Studii Europene
Introducereb#%l!^+a?
Pe lângă scopul creării unei piețe unice și a unei uniuni monetare, un alt obiectiv fundamental al Uniunii Europene este coeziunea, și anume reducerea disparităților economice și sociale dintre regiunile mai bogate și mai sărace ale Uniunii. Conform Tratatului Comunității Economice Europene, Comunitatea trebuie să acționeze pentru a promova dezvoltarea armonioasă a regiunilor sale și de a reduce disparitățile dintre acestea.
Problematică
Într-unul din studiile conduse de Comisia Europeană în 2002, intitulat ”Key indicators for Candidate Countries to effectively manage the structural funds”, au fost identificați trei factori ce influențează capacitatea de absorbție a acestor fonduri: capacitatea macroeconomică de absorbție, capacitatea financiară de absorbție și capacitatea administrativă de absorbție. Ca urmare a faptului că literatura de specialitate din domeniu s-a axat mai mult pe primii doi factori, lucrarea de față tratează capacitatea administrativă de absorbție, în încercarea de a identifica indicatorii optimi de măsurare a unei astfel de capacități într-un stat membru.
Conceptul de capacitate administrativă poate fi definit drept „capacitatea de a pregăti și implementa munca administrativă pentru/ sau de către aplicanți”. Astfel, autoritățile locale și centrale trebuie să fie capabile să pregătească „planuri, proiecte și programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre ele, de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligațiile administrative și de raportare, precum și de a finanța și superviza procesul de implementare, prin evitarea oricărui fel de iregularitate”.
Această capacitate este compusă dintr-o parte a ofertei și una a cererii. Partea ofertei este compusă din autoritățile naționale, regionale și locale cu scopul final de a accesa cât mai multe fonduri structurale din bugetul Uniunii. Partea cererii cuprinde beneficiarii, printre care și autoritățile locale, de a pune în practică proiecte de succes printr-o procedură administrativă complicată. La rândul ei, partea ofertei este împărțită în structură administrativă, resurse umane și procedurile și intrumentele necesare. După cum putem observa, autoritățile locale se regăsesc în ambele părți, influența capacității administrative a acestora asupra ratei de absorbție fiind semnificativă.
Ca urmare a aspectelor prezenate mai sus, absorbția fondurilor structurale este un proces influențat cu preponderență de capacitatea managerială a administrațiilor locale și regionale și de capacitatea statelor membre de a asigura cofinanțarea necesară. Astfel, capabilitatea managerială a autorității locale dintr-un stat membru reprezintă cheia unei rate de absorbție ridicate a fondurilor structurale.
Aceste lacune instituționale privind absorbția fondurilor structurale sunt întâlnite și în România. De remarcat este faptul că, majoritatea studiilor privind capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale, s-au axat asupra analizării administrațiilor naționale și regionale din perspectivă financiară și macroeconomică, și mai puțin asupra capacității administrative a autorităților locale, care într-un sistem național descentralizat, cum este România, acestea reprezintă baza sistemului și a implementării eficiente și efective a acestor granturi europene. La nivel național a fost realizat un Raport Strategic Național privind implementarea fondurilor structurale și de coeziune, în ianuarie 2010, care a tratat și problema dificultăților și provocărilor în implementarea programelor operaționale de către administrațiile publice locale și centrale. Pe lângă acest Raport elaborat de Guvernul României, mai există două studii realizate pe tema autorităților locale și accesul la fondurile europene, realizate de Fundația Soros, dar care, nu se axează strict asupra capacității administrative, tratând problema într-un cadru mai general. Din păcate, din 2006 și până la momentul redactării versiunii finale a acestei lucrări, nu s-au mai realizat studii cu privire la analizarea capacității administrative de absorbție a autorităților locale privind managementul fondurilor structurale. Într-adevăr, nu puține sunt discuțiile oficiale cu privire la absorbția scăzută a graturilor europene realizate de autoritățile locale, însă nimeni nu vine în susținerea unor astfel de afirmații, cu date concrete referitoare la factorii care stau în spatele acestei absorbții deficitare, și posibilitatea soluționării acestora.
Întrebare și ipoteze b#%l!^+a?
Capacitatea adminstrativă de absorbție scăzută a autorităților publice locale reprezintă una dintre problemele și provocările cheie pentru România, iar acest aspect va fi adresat și în enunțarea ipotezei acestei lucrări. Corespunzător discuției introductive anterioare, scopul principal al acestei lucrări este de a identifica principalii factori care influențează capacitatea administrativă a autorităților locale din România, tradusă printr-o slabă absorbție a fondurilor structurale de către acestea. Întrebarea care se impune și care a motivat cercetarea este în ce măsură capacitatea administrativă a autorităților locale influențează gradul de absorbție a fondurilor structurale de la nivel național? Există cel puțin două motive pentru care această întrebare este relevantă.
În primul rând, este vorba despre miza teoretico – științifică. În ceea ce privește acest aspect, investighez care sunt principalele probleme ce restricționează autoritățile locale în demersul lor de a folosi fondurile structurale, și în ce măsură aceste lacune ale capacității administrative afectează capacitatea lor de absorbție a fondurilor.
În al doilea rând, este vorba despre o miză conceptuală. Pe parcursul acestui studiu încerc să stabilesc dacă se poate realiza un raport între capacitatea administrativă a autorităților locale și absorbția fondurilor structurale în cazul românesc. Clarificarea teoretică privind capacitatea administrativă de absorbție nu oferă suficiente argumente pe cazul României în acest sens, astfel încât să ajute la probarea existenței unor posibile probleme la nivelul autorităților locale în managementul fondurilor europene.
Astfel, ca urmare a observațiilor preliminare, însă ținând cont și de literatura existentă în domeniu, conduc la următoarea ipoteză de lucru: autoritățile locale care au capacitate administrativă consolidată accesează fonduri structurale. Având ca punct de plecare studiile de specialitate și ipoteza mai sus menționată, se pot deduce și trei ipoteze complementare: autoritățile locale care sunt bine informate accesează mai multe fonduri structurale; autoritățile locale cu personal insuficient și nepregătit accesează puține fonduri; autoritățile locale cu capacitate scăzută de cofinanțare accesează puține fonduri. Axa în jurul căreia se grupează aceste ipoteze au la bază anumite date cantitative, care nu permit o analizare mai atentă asupra problemelor de la nivelul capacității administrative a autorităților locale. Într-adevăr s-a încercat demonstrarea lor, dar doar pe simple supoziții și date statistice, fără aprofundarea problematicii în cauză.
Metodologie
Această cercetare este bazată pe diferite tipuri și surse de date, și folosește diverse metode în încercarea de a furniza o explicație a problematicii care să fie, din punct de vedere empiric și teoretic, convigătoare. În analiza datelor deja existente, încorporez rezultatele și constatările din propria mea cercetare empirică, aplicând o abordare teoretică deductivă în conjuncție cu metode cantitative și calitative. Combinarea dintre chestionar, interviuri semistructurate și observații participative permit realizarea unei examinări mai riguroase a problematicii studiului, testând astfel argumentul central al lucrării referitor la efectul capacității administrative a autorităților locale asupra gradului de absorbție al fondurilor structurale.
Cercetarea de față s-a desfășurat în Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, cu predilecție în județul Vâlcea, înglobând atât o caracteristică cantitativă, cât și una calitativă. Conform viziunii lui Alan Bryman, cercetarea de față este una transversală. De regulă, această caracteristică este asociată cu cercetarea cantitativă, însă în acest caz pot fi indentificate și elemente ale cercetării calitative, studiul reușind să comprime cu succes cele două strategii de cercetare.
În ceea ce privește componenta cantitativă, în perioada – a fost adresat primăriilor din județul Vâlcea, un chestionar completat de respondenți, care a vizat reprezentanți ai primăriei– primari, viceprimari, secretari ai primăriilor.
Chestionarul a fost preponderent compus din întrebări factuale despre activitățile primăriilor chestionate cu privire la managementul, respectiv absorbția fondurilor structurale. Răspunsurile au presupus o bună cunoaștere și o documentare prealabilă a celor chestionați. Ca urmare a eșantionului destul de mare, și a distanței deloc de neglijat între aceste primării, am apelat și la trimiterea acestui chestionar prin mail. Însă acest lucru nu putea fi realizat decât în cazul primăriilor din zona urbană sau cele care aparțineau unor comune mari, restul neavând la dispoziție o adresă de mail validă.
Pentru a evita o rată mare a non-răspunusurilor, am ales și varianta „snow-ball b#%l!^+a?sampling”, de altfel, o caracteristică a cercetării calitative. Pentru a putea să duc la capăt proiectul de cercetare propus, am apelat într-o primă instanță la persoane din cadrul unor primării pe care le cunoșteam sau la care aveam certitudinea că îmi vor răspunde.
Cercetarea calitativă s-a desfășurat o dată cu aplicarea chestionarelor, ca urmare a timpului redus avut la dispoziție. Drept urmare, pe lângă varianta chestionarului, am optat și pentru interviuri semistructurate și observații participative. Alegerea unor astfel de metode de b#%l!^+a?cercetare vin în compensarea dezavantajelor pe care le poate prezenta completarea unui chestionar, unde răspunsurile nu sunt întotdeauna cele dorite, nu există oportunitatea de a proba răspunsurile date de cei chestionați cu privire la întrebările deschise, nu știm dacă într-adevăr cel care s-a semnat pe chestionar este și respondentul în cauză și imposibilitatea de a pune mai multe întrebări.
Pe lângă metodele de investigare prezentate mai sus, se mai adaugă analiza documentară, analiza legislativă și istorică, componente ale dimensiunii calitative. Din punct de vedere cantitativ, s-a apelat la analiza datelor statistice, vizând în mare parte date despre proiecte sau bani alocați din fonduri structurale la nivelul județului Vâlcea.
Sursele de informare utilizate sunt atât secundare, cât și primare. Sursele secundare sunt reprezentate de lucrări de specialitate în domeniul politicii de coeziune și regională a UE, fonduri structurale, capacitate administrativă și articole tot din această arie de interes. Există însă și un aport important la sursele primare, precum date statistice, legislație, documente oficiale ale Comisiei Europene sau Guvernului României, articole de presă, chestionare și interviuri.
Structura lucrării
Lucrarea de față examinează capacitatea administativă a autorităților locale și influența acesteia asupra gradului de absorbție al fondurilor structurale, fiind structurată în patru capitole. Succesiunea capitolelor urmează o logică organizațională precisă. Încep prin dezvoltarea conceptelor și problemelor teoretice care sunt centrale în acest proiect. Apoi prezint rezultatele cruciale care constituie variabila dependentă sau principala enigmă ce trebuie explicată. Și nu în ultimul rând, prezint explicațiile cauzale ce rezolvă această enigmă, folosind metodele de cercetare prezentate anterior.
Primele două capitole sunt de natură teoretică și conceptuală, menite să ghideze întreaga lucrare. În ceea ce privește primul capitol, acesta analizează sistemul insituțional și legislativ actual al implementării fondurilor structurale în România. Această analiză este precedată de prezentarea cadrului teoretic general cu privire la definirea principiilor și obiectivelor ce stau la baza fondurilor structurale. Acestea sunt văzute din perspectiva evoluției istorice a politicii regionale și de coeziune a Uniunii Europene, unde marile disparități economice și sociale care se iveau în interiorul Uniunii puteau fi reduse doar prin aplicarea unor instrumente redistributive specifice, numite fondurile structurale și de coeziune. Aceste noțiuni introductive sunt menite să ofere un spectru general cu privire la importanța folosirii eficiente a acestor fonduri de statele membre ale UE. În continuare, se trece la cazul românesc. Mai întâi este realizată o evaluare comparativă între experiența românească de preaderare și cea post aderare privind gestionarea fondurilor europene, pentru a vedea dacă problemele de ordin instituțional sunt doar o caracteristică a fondurilor structurale sau nu. Analiza designului instituțional și legislativ din România, privind aceste tipuri de fonduri europene, este urmată de o evaluare succintă a situației actuale a implementării fondurilor structurale la nivel național, evidențiind problemele generale ale unei gestiuni ineficiente a acestor granturi europene.
Al doilea capitol aduce în discuție problema capacității de absorbție a fondurilor structurale în România la nivelul administrației publice locale din perspectiva capacității administrative a acestora. Prima și a doua parte se axează exclusiv pe definirea conceptelor de „capacitate de absorbție” și „capacitate administrativă”. Prima secțiune face referire la capacitatea de absorbție, văzută în marea majoritate a studiilor și lucrărilor de specialitate, ca reprezentând gradul în care ” o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din fondurile structurale”. Îndeplinirea acestui obiectiv depinde de sistemul instituțional creat la nivel național pentru a gestiona aceste fonduri și de capacitatea de absorbție a beneficiarilor. Apoi sunt identificați principalii factori care determină nivelul absorbției dintr-un stat membru al Uniunii Europene, și anume: capacitatea macroeconomică de absorbție, capacitatea financiară de absorbție și capacitatea administrativă de absorbție. Capitolul de față continuă analiza cu accent pe capacitatea administrativă, care reprezintă variabila independentă a studiului de caz. Aceasta este împărțită într-o parte a ofertei, ce cuprinde structura administrativă, resursele umane și instrumentele și procedurile, și una a cererii care cuprinde beneficiarii. În ultima parte, am pliat acest model economic al capacității administrative pe cazul autorității locale din România, ținând cont de puținele studii în acest sens, și datele obținute din documente oficiale europene și naționale.
Capitolul trei al lucrării este dedicat prezentării rezultatelor empirice care constituie baza unei capacități administrative instabile a autorităților locale, ce generează o absorbție scăzută a granturilor europene. Ținând cont că tema referitoare la influența capacității administative a autorităților locale din România asupra gradului de absorbție al fondurilor structurale, ar fi implicat o arie vastă de analizat, în această secțiune a lucrării domeniul de b#%l!^+a?analiză este restrâns. Drept urmare, studiul de caz tratează comparativ capacitatea administrativă de absorbție, ținând cont de cei șapte indicatori, a autorităților locale din județul Vâlcea. Capitolul include strict analizarea rezultatelor obținute în urma colectării datelor chestionarelor și interviurilor. Această interpretare scoate la suprafață cauzele exacte ale unei rate de absorbție scăzute a fondurilor structurale din partea primăriilor din cele două județe. În cadrul fiecărui indicator analizat, indicatori ce reprezintă elemente ale capacității administrative, sunt identificate anumite lacune și probleme cu care primăriile, mai ales cele din zonele rurale se confruntă, în managementul fondurilor structurale.
În capitolul patru este o continuare a studiului de caz, cu privire la observațiile aferente. În acest capitol este realizată o analiză a modelului economic al capacității administrative, prezentat în Capitolul 2, pliat în acest caz pe rezultatele obținute în cadrul fiecărui indicator analizat. Această analiză este completată de o abordare comparativă între rapoartele Comisiei Europene, a Guvernului României și studiile de specialitate nu prea numeroase, în domeniul capacității administrative de absorbție a autorităților locale și problemele identificate la nivelul primăriilor din ambele județe privind acest aspect. Această abordare și-a propus să surprindă eventualele diferențe în ceea ce privește tipul de probleme identificate în aceste lucrări și cele rezultate în urma analizei rezultatelor chestionarelor.
Această lucrare încearcă să ofere o descriere, o apreciere și o identificare preliminară a legăturii dintre capacitatea administrativă a primăriilor și absorbția fondurilor structurale de către acestea. Confruntându-se cu absența unor studii strict pe capacitatea administrativă a primăriilor din România, originalitatea acestei lucrări rezidă tocmai din acest aspect. Considerăm că această capacitate a primăriilor ar trebui percepută ca fiind mult mai complexă, și ale cărei deficiențe nu pot fi limitate la simplul considerent economic. Doar analizând cu atenție toți indicatorii și toate datele obținute în urma chestionarelor, interviurilor și observației participative putem observa o paletă mai largă a deficiențelor primăriilor în demersul lor de a realiza proiecte eligibile. Acest studiu încearcă să arate că resursele umane și financiare, accesul la informație, factorul politic, relația dintre primării cu companiile de consultanță și cu autoritățile județene, regionale și centrale influențează în mod direct gradul de accesare al fondurilor structurale, variabila dependentă. Acești factori nu acționează independent unul de altul, ci există o corelație între ei, iar luați ca un tot unitar aceștia reprezintă capacitatea administrativă de absorbție a primăriilor, variabila independentă a acestui studiu.
capitolul 1 – politica regională și fondurile structurale
Capitolul de față prezintă o analiză a sistemului actual de implementare a fondurilor structurale în România, lucru ce presupune crearea unei imagini asupra capacității de absorbție a acestor fonduri. Prima parte introduce pe scurt cadrul teoretic cu privire la definirea principiilor și obiectivelor fondurilor structurale la nivelul Uniunii Europene, ca instrument financiar al politicii europene regională și de coeziune. Apoi, este prezentată o evaluare comparativă între experiența românească de pre-aderare și post-aderare privind gestionarea fondurilor europene, precum și o analiză a designului instituțional și legislativ din România. În ultima parte a capitolului este evaluată situația actuală a implementării fondurilor structurale la nivel național, evidențiind problemele de management cu care se confruntă administrația publică locală.
fondurile structurale la nivelul uniunii europene
Dezbaterea privind existența decalajelor economice și sociale a însoțit, de la bun început, procesul de construcție europeană. Statele fondatoare a Comunității Europene au considerat faptul că disparitățile sociale și geografice din cadrul Comunității privind activitatea economică, care existau în 1957, puteau fi reduse prin crearea unei piețe comune, dar mai ales prin intermediul politicilor și instituțiilor responsabile. Încă de atunci, ideea principală din spatele politicilor regionale și structurale, fie de la nivel național sau comunitar, era accea că dacă piața nu este controlată, atunci inegalități socio-economice se vor crea și vor fi perpetuate. În acest caz numai Comunitatea Europeană putea să amelioreze aceste decalaje între statele membre.
Astfel, pe acest fundal a fost creată politica regională și de coeziune. Definiția acestei politici o voi da pornind de la literatura consacrată politicilor publice. Stuart Nagel definește politica publică ca reprezentând „deciziile guvernamentale destinate să facă față problemelor sociale și economice”. La această definiție aș mai adăuga faptul că politicile economice și sociale, precum cele încorporate în politica regională, sunt folosite de legiutori tocmai pentru a corecta, suplimenta și schimba efectele produse de piață. Dacă piețele produc efecte echitabile și eficiente, atunci nu mai este nevoie de politici publice pentru a se interveni și de a corecta dezechilibrele teritoriale. Dar unde acest lucru nu se întâmplă, atunci astfel de b#%l!^+a?politici publice sunt bine venite pentru a redresa dezechilibrele sociale, teritoriale sau economice.
Acesta este cazul polticii regionale și de coeziune a UE, ”o politică structurală în sensul că, prin aplicarea acesteia, se urmărește eliminarea sau măcar atenuarea decalajelor dintre regiunile și cetățenii Uniunii Eeuropene în vederea unei dezvoltări echilibrate”. Dacă conceptul de „coeziune” este un obiectiv politic, atunci cel de „convergență” reprezintă modul prin care obiectivul politic este îndeplinit. Convergența oferă un „răspuns la cum coeziunea este îndeplinită, și devine un manifest în timp ce diferențele socio-economice dintre statele și regiunile aparținând Uniunii Europene dispar”. Dacă convergența economică și socială nu are loc, atunci obiectivul politic al coeziunii nu poate fi realizat. Cu alte cuvinte, coeziunea este rezultatul global al convergenței.
Coeziunea ”a fost articulată ca o formă a subsidiarității ce impune câteva obligații asupra regiunilor și țărilor mai înstărite”, iar o dată cu semnarea Actului Unic European (1987), această politică a dat prioritate dezvoltării regiunilor mai sărace ale UE. Procesul de evoluție și consolidare a politicii de coeziune este în strânsă legătură cu cel de consolidare a Comunității Europene. Însoțind extinderile succesive ale Comunității, această politică europeană s-a transformat „dintr-un simplu mecanism redistributiv într-o politică structurală autentică, preocupată atât să corecteze decalajele deja existente, cât și să prevină crearea sau adâncirea decalajelor”. Rolul acestei politici în creșterea economică a unui stat membru este una indirectă, ca urmare a faptului că ea creează premizele necesare care să constituie un imbold pentru creșterea economică respectivă. Practic, politica regională și de coeziune a fost gândită ca fiind o „contrapondere socială a proiectului economic european de creare a pieței libere”. Însă, cu timpul, politica europeană de coeziune a început să fie dezvoltată la nivel european, iar marile disparități economice și sociale care existau în interiorul Uniunii puteau fi reduse doar prin aplicarea unor instrumente redistributive specifice, numite fondurile structurale și de coeziune.
Prin intermediul fondurilor structurale, intrumente financiare ale politicii regionale și de coeziune, UE acționează pentru ”eliminarea disparităților economice și sociale dintre statele membre”, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. Astfel, reformele ulterioare ale politicii de coeziune au fost strâns legate de eficienta gestionare a fondurilor structurale, concentrând o mare parte din cheltuieli în regiunile defavorizate ale Uniunii, ”susținând solidaritatea statelor mai dezvoltate în favoarea celor mai puțin dezvoltate”.
