Strategii DE Promovare A Agroturismului
STRATEGII DE PROMOVARE A AGROTURISMULUI
CUPRINS
Capitolul 1. Generalități
Poziția geografică și limite
Unitățile admistrative și așezarea matematică
Scurt istoric al cercetărilor în domeniu
Capitolul 2. Personalitate fizico-geografică
2.1. Elemente de morfometrie
2.2. Elemente de geologie
2.3. Elemente de climatologie
2.4. Elemente de hidrologie
2.5. Vegetația
2.6. Solurile
Capitolul 3. Modul de practicare a agroturismului din arealul Fundata-Dragoslavele
3.1. Conceptul de agroturism
3.2. Dezvoltarea agroturismului
3.2.1. Fluxul turistic
3.2.2. Analiza de piață, de marketing
3.3. Avantajele economice din practicarea agroturismului
3.4. Promovarea actuală a produsului agroturistic
3.5. Stiluri de construcție arhitectural
3.5.1. Tradiții și obiceiuri meșteșugărești
3.6. Peisajul natural în conceptual agroturismului
Capitolul 4. Potențialul agroturistic
4.1. Puncte de atracție în arealul Fundata-Dragoslavele
4.1.2. Zona turistică Fundata
4.1.3. Zona turistică Podul Dâmboviței
4.1.4. Zona turistică Rucăr
4.1.5. Zona turistică Dragoslavele
4.2. Tipuri de turism
4.3. Structurile de cazare
4.4. Strategii de promovare și dezvoltare în arealul Fundata-Dragoslavele
4.5. Analiza S.W.O.T.
Introducere
Prin caracterele geografice, arealul Fundata-Dragoslavele constituie o subunitate bine conturată a Carpaților Meridionali, iar datorită îmbinării fericite a componentelor mediului geografic rezultă un potențial ridiat de habitat, valorificat printr-o străveche populare, care coboară dincolo de zorii istoriei.
Ceea ce dă însă un farmec aparte acestui areal este peisajul armonios plăsmuit, în care relieful, blând, variat este croit parcă după măsura umană, deși împrumuta din monumentalitatea și măreția munților vecini.
Arealul Fundata-Dragoslavele are un mare potențial agroturistic ce merită valorificat, având o vechime în obiceiuri, tradiții și gastronomie, îmbinate cu peisajele de o frumusețe rară.
Analizând pas cu pas tot arealul Fundata-Dragoslavele, comunele Fundata și Rucăr reprezintă zone cu un potențial mai ridicat, o dezvoltare mult mai avansată a turismului rural (agroturism), care oferă turiștilor interesați, pe lângă frumuseșea locurilor și mâncărurilor tradiționale, ospitalitatea deosebită a oamneilor din această parte a țării.
Agroturismul românesc reprezintă un mijloc de atracție turistică caracterizat printr-o gamă largă și diversificată: costumele populare, țesăturile decorative, sculpturile din lemn și din piatră, vopsitul ouălor, împletiturile din nuiele, muzica populară, dansurile românești.
Scopul lucrării de față este acela de a pune în evidență și de a valorifica agroturismul prin realizarea unor strategii de promovare și dezvoltare, dar și de a pune în valoare numeroase obiective turistice, tradiții și obiceiuri meșteșugărești practicate în această zonă.
Capitolul I. GENERALITĂȚI
1.1. Poziția geografică și limitele
Prin caracterele geografice, Arealul Fundata-Dragoslavele constituie o subunitate bine conturată a Carpaților Meridionali. Această zonă care se suprapune Culoarului transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele care a fost numit diferit de geografii care și-au îndreptat atenția asupra ei: Platforma pliocenă (Martonne, 1981), Platforma Branului (Orghidan, 1936; Bârsan, 1969), Ulucul Branului (Constantinescu, 1942), Culoarul Branului (Mihăilescu, 1963), iar mai recent, Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele (Velcea, 1987).
Culoarul Bran–Rucăr–Dragoslavele este încadrat grupei montane Bucegi–Piatra Craiului, ce aparține Carpaților Meridionali, iar limitele culoarului, respectiv arealului studiat sunt „marcate pretutindeni de denivelări de 200–300 m, datorate în proporție însemnată contactelor litologice, între conglomeratele vraconian-cenomaniene și calcarele jurasice sau șisturile cristaline ale Munților Leaotei și Iezerului, contacte determinate local, spre Bucegi, de faliile Poarta și Clincei” (Patrulius, 1969).
Datorită acestor limite,suprafața generală a arealului se desfășoară la 600-1600 m înălțime, fiind alcătuită din culmi netezite, rotunjite și culoare de vale.
Limita nordică este reprezentată de un „abrupt structural”, numit Culmea Măgurii (1375 m), culme traversată de râul Turcului la est și despărțită de Piatra Craiului prin Prăpăstiile Zărneștilor. Pe partea nord-estică, limita spre Țara Bârsei se face lin, prin piemontul Sohodol.
Limita sudică este caracterizată din punct de vedere geologic. Aici întâlnim zona Rucarului, unde se regăsesc calcare, elemente tectonice și depozitele vracono-cenomaniene.
Velcea (1982) stabilește limita sudică a culoarului „prin prelungirea pe Dâmbovița în Depresiunea Dragoslavele, care consemnează caractere similare cu cele ale întregului culoar”.
Limita vestică conturează două zone distincte: Masivul Piatra Craiului (este o limită clară, dată de văile Râul Zărneștilor-Vlădușca și Valea Seacă-Dâmbovicioara) și Munții Iezer-Păpușa.
Limita estică prezintă limita față de Munții Bucegi și limita față de Munții Leaota.
Așadar, acest spațiu montan, care se desfășoară între limitele descrise, reprezintă prin particularitățile sale complexe cu valoare de unicat, o regiune de complementaritate geografică atât față de unitățile montane limitrofe, cât și față de ținutul subcarpatic din sud și Depresiunea Brașov din nord.
1.2. Unitățile administrative și așezarea matematică
Sub raport administrativ așezările din areal aparțin județului Argeș (Stoenești, Dragoslavele, Rucăr, Podul Dâmboviței) și județul Brașov (Fundata, Moeciu și Bran).
Arealul analizat, Fundata-Dragoslavele cuprinde următoarele așezări rurale:
Comuna Fundata este o unitate administrative teritorială, aflată în extrema sudică a județului Brașov, la granița dintre județele Brașov, Argeș și Dâmbovița. Este o comună situată la est de Pasul Giuvala, în Platforma Branului, cea mai înaltă localitate din Carpații Meridionali.
Comuna se învecinează la Nord cu satele Peștera și Măgura (comuna Moieciu), la Sud cu comuna Dragoslavele și Valea Urdii (comuna Dâmbovicioara, jud. Argeș), la Est cu satele Moieciu de Sus și Cheia (comuna Moieciu), la Vest cu satul Ciocanu (comuna Dâmbovicioara, jud. Argeș).
Teritoriul comunei Fundata este situat aproximativ între 2514-2518 longitudine estică și 4525-4529 latitudine nordică.
Cu o populație de 852 locuitori, comuna Fundata este situată în Culoarul Rucăr-Bran la altitudinea de 1360 metri, străjuită de Munții Bucegi și Piatra Craiului, având în componența sa satele: Fundata (reședința comunei), Șirnea și Fundățica.
Comuna Rucăr ( județul Argeș), situată pe cursul superior al Râului Dâmbovița, în Culoarul depresionar Rucăr-Bran, la 630 metri altitudine la poalele de nord-est ale Munților Leaota, cele de sud ale Munților Piatra Craiului și cele de sud-est ale Munților Iezer. Comuna este alcatuită din două sate: Rucăr și Sătic, avănd o populație de 5752 locuitori.
Teritoriul comunei Rucăr este situat între 45°23' latitudine nordică și 25°10' longitudine estică.
Comuna Dâmbovicioara, aparține județului Argeș, are o populație de 943 locuitori și este formată din satele Podul Dâmboviței, Dâmbovicioara și Ciocanu. Aceste trei sate sunt situate pe Valea Dâmboviței, fiind componentă a Culoarului Rucăr-Bran prin Pasul Giuvala (1290 m), străjuit de munții Leaota, Iezer-Păpușa, Piatra Craiului, precum și Munții Bucegi.
Podul Dâmboviței, satul principal al comunei, este localizat pe drumul național DN 73, la o distanță de 30 Km față de Câmpulung Muscel și 55 de km față de Brașov.
Localitatea Podul Dâmboviței are aproximativ 750 de locuitori, iar teritoriul este situat la 45°24' latitudine nordică și 25°12' longitudine estică.
Comuna Dragoslavele este situată în partea de nord-est a județului Argeș, la poalele vestice ale Munților Leaota, în depresiunea Dragoslavele, pe cursul superior al Dâmboviței,la o distantă de 73 km de municipiul Pitești și la 20 km de orașul Câmpulung Muscel. Are o suprafață de 11.973 ha dispunând de un relief muntos, cu o populație de 2486 locuitori, fiind compusă din 2 sate: satul Dragoslavele și satul Valea Hotarului ( 653 locuitori).
Comuna se învecinează la Nord și Nord-Est cu județul Brașov și comunele Rucăr, respectiv Dâmbovicioara, la Est cu județul Dâmbovița, la Sud cu comuna Stoenești, iar la Vest cu comuna Valea Mare Pravăț. Teritoriul comunei Dragoslavele este situat la 25°10' longitudine estică și 45°20' latitudine nordică.
1.3. Scurt istoric al cercetărilor în domeniu
Parte integrantă a spațiului carpato-danubiano-pontic, Carpații Meridionali cu depresiunile lor intramontane deosebit de favorabile stabilirii și dezvoltării comunităților omenești, pentru desfășurarea nestingherită a vieții care au constituit o arie de permanentă și continuă locuire, în care populația statornic așezată și-a creat o viață materială și spirituală.
Natura extrem de variată a elementelor cadrului geografic depresionar și montan a avut o influență pregnantă asupra populării încă din zorile istoriei, diferitele perioade ale umanizării evidențiindu-se prin particularități specifice, rezultate din intercondicționarea tuturor factorilor naturali, economici, sociali, istorici, tehnologici.
Descoperirile arheologice mai vechi sau mai noi dovedesc prezența omului primitiv pe teritoriul analizat, încă de acum câteva zeci de mii de ani, când glaciațiunea Wrum prin răcirea evidentă a climei obligă omul preistoric să-și caute sau să-și creeze chiar adăpost, trecând de la ocuparea simplă a unor arii montane la locuirea efectivă, propriu-zisă a teritoriului.
La poalele masivului Piatra Craiului, ocupând nivelurile superioare ale platformei brănene (l200-l300 m), se află una dintre cele mai înalte așezări carpatice românești, localitatea Fundata (1360 m).
Deși atestarea documentară este târzie (1762), satele Fundatei reprezintă expresia materială a ascensiunii habitatului în Carpați, pentru valorificarea bogatelor resurse naturale oferite de spațiul montan. Aceste așezări, Fundata, Fundățica, Șirnea au beneficiat de o avantajoasă poziție geografică, la cumpăna de ape dintre Dâmbovița și Râul Turcului, în apropiere de vechiul drum transcarpatic al Branului.
