Strategii DE Marketing Practicate DE Gradinita P.p. Nr. 22 Timisoara
STRATEGII DE MARKETING PRACTICATE DE GRADINIȚA P.P. NR. 22 TIMIȘOARA
CAP.I
MARKETINGUL, CONCEPT ȘI EVOLUȚIE ISTORICĂ
I.1Conceptul de marketing în economia de piață
I.2 Funcțiile și principiile marketing-ului
I.3 Forme specializate ale marketingului
CAP.II
ASPECTE GENERALE ALE MARKETINGULUI SERVICIILOR
II.1 Conceptul și caracteristicile serviciilor
II.2 Sistemul de creare și livrare al serviciilor
II.3 Tipologia serviciilor
II.4 Mediul de marketing al firmei de servicii
II.4.1 Mediul extern al firmei
II.4.2. Mediul intern al firmei
II.5 Piața întreprinderii de servicii
II.6 Comportamentul consumatorului de servicii
II.6.1 Comportamentul consumatorului
II.6.2 Modelarea comportamentului consumatorului de servicii
CAP.III
STRATEGII DE PIAȚĂ EDUCAȚIONALĂ DIN PERSPECTIVA ORIENTĂRII DE MARKETING
III.1Conținutul marketing-ului educațional
III.2 Mixul de marketing în domeniul educațional
III.2.1 Politica de produs
III.2.2 Politica de preț
III.2.3 Politica promoțională
III.2.4 Politica de distribuție
CAP. IV STRATEGII DE MARKETING PRACTICATE DE GRADINIȚA P.P. NR. 22 TIMIȘOARA
IV.1 Mediul extern. Contextul economic
IV.2 Analiza SWAT
IV.3 Diagnoza mediului intern
IV.4 Curriculum
IV. 5 Dezvoltarea bazei materiale și a resurselor financiar-materiale
IV. 6 Dezvoltarea relațiilor comunitare
IV.7Dezvoltarea managementului instituției
Concluzii
Bibliografie
CAP.I
MARKETINGUL, CONCEPT ȘI EVOLUȚIE ISTORICĂ
I.1Conceptul de marketing în economia de piață
To market", a cărui semnificație de a desfășura tranzacții pe piață, respectiv de a cumpăra și a vinde.
Conceptul de marketing a fost abordat într-un spectru larg de definiții:
Asociația Americană de Marketing (fondată în 1937) – marketingul vizează realizarea activităților economice care dirijează fluxul de bunuri și servicii de la producător la consumator sau utilizator.
Philip Kotler (părintele marketingului modern) – marketingul este o activitate umană îndreptată în direcția satisfacerii nevoilor și dorințelor prin intermediul schimbului.
Profesorul American W.J. Stanton – marketingul este un întreg sistem de activități economice referitoare la programarea, stabilirea prețurilor, promovarea și distribuirea produselor și serviciilor menite să satisfacă cerințele consumatorilor actuali și potențiali.
A.Denner (specialist francez) – marketingul cuprinde analiza permanentă a cererii pe de o parte și pe de altă parte, stabilirea și punerea în acțiune a mijloacelor de satisfacere a acesteia, în condițiile unui profit optim.
Profesorii americani EJ.McCarthy și Perreault Jr. W. D. – marketingul semnifică suma tuturor eforturilor dirijate de către o întreprindere în vederea satisfacerii consumatorilor sau cu un profit.
Philip Kotler (definiție recentă) – marketingul un proces social și managerial prin care indivizii și grupurile obțin lucrurile de care au nevoie și pe care le doresc, prin crearea și schimbul de produse și valoare cu alte grupuri și persoane.
Perspectivele din care este privit marketul au dus la diversitatea definițiilor marketingului (după James Myers).
1.Perspectiva pur economică vizează înțelegerea marketingului ca:
– proces implicat în cadrul schimbului, ce direcționează fluxul de produse și servicii de la producător => consumatori/utilizatori.