În 1988, Consiuliul European de la Bruxelles, ca urmare a inițiativei lui Jacques Delors, președintele Comisiei Europene de atunci, a adoptat dublarea resurselor financiare pentru fondurile structurale pe următorii ani. Această primă mare reformă, care coincide cu semnarea Actului Unic European, practic a revoluționat procedurile privind alocarea și implementarea fondurilor structurale, tocmai pentru a realiza mai ușor obiectivul de coeziune economică și socială a statelor membre. O nouă reformă a fondurilor structurale a fost negociată o dată cu semnarea Tratatului de la Maastricht (1993). Drept urmare, fondurile structurale au fost extinse prin includerea unui nou fond de coeziune ”pentru a furniza bani Greciei, Spaniei, Portugaliei și Irlandei, în special pentru sprijinirea proiectelor legate de mediu și de rețelele transeuropene”. Dincolo de aceste reforme, un moment cheie în istoria fondurilor structurale l-a reprezentat adoptarea în 1997 a Agendei 2000, și ale căror direcții strategice au fost reiterate în timpul Consiliului European de la Berlin din 1999. Principalul obiectiv al Agendei 2000 era acela de a mări eficiența fondurilor structurale, b#%l!^+a?mărind bugetul alocat acestor cheltuieli. Potrivit autorului Steven McGiffen, un alt rezultat al Agendei 2000 a fost comasarea obiectivelor fondurilor structurale, de la șapte la trei. Primul obiectiv, privind convergența, promovează dezvoltarea regiunilor defavorizate, prin acordarea unor resurse financiare pentru infrastructură și pentru investiții în domeniul afacerilor. Al doilea obiectiv, cel de competitivitate regională și ocuparea forței de muncă , se axează pe domenii precum, ocuparea forței de muncă, modernizarea politicilor și sistemelor de educație, instruire și angajare a forței de muncă. Iar ultimul obiectiv, referitor la cooperarea teritorială europeană, b#%l!^+a?sprijină conversia economică și socială a zonelor care se confruntă cu dificultăți aflate în zonele de graniță la nivelul UE. Aceste obiective sunt reluate și în perioada de programare 2007-2013.
La început exista următoarea structură a fondurilor structurale. Primul fond creat este Fondul Social European (FSE) – înființat prin Tratatul de la Roma, a cărui misiune era „promovarea în cadrul Comunității a facilităților de ocupare și de mobilitate geografică și profesională a lucrătorilor”. Actualmente, acest fond este destinat politicii sociale, cuprinzând măsuri privind ocuparea forței de muncă și șomajul. În 1962 a fost luată decizia creării politicii agricole comune, lucru ce a dus la înființarea Fondului European pentru Orientare și Garantare în Agricultură (FEOGA) în 1962, fiind împărțit în două secțiuni, garantare și orientare. Principalul obiectiv al acestui instrument structural este acela de a finanța politica agricolă comună, prin sprijinirea dezvoltării rurale și a modernizării agriculturii. Al treilea fond de tip structural este Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) fondat în 1975. În acel moment funcționarea FEDR nu era corelată cu celelalte două fonduri, FSE și FEOGA. Printre obiectivele sale se numără investițiile din diverse domenii precum: infrastructură, sănătate, întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltare locală, sănătate, conversie socială. Ultimul fond structural creat este Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă (IFOP), în 1993, destinat creșterii competitivității sectorului piscicol. Pentru perioada 2007-2013, FEOGA și IFOP sunt incluse în secțiunea agricolă a bugetului UE, fiind excluse din cadrul secțiunii ”coeziune”.
O dată cu ultima reformă a fondurilor structurale, din 2006, a fost adoptat un nou regulament de funcționare a instrumentelor structurale, care a dus la simplificarea instrumentelor financiare ale politicii regionale și de coeziune. Astfel, sub umbrela instrumentelor structurale fac parte, fondurile structurale, alcătuite din FEDR, redenumit după preluarea unor obiective a polticii agricole, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) și FSE, și fondul de coeziune . FEOGA și IFOP au fost scoase de sub incidența fondurilor structurale, fiiind subordonate politicii agricole comune. Această comasare a fondurilor structurale a fost menționată încă din 2003 în Raportul Sapir, unde, printre altele, se afirma că o abordare națională este preferabilă uneia regionale pentru determinarea eligibilității finanțării structurale. Sinopsisul de mai jos rezumă această enumerare a fondurilor structurale, pentru o mai bună vizualizare a evoluției în timp a politicii structurale a UE.
Drept urmare, reformele privind politica de coeziune au impus anumite criterii geografice și economice legate de gestionarea fondurilor structurale. Distribuirea financiară cea mai mare s-a realizat în regiunile și statele cele mai puțin dezvoltate și cu resurse financiare și umane deficitare, susținând, astfel, solidaritatea statelor mai dezvoltate în favoarea celor mai puțin dezvoltate, cu scopul creării unei Uniunii uniforme din punct de vedere social și economic.
De-a lungul anilor, sistemele de implementare a fondurilor structurale au devenit din ce în ce mai integrate și sofisticate, dar și descentralizate. Autorul David Allen consemnează existența a patru principii pe baza cărora este constituit sistemul de implementare a acestor fonduri. Un prim principiu se referă la concentrarea măsurilor în jurul obiectivelor prioritare. Al doilea principiu privind programarea, evidențiază faptul că obiectivele vor fi urmărite în cadrul unui sistem de programare multianuală și multiregională. Parteneriatul, reprezentând al treilea principiu, implică realizarea unei cooperări strânse între Comisie și autoritățile competente de la nivel național, regional sau local din fiecare stat membru. Și ultimul b#%l!^+a?principiu, adiționalitatea, unde contribuțiile acordate prin intermediul acestor fonduri nu trebuie să înlocuiască alte cheltuieli publice, ci să fie suplimentate prin cofinanțare de la bugetul național. Pe lângă aceste principii de bază ale fondurilor structurale, unii autori adaugă încă un principiu, subsidiaritatea, unde rezolvarea problemelor din cadrul unui sistem au loc la nivelul subsistemelor în care ele apar.
Analizând aceste principii, putem deduce faptul că aceste fonduri nu sunt ușor de gestionat, fiind necesare corelarea și intersectarea acțiunilor pe mai multe nivele. Pe de o parte acest lucru este accentuat de cadrul instituțional de la nivel comunitar, unde Comisia Europeană, Consiliul și Comitetul Regiunilor sunt cele care controlează gestionarea/implementarea fondurilor structurale. Pe de altă parte și cadrul legislativ comunitar joacă un rol important în acest sens, deoarece este unul destul de vast, dacă este să ținem cont de numărul impresionant de regulamente și documente orientative care guvernează politica fondurilor structurale. În afară de o parte a regulamentelor și documentelor comunitare, care rămân neschimbate atunci când sunt aplicate și la nivel național, restul sistemului de implementare a fondurilor structurale se pliază pe specificul legislativ și instituțional al fiecărui stat membru. Din aceste considerente, există numeroase diferențe de abordare a modului de implementare a instrumentelor structurale la nivelul statelor membre, de unde și ratele de absorbție variază semnificativ de la o țară la alta.
Pentru îndeplinirea obiectivelor amintite mai sus, în urma Consiliului European de la Bruxelles din 2005 a fost stabilită perspectiva financiară pentru perioada de programare 2007-2013, și anume pentru crearea de locuri de muncă s-au alocat 72.120 milioane de euro, iar pentru politica de coeziune 307.619 milioane de euro. Analizând atent acest document, se poate observa că noile state membre, România, Bulgaria precum și blocul celor zece state care au aderat în 2004 dispun de aproximativ 51,3% din totalul sumelor alocate.
În ceea ce privește cazul României, pentru perioada 2007-2013, UE a alocat 19,668 miliarde de euro, din care 12,661 miliarde vor fi alocate prin fondurile structurale în cadrul obiectivului ”convergență”. Până la sfârșitul anului 2010, România nu a reușit să cheltuie decât 239 milioane de euro, reprezentând 1,2% din totalul de 19,668 miliarde euro alocate până în 2013. Din Raportul ”EU funds in Central and Eastern Europe. Progress report 2007-2009”, reiese faptul că România se află pe ultimul loc privind rata de absorbție înregistrată, adică plățile realizate către beneficiari în această perioadă , și anume 2%. Tabelul 1 prezintă alocările date României pentru perioada 2007-2013 privind fondurile structurale și de coeziune.
Tabel 1 – Fonduri Structurale și de Coeziune alocate României, pe obiective și pe ani, pe perioada 2007-2013
-milioane EUR, în prețuri 2004-
Sursă: Cadrul Național Strategic de Referință 2007-2013, p.105.
România și Fondurile Structurale b#%l!^+a?
Fondurile de pre-aderare – o lecție utilă?
Decalajele dintre nivelurile de dezvoltare ale țărilor candidate la UE, precum și la nivelul regiunilor sunt mari și pot îngreuna, după aderarea acestora, funcționarea eficientă a Uniunii. Drept urmare, pentru reducerea acestor decalaje și pentru pregătirea lor pentru viitoarele fonduri structurale, UE a creat instrumente financiare speciale pentru astfel de state, numite fonduri de pre-aderare. Acestea au fost oferite cu precădere țărilor din Europa Centrală și de Est, care urmau să devină membre în 2004 și 2007, respectiv PHARE, ISPA și SAPARD.
Cel mai lung în operare și cel mai important este Polonia și Ungaria – Ajutor pentru Restructurare Economică (PHARE) înființat în 1989, după cum spune și denumirea lui, de a ajuta economia poloneză și ungară, dar datorită eficienței acestui instrument nerambursabil, mai târziu a fost extins la 13 state din Europa Centrală și de Est, din care zece candidate la UE. Principalul obiectiv era acela de a spijini ”statele candidate pentru dezvoltarea structurilor, strategiilor, resurselor umane și abilităților manageriale necesare pentru întărirea capacității lor economice, sociale, legislative și instituționale”. Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) a fost creat în 1999 și lansat abia în 2000, pentru sprijinirea financiară a 10 țări candidate printre care și România. În mare parte este asemănător fondului de coeziune, sprijinind infrasctructura în domenii prioritare, precum transportul și mediul. Programul Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD) lansat în 2001, al cărui principal obiectiv este acela de a sprijini dezvoltarea rurală și mai ales agricolă, pentru a ajuta țările candidate să se adapteze gradual la politica agricolă comună a Uniunii.
În cazul României, aceste fonduri acordate României în perioada 2000-2006 au reprezentat aproximativ 2% din PIB și 7 % din bugetul public, mai exact în perioada 2000-2003 România a primit circa 600 milioane de euro prin cele trei intrumente de pre-aderare, iar pentru perioada 2004-2006 această asistenșă financiară s-a ridicat la 1.8 miliarde euro. Fondurile de pre-aderare au început să fie acordate într-un context în care nivelul de pregătire instituțional era unul destul de scăzut, și nu mă refer în mod special la resursele umane nepregătite, ci mai degrabă la alte probleme precum: ”lipsa de armonizare între sistemul național de raportare financiară și cel european, între legislația achizițiilor și cea europeană, la care se adăugau problemele de instabilitate legislativă și instituțională, lispa de coordonare între diferitele instituții implicate”. Pe lângă aceste probleme cu care se confrunta societatea românească în momentul când a început să beneficieze de granturi europene de pre-aderare, se poate adăuga și percepția publică, după cum rezultă din diversele sondaje de opinie publică realizate de Delegația Comisiei Europene în România, cum că existau suspiciuni de fraudă, administrare ineficientă și o agendă ascunsă.
La finalul perioadei de implementare a fondurilor PHARE și ISPA – decembrie 2010, în ciuda dificultăților instituționale și legislative privind gestionarea acestor fonduri, s-a înregistrat o rată de absorbție de 90% (PHARE) și 81.5% (ISPA Mediu). Până în aprilie 2007, rata instrumentelor de pre-aderare era considerată destul de scăzută, și urmând a avea o influență negativă asupra fondurilor post-aderare.
Trebuie ținut cont de faptul că experiența fondurilor de pre-aderare nu poate fi transpusă în totalitate în experiență în managementul fondurilor structurale. Sistemele de implementare dintre cele două tipuri de fonduri prezintă anumite similitudini și diferențe. În cadrul asemănărilor dintre cele două tipuri de fonduri intră domeniile de intervenție al acestora. Programul PHARE sprijină aceleași domenii ca și FSE și FEDR. În cazul fondului SAPARD, acesta prezintă caracteristici comune cu FEOGA și IFOP, iar ISPA este transpus în domeniul cuprins de fondul de coeziune.
Diferențele pot fi deduse din obiectivul acestora. Dacă în cazul fondurilor de pre-aderare principalul obiectiv este acela de a ajuta statele candidate să îndeplinească criteriile pentru a deveni state membre, obiectivul fondurilor post-aderare este acela de a elimina și b#%l!^+a?reduce disparitățile sociale și economice dintre regiunile comunității. O altă diferență poate fi identificată la nivelul implementării proiectelor: controlul asupra implementării proiectelor finanțate din fonduri de pre-aderare este realizat de către Comisia Europeană, iar în cazul celor post-aderare este aplicat principiul subsidiarității. Alte deosebiri sunt identificate la nivelul cantității resurselor financiare, unde alocarea financiară pentru fondurile post-aderare este semnificativ mai mare; a procesului de programare, de dezvoltare de proiecte și procedurile de selecție.
Documentul intitulat Agenda 2000, unul dintre primele ale UE în ceea ce privește invitarea statelor din ECC de a deveni state membre, menționează rolul instrumentelor financiare de preaderare în vederea pregătirii pentru fondurile structurale. „Familiarizarea statelor candidate cu principiile și procedurile existente pentru implementarea politicii structurale este de importanță capitală. În vederea realizării acestui obiectiv și în contextul existenței unei strategii clare de preaderare, statele candidate vor beneficia de asistență de preaderare, pentru a se pregăti singure”.
Așadar, obiectivele fondurilor de preaderare nu au avut ca scop principal o rată a absorbției ridicată, ci accesntul a căzut mai degrabă pe consolidarea capacității instituționale a autorităților centrale și locale. Astfel, aceste granturi europene puteau fi considerate un ”mediu artificial de laborator în care să fie învățate, testate, monitorizate, analizate toate aspectele presupuse de calitatea de stat membru”. Însă, tocmai acest rol a fost uitat, și poate chiar ignorat, atunci când România a început să beneficieze de fonduri structurale, lucru care se reflectă în rata scăzută de absorbție. După cum remarca un analist, în mai toate statele candidate din Europa Centrală și de Est, fondurile de pre-aderare nu au fost văzute ”ca pe un exercițiu de învățare pentru utilizarea viitoarelor Fonduri Structurale și de Coeziune. Cu toate acestea, investițiile ca atare au devenit aspectul cel mai important al întregului proces”.
Design instituțional și legislativ
Aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007 a reprezentat momentul în care a devenit eligibilă la o serie de resurse financiare, printre care și fondurile structurale. Acest lucru a necesitat crearea unei strategii instituționale și legislative pentru a putea accesa aceste granturi europene.
În România implemetarea fondurilor structurale are la bază angajamentele făcute în Documentul de Poziție, Capitolul 21 privind politica regională și coordonarea instrumentelor structurale. Pornind de la acest document, prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 497/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost stabilite instituțiile privind coordonarea, implementarea și managemetul fondurilor structurale, precum și documentele de programare prin care se implementează aceste fonduri.
Există două documente strategice privind implemetarea fondurilor structurale. Primul are un caracter general, și este numit Planul Național de Dezvoltare (PND), iar cel de-al doilea are un caracter specific, Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR). PND, adoptat în 2005, a fost primul document care a subliniat prioritățile accesului României la fondurile structurale. Printre principalele priorități menționate în acest document se numără: ”dezvoltarea unei economii rurale și creșterea productivității sectorului agricol, promovarea dezvoltării teritoriale, creșterea competitivității economice, dezvoltarea resurselor umane, luarea unor măsuri pentru creșterea ocupării forței de muncă”. În schimb CNSR face legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite în PND și cele de la nivel european pentru perioada 2007-2013. În cadrul acestui document specific ”reducerea diparităților sociale și economice dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, și reducerea acestora prin realizarea unei creșteri a PIB cu 10% până în 2015” reprezintă principalele obiective enunțate. CSNR primește alocare financiară din fondurile structurale și fondul de coeziune și cofinanțarea națională, în timp ce PND, pe lângă fondurile menționate mai devreme, include și alte finanțări. Cele două documente menționate anterior reprezintă etalonul de referință în gestionarea fondurilor structurale, însă, așa cum observă cercetarea în domeniu, acest lucru nu duce la ”stabilirea unor obiective intermediare b#%l!^+a?măsurabile, care să ofere posibilitatea identificării stadiului la care România se află la un anumit moment și, respectiv, posibilitatea ajustării parcursului său ăn atingerea obiectivelor asumate pe termen lung”. b#%l!^+a?
Strategia CSNR este implementată prin Programele Operaționale (PO). Pentru perioada 2007-2013, România a elaborat un număr de 7 Programe Operaționale în cadrul Obiectivului ”Convergență” și colaborează cu țările vecine și alte state membre UE la elaborarea altor 7 Programe Operaționale sub Obiectivul ”Cooperare teritorială europeană”. Cele 7 programe cuprind diferite domenii, precum mediul, infrastructura, dezvoltarea regională, creșterea competitivității economice, dezvoltarea capacității administrative, dezvoltarea resurselor umane, asistență tehnică. Fiecare Program Operațional este structurat conform principalelor obiective menționate în PND, și împărțit în axe prioritare și domenii majore de intervenție.
Sursă: Ministerul Finanțelor Publice, ”Asistența tehnică pentru implementarea instrumentelor structurale în România”, Direcția Asistență Tehnică, Ministerul Finanțelor Publice, Nr.3, martie, 2010, p.25
Structura instituțională în vederea implemetării fondurilor structurale în România a fost stabilită la nivel legislativ prin Hotărârea de Guvern nr. 457/2008 privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale. Astfel, la nivel național, în vârful piramidei instituționale se află Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, care este reprezentată de însăși Ministerul Economiei și Finanțelor și îndeplinește rolul de coordonator național al implementării fondurilor structurale. De asemenea, ”în colaborare cu instituțiile centrale și regionale elaborează PND, asigură implementarea transparentă, efectivă și eficientă a fondurilor structurale și participă în cadrul comitetelor de monitorizare ale PO”. Următoarea instituție în ordine ierarhică este Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), coordonator național atât al asistenței financiare a fondurilor de pre-aderare, cât și a gestionării fondurilor structurale și de coeziune. În acest sens, ”instituția coordonează pregătirea și funcționarea cadrului legislativ, instituțional și procedural pentru gestionarea instrumentelor structurale”. Autoritățile de Management (AM)asigură gestionarea asistenței financiare din fondurile structurale, existând o Autoritate de Management pentru fiecare program operațional.
Comitetul de Monitorizare se ocupă de coordonarea instrumentelor structurale, precum și ”urmărirea eficacității și calității implementării asistenței comunitare, modul de utilizare și impactul”. Comitetele regionale de evaluare strategică și corelare (CRESC) au un rol crucial în selectarea proiectelor propuse spre finanțare. Evaluarea acestor proiecte se face din punct de vedere strategic, ”luând în calcul prioritățile de dezvoltare ale regiunii respective și corelarea activităților din cadrul priectelor cu alte acțiuni realizate din fonduri publice”. Organismele Intermediare sunt instituții desemnate de Autoritatea de Management, al căror atribuții sunt strâns legate de implementarea unor măsuri a PO. Autoritatea de Certificare și Plată reprezintă organismul care elaborează și înaintează cererile de plată și primește de la Comisia Europeană sumele aferente FS. Unitatea de plată efectuează plățile către beneficiar. Beneficiarul este organismul responsabil pentru execuția proiectelor. Aceste organisme pot fi instituții ale administrației publice centrale și locale, organizații non-guvernamentale, sau parteneri ai sectorului privat. b#%l!^+a?
La nivel regional există de asemenea anumite structuri instituționale care se ocupă cu gestionarea fondurilor structurale, iar acestea sunt Agențiile pentru Dezvoltare Regională (ADR). La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, în urma adoptării legii 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, a fost creată câte o Agenție pentru Dezvoltare Regională. ADR este o organizație neguvernamentală, cu personalitate juridică, cu scopul principal de absorbție a fondurilor de pre-aderare și post-aderare. Prin aceste agenții, autoritățile locale, județene, și organizațiile non-guvernamentale, corespunzătoare fiecărei regiuni de dezvoltare, au acces la fondurile europene derulate prin programe operaționale, în special prin Programul Operațional Regional, precum și la FEDR. Activitatea agențiilor este coordonată de Consiliul pentru Dezvoltare Regională, care reunește președinții consiliilor județene și reprezentanți ai municipiilor, orașelor, comunelor. Tabelul 2 de mai jos prezintă suma alocată pentru fiecare regiune în perioada de programare 2007-2013.
Tabelul 2 – Regiunile de Dezvoltare din România
-milioane Euro-
Sursă: Legea No. 315/2004 din 28.06.2004 privind dezvoltarea regional în România, Monitorul Oficial, Prima Parte, No. 577/29 iunie 2004.
