Dezvoltarea Urbana Sustenabila

BIBLIOGRAFIE

– Bevitori P., 2003, Guida alla casa ecologica, Ed. Maggioli

– Capriolo G., 1997, La casa bioarmonica, Ed. Xenia

– Ernst L.K., 1991, La casa bioecologica, Ed. [NUME_REDACTAT] Nuova

– Weinke U., 2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile

– Edwards M., 2000 [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] Analysis, University of

Wisconsin-Madison.

– Godschalk D.R., [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] –Coping with Conflicts in Visions of

[NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]

– Wood M, 2001, [NUME_REDACTAT], social cohesion and sustainability in neighborhood renewal: developing best practice models.

– Graham H., 200, [NUME_REDACTAT] in an Age of Complexity

– Heikki S., Green city – what does it actually mean?

– www.bioarchitettura.rm.it

– www.lasaluteincasa.it

– http://www.learningace.com/doc/development- impact-analysis-guide

– http://www.sustainabilityworkshop.com/prod_suds.html

– http://www.atkearney.com/documents

– https://beta.mbi.ohio state.edu/Aquaculture+and+Sustainability+of+Coastal+ Ecosysem

SURSA ILUSTRATIILOR

– Foto 1, 3 : http://www.ecology.md

– Foto 2 : www.ubi-therm.ro

– Foto 4, 5 : http://ghid.rockwool.ro

– Foto 6 : http://www.dailymail.co.uk

– Foto 7 : www.ancientworlds.net

– Foto 8 : www.natural-home4u.com

– Foto 9 : www.panoramio.com

– Foto 10 : www.gueuledhexagone.fr

– Foto 11 : www.triplu-tulup-tropical.blogspot.com

– Foto 12 : www.e-transport.ro

– Foto 13 : www.meridianes.org

– Foto 14, 15 : Weinke U.,2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile

– Foto 16 : www.evz.ro

– Foto 17 : http://www.rasfoiesc.com

– Foto 18 : www.protectiamuncii.ro

– Foto 19 : www.numaiunaltblog.wordpress.com

– Foto 20 : www.casamea.ro

– Foto 21: Edwards M., 2000, [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] Analysis, University of Wisconsin-Madison.

– Foto 22, 23, 24 : www.maps.google.ro

– Foto 25, 27, 28 : www.pmb.ro

– Foto 26 : http://armyuser.blogspot.ro

1. INTRODUCERE

1.1. Resursele energetice

Resursele energetice reprezintă ansamblul materiilor prime și fenomenelor naturale folosite pentru producerea energiei.

Pentru fiecare țară consumul de energie este determinat de nivelul de activitate productivă și de nivelul de viață al consumatorilor.

Sursele energetice

Sursele energetice sunt clasificate în neregenerabile și regenerabile.

Sursele neregenerabile includ combustibilii fosili (cărbunele, petrolul și gazele naturale) și combustibilii de fuziune (uraniul și toriul) că sursă primară pentru producerea energiei nucleare.

Problema folosirii cărbunelui este de tip ecologic, eliberând în atmosferă mari cantități de bioxid de carbon. La rândul său, transformarea uraniului în combustibil apt pentru a fi folosit în procesele de fuziune nucleară este foarte scumpă și potențial periculoasă pentru mediul inconjurător și pentru om.

Sursele regenerabile sunt printre primele care au fost folosite de către om, și mă refer la lemn, sau mai bine spus la biomasă. Alte surse regenerabile sunt energia hidraulică utilizată în hidrocentrale, energia eoliană transformată în energie electrică, energia solară transformată în căldură sau energie electrică, energia oceanelor care se bazează pe recuperarea căldurii înmagazinate de apă.

Se continuă cercetările pentru folosirea hidrogenului rezultat din electroliza apei marine drept combustibil, după folosirea căruia rezultă vapori de apă.

Foto I Profesorul j aponez [NUME_REDACTAT], de [NUME_REDACTAT] Kyushu, propune crearea unei insule pentru dezvoltarea energiei eoliene (diametrul propus a! turbine!or 112 metri). 1

1http://www.ecology.md

Foto 2 : Instalație de transformare a energiei solare în apă caldă și căldură.2

Foto 3 : Alimentarea unei mașini cu hidrogen lichid obținut prin electroliza apei. 3

2 www.ubi-therm.ro

3 http://www.ecology.md

Sursele regenerabile față de sursele neregenerabile au marele avantaj că produc cantități foarte mici de emisii nocive omului și mediului.

[NUME_REDACTAT] în Europa 40% din consumul de energie este folosit de sectorul casnic, 35%

de industrie și 25% de transporturi. S-a calculat că se poate reduce consumul casnic până la

20% prin investițiile inițiale, investiții care se pot amortiza în circa 5 ani. Prin investiții inițiale ințeleg adoptarea unor soluții de proiectare în special în ceea ce privește izolarea termică și iluminarea. Introducerea sistemelor computerizate de control energetic și instalarea unor dispozitive de încălzire, răcire, pentru prepararea mai eficientă a hranei sunt elemente necesare soluțiilor de proiectare îmbunătățite.

Politică energetică

Piața liberă că și privatizarea societăților producătoare de energie i-a încurajat pe producători să vândă o cantitate mai mare de energie, din partea lor nefiind interes pentru favorizarea economiei de energie, unica barieră impusă producătorilor fiind legile anti poluare. Astfel stând lucrurile guvernele diverselor țări au început să utilizeze incentivele și penalitățile fiscale că instrument pentru încurajarea diverselor forme de economie de energie.

1.2. Clădirile verzi

Cu trecerea timpului omul a pus stăpânire tot mai mare asupra teritoriului producând schimbări tot mai puternice mediului natural și cauzând dezechilibre ecosistemelor. Odată cu dezvoltarea produsă de revoluția industrială a luat amploare instalarea aparatelor de climatizare artificială, favorizată și de abundența de resurse energetice cu costuri mici (cărbune, petrol, gaz, electricitate). Astfel a început epoca consumului care a dus la ignorarea oricărei inițiative care limita consumul energetic, delegând aparatelor rezolvarea problemelor legate de confortul ambiental. Începând cu perioada ’70 / ’80 a secolului trecut a început conștientizarea acestui aspect și au început să fie căutate soluții.

Clădirile verzi apar că urmare a conștientizării gravei crize ambientale în care ne aflăm și a cărei simptome sunt poluarea atmosferică și consecințele acesteia, apropiata epuizare a resurselor neregenerabile, poluarea apelor și solului, creșterea consumului de apă potabilă, schimbările hidrogeologice și dispariția speciilor.

Clădirile, care folosesc circa o treime din consumul mondial de energie și circa 40% din

consumul de materiale, sunt printre responsabilii majori ai acestei degradări ambientale.

În arhitectură politica de economie energetică are ca scop diminuarea impactului ambiental

atribuit clădirilor, controlând consumul, în primul rând prin îmbunătățirea izolamentului

termic al clădirilor și deci favorizând atât utilizarea tehnologiilor de înaltă eficiență cât și stimulând experimentarea și folosirea surselor de energie alternativă și regenerabilă.

Foto 4 : Imaginile termografice arată diferența dintre o casă izolată și una fără izolație.4

Foto 5 : Temperatura fațadei unei case fără izolație este mai mare, deoarece aceasta pierde mai multă căldură prin pereți. 5

4 http://ghid.rockwool.ro

5 http://ghid.rockwool.ro

Nu trebuie uitate nici cele mai elementare măsuri de economisire a energiei, care sunt normal și cele mai ieftine, și care constau în adoptarea unor precise măsuri bioclimatice cum ar fi orientarea clădirii în funcție de soare și vânt, forma arhitecturală, dispunerea și dimensiunile ferestrelor și nu în ultimul rând alegerea materialelor în funcție de caracteristicile lor termice.

Deși extragerea materiilor prime, producția și obținerea materialelor, transportul lor, punerea în operă a clădirilor, chiar și demolarea clădirilor și curățarea terenului consumă o imensă cantitate de energie totuși cea mai mare parte a consumului energetic atribuibil construcțiilor este folosită pentru climatizarea și iluminarea clădirilor.

„Construirea modernă din ultima perioada precum și noua urbanizare produc clădiri stereotipice, în care locuiesc persoane care au ca unic vis de a fugi din aceste locuri și a-și construi propria casă într-o zonă verde.” 6

Foto 6 : Blocuri in Hong-Kong.7

“Un alt efect negativ al construirii moderne este pierderea tradițiilor edilitare, deplorabilă din punct de vedere cultural, care comportă inclusiv implicații economice.”8

Pierderea tehnicilor de lucru tradiționale este una dintre cauzele imensului consum energetic deoarece nu se mai construiește în funcție de condițiile climatice locale, de resursele locului

6 Capriolo G., 1997, La casa bioarmonica, Ed. Xenia, (traducere proprie)

7 http://www.dailymail.co.uk

8 Capriolo G., 1997, La casa bioarmonica, Ed. Xenia, (traducere proprie)

și aceasta influențează negativ asupra recuperării și restaurării patrimoniului istorico- arhitectural.

Introducerea și aplicarea criteriilor ecologice în construcții întâmpină încă mari dificultăți : de regulă dezvoltatorii nu sunt obișnuiți să se gandescă la consecințele acțiunilor lor asupra mediului ambiental, preferând de obicei case cu mari suprafețe și mari volume obținute în general cu derogări de la calitatea acestora, mulțumindu-se cu tehnologii mediocre sau slabe calitativ, care pe lângă faptul că au un consum mare de energie sunt și nesigure în funcționare.

Cu toate acestea se constată o mică îmbunătățire datorată în parte grijii pentru propria sănătate cât și a unui început al creșterii sensibilității față de problemele mediului înconjurător. Datorită acestor temeri a început să prospere atât piața produselor bio cât și interesul pentru ocultism, medicină alternativă și naturistă, Feng-Shui.

Desigur că a construi, conform filozofiei bio, mici oaze de sănătate și bunăstare pentru o mică elită de oameni nu este cu siguranță suficient pentru a rezolva gravele probleme care duc la degradarea planetei.

1.3. Diversele tipologii de arhitectură ecologică

Există o multitudine de termeni care definesc un tip de arhitectură în armonie cu mediul înconjurător, printre aceștia bio de la biologic definește o arhitecură făcută pentru viață, capabilă a crea case și deci zone care funcționează că un organism viu, sau eco de la ecologic care reprezintă dorința explicită de a crea locuri care știu să interacționeze în mod echilibrat cu mediul în care sunt construite.

Bioarhitectura, care nu își arogă dreptul de a crea noi stiluri arhitecturale, ia distanță față de stilurile existente, sugerând un mod de a construi în care pune pe primul loc omul, sănătatea sa și mediul înconjurător.

O ramură tradițională a arhitecturii de la care bioarhitectura a preluat multe aspecte este aceea

care astăzi se difinește că arhitectură bioclimatică.

O altă sursa este constituită de Feng-Shui, care este o ramură a vechii medicine tradiționale chineze, care studiază efectele lui Ki asupra sănătății, sau mai precis efectele energiei care circulă într-o casă și în jurul acesteia.