Din punct de vedere geografic-istoric, comuna Fundata a reprezentat atât o zonă de contact între civilizații, fiind așezată pe hotarul dintre Transilvania și Muntenia, cât și rezultatul schimburilor culturale și de populație între românii de la nord și sud de Carpați.
Viața pastorală a cunoscut în anumite perioade adevărate momente de înflorire, iar transhumanță practicată în satele brănene a cuprins și Fundata. Și astăzi în satele comunei Fundata mulți locuitori continuă străvechea îndeletnicire și anume păstoritul. Numeroase sunt manifestările folclorice legate de păstorit. Să amintim doar „Nedeile munților", sărbătoare reluată în ultimii ani la Fundata.
Satul risipit pe plaiurile blânde, ca un cântec, ale platformei brănene, formele carstice care aduc o notă de spectaculozitate, apropierea de impunătoarea creastă a Pietrei Craiului, dar și de Munții Leaota, puritatea deosebită a aerului, Fundata fiind considerată o stație etalon în privința lipsei poluării aerului, bogăția folclorului brănean sunt tot atâtea elemente care probează necesitatea intensificării turismului în zonă.
Satul Șirnea apare pentru prima dată ca toponim în anul 1657, iar ca oiconim în anul 1713. În anul 1968, Șirnea a fost declarat primul sat turistic din România, iar în prezent își atrage turiștii prin nuneroasele evenimente devenite deja tradiții. Numele satului provine din slavonă, desemnând “o livadă în sensul de fâneață obținută prin defrișare”. Așezarea și-a menținut o identitate specifică, fiind prezentă constant în documente.
Așezare tipic argeșană, Podul Dâmboviței consemnată încă din secolele XVI-XVII, este poarta principală prin care se face intrarea în Munții Iezer-Păpușa, Munții Piatra Craiului prin Valea Dâmboviței și în Munții Bucegi, Munții Leaota prin Valea Cheii.
Numele satului de la confluența Dâmboviței în ultimii ani la Fundata.
Satul risipit pe plaiurile blânde, ca un cântec, ale platformei brănene, formele carstice care aduc o notă de spectaculozitate, apropierea de impunătoarea creastă a Pietrei Craiului, dar și de Munții Leaota, puritatea deosebită a aerului, Fundata fiind considerată o stație etalon în privința lipsei poluării aerului, bogăția folclorului brănean sunt tot atâtea elemente care probează necesitatea intensificării turismului în zonă.
Satul Șirnea apare pentru prima dată ca toponim în anul 1657, iar ca oiconim în anul 1713. În anul 1968, Șirnea a fost declarat primul sat turistic din România, iar în prezent își atrage turiștii prin nuneroasele evenimente devenite deja tradiții. Numele satului provine din slavonă, desemnând “o livadă în sensul de fâneață obținută prin defrișare”. Așezarea și-a menținut o identitate specifică, fiind prezentă constant în documente.
Așezare tipic argeșană, Podul Dâmboviței consemnată încă din secolele XVI-XVII, este poarta principală prin care se face intrarea în Munții Iezer-Păpușa, Munții Piatra Craiului prin Valea Dâmboviței și în Munții Bucegi, Munții Leaota prin Valea Cheii.
Numele satului de la confluența Dâmboviței cu Dâmbovicioara, este legat de existența unui străvechi pod de lemn peste apa Dâmboviței care înlesnea circulația pe drumul dintre Câmpulung și Brașov folosit intens de către negustori. Podul masiv peste care trece șoseaua a inspirit numele localității cu case pitorești, mai adunate în vale și mai risipite spre versanți.
Fost sat de oieri ce-și urcă primăvara turmele în munte și le mai coboară toamna, Podul Dâmboviței păstrează tradiții nealterate de căteva milenii. Cântece de oierit, doine, hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. De asemenea, portul popular are aici sute de taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta.
Străveche așezare, Dragoslavele continuă un șir neîntrerupt de forme de habitat încă de pe vremea dacilor. În feudalism, rolul de „vamă", împărțit uneori cu Rucărul, i-a conferit, în anumite perioade istorice, statutul de „sat de hotar".
Așezat în frumoasa depresiune cu același nume de la poalele munților Leaota și Iezer-Păpusa, la confluența Râușorului cu Dâmbovița, Rucărul este unul dintre cele mai mari și mai vechi sate românești de munte.
Deși atestat documentar abia în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, într-un document din 1368, Rucărul continuă neîntrerupt o străveche vatră de locuire ale cărei urme se pierd în negura istoriei. Astfel, primele dovezi certe ne arată existența aici a castrului roman de la Scărișoara, din vremea stăpânirii române în Dacia, care asigura în principal paza drumului transcarpatic al Branului.
Sub aspect economic, creșterea animalelor a rămas o ramură importantă cu vechi tradiții în viața Rucărului. Prelucrarea laptelui și prepararea brânzeturilor sunt atestate de numeroase documente, ca cel din anul 1687, care arată cum se preparau brânzeturile în cartierul numit azi „Cășerie", precum și comerțul cu produsele lactate la care participau și rucărenii.
Exploatările forestiere au de asemenea vechi tradiții în partea locului, lemnul pădurilor rucărene constituia o importantă marfă la export. Există documente care ne dezvăluie că lemnul de brad și de molid din pădurile locului se exporta în Imperiul Otoman, fiind folosit la confecționarea catargelor pentru ambarcațiuni fluviale și maritime.
La Dragoslavele a existat din vechi timpuri o răspântie de drumuri. Aici se întâlnea vechiul drum de pe valea Dâmboviței, cu drumul de culme, ce pornește din Câmpulung, trecând prin localitatea Nămăiești și șaua Pravăț, astăzi mai puțin folosit datorită construirii șoselei modernizate de peste Mateiaș.
Frumoasa așezare Dragoslavele oferă posibilitatea de a cunoaște arhitectura musceleană, monumentele istorice, portul popular de o sobră frumusețe, precum și ospitalitatea locuitorilor. Vatra satului s-a extins considerabil, iar noile gospodării sunt acum adevărate vile de munte, strălucind prin curățenie și puritate.
Capitolul II. Personalitate fizico-geografică
2.1. Elemente de morfometrie
Pentru oricare teritoriu relieful constituie un element major în structura potențialului turistic, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice și element esențial alături de vegetație și de componenta antropică pentru peisajele ce caracterizează arealul Fundata-Dragoslavele.
Relieful este componentul geografic care determină cele mai importante modificări climatice cu caracter regional și local.
Astfel, relieful prezent în arealul Fundata-Dragoslavele ne conduce la o evaluare mai complexa a peisajului, deoarece el reperezintă o importanță deosebită, un reper al evaluării peisagiste.
Se desfășoară între 1400 m altitudine, maxima fiind localizată în muntele Giuvala (Vf. Găvănenii, 1378 m), iar minima în lunca Dâmboviței din comuna Dragoslavele. Există și valori sub 700 m, acestea se înregistrează în lunca râului Turcului, la contactul cu golful Zărneștilor.
Arealul se conturează ca o arie cu dublă funcție: de depresiune cu aspect deluros față de masivele muntoase înalte din jur și de regiunea muntoasă joasă în raport cu Depresiunile Brașov și Câmpulung, aflate la cele două capete: nordic și sudic.
2.2. Elemente de geologie
Înfățișarea actuală a reliefului din această zonă constituie, fără îndoială, rezultatul unei îndelungate evoluții. Majoritatea cercetărilor evidențiază faptul că acest spațiu, care se suprapune culoarului Rucar-Bran, s-a individualizat în mezozoic (la sfârșitul cretacicului), în urma mișcărilor de cutare, prin care s-au înălțat sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului și anticlinalul Leaota. În mod cert frământările tectonice din munții vecini au găsit o amplă rezonantă ce se resimte și în peisajul actual al acestei regiuni. Fundamentul este alcătuit din formațiuni petrografice dure, cristaline, asemănătoare celor din munții Făgăraș și Leaota.
Faliile care intersectează aceste formațiuni și structuri se regăsesc în abrupturile tectonice, în structura tipică de horst și graben, specific părții sudice a arealului.
2.3. Elemente de climatologie
Condițiile climatice au un rol foarte important în determinarea trăsăturilor specifice peisajului geografic actual influențând activitățile socio-economice în general și activitățile turistice în special.
Clima, prin particularitățile sale, se include în climatul montan moderat fiind influențat de masivele înalte ale Carpaților Meridionali.
Desfășurarea elementelor climatice este generată de circulația generală a maselor de aer care se face pe direcția predominantă nord-est, sud-vest.
Varietatea reliefului și creșterea altitudinii în arealul Fundata-Dragoslavele, este reprezentată în sens dublu, dinspre periferie spre cumpăna de ape Giuvala-Fundata și altitudinal dinspre axul Culoarului Rucăr-Bran spre versanți până la 1400-1500 de metri care generează gradienți verticali în scăderea temperaturii, creșterea nebulozității, a cantității de precipitații și a presiunii termice.
Regimul termic se caracterizează prin valori anuale de 4-8C scăzând odată cu altitudinea, 7,2C la Rucăr (700 m), 4,4C la Fundata (1300 m). În depresiunile Rucăr și Podul Dâmboviței se înregistrează frecvente inversiuni termice care pe lângă temperaturile minime coborâte mai determină și ceață de vale, brumele timpurii și târzii și înghețul la sol.
Repartiția geografică a precipitațiilor atmosferice arată creșterea acestora odată cu altitudinea, dinspre regiunile periferice ale arealului studiat spre pasul Giuvala. Precipitațiile medii anuale înregistrate la Rucăr, de pildă, sunt de 810,9 mm, în timp ce la Fundata acestea ajung la l020,9 mm. Maximă pluviometrică absolută s-a înregistrat la Fundata, la 19 iunie 1924, când timp de 24 de ore au căzut 306 mm, una dintre cele mai mari valori pluviometrice din țara noastră.
Interesant pentru fluxul turistic este durata medie a stratului de zăpadă, îndeosebi pentru practicarea sporturilor de iarnă. În timp ce la stațiile meteorologice din afara arealului, la Câmpulung și Brașov se înregistrează 121, respectiv 144 zile cu strat de zăpadă, la Fundata rezistă 200 zile, de unde rezultă reale posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, îndeosebi pe pârtiile ce așteaptă freamătul vesel și tonic al turiștilor. La Fundata stratul de zăpadă se menține de la mijlocul lunii noiembrie până în prima decadă a lunii aprilie.
În general vântul este cel mai instabil element meteorologic, fiind influențat, desigur, de circulația generală atmosferică, relief și alți factori. Datorită munțiilor din jur, direcția principală a vânturilor la Fundata este repartizată relativ uniform între direcția nord-est 41,7% și direcția sud-vest 42,6%.