Situația actuală a implementării fondurilor structurale în România
Unul dintre principalele obiective menționate de România în strategia post-aderare este realizarea unei absorbții cât mai mari a fondurilor structurale, iar acest lucru nu se poate îndeplini decât printr-o pregătire și implementare corectă a proiectelor depuse pentru finanțare europeană. Trebuie amintit faptul că și principiul subsidiarității, parteneriatului, ”eficiența, alături de o informare direcționată a potențialilor beneficiari ai fondurilor structurale, politici adiacente de asigurare a capacității administrative în utilizarea și gestionarea fondurilor structurale consitutie elementele-cheie în asigurarea unei rate ridicate de absorbție a fondurilor structurale”.
Se pare că experiența fondurilor de pre-aderare, de care România a beneficiat, nu a putut fi transpusă în totalitate în managementul viitoarelor fonduri structurale. Sistemele de implementare dintre cele două tipuri de fonduri diferă semnificativ prin designul instituțional diferit, resursele financiare care sunt mult mai mari în cazul FS, dar și în procesul de programare, de dezvoltare de proiecte și procedurile de selecție.
În cele ce urmează, este analizat procesul de management al fondurilor structurale, ca mai apoi să îmi canalizez atenția asupra caracteristicilor proiectelor care sunt finanțate prin granturi europene, tocmai pentru a evidenția nivelul în care marea majoritate a proiectelor se împotmolesc și nu mai ajung să fie implementate.
Procesul de management este alcătuit din patru etape: ”etapa de programare (pregătirea documentelor strategice, stabilirea priorităților la nivel național, regional și zonal, corelarea nevoilor cu aceste priorități și asigurarea implementării obiectivelor propuse); o etapă de lansare a cererilor de finanțare, evaluare și selecție ofertelor de finanțare; etapa privind implementarea, execuția contractelor de finanțare; iar ultima referitoare la monitorizarea și evaluarea derulării contractelor de finanțare”. În prima etapă, Autoritățile de Management sunt cele care iau marea majoritate a deciziilor, în cea de-a doua etapă, cererile sunt lansate de către solicitanți, fie la AM, fie la Organisme b#%l!^+a?Intermediare, de exemplu Agențiile pentru Dezvoltare Regională. Selecția acestor proiecte sunt făcute tot de organismele menționate anterior. Monitorizarea este realizată de către un Comitet de Monitorizare, subordonat AM; iar evaluarea de AM-OI. Stadiul actual de absorbție a fondurilor structurale în România, indică faptul că în cadrul acestor etape există anumite b#%l!^+a?lacune, care fac ca sistemul de implementare și managementul acestor fonduri să fie încă deficitar la nivel național, regional și local. Astfel, putem vorbi de probleme ”de programare, de management (capacitate administrativă, cadrul instituțional sau legal, coordonare), de implementare, de monitorizare și control (proceduri de lucru, criterii adecvate), de evaluare (construcția modelelor de evaluare)”. Dintre aceste probleme, studiul de caz va aprofunda analizarea problemelor din etapa de management, mai exact capacitatea administrativă, și cea de implementare, care este ”faza cea mai apropiată de practică, adică de activitățile specifice generate de utilizarea fondurilor comunitare”.
După ce am realizat o trecere în revistă a etapelor de management privind fondurile structurale, prezentarea principalelor caracteristici pe care un proiect trebuie să le îndeplinească pentru a putea trece peste etapele mai sus amintite și pentru a putea fi considerat eligibil, trebuia făcută. Accesarea fondurilor structurale se poate realiza în două feluri: ”prin participarea la apelurile pentru propuneri de proiecte, în vederea obținerii unei licitații nerambursabile, sau prin participarea la licitații pentru obținerea unui contract”. Finanțarea unui proiect începe prin lansarea unei propuneri scrise, care cuprinde: cerere de finanțare, formular pentru candidatură și un formular standard. În cererea de finanțare sunt prezentate detaliat scopul proiectului în cazul obținerii finanțării, unde, vor fi deasemenea atașate documente sau anexe. Bugetul și durata sunt stabilite de finanțator prin elaborarea ghidurilor solicitantului și prin anunțarea apelurilor pentru propuneri. Dacă în urma analizei costurilor și duratei proiectului, acestea corespund cerințelor finanțatorului, atunci merită continuarea realizării proiectului, prin detalierea ideilor în cererea de finanțare. Alte caracteristici ale unui proiect finanțat din fonduri structurale sunt: privind promovarea proiectului, trebuie să se țină cont de regulile stabilite la nivelul UE, trebuie respectate anumite reguli de achiziție, proiectul se implementează ținând cont de regulile de audit extern, plus cinci ani după ce implementarea proiectului a luat sfârșit.
După cum am putut observa, pentru a ajunge în stadiul final de implementare a unui proiect este o cale destul de lungă, pândită de pericole, chiar și când ideea proiectului este una relevantă, iar cererea de finanțare este realizată ținând cont de toate normele impuse de legislația națională și europeană. Practic o idee bună nu este suficientă, dacă proiectul nu ajunge să fie implementat în totalitate. De altfel, există dicrepanțe foarte mari între capacitatea de pregătire a cererilor de finanțare, care este destul de mare, față de capacitatea de implementare a proiectelor care au obținut finanțare. Din păcate de cele mai multe ori astfel de proiecte se înpotmolesc când vine vorba să fie dus la bun sfârșit scopul propus în cererea de finanțare. De exemplu, la nivel național numărul total al proiectelor depuse pentru finanțare, până în decembrie 2009, a fost de 14.890, din care aprobate 3.888, și respinse 6.528. Numărul mare de proiecte respinse au loc în etapa de evaluare ca urmare a nerespectării criteriilor impuse de finanțator și a ”neconformității administrative”. Tabelul 4 din Anexă prezintă stadiul implementării Programelor Operaționale până la data de 31 decembrie 2009, prin redarea numărului de proiecte depuse, aprobate, și contracte de finanțare semnate, precum și plățile efective făcute către beneficiari.
În Raportul Strategic Național sunt menționate principalele dificultăți întâmpinate în implementarea proiectelor din cadrul acestor Programe Operaționale. Obstacolele întâlnite în procesul de demarare, respectiv implementare au fost identificate în diverse etape ale pregătirii unui proiect eligibil. Printre acestea menționez: ”capacitatea relativ limitată a autorităților publice, locale și centrale, în ceea ce privește identificarea, prioritizarea și pregătirea proiectelor”; durata relativ mare de evaluare și selecție a proiectelor; bariere legislative, precum legislația bugetară, care are o serie de prevederi ce restricționează implementarea rapidă a proiectelor din fonduri structurale; cu toate că sistemul instituțional creat pentru gestionarea instrumentelor structurale este unul consolidat la ora actuală, încă mai există deficiențe, ca de exemplu resurse umane insuficiente, și slab remunerate.
Din cele prezentate mai sus, se poate afirma că după patru ani de la aderarea României la UE, și de când beneficiază de instrumente structurale, mai există probleme identificate la nivelul sistemului de implementare. Gestionarea fondurilor structurale până acum a fost mai b#%l!^+a?degrabă ”mecanică, formalistă, și nu proactivă, de cooperare cu actorii implicați în întregul sistem de management al fondurilor structurale”. Se pare că s-a acordat o atenție mai mare pe structuri și proceduri, decât pe crearea unor mecanisme care să soluționeze lacunele întâlnite în sistemul de implementare .
Mai mult, în context actual, aceste probleme tind să fie adâncite de criza financiară, îngreunând și mai mult beneficiarii să își ducă la capăt implementarea proiectului, prin imposibilitatea asigurării de către ei a cofinanțării proiectului, ca urmare a înăspririi condițiilor de creditare. Iar fondurile structurale pot reprezenta o cale de ameliorare a efectelor crizei economice, de a realiza creștere economică și dezvoltare socială, pe un fundal nu tocmai optimist în acest sens. Practic, aceste instrumente financiare pot fi considerate ”asul din mânecă” al României de a face față acestei crize. Însă măsurile de austeritate luate de România precum tăierea din salarii și pensii, limitarea achizițiilor publice, și concedierea unui număr mare de bugetari, poate afecta realizarea unei absorbții ridicate a fondurilor structurale pentru perioada imediat următoare. De aceea, este destul de greu să anticipăm direcția pe care România ar putea să o ia pentru a avea o absorbție eficientă a granturilor europene și de a redresa economia.
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Capitolul 2 – capacitatea de absorbție a autorităților locale
În acest capitol continui analizarea problemei capacității de absorbție a fondurilor structurale în România la nivelul administrației publice locale. În prima parte definesc conceptul de capacitate de absorbție a fondurilor europene, identificând principalii factori care determină nivelul absorbției dintr-un stat membru al Uniunii Europene. În literatura de specialitate consacrată acestui subiect, unul dintre factorii cu cel mai mare impact asupra absorbției fondurilor este capacitatea administrativă a administrației publice locale. De aceea voi dedica o mare parte a acestui capitol analizării capacității administrative de absorbție a administrației locale de la nivel național.
Capacitatea de absobție: Definiție și factori
Chiar și o scurtă trecere în revistă a literaturii privind capacitatea de absorbție a fondurilor structurale evidențiază lipsa unor concepte relevante privind acest subiect. Explicația unei astfel de lacune nu stă în lipsa interesului de a aprofunda aceată problemă, ci mai degrabă a relativei sale noutăți, a dificultăților de a analiza impactul fondurilor structurale asupra convergenței statelor membre pe termen lung, și de a construi indicatori optimi de măsurare a capacității de absorbție. Tocmai de aceea, lucrarea de față se bazează pe definițiile, privind capacitatea de absorbție, date în diferite studii de evaluare și rapoarte pregătite și publicate de Comisia Europeană sau de către statele membre.
Literatura de specialitate privind capacitatea de absorbție a fondurilor structurale poate fi împărțită în trei categorii. Într-o primă categorie sunt studiile economice privind absorbția granturilor europene. Unul dintre primele studii realizate în vederea definirii teoretice și empirice a capacității de absorbție este cel al lui Herve și Holzmann, din 1997. Aceștia s-au axat exclusiv pe o abordare dintr-o perspectivă economică, ajungând la concluzia că problemele unei slabe absorbții a fondurilor structurale sunt bazate pe eșecul guvernului de la nivel național. Într-o a doua categorie sunt studiile și evaluările realizate de Comisia Europeană pe această temă. În acest sens, Comisia a condus o serie de studii în 2002, intitulate ”Key indicators for Candidate Countries to effectively manage the structural funds”, ținându-se cont de studii ale unor țări membre care puteau fi considerate exemple de succes în absorbția fondurilor (Spania, Portugalia, Irlanda). Aceste studii aveau sarcina de a reprezenta un ghid pentru statele candidate de a gestiona eficient fondurile structurale. De asemenea, Comisia Europeană a susținut și alte rapoarte, dintre care al treilea Raport asupra politicii de coeziune este bazat pe o serie de studii cu privire la problemele absorbției fondurilor europene, concentrându-se asupra procesului de implementare al acestora. Din ultima categorie fac parte studiile empirice privind capacitatea de absorbție de la nivelul b#%l!^+a?național. Marea majoritate a studiilor aparțin unor instituții de cercetare. În această categorie amintesc, Institutul European, care s-a axat doar pe perioada pre-aderare privind analizarea capacității administrative a autorităților publice. O a doua instituție este reprezentată de Fundația Soros, care a realizat două studii cu privire la accesul autorităților locale la fondurile europene la nivel național, însă fără a se referi exclusiv la conceptul de capacitate administrativă. Autorii care au tratat problema capacității administrative au făcut-o într-un mod general, fără a se referi la problemele actuale cu care administrația de la nivel local s-ar putea confrunta.
În marea majoritate a acestor studii și lucrări, capacitatea de absorbție este definită ca reprezentând gradul în care ” o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din fondurile structurale”. Îndeplinirea acestui obiectiv depinde de sistemul instituțional creat la nivel național pentru a gestiona aceste fonduri și de capacitatea de absorbție a beneficiarilor. Aceste elemente sunt asociate cu structura economiei naționale, salariile stabilite la nivelul instituțiilor, capacitatea și capabilitatea administrativă și sistemul politic. În consecință, problemele și nivelul absorbției pot varia de la țară la țară. Pentru ca o țară să înregistreze un grad ridicat al capacității de absorbție, trebuie să se țină cont de anumite aspecte. Pe de o parte, trebuie să existe o capacitate de absorbție a instituțiilor statului pentru a putea gestiona fondurile structurale, iar pe de altă parte, să se poată vorbi de capacitate de absorbție din partea beneficiarilor acestor fonduri. De altfel, această lucrare se concentrează pe ambele aspecte, ținând cont de faptul că autoritățile locale sunt regăsite în ambele situații date.
La nivel național, capacitatea de absorbție este determinată de trei factori: capacitatea macroeconomică de absorbție, capacitatea financiară de absorbție și capacitatea administrativă de absorbție. Capacitatea macroeconomică este măsurată și definită ținându-se cont de Produsul Intern Brut al statului membru. Conform Regulamentului Consiliului nr. 1260/1999 suma anuală de care un stat membru beneficiază din fondurile structurale, împreună cu asistența financiară dată de fondul de coeziune, nu trebuie să depășească 4% din PIB.
Capacitatea financiară de absorbție definește abilitatea autorităților locale și centrale ”de a co-finanța programe și proiecte susținute de UE, de a planifica și garanta aceste contribuții naționale în bugete multi-anuale, și de a colecta de la diverșii parteneri implicați într-un proiect sau program”. Conceptul de capacitate administrativă a fost dezvoltat de Wostner, referindu-se la ”capacitatea de a pregăti și implementa munca administrativă pentru/ sau de către aplicanți”. Astfel, autoritățile locale și centrale trebuie să fie capabile să pregătească ”planuri, proiecte și programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre ele, de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligațiile administrative și de raportare, precum și de a finanța și superviza procesul de implementare, prin evitarea oricărui fel de iregularitate”. Acest ultim aspect, capacitatea administrativă, va fi analizată într-o secțiune separată a lucrării, deoarece reprezintă unul dintre punctele teoretice de sprijin în studiul de caz.
În concordanță cu factorii prezentați mai sus, absorbția fondurilor structurale este un proces influențat cu preponderență de capacitatea managerială a administrațiilor locale și regionale și de capacitatea statelor membre de a asigura cofinanțare
a necesară. Relația dintre capacitatea de absorbție a fondurilor structurale și situația economică a unei regiuni date este una paradoxală, demonstrându-se că regiunile cele mai dezavantajate trebuie să facă față și unor probleme mari privind absorbția acestor fonduri. Acest paradox este influențat de doi factori. Pe de o parte, autoritățile locale din aceste regiuni nu au experiența și calificarea necesare, adăugându-se aici și procedurile birocratice care încetinesc considerabil implementarea unui proiect. Pe de altă parte, se află reticența autorităților locale de a colecta contribuții financiare, pentru a putea să susțină co-finanțarea unui proiect. După cum am putut observa, absorbția depinde foarte mult de factorii instituționali, fie că sunt cei de la nivel național, regional sau local. De altfel, și autorul Cornelius Pylak a evidențiat faptul că o instituție și o administrație publică eficiente sunt factorul cheie în realizarea și implementarea politicilor economice și de dezvoltare socială, precum și în gestionarea efectivă a fondurilor structurale.
Buna funcționare și performanța fondurilor structurale, precum administrarea eficientă și efectivă a acestora de către administrațiile centrale și locale, reprezintă o variabilă b#%l!^+a?importantă care influențează capacitatea de absorbție. Capacitatea de absorbție va putea fi una la un nivel ridicat numai dacă următorii indicatori, economia, eficacitatea și eficiența sunt luați în considerare. Reprezentarea de mai jos prezintă relația dintre capacitatea de absorbție, cei trei indicatori și performanța fondurilor structurale. Acest proiect de cercetare se bazează pe relația dintre capacitatea administrativă/capacitatea aplicanților de a dezvolta proiecte – eficiență/eficacitate – performanța fondurilor structurale.
Figura 1 – Indicatorii care influențează capacitatea de absorbție
Sursă: Marketa SUMPIKOVA, Jan PAVEL, Stanislav KLAZAR, ”EU Funds: Absorption Capacity and Effectiveness of their use, with focus on regional level in the Czech Republic”, p.3.
Dificultăți în absorbția fondurilor structurale s-au ivit de cele mai multe ori în Europa Centrală și de Est, ca urmare a problemelor interne, incluzând pe cele referitoare la organizarea instituțională și a etapei timpurie a dezvoltării democratice, în care aceste state se aflau. Când o parte din aceste țări au devenit membre ale UE, administrația locală a început să aibă un rol important la nivelul financiar, însă cerințele europene pentru a putea accesa fonduri structurale implicau mai mult efort și responsabilitate. Raportul publicat de Economist Intelligence în 2007, arată că în perioada 2004-2006, rata de absorbție a acestor state era aproximativ de 26%, unde Estonia înregistra 25%, Republica Cehă 26%, Lituania 25,5%, Letonia 25%, Polonia 24,5%, Slovacia 27,5%. Doar Slovenia și Ungaria au înregistrat o rată a absorbției mai mare, 34%, respectiv 32,5%. În cazul României, conform studiului elaborat de Banca Națională a României în martie 2008,în primul an după integrare s-a înregistrat o absorbție mai mică de 21,7%, aproximativ la jumătate în comparație cu celelalte state care au aderat în 2004. Același studiu demostrează faptul că ieșirile către bugetul comunitar au fost net superioare intrărilor fondurilor europene, ceea ce conferă țării noastre statutul de contribuitor net la bugetul Uniunii Europene. Aceeași idee este confirmată și pentru anul 2008 în articolul „Structural Fund Absorption: A new challenge for Romania?”.
În ceea ce privește gradul de absorbție al fondurilor structurale, sursele oficiale prezintă situația României după 2008, ca fiind una ce ar trebui să tragă semnale de alarmă. Până la 31 martie 2009, suma contractată, din totalul fondurilor europene alocate României pentru perioada 2007-2008, era de 1,69 milioane euro, adică un procent de doar 0,08%. Pentru perioada 2007-2010, pentru calcularea gradului de absorbție de la nivelul unui stat membru, se aplică formula n+3, mai exact alocarea financiară din anul „n” trebuie cheltuită până la sfârșitul anului. Așadar, „în 2010 argumentul tradițional al oficialilor români cum că gradul de absorbție nu este relevant pentru că fondurile pot fi cheluite pe o perioadă de mai mulți ani, nu mai stă în picioare”. Astfel la finalul lunii martie 2010 gradul de absorbție era de 8,22% în raport cu alocarea financiară pentru perioada 2007-2010. Dificultățile instituționale și procedurale cu care se confruntă nu au rămas neobservate de către Comisia Europeană, care la începutul lunii aprilie a dat publicității un raport privind stadiul implementării polticii de coeziune la nivelul UE.
Analizând ratele de absorbție înregistrate în țările din Europa Centrală și de Est, putem afirma faptul că acestea au întâmpinat dificultăți în absorbția fondurilor în primii ani după aderare, ca urmare a lipsei unei strategii pe termen lung a autorităților, a resurselor insuficiente de co-finanțare, a capacității scăzute de gestionare a acestor fonduri din partea administrațiilor locale și centrale, a lipsei unei cooperări inter-instituționale și a existenței unei ablități limitate a resurselor umane. Disfuncționalitățile menționate anterior se aplică și în cazul României. Însă clarificarea teoretică privind capacitatea de absorbție a fondurilor structurale, realizată de diferiți autori și studii empirice, oferă suficiente argumente de a realiza o analiză pe această temă și pe cazul României, de a proba existența unor posibile b#%l!^+a?probleme la nivelul administrațiilor locale la nivel național în absorbția acestor granturi europene.
Capacitatea administrativă de absorbție: Rolul autorităților locale
Marea majoritate a studiilor privind capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale, s-au axat asupra analizării administrațiilor naționale și regionale, și mai puțin asupra administrațiilor locale, care într-un sistem național descentralizat, cum este România, acestea reprezintă baza sistemului și a implemetării eficiente și efective a fondurilor structurale.
Așa cum am menționat la începutul acestui capitol, capacitatea administrativă se referă la abilitatea autorităților centrale și locale de a pregăti planuri, programe și proiecte eligibile, și să întrunească obligațiile administrative de a finanța și superviza procesul de implementare, evitând neregurile. Această capacitate este compusă dintr-o parte a ofertei și una a cererii. Partea ofertei este compusă din autoritățile naționale, regionale și locale cu scopul final de a accesa cât mai multe fonduri structurale din bugetul Uniunii. Partea cererii cuprinde beneficiarii, printre care și autoritățile locale, de a pune în practică proiecte de succes printr-o procedură administrativă complicată. După cum putem observa, autoritățile locale se regăsesc în ambele părți, influența acestora asupra capacității administrative de absorbție fiind importantă.