– creator de utilități de timp, loc și posesie, (transferul produsului spre locul de vînzare și consum; posedarea produsului/serviciului de către consumator pentru a-și satisface dorința). (V.P. Buell)
2. Perspectiva afacerilor presupune desprinderea unei funcții noi a întreprinderii – cea de marketing.
3.Perspectiva clientului. O firmă va putea exista numai dacă-și satisface clienții în mod continuu, deoarece e mai ușor să atragi un nonconsumator, decît să convingi un consumator deja pierdut.
4. Perspectiva socială abordează marketingul ca un ansamblu de metode și mijloace de care dispune o organizație (inclusiv non-profit) pentru a promova în societate anumite mentalități, comportamente favorabile, atitudini etc. proprii obiectivelor sale.
Concepte fundamentale (după Ph Kotler.):
Ph. Kotler face distincție între 2 concepții de bază:
Concepția orientată spre vînzare, la care punctul de plecare este fabrica, iar scopul este profituri prin vînzări în cantitate mare.
Concepția de marketing, la care punctul de pornire este piața țintă, iar scopul final este profituri prin satisfacerea clienților
Orientarea spre marketing urmarește crearea acelor produse care au la bază nevoile, dorințele și cerințele consumatorului; creșterea profiturilor este legată direct de creșterea gradului de satisfacere a consumatorilor.
Apariția și dezvoltarea marketingului
Un reprezentant al școlii britanice de marketing, M.Baker menționa că: „Enigma marketingului constă în faptul că el este unul dintre cele mai vechi activități ale omului și totuși este privit ca cea mai recentă dintre disciplinele economice".
Ne vom axa pe analiza procesului dezvoltării economice în țara de origine, adică SUA. Evolutiv, procesul economic din această țară a parcurs 3 stadii:
a) Extractivă;
b) Comercializare;
c) Producție;
Astfel,se consideră că evoluția marketingului a fost determinată de următoarele orientări:
Premisa apariției marketingului: dinamismul economico-social.
I.2 Funcțiile și principiile marketing-ului
Marketing tradițional:
– un accesoriu în raport cu producția;
– îngust, în conținutul său, limitîndu-se la vînzare, distribuție fizică și la publicitate.
Conceptul modern de marketing:
– proeminent, prin axarea activității pe client;
– larg, în conținutul său, prin conceperea produsului prin investigarea nevoii consumator, pînă după vînzare.
Funcțiile și principiile de marketing
În literatura de specialitate funcțiile marketingului se delimitează în 2 categorii:
Marketingul este un ansamblu de principii care contribuie la realizarea pe piață a producției, dar și satisfacerea pretențiilor consumatorilor.
I.3 Forme specializate ale marketingului
Noile forme de marketing conform orient[rilor modern sunt :
Marketingul personalizat. A apărut în urma segmentării piețelor care grupează indivizi persoane cu dorințe și așteptări distincte. Marketingul personalizat trebuie să se concentreze pe satisfacerea dorințelor individuale a unor grupuri mici de consumatori.
Marketingul relational. Prezintă o anumită particularitate – rolul activ pe care îl joacă clienții în crearea ofertei de mărfuri. În cazul marketingului rațional clienții ajută firmele să creeze produsul de care au nevoie.
Marketingul social. A apărut pe fondul acutizării unor probleme referitoare la deteriorarea mediului înconjurator, epuizarea resurselor naturale, deteriorarea calității vieții, foamete și sărăcie.
Precizează că sarcina fiecărei organizații este de a studia nevoile și interesele piețelor ținta într-un mod mai eficient decât concurența astfel încât să mențină bunăstarea economică a unui grup de persoaneși a societațiipe ansamblu.
