilo-iluvială). Migrarea argilei și oxizilor de fier aderenți se face cu preferință de pe fețele unităților structurale pe care în orizontul Ame se acumulează rezidual nisip fin de cuarț și pulberi albicioase. Argila și humusul migrate din partea inferioară a orizontului Ame se depune sub formă de pelicule fine de culoare mai închisă pe fețele unităților structurale ale orizontului Bt.[6,14]

Soluri brune (argiloiluvial tipic, vertic și luvic tipic ).

Pe suprafața rezervației peisagistice sa întîlnit- 1047,2 ha sau 86 %, cu tipuri de soluri brune (argiloiluvial tipic). Aceste soluri se întîlnesc pe cele mai înalte elemente geomorfologice-dealuri înalte, înguste și alungite și a versanților. Solurile s-au format îndeosebi pe rocile ușoare după componența mecanică sub pădurile de fag (Fagus sylvatica), stejar ( Quercus robur) și carpen ( Carpenus betulus ) cu amestec de fag în condiții de umiditate moderată și climă caldă.[6.14]

2.3.6. Tipuri de stațiune și tipuri de pădure

În rezervația peisagistică “Căbăiești-Pîrjolteni” sau indentificat următoarele tipuri de stațiune:

6.1.5.5.- Deluros de cvercete cu gorun, goruneto-șleauri, pe platouri, versanți însoriți și semiânsoriți, cu soluri cenușii-brune, +/- brune slab luvice, edafic mijlociu, cu Asperula-Asarum-Stellari, Bm;(570,11 ha 47%).

6.2.5.2.- Deluros de cvercete cu făgete de limită inferior, amestecuri de șleau cu fag, versanți umbriți, cu soluri cenușii deschise, brune tipice slab luvice, edafic mijlociu, Bm;(266,86 ha 22%).

6.1.5.6.- Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto-șleauri, pe platouri, versanți însoriți și semiânsoriți, cu soluri cenușii, cenușii-brune, edafic mare, cu Asperula-Aaarum-Stellaria, Bs;( 181,95 ha 15%).

6.1.2.3.- Deluros de cvercete cu gorunete, pe versanți cu expoziții diferite, pe argile, marne și roci calcaroase, cu soluri superfeciale, edafic mic, Bi ( 48,25 ha 5%).

6.2.5.3.- Deluros de cvercete cu fagete de limită inferior, amestecuri de șleau cu fag, versanți umbriți, cu soluri cenușii-brune, brune tipice slab luvice, edafic mijlociu, Bs; (36,49 ha 4%).

6.2.5.7.- Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto-șleauri, goruneto-stejăreto-șleauri, pe platouri și versanți umbriți, moderat înclinați, soluri cenușii, edafic mare, Bs; (36,29 ha 3%).

6.2.7.2.- Deluros de cvercete cu șleauri de deal cu carpen, stejăreto-goruneto-șleauri, șleauri cu gorun, pe platouri și versanți umbriți, cu soluri cenușii, cenușii-brune, +/- slab luvice, edafic mijlociu, Bm. (48,52 ha 4%).

S-au identificate și definit următoarele tipuri de pădure:

532.3 – Goruneto-șleau, Pm 46%

531.3 – Goruneto-șleau cu fag, Pm 35%

532.1 – Goruneto-șleu, Ps 13%

511.1 – Gorunet normal cu floră de mull, Ps 2%

521.1 – Goruneto-faget cu floră de mul, Ps 2%

551.1 – Stejăreto-goruneto-șleau, Ps 1%

541.2 – Goruneto-stejăret, Pi 1%

Toate tipurile de pădure sunt reprezentate atît prin arborete naturali fundamentale cît și prin arborete derivate și artificiale, în raport cu tipul natural.

Ponderea cea mai mare o dețin Goruneto-șleau, Pm 46 %, în cadrul cărora se constată un procent mare al celor natural fundamentale, derivate , artificiale.[6,16]

3.MATERIAL ȘI METODA D CERCETARE

Lucrările pregătitoare au constat într-o documentare prealabilă privind stadiul actual al cunoștințelor în problema ce urmează a fi cercetată. Documentarea s-a făcut pe bază de lucrări publicate în legătură cu subiectul temei și Amenajamentul Ocolului Silvic Călărași.