Local bat frecvent vânturi cunoscute sub denumirea de „Pietraru", care bate dinspre Piatra Craiului, topind zăpada cu pericol de producere a inundațiilor, dar și a avalanșelor, și „Băltărerețul", care se resimte dinspre culmile Bucegilor și Leaotei, determinând încălzirea climatului.
Majoritatea cercetărilor evidențiază că acest areal se suprapune Culoarului transcarpatic Rucăr-Bran sau a Culoarului transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele (după Ileana Pătru Stupariu, 2011), prin particularitățile parametrilor climatici diferențiati după relief și expoziția versanților, în culoar au fost individualizate cinci topoclimate (după Elena Teodoreanu,1980).
Topoclimatul Platformei Fundata, la altitudinea de l.100—l.350 m, se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 4° și 6°C, amplitudine termică anuală este de 19—20°C, numărul mediu anual al zilelor de iarnă fiind de 50—70 anual, al zilelor cu îngheț de 150—160, iar al zilelor de vară de 18—24. Se remarcă o permanentă mișcare de aer sub forma unor curenți pe direcția nord-est și sud-vest. Precipitațiile sunt bogate, cuprinse între 900 și l.200 mm anual, cu ploi torențiale frecvente. Stratul de zăpadă nu depășește 50 mm, persistent între lunile noiembrie și aprilie. Este climatul cel mai uniform din tot culoarul depresionar, favorabil pășunatului, dezvoltării pajiștilor, fondului forestier și chiar pentru cultura cartofului.
Insolația puternică, puritatea remarcabilă a aerului, lipsa curenților puternici, durată mare a stratului de zăpadă sunt favorabile amenajării unei stațiuni climatice și turistice care ar pune în valoare nu numai potențialul climatic deosebit, dar și cadrul natural plin de pitoresc al acestei regiuni carpatice.
Topoclimatul pantelor sudice se desfășoară între 666 și l100 m altitudine, caracterizându-se prin temperaturi medii anuale cuprinse între 6 și 8°C, fenomene de inversiune termică la Podu Dâmboviței, Rucăr, Dragoslavele, iar în ceea ce privește zilele de iarnă sunt cuprinse între 30-50 de zile, identic cu numărul zilelor de vară. Precipitațiile sunt cuprinse în medie între 750 și 900 mm, cu ploi torențiale frecvente, iar stratul de zăpadă persistă, în anumite locuri, 4-5 luni pe an. Este un climat favorabil pădurilor de foioase și de amestec, dar accesibil și pomiculturii și chiar culturii unor legume.
Topoclimatul pantelor nordice este cuprins între 650 și l100 m, fiind specific platformei Brănene. Se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 5 și 7°C, cu amplitudini termice anuale de 21-22°C, prin precipitații puține, diminuate, de circa 650-850 mm anual, cu 30-50 zile de iarnă și 20-40 zile de vară pe an. Sunt frecvente aici inversiunile termice, care influențează desigur desfășurarea celorlalte elemente climatice. Acest topoclimat permite dezvoltarea deosebită, alături de creșterea animalelor, a pomiculturii la Bran și Moeciu, precum și cultură pe agroterase a cartofului, orzului și chiar a porumbului furajer.
Topoclimatul versanților estici, spre munții Leaota și Bucegi, cu altitudini cuprinse între 800 și 1400 m, se diferențiază datorită expunerii versanților, prin modificări sensibile ale gradienților verticali și a precipitațiilor mai bogate. Favorizează dezvoltarea pădurilor și a pajiștilor naturale și secundare. Se remarcă prezența unor culoare de avalanșe îndeosebi dinspre abruptul Bucegilor și vânturi locale puternice cum ar fii „Băltărețul".
Topoclimatul versanților vestici, spre munții Iezer-Păpușa și Piatra Craiului se distinge prin gradienți verticali pronunțați, cu un caracter vădit de adăpost față de circulația atmosferică preponderent vestică. Precipitațiile sunt sensibil diminuate, iar vânturile locale au caracter föehnal, mărind uscăciunea. Condițiile climatice specifice Culoarului Rucăr— Bran au constituit o premisă favorabilă în străvechea locuire a acestor fermecătoare plaiuri carpatice, dar și în posibilități de practicarea turismului tot timpul anului.
2.4. Elemente de hidrologie
Alături de relief și de geologie, hidrografia se instituie într-o componentă de bază a peisajului natural sporind din plin activitatea turistică a arealui.
Arealul Fundata-Dragoslavele dispue de o rețea hidrografică divergentă, organizată pe două sisteme diferite ce curg în direcții opuse: râul Dâmbovița și râul Turcului.
Râul Dâmbovița drenează partea centrală și sudică a arealului, iar râul Turcului se scurge într-o direcție opusă, spre Depresiunea Brașov. Aceste două râuri aparțiun de sisteme hidrograficediferite, astfel încât râul Dâmbovița de sistemul hidrografic Argeș, iar râul Turcului de sistemul hidrografic Olt.
Bazinul hidrografic al Dâmboviței este cel mai important afluent al Argeșului, avându-și obârșia în Masivul Iezer-Păpușa sub Vârful Roșu, la o altitudine de 2240 metri prin unirea pâraielor Boarcăașul și Valea Vladului, având o lungime de 266 km și o suprafață a bazinului său de 2.759 km2.
Între izvor și Podul Dâmboviței, râul străbate circa 42 km lungime, având o denivelare spectaculoasă de aproape 1500 m, iar panta medie fiind de 39,4 m/km.
La Podul Dâmboviței panta râului scade, iar debitul lichid se mărește datorită colectării mai multor afluenți dintre care, principalul afluent este Dâmbovicioara, având o lungime de 11 km.
Un alt afluent important este Cheia (afluent cu nume sugestiv), format din unirea Rudăriței cu Urdărița, adună apele dinspre Dealul Sasului și Munții Leaota, astfel încât formând până la confluență trei sectoare de chei, fiind mai puțin cunoscute.
Debitul mediu anual al Dâmboviței ajunge la 4,55 m3/s în timp ce scurgerea medie pe anotimpuri oscilează între 38,3 m3/s (primăvara), și 13,5 m3/s (iarna).
Între Podul Dâmboviței și Rucăr, Dâmbovița se înfruntă cu frumusețea abrupturilor nordice ale Muntelui Ghimbav, formând cele mai spectaculoase chei ale sale, numindu-se Cheile Mari. Aici, Dâmbovița primește pârâul Ghimbav care își adună apele de pe clina nord-vestică a Munțiilor Leaota, formând astfel înainte de confluență un sector de chei numit Cheile Ghimbavului.
În depresiunea Rucăr, Dâmbovița confluează cu Râușorul, cel mai important affluent, pe partea dreaptă, provenit din Munții Iezer-Păpușa, având o lungime de 15 km și suprafața bazinului hidrografic de 53km2.. Râușorul colectează mici pâraie, dar bogate în debit, precum Boteanu, Strâmba, Maldărul, Andreiașul, Bugheanu. În aval de Rucăr, Dâmbovița se lărgește, despărțind Munții Leaota de Muntele Mateiaș, iar lunca și terasele favorizând înșiruirea satelor care se țin lanț până în comuna Stoenești.
Bazinetul Dragoslavele primește afluenții Frasinul, Valea Caselor și Valea Hotarelor, ultimii afluenți importanți până la ieșirea din culoar.
Bazinul hidrografic al Turcului drenează Platforma brăneană, are o lungime de 25 km, iar suprafața bazinului este de 200 km2, aparținând sistemului hidrografic al Oltului. Direcția de curgere a râului se suprapune înclinării generale a Platformei Brănene, pe direcția principală sud-vest și nord-est.
Principalii afluenți ai Turcului: Moeciu, Șimon, Sohodol, Poarta și Sbîrcioara, adună apele de pe clina Pietrei Craiului și Bucegilor, au o pantă accentuată, formează mici lunci și terase, influențând amplasarea așezărilor omenești din culoar.
Desigur, și apele brănene, deși cu un debit mai mic, au fost folosite îndeosebi în amplasarea ferăstraielor, morilor și pivelor, multe dintre acestea întâlnindu-se și astăzi. Bogatul păienjeniș de râuri care străbate arealul Fundata-Dragoslavele imprimă peisajului o notă pitorească, contribuind, alături de alți factori naturali, la dezvoltarea turismului românesc.
2.5. Vegetația
Vegetația oferă importante resurse materiale potențiale pentru colectivitățile omenești prezente în ariile depresionare intramontane ale Carpaților Meridionali, formațiunea vegetală care se impune, însă, în acest sens, este pădurea.
De-a lungul secolelor, pădurea a constituit un ansamblu bine închegat, susținut în existența și vigurozitatea sa de condiții morfo și pedoclimatice deosebit de favorabile, având un rol important în viața comunităților omenești cărora le-a oferit hrană, adăpost și lemn, stimulând apariția și dezvoltarea unei serii întregi de ocupații: pădurărit, lemnărit (din care se vor desprinde meșteșuguri tradiționale).
Datorită altitudinii situate între 600 m și 1500 m, arealul se încadrează în zona pădurilor de fag, astfel încât la limita inferioară apare gorunul, formând păduri mixte, iar la limita superioară pot fi găsite specii de conifere și păduri de amestec.
Acest areal existent în culoarul transcarpatic deține importante resurse peisagistice, fiind un model de conviețuire a elementelor naturale cu cele tradiționale legate îndeosebi de activitățile pastorale, totuși doar pe o suprafață mică, cea de limită (către spațiul montan) are statutul de arie protejată: Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Natural Bucegi.
Raportat la suprafața culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele, procentul vegetației forestiere este de 47%, o valoare normală pentru un culoar depresionar carpatic, datorită populării timpurii.
Suprafețele forestiere cele mai întinse aparțin comunei Rucăr, circa 20 000 ha, aici aflându-se unul dintre marile ocoale silvice ale țării. Pășunile și fânețele, alături de pădure, constituie o valoroasă resursă natural, fiind suportul principal al creșterii animalelor ceea ce a dus la dezvoltarea păstoritului de-a lungul timpului.
Datorită așezărilor de tip risipit (împrăștiat) existente în arealul Fundata-Dragoslavele, dispuse la o altitudine superioară, cu număr foarte mic de locuitori, unde gospodările izolate se suprapun terenurilor mici cultivate sau pășunilor sau fânețelor naturale.
2.6. Solurile
Solurile predominante în arealul studiat sunt solurile brune acide, districambosol și rendzinele. Pe suprafețe restrânse apar solurile brune eu-mezobazice euricambosol. La contactul cu Munții Bucegi, Munții Leaota, Piatra Craiului se găsesc podzoluri și soluri brune feriiluviale, prepodzol.
Solurile brune acide de pădure sunt răspândite pe suprafețele mai joase din bazinetele depresionare, îndeosebi în Culoarul Dâmboviței. Substratul este reprezentat din formațiunile sedimentare și cristaline. Prezintă un profil mai adânc, bogat în humus, fosfor și potasiu, puțin permeabil și cu o textură .argiloasă-lutoasă.