Studiul realizat de Boeckenut et al., în 2002, este recunoscut frecvent în literatura de specialitate ca fiind primul care împarte partea ofertei a capacității administrative în trei părți. Prima parte cuprinde structura administrativă, care definește împărțirea responsabilităților și a sarcinilor între autoritățile naționale, regionale și locale în implementarea și gestionarea fondurilor structurale. A doua parte este reprezentată de resursele umane, care pot determina funcționarea optimă a structurii administrative în managementul fondurilor. Aici trebuie să existe un personal bine pregătit, remunerat și motivat corespunzător, astfel încât locurile de muncă din sectorul public din acest domeniu să reprezinte un interes. Ultima parte se referă la procedurile și instrumentele necesare, și anume existența unor metode și ghiduri care să mărească eficiența structurii administrative privind transferarea de cunoștințe și informații între instituțiile aferente (național, regional, local). Este important ca administrațiile publice locale să dezvolte toate aceste etape prezentate mai sus, pentru a putea asigura o implementare corespunzătoare a fondurilor structurale. Practic, structura administrativă este cel mai important element din această enumerare, deoarece resursele umane, procedurile și instrumentele pot fi dezvoltate doar pe baza unei structuri administrative funcționale.
Partea cererii a capacității administrative de absorbție este determinată de capacitatea beneficiarilor de a genera proiecte, obiectivul acestora fiind de a trece peste procedurile birocratice complexe și de a pregăti proiecte care să atragă fonduri structurale. Factori precum procedurile birocratice complexe, lispa de informare și lipsa de cunoștință de realizare corectă a proiectelor, toți aceștia influențează partea cererii a capacității administrative de absorbție. Structura administrativă, resursele umane, instrumentele și procedurile implicate în acest proces, trebuie să fie organizate în așa fel încât să vină în ajutorul potențialilor beneficari de granturi europene, de a pregăti proiecte eligibile. Ținând cont de acest fapt, administrațiile publice locale, care se află atât de partea cererii cât și a ofertei, pot fi considerate piloni importanți în procesul de absorbție a fondurilor structurale, dacă reușesc să întrunească în mod corespunzător toate elementele menționate mai sus. În Figura A1 din Anexă am combinat relația dintre capacitatea de absorbție, cei trei indicatori și performanța fondurilor structurale, și elementele capacității administrative, prezentate schematic mai jos, pentru a evidenția și mai bine influența acestora asupra performanței și absorbției fondurilor europene.
Figura 2 – Model economic adaptat la capacitatea administrativă
b#%l!^+a?
Dacă unul dintre elementele capacității administrative de absorbție nu este îndeplinit corespunzător, atunci putem vorbi de probleme în gestionarea fondurilor structurale, tradusă printr-o rată a absorbției scăzută. Chiar dacă astfel de probleme sunt în atenția multor studii de evaluare și măsurare a capacității administrative, totuși, aceste aspecte sunt neglijate în literatura teoretică de specialitate. În practica europeană, mai exact în statele membre beneficiare de fonduri europene, în speță Grecia, o parte importantă din fondurile structurale au fost direcționate spre a îmbunătăți eficiența administrațiilor publice în gestionarea acestor granturi. Din păcate astfel de probleme nu vor dispărea în totalitate, dar cel puțin pot fi reduse și contracarate.
În cazul Europei Centrale și de Est, se poate vorbi de capacități administrative deficitare, care sunt o moștenire a procesului de tranziție și un rezultat al reformelor administrative neterminate. Nu este deloc surprinzătoare insistența Comisiei Europene asupra acestor state de a avea o capacitate administrativă necesară implementării optime a fondurilor structurale, dacă este să ținem cont de faptul că UE nu are un aparat administrativ care să implementeze propriile sale politici, bazându-se doar pe autoritățile sub-naționale. Mai mult, regiunile și localitățile din această parte a Europei au devenit principalii beneficiari de fonduri structurale.
capacitatea administrativă de absorbție a administrației publice locale în românia
Conform Raportului Comisiei Europene din mai 2007 privind politica de coeziune, premisele succesului în implementarea fondurilor europene sunt strâns legate de capacitatea instituțională solidă a administrației publice, locale și centrale, din statele membre. Impactul acestora asupra regiunilor și localităților, de cele mai multe ori, depinde de capacitatea autorităților regionale și locale de a gestiona, respectiv de a implementa aceste fonduri. Rolul administrației publice este unul bivalent, „având potențialul de a contribui atât din perspectiva coordonării gestiunii fondurilor comunitare, cât și a beneficiarului„. Prin urmare, „întărirea capacității administrative de absorbție a fondurilor structurale precum și pregătirea portofolilor de proiecte sunt extrem de importante în garantarea succesului implementării„.
O dată cu integrarea în Uniunea Europeană România a început să beneficieze de fonduri post-aderare, printre care și fondurile structurale. Principala întrebare, în perioada pre-aderare de negocieri dintre Comisia Europeană și România, viza tocmai capacitatea administrativă și coordonarea fondurilor structurale. Accesarea fondurilor structurale este vitală pentru îndeplinirea anumitor obiective economice și sociale. Eficiența, eficacitatea, alături de o informare a potențialilor beneficiari, politici adiacente de asigurare a unei capacități administrative optime privind gestionarea fondurilor structurale, reprezintă elemente primordiale în asigurarea unei rate ridicate de absorbție.
Autoritățile locale, cu preponderență primăriile, sunt printre principalii beneficiari ai acestor fonduri. Mai bine de 50% din sume le sunt accesibile pentru că pot accesa mai multe linii de finanțare, însă, din păcate, acest avantaj, nu au reușit să îl gestioneze în favoarea lor. De exemplu, până la data de 31 decembrie 2009, procentajul contractelor și deciziilor semnate de autoritățile locale era de 30%. Procentajul nu este deloc mare, dacă este să ținem cont de faptul că autoritățile locale reprezintă categoria principală în rândul beneficiarilor. În continuare am să analizez capacitatea administrativă de absorbție actuală a României la nivelul administrației locale, precizând principalii factori care au determinat un grad scăzut al autorităților locale de a accesa fonduri structurale, și implicit o absorbție scăzută a acestor fonduri la nivel național.
Grafic 1 – Tipuri de beneficiari de proiecte
b#%l!^+a?
Sursă: Direcția Asistență Tehnică, ”Asistența tehnică pentru implementarea instrumentelor structurale în România”, București, Ministerul Finanțelor Publice, No.3, martie, 2010, p.27
Problema privind capacitatea administrativă a gestionării și implementării fondurilor structurale a apărut atunci când autoritățile centrale și locale din România au început să semnaleze probleme în absorbția acestor fonduri. La nivel național a fost realizat un Raport Strategic Național privind implementarea fondurilor structurale și de coeziune, în ianuarie 2010, care a tratat și problema dificultăților și provocărilor în implementarea programelor operaționale de către administrațiile publice locale și centrale. Pe lângă acest Raport elaborat de Guvernul României, mai există două studii realizate pe tema autorităților locale și accesul la fondurile europene, dar care, nu se axează strict asupra capacității administrative, tratând problema într-un cadru mai general. Din păcate, din 2006 și până la momentul redactării versiunii finale a acestei lucrări, nu s-au mai realizat studii cu privire la evoluția capacității administrative.
Luând în considerare datele din aceste studii și puținele articole elaborate strict pe cazul României, am putut identifica factori care ar putea influența capacitatea administrativă de absorbție. La nivelul ofertei a capacității administrative pot fi întâlnite următoarele deficiențe. Prima este cea referitoare la resursele umane insuficiente, și uneori slab motivate financiar de la nivelul autorităților centrale și locale. Volumul mare de muncă și gradul ridicat de responsabilitate conduce la o migrație a personalului deja instruit spre sectorul privat. Această situație s-a înrăutățit pe fondul blocării posturilor în contextul crizei economice mondiale și al reducerii cheltuielilor bugetare. Cea de-a doua problemă la nivelul ofertei este întâlnită în partea privind instrumentele și procedurile. Informația care ar trebui să circule între autoritățile centrale și regionale, care se ocupă de gestionarea fondurilor structurale, și cele locale nu este una tocmai satisfăcătoare, deoarece principala sursă de informare rămâne internetul, și comunicarea între diferite primării. Ultima deficiență este întâlnită la nivelul structurii administrative care se ocupă cu implementarea și gestionarea fondurilor structurale. Cu toate că la nivel regional au fost create încă din perioada pre-aderare Agenții pentru Dezvoltare Regională, cu scopul de a gestiona implementarea proiectelor, și de a sprijini inițiativele autorităților locale, din păcate aceste Agenții nu sunt văzute ca o punte de legătură între structurile de la nivel național și cele locale, însă dacă este să ținem cont de capacitatea de absorbție scăzută al celor din urmă, putem afirma că încă mai este nevoie de o îmbunătățire a calității și eficienței acestor instituții regionale.
De partea cererii a capacității administrative de absorbție, reprezentată de capacitatea beneficiarilor de a genera proiecte, poate fi identificată o incapacitate a autorităților locale de a realiza proiecte eligibile și de a implementa atât legislația europeană, cât și cea națională, în domeniu. Cu siguranță, scrierea unui astfel de proiect necesită anumite cunoștințe a programelor UE, și mai ales experiență în domeniul managementului de proiect. Această problemă identificată la nivelul cererii este strâns legată de una dintre problemele de la nivelul ofertei, și anume resurse umane insuficiente. Mai mult, autoritățile locale nu dispun de resursele financiare necesare pentru a încerca să completeze aceste lacune prin angajarea unor consultanți. Acest lucru a dus la o calitate a proiectelor sub nivelul solicitat, și o capacitate relativ limitată din partea autorităților locale în ceea ce privește „identificarea, prioritizarea (sic!) și pregătirea proiectelor de investiții, care încă reprezintă un impediment semnificativ în realizarea acestui demers„.
Figura 3 – Capacitatea administrativă de absorbție la nivel național
Din cele menționate mai sus, putem afirma că problemele legate de capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale cu care se confruntă România în prezent, reflectă absența unor politici naționale eficiente în domeniu, lipsă de experiență și capacitate scăzută de implementare a fondurilor din partea autorităților locale, și o informare deficitară între autoritățile locale și cele regionale și naționale. De capacitatea administrativă a autorităților locale depinde șansa României de a acoperi o serie de efecte cauzate de criza economică și de încetinirea dezvoltării economice.
CAPITOLUL 3 – Studiu de caz: Capacitatea administrativă de absorbție a primăriilor din județul Vâlcea
În capitolele precedente am început prin a stabili cadrul legislativ și instituțional al gestionării și managementului fondurilor structurale în România, ca mai apoi să continui, printr-o abordare teoretică și empirică, prin identificarea lacunelor cu care administrația publică locală de la nivel național se confruntă atunci când sunt puse în situația de a accesa aceste granturi europene. Însă, ținând cont că această temă este destul de vastă, acest capitol va restrânge aria de analiză a acestei lucrări. Dat fiind că studiul de caz tratează capacitatea administrativă de absorbție a autorităților locale din județul Vâlcea, era necesară realizarea, în prima parte, unei abordări din perspectivă socio-economică și a experienței acumulate în managemetul fondurilor structurale a Regiuni de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. În a doua parte, analiza se restrânge asupra interpretării rezultatelor chestionarului adresat tuturor primăriilor din județ, pentru a identifica cauzele unei rate de absorbție scăzute a fondurilor structurale din partea autorităților locale din această regiune.
județul vâlcea
Înainte de a începe analizarea comparativă a rezultatelor chestionarelor și discuțiilor avute cu reprezentanții primăriilor din localitățile celor două județe, am considerat necesară realizarea unei caracterizări succinte a celor două județe. Această caracterizare va cuprinde atât profilul socio-economic, cât și o scurtă trecere în revistă a experienței celor două Consilii Județene în managementul fondurilor structurale. Asupra experienței acestor Consilii revin în analiza rezultatelor, când aduc în discuție relația instituțională a acestora cu primăriile de la nivelul județului pe problema managementului fondurilor structurale.
Județul Vâlcea are în componența sa două municipii, Râmnicu Vâlcea și Drăgășani, nouă orașe și 78 de comune. Dintr-o perspectivă socio-economică, județul Vâlcea are un profil industrial și turistic în partea de nord și unul agricol în partea de sud. Cea mai mare concetrare a activităților economice se află în municipiul Râmnicu Vâlcea. De altfel, industria și agricultura reprezintă principalele surse de venituri ale cetățenilor, adăugând ca ramură adiacentă și turismul. Însă, din păcate, Vâlcea este puternic afectată de reorganizarea industrială și criza economică, factori ce au dus la creșterea persoanelor șomere.!^+a?
Ca și celelalte județe din această Regiunea Sud-Vest, Vâlcea se confruntă cu dificultăți structurale care fac greu menținerea unei economii de piață competente. Această dependență economică care este influențată de criza industrială, de capacitatea redusă de a atragere a investițiilor străine, de dezvoltarea redusă și întârziată a IMM-urilor și a sectorului serviciilor, au adâncit și mai mult discrepanțele intra-regionale dintre aceste județe.
Răspunsul rezolvării acestor probleme stă în atragerea unui număr cât mai mare de fonduri structurale, atât din partea autorităților locale, cât și din partea sectorului privat. Acest obiectiv de absobție a unui număr cât mai mare de fonduri europene este prezent și în Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a județului Vâlcea pe perioada 2009-2013. Această strategie a fost elaborată de Consiliul Județean Vâlcea, în cadrul proiectului „Dialog și Parteneriat pentru viitor – 2007-2013”. Pentru realizarea acestui proiect s-a obținut finanțare europeană, iar finalizarea implementării acestui proiect a dus la adoptarea acestei strategii. Implementarea care a avut loc între ianuarie 2008 – ianuarie 2009, a vizat dezvoltarea capacității instituționale a autorităților publice din Județul Vâlcea, „de a planifica, coordona și implementa politicile, strategiile, programele și proiectele de dezvoltare locală, întărind astfel capacitatea de absorbție a fondurilor europene la nivelul județului”. De asemena la începutul proiectului este inserată ideea că o absorbție optimă a acestor fonduri este strâns legată de „capacitatea potențialilor beneficiari de a prezenta proiecte de dezvoltare argumentate și coerente, care răspund problemelor critice și priorităților de dezvoltare de la nivel local„. Chiar dacă acest proiect s-a încheiat de aproape doi ani, rezultatele nu sunt tocmai concludente în acest sens, dacă este să luăm în considerare că marea majoritate a autorităților locale din județul Vâlcea încă se confruntă cu probleme în acest domeniu.
În scopul de a crește rata de absorbție a fondurilor europene la nivel județean, Consiliul Județean, a întreprins o măsură esențială în acest sens, și anume înființarea Compartimentului pentru creșterea capacității de absorbție a finanțărilor la nivelul județului, din cadrul Direcției Dezvoltare Programe Relații Externe. Acest compartiment este rezultatul direct al implementării unui proiect finanțat de Ambasada Marii Britanii prin Fondul Oportunităților Globale. Acesta are ca atribuție principală sprijinirea autorităților publice din județ și a organizațiilor neguvernamentale să acceseze finanțări externe în vederea implementării proiectelor proprii, prin identificarea și informarea periodică asupra oportunităților de finanțare în cadrul cărora sunt eligibile autoritățile publice locale și organizațiile neguvernamentale din județul Vâlcea.
În ceea ce privește Consiuliul Județean Vâlcea, acesta este și a fost implicat într-o serie de proiecte cu finanțare europeană. În perioada 20010 – martie 2013, Consiliul Județean a implementat în calitate de beneficiar sau de partener 30 de proiecte pe fonduri de preaderare, în valoare de 2.539.222 euro, din care fondurile nerambursabile reprezintă 2.420.458 de euro, la care de adaugă alte proiecte implementate de consiliile locale prin forțe proprii. În momentul de față există două proiecte, deja semnate, cu finanțare din fonduri structurale, unul privind promovarea turismului și altul modernizarea infrastructurii, încă 10 sunt în evaluare, iar altele în pregătire.
În cadrul Consiliului în luna octombrie 2008 a fost înființată Direcția Programe și Afaceri Externe, care se ocupă de gestionarea finanțărilor naționale și externe de la nivelul județului. La început Direcția nu a avut decât câțiva angajați și aceia cu experiență destul de redusă, astfel încât începând cu anul 2005 s-a pus foarte mare accent pe pregătirea corepunzătoare a personalului, în domeniile management de proiect, financiar, achiziții publice. Însă, ținând cont de experiența în capacitatea de gestionare și de management a personalului din acest departament, elemente foarte importante punctate în mod corespunzător de organismele desemnate să evalueaze proiectele, aria lor de lucru ar trebui să vină și în sprijinul acelor consilii locale care nu au posibilitatea, ca urmare a lipsei personalului specializat, să elaboreze și să implementeze proiecte eligibile.
analiza rezultatelor obținute
b#%l!^+a?
Cercetarea are o componentă cantitativă, bazându-se pe un chestionar adresat reprezentanților tuturor primăriilor din județul Vâlcea, însumând un total de 89 de primării, fiind incluse cele 78 de comune, 9 orașe și două municipii.
Principalele autorități ale administrației publice locale sunt Consiliul Local, ca entitate de reglementare și primăria, ca entitate executivă. Chestionarul a vizat reprezentanți ai primăriei– primari, viceprimari, secretari ai primăriilor, din cele două județe. Chestionarul a fost preponderent compus din întrebări factuale despre activitățile primăriilor chestionate cu privire la managementul, respectiv absorbția fondurilor structurale.
Răspunsul la chestionarele în cauză au fost colectate de la primăriile respondente în perioada octombrie 2014 – februarie 2015. Înainte de această perioadă, mai exact septembrie-octombrie 2014, am realizat o pretestare a chestionarului, aplicat unui număr de 10 primării. Analiza rezultatelor acestei aplicări a adus o contribuție însemnată la producerea chestionarului final, putând identifica într-o primă instanță, eventualele erori de formulare a întrebărilor sau a răspunsurilor, a unor întrebări necesare dar ignorate inițial, precum și a întrebărilor care produceau multe non-răspunsuri. La varianta finală a chestionarului, din cele 89 de primării cărora a fost adresat chestionarul, 72 de primării au răspuns, din care 71 au avut chestionarul valid. Pentru ca un chestionar să fie acceptat ca valid, trebuia să fie completatat în proporție de 90%, însă o primărie din județul Vâlcea nu a îndeplinit acest criteriu, având mai mult de jumătate din întrebările chestionarului fără niciun răspuns.
Tabel 5 – Numărul chestionarelor adresate primăriilor din Vâlcea
Chestionarul a fost structurat pe șase secțiuni, care reprezintă indicatorii acestui studiu de caz: existența/inexistența resurselor financiare și umane care să susțină proiecte cu finanțare europeană, parteneriate ale primăriilor cu companii de consultanță, relația cu autoritățile centrale și regionale pe acest domeniu, influența factorului politic asupra capacității administrative de absorbție a primăriilor, informare privind finanțarea europeană, și nu în ultimul rând, experiența primăriilor în accesarea fondurilor structurale. Soluțiile pe care le întrevăd reprezentanții primăriilor pentru ameliorarea capacității administrative de absorbție a fondurilor structurale sunt prezentate într-un capitol separat.
În administrarea și colectarea chestionarelor au fost întâmpinate numeroase dificultăți. Una din aceste dificultăți rezidă din reticența venită din partea reprezentanților primăriilor de a oferi date despre activitatea și experiența lor în managementul fondurilor structurale. Nu puține au fost cazurile, când datorită acestui fapt nu am putut să obțin numărul exact de proiecte aflate în implementare la nivelul ambelor județe. Această reticență a fost întâlnită cu preponderență la reprezentanții primăriilor din zonele rurale, mai ales la viceprimarii și secretarii primăriilor, care nu doreau să ofere numărul acestora sau altfel de detalii despre proiectele în implementare, cu toate că astfel de informații sunt publice, iar o parte din ele sunt afișate pe site-uri de specialitate. Însă, nu același lucru se poate spune despre primăriile din mediul urban, a căror reprezentanți, fie prin primari sau șefi ai departamentului care se ocupă exclusiv de managementul fondurilor europene, au răspuns tuturor întrebărilor fără să se întrebe dacă au voie sau nu să ofere informații despre proiectele încă aflate în implementare sau cele viitoare.
Un alt impediment întâlnit, chiar la începutul cercetării, a fost dificultatea de a mi se răspunde la chestionar de către reprezentanții primăriilor, mai ales de către primari. Se pare că încă există o reținere din partea autorităților locale de a lua parte la cercetări realizate pe cont propriu de către studenți, și nu numai, decât a celor realizate de institute de cercetare, care în opinia majorității respondeților „inspiră mai multă încredere”. Astfel, pentru a putea să duc la capăt proiectul de cercetare propus, am apelat într-o primă instanță, cum este des menționat în cultura românească actuală, la „cunoștințe”. Un plus în acest demers l-a reprezentat faptul că deja cunoșteam cinci primari de comune, care, mai apoi, m-au susținut și recomandat și altor primării. Se poate remarca o diferență între mediul rural-urban. În mediul urban, spre exemplu în cazul primăriilor municipiilor, m-am înscris la audiențe, iar reprezentanții departamentelor de programe externe au oferit prompt informațiile cerute. Nu la fel stă situația în mediul rural, unde o oarecare reținere exista în cazul unor reprezentanți de primării chiar și atunci când veneam cu recomandare din partea altui primar.