Lucrările de teren au constat în amplasarea unităților de eșantionaj și în culegerea datelor privind condițiile staționale geologice, geomorfologice, climatice și edafice, descrierea tipurilor de stațiuni și stabilirea structurii arboretelor în care apare sorbul (compoziție, consistență, origine, proveniență, vârstă, clasă de producție, clasă de calitate, stare de vegetație etc.)

Datele culese din teren, au fost apoi prelucrate prin calcul statistic și interpretate în vederea asigurării și a generalizării lor.

În fiecare arboret eșantionat au fost efectuate măsurători și s-au caracterizat după o serie de criterii fenotipice un număr de 30 arbori, stabilindu-se:

– impactul afluxului luminii la nivelul coroanelor exemplarelor de sorb;

– valorile unor indicii cantitativi și calitativi ai exemplarelor de sorb eșantionate (diametrul de bază, înălțimea totală, înălțimea elagată – redată în indici zecimali din înălțimea totală, diametrul coroanei, excentricitatea secțiunii transversale a tulpinii, rectitudinea, tipul tulpinii (redat prin prezența și poziția înfurcirilor), prezența crăcilor lacome, clasa de sănătate a arborilor, defecte ale trunchiului (fibră torsă, gelivuri, caneluri, putregai ș.a.).

Pentru unele caracterele calitative și cantitative cuantificările s-au făcut prin stabilirea de ranguri (scări de evaluare), după cum urmează:

Felul tulpinii (înfurciri):

1 – tulpină neînfurcită;

2 – o înfurcire în ½ superioară a tulpinii;

3 – o înfurcire în ½ inferioară a tulpinii;

4 – tulpină poliînfurcită

Rectitudinea tulpinii:

1 – trunchi drept;

2 – trunchi cu o curbură în ½ superioară;

3 – trunchi cu o curbură în ½ inferioară;

4 – trunchi sinuos (mai multe curburi)

Prezența – absența crăcilor lacome:

1 – fără crăci lacome;

2 – cu 1-2 crăci lacome pe metrul liniar de trunchi;

3 – cu mai mult de 2 crăci lacome pe metrul liniar de trunchi

Clasa de sănătate:

1 – până la 10% ramuri uscate în coroană;

2 – cu 11-25% ramuri uscate în coroană;

3 – cu 26-60% ramuri uscate în coroană;

4 – peste 60% ramuri uscate în coroană;

5 – arbore uscat

Afluxul de lumină în coroană:

1 – arbore umbrit cvasitotal;

2 – arbore cu vârful în lumină, umbrit lateral simetric;

3 – arbore cu vârful în lumină, umbrit lateral asimetric;

4 – arbore în lumină (inclusiv din lateral pe cel puțin jumătatea superioară a coroanei)

S-au efectuat, de asemenea, observații asupra unor însușiri biologice ale sorbului și privind capacitatea de regenerare pe cale generativă sau vegetativă.

Valorile cantitative și calitative pentru însușirile arborilor s-au prelucrat statistic, determinându-se valorile medii, varianțele, coeficienții de variație (s%) și corelațiile fenotipice după Доспехов Б. А.,1985.

Descrierile parcelare a u.a. luate în cercetare

În tabelul 3.1. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 11A din cadrul ocolului silvic Călăraăi. Tipul de stațiune întâlnit – 6155 Deluros de cvercete cu gorun, goruneto-șleauri, pe platouri, versanți însoriți și semiânsoriți, cu soluri cenușii-brune, +/- brune slab luvice, edafic mijlociu, cu Asperula-Asarum-Stellaria, bonitate medie. Tipul de pădure – 5323 Goruneto-șleau, productivitate mijlocie. Altitudine 270 -330 m. Expoziție SE. Sol – 2201 cenușiu tipic, sol caracteristic pentru păduri de stejar, gorun situate în condiți climatice în care temperaturile sunt mai coborâte și precipitațiile mai multe, formate pe depozite argilo-lutoase și lutuoase, cu nisipuri fine și alternante ale acestora, cu conținut frecvent de carbonați de calciu în orizonturile de la bază. Au o succesiune orizonturilor de tipul Am-Ame-Bt-C.