Solurile rendzinice sunt întâlnite frecvent la altitudini diferite, pe terasele din lungul râurilor, pe culmi și platforme…Au un profil foarte scurt, slab diferențiat structural, sunt greu permeabile, adesea bogate în humus și azot. Pe aceste soluri se dezvoltă covorul multicolor al pajiștilor montane.
Capitolul III. Modul de practicare a agroturismului în arealul Fundata-Dragoslavele
3.1. Conceptul de agroturism
În România, de peste două decenii, prin promovarea unor așezări rurale cu valori etnofolclorice, culturale și cadru natural pitoresc, ca sate turistice, a fost înființat, oficial, agroturismul.
De atunci s-a conturat o definiție, acceptată și în alte țări, care încadrează satele turistice drept așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.
Pentru conceptele de turism rural și agroturism, au fost elaborate numeroase definiții de către diferiți autori. Deși acționează în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă același lucru, iar pentru alții sunt două lucruri diferite.
Definiția fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând servicii de găzduire și de valorificarea produselor proprii și locale.
Din punct de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospădăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului.
Din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria tărănească, sper consumul persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agreement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare precum și multe alte activități specifice.
Odată cu dezvoltarea activității turistice și cu extinderea sa explozivă, a fost evidențiată și o diversificare a acestuia, în funcție de dorințele turiștilor, particularitățile reliefului, complexitatea serviciilor.
O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenția deosebită a factorilor politici și administrativi pentru aceast areal, care se dorește a fi atât protejată cât și modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendința populației urbane de a-și petrece timpul liber în mijlocul naturii, în liniște, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanție a posibilității de dezvoltare a acestei activități în mediul sătesc.
Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două tipuri de activități: una fiind pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar și de altă natură care o deservește pe prima, o complectează și întregește. Așadar, pentru că presupune o suită de activități bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turiști, care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare și mai satisfăcătoare de servicii cât și de inițiatorii activității, care au posibilități mai complexe de valorificare a resurselor materiale și umane din zona rurală. Există o interdependeță între agroturism și celelalte ramuri economice sătești, deoarece practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, cultivarea fructelor de pădure, legumicultura, pescuitul etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilități de dezvoltare și expansiune a agroturismului din arealul studiat.
Agroturismul are câteva particularități care îl deosebesc de turismul clasic prin:
Spațiul în care se desfășoară această activitate este redat de spațiul rural. Mediul turistic este total diferit de cel cu care turistul este familiarizat, acesta pentru că de regulă el vine din mediul urban și de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;
Persoanele care se ocupă de aceste activități agroturistice au grade diferite de pregătire. În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduiește turiștii, el neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ținută populară și atrage turiștii prin specificul popular. Spre deosebire de aceștia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiți și specializați în domeniul turistic.
Produsul turistic este diferit în agroturism față de turismul clasic. Astfel cazarea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare, individualizată și extrem de diversificată, iar alimentația este, de asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria țărănească, după rețete tradiționale. Aspectul pozitiv este întregit de existența produselor proaspete și nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt și ele diferite, făcându-se vizite la atelierele meșteșugărești, se observă activitățile rurale obișnuite, se practică sporturi sau activități recreative specific rurale.
Deși activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca și cea turistică, gospodăria țărănească este elastică, putându-se mai ușor adapta fiecărei conjuncturi, iar activitatea agroturistică este o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situații grave de încetare a existenței gospodărești.
Agroturismul din arealul Fundata-Dragoslavele constituie o importantă sursă de creștere a veniturilor membrilor comunității rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-socială. Desfășurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieții țărănești, nu determină dispariția sau decăderea unor activități existente până atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obținute în aceste ramuri și implicit revigorarea și dezvoltarea lor, concomitent cu apariția altor produse.
Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în același timp importante resurse naturale, antropice, umane și introducându-le în circuitul turistic intern și internațional.
Întrucât nu necesită investiții imense și nu produce aglomerări ca în cazul turismului clasic (care ar putea determina dezechilibre ecologice), agroturismul poate deveni un factor determinant în reamenajarea spațiului rural, în condițiile îmbinării optime a tradiționalismului și modernismului.
Turismul rural înțeles ca un pachet de servicii socio-culturale, sportive și de activități specific mediului geografic, puse la dispoziția turismului, având în vedere ca acestea să se desfășoare în condițiile unor investiții individuale și de conservare a naturii, poate construe una din căile revitalizării unor sate din ariile depresionare. Aceasta pentru că peisajele și climatul, etnografia și folclorul, fondul cinegetic și piscicol, alături de alte elemente existente în mediul rural, fac ca așezările rurale să dispună de multiple posibilități pentru dezvoltarea turismului rural.
Turismul în zone rurale, complementar altor forme de turism, contribuie la susținerea acestuia, oferindu-i condițiile necesare transformării turismului de circuit în turism de sejur.
Agroturismul este un concept de dată mai recentă, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole sau cu construcțiile care au avut alte destinații, decât agricole. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară, de obicei ca activitate secundară, activitate desfășurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupație și sursă de venit. Există totuși o distincție între „agroturism” și „farm tourism”.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale: folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare); reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice; menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural; integrarea agroturismului în planificarea strategiilor de dezvoltare națională, regională și locală; sprijinirea economiilor în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale; implicarea comunităților locale în sectorul turistic; consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale; dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare, perfecționare, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică și sociologică adecvată; promovarea marketingului în agroturism; cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.
Astfel, în exercitarea faptului turistic, acțiunea umană este condiționată de existența unei structuri antropice și a infrastructurii socio-culturale adecvate, prezente într-un mediu natural nepoluat și atrăgător.
În concluzie, agroturismul reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală nepoluată, pitorească, având un specific agrar, finalizată prin șederea (sejurul) pentru o durată de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare și coabitarea, observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală, prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acțiune.
3.2. Dezvoltarea agroturismului în arealul Fundata-Dragoslavele
În perioada actuală, când turismul a devenit o activitate de mare importanță socială, economică și politică, atât pe plan național, cât și internațional, necesitatea cunoașterii potențialului turistic, a valorificării lui raționale se impune din ce în ce mai mult în toată lumea.
Din fericire, dezvoltarea agroturistică din arealul analizat nu a afectat frumusețea peisajului local, astfel încât turistul ajuns în comunele din arealul Fundata-Dragoslavele îi recomand să descopere măreția naturii, priveliștea pe care o oferă dâmburile acoperite cu pădure, cu ogoare sau cu fânețe, precum și gospodăriile pitorești răsfirate.
Dezvoltarea agroturismului și a turismului rural, în ultimii ani, a determinat apariția unui număr însemnat de pensiuni, număr în continuă creștere. Aceste pensiuni sunt omologate conform prevederilor în vigoare, ele figurând în catalogul ANTREC (scopul principal al acestei asociații este reprezentat de identificarea și promovarea potențialului turistic rural).
Agroturismul și turismul rural reprezintă activități economice deosebit de importante pentru zona analizată, având în vedere potențialul natural și cultural al acesteia, activități ce pot îmbina într-un mod armonios cadrul natural cu oferta de cazare și serviciile turistice.
Dorința de expansiune și petrecere a timpului liber și a vacanțelor la țară constituie preocupări vechi mai ales împătimiților de natură.
Această formă de turism s-a dezvoltat, valorificând caracteristicile deosebit de favorabile celor trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actului turistic:
Spațiul rural (vatra și moșia satului) ca suport al procesului de viețuire și derulare a activităților specific;
Populația rurală ca element al perenității de veacuri a obiceiurilor și tradițiilor populare ale satelor, factor al transformării mediului natural, a resurselor locale;
Produsele naturale (bogății naturale) care satisfac cerințele personale și pe cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin în ospeție.
Un factor important în dezvoltarea agroturismului îl are locuitorul rural care dorește să practice această activitate, iar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt umătoarele:
locuitorul rural trebuie să fie agricultor;
trebuie să dispună de o proprietate pe care să își construiască activitatea agroturistică;
trebuie să ofere servicii de calitate;
spațiul de cazare și alimentație trebuie să fie adevcate primirii turistice;
oferta agroturistică trebuie să fie diferită față de cea de pe piața turistică.
În arealul Fundata-Dragoslavele, dezvoltarea agroturismului a produs schimbări importante în viața satelor, aducând elemente noi, precum:
Valorificarea resurselor proprii specifice (naturale, gastronomice, artizanale, etnografice, folclorice);
Transformări în plan edilitar și al dotărilor prin apariția unor construcții specifice (pensiuni agroturistice, ferme), puncte de informare, amenajări pentru sport și echitație;
Modificări în cadrul cerințelor turistice în plan gastronomic;
Evitarea procesului de depoluare rurală prin apariția unor noi locuri de muncă;
Dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor agricole și revitalizarea meșteșugurilor specifice;
Combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor și conservarea pe această cale a unor condiții de viață optime în zonele agroturistice.
În această zonă, agroturismul reprezintă o reală șansă pentru economia locală. Satele din interiorul arealului reprezintă spațiul real de atracție, spațiul în care se asamblează toate elementele de dezvoltare locală.
3.2.1. Fluxul turistic
România este situată la intersecția unor importante drumuri europene care facilitează legăturile dintre sud-estul continentului și partea de nord-vest a acesteia. Asocierea acestor coridoare de acces cu destinațiile și structurile turistice existente generează fluxuri de turiști. Creșterea numărului de turiști (sosiri și înnoptări) a fost relativ continuă, înregistrând însă și momente de regres.
Fluxurile turistice presupun în primul rând o deplasare temporară a persoanelor în funcție de dimensiunea cererii, de potențialul turistic, de distanța la care se gasește, de accesibilitatea și prestigiul pe care îl deține regiunea de primire, astfel încât reprezentând expresia cea mai concretă a activității turistice.
În ceea ce privește fluxul turistic din arealul Fundata-Dragoslavele este mai intens în perioada de iarnă, în preajma sărbătorilor de iarnă, în localitățile care găzduiesc o serie de festivaluri recunoscute atăt pe plan național cât și pe plan internațional, festivaluri legate de datini și obiceiuri, dar și perioada de vară reprezintă un flux turistic important, datorită climatului și aerului de munte proaspăt și curat.
Am realizat câteva diagrame pentru a relata cât mai bine sosirile turiștilor în structurile de cazare ale arealului care sunt în continuă creștere, datorită în primul rând structurii și serviciilor de agrement, iar în al doilea rând datorită structurilor de cazare și alimentație publică.
Apogeul cu care se mândrește comuna Fundata este reprezentat de numărul mare de turiști care au ales să petreacă câteva zile într-un cadru natural mirific. Astfel, după cum observăm în diagrama realizată (vezi Fig.1), în anul 2001 numărul sosirilor turiștilor în structurile de cazare este foarte mic (86) în comparație cu anii următori, cauza fiind lipsa promovării stațiunii montane, dar și a lipsei de structuri turistice (pensiuni, vile turistice etc.).