Resurse umane și financiare
Resursele umane și financiare de care dispun autoritățile publice locale, în acest caz b#%l!^+a?primăriile, reprezintă un element de bază în consolidarea capacității acestora de a elabora și pregăti proiecte eligibile, cât și de a le gestiona corespunzător în faza de implementare. Cum am menționat în Capitolul 2 al acestui studiu, resursele umane și financiare pot determina funcționarea optimă a structurii administrative în managementul fondurilor structurale, iar neîndeplinirea corespunzătoare a acestor elemente ale capacității administrative de absorbție, pot duce implicit la o rată a absorbției scăzută. Pornind de la acest aspect, numărul primăriilor care beneficiază de personal în acest domeniu, dar mai ales dacă personalul existent este specializat în domeniul managementului de proiect și al accesării fondurilor structurale, ne ajută mai târziu în această analiză să realizăm alte corelări cu ceilalți indicatori.
Din datele obținute s-a putut remarca un lucru deloc îmbucurător, faptul că încă mai există primării care nu au în administrație personal care să se ocupe strict de managementul fondurilor europene. Primăriile dezavantajate din acest punct de vedere sunt cele din zonele rurale, apărând astfel o discrepanță majoră între primăriile din zona urbană și rurală în ceea ce privește existența în structura organizatorică a unui departament specializat în accesarea granturilor europene. Drept urmare, în cele 9 orașe și două municipii de la nivelul județului Vâlcea toate primăriile au un departament care să se ocupe de accesarea fondurilor structurale, pe când din cele 61 de primării din zona rurală doar 40 au personal specializat care să se ocupe de acest domeniu.
„Până la ora actuală am implementat un număr de 4 proiecte cu finanțare europeană, toate realizate în colaborare cu companii de consultanță. Am fi vrut să realizăm chiar noi în întregime toate proiectele, dar personalul insuficient și inadecvat pregătit și, și a faptului că, în general, la nivelul unei comune nu există un departament în acest sens, reprezintă o problema stringentă cu care comuna noastră, și nu numai, se confruntă”.
În ceea ce privește primăriile care au deja personal pregătit în domeniul accesării fondurilor structurale, au fost identificate două probleme. O primă problemă se referă la faptul că în raport cu volumul de muncă care este foarte mare și complexitatea proiectelor, personalul este insuficient. De altfel, o opinie larg răspândită este aceea că „persoanele desemnate în vederea obținerii fondurilor structurale au și alte atribuții pe linie de serviciu, timpul reprezentând în acest caz o problemă”. Resursele financiare insuficiente duc și ele la imposibilitatea angajării de persoane specializate strict pentru obținerea fondurilor structurale, cât și menținerea acestora pe postul ocupat. Excepție de la această regulă fac parte primăriile orașelor din județul Vâlcea, printre care și primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, unde în cadrul Direcției Programe Externe există un număr de 20 de angajați care se ocupă de gestionarea fondurilor structurale.
„De regulă, dosarele întocmite sunt stufoase și necesită implicarea mai multor persoane la realizarea lui…De exemplu, ne-am confruntat cu situația în care un număr din persoanele care lucraseră la un proiect cu finanțare europeană, pentru că după implementarea lui, nu a mai fost nevoie de ajutorul lor și fiind în imposibilitatea de a le mai plăti salariile, i-am concediat”.
A doua problemă, pe care am identificat-o și în studiul din 2009, este migrația personalului pregătit în managementul proiectelor spre sectorul privat, ducând inevitabil la prima problemă enunțată, și anume lipsa de personal. Acest lucru este strâns legat de „lipsa de motivare financiară a celor care implementează aceste proiecte, răspunderea fiind foarte mare, iar acordarea sporului de 75% persoanelor care se ocupă de gestionarea fondurilor structurale nu este încă soluționat la nivel de consilii județene și primării”. În acest caz, banii investiți de primării pentru cursuri de specialitate, în vederea pregătirii personalului în managementul de proiect, sunt pierduți fără rezultate concrete în acest sens.
După cum se poate observa din Graficul 1 cele mai multe primării de la nivelul județului analizate au cel puțin un angajat cu pregătire în elaborarea de proiecte europene, însă și numărul celor care nu au niciun angajat în acest domeniu rămâne destul de ridicat, dacă este să ținem cont de faptul că primăriile ar trebui să poată vorbi de o experiență de patru ani în accesarea fondurilor europene. Primăriile din mediul urban și din comune mai mari, sunt cele care au în componență departamente specializate în acest sens, dispunând de un număr mai mare de cinci angajați. Ținând cont de faptul că, de existența unui personal specializat în managementul de proiect depinde gradul ridicat de proiecte implementate, atunci nu ar trebui să ne uimească gradul scăzut de absorbție al fondurilor structurale de către autoritățile locale de la nivel național.
Grafic 2 – Număr angajați specializați în finanțări europene în primării
b#%l!^+a?
În ceea ce privește participarea angajaților acestor primării la programe de instruire profesională în acest domeniu, datele chestionarului relevă faptul că la nivelul județului Vâlcea 58,7% dintre primării au beneficiat de astfel programe de pregătire pentru personalul din subordine. Din această perspectivă, interesant este de văzut cum reprezentanții acestor primării apreciază rezultatele acestor programe sau seminarii de pregătire. Surprinzător a fost să observ că din cele 58,7% de primării care au participat la astfel de programe din județul Vâlcea, doar 13,4% au fost pe deplin mulțumiți de rezultatele acestora, pe când 36,6% au răspuns ca rezultatele fiind satisfăcătoare, iar 8,7% ca nesatisfăcătoare. Acest fapt evidențiază două lucruri. Pe de o parte, numărul unor astfel de programe organizate pentru personalul din cadrul primăriilor, în special în cazul celor din zona rurală, este mic, iar pe de altă parte realizarea unor astfel de proiecte este un proces complex, care necesită „derularea unor demersuri de reformă a administrației locale, de implementare a unor programe ample de training pentru cei care lucrează cu fonduri structurale”. Ceea ce este surprinzător, este faptul că aceste programe de training par să nu aibă rezultatele scontate, ca urmare a numărului mic de respondenți din cadrul primăriilor care au declarat că sunt mulțumiți cu privire la aportul acestora adus la perfecționarea personalului.
„Din cauza faptului că nu dispunem de personal pregătit pentru accesarea fondurilor structurale, în primărie nu există niciun departament specializat pe managementul proiectelor cu finanațare europeană, fiind nevoiți să apelăm, spre exemplu la secretară care de regulă se ocupă de scrierea documentației. Cu toate acestea, nu se poate spune că nu avem interes pentru a atrage fonduri, chiar acum avem în implementare un proiect pe măsura 322, pur și simplu nu avem resursele financiare și umane adecvate pentru astfel de proiecte”.
Primăriile a căror angajați nu au beneficiat de astfel programe au declarat că în departamentele lor „se învață din mers”, și că nu dispun de resursele financiare necesare pentru a finanța din bani locali astfel de cursuri: „costul unor astfel de cursuri este destul de mare, iar primăria nu își permite să le finanțeze, baza rămânând învățatul din mers”. În cazul primăriilor fără personal specializat în managementul fondurilor structurale, pentru redactarea unor astfel de proiecte se apelează, de regulă, la personalul din aparatul propriu, însă fără a fi remunerați suplimentar și corespunzător cu munca prestată.
Un alt aspect pe care am încercat să îl surprind este acela dacă aceste primării au capacitatea bugetară de a finanța realizarea unor proiecte cu asistență europeană și implicit dacă dispun de fonduri care să asigure cofinanțarea acestora. În diferite studii de specialitate, opinează ideea generală cum că numărul proiectelor elaborate pentru finanțare nerambursabilă se reflectă în slaba capacitate a autorităților locale de a suporta costurile necesare pentru întocmirea întregii documentații. Marea majoritate a reprezentanților primăriilor au semnalat faptul că una dintre problemele cu care se confruntă marea majoritate a primăriilor este legată de capacitate bugetară redusă a localității respective. Abilitatea acestor primării de a aplica pentru fonduri structurale este determinată, de cele mai multe ori, de bugetele locale de care dispun.
În ceea ce privește capacitatea de finanțare, la nivelul județului Vâlcea doar 3,4% au răspuns că pot finanța astfel de proiecte din fonduri proprii, restul de 96,6% spunând că nu au astfel de resurse.
Această incapacitate de finanțare a proiectelor stă sub semnul mai multor factori. Un astfel de factor este criza financiară, iar conjunctura economico-socială actuală a determinat Consiliul Județean, din Vâlcea, să reducă fondurile alocate primăriilor pentru finanțarea proiectelor. Un al doilea factor este reprezentat de veniturile proprii ale primăriilor, care pot asigura parțial cheltuielile curente de funcționare, deorece, potrivit răspunsurilor date, acestea au un buget mic, net inferior necesităților localităților respective. Nici gradul de colectare al impozitelor nu este unul mare, ca urmare a situației financiare precare a populației. Practic, aceste primării nu dipsun de sumele necesare pentru întocmirea documentației necesare de accesare a fondurilor, sume care de regulă se plătesc la depunerea proiectului și care trebuiesc achitate de cel care comandă lucrarea, după care, dacă este selectat urmează plata acestor cheltuieli.
„S-au redus fondurile pentru finanțarea proiectelor. Din veniturile proprii, abia facem față să asigurăm cheltuielile curente de funcționare. Dacă proiectele sunt generatoare de venit, primăria poate asigura cheltuielile ulterior finalizării b#%l!^+a?proiectului. Consider că ar trebui înființate și alocate fonduri bugetare speciale cu această destinație„.
Accesarea fondurilor structurale presupune asigurarea unei cofinanțări din partea aplicantului, astfel că în cazul primăriilor, această resursă este de așteptat să fie dispusă din bugetele locale ale acestora. Cu privire la capacitatea de cofinanțare a proiectelor de către primării, într-un procent de 83,8%, în județul Vâlcea, au răspuns că nu pot asigura cofinanțarea unor astfel de proiecte.
Astfel, elaborarea proiectelor, care presupun într-o primă etapă bani pentru elaborarea studiilor de fezabilitate și a proiectului în general, iar în a doua etapă cofinanțarea lucrărilor, este una costisitoare. Contribuția financiară pe care o primărie o suportă la un proiect, poate influența și alte proiecte de acest fel, deoarece o primărie poate accesa alte fonduri în momentul în care proiectul aflat în derulare este terminat. Însă, conform ghidurilor de finanțare a programelor operaționale, în mare majoritate a domeniilor de intervenție din cadrul acestora, contribuția financiară a unei autorități locale este între 10%-20%, ceea ce nu este tocmai ușor de susținut în condițiile date.
Chiar dacă toate primăriile au exprimat dorința de a depune cât mai multe proiecte, bugetele limitate de care dispun nu încurajează astfel de inițiative: „nu am reușit să realizăm toate proiectele pe care ni le-am propus din lipsă de fonduri. Ar fi multe de făcut în comună, canalizare, îmbunătățirea infrastructurii, alimentarea cu gaze și altele, dar vor trebui să mai aștepte”. Această „frică” și reticență a primăriilor de a mai depune proiecte, crește și ca urmare a „schimbării regulilor în timpul jocului, până în momentul de față procedurile și ghidurile de finanțare fiind schimbate de câteva ori, însă acest lucru nu a înseamnat neapărat simplificarea criteriilor de eligibilitate”. O mare parte a Ghidurilor Solicitantului au fost modificate frecvent, inducând confuzie în rândul aplicanților. Aceste modificări au avut loc ca urmare a faptului că „Autoritățile de Management nu au fost pregătite în mod real pentru derularea sesiunilor de proiecte, fiind nevoite să facă ajustări din mers, care din păcate au afectat o serie de proiecte aflate în proces de depunere sau chiar evaluare”.
Astfel, această secțiune, a analizei rezultatelor obținute în urma chestionarelor și a discuțiilor pe baza acestuia cu o parte din primari, a evidențiat două aspecte problematice a capacității administrative a acestor primării. Într-o primă fază acestea se confruntă cu lipsa unui personal calificat care să se ocupe de redactarea, implementarea și gestionarea unor astfel de proiecte, iar într-o a doua fază, cu incapacitatea primăriilor de a finanța și confinanța aceste proiecte. Drept urmare, lipsa abilităților financiare și dotarea insuficientă cu personal determină o serioasă criză de resurse umane și financiare în domeniu.
Parteneriate ale primăriilor cu companii de consultanță
Când primăriile beneficiau de fonduri de pre-aderare, proiectele erau scrise de angajații primăriei, deoarece criteriile de eligibilitate erau mai ușor de îndeplinit, iar valoarea contractelor era mai mică. Din momentul în care primăriile au început să beneficieze de fonduri structurale, problemele au început să apară, mai ales al resurselor umane, insuficiente și nepregătite. Drept urmare, primăriile s-au văzut nevoite să apeleze la firme de consultanță pentru scrierea unor astfel de proiecte.
În ceea ce privește caracterizarea colaborării dintre primării și aceste firme, în județul Vâlcea, 51,5% dintre primăriile care au apelat la consultanță caracterizează relația ca fiind una bună, 40,7% ca fiind satisfăcătoare, iar 7,8% ca fiind una foarte bună.
Grafic 3 – Relația primării/firme consultanță
b#%l!^+a?
Însă această relație dintre firmele de consultanță și autoritățile locale este influențată de o serie de factori. Un prim factor pe care reprezentanții primăriilor l-au identificat este de ordin financiar. De regulă selecția firmelor de consultanță se face prin licitație publică, ca urmare a sumelor mari a proiectelor, iar acestea prevăd un comision din valoarea întregului proiect. În majoritatea cazurilor, companiile de consultanță solicită contravaloarea serviciilor prestate după depunerea proiectelor și până ca acestea să fie aprobate, iar de cele mai multe ori „primăriile se află în incapacitate de plată dacă nu se aprobă finanțarea”. Majoritatea companiilor lucrează fără a asigura finalitatea cererilor de finanțare depuse, mai exact, declararea proiectului ca fiind eligibil spre finanțare.
De altfel, toate firmele de consultanță solicită un comision privind întocmirea documentației, sume ce pot ajunge și la 10.000 de euro, la care se adaugă și plăți ulterioare, în cazul în care proiectul este aprobat. Reprezentanții primăriilor au declarat că de regulă trebuie să plătească un avans de 30% din prețul total stabilit, urmând ca restul să se achite la predarea studiului de fezabilitate. Însă, consturile necesare pentru executarea studiilor topografice, geotehnice, obținerea autorizațiilor nu sunt incluse în prețul inițial, acestea urmând a fi achitate direct de către primării.
„Am avut în implementare două proiecte, unul privind reabilitarea căminului cultural, iar altul privind modernizarea bazei sportive, însă, credeți-mă, ne-au costat enorm. Desigur, neavând personal specializat am apelat la firmă de consultanță. Pentru realizarea ambelor documentații am plătit suma de 10.000 de euro, plus avansul de 30%. La prima vedere suma nu ar părea mare, însă ținând cont de bugetul local, a fost un sacrificiu”.
Un al doilea factor care stă la baza acestei relații este reprezentat de resursele umane insuficiente ale acestor primării în domeniul redactării de proiecte cu finanțare europeană. Primăriile neavând capacitatea financiară de a asigura permanent salariile și pregătirea personalului pentru obținerea de fonduri europene, atunci se văd nevoite să apeleze la astfel de companii, cu toate că, pe termen lung, investițiile în perfecționarea personalului ar putea diminua dependența primăriilor de consultanță din partea acestor firme, și implicit al costurilor. Costurile pentru o astfel de consultanță, au dus la crearea anumitor tensiuni între primării și firmele respective. În afara întrebărilor chestionarului, au existat reprezentanți ai primăriilor care au menționat că erau pe punctul de a ajunge în fața instanței, ca urmare a incapacității financiare de a plăti prețul total al serviciilor prestate de companiile de consultanță.
Luând în calcul aspectele prezentate mai sus, există un risc destul de mare de a face proiecte elgibile, dar nefinanțate. Într-adevăr, s-a putut observa un fapt pozitiv, și anume numărul destul de mare al proiectelor depuse. Parteneriatele primăriilor cu firmele de consultanță, conform rezultatelor obținute, se bazează în primul rând pe lipsa personalului instruit în managementul de proiect din cadrul primăriilor, iar în al doilea rând pe dorința primarilor de a aduce o contribuție în dezvoltarea locală a comunelor. Însă, de cele mai multe ori, astfel de parteneriate devin tensionate ca urmare a incapacității de plată a primăriilor, acestea fiind des văzute ca rău platnici. Mai mult, firmele de consultanță au devenit și ele mai reticente în a acorda consultanță autortităților locale, îndreptându-se cu preponderență spre mediul privat.
Relația primăriilor cu autoritățile centrale și regionale
Relația interinstituțională dintre primării și autoritățile centrale și regionale în domeniul proiectelor cu finanțare europeană reprezintă un factor determinant pentru capacitatea acestor primării de a elabora proiecte eligibile în acest domeniu. După cum am putut vedea, de multe ori resursele umane și financiare ale unei localități nu sunt suficiente pentru a putea susține întocmirea de astfel de proiecte. Astfel, salvarea poate veni de la autoritățile de la nivel județean – precum consiliile județene, nivel regional – Autorități de Management, Agențiile pentru Dezvoltare Regională, și nivel național – ministerele de resort. Dintre cele trei aspecte prezentate, cercetarea de față analizează tipul de relație dintre primăriile chestionate. Această abordare privește strict percepția primăriilor asupra acestei relații interinstituționale, dacă aceasta există.
În ceea ce privește consultarea primăriilor de către Consiliul Județean pe probleme privind proiectele cu finanțare europeană, răspunsurile sunt diverse. La nivelul județului Vâlcea, 30% au răspuns că sunt consultați într-o mare măsură, 32,4% într-o mică măsură, iar b#%l!^+a?35,6% aproximativ.
Grafic 4 – Gradul de consultare al primăriilor de către Consiliul Județean
De asemenea, se poate remarca că numărul de proiecte depuse de primării pentru finanțări din fonduri structurale se află într-o relație directă cu gradul de consultare dintre primării și consiliile județene. Primăriile care au răspuns că sunt consultate într-o mare măsură de Consiliul Județean, sunt și cele care au depus și au implementat cele mai multe proiecte pe fonduri structurale.
În perioada 2012-2014, 54,6% din primăriile din județul Vâlcea, au desfășurat diverse programe în parteneriat sau asociere cu Consiliul Județean, acestea fiind consultate destul de des pe probleme legate de implementarea unor proiecte cu finanțare europeană, care să vină în sprijinul localităților respective. Consiliile Județene sunt printre puținele autorități județene care se implică activ în proiecte inițiate de primării.
Proiectele care au fost desfășurate în parteneriat cu Consiliul Județean, la care primăriile au fost consultate, vizează în principal infrastructura, alimentarea cu apă, cu gaze, gestionarea deșeurilor, reabilitarea, modernizarea sau construirea de diverse clădiri. Contribuția Consiliului Județean, în cele mai multe cazuri, este de natură financiară, susținând astfel cofinanțarea de care o parte din primării nu dispun, „oferă consultanță în elaborarea proiectelor sau în fazele de implementare și medierea pentru credite în vederea obținerii finanțării”.
Astfel, implicarea Consiliului Județean în realizarea proiectelor cu finanțare europeană a primăriilor, cu preponderență a celor din mediul rural, poate reprezenta un plus pentru creșterea capacității administrative de absorbție a fondurilor structurale a acestora. Această implicare poate viza două aspecte, unul de ordin financiar, și altul privind resursele umane. Însă, ajutorul venit doar din partea Consiliului Județean nu este suficient, ci trebuie să fie o implicare mai mare și a celor de la nivel regional, dar mai ales de la nivel național.
Factorul politic
Această secțiune a analizei se află în legătură cu relația primăriilor cu autoritățile județene, care poate fi influențată de apartenența politică a reprezentanților primăriilor. Chiar dacă la prima vedere ar putea părea greu de crezut, această afiliație politică, poate determina cuatumul sprijinului financiar alocat primăriei respective.
„Președintele Consiliului Județean este responsabil cu distribuirea fondurilor de reechilibrare către primăriile din județ, iar cota acestor fonduri sunt alocate în funcție de anumite criterii: 25% ținând cont de populație, suprafață, capacitatea financiară a comunei respective, iar 75% pentru a sprijini primăriile în procesul de cofinanțare. Însă acest ultim criteriu este unul subiectiv, care lasă loc interpretărilor de genul: acela a primit mai mulți bani pentru că este în partidul cutare”.
Ceea ce este interesant de observat este faptul că în cazul reprezentanților primăriilor care au răspuns că sunt consultați într-o mică măsură de autoritățile județene privind finanțarea europeană, au ținut să menționeze că factorul politic reprezintă un element cheie în stabilirea unei relații cu Consiliul Județean în acest domeniu. Mai mult, respondenții respectivi au ținut să precizeze acest lucru chiar dacă nu au fost întrebați expres cu privire la influența factorului politic asupra gradului de absorbție a fondurilor structurale. În județul Vâlcea, din 32,4% din această categorie, 28,7% au declarat că dacă faci parte din echipa politică de la nivelul Consiliului Județean, ai șanse mai mari să fi chemat la consultări și să fi ajutat în redactarea unor astfel de proiecte, dacă primăria respectivă nu dispune de resurse umane și financiare.
Astfel, culoarea politică a conducerii Consiliului Județean poate influeța gradul de accesare al fondurilor structurale din anumite localități, iar această influență poate fi una negativă dacă primăriile nu corespund cerinței de mai sus. Însă această apartenență politică, cum am observat din unele discuții purtate cu primarii, se poate extinde și la nivel regional sau național, mai exact în momentul depunerii proiectelor.