Compoziția actuală – 3ST2FA3CA 2 TE, vârsta medie 20 ani, vialitatea normală, consistența 0.9, creșterea medie anuală de 4,6 m³ la hectar.

În tabelul 3.2. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 11 B. Tipul de stațiune întâlnit – 6155 Deluros de cvercete cu gorun, goruneto-șleauri, pe platouri, versanți însoriți și semiânsoriți, cu soluri cenușii-brune, +/- brune slab luvice, edafic mijlociu, cu Asperula-Asarum-Stellaria, bonitate medie. Tipul de pădure – 5323 Goruneto-șleau, productivitate mijlocie. Altitudine 255-330 m. Expoziție S. Sol – 2201 cenușiu tipic.

Compoziția actuală – 7CA2GO1TE, vârsta medie 60 ani, vialitatea normală, consistența 0.9, creșterea medie anuală de 7,0 m³ la hectar.

În tabelul 3.3. este redată descrierea parcelară a unității amenajistice 11 D din cadrul Ocolului Silvic Călărași. Tipul de stațiune întâlnit – 6155 Deluros de cvercete cu gorun, goruneto-șleauri, pe platouri, versanți însoriți și semiânsoriți, cu soluri cenușii-brune, +/- brune slab luvice, edafic mijlociu, cu Asperula-Asarum-Stellaria, bonitate medie. Tipul de pădure – 5323 Goruneto-șleau, productivitate mijlocie. Altitudine 255-330 m. Expoziție SE. Sol – 2201 cenușiu închis de pădure.

Compoziția actuală – 4 CA 2 GO 2 TE 1 FR 1 DT, vârsta medie 30 ani, vialitatea normală, consistența 0.9, creșterea medie anuală de 8,8 m³ la hectar.

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 11 A

***********************************************************

* D E S C R I E R E A S T A T I U N I I *

* S I *

* A R B O R E T U L U I *

*==========================================================*

* 11 A 11.1 HA GF.1-5E, SUP:E TS:6155 TP:5323 *

* SOL:2201 Versant ondulat , EXPOZITIE SE *

* INC. 10 G ALTITUDINE: 270- 330 M. *

* LITIERA:intrerupta-subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria *

* Natural fundamental prod. mij relativ-echien *

* COMP.ACTUALA : 3 ST 2 FA 3 CA 2 TE *

* COMP.TEL : 4 ST 2 FA 2 CA 2 TE *

* SORT: VIRSTA EXPL. *

* SEM.UTIL: *

* SUBARBORET: *

* DATE COMPL. Alte date complement. *

* *

* POL: ERZ: *

* LUCRARI EXEC. 2005-Curatiri *

* *

* LUCRARI PROP. CURATIRI *

* RARITURI *

*==========================================================*

*ELM!P !M.!VIR! ! !C!AM!EL!PROVE- !VI!DENS!V O L U M!CRES*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

*ARB!R !RE!STA! D! H!L!ES!AG!NIENTA !TA!–-!MC/! MC/ ! MC/*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

* !P !GE!ANI!CM! M!P!TE!AJ! !LI!CONS! HA! UA ! HA *

*==========================================================*

*ST ! 3!IA! 20!10! 8!3! M!.1!NEC ! N!0.27! 21! 233! 1.6*

*FA ! 2!LT! 20!10! 8!3! M!.1!RN ! N!0.18! 13! 144! 1.0*

*CA ! 3!LT! 10! 6! 7!3! M!.1!RN ! N!0.27! 13! 144! 1.3*

*TE ! 2!LT! 10! 8! 7!3! M!.1!RN ! N!0.18! 14! 155! 0.7*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