1.4. Adaptarea la climă

În acest moment adaptarea arhitecturii la climă este un fenomen rar, iar termenul bioclimatic poate da impresia că este vorba despre o nouă invenție, dar în realitate acest tip de arhitectură are rădăcini foarte îndepărtate în timp și chiar dacă nu este recunoscută de un ochi neexperimentat, ea este aplicată, în mică parte, în toată lumea și în toate tipurile de arhitectură.

1.4.1. Adaptarea arhitecturii la clima meridională și aridă

A construi în funcție de climă reprezintă un enorm avantaj pentru a îmbunătăți confortul, în cazul în care nu se adoptă tehnologii avansate sau de diminuare a costurilor, de fapt civilizațiile antice care nu dispuneau de mijloacele noastre adoptau această strategie.

Orașele erau situate în apropierea mărilor, iernile fiind în marea majoritate scurte și nu prea reci. Protejarea de frig trecea pe plan secundar față de necesitatea de a se proteja de căldurile intense care trebuiau împiedicate să se infiltreze în locuințe. Soarele intra cu dificultate în aceste case, iar aerul rece se acumula în curțile interioare (“atrium-ul” roman sau “patio” spaniol).

Foto 7 : Vechea casă romană, se distinge în centru atrium-ul.9

Vânturile ușoare sau cele puternice ușurau aerisirea și împrospătarea casei, existând de fapt coșuri de aerisire, iar sistemul cel mai elaborat era turnul de vânt care se găsea mai ales în

Egipt și Iran.

9 www.ancientworlds.net

Foto 8 : Turn de vânt.10

Aerul care intră în turn prin deschiderile laterale se răcea în contact cu pereții, densitatea sa creștea și se crea un curent descendent care intra în casă și elimina aerul cald care ieșea prin uși și alte deschizături. Existau diverse modele de turnuri în funcție de zonă.

Sistemul era și mai eficient când aerul din turn era forțat să intre în contact cu apa sau printr- un tunel săpat sub o grădină care se uda cu regularitate, deoarece evaporarea accentua răcirea.

Noaptea aerul cald din casă urca în turn fiind înlocuit de aerul răcoros al nopții care intra prin

uși.

Unele turnuri ventilate aveau cupole unde aerul cald rămânea formând o pernă de aer care atenua schimbul de căldură dintre extern și intern.

Vânturile puternice nu erau dorite, casele fiind protejate de masele reci de aer provenite din

nord de aerul cald al deșertului, încărcat cu nisip.

Țările meridionale suferă de obicei de seceta, iar pentru a reduce acest risc unele acoperișuri erau adaptate pentru recuperarea apei provenite din violentele furtuni specifice climei meridionale. În anticul Pompei sau în orașul medieval Rodos străzile erau dotate cu trotuare

înalte și protejate de pietre mari sau vase rotunde pentru a evita eroziunea sau deteriorarea.

10 www.natural-home4u.com

[NUME_REDACTAT], la Mendoza, deși regiunea este foarte aridă lateralele străzilor au canale săpate

pentru ca în timpul rarelor furtuni, dar foarte violente, străzile să nu se inunde.

În prezent în zonele meridionale arhitectura actuală nu ține cont de climă, noile cartiere sunt pline de blocuri standardizate care se găsesc peste tot în lume și care fac viața neplăcută oricui vrea să trăiască fără aer condiționat.

[NUME_REDACTAT] și în particular la nord de Ierusalim s-a încercat un compromis între modernitate și tradițional în arhitectură. Pomii fac umbră ferestrelor și intrărilor, iar energia solară este folosită pentru încălzirea apei.

1.4.2. Adaptarea arhitecturii la clima temperat-continentală

În aceste zone temperatura scade rar sub – 10 grade Celsis, iar anotimpul cald este scurt. Orașele au fost construite în funcție de interesele politice, economice și strategice. Protejarea de timpul urât nu este răspândită deși există și case cu arcade sub care trecătorii se ascund de ploaie sau zăpadă. Frigul, iarna, este destul de puternic, iar casele necesită o bună încălzire. Căutarea unei bune poziționări a casei nu este deci necesară.

Aspectul bioclimatic în aceste zone se bazează pe o mai bună cunoaștere a materialelor, și a

proprietăților lor termice, pe folosirea ventilației și pe efectele favorabile ale vegetației.

[NUME_REDACTAT] a folosit loja, la “Cité Radieuse” din Marsilia, pentru limitarea pătrunderii

luminii solare în interiorul apartamentelor pe perioada verii.

Foto 9 : [NUME_REDACTAT] : Cité Radieuse, Marsilia.11

11 www.panoramio.com

Această tehnică a fost îmbunătățită de F. Pouillon, la realizarea clădirilor din Quai du Vieux- Port din Marsilia, prin transformarea lojei în veranda, prin adugarea la exterior a unei zone vitrate.

Foto 10 : F. Pouillon clădiri din Quai du Vieux-Port, Marsilia.12

1.4.3. Adaptarea arhitecturii la clima tropicală / umedă

Orașele tropicale s-au dezvoltat rapid datorită exodului rural masiv. Habitatul construit este în general precar, materialele folosite sunt frecvent disociate, lipsind mijloacele financiare necesare edificării unor construcții de calitate care să țină cont de condițiile climatice.

Căldura constantă, de obicei superioară a 30 grade Celsius și ploile puternice reprezintă cei

doi factori de dificultate.

În țările musonice din Asia și din Indonezia există case înconjurate de șanțuri umplute cu apă

care evaporandu-se reâmprospăteaza aerul.

12 www.gueuledhexagone.fr

Camerele de la primul etaj pot fi complet deschise și deci bine ventilate. Tavanul este de obicei o pânză susținută de piloni, căldura se acumulează ca într-o cupolă și izolează de soare.

Acoperișul este foarte larg și iese mult în exterior pentru a evita ca ploaia să strice temelia

casei.

Foto 11 : Casă din Asia.13

Deseori se pot vedea două acoperișuri unul peste altul care ajută la urcarea aerului cald către partea superioară permițând intrarea aerului răcoros în părțile joase ale camerelor.

În general aceste locuințe sunt situate în centrul unor spații verzi, cu pomi, bazine și jeturi de apă. Uneori camerele au aer condiționat.

Acest tip de construcție este un compromis optim între moștenirea culturală și înalta tehnologie, având costuri reduse de realizare. Arhitectura este în armonie cu mediul înconjurător. Acest tip îl întâlnim și în Africa.

Arhitectura tradițională din extremul Orient seamănă în anumite aspecte cu cele de mai sus.

Podeaua este ușor înălțată pentru a împiedica frigul și umiditatea să intre în casă.

13 www.triplu-tulup-tropical.blogspot.com

Camerele au în general deschideri către grădini, iar acoperișurile sunt mai ieșite în afară.

[NUME_REDACTAT] casa tradițional urbană este construită pe lungime (5 până la 8 metri lățime pe 60 metri adîncime) și este formată din una sau mai multe clădiri legate între ele prin coridoare care unesc intrarea cu grădina, accentuând răcoarea în timpul perioadelor mai calde.

Foto 12 : Japonia, casă tradițională.14

În epoca modernă condițiile sunt foarte diferite distingându-se în general pe de-o parte centrul de afaceri : un oraș modern care nu se supune condițiilor climatice, unde aerul condiționat este foarte mult utilizat, iar de cealaltă parte “bidonville” unde se construiește cu

materiale găsite, unde noțiunea de confort se confundă cu aceea de supraviețuire.

14 www.e-transport.ro

Foto 13 : “Bidonville”, Dharavi (Bombay).15

În țările tropicale apar des uragane și multe regiuni sunt supuse mișcărilor seismice, acest fapt făcând dificilă o bună adaptare, deoarece arhitectura prevăzută să reziste cutremurelor nu este compatibilă cu aceea contra vânturilor violente.

1.4.4. Adaptarea arhitecturii în zonele reci

În zonele unde temperatura scade foarte mult orașele mari sunt rare, iarna este lungă, vânturile sunt violente mărind senzația de frig. Solul este înghețat în profunzime (permafrost), vara acesta dezghețându-se numai la suprafață. Se formează astfel un noroi care riscă să destabilizeze fundațiile construcțiilor.

Unele materiale nu rezistă la temperaturile joase fiind necesare fundații solide. În orașele din Rusia construcțiile sunt ridicate pe picioroange înfipte adânc în solul care rămâne înghețat și vara.

15 www.meridianes.org

Parterul este mai sus pentru a proteja clădirea de frigul tansmis de sol. În regiunile reci unde contrastul termic dintre exterior și interior ajunge și la 70-80 grade Celsis, camerele au o succesiune logică : se intră într-o cameră rece unde se lasă mâncarea (care de obicei este congelată de afară), dar și încălțămintea care nu trebuie să se dezghețe pentru a nu se umezi, apoi o cameră mai puțin rece unde se lasă hainele cele mai călduroase și apartatura pentru a nu condensa, apoi se intră în casa propriu-zisă. Camerele încălzite au un tavan jos, permițând utilizarea la maxim a căldurii. Ferestrele sunt mici, iar adaptarea la frig tot mai perfecționată.

2. RAPORTUL MEDIUL ÎNCONJURĂTOR / CLĂDIRE

2.1. Calitatea habitatului

Pentru a face ca interiorul locuinței noastre să fie cât mai confortabil trebuie ca

diverși factori să fie analizați și optimizați.

În ceea ce privește temperatura, confortul, sau mai bine spus acea temperatură ideală pentru fiecare, depinde de intensitatea schimbărilor termice dintre persoane și mediul înconjurător.

Fiecare interacționează în primul rând cu temperatura superficială a pereților, podelei și tavanului; temperatura optimă se obține în momentul în care însumând temperatura aerului cu aceea a pereților se obține temperatura medie a corpului, respectiv 37 grade Celsius.

Un alt factor care influențează confortul este umiditatea relativă a aerului, deoarece emisiile de căldură nu se transmit numai prin radiație ci și prin respirație și transpirație. Vorbind despre umiditate trebuie să avem în vedere faptul că omul eliberează zilnic, în mediul înconjurător, prin respirație, 1-2 litri de apă, care rămân în aerul din casă, de aceea este foarte important că să existe o împrospătare a acestui aer. Umiditatea relativă este raportul procentual dintre cantitatea de apă conținută efectiv de aer și cantitatea maxima cu care se poate încarca acesta.

O valoare higrometrică foarte înalta împiedică transpirația, iar o valoare prea joasă accelerează transpirația producând senzația de frig. Vara, în casă, este plăcută o temperatură inferioară cu 3-5 grade Celsius celei de afară, iar iarna temperatura interioară va fi menținută între 16-20 grade Celsius, independent de temperatura exterioară.

Analizând factorul aer acesta trebuie împrospătat periodic și pe cât posibil pe cale naturală. Este mai bine să deschidem larg ferestrele pentru o scurtă perioada de timp decât să le ținem

permanent întredeschise (când sunt întredeschise schimbul de aer se face mai lent și cu o

cheltuială mai mare de energie). Modificarea concentrației de oxigen, anhidridă carbonică și a apei din aer poate provoca somnolență și dureri de cap. Aerul stătut, cu trecerea timpului, se încarcă cu agenți toxici ca fumul de țigară, mirosurile din bucătărie, fumul de lemn, gazele rezultate din arderea produselor petroliere, substanțele degajate de produsele utilizate zilnic și

de materialele de construcție, acumularea de agenți biologici (bacterii, viruși, reziduri

umane).