Marketingul și-a extins câmpul de acțiune. Însă ritmurile și proporțiile asimilării sunt foarte diferite de la un domeniu la altul. Cauzele diferențierilor le găsim în condițiile proprii fiecărui domeniu, în experiența acumulată și, nu în ultimul rând, în sarcinile concrete ce revin marketingului în fiecare din domeniile în care se manifestă. Diferențele existente de la un domeniu la altul, de la o situație concretă la alta, au condus la o specializare a marketingului, inclusiv a metodelor și tehnicilor de marketing. Ca urmare, așa cum subliniază J. Lendrevie și D. Lindon, astăzi distingem nu „un marketing”, ci „marketinguri”.
Cele mai importante criteria pentru delimitarea marketingului sunt următoarele:
A) Profilul activității, care permite departajarea următoarelor „marketinguri sectoriale”:
marketing industrial: marketingul bunurilor de consum; marketingul mijloacelor de producție;
marketing agricol;
marketingul serviciilor: marketing turistic; marketing bancar; marketingul transporturilor
marketingul distribuției;
marketingul sectoarelor „necomerciale” (care nu presupun comercializare și profit): marketing politic (electoral); marketing public și administrativ (educațional, cultural, sănătate etc.); marketingul cauzelor sociale – extins la nivelul organizațiilor cu statut privat, cu vocație filantropică, culturală, caritabilă.
B) Criteriul teritorial conduce la delimitarea marketingului în marketing intern și marketing internațional (de import și de export).
C) Nivelul de organizare economică. Pe baza acestui criteriu identificăm:
micromarketing – la nivel de organizație (întreprindere, firmă, organizație non-profit);
macromarketing – la nivel de ramură sau economie națională.
D) Criteriul sarcinilor
În funcție de situația concretă a cererii, sarcinile marketingului se modifică, fiind posibilă următoarea delimitare:
marketing stimulativ – pentru o cerere inexistentă, ce trebuie creată;
marketing conversional – pentru o cerere repulsivă, care trebuie modificată;
marketingul dezvoltării – pentru o cerere latentă, ce se impune a fi dezvoltată;
remarketing – pentru o cerere ezitantă, ce trebuie revitalizată;
demarketing – pentru o cerere excesivă, care trebuie redusă;
contramarketing – pentru o cerere ce se impune a fi frânată;
marketing pentru sincronizare – pentru o cerere neregulată, care trebuie sincronizată.
CAP.II
ASPECTE GENERALE ALE MARKETINGULUI SERVICIILOR
II.1 Conceptul și caracteristicile serviciilor
A apărut, mai întâi, în practică în vest, inițial utilizând metode, tehnici și instrumente afirmate îndomeniul bunurilor, iar mai apoi prin punerea la punct a unor elementespecifice care s-au amplificat și s-au diferențiat tot mai mult.
Acest tip de marketing apare pare ca un domeniu specializat almarketingului în al cărui conținut regăsim un obiect suficient de clardelimitat, precum și o serie de metode, tehnici și concepte specifice oricomune bunurilor și tuturor serviciilor a căror înțelegere și utilizare nu esteposibilă fără o tratare distinctă.
Separarea și delimitarea proceselor caracteristice serviciilor:
a) Serviciile oferite (promise)
b) Serviciile create și livrate (servicii propriu-zise)
c) Sistemul de comunicație internă
Obiectul marketingului serviciilor:
a) Marketingul extern firmei (al serviciilor oferite, promise).Ciclul de activități care au drept rezultat serviciile promise (oferite)abordat în optică de marketing este reflectat teoretic în cadrul unui conceptdenumit marketingul extern firmei sau marketingul serviciilor promise(oferite).
b) Marketingul interactiv este reprezentat de ciclul activităților careau ca rezultat serviciile create și livrate. Termenul „interactiv” semnificădesfășurarea proceselor în cadrul interacțiunii prestator-client.
c) Marketingul intern firmei reprezintă procesele, relațiile șipersonalul implicate în realizarea concordanței proceselor aferenteserviciilor promise (oferite) cu cele efectiv create și livrate.