„Să spunem drept, multe dintre proiecte au în spate susținere politică. Dacă nu ai b#%l!^+a?susținere politică și pe cineva sus pus care să te susțină, normal că te gândești care sunt șansele tale ca proiectul tău să fie acceptat. De exemplu, am avut un proiect pentru realizarea sistemului de canalizare. Așezarea în listă a proiectelor se face în funcție de timpul în care reușești săi îl depui, și cu cât te afli mai sus pe listă, cu atât ai șanse mai mari de reușită. Noi l-am depus printre primii, adică am fost cu numărul 4, dar până la final am constat că eram la coadă. În anul următor, la următoarea sesiune de proiecte, proiectul nostru a fost aprobat”.
Implicarea indirectă a factorului politic, în absorbția fondurilor structurale de către primării, este reflectată prin o serie implicații factuale. Unele implicații se regăsesc la nivel județean, dintre acestea se numără ajutorul financiar redus sau inexistent primit de unele primării, iar dacă unele primării beneficiază de resurse umane din partea Consiliului Județean pentru redactarea proiectelor, altele nu se pot lăuda cu o astfel de susținere. Altele se întâlnesc, după cum au menționat câțiva respondeți, la nivel regional și național, în cadrul instituțiilor adiacente. În acest caz, cele mai multe nereguli au fost semnalate în momentul depunerii proiectelor, când un proiect depus primul, poate ajunge în situația de a fi pe utlimul loc ca număr de înregistrare a depunerii. Astfel, datorită fricțiunilor de ordin politic se pot ajunge la blocaje decizionale între autoritățile locale, județene și naționale asupra mijloacelor de gestionare a fondurilor structurale.
Informarea privind finanțarea europeană
Informarea privind finanțarea din fondurile structurale reprezintă un element de bază pentru potențialii beneficiari ai acestor granturi, atât în ceea ce privește elaborarea proiectelor, cât și în depunerea acestora. Perspectiva analizei acestui factor care influențează gradul de absorbție al fondurilor europene de către autoritățile locale, este una destul de reducționistă, referindu-mă doar la modul în care primăriile au acces la informație, și nu la cantitatea și calitatea acestor informații. Accesul la acest tip de informație l-am cercetat din două perspective. O perspectivă vizează sursele de informare unde primăriile au găsit informații utile legate de oportunitățile de finanțare europeană. Cea de-a doua perspectivă se referă la implicațiile autorităților centrale, regionale și județene cu privire la informarea primăriilor privind oportunitățile de finanțare.
În ceea ce privește sursele unde primăriile găsesc informații utile cu privire la finanțarea europeană, internetul este văzut ca principala sursă în acest sens, cu preponderență de către primăriile din mediul rural. Printre cele mai accesate site-uri se numără cel al Autorității de Management, urmat de site-urile Ministerelor de resort, și cel al Guvernului. Alte surse de informare, pe lângă internet, care au fost menționate des de către respondenți, se numără ședințe și întâlniri organizate de Consiliul Județean, seminarii și conferințe organizate de autoritățile centrale și locale, apelarea la diverse persoane cu experiență în proiecte cu finanțare europeană, firme de consultanță, mass media, și informații venite de la alte primării. Printre variantele de răspuns era trecută și informația de la seminarii organizate de ONG-uri sau alte instituții private, unde nicio primărie nu a bifat această sursă, lucru ce evidențiază implicarea redusă a unor astfel de organizații în creșterea gradului de absorbție al granturilor europene de către autoritățile locale. Un lucru pozitiv pe care l-am remarcat este faptul că un număr tot mai mare al primăriilor din mediul rural participă la seminarii și ședințe organizate de Consiliul Județean și de Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, fapt care până nu demult era atribuit mai mult primăriilor din zonele urbane.
Tabel – Numărul primăriilor și sursa de informare aleasă
*numărul primăriilor raportat la fiecare variantă în parte.
Un alt aspect analizat privește solicitarea de informații despre oportunitățile de b#%l!^+a?finanțare de către primării, în perioada 2012-2014. Marea majoritate a primăriilor din mediul rural au solicitat astfel de informații de la Consiliul Județean, prefectură și Agenția pentru Dezvoltare Regională, în timp ce primăriile din mediul urban, cer informații cu preponderență de la ministerele de resort, agențiile guvernamentale și de la Agenția pentru Dezvoltare Regională. Această diferență punctează implicarea redusă a autorităților centrale în managementul fondurilor structurale de la nivelul primăriilor din zona rurală, care de altfel reprezintă elementul cheie ce stă la baza gradului de absorbție a fondurilor din partea autorităților locale.
Gradul de informare poate fi asociat cu numărul de proiecte depuse de primării pentru obținerea de finanțare din fondurile structurale și cu experiența personalului. În județul Vâlcea, primăriile cu un nivel redus de informare privind accesarea de fonduri structurale, au un număr redus de proiecte depuse, personalul este unul insuficient și cu experiență redusă în depunerea de proiecte. Pe de altă parte, primăriile care au un nivel ridicat de informare au reușit să atragă bani mai mulți din finanțările aprobate, decât cele cu un nivel redus de informare.
De asemenea, există primării care au declarat că personalul adiacent care se ocupă de managementul fondurilor structurale, nu este informat în totalitate despre modul în care se elaborează un proiect, aceștia documentându-se prin intermediul ghidurilor aflate online. De multe ori, aceste ghiduri de finanțare conțin informații care sunt insuficiente pentru a elabora un proiect eligibil, iar frecvența cu care acestea sunt modificate nu poate să constituie decât un alt impediment în accesarea fondurilor.
Gradul de accesare al fondurilor structurale
Secțiunile prezentate anterior evidențiază faptul că gradul de accesare al fondurilor structurale de către primării este influențat de capacitatea resurselor umane și financiare ale acestora, relația interinstituțională dintre primării și autoritățile județene, factorul politic, gradul de informare și parteneriatele cu firmele de consultanță. Gradul de accesare al granturilor europene, tradus prin numărul de proiecte implementate, reprezintă un element important din ecuația calculării ratei de absorbție a acestor fonduri.
În ceea ce privește numărul proiectelor depuse de primării pe liniile de finanțare din fondurile structurale, am luat în calcul doar cele depuse între 2012 și decembrie 2014. La nivelul județului Vâlcea cele mai multe primării, 44, au depus între 2 și 3 proiecte cu finanțare din fonduri structurale, 10 primării au între 3 și 4 proiecte, 13 au depus mai mult de 4 proiecte, însă există și două cazuri în care reprezentanții primăriilor au declarat că nu au depus niciun un astfel de proiect.
Grafic 5 – Situația proiectelor depuse până la decembrie 2014
În ceea ce privește gradul de accesare al fondurilor structurale de către primării, mai exact valoarea atrasă prin programele operaționale, se observă o discrepanță între primăriile „bogate” și cele „sărace”. De exemplu, în județul Vâlcea, capacitatea financiară a primăriilor din orașe precum Râmnicu Vâlcea, Govora, Horezu, Drăgășani, Călimănești, este net superioară față de o mare parte a primăriilor din zonele rurale. Drept urmare, mai bine de jumătate din valoarea contractată prin proiecte de autorități locale la nivelul județului a fost obținută de aceste primării „bogate”. Se poate constata faptul că localitățile care au venituri mai mari la bugetul local, înregistrează rezultate mai bune în ceea ce privește accesarea de fonduri europene, și au totodată mai multe proiecte în faza de evaluare sau de pregătire, spre deosebire de localitățile cu venituri mici la buget.
Realizarea unui grad ridicat de accesare al fondurilor structurale, de către primăriile chestionate, reprezintă principalul obiectiv al acestora pentru următoarea perioadă. Părerea generală care opinează este aceea că dezvoltarea socio-economică a localității depinde de b#%l!^+a?numărul cât mai mare de proiecte implementate. Chiar dacă accesarea fondurilor depinde de alți factori, reprezentanții primăriilor au părut optimiști, și speră ca numărul proiectelor pe care o să îl implementeze în următoarea perioadă de programare 2014-2020 să crească substanțial.
În urma analizării rezultatelor chestionarelor și a discuțiilor purtate cu o parte dintre primari pe marginea acestora, se poate observa că încă mai există multe și serioase slăbiciuni a capacității administrative de absorbție a fondurilor structurale de la nivelul primăriilor. Această afirmație este una îngrijorătoare, dacă este să ținem cont că analiza prezentată mai sus a fost efectuată la șapte ani de la aderarea României la UE, când se presupunea că autoritățile locale ar fi trebuit să fi rezolvat orice lacună care să împiedice o mai bună absorbție a granturilor europene. Astfel, la nivelul primăriilor din județul Vâlcea, au fost identificate o serie de probleme cu care aceste autorități se confruntă în managementul fondurilor structurale, și anume: resurse umane și financiare insuficiente, problematica parteneriatelor primăriilor cu firmele de consultanță, relația nu tocmai consolidată cu autoritățile centrale, riscul factorului politic în acest domeniu.
Capitolul 4 – implicații
În cadrul acestui capitol, este realizată o analiză succintă a modelului economic al capacității administrative de absorbție, prezentat în Capitolul 2, pliat pe factorii identificați la nivelul primăriilor din județul Vâlcea. Acestei analize îi urmează o abordare comparativă între rapoartele Comisiei Europene, a Guvernului României și studiile de specialitate, nu prea numeroase, în domeniul capacității administrative de absorbție a autorităților locale și problemele identificate la nivelul primăriilor din județ privind acest aspect. Această abordare și-a propus să surprindă eventualele diferențe în ceea ce privește tipul de probleme identificate în aceste lucrări și cele rezultate în urma analizei rezultatelor chestionarelor.
implicații
Din analiza anterioară a rezultatelor chestionarelor, se poate observa faptul că resursele umane și financiare, accesul la informație, relația dintre primării cu companiile de consultanță și cu autoritățile județene, regionale și centrale influențează în mod direct gradul de accesare al fondurilor structurale. Ceea ce este important de menționat este faptul că acești factori nu acționează independent unul de altul, ci există o corelație între ei, iar luați ca un tot unitar aceștia reprezintă capacitatea administrativă de absorbție a primăriilor chestionate din județ.
În cadrul Capitolului 2 am menționat că abilitatea autorităților locale de a pregăti planuri, programe și proiecte eligibile este definită ca reprezentând capacitatea administrativă a acestora. Mai mult, capacitatea administrativă este compusă dintr-o parte a ofertei și una a cererii, unde prima este formată la rândul ei din structură administrativă, resurse umane, și procedurile și instrumentele necesare. În continuare, am să adaptez acest modelul economic al capacității administrative pe baza rezultatelor obținute de la chestionare, bazându-mă cu preponderență pe indicatorii explicați în cadrul analizei.
La nivelul ofertei a capacității administrative a acestor primării pot fi întâlnite o serie de probleme. O parte dintre acestea se află în cadrul secțiunii referitoare la resursele umane. În marea majoritate a cazurilor, mai ales a primăriilor din zonele rurale, personalul este insuficient în raport cu volumul de muncă și complexitatea proiectelor. Resursele financiare reduse în corelație cu personalul insuficient duc la imposibiliatea angajării de personal pentru managementul fondurilor structurale, și migrația celui deja instruit spre sectorul privat este iminentă. Pe lângă numărul redus al personalului, se adaugă și slaba pregătire a celor care încă lucrează în managementul fondurilor structurale în zonele rurale.
În ceea ce privește partea referitoare la instrumente și proceduri, informarea joacă un rol important în gradul de accesare al fondurilor. Însă și aici au fost semnalate lacune, precum legătura slabă între primării și autoritățile centrale, regionale și județene, deseori aceste legături de ordin informațional, și nu numai, fiind influențate și de factorul politic. Cu toate că metodele și ghidurile care să mărească eficiența structurii administrative locale în b#%l!^+a?implementarea proiectelor au fost adoptate încă din 2007, marea majoritate a reprezentanților primăriilor au semnalat o instabilitate legislativă în acest sens și informare deficitară și întârziată a lansării apelurilor pentru depunerea proiectelor.
La nivelul structurii adiministrative, care se ocupă cu gestionarea și implementarea fondurilor structurale, sunt întâlnite anumite deficiențe. Cu toate că la nivel regional au fost create încă din perioada pre-aderare Agenții pentru Dezvoltare Regională, cu scopul de a gestiona implementarea proiectelor, și de a sprijini inițiativele autorităților locale, acestea nu se implică în mod direct în acest proces, cu precădere în cazul primăriilor din zonele rurale. Nici ministerele de resort, conform răspunsurilor date de reprezentanții primăriilor, nu se implică în acordarea de informații sau ajutor privind resursele umane și financiare, lucru ce ar pentru crește eficiența și eficacitatea acestora în realizarea de proiecte eligibile. Doar Consiliul Județean este cel care are o implicație activă în acest sens. Această implicare este una de ordin financiar, asigurând cofinanțarea, și una privind resursele umane, mai ales în cazul proiectelor în parteneriat cu primăriile, unde personalul care se ocupă de proiect aparține Consiliului Județean. Desigur, și aceste cazuri nu sunt unele numeroase, deoarece acest ajutor financiar tinde să fie influențat de factorul politic, la fel ca în cazul procedurilor și intrumentelor.
De partea cererii a capacității administrative de absorbție a autorităților locale, reprezentată de capacitatea beneficiarilor de a genera proiecte, poate fi identificată, cu preponderență la primăriile din zonele rurale, o incapacitate de a realiza proiecte eligibile cu finanțare din fondurile structurale. Într-adevăr, scrierea unui astfel de proiect necesită anumite cunoștințe în domeniu, experiență și resurse financiare. Reticențele întâlnite la nivelul cererii este strâns legată de problemele menționate la nivelul ofertei, privind resurdele umane, instrumente și proceduri și structura administrativă.
Din cele menționate mai sus, putem afirma că problemele legate de capacitatea administrativă a primăriilor în ceea ce privește absorbția fondurilor structurale reflectă lipsa personalului pregătit din cadrul acestor primării, capacitate bugetară redusă a acestora în ceea ce privește asigurarea cofinanțării, informare deficitară, și relație nu tocmai consolidată între autoritățile naționale, regionale, județene și primării. Observațiile din această lucrare întăresc argumentul cu privire la faptul că primăriile cu o situație socio-economică stabilă, au și un grad de accesare al fondurilor structurale mai mare. Practic, capacitatea administrativă de absorbție a primăriilor joacă un rol crucial în stabilirea eficienței polticii de coeziune a UE și a programelor finanțate prin fonduri structurale, chiar dacă în cazul autorităților locale de la nivel național, în particular din cadrul celor două județe analizate, nu putem vorbi de eficiență în absorbția acestor fonduri, ca urmare a factorilor discutați mai sus.
Desigur, o parte dintre problemele identificate în cadrul studiului de caz, ce vizează capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale de către autoritățile publice de la nivel local, sunt prezente și în diferite rapoarte europene și naționale, dar și în puținele studii de specialitate pe acest domeniu.
În ceea ce privește raportul strategic al Comisiei Europene din 2012, privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013, menționează obstacolele de sistem întâlnite în România, în calea implementării proiectelor europene. Printre acestea este amintită experiența insuficientă tradusă prin „lipsa capacității administrative atât la nivelul autorităților de gestionare, cât și la cel al beneficiarilor și procesele de reorganizare internă a administraților publice”. Pe lângă acest aspect, mai este adusă în discuție distribuția neclară a sarcinilor la nivel național și problemele privind cofinanțarea proiectelor pe fondul crizei financiare. Acest raport al Comisiei Europene a fost întocmit în urma rapoartelor strategice naționale privind implementare fondurilor structurale și de coeziune. În România acest raport, prezintă, printre altele, principalele dificultăți cu care „s-au confruntat autoritățile implicate în managementul instrumentelor structurale și beneficiarii acestor fonduri”, desigur, în acest caz incluzând cele întâmpinate de autoritățile locale. Se poate remarca o greșeală încă din introducere, prin simpla folosire a expresiei „s-au confruntat” la trecut, deoarece, conform rezultatelor cercetării din cele două județe, aceste dificultăți stringente încă mai persistă la nivelul primăriilor din zonele rurale. Printre dificultățile menționate în acest raport sunt cele de ordin financiar, exprimate prin imposibilitate asigurării finațării și cofinanțării proiectelor europene de către autorități. Una dintre probleme considerate majore cu care se confruntă întregul sistem administrativ o reprezintă „inexistența unui personal specializat suficient și cu experiență, mai ales la nivelul autorităților din orașele mici și mijlocii”. Și slaba motivare financiară a personalului din administrație ce conduce la o fluctuație de personal, crează dezechilibre în procesul de realizare și implementare a proiectelor.
Problemele cu care se confruntă autoritățile locale și care au fost identificate în cadrul b#%l!^+a?rapoartelor de mai sus sunt unele generale, amintite destul de des și în declarațiile oficialilor. Doar studiile de specialitate, de altfel puține la număr, aduc în discuție și alte dificultăți întâmpinate de autoritățile locale în managementul fondurilor structurale. Aceste studii, amintite și Capitolul 2, sunt în număr de două. Unul este realizat de Institutul European din România, cu un an înainte de aderarea României la UE, privind o evaluare ex-ante a capacității administrative și financiară de absorbție a autorităților locale. Această lucrare aduce în discuție eventualele probleme pe care România le-ar fi putut întâmpina la nivelul autorităților locale în ceea ce privește capacitatea acestora de absorbție. Acest lucru ar fi trebuit să reprezinte un semnal de alarmă, dar dacă este să luăm în calcul analiza rezultatelor din cele două județe, ajugem la concluzia că nu au fost luate măsurile corecte și necesare pentru a ajuta autoritățile locale în elaorarea unor proiecte europene eligibile. Printre problemele care sunt întrevăzute în acest studiu, se numără resursele umane deficitare, slab motivate financiar, și fără experiență în domeniu și incapacitatea asigurării cofinanțării de către autoritățile locale, aspecte întâlnite și în raportul Comisiei Europene și în raportul național. Pe lângă acestea, informarea și transparența, considerate tare mai vechi ale administrației publice, sunt deosebit de importante, iar întâmpinarea unor dificutăți la acest nivel afectează întreg procesul de gestiune al intrumentelor structurale. Cel de-al doilea studiu, intitulat „Autoritățile locale față în față cu fondurile europene”, realizat de Fundația Soros, a avut în vedere identificarea factorilor care ar putea influența capacitatea de absorbție a autorităților locale. Printre problemele menționate în acest studiu, se numără, ca și până acum, personalul insuficient și nepregătit din administrație, capacitatea bugetară redusă a acestora, informarea deficitară a beneficiarilor, experiența în parteneriate cu alte instituții.
Însă, niciunul dintre studiile și rapoartele amintite nu au în structura lor analizarea unor factori, pe care i-am identificat în urma centralizării răspunsurilor din chestionare, și care influențează direct depunerea de proiecte pentru obținerea de finanțări din fonduri structurale. Acești factori sunt parteneriatele cu firmele de consultanță și factorul politic. Identificarea tuturor factorilor, și implicit a problemelor, care determină o absorbție scăzută a fondurilor structurale din partea primăriilor, cu preponderență cele din mediul rural, pot ajuta la găsirea unor soluții care să fie luate la nivel local sau regional, care sunt mult mai ușor de implementat decât cele de la nivel central.
Concluzii
Eligibilitatea României de a folosi fonduri structurale poate sugera faptul că noi oportunități au apărut în ceea ce privește realizarea unui parteneriat între autoritățile locale și regionale și Comisia Europeană, bazată pe o guvernare pe mai multe nivele. Astfel, fondurile structurale au devenit, între timp, un nou domeniu de compentență generală asupra căruia mai toată lumea simte nevoia să se pronunțe. Mai toate discursurile cu privire la administrația publică locală sau centrală, despre mediul rural, și mai nou despre criza economică fac referire la aceste fonduri. Subiect de dispută politică, fondurile structurale încep să fie „percepute ca un soi de deus ex machina, o primisiune, un mecanism cu putere salvatoare, cu impact miraculos asupra creșterii economice și a dezvoltării”. b#%l!^+a?
Drept urmare, structura administrativă dintr-o țară membră a Uniunii Europene reprezintă unul dintre cele mai importante criterii ce trebuiesc luate în considerare când avem de a face cu managementul fondurilor structurale. Toate procedurile referitoare la managementul și implementarea unor astfel de fonduri sunt unele lungi, cu un grad de dificultate ridicat și care necesită resurse umane bine pregătite. Ținând cont de aceste aspecte generale, scopul lucrării de față era să demonstreze dacă capacitatea administrativă a autorităților locale poate influența absorbția fondurilor structurale. În acest sens, pentru a putea răspunde la întrebarea de cercetare și de a verifica validitatea ipotezei generale, și a ipotezelor de lucru, au fost luați în considerare un număr de șapte indicatori, care s-au dovedit a fi în strânsă legătură cu capacitatea de absorbție a autorităților locale. Acești indicatori sunt următorii: existența/inexistența resurselor financiare și umane care să susțină proiecte cu finanțare europeană, parteneriate ale primăriilor cu companii de consultanță, relația cu autoritățile centrale și regionale pe acest domeniu, influența factorului politic asupra capacității administrative de absorbție a primăriilor, informare privind finanțarea europeană, și nu în ultimul rând, experiența primăriilor în accesarea fondurilor structurale. Datorită ariei de cercetare destul de vaste în acest domeniu, lucrarea s-a restrâns la analiza acestor indicatori din perspectiva primăriilor din județul Vâlcea.