Vorbind acum despre lumină, în afară de faptul că este ecologică și economică, lumina naturală este calitativ mai bună deoarece are o bandă spectrală continuă. Ea poate intra în locuințe în mod direct, aceasta depinzând de dimensiunile și orientarea ferestrelor care trebuie să reprezinte minim 10-12% din suprafața podelei, sau prin difuzie.

Foto 14 :

Incidența luminii directe : fereastră orientată la sud fereastră orientată la est

(lumina directă la ora 9) (lumina directă la ora 15)16

Luminile artificiale au o bandă redusă, modificând culorile, ele trebuie să fie distribuite foarte bine, ținând cont de funcțiunea lor. Aceste lumini trebuie să aibă o intensitate maximă echivalentă cu cea naturală, și să consume puțină energie.

2.2. Poluarea aerului din interior

Poluarea aerului din interior este datorată introducerii de substanțe toxice în clădiri și redusei ventilații a acestora. Poluarea cu gaz, praf, fibre, microbi, mucegaiuri, și agenți chimici stă la baza diverselor tipuri patologice cunoscute ca “[NUME_REDACTAT] Illness” și “[NUME_REDACTAT] Sindrome” care se manifestă prin disconfort, iar în anumite cazuri iau forma unor boli grave. Creștera numărului de îmbolnăviri reprezintă deja o gravă problemă pentru

sănătatea publică.

16 Weinke U., 2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile, [NUME_REDACTAT] condițiilor de confort este tot atât de importantă pe cât este să avem în vedere

anumite tipuri de poluare care sunt în general necunoscute sau subevaluate.

[NUME_REDACTAT] se propagă prin vibrații prin intermediul aerului, solidelor și lichidelor și se poate transmite de la o formă la altă.

Principalele surse de zgomot extern sunt mijloacele de transport, șantierele, industria, etc., iar în interior deranjează zgomotele produse de însăși locatarii (mers, instalațiile de apă, ascensoarele, etc.).

Foto 15 : Sursele de zgomot, interne și externe.17

17 Weinke U., 2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile, [NUME_REDACTAT] 16 : Nivelul de zgomot in diverse zone ale București-ului18

Orice element de construcție posedă o putere fonoabsorbantă care se măsoară în decibeli. Măsurile contra zgomotului sunt :

– îngroșarea materialelor folosite, care duce la micșorarea vibrațiilor

– separarea elementelor constructive, pentru a evita punțile acustice

– introducerea de straturi intermediare fonoabsorbante

[NUME_REDACTAT] se vorbește despre acest fenomen ne gândim de obicei la uraniu și radon, dar în realitate este o proprietate pe care o au diversele materiale, aceasta indicând instabilitatea nucleilor unor elemente care se descompun pentru a ajunge la un nivel energetic mai stabil.

Radonul este un gaz natural care se formează în mod continuu din Radiu, prin descompunere

radioactivă însoțită de emisia de radiații ionizante.

Acestea sunt unde electromagnetice și particule atomice cu energie înaltă capabile să transforme moleculele stabile în ioni (particule încărcate electric), rupând din legătura lor electronii.

18 www.evz.ro

Foto 17 : Radiațiile emise de radiu.19

Radiațiile sunt periculoase datorită efectului lor biologic, acțiunea lor modificând structura compușilor chimici care reglează activitatea celulelor, modificând AND-ul și deci producând mutații genetice.

Expunerea la aceste radiații poate provoca tumori și leucemie, efectul nedepinzând de durata

de expunere ci numai de intensitatea radiațiilor.

Radonul în schimb este emis chiar și de diversele materiale de construcție cum ar fi tuful, gispul, cimentul, etc, intensitatea emisiilor depinzând de locul de proveniență al materiilor prime.

Câmpurile electromagnetice

Prin definiție, în fizică, un câmp este o zona în care un element sensibil este

influențat de forța unei surse.

Câmpul electromagnetic este ansamblul câmpurilor electrice și magnetice, care oscilează și se generează reciproc la trecerea curentului electric printr-un conductor. Câmpul electromagnetic se propagă indefinit în spațiu și constituie una din forțele principale ale naturii. Câmpul electric este produs de un curent electric care traversează un conductor staționar, iar cel magnetic de un curent electric care traverseaza un conductor în mișcare. În viziunea clasică, acest câmp electromagnetic este un câmp uniform și continuu, care se propagă sub formă de unde.

Forța electromagnetică se propagă în spațiu că radiație neionizată, adică cu energie joasă.

19 http://www.rasfoiesc.com

Foto 18 : Puterea radiațiilor emise de diverse apartate.20

Câmpurile electromagnetice se formeză la toate instalațiile electrice de înaltă sau joasă tensiune, ne înconjoară și dau naștere electrosmog-ului. Toți conductorii electrici aflați sub tensiune generează un câmp electric și când este flux de energie chiar și câmp magnetic.

Foto 19 : Influența câmpurilor magnetice asupra locuinței.21

20 www.protectiamuncii.ro

21 www.numaiunaltblog.wordpress.com

Câmpurile electromagnetice și mai ales cele cu frecvență joasă pot cauza insomnie, oboseală, dereglări de vedere, amețeli, lipsa concentrației, hiperactivitate, lipsa poftei de mâncare și în unele cazuri tumori sau leucemie. În plus câmpurile electromagnetice pot interferi cu curenții electrici ai corpului (respectiv creierului) și pot fi un însemnat factor de stres.

[NUME_REDACTAT] și podelele foarte umede reduc nu numai salubritatea unei clădiri dar și valoarea sa. Umiditatea este cauza majoră a daunelor clădirilor, reducând proprietățile termoizolante ale materialelor, iar structurile umede creează un climat intern foarte neplăcut.

Foto 20 : Efectele umidității asupra unui perete.22

Umezirea structurilor se împiedică în mod normal cu ajutorul materialelor impermeabile, dar aceste intervenții împiedică ieșirea umidității din structura afectată, reducând schimbul natural de umiditate dintre material și mediul înconjurător.

22 www.casamea.ro

Impermeabilizarea trebuie deci să se limiteze la acele puncte ale clădirii în care este efectiv necesară.

Apa care pătrunde din sol are mai multe surse, cele mai importante fiind apele freatice și apele pluviale. Elementele care vin în contact cu solul sunt permanent expuse umidității pe care o încorporează în funcție de cantitatea de apă din sol și de poroziotatea materialelor de construcție.

Pentru a rezolva această problemă se crează bariere orizontale sau verticale impermeabile. Pentru a scoate umiditatea existentă deja în pereți există diverse sisteme, dar niciunul nu este eficient 100%.

Pentru clima din interiorul locuinței este funadamentală higroscopicitatea materialelor (proprietatea de a absorbi umiditatea atmosferică). Un material higroscopic menține umiditatea până în momentul în care scade umiditatea din aer, cedând apoi aerului din umiditatea sa. Materialele permeabile la trecerea vaporilor acționează favorabil asupra climatului interior, mai ales materialele vegetale care sunt mai permeabile decât cele minerale.

Partea cea mai expusă apelor pluviale este acoperișul care are de obicei diverse înclinații, dar apa poate pătrunde sub țigle, fiind deci necesar ca materialul de sub țiglă să fie acoperit cu un strat hidrofug.

Chiar și zidurile sunt afectate de intemperii, în zonele foarte ploioase sunt construiți doi

pereți, unul extern care protejează de ploaie și unul intern care oferă protecție termică.

3. SOLUȚIILE TEHNICE ȘI ARHITECTURALE

3.1. [NUME_REDACTAT] această faza dezvoltatorul trebuie să discute cu proiectantul despre intențiile sale și despre cum intenționează să acționeze din punct de vedere ecologic și financiar, apreciind care sunt cele mai bune investiții pentru viitor (luând în considerare de exemplu un cost mai mare de construire dar care comportă costuri mai mici de funcționare, sau folosind materiale mai scumpe dar care sunt mai sănătoase). Înainte de a construi este important să se aprecieze concret necesitățile dezvoltatorului și dacă se pot găsi soluții alternative.

Pe spațiul disponibil, în afară de costuri și aspectul peisagistic trebuie avuți în vedere și alți factori : gradul de ocupare al ternului și nivelul de înălțime, potrivirea construcției în zona respectivă, accesibilitatea la mijloacele de transport, dacă terenul are utilitățile în apropiere (apă, canalizare, gaz, energie electrică, rețele telefonice).

Alte aspecte importante sunt caracteristicile hidrogeologice ale solului (tipul, adâncimea pânzelor fratice, etc.) care trebuie să garanteze stabilitatea terenului.

Expunerea terenului poate influența foarte mult atât sub aspect energetic cât și economic.

Nu trebuie uitată nici analizarea solului pentru a se stabili dacă nu a fost cumva poluat de-a lungul timpului.

În acestă fază sunt discutate cu proiectantul și aspectele ambientale și energetice, ținâd cont de importanța și prioritatea lor, astfel :

– normativele privind mediul,

– integrarea construcției în zona respectivă,

– susținerea ecologică și salubritatea materialelor ce vor fi folosite,

– aspectele climatice,

– izolamentul termoacustic,

– folosirea energiei regenerabile,

– economia de apă, folosirea apei de ploaie și eliminarea apelor uzate,

– siguranța clădirii (influența materialelor și instalațiilor ce se vor folosi asupra sănătății).

În final este util să se gândească și la o viitoare demolare, construind clădiri care se descompun ușor în elemente și materiale ușor recuperabile, reutilizabile, reciclabile sau care pot fi distruse fără a provoca poluare ulterioară.

3.2. Conformitatea clădirilor

O prima abordare a conformității clădirilor a fost directiva 89/106/21.12.1988 a [NUME_REDACTAT] care definește șase cerințe esențiale ale materialelor și produselor pentru construcții și ale construcțiilor. Aceste construcții trebuie concepute și realizate astfel încât să nu pună în pericol siguranța persoanelor, animalelor domestice și a bunurilor în timp ce satisfac cerințe de interes general.

Aceste șase cerințe sunt :

– Rezistență mecanică și stabilitate

– Siguranță în caz de incendiu

– Igienă, sănătate și mediu

– Siguranță în folosire

– Protecție împotriva zgomotului

– Economie energetică și reținerea căldurii.

Aceste cerințe privesc nu numai calitatea tehnică a clădirilor ci și impactul lor cu mediului și cu sănătatea ocupanților lor. Deci nu se poate vorbi despre calitatea clădirilor fără a lua în considerare și calitatea lor ecologică.

4. DEZVOLTAREA DURABILĂ

4.1. Acțiuni întreprinse la nivel internațional

1972 – Conferința de la Stockholm privind [NUME_REDACTAT], pentru a dezbate problema

mediului la nivel global și a necesităților de dezvoltare.