*TOTAL ! 20! ! !3! ! ! ! !0.90! 61! 676! 4.6*

************************************************************

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 11 B

************************************************************

* D E S C R I E R E A S T A T I U N I I *

* S I *

* A R B O R E T U L U I *

*==========================================================*

* 11 B 15.8 HA GF.1-5E, SUP:E TS:6155 TP:5323 *

* SOL:2201 Versant ondulat , EXPOZITIE S *

* INC. 10 G ALTITUDINE: 255- 330 M. *

* LITIERA:intrerupta-subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria *

* Total derivat de prod. mij. relativ-echien *

* COMP.ACTUALA : 7 CA 2 GO 1 TE *

* COMP.TEL : 5 CA 3 GO 2 TE *

* SORT: VIRSTA EXPL. *

* SEM.UTIL: *

* SUBARBORET: *

* DATE COMPL. Alte date complement. *

* *

* POL: ERZ: *

* LUCRARI EXEC. *

* *

* LUCRARI PROP. RARITURI *

* *

*==========================================================*

*ELM!P !M.!VIR! ! !C!AM!EL!PROVE- !VI!DENS!V O L U M!CRES*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

*ARB!R !RE!STA! D! H!L!ES!AG!NIENTA !TA!–-!MC/! MC/ ! MC/*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

* !P !GE!ANI!CM! M!P!TE!AJ! !LI!CONS! HA! UA ! HA *

*==========================================================*

*CA ! 6!LT! 60!22!19!3! !.4!RN ! N!0.54!127! 2007! 3.8*

*GO ! 2!LT! 60!24!19!2! M!.5!RN ! N!0.18! 51! 806! 1.4*

*TE ! 1!LT! 60!24!19!3! M!.5!RN ! N!0.09! 27! 427! 0.9*

*CA ! 1!LT! 30!12!13!3! M!.5!RN ! N!0.09! 12! 190! 0.9*

* ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! *

*TOTAL ! 60! ! !3! ! ! ! !0.90!217! 3430! 7.0*

************************************************************

Tabelul 3.1 Descrierea stațiunii și arboretului – u.a. 11 D

╔══════════════════════════════════════════════════════════╦═══╤══╤══╤═══╤══╤══╤═╤══╤══╤═══════╤══╤════╤═════════╤════╗

║ DESCRIEREA STATIUNII SI ARBORETULUI ║ELM│P │M.│VIR│ │ │C│AM│EL│PROVE- │VI│DENS│V O L U M│CRES║

╠══════════════════════════════════════════════════════════╣ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║==========================================================║ARB│R │RE│STA│ D│ H│L│ES│AG│NIENTA │TA├────┼───┬─────┼────╢

║ 11 D 9.3 HA GF.1-5E, SUP:E TS:6155 TP:5323 ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │MC/│MC/ │MC/ ║

║ SOL:2201 Versant ondulat , EXPOZITIE SE ║ │P │GE│ANI│CM│ M│P│TE│AJ│ │LI│CONS│ HA│ UA │ HA ║

║ INC. 6 G ALTITUDINE: 255- 330 M. ╠═══╪══╪══╪═══╪══╪══╪═╪══╪══╪═══════╪══╪════╪═══╪═════╪════╣

║ LITIERA:intrerupta-subtire TIP FLORA:Asarum-Stellaria ║CA │ 4│LT│ 30│14│13│3│ M│.2│RN │ N│0.36│ 48│ 446│ 3.4║

║ Partial derivat echien ║GO │ 2│IA│ 30│18│13│2│ M│.2│NEC │ N│0.18│ 26│ 242│ 1.8║

║ COMP.ACTUALA : 4 CA 2 GO 2 TE 1 FR 1 DT ║TE │ 2│LT│ 30│18│14│3│ M│.2│RN │ N│0.18│ 37│ 344│ 1.8║

║ COMP.TEL : 3 CA 3 GO 2 TE 1 FR 1 DT ║FR │ 1│LT│ 30│16│14│3│ M│.2│RN │ N│0.09│ 15│ 140│ 0.9║

║ SORT: VIRSTA EXPL. ║DT │ 1│LT│ 30│14│12│3│ M│.2│RN │ N│0.09│ 10│ 93│ 0.9║

║ SEM.UTIL: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ SUBARBORET: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ DATE COMPL. Alte date complement. ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ POL: ERZ: ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI EXEC. 2002-Rarituri ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ ║ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ║