Începând cu anul 2005, stațiunea montană reprezintă o perioadă de creștere, ajungând de la 86 de sosiri la 395 sosiri existente în anul 2005. Până în anul 2010, sosirile nu au încetat să crească (1998 sosiri), ele fiind triplate ajungând la un număr mare în comparație cu anii precedenți.
Datorită dezvoltării infrastructurii bazelor de cazare, precum și promovarea prin mai multe căi, datorată numeroaselor festivaluri și evenimente, comuna Fundata atinge apogeul numărului de turiști sosiți în structurile de cazare în anul 2014, unde avem un număr de 27200 turiști, reprezentând în acealași timp comuna cu cel mai mare flux turistic din arealul Fundata-Dragoslavele.
Cauza creșterii avansate de la un an la altul, a avut un rol determinant în dezvoltarea agroturismului din zonă.
Fig.1. Sosiri ale turiștilor în comuna Fundata
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Sosirile turiștilor în comuna Dâmbovicioara este relativ mare (vezi Fig. 2), în comparație cu zona Dragoslavele (vezi Fig. 4). În această comună un rol foarte important în dezvoltarea turismului îl are satul Podul Dâmboviței, considerat centru de dezvoltare al agroturismului din zonă. Creșterea turiștilor sosiți în structurile de cazare din această zonă turistică a cunoscut o amploare destul de mare, datorită numeroaselor obiective turistice naturale.
O creștere destul de avansată putem observa și în comuna Rucăr (vezi Fig.3), unde datorită numeroaselor construcții survenite după anul 2001, sosirile turiștilor în structurile de cazare au reprezentat o dezvoltare foarte mare pentru promovarea mult mai diversificată a zonei, promovare ce a luat ființă prin valorificarea tradițiilor și a obiectivelor turistice.
Fig.2. Sosiri ale turiștilor în comuna Dâmbovicioara
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Fig.3. Sosiri ale turiștilor în comuna Rucăr
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Comuna Dragoslavele este mai slab populată de către turiști (Fig.4), însă putem observa o creștere destul de mare, ajungând de la 48 de sosiri în anul 2002 la 591 de sosiri în anul 2014, iar cauza nepopulării mari din această zonă este dată de promovarea mult mai dezvoltată a zonelor din jurul comunei.
Fig.4. Sosiri ale turiștilor în comuna Dragoslavele
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Datotită cadrului natural, al obiectiveleor istorice și culturale, arealul Fundata-Dragoslavele reprezintă un punct de atracție în oricare dintre anotimpuri, această precizare o demontrează numărul mare de sosiri și înnoptări înregistrate în structurile de cazare, iar pe lângă obiectivele turistice și culturale vizitatorilor le sunt oferite condiții și oportunități de petrecere a timpului liber, a vacanțelor într-un loc unde se respiră aer curat, precum și oportunități de a îmbogăți cunoștințele cu privire la artă culinară tradițională românească și obiceiuri populare românești.
Următoarele diagrame reprezintă numărul înnoptărilor de către turiști în structurile de primire ale unitățiilor administrative din interiorul arealului Fundata-Dragoslavele.
Așadar, observăm o creștere continuă destul de mare pentru cele patru zone turistice, astfel încât cele mai multe înnoptări au fost înregistrate în comuna Fundata (vezi Fig.5), crescând de la 352 de înnoptări în anul 2001 la 53925 de înnoptări în anul 2014, urmată de comuna Rucăr (vezi Fig.7), care a înregistrat un număr destul de atrăgător în ceea ce privește înnoptările din structurile de primire, crescând de la 1501 de turiști care și-au petrecut noaptea în structurile de cazare în anul 2001 la 14040 înnoptări în anul 2014.
Fig.5. Înnoptări ale turiștilor în comuna Fundata
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Înnoptările înregistrate în comuna Dâmbovicioara, respectiv comuna Dragoslavele (vezi fig.8) reprezintă un flux în continuă creștere, începând cu anul 2001/2002. Observăm în diagrama de mai jos (Fig.6) o mică infexiune negativă, datorită resimțirii crizei economice din anul 2009, reluându-și trendul pozitiv imediat după aceasta, ajungând în anul 2014 la 5087 de înnoptări.
Fig.6. Înnoptări ale turiștilor în comuna Dâmbovicioara
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Fig.7. Înnoptări ale turiștilor în comuna Rucăr
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Anul 2002 prezintă tendințe negative ale turismului din zona Dragoslavele (Fig.8), acestea continuând sa crească câte puțin de la an la an, însă lipsa promovării stațiunii turistice a provocat influențe negative în ceea ce privește înnoptările turiștilor în structurile de primire. În anul 2014, comuna Dragoslavele prezintă o tendință pozitivă, crescând considerabil la 1390 de înnoptări.
Fig.8. Înnoptări ale turiștilor în comuna Dragoslavele
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
Structurile de primire turistică reprezintă orice construcție și amenajare destinată prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști împreună cu serviciile aferente specifice.
Analizând diagrama din fig. 9. putem observa că anul 2014 reprezintă șansa reală a practicării agroturismului, datorită numărului foarte mare a sosirilor înregistrate în arealul Fundata-Dragoslavele.
Din cauza lipei de promovare și dezvoltare a agroturismului din areal, putem obserava un număr destul de mic al sosirilor în anul 2001, însă treptat, odata cu dezvoltarea mult mai avansată a agroturismului din zonă, turiștii încep să crească semnificativ, acest facpt fiind benefic pentru amplificarea activității agroturistice din arealul Fundata-Dragoslavele.
Fig.9. Sosiri ale turiștilor în structure de cazare din arealul Fundata-Dragoslavele
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
La fel ca și sosirile, înnoptările înregistrate în diagrama din fig. 10. tind să crească considerabil de la 3760 în anul 2001 la 74442 în anul 2014., cauza fiind dată de structurile de cazare bine dezvoltate, precum și organizarea personalului, astfel încât turistul venit o dată în arealul Fundata-Dragoslavele să-și dorească să vină și a doua oară.
Fig.10. Înnoptări ale turiștilor în structure de cazare din arealul Fundata-Dragoslavele
(Sursa: Institutul Național de Statistică)
3.2.2. Analiza de piață, de marketing
„Marketingul este procesul social prin care o persoană, sau un grup obțin ceea ce constituie obiectul propriilor necesități sau dorințe, creând și schimbând produse și valori cu alții.”
„Marketingul agroturistic reprezintă ansamblul activităților privind cererea și adaptarea produselor și serviciilor, strategia comercială și utilizarea mijloacelor necesare pentru aplicarea acestei strategii.”
Astfel, putem afirma că marketingul agroturistic înseamnă :
afaceri profitabile;
client satisfăcut.
Astfel, în cadrul pieței interne un loc aparte îl deține piața turistică, piață care constituie în același timp, un segment distinct al pieței serviciilor, fiind de fapt o componentă de bază a acesteia.
Piața agroturistică evoluează sub influența a numeroși factori, precum, volumul, structura și calitatea resurselor agroturistice, gradul de amenajare agroturistică, nivelul de dezvoltare a infrastructurii.
Oferta turistică reprezentată în arealul studiat, Fundata-Dragoslavele, este exprimată de ansamblul atracțiilor naturale, cultural și istorice, care determină vizitarea anumitor zone de către turiști, precum și capacitatea rețelei (baza tehnico-materială, infrastructura) de a satisface, în anumite condiții, cererea populației.
Oferta existentă în areal, include toate resursele naturale caracterizate de peisajele fauniste, geomorfologice și climatologice, și cultural-istorice redate de monumete, arhitectură, muzee, elemente de etnografie, folclor, artă populară.
Componentă a pieței agroturistice, cererea agroturistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior, este extrem de elastică față de acțiunea factorilor de influență.
Prin cererea agroturistică înțelegem totalitatea persoanelor care solicită și utilizează servicii de turism rural sau persoanele care se deplasează în alte scopuri în mediul rural și sunt beneficiarii unor astfel de servicii. În aceste condiții, orice persoană care devine beneficiarul serviciilor de turism rural, devine consumator de servicii și este supus protecției.
3.3. Avantaje din practicarea agroturismului
Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, astfel încât zonele rurale se pot dezvolta mult mai ușor, influențând toate domeniile vieții rurale: economic, social, familial și cultural.
Activitățile agroturistice de multe ori nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene, spre exemplu, prețul unei mese servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât și membrii familiei consumă din respectiva mâncare, astfel încât o parte din resurse este destinată autoconsumului.
Un alt exemplu, este dat de investițiile realizate pentru îmbunătățirea gradului de confort pe care familia agroturistică le beneficiează în egală măsură, precum, apă curentă, apă caldă, încălzire centrală, dotări sanitare, televiziune, internet etc.
3.4. Promovarea actuală a produsului agroturistic
În momentul de față, promovarea produsului agroturistic din areal necesită mai multă publicitate, prin mai multe căi de promovare, deoarece din acest punct de vedere este slab promovată, spre exemplu site-urile oficiale nu prezintă actualizări la zii, iar publicitatea în ceea ce privește presa, radioul, televiziunea sunt inexistente.
Însă, evenimetele care se organizează în fiecare an în arealul Fundata-Dragoslavele reprezintă un atu în promovarea agroturismului, deoarece turiștii care vin să petreacă un week-end în acest areal sunt doritori să cunoască cât mai multe despre această zonă, iar cel mai simplu mod pentru cunoaștere sunt sărbătorile specifice zonei.
Așadar, arealul Fundata-Dragoslavele își promovează foarte bine produsul agroturistic, chiar dacă metodele de promovare sunt puține, acesta fiind evident prin numărul de sosiri și înnoptări înregistrat, crescând de la an la an.
3.5. Stiluri de construcție arhitectural
Ca și arhitectură, majoritatea caselor localnicilor unele grupate, iar altele risipite printre dealuri, au fost construite cu materiale tradiționale, între care lemnul este cel mai răspândit. În prezent, casele vechi sunt locuite în special de bătrânii care au rămas în sat. Majoritatea tinerilor au ales să plece la oraș, pentru alte condiții de viață și pentru un loc de muncă bine plătit. Unii dintre ei au revenit și au ridicat în sat pensiuni turistice.
Arhitectura populară românească face parte din marea arie europeană a arhitecturii lemnului. Ea s-a dezvoltat pe baza întinselor suprafețe acoperite cu păduri care au pus dintotdeauna la îndemâna poporului material primă necesară construcțiilor caracterizând lemnul prin diferite esențe.
Domeniul arhitectural al lemnului cuprinde întreg arealul carpatic, unde predomină două tipuri de case. Primul tip este acela al casei construite pe sol, cu un nivel, iar cel de-al doilea tip este al casei construite tot pe sol, dar cu două nivele, prezentând două variante și anume: parterul din zidărie și etajul din lemn.
Cele mai vechi locuințe din arealul Fundata-Dragoslavele sunt joase, cu o singură încăpere, fără prispă, cu pereții alcătuiți din bârne rotunde, tencuite și zugravite simplu de culoare albă, iar suprafața exterioară a pereților nu era niciodata perfect netedă, din cauza suprafeței rotunjite a lemnului. Pentru evacuarea fumului dus de horn în podul casei, există mici deschideri situate spre fațadă, având acoperiș propriu, acest spațiu fiind numit cucă sau bagică, care servește și ca iluminator al podului.
Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se contruiesc locuințe cu două încăperi, astfel încât la realizarea parterului se folosește piatră si cărămidă, iar pentru etaj se folosește doar lemn.
Se deosebesc două tipuri reprezentative de locuințe:
Casa cu tindă, celar și odaie de locuit, fiind o locuință mai puțin evoluată, deoarece tinda este un spațiu mic, la intrare, din care poți pătrunde în celar și în odaia de locuit, iar celarul este o parte a tindei, închisă ți transformată în cameră. În acest tip de casă, tinda este rezervată pentru așezarea diferitelor obiecte de uz pentru curte, dar și lăzi cu provizii. Odaia de locuit este dotată cu un cuptor pentru încălzit pe care este amenajată o plită pentru gătit.
Casa cu beci și pivniță, este o formă mai evoluată de locuință în cadrul căruia partea de locuit a fost supraînălțată, iar una din încăperile de jos, numită beci, a fost transformată în cameră de locuit, respective bucătărie. Cea de-a doua încăpere de jos, numită pivniță, are rol de magazine pentru provizii și depozitare. În partea de sus a casei este contruită o sală sau tindă și două odăi, una fiind numită casa mare, încăpere împodobită destinată găzduirii oaspeților, iar cea de-a doua odaie este numită casa mică, folosită ca dormitor.
În afara locuințelor, în curte sunt construite grajdurile pentru animale, cotețele pentru găini sau porci, fântâna, magazii etc. Amenajările pastorale constituie cele mai vechi forme de habitat, cu utilizare temporară din arealul montan, ca reflex al apariției și dezvoltării păstoritului, pe baza unor întinse și bogate pășuni și fânețe alpine. Habitatul pastoral reprezentat de stane, sălașe, odăi, colibe este cuprins între 800 și 2100 m altitudine, cu cea mai mare frecvență între l400 și l800 m. Dintre toate amenajările pastorale stânele și grajdurile sunt cele mai frecvente forme de habitat pastoral. Dacă stânele depășesc frecvent 2000 m, grajdurile sunt situate până la l500—l600 m. Stâna, cu variantele sale tradiționale, având două sau trei încăperi, se întâlnește practic în tot arealul.
Grajdul trebuie privit ca o amenajare pastorală complexă, legată mai ales de valorificarea pe loc a resurselor furajere și nu în mod simplist, ca un modest adăpost pentru animale. Apărute în apropierea așezărilor din areal, ele înregistrează o frecvență deosebită între 1000 și l600 m altitudine. În jurul lor se cultivă mici suprafețe cu plante furajere și legume. În multe împrejurări, concentrarea grajdurilor a dus la apariția de cătune și ulterior a satelor, precum Șirnea, Fundățica.
Elementele de decor din locuințele arealului sunt des întâlnite la porți, frajduri sau fântâni, cele mai interesante decoruri este legat de mobilierul locuințelor, mai exact lăzile de zester, mese, scaune, dulăpioare etc. Un alt elemnt foarte important, specific arealului este decorarea troițelor. Ele sunt construte din stejar masiv, de dimensiuni impresionante, amplasate la răscrucile de drum și la fânâni. Fiind cioplite din lemn, decorarea lor se face cu motive geometrice la fel ca la stâlpii caselor sau la porți, iar aici motivele ornamentale sunt: pomul vieții, dragonul, vasul cu flori, pasărea bicefală.
Materialele de construcții tradiționale, precum lemnul, piatra, lutul au început sa fie înlocuite de cele moderne (cărămida, țigla, tabla) la începutul secolului al XX-lea, dar mai ales după primul război mondial. Cu toate acestea în arealul Fundata-Dragoslavele există încă numeroase așezări în care s-au păstrat multe piese autentice vechi, dar și tehnicile și materialele de construcții.
În concluzie, arhitectura tradițională din arealul Fundata-Dragoslavele își păstrează statutul tradițional popular în ciuda timpului scurs și a evoluției permanente a arhitecturii, fiind astăzi o emblemă a originalității trecutului său, iar turiștii care se opresc la Fundata, Rucăr, Podul Dâmboviței, respectiv Dragoslavele au posibilitatea să admire arhitectura tipic musceleană și brăneană, ce se caracterizează prin acuratețea și armonia liniilor și volumelor, îmbinând în chip fericit pitorescul cu funcționalitatea.
Rafinamentul construcțiilor este rezultatul unor străvechi îndeletniciri, meșteri locali, adevărați artiști, inspirându-se din monumentalitatea și armonia peisajului, din cutezanța munților și din frumusețea codrilor seculari. Stâlpii din lemn ai caselor, dăltuiți cu artă, exprimă puritatea și frumusețea sufletului românesc atât de evidente în aceste binecuvântate locuri dăruite de natură și sporite în frumusețe de oameni.
3.5.1. Tradiții și obiceiuri meșteșugărești
Perioada feudală a fost marcată încă de la începuturile sale, de dezvoltarea vechilor meșteșuguri și diversificarea evidentă a acestora, prin apariția unor noi specializări, fiind atestați fierari, lemnari, morari, cojocari, olari, piuari.
Importanța deosebită a meșteșugurilor rezultă din următoarele:
activitatea desfășurată în acest domeniu contribuie la crearea unei imagini concrete și complexe asupra vieții satului românesc, asupra creației artistice populare în ansamblu;
meșteșugurile, prin produsele lor finite, contribuie la conservarea unor obiecte de certă valoare pentru o anumită zonă sau regiune;
prin intermediul lor s-a trasmis de-a lungul secolelor, bogata noastră moștenire cultural.
Inițial, meșteșugurile erau practicate ca activități auxiliare ocupațiilor de bază tradiționale, precum plugărie și creșterea animalelor, fiind în prezente în toate ariile depresionare.
Tradițiile și obiceiurile locale sunt de mare interes agroturistic. Multe din credințele și obiceiurile populare provin dintr-un substrat traco-dacic. Exemple se găsesc în folclorul tradițiilor, obiceiurilor, tradițiilor și ritualurilor agrare.
Turiștii pot participa la o serie variată de obiceiuri la diferite evenimente , în special cu ocazia sărbătorilor, creându-se o atmosferă specială care se îmbină perfect cu cadrul natural redat de o priveliște minunată. Sărbătorile pascale, dar mai ales cele de iarna atrag anual un număr mare de turiști străini fascinați de obiceiurile poporului român. Colindatul din Ajunul Crăciunului, Capra, Ursul, Focul lui Sumedru, strigăturile și cântecele din folclorul local împreună cu mâncarea tradițională realizată din produse naturale din zonă și la vederea turistului, fac din pensiunile agroturistice puncte importante de profit din turismul românesc.
În perioada comunistă, satul Fundata a fost promovat turistic, iar în prezent își atrage turiștii cu o serie de evenimente devenite deja tradiție.
Tradiția locală a practicării schiului a început în ianuarie 1930, prin organizarea unor cursuri de schi cu copiii și flăcăii din satele Fundata și Sirnea, de către Principesa Ileana, fiica Reginei Maria, iar la 23 februarie 1930 a fost organizat primul eveniment sportive din istoria comunei Fundata. Spectaculoasă pentru istoria locală este prezența la competiție a Principelui Regent Nicolae de România. În anul 1934, schiorii din comuna Fundata s-au reunite în societatea de schi Principesa Ileana, apoi în perioada comunistă cele două sate au devenit cea mai importantă bază de selecție pentru disciplinele de schi fond și batalion a cluburilor școlare din Brașov, Râșnov și Predeal.
Nedeia munților este o sărbătoare importantă pentru localnicii zonei, deoarece prin organizarea ei la sfârșitul lunii iulie numeroși turiști de pretutindeni vin să cunoască istoria nedeii. Prima ediție a Nedeii de la Fundata a avut loc în anul 1969. Este o sărbătoare pastorală tradițională, denumită în trecut "târg de două țări", ținută la Fundata, pe hotarul dintre Transilvania și Țara Românească, organizată în ziua sărbătorii Sf. Ilie. Conceptul principal al festivalului este reconstituirea unui târg tradițional românesc din Pasul Rucăr-Bran și prezentarea tradițiilor populare din comuna Fundata.
Ziua Olimpică aniversată în data de 23 iunie, este celebrată de circa 30 de ani, această zii cuprinde: ceremonialul aprinderii flăcării olimpice, la care sunt prezenți oaspeți de onoare, campioni olimpici care prin prezența lor înobilează evenimentul; pentatonul olimpic școlar; un velomarton pe ruta Brașov-Șirnea; crosul olimpic; defilarea participanților, în prezența oficialilor comitetul olimpic și un program artistic special dedicat olimpismului.
Noaptea de sânziene, sărbătoare celebrată în data de 24 iunie, este tradiția culesului florilor și împletirea de coronițe. La acestă sărbătoare, localnicii și turiștii, merg la cules de sânziene și apoi asistă la ritualul împletirii coronițelor și aruncarea lor peste casă. Apoi, până târziu în noapte, festivalul continuă cu un foc de tabără, jocuri populare și o cină specifică zonei.
Măsura laptelui este o tradiție foarte veche pe care localnicii o sărbătoresc cu ardoare în fiecare an, fiind sărbătorită de pe data de 27 iunie până pe 28 iunie. Această tradiție este renumită prin spectacol folcloric și expoziție de animale în care participa crescatorii de animale din zonă, producători de produse tradiționale. La 29 iunie 1968 a fost organizată prima ediție a sărbătorii folclorice tradiționale la care au participat peste 5000 de turiști. La această sărbătoare pastoral, turiștii pot alege specialitățile culinare ale șirenilor: bulz, berbec în proțap, balmuș, scoverzi, plăcinte, brânză în coajă de brad și caș afumat.
Urcatul la Munte, această activitate are ca scop pășunatul animalelor. Astfel, în jurul zilei de 1 Mai ovinele încep pășunatul pe pășunile de la șes, în timp ce taurinele încep pășunatul pe fânețele proprietarilor spre finalul lunii Mai. La începutul lunii Iunie, atât ovinele cât și taurinele sunt urcate către munte, pentru a-și continua pășunatul pe pășunile alpine.
Tunsul oilor este o tradiție care se desfășoară pe perioada lunii martie, cu cel puțin 3-4 săptămâni înainte de ieșirea la pășunat a animalelor.
Alesul Oilor sau Răvășitul Oilor, este una dintre cele mai importante sărbători desfășurate în Zona Rucarului. Această sărbătoare are loc după ce stăpânii de stana coboară de la munte, înapoind proprietarilor animalele, definitivând înțelegerea cu aceștia. Mai precis, proprietarii își recuperează animalele, primesc și produsele lactate cuvenite, achitând către stăpânul de stana costurile aferente tratamentelor zooveterinare. Cu această ocazie se organizează o mare expoziție de produse din lapte, cât și o expoziție cu cele mai frumoase exemplare animale. (ovine, taurine, câini ciobănești, cai, măgari).