În urmă conferinței au rezultat :

• Declarația de la Stockholm,

• Planul de Acțiune pentru [NUME_REDACTAT], cu trei componente :

– programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

– activitățile pentru managementul mediului;

– măsurile de sprijin.

• [NUME_REDACTAT] Unite pentru Mediu (UNEP), al cărui Consiliu de Conducere și

Secretariat au fost înființate în decembrie 1972 de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT].

• [NUME_REDACTAT] pentru Mediu, înființat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ale [NUME_REDACTAT].

1983 – [NUME_REDACTAT] au înființat [NUME_REDACTAT] pentru Mediu și Dezvoltare ([NUME_REDACTAT] on Environment and Development), cunoscută sub denumirea de [NUME_REDACTAT].

1987 – [NUME_REDACTAT] a elaborat și publicat documentul "Viitorul nostru comun" ([NUME_REDACTAT]), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor Declarației de la Rio.

Conform „[NUME_REDACTAT]”, conceput în 1987, reafirmat în cadrul [NUME_REDACTAT] de la Rio, din anul 1992, dezvoltarea durabilă reprezintă „acea dezvoltare ce răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde nevoilor lor” și este situată la intersecția a 3 principii:

– principiul economic

– principiul mediului

– principiul social

1992 – [NUME_REDACTAT] de Janeiro s-a desfășurat [NUME_REDACTAT] Unite privind Mediul și Dezvoltarea, în cadrul căreia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică și protecția mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă, precum și dreptul internațional al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltării durabile. În cadrul conferinței au fost adoptate :

• Declarația de la Rio

• Agenda 21 și planul de acțiune pentru dezvoltarea durabilă, începând cu secolul al XXI-lea

• Convenția privind diversitatea biologică

• Convenția cadru privind schimbările climatice

2002 – [NUME_REDACTAT] Unite privind [NUME_REDACTAT], care a avut loc la

Johannesburg a avut că principale rezultate :

• Declarația de la Johannesburg pentru dezvoltare durabilă

• Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabilă.

Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al agendei internaționale și a dat un nou impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei și pentru protecția mediului.

S-a dezvoltat înțelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, în special prin evidențierea legăturilor principale dintre sărăcie, mediu și utilizarea resurselor naturale.

[NUME_REDACTAT] de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă pentru progresul și dezvoltarea celor trei piloni interdependenți ai dezvoltării durabile : dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului la nivel local, național, regional și global.

4.2. Acțiuni întreprinse la nivelul [NUME_REDACTAT]

1972 – Summit-ul de la Paris a evidențiat necesitatea acordării unei atenții deosebite protecției mediului în contextul expansiunii economice și a îmbunătățirii standardelor de viață.

1987 – [NUME_REDACTAT] European reprezintă un punct de referință al politicii europene de mediu,

fiind menționată pentru prima dată în cadrul unui tratat al [NUME_REDACTAT].

1993 – Tratatul de la Mastricht a conferit protecției mediului un statut complet în cadrul

politicilor europene.

1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizând protecția mediului precum și promovarea dezvoltării durabile în cadrul [NUME_REDACTAT].

2000 – Șefii statelor membre UE reuniți în ședința [NUME_REDACTAT] de la Lisabona s-au angajat să creeze "până în anul 2010, cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere, din lume".

2001 – Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptată Strategia de [NUME_REDACTAT] a

[NUME_REDACTAT].

2005 – [NUME_REDACTAT] a demarat un proces de reviziure a Strategiei de [NUME_REDACTAT], proces care a cuprins mai multe etape :

• în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare inițială și a trasat o serie de direcții de urmat. Au fost evidențiate anumite direcții de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbările climatice, amenințări la adresa sănătății publice, creșterea sărăciei și a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale și afectarea biodiversității;

• în iunie 2005, șefii de stat și de guverne din UE au adoptat o declarație privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susținea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esențială a obiectivului dezvoltării durabile.

2006 – (iunie) a fost adoptată Strategia de [NUME_REDACTAT] pentru o [NUME_REDACTAT] extinsă.

2007 – Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind [NUME_REDACTAT] și Tratatul instituind [NUME_REDACTAT] a fost semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia.

Tratatul cuprinde și protocoale adiționale privind schimbările climatice și lupta împotriva încălzirii globale. De asemenea, câteva prevederi ale Tratatului se referă la solidaritatea în probleme legate de furnizarea de energie și a schimbărilor în domeniul politicii energetice europene.

Obiectivele generale ale Strategiei pentru [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] sunt:

• Limitarea schimbărilor climatice, a costurilor și a efectelor lor negative pentru societate și

mediu,

• Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societății noastre, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societății și mediului,

• Promovarea modelelor de producție și consum durabile,

• Îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând

valoarea serviciilor ecosistemelor,

• Promovarea unei bune sănătăți publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra sănătății,

• A crea o societate a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarității între și în cadrul generațiilor,

• A asigura securitatea și a crește calitatea vieții cetățenilor că o precondiție pentru păstrarea bunăstării individuale,

• A promova activ dezvoltarea durabilă pe scară largă, a asigura că politicile interne și externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaționale ale acesteia.

4.3. Definiția dezvoltării durabile sau sustenabilitate

În urmă tuturor întâlnirilor la nivel mondial s-a reușit să se dea o definiție conceptului de dezvoltare durabilă, concept care desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice și potențialul natural.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea dată de [NUME_REDACTAT] pentru Mediu și Dezvoltare (WCEF) în raportul “Viitorul nostru comun", cunoscut și sub numele de "[NUME_REDACTAT]" : "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

În orice caz definiția [NUME_REDACTAT] a stabilit intenția esențială de compromis, în special în ceea ce privește conservarea resurselor neregenerabile și o înțelegere reală a rețelei economice ce determină utilizarea resurselor în lume. Datorită acestor baze teoretice și a originilor instituționale ale termenului, sustenabilitatea îmbrățișează următoarele opt probleme :

– Capitalul de resurse

– Energia încorporată

– Comunitatea globală

– Economia

– Regenerabilitatea

– Înțelepciunea tradițională

– Schimbarea instituțională

– [NUME_REDACTAT] de resurse

[NUME_REDACTAT] Brundtland cât și Conferința de la Rio au subliniat necesitatea unei abordări noi față de resurse, în special a celor neregenerabile, propunând un „produs verde național” (pentru a înlocui produsul național brut), ce va exclude resursele neregenerabile și va oferi o valoare mai reală altora. Acest lucru va permite de asemenea națiunilor să beneficieze de un randament echitabil al resurselor lor valoroase, mai degrabă decât forțându- le să folosească aceste resurse pentru a-și plăti datoriile.

Energia încorporată

Energia încorporată acoperă toată energia necesară pentru a procesa, transporta și asambla un material sau resursă. Nu există o singură sursă disponibilă celor care doresc să calculeze o astfel de energie, arătând modul în care aceste idei au fost puse în aplicare.

Comunitatea globală

Problema resurselor de capital se extinde spre o mai mare conștientizare a responsabilității socio-economice a arhitectului la nivel mondial, care trebuie „să gândească global, dar să acționeze local” în specificarea materialelor și să înțeleagă ramificațiile alegerilor făcute.

[NUME_REDACTAT] responsabilitate ecologică necesită din partea arhitectului să fie deschis altor domenii și să se documenteze pe scară largă cu privire la problemele socio-economice, astfel încât să i-a decizii bazate pe o bună informare. Acest lucru nu este ușor într-o profesie care poate fi foarte „insulară”.

[NUME_REDACTAT] aceste considerații conduc la un nou mod de a privi materialele și forma, înlocuind resursele limitate cu materialele regenerabile. Acest lucru presupune să privești dincolo de modă pentru o abordare mai durabilă a proiectării.

Înțelepciunea tradițională

Sustenabilitatea a condus la o revizure a modului în care privim arhitectura

tradițională sau vernaculară. În loc să privim arhitectura că fiind „ciudată”, „pitorească”,

„retrogradă” sau „primitivă”, acum înțelegem că are ceva să ne învețe, că arhitectura locală

s-a dezvoltat datorită numeroaselor procese și încercări eronate cu fenomenele naturale și ar trebui respectată că un depozit de înțelepciune.

Schimbarea instituțională

Acum responsabilitatea arhitectului se extinde dincolo de proiectarea clădirilor la schimbarea de politică. Un exemplu ar fi proiectul [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – în Bangladesh care a furnizat site-uri și servicii debitorilor într-o schemă de microcredite, ce a fost reprodusă peste tot în lume.

[NUME_REDACTAT] dintre cele mai importante elemente ale mișcării sustenabile a fost noua atitudine cu privire la tehnologie. Există astăzi o dezbatere în creștere cu privire la modul optim de a aborda degradarea mediului. Tehnologia corespunzătoare bazată pe cartea lui E.F. Schumacher „Small is beautiful” propune soluții modeste cu privire la problemele de mediu, susținând că soluțiile tehnologiei de vârf („high-tech”) doar produc mai multe probleme și epuizează resursele. Susținătorii tehnolgiei de vârf, pe de altă parte continuă să creadă că toate problemele pot fi rezolvate prin știință.

4.4. [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]

Dezvoltarea durabilă poate fi privită că o adaptare a societății și a economiei la marile probleme cu care omenirea se confruntă în prezent : schimbările climatice, criza de apă, seceta, deșertificarea, epuizarea unor resurse, deșeurile, pierderea biodiversității, creșterea populației, sărăcia, migrația etc. Pentru preîntâmpinarea, contracararea și eliminarea repercursiunilor acestora și pentru asigurarea dezvoltării economice, progresului social și dezvoltării umane este necesară inițierea și susținerea unor acțiuni concrete, sintetizate în obiective specifice și măsurabile, ce fac obiectul Strategiilor naționale pentru dezvoltare durabilă.

Pentru ca societatea să se poată adapta au fost elaborate strategii naționale, cu obiective ce se vor concretiza în acțiuni ce vor rezolva în viitor problemele cu care societatea noastră se confruntă în prezent.

Începând cu noiembrie 2008, România are o nouă [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], elementul definitoriu al acesteia fiind racordarea deplină a țării noastre la o nouă filozofie a dezvoltării, proprie [NUME_REDACTAT] și larg împărtășită pe plan mondial, aceea a dezvoltării durabile.

Se pornește de la constatarea că la sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, după o tranziție prelungită și traumatizantă la democrația pluralistă și economia de piață, România mai are de recuperat decalaje considerabile față de celelalte state membre ale [NUME_REDACTAT], simultan cu însușirea și transpunerea în practică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administrație aflate încă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile.

[NUME_REDACTAT] stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.

Din această strategie de dezvoltare durabilă proiectanților și constructorilor, în general, le

revine sarcina de a propune și realiza “clădiri verzi”.

O “clădire verde” sau sustenabilă, este o structura care este proiectată, construită, renovată, exploatată, într-o manieră ecologică și eficient energetic. Clădirile verzi sunt proiectate să atingă anumite obiective cum ar fi :

– protejarea sănătății ocupanților,

– creșterea productivității angajaților,

– utilizarea eficientă a energiei, apei și altor resurse,

– reducerea impactului asupra mediului.