║ LUCRARI PROP. RARITURI ╟───┴──┴──┼───┼──┼──┼─┼──┼──┼───────┼──┼────┼───┼─────┼────╢

║ ║TOTAL │ 30│ │ │3│ │ │ │ │0.90│136│ 1265│ 8.8║

╚══════════════════════════════════════════════════════════╩═════════╧═══╧══╧══╧═╧══╧══╧═══════╧══╧════╧═══╧═════╧════╝

4. REZULTATELE CERCETĂRII

Dimensiunile arborilor din populațiile cercetate (tabelul 4.1și 4.2) atestă existența în fondul forestier a stațiunilor pretabile pentru această specie. Înălțimea totală a arborilor variază de la 10,9 m (subparcela 11 D) până la 20,1 m (subparcela 11 B).

Valorile cele mai mari ale înălțimii la arborii cercetați au fost determinate în populația din u.a. 11 B (în medie 20,1 m, cu arbori inventariați de 23m înălțime). Înălțimi mai mici ale arborilor de sorb au fost evidențiate în populația din u.a. 11 D și 11 A (în medie 10,9 și 14,7 m înălțime).

Coeficientul de variație a caracterului dat a înregistrat o medie de 29,34% cu o amplitudine de la 18,53% în u.a. 11 B pînă la 35,02% în u.a.11 D.

Se deosebesc arborii din populațiile cercetate și după diametre. Valori medii mai mari au fost evidențiate la arborii din u.a. 11 D (37,0 cm) și mai mici (22,5 cm) în u.a. 11 D cu o amplitudine de variație de la 6 până la 63 cm. Media din cele 3 eșantioane inclusse în cercetare constituind 30,5 cm. Valorile coeficienților de variație au o amplitudine de la 37,1 pînă la 52,5 % cu o medie de 42,32 %.

Tabelul 4.1. Parametri statistici ai diametrului la arborii de sorb din arboretele

cercetate

Înălțimea elagată se situează, în medie, la circa 34,43 % din înălțimea totală, cu o amplitudine de variație de la 12,5 până la 55,6%. Valori mai mari a elagajului (35,38 %) au fost evidențiate în u.a. 11 A . Diametrul arborilor are o variabilitate mai mică (CV= 42,32 %) decât înălțimea elagată (CV= 26,84 %) și înălțimea arborelui (CV= 29,34 %).

Este cunoscut că mărimea coroanei influențează capacitatea de bioacumulare a arborilor. Arborii cu coroane mai mari, dispunând de un aparat foliar bine dezvoltat, manifestă, de regulă, capacitate sporită de bioacumulare.

Tabelul 4.2. Parametri statistici ai înălțimii totale la arborii de sorb din arboretele cercetate

Tabelul 4.3. Parametri statistici ai înălțimii elagate la arborii de sorb din arboretele cercetate

Din datele obținute (tabelul 4.4) din cele 3 unități amenagistice de sorb analizate s-a constatat că diametrul coroanei înregistrează valori medii apropiate (5,75 m în U.A. 11 A, 7,50 m în U.A.11 B și 4,64 m în U.A. 11 D). Amplitudinea de variație a acestui caracter are valori de la 2,0 până la 13 m. Apropiate sunt și valorile coeficienților de variație, ( CV = 49,36 % în U.A. 11 A , 35,69 % în U.A. 11 B, 37,19% în U.A. 11 D).

Tabelul 4.4. Parametri statistici ai diametrului coroanei la arborii de sorb din arboretele cercetate

Felul tulpinii, evaluat prin frecvența și poziția înfurcirilor (tabelul 4.5), înregistrează o variabilitate intrapopulațională mare (CV = 28,41-57,23 %), media intrapopulațională variind de la 1,55 în U.A. 11 A pînă la 1,86 în U.A. 11 D. Aceasta ne demonstrează că majoritatea arborilor au tulpini neînfurcite sau o înfurcire în partea superioară a tulpinii.