Focul lui Sumedru se sărbatorește în fiecare an pe data de 25 octombrie. De Sf. Dumitru, locuitorii din satele Fundata, Rucăr, Podul Dâmboviței și Dtagoslavele fac Focul lui Sumedru, sărbătoare la care participă, în principal copiii satului, dar și adulții. Copiii, îmbrăcați în portul polpular specific locului, fac un foc mare și joacă dansuri sacre în jurul lui. Cei mai curajoși își iau avânt și sar prin foc sau peste focul lui Sumedru, ocrotitorul recoltelor și oierilor. Focul se face pe dealuri, de obicei în locul cel mai înalt ce poate fi văzut de la mare distanță. Focul lui Sumedru este o sărbătoare cu un pronunțat caracter funerar, cu origini precreștine, celebrând moartea și renașterea. Elementelor precreștine ale obiceiului li se adaugă cele creștine, prin citirea în biserică a Acatistului Sfântului Dimitrie, iar semnificația Focului lui Sumedru este aceea a unui scenariu al morții și renașterii anuale a unei divinități fitomorfe, un ceremonial ce cuprinde moartea violentă a zeului îmbătrânit la sfârșit de an prin tăierea unui arbore din pădure, urmată de renașterea acestuia prin incinerare, în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Focul are aici rol purificator și regenerator.
3.6. Peisajul natural în conceptual agroturismului
Peisajul natural în conceptual agroturismului constituie un patrimoniu inestimabil al umanității. Peisajul aerisit, prin fauna și flora sa, este mult mai sănătos pentru oameni. Liniștea, pacea, climatul, aerul curat și proaspăt, peisajul liniștitor, de calm social, nu pot fi cuantificate pentru a măsura habitatul din zonele rurale. Modul de viață, tradițiile și obiceiurile, formează împreună cultura popular-locală sau regională. Viața socială și culturală este un patrimoniu de neegalat al umanității, element care alături de ecologie și economie dau adevărata dimensiune și valoare a spațiului agroturistic.
Satele agroturistice care formează arealul Fundata-Dragoslavele pun în valoare cadrul natural, obiceiuri, tradiții gastronomice, meșteșuguri, construcții arhitecturale pitorești, activități, formând împreună un peisaj natural mirific apărut din nevoia de evadare în spații de liniște, dincolo de zidurile orașelor sau de aglomerația unor stațiuni turistice.
Ferma, satul, spațiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiștii vin să își petreacă vacanțele la țară, dând turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială și culturală.
Astfel, ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin, fiind casa fermierului, a țăranului, a celui ce cunoaște secretele naturii, dar știe și locurile de pescuit, de cules ciuperci, este locul unde trăiesc animalele domestic cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generații fără a se schima modul de viață.
Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginația orășeanului, peisajul aici fiind ilustrat de viața la țară, de oameni cu bun simț, de casele primitoare, dar și de locul unde se desfășoară cele mai frumoase sărbători.
Spațiul rural conturează imaginea unui peisaj spectaculos reprezentat de simbolul libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor, el invită la contemplația peisajelor, dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munții. Aceste activități în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanțelor la țară.
Capitolul IV. Potențialul agroturistic
4.1. Puncte de atracție în arealul Fundata-Dragoslavele
Beneficiind de un cadru natural deosebit, relief variat, așezare montană cu un potențial turistic natural și antropic minunat, îi recomand turistului ajuns în zona Fundata-Dragoslavele să descopere obiectivele turistice din localitățiile ce înconjoară arealul, precum și posibilele variate de petrecere a vacanțelor, oferind numeroase trasee turistice spre munții Piatra Craiului și Bucegi. Frumusețea așezărilor brănene și mușcelene risipite pe culmi ori pe văi, alături de originalitatea portului popular și a folclorului completează în mod fericit cadrul de manifestare a turismului.
4.1.2. Zona turistică Fundata
Zona turistică Fundata este înzestrată cu o multitudine de obiective cu caracter turistic deosebit, deoarece aici vă puteți bucura de cel mai curat aer din România, de liniște și de mâncare sănătoasă, de tradiții și obiceiuri.
Experimentul „Satul turistic Șirnea” a început în anul 1962, prin marcarea traseelor de interes local, prin întocmirea hărții satului cu principalele obiective turistice, înfințarea Biroului de turism și al Biroului de cazare, iar în anul 1964 a fost strânsă prima colecție etnografică și în iulie 1965 a fost înființat Muzeul satului Șirnea.
Muzeul etnografic „Nicolae Frunteș” din Șirnea, reliefează viața satului de ieri și de azi, prin obiecte și mărturii documentare privind vechimea civilizației și spirituale pe aceste meleaguri de o frumusețe deosebită, mărturii care impresionează prin originalitate, utilitate și frumusețe. Clădirea muzeului are șapte camere amenajate pe tematici diferite, iar una dintre ele este dedicată fondatorului său.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial este amplasat în curtea dispensarului din comuna Fundata, fiind ridicat în memoria eroului Gheorge Poenaru-Bordea, primul ofițer român erou căzut în Primul Război Mondial.
Acest monument a fost ridicat din inițiativa asociației Cultul Eroilor și este realizat din piatră, iar împrejmuirea este asigurată de piloni uniți cu lanțuri. Obeliscul are ca ornament, în partea superioară și centrală, un chenar sculptat cu motive fitomorfe, iar în partea superioară este fixată o placă de bronz cu basorelief reprezentând atacul infanteriei. Pe latura frontală se află o placă memorială pe care se află următorul text: „Eroul colonel George Poenaru-Bordea, cel dintâi ofițer căzut vitejește pentru strămutarea acestui hotar, 14.VIII.1916”.
Biserica Nouă Ortodoxă „Sf. Nicolae”, din Fundata, a fost ridicată în vara anului 1939. Apoi, până în 1943, biserica nouă a fost amenajată și pictată. Ctitorii lăcașului de cult au fost Moise I. Găvănescu din Ploiești, un fiu al satului plecat la sfârșitul secolului al XIX-lea în Vechiul Regat, și soția sa, Ecaterina. Biserica Nouă a fost sfințită în ziua de Sfântul Dumitru pe 26 octombrie 1843, de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan.
Biserica veche de piatră, din Fundata, acoperită cu șindrilă, a fost ridicată din temelie după anul 1830, de familia preotului paroh Bucur Moșoiu. Lăcașul de cult cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost pictat de Ioan Vartolomeiu, dascăl în comuna Șimon, iar în pisania scrisă de învățător la 26 iulie 1843 se menționează că biserica a fost ridicată “cu toată silința și cu singura cheltuială a dumnealui marelui Bucur Moșoiu”.
Cascada „La Chișătoare” este considerat un mic paradis, deoarece se poate ajunge numai parcurgând pârâul Turcului, iar uimitor este faptul că, acest loc botezat de către localnici, de pe malul stâng al pârâului cu pricina, se poate observa cum țâșnesc din perete două fire de apă care se revarsă în cascade de 15-20 metri.
4.1.3. Zona turistică Podul Dâmboviței
Zona turistică Podul Dâmboviței se suprapune în parte teritoriului ocupat de localitățile Podu Dâmboviței și Dâmbovicioara. Această zonă turistică este înzestrată cu cel mai spectaculos relief carstic. Stau aici sculptate de natură numeroasele chei de pe văile Dâmboviței (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dîmbovicioarei (Brusturet și Dâmbovicioara), Crovului, Rudăriței și a altor afluenți. Lumea fascinantă a peșterilor de la Dâmbovicioara, Urșilor, Uluce, alături de celelalte forme carstice au contribuit la înscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpații Meridionali.
Poziția geografică deosebit de avantajoasă, între munții Leaota, Bucegi și Piatra Craiuiui, oferă posibilități variate în alegerea traseelor de vacanță sau în ascensiunile alpine. Așezările, mulate după relief, fie însoțesc valea din ce în ce mai îngustă a Dâmbovicioarei până în apropierea cheilor de la Brusturet, fie se cațără amețitor pe versanții munților.
Cheile Dâmboviței s-au format datorită adâncirii râului în calcarele jurasice ale munților Piatra Craiului ce au generat un sector de chei lung de peste trei km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stâna de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului. Cheile sunt de origine epigenetică, întrucât râul s-a adâncit inițial în formațiuni sedimentare mai puțin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor și-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor.
Peștera Dâmbovicioara este formată printr-un relief carstic variat, spectaculos. Râurile care coboară în Munții Făgăraș, Piatra Craiului și Leaota au săpat în calcarele de aici văi înguste și adânci, dând naștere, pe un teritoriu relativ restrâns, celui mai mare complex de chei aflate la noi în țară. O asemenea rocă, extinsă în zonă, a permis dezvoltarea peșterilor. Situată în partea nordică a satului cu același nume la cca 1 km este lesne accesibilă turiștilor, amplasată chiar în apropierea șoselei care străbate aceste chei. Lungă de peste 250 m, această peșteră are aspectul unei galerii puțin ramificate, traseul său fiind puțin ascendent; ea poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m).
Peștera Urșilor este un obiectiv turistic natural, cu un flux turistic destul de impresionant. Aceasta este una dintre cele trei cu aceeași denumire din țară, formată în urma fenomenelor carstice și unică datorită situării la o înălțime apreciabilă, la care accesul se face cu piciorul pe niște trepte abrupte amenajate din beton. Intrarea se prezintă ca o grotă imensă din care pleacă două galerii cu lungimea cea mai mare de 370 metri.
Complexul de statui realizat de dramaturgul Paul Everac este considerat un muzeu în aer liber și reprezintă astăzi un punct turistic de o valoare impresionantă pentru localnici și în special pentru turiști.
Cetatea Oratea sau Oratia reprezintă un obiectiv turistic cu o valoare istorică destul de impresionantă fiind așezată pe dealul cu același nume, a fost construita, potrivit opiniei unora dintre specialiștii care au studiat-o, la începutul secolului al XIII-lea, de cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei.
În această zonă depresionară se mai pot vizita și alte obiective turistice cum ar fi: Podul lui Brâncoveanu (1711), Rezervația Piatra Craiului, Cheile Brusturetului, Peștera Gaura Brusturetului, Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena.
4.1.4. Zona turistică Rucăr
Zona turistică Rucăr este dată de îmbinarea fericită a condițiilor naturale cu cele ale activității umane, de vestigiile istorice, de folclorul și portul local.
Astfel, este necesar a fi subliniat relieful variat, extrem de atrăgător, în care cheile Ghimbavului, Dâmboviței și Dîmbovicioarei din apropierea localității sunt tot atâtea puncte de popas și încântare pentru turiștii iubitori de natură și prospețimea aerului de munte.
Cele mai importante obiective turistice din această zona sunt reprezentate de: Muzeul etnografic, Biserica ortodoxă cu dublu hram “Sf. Mucenic Gheorghe și Dumitru“, Cetatea lui Negru Vodă denumită și Cetatea Dâmboviței sau Cetatea Nemților ce datează din secolul al XIV-lea.