[NUME_REDACTAT] există “[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], o asociație non-profit, apolitică, formată din organizații active în toată țară, care are că misiune promovarea responsabilității față de mediu și eficiența energetică pe durata ciclului de viață al unei clădiri (de la faza de design, construcție până la operare și deconstruire)”23

4.5. Legislația națională privind performanța energetică a clădirilor

Legea 372/2005 care este principalul act normativ în domeniul eficienței energetice pentru clădiri, a intrat în vigoare la dată de 1 ianuarie 2007. Aceasta trebuie să fie modificată, astfel încât să cuprindă și noutățile aduse de Directiva nr. 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor (așa-zisă EPBD recast). Noua versiune a legii 372/2005 este aștepată anul acesta.

Versiunea în vigoare a legii 372/2005 reglementează următoarele arii :

– cadrul general al metodologiei pentru calcularea performanței energetice a clădirilor,

– aplicarea unor cerințe minime în ceea ce privește performanță energetică a clădirilor noi,

23 www.rogbc.org.ro

– aplicarea unor cerințe minime privind performanța energetică a clădirilor existente, care

sunt în proces de renovare,

– certificarea energetică a clădirilor,

– inspectarea și evaluarea boilerelor și sistemelor de încălzire/răcire.

Principalele cerințe privind eficiența energetică a clădirilor, impuse de această lege sunt următoarele :

– începând cu 1 ianuarie 2007, toate clădirile noi și clădirile publice trebuie să fie evaluate și să dețină un certificat de performanță energetică,

– aceeași prevedere se aplică și construcțiilor existente, începând cu 1 ianuarie 2011,

– clădirile noi, având o suprafață utilă de mai mult de 1000 mp, trebuie să analizeze posibilitatea utilizării unor surse de energie alternativă. Această analiză ar consta într-un studiu de fezabilitate, cerut de autoritățile publice locale pentru eliberarea certificatului de urbanism,

– clădirile existente, având o suprafață mai mare de 1000 mp, care trec printr-un proces de renovare, ar trebui să încerce să îmbunătățească eficiența energetică, oricând acest lucru este posibil, din punct de vedere tehnic, economic și funcțional,

– clădirile publice având o suprafață mai mare de 1000 mp trebuie să afișeze public certificatul lor de performanță energetică.

Propunerile cheie de transpunere a "EPBD recast" în legislația românească vizează următoarele modificări :

– toate clădirile publice noi vor trebui să aibă un consum de energie aproape egal cu zero până la dată de 31 decembrie 2018, iar toate clădirile noi vor trebui să îndeplinească aceeași cerință până la dată de 31 decembrie 2020. Procesul de elaborare a unei definiții de consum de energie aproape egal cu zero a fost pus în așteptare,

– eliminarea pragului de 1000 mp pentru sistemele alternative de înalta eficiență energetică (de ex: energie din surse regenerabile sau sisteme de cogenerare) – trebuie luate în considerare toate tipurile de clădiri indiferent de mărime. Mai mult decât atât, toate clădirile, componentele unei clădiri sau elementele acesteia trebuie să îndeplinească cerințele minime după o renovare majoră,

– certificatul de performanță energetică trebuie să fie înmânat propietarului în momentul unei tranzacții imobiliare; în caz contrar contractul de vânzare-cumpărare poate fi anulat sau supus penalizărilor,

– un certificat în format draft preluat la terminarea lucrărilor ce nu este însoțit de copia unui certificat de performanță energetică realizat în momentul în care clădirea este finalizată, este considerat nul.

5. DEZVOLTARE URBANĂ SUSTENABILĂ

5.1. [NUME_REDACTAT] acestui capitol este de demonstra sustenabilitatea unei dezvoltări mixte în zona „[NUME_REDACTAT]”, un nou pol urban din București, respectiv modul în care această parte a orașului poate reuși „să răspundă nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi"24, în zona în care se implementează această propunere.

5.2. Abordarea teoretică

Preocupare a oamenilor cu privire la dezvoltarea durabilă sugerează că satisfacerea nevoilor de viitor depinde de cât de bine ne-am echilibrat obiectivele sociale, economice și de mediu atunci când se iau decizii, astăzi. Unele dintre aceste nevoi sunt indicate în jurul diagramei de mai jos :

Foto 21 : Diagrama echilibrării obiectivelor.25

De ce oamenii tind să se gândească la nevoi, datorită faptului că aceste obiective sunt în conflict unele cu altele și răspund dilemelor care apar din echilibrul între nevoi și din diferența dintre acestea.

24 [NUME_REDACTAT] raport „Viitorul nostru comun” – [NUME_REDACTAT] Press, 1987

25 Edwards M, 2000, [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] Analysis, University of [NUME_REDACTAT] durabilă are tendința de a reconcilia și a rezolva conflictul cu privire la obiectivele de dezvoltare economică, echitatea socială și conservarea ecologică, astfel vom considera acest lucru ca pe o filozofie de a aproxima validitatea implicațiilor vieții.

Pe baza unor criterii diferite pentru evaluarea dezvoltării durabile și având în minte filozofia, am putea evalua dacă o dezvoltare răspunde cerințelor și este în conformitate cu cerințele dezvoltării durabile.

Criteriile care identifică acum zonele de sustenabilitate ale intereselor sunt următoarele :

a. Densitate – oraș compact , optimizarea transporturilor și serviciilor publice,

b. Complexitate – varietate urbană și arhitecturală, varietate socială

c. Utilizări mixte – proximitate, oraș 24 de ore, locul de muncă / viață / recreere d. Spații verzi – ierarhie, calitate urbană, petrecerea timpului liber

e. Sisteme urbane / Servicii – optimizat, echilibrat, colectiv (termoficare)

f. Accesorii – oferta publică / privată, calitate, accesibilitate

g. Trafic – model sustenabil, mix modal, ierarhie, accesibil, mers pe jos h. Deșeuri – Reutilizare, reciclare, compost, electricitate

i. Coeziune socială – integratoare, participativă

j. Apă – ciclu

Presupunând că acest instrument este valabil la un diferit nivel/scară în oraș, îl vom folosi, la nivel de mică zonă, a dezvoltării noastre, pentru evaluarea conflictul dintre obiectivele majore și percepție, cu privire la criteriile enumerate.

5.3. Dezvoltarea „[NUME_REDACTAT]” – descriere

Este vorba despre un proiect care inițial a fost contestat de unii dintre arhitecții bucureșteni, dar care în cele din urmă a fost acceptat de [NUME_REDACTAT]; un proiect care definește un pol de creștere într-o zona regenerabilă a unei vechi fabrici din București. Principalul motiv de dispută a fost că proiectul a profitat de partea exterioară a proprietății, neavând în vedere echitatea socială și nerezolvand nevoia tuturor proprietarilor în cauza.

Cel puțin aceasta era concluzia pe perioada inițială de aprobare.

Cu toate acestea, după această perioadă, cu unele modificări, proprietarii au reușit să evite

pierderea costurilor de proiectare.

Foto 22 : Vechea fabrică înainte de demolare, planul situ-lui. 26

Foto 23 : După demolarea fabricii, planul situ-lui. 27

26 www.maps.google.ro

27 www.maps.google.ro

Foto 24 : Clădirile existente acum in zonă. 28

Descrierea volumetriei existente și parametrii micști de dezvoltare propuși / populația sunt prezentați mai jos : 29

DESCRIEREA DEZVOLTĂRII PARAMETRII POPULAȚIA

1 . Zona studiată 244.135 mp –

2 . Suprafață teren 54.060 mp –

3 . Suprafață construită 23.430 mp –

4 . Suprafață desfășurată 324.000 mp –

5 . POT 44% –

6 . CUT 5,99 –

7 . Înălțimea maximă construită 162 m –

8 . Zonele învecinate 8 –

9 . Suprafață subsol 224.600 mp –

10 . Suprafață totală brută 584.600 mp 500

28 www.maps.google.ro

29 Documente PUZ, 20.12.2013, www.pmb.ro

Foto 25 : Propunerea dezvoltării „[NUME_REDACTAT]”.30

30 Documente PUZ, 20.12.2013, www.pmb.ro

„[NUME_REDACTAT] au fost construite la sfârșitul sec XIX – începutul sec. XX și produceau instalații industriale pentru fabricile din București. Tot aici au fost produse capace de canalizare din fier masiv, care mai pot fi văzute și astăzi pe unele străzi din București. După

1990 fabrica a fost privatizată de către lucrători și de la începutul lunii februarie 2010, au început lucrările de demolare pentru a lasa posibilitatea unei noi dezvoltări. Actionarii principali ai companiei au fost [NUME_REDACTAT] (73,6 %) și SIF Muntenia (21,9 %), care au dezvoltat un Plan de [NUME_REDACTAT]. În iulie 2010 [NUME_REDACTAT], parte a Inter IKEA, a achiziționat platforma [NUME_REDACTAT], în scopul de a dezvolta un proiect pe termen lung, care va cuprinde clădiri rezidențiale și clădiri de birouri" era scris într-un articol din

presa locală.31

Foto 26 : [NUME_REDACTAT], denumite apoi de comuniști „[NUME_REDACTAT]”, si un pod peste

Dâmbovița.32

5.4. Obiectivele dezvoltării durabile

Dezvoltarea economică

Așa cum se observă în tabelul de prezentare, aceasta este o dezvoltare mixtă cu multiple utilizări, care cuprinde spații de locuit, birouri, hotel, vânzare cu amănuntul, precum

și spații de educație, într-o dezvoltare intensivă și de înalta densitate.

31 http://www.hotnews.ro, 13.12.2013

32 http://armyuser.blogspot.ro

Acest tip de investiție nu este comună în București și volumul de muncă pentru a dezvolta zona este, evident, o mare performanță pentru un dezvoltator, dar și pentru municipalitate, mai ales că zona are probleme de trafic și nevoie de echipamente urbane.

Având în vedere, de asemenea, poziția în oraș ca un viitor pol central de creștere, „[NUME_REDACTAT]” trebuie să fie o zona de afaceri cu mare profitabilitate.

Dezvoltarea cuprinde, de asemenea, o mulțime de îmbunătățiri economice ale zonei, aflate în afara terenului proprietarilor cum ar fi :

– un nou pod peste canalul Dâmbovița,

– remodelarea traficului în zonă,

– apariția unei noi zone de apă (canalul "Exedra") și

– alte clădiri.

Toate acestea se află pe zonele din vecinătatea viitoarei dezvoltări și aparțin municipalității

(zone publice) precum și unor persoane (proprietăți private).

Echitatea socială

Referindu-se la faptul că populația din zona de impact este în scădere, iar populația presupusă a ocupă zona de dezvoltare „[NUME_REDACTAT]” va avea, probabil, un nivel de trai mai ridicat, vor exista unele conflicte sociale.

O excepție ar putea să apară pentru perioada de construire/executare, caz în care lucrătorii implicați în executare au clar un nivel de trăi mai scăzut.

Acest lucru trebuie să fie rezolvat în mod corespunzător incluzând în dezvoltare un amestec de diferite tipologii de locuințe pentru diferite clase de venituri, astfel încât în această zona să poată trăi persoane cu diferite tipuri de venituri.