Apariția marketingului serviciilor în țara noastră este de data recentă, dezvoltarea sa în continuare fiind marcată de o serie de limite, dar și depremise favorabile.
Dinamismul economico-social ca factor determinant al aparițieimarketingului s-a reflectat în servicii într-un dinamism corespunzătorofertei și „producției” de servicii și, evident, nevoilor și cererii.
a) Dinamismul ofertei și „producției” de servicii s-a concretizat îndiversificarea, înnoirea, creșterea complexității și, mai ales, într-o extinderecontinua a ariei de desfășurare a prestației.
b) Dinamismul nevoii și cererii s-a reflectat între altele în extindereaspațiilor geografice de desfășurare a actelor de schimb.
c) Dinamismul raporturilor de schimb s-a regăsit în măsurile princare au fost eliminate o serie de restricții ori s-a impulsionat dezvoltarea deansamblu a serviciilor.
Specificul marketingului serviciilor suntexprimate și de caracteristicile sale sintetizate astfel: caracter puternicinterdisciplinar, unitate în diversitate și un grad de complexitate rractiv” semnificădesfășurarea proceselor în cadrul interacțiunii prestator-client.
c) Marketingul intern firmei reprezintă procesele, relațiile șipersonalul implicate în realizarea concordanței proceselor aferenteserviciilor promise (oferite) cu cele efectiv create și livrate.
Apariția marketingului serviciilor în țara noastră este de data recentă, dezvoltarea sa în continuare fiind marcată de o serie de limite, dar și depremise favorabile.
Dinamismul economico-social ca factor determinant al aparițieimarketingului s-a reflectat în servicii într-un dinamism corespunzătorofertei și „producției” de servicii și, evident, nevoilor și cererii.
a) Dinamismul ofertei și „producției” de servicii s-a concretizat îndiversificarea, înnoirea, creșterea complexității și, mai ales, într-o extinderecontinua a ariei de desfășurare a prestației.
b) Dinamismul nevoii și cererii s-a reflectat între altele în extindereaspațiilor geografice de desfășurare a actelor de schimb.
c) Dinamismul raporturilor de schimb s-a regăsit în măsurile princare au fost eliminate o serie de restricții ori s-a impulsionat dezvoltarea deansamblu a serviciilor.
Specificul marketingului serviciilor suntexprimate și de caracteristicile sale sintetizate astfel: caracter puternicinterdisciplinar, unitate în diversitate și un grad de complexitate ridicat.
Modul de abordare a serviciilor s-a concretizat în constituirea a două domenii distincte: marketingul general și marketingul sectorial (de ramură). Din cadrul ultimului fac parte: marketingul turistic, marketingul financiarbancar, marketingul în transporturi, marketingul educațional, marketingulcultural și sportiv
Conceptul de serviciu exprimă efectul util obținut în urmadesfășurării unor activități umane aflate în intercondiționare.
Utilitatea, ca rezultat al activităților, exprimă sensul acestora oferindacțiunilor de marketing suportul necesar.
Caracteristicile serviciilor sintetizează în manieră exactă numeroaseelemente de diferențiere față de bunuri, adăugând-se conceptului.Înliteratura de specialitate sunt prezentate în diferite forme, cele maiperisabile.
Sistemul (procesul) de creare și livrare a serviciilor
Sistemul de creare și livrare constituie componenta centrală amarketingului interactiv, esența conceptului de produs global, denumitprodus creat și livrat.
Elementele supuse procesării sunt: procesarea oamenilor, procesarea bunurilor, procesarea informațiilor
Componentele procesuale sunt structurate astfel: clientul, suportul fizic al prestației, personalul în contact, serviciul rezultat, managementul serviciilor, alți clienți
Relațiile dintre componentele sistemului sunt grupate în: relații primare,relații interne, relații concomitente
Caracteristicile serviciilor au fost formulate de Philip Kotler și ulterior însușite de majoritate specialiștilor. Aceste caracteristici sunt: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea și perisabilitatea(nestocabilitatea).