4.1.5. Zona turistică Dragoslavele
Zona turistică Dragoslavele ne impresionează cu o serie de obiective deosebite care încarcă turistul cu energie pozitivă, redate de istorie și legendă. Turistul însetat de cunoaștere are posibilitatea de a vizita toate obiectivele turistice specifice zonei.
Pentru început, pe șoseaua care duce către Dragoslavele (Pitești-Câmpulung-Bran-Brașov), înainte de a traversa culmea spre Dragoslavele, se poate vizita Mausoleul Mateiaș, dedicat eroilor ce au pierit în luptele ce au tulburat liniștea acestor meleaguri în perioada 1916-1918.
Schitul Dragoslavele reprezintă un obiectiv turistic cu scop de reculegere pentru toți vizitatorii, fiind unul dintre cele mai importante atracții turistice, iar turiștii aflați în zonă nu ar trebui să îl rateze. Este un schit de călugări, iar așezarea monahală a luat ființă în anul 1929, ca reședință patriarhală de odihnă pentru preoțimea musceleană care a construit aici o vilă pe care, între timp, au daruit-o Patriarhului Miron Cristea.
Alte obiective de o mare importanță pentru patrimonial cultural sunt: Biserica Adormirea Maicii Domnului (1661), Biserica Înălțarea Domnului (1745), Crucea lui Matei Basarab (1632-1654), Crucea lui Lupu Vameșu (1692), Crucea lui Coman Pârcălabul (1724).
4.2. Tipuri de turism
Este evident fapul că turismul are ca scop satisfacerea anumitor necesități de ordin social, cultural, spiritual, medical, ceea ce urmărește realizarea dorințelor turistului, precum și ideea alegerii deliberate a itinerariilor, a duratei sejurului, a formei de turism. Astfel, între teritoriu caracterizat ca resursă turistică și factorul uman există o relație evidentă și permanentă, rezultanta fiind forma de turism.
Complexă și diversificată, oferta turistică a arealului Fundata-Dragoslavele asigură condiții pentru practicarea a numeroase forme de turism.
Prezența resurselor și echipamentelor turistice mai mult sau mai puțin specifice permit desfășurarea următoarelor forme de turim:
Turism montan (drumeție), cu porniri din ariile depresionare spre zonele montane înalte, apelând sau nu la rețeaua potecilor marcate: din zona arealului Fundata-Dragoslavele spre Piatra Craiului, Bucegi și Leaota;
Turismul montan asociat cu sporturi de iarnă poate fi practicat la Fundata-Șirnea;
Turismul cultural-istoric este favorizat de existența a numeroase monumente istorice și de arhitectură pe întreg arealul Fundata-Dragoslavele, de multitudinea de obiceiuri, tradiții, evenimente culturale cu caracter periodic;
Turismul religios practicat de credincioși la numeroasele biserici cu valoare istorică și arhitecturală existente în areal;
Turismul rural reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții de armonizare a cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile. Frumusețea zonei rurale și conservarea culturii face ca acest segment să fie foarte atractiv atât pentru turismul intern, cât și pentru turismul extern. În ultimii ani turismul rural s-a dezvoltat într-un ritm spectaculos în areal.
Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură;
Turismul de recreere, practicat mai ales în zona Fundata;
Turismul de circulație, favorizat de existența unei game variate de atracții turistice și a unei rețele de drumuri modernizate și bine întreținute;
Turismul automobilistic, practicabil pe traseele de tranzit care străbat depresiunile din arealul Fundata-Dragoslavele;
Turism de sejur pentru odihnă și relaxare, favorizate fiind satele care îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi declarate sate turistice: Fundata, Șirnea, Fundățica, Rucăr, Podul Dâmboviței, Dragoslavele (condiții referitoare la peisaj, resurse economice, atracții turistice, locuințe omologate sau omologabile pentru cazarea turiștilor, posibilități de practicare a unor ocupații specifice locului).
Pârtiile de ski din comuna Fundata sunt amenajate și sunt accesibile cu telegondola, iar turiștii pasionați de sporturile de iarnă au la dispozitie pârtii pentru toate nivelurile de dificultate, spre exemplu piste pentru începători, avansati și experți.
În general pârtiile de sky din Fundata sunt diversificate și se potrivesc oricărui tip de schior, aici întâlnim pârtii pentru snowboarding sau alte sporturi extreme, ski nocturn, cross-country.
Condițiile de zapadă sunt excelente în Fundata, oferind turiștilor posibilitatea de a petrece un sejur din luna decembrie până în luna martie, datorită tunurilor de zapada și a echipamentelor care se ocupă cu întreținerea pârtiilor.
Echipamentul de instalații pe cablu din Fundata garantează calitatea, confortul și siguranța turistilor și cuprinde mai multe tipuri de teleferice cum ar fi telegondole, telescaune, teleschiuri, baby-schiuri.
La 15 decembrie 1968 a fost inaugurată o pîrtie cu o lungime de 600 m, amenajată de săteni, iar în următoarea iarnă pârtia a fost mărginită cu stâlpi electrici și iluminată noaptea, devenind astfel prima pârtie nocturnă de schi din satele României.
4.3. Structurile de cazare
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice care funcționează în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate, cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.
Clasificarea structurilor de primire turistice reprezinta o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort și a calității serviciilor ce trebuie oferite. Scopul acesteia este: informarea turiștilor și protecția acestora.
Unitățiile de cazare din arealul Fundata-Dragoslavele sunt clasificate astfel:
5 flori (margarete);
4 flori (margarete);
3 flori (margarete);
2 flori (margarete).
Cele mai multe structuri de cazare din arealul Fundata-Dragoslavele sunt clasificate în 2, 3 margarete, restul fiind de 5, respectiv 4 margarete.
Structurile de cazare existente în areal sunt reprezentate de un număr de camere începând de la 4 la 26 de camere, iar în ceea ce privește numărul total de locuri acesta începe de la 10 până la 54 de locuri disponibile. Facilitățiile structurilor de cazare sunt foarte numeroase, dând posibilitate turistului să se simtă cât mai confortabil.
În cadrul pensiunilor agroturistice trebuie să se desfășoară cel puțin o activitate legata de agricultură, cresterea animalelor, cultivarea diferitelor tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau să se desfășoare o activitate meșteșugărească, cu un atelier de lucru din care rezulta diferite articole de artizanat. Activitățile în cauză trebuie să se desfășoare în mod continuu sau în funcție de specific și sezonalitate, adică să aibă caracter de repetabilitate.
4.5. Analiza S.W.O.T
BIBLIOGRAFIE
Crăciun Șt. (1997), “Agroturism – organizare – eficiență”, Ed. Mirton, Timișoara
Bran F., Șimon T., Marin D. (1997), „Turismul rural-Modelul european”, Editura Economică
Pârnuță Gh. (1972), „Rucăr-Monografie sociologică”, Editura Științifică, 1972
Glăvan V. (2002), „Agroturism și ecoturism”, Editura Alma Mater, Sibiu
Pătru-Stupariu I. (2011), „Peisaj și gestiune durabilă a teritoriului: Aplicații la Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele”, Editura Universității din București
Ilinca Lucian I., Tătaru A., Pipirigeanu I. (2011), „Atlasul turistic al României”, Editura Trend, 2011
Boboc Luminița Ș. (2013), „Potențialul turistic în spațiul carpatic și subcarpatic în zona dintre Valea Prahovei și Valea Dâmboviței”, Editura Transversal București
Cândea M. (1996), „Carpații Meridionali în sistemul montan românesc-Studiu de geografie umană”, Editura Universității din București
Cândea M., Simon T., Bogan E. (2012), „Patrimoniul turistic al României”, Editura Universitară, București
Ielenicz M. (2007), „România-Geografie fizică”, vol.II, Editura Universitară, București
Negruț C-tin, Dobre C., Negruț C. (1997), „Initiere în marketing”, Editura Augusta, Timisoara
Pompei C., Vlăsceanu Gh., Negoescu B. (2002), „Geografia generală a turismului”, Editura Meteor Press, București
Mitrache Șt. (1996), „Agroturism și turism rural”, Editura Fax Press, București
Teodoreanu E. (1980), „Culoarul Rucăr-Bran :studiu climatic și topoclimatic”, Editura Academiei Rebublicii Socialiste, România
*** (1984) Geografia României, Vol.II, „Geografie umană și economică”, Editura Academiei Repubicii Socialiste
*** Revista Satul (2009), anul I, nr. 3, „Comuna Fundata- între legende și tradiții”
Webografie
www.experience-romania.ro/Fundata – accesat în 20.02.2015
www.fundata-sirnea.ro – accesat în 03.03.2015
www.insse.ro – accesat în 25.03.2015
www.muscelpedia.ro – accesat în 27.04.2015
BIBLIOGRAFIE
Crăciun Șt. (1997), “Agroturism – organizare – eficiență”, Ed. Mirton, Timișoara
Bran F., Șimon T., Marin D. (1997), „Turismul rural-Modelul european”, Editura Economică
Pârnuță Gh. (1972), „Rucăr-Monografie sociologică”, Editura Științifică, 1972
Glăvan V. (2002), „Agroturism și ecoturism”, Editura Alma Mater, Sibiu
Pătru-Stupariu I. (2011), „Peisaj și gestiune durabilă a teritoriului: Aplicații la Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele”, Editura Universității din București
Ilinca Lucian I., Tătaru A., Pipirigeanu I. (2011), „Atlasul turistic al României”, Editura Trend, 2011
Boboc Luminița Ș. (2013), „Potențialul turistic în spațiul carpatic și subcarpatic în zona dintre Valea Prahovei și Valea Dâmboviței”, Editura Transversal București
Cândea M. (1996), „Carpații Meridionali în sistemul montan românesc-Studiu de geografie umană”, Editura Universității din București
Cândea M., Simon T., Bogan E. (2012), „Patrimoniul turistic al României”, Editura Universitară, București
Ielenicz M. (2007), „România-Geografie fizică”, vol.II, Editura Universitară, București
Negruț C-tin, Dobre C., Negruț C. (1997), „Initiere în marketing”, Editura Augusta, Timisoara
Pompei C., Vlăsceanu Gh., Negoescu B. (2002), „Geografia generală a turismului”, Editura Meteor Press, București
Mitrache Șt. (1996), „Agroturism și turism rural”, Editura Fax Press, București
Teodoreanu E. (1980), „Culoarul Rucăr-Bran :studiu climatic și topoclimatic”, Editura Academiei Rebublicii Socialiste, România
*** (1984) Geografia României, Vol.II, „Geografie umană și economică”, Editura Academiei Repubicii Socialiste
*** Revista Satul (2009), anul I, nr. 3, „Comuna Fundata- între legende și tradiții”
Webografie
www.experience-romania.ro/Fundata – accesat în 20.02.2015
www.fundata-sirnea.ro – accesat în 03.03.2015
www.insse.ro – accesat în 25.03.2015
www.muscelpedia.ro – accesat în 27.04.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii DE Promovare A Agroturismului (ID: 147208)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.