Conservarea ecologică

Zona, după demolarea fabricii, cu toate utilajele tehnologiilor grele excluse de pe ea, este de așteptat să fie într-o stare ecologică foarte bună, dar, în timpul și după construirea de noi clădiri, zona va fi afectată de noile tehnologii, la fel cum a fost afectată înainte, sau mai puțin, în funcție de opțiunile de dezvoltatorului.

În același timp, propunerea prezentată exploata avantajul unei esplanade de-a lungul canalului Dâmbovița și a unui nou canal numit "Exedra" (canal prelungit cu lac) de-a lungul noii dezvoltări.

Foto 27 : Viitorul canal "Exedra" (zona albastră), si viitorul pod.33

5.5. Dezvoltarea „[NUME_REDACTAT]” – evaluarea sustenabilității

Informațiile de baza pentru evaluare nu sunt luate din designul actual, s-au făcut însă ipoteze pe baza experienței acumulate în tehnologia de construcție utilizată în București. Proiectantul clădirilor selectează tehnologii și cunoștințe care dau sustenabilitate activităților de proiectare, construcție, operare și reciclare a clădirilor.

Unele dintre elementele menționate aici sunt recomandare de buna practică și de propunerea PUZ „[NUME_REDACTAT]”, nu neapărat și în mod clar exprimate prin design (astfel încât acestea vor apărea teoretic), dar suficient pentru a introduce mai multe detalii, în beneficiul

comunității.

33 Documente PUZ, 20.12.2013, www.pmb.ro

a. Densitate – oraș compact, optimizarea transporturilor și serviciilor

publice

Deși densitatea și compactitatea ar putea fi considerate o caracteristică a orașului, iar răspândirea sau dispersia, în principiu, ar trebui să fie un sens opus al ideii de oraș, nu toate orașele sunt dense și unele dezvoltări deși dispersate sunt considerate orașe. În cazul

„[NUME_REDACTAT]” densitatea este o calitate a dezvoltării conectată direct scopului de creștere a valorii terenurilor ca o performanță a urbanistului pe piață terenurilor urbane, în beneficiul proprietarului „[NUME_REDACTAT]”. Concentrarea construcțiilor pe teren și maximizarea valorii parametrului CUT are, probabil, că scop creșterea valorii terenului. Această ar fi de discutat, deoarece densitatea dincolo de anumite limite ar putea face zona un deșert. Foarte important în acest echilibru este faptul că cele mai multe dintre zonele implicate, care oferă mai mult spațiu liber de calitate, nu sunt controlate de către proprietar, ci de municipalitate.

Este interesant de menționat că o parte a dezvoltării, cu cea mai mare densitate, are deja integrată majoritatea utilităților și facilităților publice, cum ar fi locuri de parcare, transport, în timp ce esplanada, canalul prelungit cu lac, podul suplimentar, deși sunt proprietate publică vor fi aproape exclusiv utilizate de către proprietarul „[NUME_REDACTAT]”. Modul în care aceste probleme vor fi rezolvate din punct de vedere legal, deoarece fac parte din proiect, trebuie să fie luate în mod necesar în considerare.

b. Complexitate – varietate urbană și arhitecturală, varietate socială

Orașele moderne sunt acum aproape la fel peste tot, ca design arhitectural, scară, expansiunea tehnicilor moderne de stocare și alimentare cu apă, producerea și furnizarea energiei electrice, colectarea deșeurilor, distribuție, producție și transport.

"În ultimii 20 de ani s-a dezvoltat teoria complexității – știință sistemelor complexe (CSS), care vorbește despre sistemele naturale și în special despre sistemele ecologice, sociale și economice și despre interacțiunea lor"34 . Acest lucru se datorează preocupării tot mai mari pentru schimbările uriașe care au loc în mediul global, cum ar fi schimbările climatice, despăduririle, fragmentarea habitatelor și inundații.

"Sistemele dinamice complexe au fost studiate în mod explicit în științele naturale, și cele mai multe numai implicit, de alte domenii. Cu toate acestea, teoria socială și filozofia sunt, de fapt bazate pe complexitate, iar concepte importante cum ar fi postmodernism, risc, și colaps derivă din complexitate. Rolul principiilor complexe în științele naturale, teoria socială, filozofie și etică, arată că acest cadru complex este un instrument valoros pentru abordarea

spectrului schimbărilor climatice și de viață. "35

34 Graham H., 2007- [NUME_REDACTAT] in an Age of Complexity (traducere proprie)

35 Graham H., 2007- [NUME_REDACTAT] in an Age of Complexity (traducere proprie)

În comparație cu țesutul urban al împrejurimilor, dezvoltarea „[NUME_REDACTAT]” prezintă un aspect diferit. Această diferența se reflectă pe de o parte la sistemul de construcție, la nivel structural și de integrare a activităților funcționale, făcând o diferența între mixed uses și multi uses. Important în această complexitate este faptul că din punct de vedere funcțional, clădirile sunt gestionate prin sisteme inteligente de construcții, fapt care se reflectă asupra sustenabilității. De asemenea, este de remarcat silueta orașului ca arhitectură de reper din oraș, care ar putea oferi atracție și profitabilitate.

c. Utilizări mixte – proximitate, oraș 24 de ore, loc de muncă / viață /

recreere

Mixul dintre birouri, locuințe + un hotel și centru comercial + divertisment și unele facilități de educație de bază este probabil, amestecul de bază care poate fi comparat cu modelul oraș de 24 de ore, iar tot acest mix trebuie să fie analizat având în vedere gradul său de utilizare.

Evaluarea ia în considerare doar premiza de integrare a proiectării, cum ar fi dispunerea facilităților, conexiunea traseelor pietonale, semnalizarea pentru o ușoară orientare, întrucât testarea integrării nu se poate face decât după punerea în aplicare. Modul în care acest lucru ar putea fi evaluat se face prin compararea implementărilor similare, în zone similare.

d. Spații verzi-ierarhie, calitate urbană, petrecerea timpului liber

Chiar dacă densitatea și compactitatea este specifică pentru dezvoltarea „[NUME_REDACTAT]”, spațiile deschise, spațiile verzi, prevederile peisagistice care integrează piatra cu zonele de vegetație, pun clădirile într-un context urban cu elemente naturale care permite o bună circulație a aerului și o bună însorire. Acest lucru este datorat unei bune organizări a situ-lui ceea ce duce la crearea unui mediu sănătos și a unei zone plăcute de agrement. Este necesar să se păstreze spațiul liber necesar, într-un procent destul de mare (44%) în raport cu amprenta la sol și să se exploateze intensiv resursa de spațiu.

e. Sisteme urbane/Servicii – optimizat, echilibrat, colectiv (termoficare)

Orașele întinzându-se pe distanțe mari, infrastructurile de inginerie, respectiv rețele de energie electrică, de alimentare cu apă, precum și de transport, trebuie concepute pentru a satisface nevoile utilizatorilor. Durabilitatea sistemelor urbane depinde de interacțiunile complexe dintre sistemele naturale, infrastructuri de inginerie, factorii sociali, instituțiile și reglementările, care guvernează aceste infrastructuri. Aceste elemente sunt cel mai bine studiate într-un mod integrat, folosind un cadru mixt de sisteme sociale, ecologice și de infrastructură.

„Subsistemul eco-fizic : în acest cadru se integrează metabolismul urban cu evaluarea ciclului de viață a infrastructurii, a legăturii în lanțul de aprovizionare cu apă, energie, emisii de gaze, ca efect al orașului. Infrastructura face vizibile multiplele resurse (apă, energie, materiale), sprijină activitățile umane, are rol de informare cu privire la strategiile sectoriale care trebuie aplicate pentru reducerea poluării mediului, informează asupra riscurilor pentru sănătatea publică și riscurilor din lanțul de aprovizionare impus de oraș.

Subsistemul social : mai multe teorii extrase din științele sociale studiază interacțiunile între un grup de utilizatori (utilizatorii de resurse individuale, designerii de infrastructură și operatorii), și actorii politici, care interacționează unii cu alții și împreună cu infrastructurile orașelor pentru a obține rezultate durabile.

Corelarea dintre cele două subsisteme are loc prin integrarea conceptelor, teoriilor, legilor, și modelelor din științele mediului/climatologie, inginerie de infrastructură, de ecologie industrială, arhitectură, urbanism, științe comportamentale, de sănătate publică și afaceri publice. O astfel de integrare identifică puncte de sprijin de mare impact în sistemul urban.”36

La „[NUME_REDACTAT]”, există deja conexiunile cu sistemele urbane : alimentare cu apă a comunității, un sistem de canalizare, alimentare cu gaz, sistem de încălzire centrală, metrou, tramvaie, autobuze și toate aceste sisteme vor fi folosite în viitor pe baza fostului cadru. Totuși, pentru punerea în aplicare a altor sisteme urbane este necesar să se promoveze măsuri bazate pe cadre eficiente, ținând cont de dificultatea de a pune în aplicare alte tehnologii, și rezolvarea eventualelor conflicte.

f. Accesorii – oferta public / privat, calitate, accesibilitate

Cu toate că dezvoltarea proiectului nu include întreaga gamă de facilități publice, de care cu siguranță că populația va avea nevoie, și pe care București-ul le oferă acum, în prezentarea dezvoltării noastre sunt pur și simplu indicate principiile care îmbunătățesc sustenabilitatea după aceste criterii.

Facilitățile publice sunt resurse, sau beneficii oferite continuu publicului larg pentru utilizare și/sau bucuria lor, cu sau fără plată (grupuri sanitare, aviziere de informații, telefoane publice, adăposturi de ploaie, căi de acces decongelate iarna, fântâni de băut în special în zonele însorite). La „[NUME_REDACTAT]” presupunem că integrarea, compactitatea și design propriu vor asigura acești parametri cu ușurință în zonele de utilizare mixtă. Ca cerințe generale și atribute cheie pentru utilizatori sunt localizarea ușoară, interactivitatea și siguranța.

Ca atare, facilitățile publice sunt de așteptat să funcționeze non-stop, în condiții adverse, cum ar fi condițiile meteorologice nefavorabile, medii ridicate de zgomot și în diferite grade de lumina și căldură.

Prin urmare, există mai multe atribute cheie care ar trebui să fie integrate în toate facilitățile

publice pentru a asigura gradul de utilizare universal :

36 Wood M., 2001, [NUME_REDACTAT], social cohesion and sustainability in neighborhood renewal: Developing best practice models.

– trebuie să fie amplasate pe o cale clară de călătorie în care accesul este menținut în permanență,

– locațiile trebuie să fie marcate clar la înălțimi detectabile de către toți utilizatorii. Ele ar

trebui să fie la fel de ușor de recunoscut și de utilizatorii cu diferite dizabilități,

– switch-uri, controale, instrucțiuni și dozatoare trebuie să fie ușor de înțeles pentru publicul

cel mai larg posibil, accesibile de la diverse înălțimi și ușor de utilizat,

– se va evita plasarea în locurile în care utilizatorii sunt izolați. Izolarea deși nu este o amenințare fizică în sine, plasează utilizatorul vulnerabil la un risc mai mare pentru delicte. Suprafețe reflectorizante (oglinzi) ar trebui să fie instalate astfel încât cei care le folosesc poată observa dacă cineva se apropie,

– furnizarea de echipamente de comunicații de urgență ori de câte ori există potențiale amenințări la adresa securității,

– facilitățile publice care necesită plata înainte de utilizare ar trebui să accepte mai multe

mijloace de plata (cash, card de credit sau card de debit)

Toaletele sunt un element cerut de toate segmentele comunității. Lipsa de acces poate duce la disconfort sever sau jenă. Prin urmare, ele ar trebui să fie disponibile pentru toată lumea.