Intangibilitatea este caracteristica esențială și exprimă faptul că acestea nu pot fi văzute, gustate, simțite, auzite înainte de a fi cumpărate, fapt ce își pune amprenta asupra relației dintre prestator și client, dar și asupra abordării tuturor componentelor marketingului.
Inseparabilitatea reprezintă caracteristica serviciilor de a nu putea fi desprinse de persoana prestatorului, înțeles atât spațial cât și temporal. Din acest motiv nevoia de servicii se satisface, în cea mai mare parte, prin consumul acestora în momentul prestării.
Variabilitatea reprezintă caracteristica serviciilor de a diferi de la un moment la altul, de la un individ la altul, fiecare prestație fiind unică. Deși, în scopul creșterii și păstrării unui nivel calitativ al serviciilor se încearcă o standardizare a acestora nu se poate însă vorbi de servicii identice ca în cazul bunurilor. Această caracteristică stă la baza conceptului de marketing interactiv, includerii clientului ca o componentă a produsului, dar și la baza relațiilor speciale ce se stabilesc între prestator și client.
Perisabilitatea sau nestocabilitatea reprezintă caracteristica serviciilor de a nu putea fi păstrate, depozitate în vederea unui consum ulterior, a echilibrării cererii cu oferta. Perisabilitatea unui serviciu apare în condițiile absenței cererii motiv pentru care utilizarea instrumentelor de marketing pentru stimularea acesteia apar ca indispensabile.
II.2 Sistemul de creare și livrare al serviciilor
La baza mecanismului în urma căruia ia naștere serviciul stă suita de activități intercondiționate, ce reflectă caracterul de proces al acestuia. Aceste activități intercondiționate îi conferă totodată procesului un caracter de sistem, motiv pentru care acesta a fost denumit sistem de creare și livrare a serviciilor.
Elementele supuse procesării.în servicii sunt supuse procesării, în funcție de specificul fiecărui serviciu oamenii, bunurile și informațiile.
Sistemul de creare și livrare include numeroase corrponente aflate în interacțiune care pot fi sintetizate astfel: elementele supuse procesării, conponentele procesuale și relațiile între componentele sistemului.
Procesarea oamenilor are loc atunci când activitățile vizează în mod direct clienții (servicii turistice, servicii medicale, servicii educaționale, cultural – sportive, etc)
Procesarea bunurilor se întâlnește atunci când clientul intră în contact cu prestatorul și solicită efectuarea unor prestații care presupun activități în care se acționează asupra unor bunuri aflate în posesia sa. (reparații, croitorie, etc)
Procesarea informațiilor apare atunci când prestatorul culege o serie de informații, le prelucrează și le oferă clientului intr-o formă specifică, (financiare, bancare, de contabilitate, de consultanță, etc).
Componentele procesuale sunt considerate elementele fundamentale ale sistemului de creare și livrare deoarece existența lor asigură condițiile funcționării sistemului. Luând în considerare rolul și locul fiecărei componente în cadrul sistemului, aceste elemente pot fi structurate astfel: clientul, suportul fizic al prestației, personalul în contact, serviciul rezultat, managementul serviciilor și alți clienți
-Clientul reprezintă un prim element specific sistemului de creare și livrare, deoarece acesta apare în dublă postură : de consumator de servicii și participant la realizarea serviciului. Clientul reprezintă o componentă a produsului, participarea sa la prestație se reflectă în costuri și de asemenea stă la baza a numeroase instrumente de politică promoțională și de distribuție.
-Suportul fizic al prestației include numeroase elemente tangibile, cu un pronunțat caracter de rigiditate care prin natura lor diferă de la o categorie de servicii la aha. în cadrul acestei componente regăsim poziția geografică (loc de amplasare, împrejurimi, etc), clădiri, echipamente, elemente de infrastructură, etc.