Tabelul 4.5. Parametri statistici ai caracterului tulpinii la arborii de sorb din arboretele cercetate

Rectitudinea tulpinii la arborii analizați prezintă, o variabilitate intrapopulațională foarte mare (CV = 51,92– 60,29 %), majoritari fiind însă arborii cu o curbură în jumătatea superioară a trunchiului (valori medii intrapopulaționale de 1,30-2,30 pe o scară a rangurilor de la 1 la 4), media pentru cele 3 unit[‚i amenagistice constituind – 1,88, ceea ce oferă posibilitatea obținerii de bușteni de calitate superioară.

Tabelul 4.6. Parametri statistici ai rectitudinii tulpinii la arborii de sorb din arboretele cercetate

A fost constatată o frecvența redusă a formării crăcilor lacome , valorile medii determinate în arboretele cercetate încadrându-se între 1,00 -1,90 (pe o scară a rangurilor de la 1 – fără crăci lacome – la 3 – peste 2 crăci lacome pe metrul liniar). Coeficienții de variabilitate a caracterului dat variind de la 44,64 % pînă la 50,94 %.

Date similare , adică o producere de foarte puține crăci lacome , sunt prezentate și de alți cercetători (Nicolescu, 2009).

Tabelul 4.7. Parametri statistici ai prezenței crăcilor lacome la arborii de sorb din

Tabelul 4.8. Parametri statistici ai clasei de sănătate la arborii de sorb din arboretele cercetate

Starea de sănătate a arborilor este satisfăcătoare (tabelul 4.8). Majoritatea arborilor sunt încadrați în clasa 1-2 de sănătate ( până la 25 % ramuri uscate în coroană). Media clasei de sănătate în cele 3 populații cercetate constituie 1,95. În u.a. 14 au fost evidențiați 3 arbori din clasa 5 de sănătate (arbore uscat) . În U.A. 11 A din totalul de 21 de arbori analizați numai 1 arbore a fost atribuit la clasa 4 de sănătate și 1 la clasa 5 de sănătate . În arboretul din U.A. 11 D s-au înregistrat 5 arbori din clasa de sănătate 4 din totalul de 66 de arbori (peste 60% ramuri uscate în coroană ).

Tabelul 4.9. Parametri statistici ai afluxului de lumină la arborii de sorb din arboretele cercetate

În populațiile cercetate arborii de sorb sunt umbriți lateral simetric sau asimetric cu vîrful în lumină (tabelul 4.9). Mai mulți arbori cu vîrful în lumină, umbriți lateral simetric sau asimetric au fost evidențiați în u.a. 11 A, indicele dat avînd o variabilitate mai mare tot în u.a. 11 A (CV = 40,18%).

Ovalitatea tulpinii, ca efect al creșterilor radiale inegale, este în general redusă și reliefează însușirea biologică a sorbului de a forma, în general, trunchiuri cu creșteri radiale echilibrate, relativ uniforme (variabilitatea intrapopulațională a acestei însușiri fiind mică – CV = 3,57- 6,87 %).

Valorile cele mai mari ale ovalității tulpinii au fost consemnate la arborii din u.a. 11 B (D/d = 1,11) (tabelul 4.10).

Tabelul 4.10. Parametri statistici ai ovalității tulpinii la arborii de sorb din arboretele cercetate

Corelația dintre diametrul arborilor și diametrul coroanei (tabelul 4.11) este directă și semnificativă, având valoarea medie de 0,696, fiind mai mică decât cea precizată de N. Nicolescu, 2003 (r = 0,94), dar suficient de strânsă pentru a susține necesitatea promovării încă de la operațiuni culturale a arborilor cu coroane bine dezvoltate.

Corelații directe există între înălțimea și diametrul arborelui (0,927) , între înălțimea arborelui și diametrul coroanei (0,678), afluxul de lumină și diametrul coroanei (0,590).