Afișaje de informare publică ar trebui să prezinte informații, astfel încât să poată fi accesate și de înțeles de către toată lumea și în toate mijloacele .

Telefoanele publice : utilizarea unui telefon este mai mult o necesitate decât un lux . Nu toată lumea are un telefon mobil, astfel încât telefoanele publice trebuie să fie utilizabile de către toată lumea.

Acestea ar trebui să fie selectate pentru a asigura acestora caracteristici de design accesibile unei largi game de utilizatori. Dacă cabina este singură trebuie construită din materiale transparente din motive de securitate.

Fântâni de băut publice utilizabile de către toată lumea. Prin urmare, acestea ar trebui să fie selectate pentru a asigura prin caracteristicile lor de proiectare cea mai largă gama din cerințele utilizatorilor.

Adăposturi publice de ploaie : când stațiile de autobuz sunt folosite ca un refugiu de ploaie sau alte condiții meteorologice nefavorabile sau ca zone de odihnă publică, ele devin facilități publice, nu numai legate de transport.

În orașul universal , astfel de zone trebuie să permită, de asemenea, utilizarea de către oricine. Localizarea adăposturilor pe o suprafață pavată plană, mai degrabă decât pe pământ, pietriș sau iarbă.

Incintele ar trebui construite din materiale transparente pentru motive de securitate, să ofere spațiu suficient pentru cei care folosesc cărucioare sau dispozitive de mobilitate cu roți.

g. Trafic–model sustenabil, mix modal, ierarhie, accesibil, mers pe jos

Comunitățile care au îmbunătățit cu succes rețelele de transport, ca parte a unui

program mai amplu au reușit să creeze orașe mult mai plăcute, locuibile, vibrante, durabile . Strategiile de îmbunătățire cuprind unele dintre următoarele aspecte :

– activitatea pe termen scurt aduce de multe ori îmbunătățire în eficiența consumului de combustibil și a emisiilor autovehiculelor, de control, în timp ce obiectivele pe termen lung includ migrarea de la transportul pe baza de energie fosilă la energiile alternative, cum ar fi energia regenerabilă. Întregul ciclu de viață al sistemelor de transport este condiționat de durabilitate și de optimizare,

– sistemele de transport durabile aduc o contribuție pozitivă la durabilitatea ecologică, socială și economică a comunităților pe care le deservesc. Sisteme de transport asigură legături sociale și economice, oamenii se folosesc ușor de oportunitățile oferite pentru o mobilitate sporită. Avantajele de mobilitate sporită trebuie să fie comparate cu costurile de mediu, sociale și economice pe care le prezintă sistemele de transport,

– sisteme de transport au un impact semnificativ asupra mediului, reprezentând între 20 și

25% din consumul mondial de energie și al emisiilor de dioxid de carbon. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din transporturi sunt în creștere într-un ritm mai rapid decât în orice alt sector energetic. Transportul rutier aduce, de asemenea, o contribuție majoră la poluarea aerului la nivel local și la crearea smogului,

– costurile sociale de transport includ accidentele rutiere, poluarea aerului, lipsa de activitate fizică, timpul luat de la familie în timp ce se face naveta, creșterea prețurilor de combustibil. Multe dintre aceste efecte negative se reflectă în mod disproporționat asupra acelor grupuri sociale care au cea mai mică probabilitate de a deține și conduce mașini proprii,

– congestionarea traficului impune costuri economice, pierde timpul oamenilor și încetinește livrarea de bunuri și servicii.

Planificarea transportului tradițional are scopul de a îmbunătăți mobilitatea, în special pentru vehicule. Dar scopul real al transportului este de acces – la locul de muncă, educație, bunuri și servicii, prieteni și familie – și există tehnici de îmbunătățire a acestuia cu reducerea impactului de mediu și a celui social.

Realizarea orașului apt pentru folosirea bicicletelor și pentru mersul pe jos îmbunătățește calitatea vieții sociale și furnizează mobilitate și un mod plăcut de a locui orașul.

Parcările sau garajele ar trebui să aibă facilități de acces și de ieșire ușoară precum și facilitatea prizelor pentru mașini electrice. Facilități pentru biciclete, ușor de accesat, ar trebui să fie localizate în zonele de acces. Aleile pietonale aglomerate trebuie să fie prevăzut cu posibilitatea de a se dezgheța.

Referitor la „[NUME_REDACTAT]” exista un mare avantaj deoarece zona a fost anterior o incinta industrială și avem aici deja un sistem de străzi deservit de un sistem propriu de transport precum și o facilitate oferită populației de stația de metrou din zonă (zona galbenă).

Foto 28 : Stația de metrou existentă in zonă.37

h. Deșeuri – Reutilizare, reciclare, compost, electricitate

Gestionarea deșeurilor este o componentă cheie într-o zona de afaceri pentru menținerea acreditării ISO 14001. Companiile sunt încurajate pentru a îmbunătăți eficiența lor de mediu în fiecare an prin eliminarea deșeurilor prin practici de recuperare de resurse, care sunt activitățile legate de durabilitate. O modalitate de a face acest lucru este prin trecerea de la gestionarea deșeurilor la practici de recuperare a materialelor reciclabile, cum ar fi sticlă, resturi alimentare , hârtie și carton, sticle de plastic și metal. Reciclarea este efectuată deja în multe clădiri din București și trebuie să fie implementată și în „[NUME_REDACTAT]” .

37 Documente PUZ, 20.12.2013, www.pmb.ro

Reprocesarea biologică

Materiale recuperabile care sunt ecologice în natură, cum ar fi plante, resturi alimentare, produse din hârtie, pot fi recuperate prin intermediul proceselor de compostare și de digestie pentru a descompune materia organică. Materialul organic rezultat este apoi reciclat ca mulci sau compost în scopuri agricole sau de amenajarea teritoriului. În plus, gazele reziduale rezulate din acest proces (cum ar fi metanul) pot fi captate și folosite pentru generarea de energie electrică și termică (cogenerare) maximizând eficiența. Intenția de procesare biologică în gestionarea deșeurilor este de a controla și de a accelera procesul natural de descompunere a materiei organice.

Recuperarea de energie

Conținutul energetic al deșeurilor poate fi valorificat direct prin utilizarea lor în calitate de combustibil de ardere directă, fie indirect prin transformarea într -un alt tip de combustibil. Tratarea termică variază de la utilizarea deșeurilor ca sursă de combustibil pentru gătit sau încălzit, și utilizarea combustibilului gaz, la combustibil pentru cazane pentru a genera abur și energie electrică într-o turbină. Piroliza și gazeificarea sunt două forme legate de tratament termic în cazul în care deșeurile sunt încălzite la temperaturi înalte, cu disponibilitatea limitată de oxigen. Procesul are loc de obicei într-un vas etanș, la presiune ridicată. Piroliza deșeurilor solide transformă materialul în produse solide, lichide și gaze. Lichizii și gazosii pot fi arși pentru a produce energie sau se pot rafina în alte produse chimice (rafinare chimică). Reziduul solid poate fi rafinat în continuare în produse cum ar fi cărbunele activ. Gazeificarea și avansat arcul cu plasmă se utilizează pentru a transforma materialele organice direct într-un gaz de sinteză compus din monoxid de carbon și hidrogen. Gazul este apoi ars pentru a produce electricitate și abur .

Reducerea deșeurilor

O metodă importantă de gestionare a deșeurilor este de prevenire a deșeurilor create, cunoscută sub numele de “reducerea deșeurilor”. Metodele de evitare includ reutilizarea de produse second-hand, repararea elementelor rupte în loc de a cumpăra produse noi, de proiectare a fi reîncărcabil în loc de unică folosință (cum ar fi sacoșe din fibre vegetale în loc de sacoșe de plastic), încurajarea consumatorilor să evite utilizarea de produse de unică folosință (cum ar fi tacâmuri de plastic) și de proiectare a produselor care folosesc mai puțin material pentru a atinge același scop.

i. Coeziune socială – integratoare, participativă

Acest capitol trebuie să descrie justificarea prezentată de zonele orașului (respectiv primăriile sectoarelor, în București) pentru implicarea rezidenților în deciziile cu privire la reînnoirea cartierului, inițiativele luate pentru a încurajeză participarea și experiențele populației locale afectate de aceste inițiative. Se face o distincție între reînnoire și inițiativele care vizează obiective sociale sau comunitare, precum și punctele de vedere ale rezidenților

activi fizic care sunt în contrast cu cei care nu au fost direct implicați. Un accent deosebit este dat inițiativelor care au încurajat sau descurajat locuitorii participanți.

Se identifica astfel două seturi largi de motive pentru susținerea participării rezidenților la reînnoire. Primul set cuprinde beneficiile manageriale sau pragmatice de implicare locală a oamenilor. Aceasta include ideea fundamentală că oamenii din zonă sunt cel mai bine plasați pentru a identifica ceea ce este problematic în zona lor și, prin urmare, care probleme ar trebui să fie o prioritate.

Acest argument este dezvoltat în mod normal pentru că este mai eficient financiar că resursele să fie alocate pe ceea ce este considerat a fi necesar de către localnici, mai degrabă, decât pe ceea ce consideră un outsider. Acest lucru ar putea fi luat în considerare permanent, dar din păcate nu este întotdeauna folosit. În timp ce primul set arată că comunitatea, în mod normal, știe cel mai bine, al doilea set sugerează că profesioniștii sunt cei în măsură de a se pronunța cu privire la pertinența sugestiilor rezidenților.

Beneficiile manageriale percepute care decurg din implicarea rezidenților includ astfel eficiența și eficacitatea cheltuielilor lor.

Managerii de locuințe au raportat, de asemenea, că "păstrarea rezidenților fericiți"38 duce la creșterea sumelor obținute de la aceștia, "pentru că rezidenții fericiți, mulțumiți de casa lor, se învârt prin tot felul de zone, cheltuind mai ușor. Dacă ei sunt fericiți în casa lor, ei sunt fericiți în zona, aceștia sunt susceptibili de a avea grijă mai mare de casa lor și de cartierul lor, știind ceea ce au făcut, asigurându-vă că nu vor da bătăi de cap cu zgomot și alte

chestiuni de acest gen”.39

„Din punct de vedere strategic abordarea problemelor de interes pentru locuitori are un impact direct asupra valorii activelor. Acest lucru se reflectă în perspectiva dezvoltatorilor privați implicați în construirea sau transformarea proprietăților pentru vânzare. Dacă comunitatea locală vorbește pozitiv despre diferite aspecte, aceast lucru are un impact major asupra capacității de vânzare a proprietăților de către dezvoltatori care sunt dornici de a minimiza conflictele și de a maximiza acceptarea comunității locale, fapt care crește

coeziunea și durabilitatea manifestată.” 40

În cazul „[NUME_REDACTAT]” primul dejavantaj pe soluția prezentată apare de la abordarea densității de dezvoltare.