-Personalul în contact reprezintă componenta cea mai importantă a prestației. Rolul acesteia este evident în cadrul serviciilor ., bazate pe personal" (medicale, educaționale, culturale, etc), unde consumatorii percep serviciul prin raportare la personalul de contact, și mai redus în cadrul serviciilor bazate pe echipamente". Nici în cadrul aceleiași firme, personalul nu are rol identic, rolul său fiind determinat de frecvența cu care acesta intră în contact cu clientuL Din acest punct de vedere contactul poate fi: permanent, periodic, ocazional și întâmplător, iar personalul poate fi clasificat astfel: contactorii (personalul de contact), modificatorii, influențatorii, și izolații
Personalul de contact reprezintă acea categorie de personal care intră în relații permanente, frecvente cu clienții El este în principal personalul de execuție, realizând serviciul ori cea mai mare parte a acestuia.
Modificatorii reprezintă categoria de personal care intră periodic în contact cu clientul: recepționerii, plasatorii de bilete, secretare din unitățile de învățământ, etc. Modificatorii ajută la realizarea serviciului motiv pentru care ei trebuie selectați și pregătiți astfel încât să cunoască strategiile firmei și să participe la realizarea lor.
Influențatorii reprezintă personalul aflat în contact rar cu clientul, dar are un rol deosebit în pregătirea condițiilor pentru buna desfășurare a prestației: personalul de conducere, personalul de cercetare și fundamentare a deciziilor, etc.
Izolații și indiferenții reprezintă persoanele care, de regulă, nu intră în contact cu clientul, ori vin întâmplător într-un astfel de contact. Ei asigură suportul necesar bunei desfășurări a prestației, iar activitatea lor se regăsește în calitatea prestațiilor: personalul de aprovizionare, tehnică de calcul, etc.
-Serviciul creat și livrat reprezintă rezultanta întregului proces, având caracter intangibil și este exprimat prin utilitatea percepută de client. El este definit prin gradul de satisfacere nevoii, grad ce exprimă în ultimă instanță calitatea sa.
-Managementul serviciilor are ca obiect procesele și relațiile de muncă prin care sunt realizate serviciile și așa cum am menționat de modul cum este organizat și condis întregul proces depinde calitatea acestuia și modul cum este perceput serviciul.
-Componenta „alți clienți" se întâlnește în cazul serviciilor oferite simultan mai multor clienți. În această situație participarea clienților la realizarea serviciului poate diminua calitatea acestuia datorită percepției diferite pe care o pot avea consumatorii neparticipanți. Din acest motiv se impune segmentarea pieței în funcție de participarea clientului la realizarea prestației. În rândul acestei componente sunt incluse personalități care prin prestigiul de care se bucură pot conferi credibilitate imagine și mai ales garanție a calității serviciilor, precum și clienții care prin opiniile pe care le transmit oral clienților potențiali.
Relațiile între componentele sistemului
. Intre aceste elemente component apar o serie de relații care asigură funcționarea sistemului și care sunt grupate astfel:
-Relații primare între prestator și client;
-Relații interne între suportul fizic al prestației, personalul de contact, componentele sistemului de management;
-Relații concomitente (între clienți) în calitate de consumatori simultani ai serviciului
II.3 Tipologia serviciilor
Din acest motiv problema grupării serviciilor în vederea simplificării modului de abordare a preocupat diverși specialiști care au propus diferite clasificări.
Diversificarea și complexitatea serviciilor ridică numeroase probleme în tratarea lor unitară.
Există o serie de clasificări realizate în scop statistic, din care se desprinde ca cea mai importantă Clasificarea Internațională Tip Industrii (CITI), specializarea marketingului realizându-se în concordanță cu gruparea activităților realizată de această clasificare.
Christopher Lovelock propune cea mai elaborată clasificare a serviciilor, care are la bază șase combinații bipolare de criterii realizându-se tot atâtea tipologii ale serviciilor.