Tabelul 4.11. Corelarea caracterelor cantitative și calitative (UA 11 A)

Notă:

A- Caracterul tulpinei ( înfurcire)

B- Rectitudinea tulpinii

C- Prezența crăcilor lacome

D- Clasa de sănătate

E- Afluxul de lumină

F- Diametrul măsurat la 1,3m

G- Ovalitatea tulpinii

H- Înălțimea arborelui

I- Inalțímea elagată

J- Diametrul coroanei

Tabelul 4.12. Corelarea caracterelor cantitative și calitative (UA 11 B)

Tabelul 4.13. Corelarea caracterelor cantitative și calitative (UA 11 D)

CONCLUZII

1.Au fost evidențiate caracteristicile cantitative și calitative ale arborilor se sorb, una dintre cele mai valoroase specii de arbori de foioase din Europa, specie rară în Repiblica Moldova. Calitățile lemnului, precum și alte valori ale sorbului (ecologice, ornamentale, medicinale, ca produs alimentar, etc), sunt argumente puternice pentru gestionarea durabilă și reevaluarea sorbului în calitate de producător de lemn și alte produse și servicii, dar și pentru conservarea acestuia.

2.Valori mai mari ale înălțimi la arborii cercetați au fost determinate în subparcela 11 B (în medie, 37 cm în diametru și 20,1 m înălțime, cu arbori inventariați de 63cm în diametru și 24 m înălțime).

3. Ovalitatea tulpinii, ca efect al creșterilor radiale inegale, este în general redusă (D/d = 1,07), înregistrându-se totuși mulți arbori cu trunchiuri rotunde.

4. Înălțimea elagată constituie în medie 34,4 % din înălțimea totală. Se întîlnesc frecvent și arbore cu valori de 50 și mai multe procente a înălțimii elagate, ce denotă obținerea de bușteni de lungimi mari.

5.Arborii au tulpini ne înfurcite sau înfurcite în partea superioară, trunchiuri drepte sau cu o curbură în partea superioară, fără crăci lacome sau cu 1-2 crăci la 1 metru liniar de tulpină, ce denotă o calitate înaltă a lemnului.

6. A fost evidențiată o variabilitate înaltă pentru majoritatea caracterelor cantitative și calitative a arborilor de sorb. Cele mai mari valori ale coeficientului de variație sunt specifice caracterelor calitative ale tulpinii arborilor ( rectitudinea tulpinii, caracterul tulpinei, prezența cpăcilor lacome) – 454,41-55,68%) și mai mici celor cantitative (diametrul și înălțimea tulpinei, diametrul coroanei, înălțimea elagată) – 26,84-43,32%. Cele mai mici valori ale coeficientului de variație (5,23%) sunt caracteristice ovalității tulpinei.

7.Corelația dintre diametrul arborilor și diametrul coroanei este directă, având valoarea de 0,696-0,864. Aceasta ne indică necesitatea promovării arborilor cu coroane bine dezvoltate , dar și aplicarea unor lucrări care să asigure dezvoltarea coroanelor arborilor.

BIBLIOGRAFIE

1.ALDASORO, J.; AEDO, C.; NAVARO, C.; GARMENDIA, F. The Genus Sorbus (Maloideae, Rosaceae) in Europe and in North Africa: Morphological Analysis and Systematics. Systematic Botany, 1998, v. 23, p.189-212

2.BARENGO, N.; RUDOW, A.; SCHWAB, P. Forderung seltener Baumarten auf der Schweizer Alpennordseite: Elsbeere, Sorbus torminalis (L.) Crantz. ETH Zurich/BUWAL, 2001.

3.BEDNORZ, L. Morphological variability of fruits and seeds of Sorbus torminalis in Poland. Dendrobiology , 2007, v.57, p. 3-14.