Acest studiu s-a bazat pe un chestionar, al cărui scop era identificarea principalelor probleme în managementul fondurilor structurale al primăriilor, ținând cont de indicatorii enunțați mai sus. În sprijinul acestui studiu, și mai ales pentru a spori validitatea răspunsurilor date în chestionar, am apelat și la o serie de interviuri semistructurate și observații participative. Rezultatele acestei cercetări indică faptul că încă există probleme la nivelul capacității administrative de absorbție printre autoritățile locale din România. Chiar dacă aria de investigarea a studiului în cauză este una restrânsă, comparativ cu numărul primăriilor de la nivel național, aceste lacune ale sistemului administrativ privind managementul fondurilor structurale tind să se generalizeze.
Dacă primele două capitole s-au axat exclusiv pe definirea teoriilor și conceptelor, ultimele două sunt cele care vin în sprijinul găsirii unui răspuns întrebării de cercetare. Primul capitol evidențiază, în urma unei analize a teoriilor referitoare la fondurile structurale în general și a situației actuale a implementării fondurilor structurale în România, că după patru ani de la aderarea la UE, și de când beneficiază de instrumente structurale, mai există probleme identificate la nivelul sistemului de implementare. Printre aceste probleme se numără și ”capacitatea relativ limitată a autorităților publice, locale și centrale, în ceea ce privește identificarea, prioritizarea și pregătirea proiectelor”; durata relativ mare de evaluare și selecție a proiectelor; bariere legislative, precum legislația bugetară, care are o serie de prevederi ce restricționează implementarea rapidă a proiectelor din fonduri structurale; cu toate că sistemul instituțional creat pentru gestionarea instrumentelor structurale este unul consolidat la ora actuală, încă mai există deficiențe, ca de exemplu resurse umane insuficiente, și slab remunerate. Se pare că s-a acordat o atenție mai mare pe structuri și proceduri, decât pe crearea unor mecanisme care să soluționeze lacunele întâlnite în sistemul de implementare.
Al doilea capitol a restrâns aria de analiză la capacitatea administrativă de absorbție a autorităților locale. Din literatura de specialitate în domeniu se ajunge la o conluzie generală precum, buna funcționare și performanța fondurilor structurale, precum administrarea eficientă și efectivă a acestora de către administrațiile centrale și locale, reprezintă o variabilă importantă care influențează capacitatea de absorbție. Mai mult, analizând ratele de absorbție înregistrate în țările din Europa Centrală și de Est, putem afirma faptul că acestea au întâmpinat dificultăți în absorbția fondurilor în primii ani după aderare, ca urmare a lipsei unei strategii pe termen lung a autorităților, a resurselor insuficiente de co-finanțare, a capacității scăzute de gestionare a acestor fonduri din partea administrațiilor locale și centrale, a lipsei unei cooperări inter-instituționale și a existenței unei ablități limitate a resurselor umane. Astfel, se poate vorbi de capacități administrative deficitare, moștenire a procesului de tranziție și a reformelor administrative neterminate. În cazul României, putem afirma că problemele legate de capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale cu care se confruntă România în prezent, reflectă absența unor politici naționale eficiente în domeniu, lipsă de experiență și capacitate scăzută de implementare a fondurilor din partea autorităților locale, și o informare deficitară între autoritățile locale și cele regionale și naționale.
În capitolul trei este realizată analiza rezultatelor obținute, după o descriere socio-economică și a experienței în implementarea fondurilor structurale de către autorități, la nivelul celor două județe. În continuare am să prezint constatările la fiecare indicator în parte. În ceea ce privește resursele umane și financiare, acestea sunt un element de bază în consolidarea capacității instituționale a primăriilor cu privire la managementul fondurilor b#%l!^+a?structurale. Două aspecte problematice au fost identificate în cadrul acestei secțiuni. Pe de o parte, marea majoritate a primăriilor din județul Vâlcea se confruntă cu lipsa unui personal calificat care să se ocupe de redactarea, implementarea și gestionarea unor proiecte eligibile. Pe de altă parte, capacitatea bugetară redusă a primăriilor generează incapacitate financiară de a susține din acest punct de vederea realizarea unor astfel de proiecte, dar mai ales cofinanțarea lor.
Nici parteneriatele primăriilor cu firmele de consultanță nu sunt lipsite de impedimente. Aceste parteneriate au la bază lipsa personalului instruit în managementul de proiect din cadrul primăriilor și dorința primarilor de a aduce o contribuție în dezvoltarea locală a comunelor sau orașelor. Însă, de cele mai multe ori, astfel de parteneriate tind să devină tensionate ca urmare a prețurilor mari pe care acestea le cer pentru realizarea unui proiect, urmată inevitabil de incapacitatea de plată a primăriilor privind prețul total al serviciilor prestate de aceste companii.
Următorul indicator vizează relația primăriilor cu autoritățile centrale și regionale, un factor determinant pentru întărirea capacității administrative a primăriilor în domeniul fondurilor structurale. Însă, cercetarea de față și-a canalizat atenția asupra relației dintre aceste primării și cele două Consilii Județene. Drept urmare, implicarea Consiliilor Județene în realizarea proiectelor cu finanțare europeană a primăriilor, cu preponderență a celor din mediul rural, poate reprezenta un plus pentru creșterea capacității administrative de absorbție a fondurilor structurale a acestora. Această implicare poate viza două aspecte, unul de ordin financiar, și altul privind resursele umane.
Factorul politic nu a fost introdus inițial în studiul de caz, însă în urma discuțiilor avute cu o parte din primarii comunelor celor două județe și a rezultatelor chetionarelor din teritoriu, am observat că influența politicului era menționată fără să fie adusă în discuție într-o primă instanță. Implicarea indirectă a factorului politic, în absorbția fondurilor structurale de către primării, este reflectată prin o serie implicații factuale. Unele implicații se regăsesc la nivel județean, dintre acestea se numără ajutorul financiar redus sau inexistent primit de unele primării din partea Consiliului Județean. Alte probleme de acest gen se întâlnesc și la nivel regional sau național, în cadrul instituțiilor care se ocupă de gestionarea fondurilor structurale. Tocmai datorită fricțiunilor de ordin politic se pot ajunge la blocaje decizionale între autoritățile locale, județene și naționale asupra mijloacelor de gestionare și implementare a fondurilor structurale.
Perspectiva analizei următorului indicator, informarea primăriilor, este una destul de reducționistă, referirile fiind făcute doar la modul în care primăriile au acces la informație, și nu la cantitatea și calitatea acestora. Gradul de informare poate fi asociat cu numărul de proiecte depuse de primării pentru obținerea de finanțare din fondurile structurale și cu experiența personalului. Chiar dacă toate primăriile au declarat că nu au dus lipsă de surse de informare, totuși au semnalat existența unor probleme. Printre acestea se numără inexactitatea unor astfel de surse, de multe ori ghidurile de finanțare conțin informații care sunt insuficiente pentru a elabora un proiect eligibil, iar frecvența cu care acestea sunt modificate nu poate să constituie decât un alt impediment în accesarea fondurilor.
Gradul de accesare al granturilor europene, tradus prin numărul de proiecte implementate, reprezintă un element important din ecuația calculării ratei de absorbție a acestor fonduri. Indicatorii prezentați mai sus influențează numărul proiectelor accesate de primării. Realizarea unui grad ridicat de accesare al granturilor europene, reprezintă principalul obiectiv al primăriilor pentru perioada imediat următoare, reprezentanții primăriilor parând optimiști, și sperând ca numărul proiectelor pe care o să îl implementeze în perioada 2014-2020 să crească substanțial.
Capitolul patru a fost destinat implicațiilor și potențialelor soluții din perspective respondenților. În secțiunea cu observații am adaptat modelul economic al capacității administrative, expus în Capitolul 2, pe baza rezultatelor obținute de la chestionare, bazându-mă cu preponderență pe indicatorii explicați în cadrul analizei. Desigur, o parte dintre problemele identificate în cadrul studiului de caz, ce vizează capacitatea administrativă de absorbție a fondurilor structurale de către autoritățile publice de la nivel local, sunt prezente și în diferite rapoarte europene și naționale, dar și în puținele studii de specialitate pe acest domeniu. Drept urmare, am realizat o abordare comparativă între acestea și rezultatele studiului empiric, descoprind faptul că indicatorii referitori la factorul politic și partenriatele cu firmele de consultanță nu au fost amintiți în niciunul dintre acestea.
Pornind de la problematica discutată, și dintr-o perspectivă strict personală, îmbunătățirea procesului de gestionare a fondurilor structurale poate fi realizată prin punerea în aplicare a unor potențiale soluții și recomandări. Mare majoritate a acestora sunt complementare cu cele enunțate de respondenți. Printre acestea amintesc: pregătirea personalului implicat în managementul fondurilor structurale și motivarea financiară corespunzătoare a acestuia; îmbunătățirea și simplificarea procedurilor de realizare a unui proiect european; campanii de informare în rândul primăriilor din zonele rurale; crearea unei direcții la nivelul Consiliul Județean care să ofere personal specializat în redactarea proiectelor acelor primării care nu dispun de această resursă; crearea, de către autoritățile b#%l!^+a?centrale, a unui fond care să asigure o parte a cofinanțării primăriilor cu capacitate bugetară redusă; încercarea depolitizării întregului proces și mecanism de atragere al fondurilor structurale
Rezultatele studiului relevă validitatea ipotezei generale, cum că autoritățile locale care au o capacitate administrativă consolidată accesează un număr mai mare de fonduri structurale. Desigur, și cele trei ipoteze de lucru au fost testate. Indicatorul referitor la informarea primăriilor a validat pe prima dintre ele, și anume autoritățile locale care sunt bine informate accesează mai multe fonduri structurale. Alți doi indicatori reprezentați de resursele umane și financiare au demostrat pe următoarele două, faptul că autoritățile locale cu personal insuficient și nepregătit accesează puține fonduri și autoritățile locale cu capacitate scăzută de cofinanțare accesează puține fonduri. Considerațiile din cadrul celorlalți trei indicatori, factorul politic, partenriate ale primăriilor cu firme de consultanță și relația acestora cu autoritățile județene, pot genera trei ipoteze pentru viitoare cercetări. Acestea sunt: primăriile de aceeași apartenență politică cu autoritățile județene accesează un număr mare de fonduri structurale; relația primăriilor cu Consiliul Județean determină un grad ridicat de accesare a fondurilor structurale; primăriile care sunt într-o relație de partenriat cu firme de consultanță accesează fonduri structurale.
Descoperirile ar putea reprezenta un punct de plecare pentru o cercetare mai amănunțită pe această temă. O direcție posibilă de investigare ar fi analizarea a câte cel puțin două primării din fiecare regiune de dezvoltare, și a se vedea dacă validitatea ipotezelor testată în cazul primăriilor din cele două județe, poate fi aplicată la nivel național. Relevanța acestei abordări rezidă din faptul că ar putea veni cu un model replicabil de indetificare a principalilor factori care generează un grad scăzut de absorbție a fondurilor structurale la nivel național.
Bibliografie
Surse primare
Legislație română și alte documente:
Hotărarea de Guvern No. 497/2004 din 1.04.2004 privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale, Monitorul Oficial, No. 346/ 20 Aprilie, 2004.
Hotărârea de Guvern no. 973/2002 privind atestarea domeniului public al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Gorj, Monitorul Oficial, nr. 668 din 9 septembrie 2002.
Legea No. 151/1998 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regional in Romania, Monitorul Oficial, No. 265/16 iulie 1998.
Legea No. 315/2004 din 28.06.2004 privind dezvoltarea regional în România, Monitorul b#%l!^+a?Oficial, Prima Parte, No. 577/29 iunie 2004.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Planul Național de Dezvoltare, Guvernul României, Decembrie, 2005.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013, Guvernul României, Aprilie 2006.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Raportul Strategic Național 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, Guvernul României, Ianuarie 2010.
Document de Poziție al României, Capitolul 21 – Politica regională și coordonarea Instrumentelor Structurale.
Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, Studiu privind implementarea Programului Operațional Regional 2007-2013 în regiunea Sud-Vest Oltenia, martie 2011.
Consiliul pentru Dezvoltare Regională, Strategia de Dezvoltare Regională 2007-2013, Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.
Strategia de Dezvoltare economico-socială a Județului Vâlcea, 2009-2013, accesibil la http://www.cjvalcea.ro/dezv.htm..
Strategia de Dezvoltare Socio-Economică a Județului Gorj 2007-2013, Consiliul Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Activitati/Planuri,-Proiecte,-Strategii.aspx.
Ghidul Solicitantului – Condiții Generale, 2009, accesibil la http://centre.ubbcluj.ro/fondurieuropene/oportunitati/files/GSConditiiGenerale85_98.pdf.
Legislație europeană și alte documente:
Treaty establishing European Economic Community, Consolidated version 1992, Title XVII, Article 158, Official Journal C 224 of 31 August 1992.
Tratatul Comunității Economice Europene, Versiunea 1957, Capitolul 2, Articolul 123, Official Journal.
Council Regulation (EC) No. 1260/1999 of 21 June 1999 laying down general provisions on the Structural funds Official Journal, L 161, 26.06.1999.
Council regulation (EC), No. 1258/1999, of 17th May 1999 on the financing of the common agricultural policy, Official Journal L 160/103, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) No. 1263/1999 of 21st June 1999 on the Financial Instrument for Fisheries Guidance, Official Journal L 161/54, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) no. 1083/2006 of 11 July 2006 laying down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund, Official Journal L. 210, 31.07.2006.
Council Regulation (EC) No. 1267/1999, of 21st June 1999 establishing an Instrument for Structural Policies for Pre-accession, Official Journal L 161/73, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) No. 1268/1999 of 21st June 1999, on Community support for pre-accession measures for agriculture and rural development in the applicant countries of Central and Eastern Europe in the pre-accession period, Official Journal L 161 of 26th June 1999.
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene, No. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune.
EUROPEAN COMMISSION, „Agenda 2000 – For a stronger and Wider Europe”, Vol.1, DOC/97/6, Brussels, 1997.
COMISIA EUROPEANĂ, ”A study of the efficiency of the implementation methods for structural funds”, Final Report, ÖIR în asociație cu LRDP și IDOM, DG Regional Policy, Decembrie 2003, Viena.
The Council of the European Communities following the meeting of the European Council of 11 and 12 February in Brussels, Consolidated conclusions of the European Council, SN 461/88, accesibil la http://www.europarl.europa.eu/summits/brussels4/default_en.htm.
Council of the European Union, „Financial perspective 2007-2013”, , Brussels, December 2005, accesibil la http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/misc/87677.pdf.
Statistici
Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică Dolj, Comunicat de Presă, No. 16/24.02.2009, Forțade muncă in Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Ocupare și șomaj.
Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al județului Vâlcea, Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică Vâlcea, 2010, pp. 51-57.
Transparency International Romania, Raport de Monitorizare a gestiunii fondurilor structurale în România, realizat în cadrul programului pilot – Crearea unei rețele naționale de ONG-uri cu scopul monitorizării integrității utilizării fondurilor structurale în România, Transparency International Romania, Ianuarie 2007- August b#%l!^+a?2008.
Ministerul Finanțelor Publice, „Asistența tehnică pentru implementarea instrumentelor structurale în România”, Direcția Asistență Tehnică, Ministerul Finanțelor Publice, No.3, martie, 2010.
„EU Funds in Central and Eastern Europe: Progress Report 2007-2008”, accesibil la http://kpmghu.lcc.ch/dbfetch/52616e646f6d495656740b5c7f7acc1767ceb3b9469416fe58646a265873aea9/eu_funds_implementation_in_the_cee_countries_2009.pdf.
Numărul total de șomeri înregistrați și rata șomajului pe țară și pe județe la data de 31.12.2009, accesibil pe http://www.anofm.ro/1764_numarul-total-de-someri-inregistrati-si-rata-somajului-pe-tara-si-pe-judete-la-data-de-31-12-20.
Rata șomajului, Direcția Județeană de Statistică Gorj, accesibil la http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=481.
Literatură
ALISTAR, Victor (coord.), Ghid de integritate în execuți contractelor derulate cu fonduri europene, Transparency International, decembrie 2007-septembrie 2008.
ALLEN, David, ”Coeziunea și fondurile structurale. Presiuni multiple în direcția reformei”, în Helen WALLACE , William WALLACE, Procesul politic în Uniunea Europeană, Ediția a-IV-a, Editura Arc, 2004.
ARCHER, Clive, The European Union: structure and process, Third Edition, Biddles Ltd, London, 2000.
ARNSWALD, Sven, ”Eu Enlargement and the Baltic States: The incremental making of new members”, Institutul de Politici Europene, Helsinki, 2000.
BAILEY, David, DE PROPRIS Lisa, ”The 1988 reform of the European Strctural funds: entitlement or empowerment?”, Journal of European Public Policy, Iunie, 2002, pp. 408-428.
BACHTLER, John, TUROK , Ivan (editors), The Coherence of EU Regional Policy: Contrasting Perspectives on the Structural Funds, Routledge, London, 1999.
BÂRGOIANU, Alina, Fondurile Europene: strategii de promovare și utilizare, Tritonic, București, 2009.
BOECKHOUT, Sjaak et al., Key Indicators for Candidate countries to Effectively Manage the Structural Funds, Principal Report, NEI Regional and Urban Development for the EC DG REGIO/DG ENLARGEMENT, Rotterdam, 2002.
BONCEA, Amelia Georgiana et. al., „Rolul administrației publice locale în corelarea strategiilor regionale și stimularea parteneriatelor de dezvoltare economică socială în județul Gorj”, Revista Transilvană de Științe Administrative, no. 1/2010.
BOUROȘU, Alina, ”Fondurile structurale. Probleme, soluții și perspective pentru România”, în Mirela CERKEZ, Evaluarea programelor și politicilor publice – Teorii, metode și practici, Editura Polirom, Iași, 2009.
BRYMAN, Alan, Social Research Methods, Oxford University Press, Oxford, 2001.
BULLMANN, Udo, ”The politics of the third level”, în Charlie JEFFERY, The regional dimension of the European Union: towards a third level in Europe?, Portland Cass, Londra, 2001.
CACE, Corina, CACE, Sorin, NICOLĂESCU, Victor, ”Management of the Structural Funds within the context of the global economic crisis”, Review of International Comparative Management, Vol.11, Issue 1, Martie 2010.
DĂRĂȘTEANU, Cătălin et al., Accesul autorităților locale la fondurile europene, Fundația Soros România, București 2009.
DRĂGAN, Gabriela, „Tendințe și evoluții la nivelul politicii de coeziune a UE”, accesibil la http://www.ier.ro/documente/opinii/Politica_coeziune.pdf.
EVANS, Andrew, The EU Structural Funds, Oxford University Press, New York, 1999.
GEORGESCU, George, “Determinants of increasing EU Funds absorption capacity in Romania”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, 2008, vol. 2, No. 10.
HORVAT, Andrej, ”Why does nobody Care About the Absorption? Some Aspects Regarding Administrative Absorption Capacity for the EU Structural Funds in the Czech Republic, Hungary, Slovakia and Slovenia before Accession”, WIFO Working Papers, No. 258, August, 2005.
HOOGHE, Liesbet , „Introduction: Reconciling EU-Wide Policy and National Diversity”, în Liesbet HOOGHE și Gary MARKS, Cohesion Policy and European Integration: Building Multi-level Governance, Oxford University Press, Oxford, 1996.
LEONARDI, Robert, Cohesion Policy in the European Union: The building of Europe, Palgrave Macmillan, New York, 2005.
KALMAN, Judit, “Possible Structural Funds Absorption Problems – The Political Economy View with Application to the Hungarian Regional Development Institutions and Financial System”, Regionalization for Development and Accession to the European Union – A Comparative Perspective. Ed. Gerard Marcou. Budapest, Open Society b#%l!^+a?Institute/ Local Government and Public Service Reform Initiative, 2002, pp. 29-64.
Isărescu, Mugur, „Atragerea fondurilor europene în România și perspectiva economico-financiară în 2008”, Banca Națională a României, București, 14 martie 2008, accesibil la www.bnr.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si%20interviuri/R20080321Guv.pdf.
MCGIFFEN, Steven, Uniunea Europeană – Ghid critic, ediție nouă și actualizată, Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2007.
MOROVAN, Ioana, „Suntem în grafic? 2010: primul bilanț – Utilizarea fondurilor structurale”, Centrul Român de Politici Europene, Policy Memo No.7, Februarie 2010.
MRAK, Mojmir et al., ”Key challenges of Slovenia in implementing EU cohesion policy in the new financial perspective”, în Janez PRAŠNIKAR, Competitiveness, social responsability and economic growth, Nova Science Publishers, New York, 2006.
NAGEL, Stuart, Public Policy: Goals, Means and Methods, University Press of America, New York, 1990.
OPRESCU, Gheorghe (coord.), Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România, Studii de impact III, Institutul European din România , Studiul no. 1, 2005.