Arhitecții observă că în România nu există dezvoltări mari care lucrează bine și astfel se pune presiune pe oraș. Un alt dezavantaj vine de la faptul că dezvoltarea se va face pe două zone, cu tipuri diverse de proprietate, una a dezvoltatorului și alta a municipalității. În opinia

noastră, se impune un parteneriat public-privat pentru a încheia proiectul în condiții bune.

38 Godschalk D.R. – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] –Coping with Conflicts in Visions of [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]

39 Godschalk D.R.- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] –Coping with Conflicts in Visions of [NUME_REDACTAT]

and [NUME_REDACTAT]

40 Godschalk D.R.- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] –Coping with Conflicts in Visions of [NUME_REDACTAT]

and [NUME_REDACTAT]

j. Apă – ciclul

Compactitatea, caracteristică de dezvoltare, presupune posibilitatea de a controla cantitatea totală de apă de ploaie și a pune acest lucru într-un avantaj al economiei și al sustenabilității investiției, folosindu-o apoi pentru orice utilizare posibilă (fluxul WC-urilor sau irigarea grădinilor) conform legii române. Fiind pregătiți să folosească apă gri, în funcție de reglementările viitoare cu privire la consumul de apă, dar și sub aspect economic, reprezintă un avantaj în îmbunătățirea sustenabilității.

5.6. [NUME_REDACTAT] conflictelor între obiectivele de dezvoltare durabilă este următoarea :

Conflictul dezvoltării între echitatea socială și ecologie

Terenul este acum, după demolare, pe cale de a modifica parametrii de mediu și, în final aceasta va fi pregătit pentru a fi construit. Această construire va schimba din nou acești parametrii în funcție de dezvoltare. Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă în cazul în care acesta devine un parc în beneficiul populației este, evident, o abordare diferită și consecințele vor fi diferite. Prin construirea intens pe teren, un proprietar are tendința de a maximiza beneficiile din vânzarea terenului, dar acest lucru nu este sigur, atâta timp cât, în cele din urmă observăm un minus pentru locuire și, astfel, pentru profitabilitate.

Conflictul de resurse între ecologie și economie

Din punct de vedere economic un parc nu aduce decât puține venituri din afaceri, așa că este de preferat a construi premizele unei afaceri bune în zonă. Cantitatea și tipul de dezvoltare este un aspect al unui studiu de fezabilitate cu o opțiune care ar putea fi un parc, în zona.Totuși, acest lucru nu este o opțiune zero, aceasta este o pierdere din punct de vedere comercial. Pe de altă parte, o dezvoltare foarte densă aduce o atitudine ecologică foarte proastă. Când bani sunt investiți pentru a curața un fost sit industrial (pentru a elimina poluarea), atunci aceasta este o evoluție pozitivă ecologic, dar nu este economic în cazul în care investiția nu a produs venituri și ar putea fi considerată o pierdere dacă, după un timp, zona devine un mare depozit de gunoi datorat indiferenței și neglijenței umane. Cu toate acestea, atunci când decizia este de a dezvolta extrem în zona, se va avea în vedere eficiența utilizării resurselor și reciclarea, calitatea mediului, a biodiversității, tratarea deșeurilor, managementul ciclului de apă, energie, etc, în scopul de a elimina conflictul.

Conflictul de proprietate între economie și clasele sociale

Conflictul de proprietate provine din înțelegerea valorii proprietății, care vine de la proprietari în opoziție cu factorul social care, probabil, preferă să aibă un parc. Cu utilizare mixtă sau multi-utilizare, dezvoltarea ar trebui să ofere o bună parte din ea pentru uz public, să deschidă spațiul public tuturor. Modul în care acest lucru se întâmplă este o chestiune de bun design și dezvoltare care trebuie exprimată în facilități publice.

Conflictul de gentrificare între echitatea socială și locuibil

Fenomenul de gentrificare descrie procesul de transformare a unei zone urbane îmbătrânite într-un cartier pentru populație mai potentă financiar, cu un anumit statut social și strămutarea vechilor rezidenți săraci. Această dezvoltare va schimba parametrii sociali de modificare a standardelor. Gentrificarea este un fenomen social de multe ori observat atunci când apare o dezvoltare nouă și trebuie să fie luată ca un dezavantaj enorm pentru populația din zona de impact în cazul în care creșterea prețului proprietăților poate împinge oamenii săraci să vândă și să părăsească zona. Acest lucru se întâmplă în mod natural atunci când o dezvoltare ridică nivelul de trăi într-o zona, dar ar putea fi, de asemenea, considerat un dezavantaj în cazul în care acest lucru este cauzat prin mijloace exterioare.

Conflictul orașelor verzi, între ecologie și locuibil

Totuși, acest lucru nu este o opțiune zero, este dificil să ne imaginăm un parc în locul clădirilor de mare densitate de pe sit. Pe de altă parte, o dezvoltare foarte densă induce o slabă atitudine ecologică, astfel încât este recomandabil de a avea pe sit o mare zona verde deschisă.

Privind la zona de impact și la prevederile PUZ, este greu de crezut că în afară de zona de dezvoltare, orașul va oferi pe propria cheltuiala un teren care urmează să fie ocupat cu zone verzi. Cu toate acestea, dacă credeți în unele compensații există câteva soluții posibile :

– înlocuirea tehnologiei costisitoare pentru purificarea aerului prin plantarea de copaci pentru a elimina poluarea. Acest lucru va aduce pentru fiecare loc de parcare în aer liber

4 arbori în zonă, așa cum prevede regulamentul „[NUME_REDACTAT]”, dar nu este prevăzut

nimic privind locul de parcare din interior !

– probleme bazate pe calculul costurilor de construire a structurilor convenționale "dure" pentru managementul apei pluviale (rețea de conducte subterane). Acum în „[NUME_REDACTAT]” regulamentele din București încurajează deshidratarea prin mijloace naturale în loc de a folosi sistemul de canalizare al orașului, care nu este adaptat pentru a transmite apa provenită din ploi,

– prețul locuințelor din zona reflectă valoarea atributelor de mediu local, aspectul mediului exterior, gradul de amenajare,

– disponibilitatea oamenilor de a plăti un "preț de acces la un loc", cum ar fi un parc .

În concluzie, la baza conceptului de "oraș verde" stă de fapt un nou mod de a spori sustenabilitatea zonei urbanizate și a serviciilor ecosistemice. Dacă viața este valoroasă atunci "verde" este valoros și acest conflict este rezolvat de sustenabilitate.

Conflictul managementului de creștere dintre economie și locuibil

Știind că creșterea economică este un factor limitativ pentru conservarea faunei sălbatice (habitatul animalelor sau persoanelor), vom considera aceasta ca o sursă infinită de conflicte cu care se confruntă planificatorii.

Când economia lucrează în forță valoarea proprietății se modifică și numărul dezvoltărilor crește. În acest caz, dezvoltarea este greu de gestionat în condiții de eficientă, deoarece proprietarul dezvoltă în timp scurt, cu gândul la profit și nu la calitatea habitatului în zona de impact. Pentru investițiile mari, perioada de execuție trebuie analizată cu atenție pentru a avea un echilibru bun al populației implicate în proces, dar în același timp obligați să trăiască și să lucreze împreună în aceeași comunitate; mobilitatea sau nevoile lor sunt diversificate în funcție de venituri.

Din prezentarea dezvoltării „[NUME_REDACTAT]” apreciem faptul că în locul unei vechi zone industriale, poluată și insalubră, mai ales în ultima perioada, există șansa să apară un nou pol urban al București-ului.

Cantitatea și calitatea spațiilor verzi din interiorul zonei „[NUME_REDACTAT]” va duce la apariția unui habitat plăcut intr-un mediu sănătos, care va cuprinde și zonele înconjurătoare de agrement.

Evaluând partea exterioară a dezvoltării trebuie să avem în vedere următoarele :

– Esplanada de-a lungul canalului este o soluție interesantă, care aduce împreună atât apă cât și copaci, amintind de vechea Dâmboviță.

– Lacul format dintr-un canal, „Exedra” este un element de asemenea interesant care ajută la calitatea imaginii zonei și la creșterea valorii proprietăților din zona.

– Unele dintre principiile deja furnizate arată că dezvoltarea „[NUME_REDACTAT]” trebuie să fie revizuită în cele mai multe dintre criteriile de sustenabilitate, fiind necesar să se motiveze cetățenii să participe la dezbaterea procesului de planificare și de adoptare a valorilor de integrare ale comunității, astfel încât coeziunea socială să fie un urmată de alt criteriu, acela de dezvoltare durabilă la „[NUME_REDACTAT]”.

BIBLIOGRAFIE

– Bevitori P., 2003, Guida alla casa ecologica, Ed. Maggioli

– Capriolo G., 1997, La casa bioarmonica, Ed. Xenia

– Ernst L.K., 1991, La casa bioecologica, Ed. [NUME_REDACTAT] Nuova

– Weinke U., 2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile

– Edwards M., 2000 [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] Analysis, University of

Wisconsin-Madison.

– Godschalk D.R., [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] –Coping with Conflicts in Visions of

[NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]

– Wood M, 2001, [NUME_REDACTAT], social cohesion and sustainability in neighborhood renewal: developing best practice models.

– Graham H., 200, [NUME_REDACTAT] in an Age of Complexity

– Heikki S., Green city – what does it actually mean?

– www.bioarchitettura.rm.it

– www.lasaluteincasa.it

– http://www.learningace.com/doc/development- impact-analysis-guide

– http://www.sustainabilityworkshop.com/prod_suds.html

– http://www.atkearney.com/documents

– https://beta.mbi.ohio state.edu/Aquaculture+and+Sustainability+of+Coastal+ Ecosysem

SURSA ILUSTRATIILOR

– Foto 1, 3 : http://www.ecology.md

– Foto 2 : www.ubi-therm.ro

– Foto 4, 5 : http://ghid.rockwool.ro

– Foto 6 : http://www.dailymail.co.uk

– Foto 7 : www.ancientworlds.net

– Foto 8 : www.natural-home4u.com

– Foto 9 : www.panoramio.com

– Foto 10 : www.gueuledhexagone.fr

– Foto 11 : www.triplu-tulup-tropical.blogspot.com

– Foto 12 : www.e-transport.ro

– Foto 13 : www.meridianes.org

– Foto 14, 15 : Weinke U.,2002, Manuale di bioedilizia, DEI tipografia del genio civile

– Foto 16 : www.evz.ro

– Foto 17 : http://www.rasfoiesc.com

– Foto 18 : www.protectiamuncii.ro

– Foto 19 : www.numaiunaltblog.wordpress.com

– Foto 20 : www.casamea.ro

– Foto 21: Edwards M., 2000, [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] Analysis, University of Wisconsin-Madison.

– Foto 22, 23, 24 : www.maps.google.ro

– Foto 25, 27, 28 : www.pmb.ro

– Foto 26 : http://armyuser.blogspot.ro