4. BOULET-GERCOURT B., DRAPIER N., LARRIEU L. Le Groupe « Fruitiers et autres feuillus precieux » en Lorraine. Forкt Entreprise, n°133, 2000/3, p. 30-33

5.DEMESURE, B. ; ODDOU, S. ; LE GUERROUE, B. ; LEVEQUE, L. ; LAMANT, T. ; VALLANCE , M. L'alisier torminal : une essence tropicale qui s'ignore ? Bulletin technique ONF, 2000, n°39, p. 51-61

6.DRAPIER, N. Ecologie de l'Alisier torminal. Rev. For. Fr. XLV, 1993, v.3, p. 229-242

7.DRAPIER, N., 1999 – L'Alisier torminal : ecologie et sylviculture. Document dactylographie. 2 p.

8. JACAMON, M. Guide de Dendrologie ; tome II : Feuillus. Nancy : engref, 1984, 256 p.

9. KARPATI, Z. Die Sorbus-Arten Ungarns und der angrenz-enden Gebiete. Feddes Repertorium, 1960, v. 62, p.71-331

10. KARPATI, Z. Beiträge zur Kenntnis der Sorbus-Arten der Nordkarpaten. Bot. Közlem, 1965, v. 52, p. 135-140.

11. KAUSCH-BLECKEN VON SCHMELING, W. Die Elsbeere (Sorbus torminalis Crantz.). Verlag Kausch, Bovenden, 1994 , p 257.

12. LANIER, L. ; RAMEAU, J.C. ; KELLER , R. ; JOLY, H. ; DRAPIER, N. ; SEVRIN, E. L'Alisier torminal (Sorbus torminalis (L.) Crantz). Rev. For. Fr. XLII, 1-1990, p. 13-34

13.MATIC, S; VUKELIC, J. Speierling und Elsbeere in den Wгld-ern Kroatiens. Corminaria, 2001, v. 16, p. 31-33.

14.MAURANGES, P. L'alisier torminal (Sorbus torminalis Crantz). Engref. 1981 ,39 p.

MCALLISTER, H. The genus Sorbus: mountain ash and other rowans. Royal Botanical Garden, Kew, 2005.

16.NICLOUX, C. Potentialites des stations forestieres des plateaux calcaires de Loraine et des marnes du Keuper du plateau lorrain pour l'Alisier torminal. Notes sur le Sorbier domestique. Nancy : CRPF Lor.-Als., fev. 1988,54 p. + annexes

PICHARD, G. A la decouverte des fruitiers forestiers de Bretagne. Rennes : CRPF de Bretagne. dec. 2000, 18 p.

PLEINES, V. Comportement ecologique et sylvicole de l'Alisier torminal dans quatre regions de Suisse. Rev. For. Fr. XLVI, 1-1994, p. 59-68

RAMEAU, J.C. ; MANSION, D. ; DUMEM, G. Flore Forestiere Franзaise ; tome 1 : plaines et collines. Institut pour le Developpement Forestier, 1989 ,1785 p.

SAUVE, A. L'Alisier torminal en Poitou-Charentes. Forкt entreprise n°28, juin 1985, p. 20-22

SCHWAB, P. Alisier, Sorbus torminalis (L.) Crantz.. SEBA [en ligne], 2001 [ref. du 31 aoыt 2005], 8 p. Disponibilă pe internet : http://www.seba.ethz.ch/pdfs/ebe f.pdf

SEVRIN, E. L'alisier torminal – Sorbus torminalis (L.) Crantz – Qualite du bois, conditions de croissance. Forкt entreprise n°87, 1992/7, p. 14-25

22. STANESCU ,V. ; SOFLETEA, N. ; POPESCU , O. Flora forestiera lemnoasa a Romaniei. Editura Ceres, 1997, 451 p.

WILHELM ,G.J. ; DUCOS ,Y. Suggestions pour le traitement de l'Alisier torminal en melange dans les futaies feuillues sur substrats argileux du Nord-Est de la France. Rev. For. Fr. XLVIII, 2-1996, p. 137-143

WOHLGEMUTH, T. Repartition et affinites phytosociologiques de Sorbus torminalis (L.) Crantz en Suisse. Rev. For. Fr. XLV, 3-1993, p. 375-382

Subparcela 11 A

Subparcela 11B

Subparcela 11D