PANARA, Carlo, DE BECKER, Alexander (editors), The role of the regions in the European Governance, Springer, London, 2011.
PENALVER, Mari-Carmen, “The impact of Structural Funds Policy on European Region’s growth. A theoretical and empirical approach”, The European Journal of Comparative Economics, Vol. 4, No. 2, pp. 179-208.
PYLAK, Cornelius,”Intelligent Regional Management = Intelligent Absorption of EU funds”, Romanian Journal of Regional Science, vol.1, No.1, 2007.
RUMFORD, Chris, The European Union: a political sociology, Editura Blackwell, Oxford, 2002.
SAPIR, André et.al., An Agenda for a growing Europe: making the EU economic system deliver, Report of an Independent High-Level Study Group established on the initiative of the President of the European Commission, iulie 2003, accesibil la http://www.euractiv.com/ndbtext/innovation/sapirreport.pdf.
SHINKMAN, Matthew, ”Plugging in: EU Funds and Technology in the New Member States”, A Report from the Economist Intelligence Unit, Economist Intelligence Unit, London, April 2007, accesibil la http://graphics.eiu.com/files/ad_pdfs/eiu_EU_Ict_Funding_wp.pdf.
STĂNCULESCU, Manuela et.al., Cerințe specifice ale gestionării instrumentelor structurale și implicațiile pentru România, Studiul No. 6, Insititutul European din România, București, 2004.
STOCZKIEWICZ, Magda, Sustainable Theory – Unsustainable Practice? Billions for Sustainability?, Third Briefing, CEE Bankwatch Network, 2002.
SUMPIKOVA, Marketa, PAVEL, Jan, KLAZAR, Stanislav, ”EU Funds: Absorption Capacity and Effectiveness of their use, with focus on regional level in the Czech Republic”, Paper based on an original reserch for Grant Agency of the Czech Republic, project No. 402/03/1221, 2006.
TOMESCU, Cristina, STĂNESCU, Iulian, „The absoprtion capacity of European Union funds for social inclusion. An analysis into the PHARE 2004-2005 grants beneficiaries”, Revista de cercetare și intervenție socială, vol.25, 2009, pp.7-29.
WOSTNER, Peter,”The micro-efficiency of EU Cohesion Policy”, European Policies Research Centre, No. 64, Iunie 2008.
ZAMAN, Gheorghe, GEORGESCU, George,”Structural Fund Absorption: A new challenge for Romania?”, Romanian Journal of Economic Forecasting, No. 1, 2009, pp. 136-154.
Surse internet
„240 de șomeri, beneficiari ai unui proiect european de consiliere profesională”, Curierul de Râmnic, Anul IV, 4 aprilie 2011, accesibil la http://www.ramnic.ro/articole/240-de-someri-beneficiari-ai-unui-proiect-european-de-consiliere-profesionala-35501/2011-04-04.
„266 de contracte de finanțare semnate în luna martie”, aprilie 2009, accesibil la www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?t=Stiri&eID=4380.
Alocarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, accesibil la http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/romania_eu/funds_romania/index_ro.htm.
Asistența UE, accesibil la http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=202.
Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, accesibil la http://www.fonduricomunitare.ro/autoritati.html.
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, accesibil la http://portalmfp.mfinante.ro/wps/portal/!ut/p/.cmd/cs/.ce/7_0_A/.s/7_0_H2T/_s.7_0_A/7_0_H2T;jsessionid=0000niajOYOeW0aMk0pOPwNd_g0:v9jbjpn1.
Comitetul de Monitorizare al Programului Operațional Regional, accesibil la b#%l!^+a?http://www.inforegio.ro/index.php?page=INSTITUTIONS_MC. b#%l!^+a?
Consiliul pentru Dezvoltare Regională, accesibil la http://www.adroltenia.ro/newro/pagina.php?cod=23.
Delegația Comisiei Europene în România, ”Ce cred românii despre fondurile Uniunii Europene și care este percepția lor despre Delegația Comisiei Europene în România”, București, 2004, accesibil la http://www.euractiv.ro/www/storage/analize/95.pdf.
„EU funding opportunities in Brief”, EU Center, 2004, accesibil la http://www.wecf.eu/cms/download/2004-2005/EU_funding_in_brief.pdf.
Euro 38 Billion allocated to Member states within Cohesion policy framework in 2008, accesibil la http://www.neurope.eu/articles/92275.php.
„Evoluție lentă a absorbției fondurilor europene în România: puțin peste 8% până la finalul lunii martie”, aprilie 2010, accesibil la http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=6788&t=Stiri.
Financial Assistance, accesibil la http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/financial-assistance/index_en.htm.
„Fondurile PHARE, accesibil la http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_21114/Fondurile-PHARE-cheltuite-in-proportie-de-90-/-38-5-milioane-euro-au-fost-ceruti-inapoi-beneficiarilor.html.
Portofoliul de proiecte al Consiliului Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Activitati/Planuri,-Proiecte,-Strategii.aspx.
Programe Operaționale, accesibil la http://www.fonduri-ue.ro/programe-operationale-190.
Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al Consiliului Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Aparat%20specialitate/Regulamente/ROF%2008.2010.pdf.
Structura administrativă a Consiliului Județean Vâlcea, accesibil la http://www.cjvalcea.ro/prez/index.html.
„Zone defavorizate”, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, accesibil la http://www.adroltenia.ro/index.php?id=137&sid=79.
Anexe
Tabel – Regiunile de Dezvoltare din România
Sursă: Legea No. 315/2004 din 28.06.2004 privind dezvoltarea regional în România, Monitorul Oficial, Prima Parte, No. 577/29 iunie 2004.
Figura A – Reprezentare grafică a principalilor indicatori care influențează performanța accesării fondurilor structurale
Figura – Capacitatea administrativă de absorbție la nivelul primăriilor
Tabel – Problemele privind capacitatea administrativă de absorbție b#%l!^+a?comparate în studiile de ma jos
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Bibliografie
Surse primare
Legislație română și alte documente:
Hotărarea de Guvern No. 497/2004 din 1.04.2004 privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale, Monitorul Oficial, No. 346/ 20 Aprilie, 2004.
Hotărârea de Guvern no. 973/2002 privind atestarea domeniului public al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Gorj, Monitorul Oficial, nr. 668 din 9 septembrie 2002.
Legea No. 151/1998 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regional in Romania, Monitorul Oficial, No. 265/16 iulie 1998.
Legea No. 315/2004 din 28.06.2004 privind dezvoltarea regional în România, Monitorul b#%l!^+a?Oficial, Prima Parte, No. 577/29 iunie 2004.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Planul Național de Dezvoltare, Guvernul României, Decembrie, 2005.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013, Guvernul României, Aprilie 2006.
GUVERNUL ROMÂNIEI, Raportul Strategic Național 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, Guvernul României, Ianuarie 2010.
Document de Poziție al României, Capitolul 21 – Politica regională și coordonarea Instrumentelor Structurale.
Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, Studiu privind implementarea Programului Operațional Regional 2007-2013 în regiunea Sud-Vest Oltenia, martie 2011.
Consiliul pentru Dezvoltare Regională, Strategia de Dezvoltare Regională 2007-2013, Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia.
Strategia de Dezvoltare economico-socială a Județului Vâlcea, 2009-2013, accesibil la http://www.cjvalcea.ro/dezv.htm..
Strategia de Dezvoltare Socio-Economică a Județului Gorj 2007-2013, Consiliul Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Activitati/Planuri,-Proiecte,-Strategii.aspx.
Ghidul Solicitantului – Condiții Generale, 2009, accesibil la http://centre.ubbcluj.ro/fondurieuropene/oportunitati/files/GSConditiiGenerale85_98.pdf.
Legislație europeană și alte documente:
Treaty establishing European Economic Community, Consolidated version 1992, Title XVII, Article 158, Official Journal C 224 of 31 August 1992.
Tratatul Comunității Economice Europene, Versiunea 1957, Capitolul 2, Articolul 123, Official Journal.
Council Regulation (EC) No. 1260/1999 of 21 June 1999 laying down general provisions on the Structural funds Official Journal, L 161, 26.06.1999.
Council regulation (EC), No. 1258/1999, of 17th May 1999 on the financing of the common agricultural policy, Official Journal L 160/103, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) No. 1263/1999 of 21st June 1999 on the Financial Instrument for Fisheries Guidance, Official Journal L 161/54, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) no. 1083/2006 of 11 July 2006 laying down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund, Official Journal L. 210, 31.07.2006.
Council Regulation (EC) No. 1267/1999, of 21st June 1999 establishing an Instrument for Structural Policies for Pre-accession, Official Journal L 161/73, 26.06.1999.
Council Regulation (EC) No. 1268/1999 of 21st June 1999, on Community support for pre-accession measures for agriculture and rural development in the applicant countries of Central and Eastern Europe in the pre-accession period, Official Journal L 161 of 26th June 1999.
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene, No. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune.
EUROPEAN COMMISSION, „Agenda 2000 – For a stronger and Wider Europe”, Vol.1, DOC/97/6, Brussels, 1997.
COMISIA EUROPEANĂ, ”A study of the efficiency of the implementation methods for structural funds”, Final Report, ÖIR în asociație cu LRDP și IDOM, DG Regional Policy, Decembrie 2003, Viena.
The Council of the European Communities following the meeting of the European Council of 11 and 12 February in Brussels, Consolidated conclusions of the European Council, SN 461/88, accesibil la http://www.europarl.europa.eu/summits/brussels4/default_en.htm.
Council of the European Union, „Financial perspective 2007-2013”, , Brussels, December 2005, accesibil la http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/misc/87677.pdf.
Statistici
Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică Dolj, Comunicat de Presă, No. 16/24.02.2009, Forțade muncă in Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Ocupare și șomaj.
Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al județului Vâlcea, Institutul Național de Statistică, Direcția Regională de Statistică Vâlcea, 2010, pp. 51-57.
Transparency International Romania, Raport de Monitorizare a gestiunii fondurilor structurale în România, realizat în cadrul programului pilot – Crearea unei rețele naționale de ONG-uri cu scopul monitorizării integrității utilizării fondurilor structurale în România, Transparency International Romania, Ianuarie 2007- August b#%l!^+a?2008.
Ministerul Finanțelor Publice, „Asistența tehnică pentru implementarea instrumentelor structurale în România”, Direcția Asistență Tehnică, Ministerul Finanțelor Publice, No.3, martie, 2010.
„EU Funds in Central and Eastern Europe: Progress Report 2007-2008”, accesibil la http://kpmghu.lcc.ch/dbfetch/52616e646f6d495656740b5c7f7acc1767ceb3b9469416fe58646a265873aea9/eu_funds_implementation_in_the_cee_countries_2009.pdf.
Numărul total de șomeri înregistrați și rata șomajului pe țară și pe județe la data de 31.12.2009, accesibil pe http://www.anofm.ro/1764_numarul-total-de-someri-inregistrati-si-rata-somajului-pe-tara-si-pe-judete-la-data-de-31-12-20.
Rata șomajului, Direcția Județeană de Statistică Gorj, accesibil la http://www.gorj.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=481.
Literatură
ALISTAR, Victor (coord.), Ghid de integritate în execuți contractelor derulate cu fonduri europene, Transparency International, decembrie 2007-septembrie 2008.
ALLEN, David, ”Coeziunea și fondurile structurale. Presiuni multiple în direcția reformei”, în Helen WALLACE , William WALLACE, Procesul politic în Uniunea Europeană, Ediția a-IV-a, Editura Arc, 2004.
ARCHER, Clive, The European Union: structure and process, Third Edition, Biddles Ltd, London, 2000.
ARNSWALD, Sven, ”Eu Enlargement and the Baltic States: The incremental making of new members”, Institutul de Politici Europene, Helsinki, 2000.
BAILEY, David, DE PROPRIS Lisa, ”The 1988 reform of the European Strctural funds: entitlement or empowerment?”, Journal of European Public Policy, Iunie, 2002, pp. 408-428.
BACHTLER, John, TUROK , Ivan (editors), The Coherence of EU Regional Policy: Contrasting Perspectives on the Structural Funds, Routledge, London, 1999.
BÂRGOIANU, Alina, Fondurile Europene: strategii de promovare și utilizare, Tritonic, București, 2009.
BOECKHOUT, Sjaak et al., Key Indicators for Candidate countries to Effectively Manage the Structural Funds, Principal Report, NEI Regional and Urban Development for the EC DG REGIO/DG ENLARGEMENT, Rotterdam, 2002.
BONCEA, Amelia Georgiana et. al., „Rolul administrației publice locale în corelarea strategiilor regionale și stimularea parteneriatelor de dezvoltare economică socială în județul Gorj”, Revista Transilvană de Științe Administrative, no. 1/2010.
BOUROȘU, Alina, ”Fondurile structurale. Probleme, soluții și perspective pentru România”, în Mirela CERKEZ, Evaluarea programelor și politicilor publice – Teorii, metode și practici, Editura Polirom, Iași, 2009.
BRYMAN, Alan, Social Research Methods, Oxford University Press, Oxford, 2001.
BULLMANN, Udo, ”The politics of the third level”, în Charlie JEFFERY, The regional dimension of the European Union: towards a third level in Europe?, Portland Cass, Londra, 2001.
CACE, Corina, CACE, Sorin, NICOLĂESCU, Victor, ”Management of the Structural Funds within the context of the global economic crisis”, Review of International Comparative Management, Vol.11, Issue 1, Martie 2010.
DĂRĂȘTEANU, Cătălin et al., Accesul autorităților locale la fondurile europene, Fundația Soros România, București 2009.
DRĂGAN, Gabriela, „Tendințe și evoluții la nivelul politicii de coeziune a UE”, accesibil la http://www.ier.ro/documente/opinii/Politica_coeziune.pdf.
EVANS, Andrew, The EU Structural Funds, Oxford University Press, New York, 1999.
GEORGESCU, George, “Determinants of increasing EU Funds absorption capacity in Romania”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, 2008, vol. 2, No. 10.
HORVAT, Andrej, ”Why does nobody Care About the Absorption? Some Aspects Regarding Administrative Absorption Capacity for the EU Structural Funds in the Czech Republic, Hungary, Slovakia and Slovenia before Accession”, WIFO Working Papers, No. 258, August, 2005.
HOOGHE, Liesbet , „Introduction: Reconciling EU-Wide Policy and National Diversity”, în Liesbet HOOGHE și Gary MARKS, Cohesion Policy and European Integration: Building Multi-level Governance, Oxford University Press, Oxford, 1996.
LEONARDI, Robert, Cohesion Policy in the European Union: The building of Europe, Palgrave Macmillan, New York, 2005.
KALMAN, Judit, “Possible Structural Funds Absorption Problems – The Political Economy View with Application to the Hungarian Regional Development Institutions and Financial System”, Regionalization for Development and Accession to the European Union – A Comparative Perspective. Ed. Gerard Marcou. Budapest, Open Society b#%l!^+a?Institute/ Local Government and Public Service Reform Initiative, 2002, pp. 29-64.
Isărescu, Mugur, „Atragerea fondurilor europene în România și perspectiva economico-financiară în 2008”, Banca Națională a României, București, 14 martie 2008, accesibil la www.bnr.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si%20interviuri/R20080321Guv.pdf.
MCGIFFEN, Steven, Uniunea Europeană – Ghid critic, ediție nouă și actualizată, Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2007.
MOROVAN, Ioana, „Suntem în grafic? 2010: primul bilanț – Utilizarea fondurilor structurale”, Centrul Român de Politici Europene, Policy Memo No.7, Februarie 2010.
MRAK, Mojmir et al., ”Key challenges of Slovenia in implementing EU cohesion policy in the new financial perspective”, în Janez PRAŠNIKAR, Competitiveness, social responsability and economic growth, Nova Science Publishers, New York, 2006.
NAGEL, Stuart, Public Policy: Goals, Means and Methods, University Press of America, New York, 1990.
OPRESCU, Gheorghe (coord.), Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România, Studii de impact III, Institutul European din România , Studiul no. 1, 2005.
PANARA, Carlo, DE BECKER, Alexander (editors), The role of the regions in the European Governance, Springer, London, 2011.
PENALVER, Mari-Carmen, “The impact of Structural Funds Policy on European Region’s growth. A theoretical and empirical approach”, The European Journal of Comparative Economics, Vol. 4, No. 2, pp. 179-208.
PYLAK, Cornelius,”Intelligent Regional Management = Intelligent Absorption of EU funds”, Romanian Journal of Regional Science, vol.1, No.1, 2007.
RUMFORD, Chris, The European Union: a political sociology, Editura Blackwell, Oxford, 2002.
SAPIR, André et.al., An Agenda for a growing Europe: making the EU economic system deliver, Report of an Independent High-Level Study Group established on the initiative of the President of the European Commission, iulie 2003, accesibil la http://www.euractiv.com/ndbtext/innovation/sapirreport.pdf.
SHINKMAN, Matthew, ”Plugging in: EU Funds and Technology in the New Member States”, A Report from the Economist Intelligence Unit, Economist Intelligence Unit, London, April 2007, accesibil la http://graphics.eiu.com/files/ad_pdfs/eiu_EU_Ict_Funding_wp.pdf.
STĂNCULESCU, Manuela et.al., Cerințe specifice ale gestionării instrumentelor structurale și implicațiile pentru România, Studiul No. 6, Insititutul European din România, București, 2004.
STOCZKIEWICZ, Magda, Sustainable Theory – Unsustainable Practice? Billions for Sustainability?, Third Briefing, CEE Bankwatch Network, 2002.
SUMPIKOVA, Marketa, PAVEL, Jan, KLAZAR, Stanislav, ”EU Funds: Absorption Capacity and Effectiveness of their use, with focus on regional level in the Czech Republic”, Paper based on an original reserch for Grant Agency of the Czech Republic, project No. 402/03/1221, 2006.
TOMESCU, Cristina, STĂNESCU, Iulian, „The absoprtion capacity of European Union funds for social inclusion. An analysis into the PHARE 2004-2005 grants beneficiaries”, Revista de cercetare și intervenție socială, vol.25, 2009, pp.7-29.
WOSTNER, Peter,”The micro-efficiency of EU Cohesion Policy”, European Policies Research Centre, No. 64, Iunie 2008.
ZAMAN, Gheorghe, GEORGESCU, George,”Structural Fund Absorption: A new challenge for Romania?”, Romanian Journal of Economic Forecasting, No. 1, 2009, pp. 136-154.
Surse internet
„240 de șomeri, beneficiari ai unui proiect european de consiliere profesională”, Curierul de Râmnic, Anul IV, 4 aprilie 2011, accesibil la http://www.ramnic.ro/articole/240-de-someri-beneficiari-ai-unui-proiect-european-de-consiliere-profesionala-35501/2011-04-04.
„266 de contracte de finanțare semnate în luna martie”, aprilie 2009, accesibil la www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?t=Stiri&eID=4380.
Alocarea Fondurilor Structurale și de Coeziune, accesibil la http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/romania_eu/funds_romania/index_ro.htm.
Asistența UE, accesibil la http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=202.
Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, accesibil la http://www.fonduricomunitare.ro/autoritati.html.
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, accesibil la http://portalmfp.mfinante.ro/wps/portal/!ut/p/.cmd/cs/.ce/7_0_A/.s/7_0_H2T/_s.7_0_A/7_0_H2T;jsessionid=0000niajOYOeW0aMk0pOPwNd_g0:v9jbjpn1.
Comitetul de Monitorizare al Programului Operațional Regional, accesibil la b#%l!^+a?http://www.inforegio.ro/index.php?page=INSTITUTIONS_MC. b#%l!^+a?
Consiliul pentru Dezvoltare Regională, accesibil la http://www.adroltenia.ro/newro/pagina.php?cod=23.
Delegația Comisiei Europene în România, ”Ce cred românii despre fondurile Uniunii Europene și care este percepția lor despre Delegația Comisiei Europene în România”, București, 2004, accesibil la http://www.euractiv.ro/www/storage/analize/95.pdf.
„EU funding opportunities in Brief”, EU Center, 2004, accesibil la http://www.wecf.eu/cms/download/2004-2005/EU_funding_in_brief.pdf.
Euro 38 Billion allocated to Member states within Cohesion policy framework in 2008, accesibil la http://www.neurope.eu/articles/92275.php.
„Evoluție lentă a absorbției fondurilor europene în România: puțin peste 8% până la finalul lunii martie”, aprilie 2010, accesibil la http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=6788&t=Stiri.
Financial Assistance, accesibil la http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/financial-assistance/index_en.htm.
„Fondurile PHARE, accesibil la http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_21114/Fondurile-PHARE-cheltuite-in-proportie-de-90-/-38-5-milioane-euro-au-fost-ceruti-inapoi-beneficiarilor.html.
Portofoliul de proiecte al Consiliului Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Activitati/Planuri,-Proiecte,-Strategii.aspx.
Programe Operaționale, accesibil la http://www.fonduri-ue.ro/programe-operationale-190.
Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al Consiliului Județean Gorj, accesibil la http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Aparat%20specialitate/Regulamente/ROF%2008.2010.pdf.
Structura administrativă a Consiliului Județean Vâlcea, accesibil la http://www.cjvalcea.ro/prez/index.html.
„Zone defavorizate”, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, accesibil la http://www.adroltenia.ro/index.php?id=137&sid=79.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studii Europene (ID: 147352)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.