În funcție de natura activității prestației, serviciile se grupează în două mari grupe:
tangibile prin care se procesează fie oameni (sănătate, transport, restaurant, etc.) fie bunuri (transport de mărfuri, reparații, curățătorii)
intangibile prin care de asemenea se procesează oameni, se acționează asupra minții (educaționale, culturale) șprin care se procesează informații (bancare, juridice, contabile):
În funcție de relațiile cu clienții se disting:
servicii livrate continuu (bancare, cablu, telecomunicații);
servicii livrate periodic (poștă, teatre,);
În funcție de posibilitățile de personalizare a serviciilor
servicii cu posibilități mari de personalizare (servicii juridice, de sănătate)
servicii cu posibilități medii de personalizare (hotelărie, educație)
servicii cu posibilități reduse de personalizare (transport public, spectacole sportive).
II.4 Mediul de marketing al firmei de servicii
Orice întreprinderea de servicii acționează în condițiile concrete pe care i le oferă mediul său intern și extern. Raportarea eficientă la mediu impune cercetarea atentă a componentelor sale, a interacțiunii dintre acestea, precum și a impactului lor asupra pieței și, evident asupra activității întreprinderii. Agenții mediului nu acționează însă cu aceeași intensitate și în aceeași măsură asupra activității întreprinderii.
II.4.1 Mediul extern al firmei
Este definit de totalitatea factorilor din afara întreprinderii care acționează asupra acesteia și îi influențează activitateaîn funcție de relațiile și legăturile care se stabilesc între agenții economici mediul extern firmei este împărțit în micromediul întreprinderii și macromediul său.
Macromediul
Activitatea firmei se află sub incidența unui complex de factori de mediu care acționează pe o arie mai largă; aceștia sunt factori de ordin general care acționează indirect șipe termen lung.
Ansamblul acestor factori formează macromediul firmei, care cuprinde factori demografici, economici, tehnologici, culturali, politici, culturali și naturali care influențează în măsură diferită activitatea firmei
Mediul demografic
Acesta se referă la populația aflată în zona de activitate a firmei. Acesta interesează firma atât ca sursă de alimentare cu forță de muncă dar și ca piață potențială. Astfel mediul demografic are o semnificație deosebită pentru activitatea firmei prin unii dinte indicatorii specifici: numărul populației, structura pe grupe de vârstă, repartizarea teritorială și pe medii (urban și rural) etc.
Mediul economic
Este alcătuit din ansamblul elementelor ce compun viața economică a spațiului în care acționează întreprinderea. El poate fi caracterizat de nivelul de dezvoltare economică de ansamblu și pe ramuri, gradul de ocupare a forței de muncă, volumul și structura ofertei de mărfuri, nivelul veniturilor bănești, mișcarea prețurilor, nivelul concurenței. Analizat în strânsă corelație cu mediul demografic, mediul economic oferă elementele necesare pentru o mai corectă evaluare a potențialului de piață, pe care poate conta întreprinderea.
Mediul tehnologic
Este constituit din elemente care explică în esență modul în care sunt obținute serviciile într-un anumit domeniu de activitate.întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar cât și ca furnizor. în principal prin intermediul pieței, deoarece modificările de la nivelul tehnologiilor conduc la modificări în volumul, dinamica și structura ofertei, cererii și prețurilor.
Mediul cultural
Este format din ansamblul elementelor care privesc sistemul de valori, obiceiurile, tradițiile, credințele și normele care guvernează statutul oamenilor în societate. Pe baza acestor componente se formează, comportamentul de cumpărare și consum de care va trebui să țină cont întreprinderea.
Mediul politic
Reflectă structurile specifice fiecărei societăți, clasele sociale și rolul lor în societate, gradul de implicare a statul în economie, gradai de stabilitate politică, relațiile cu celelalte state.
Mediul instituțional (juridic)
Este constituit din totalitatea reglementărilor de natură juridică prin care este vizată direct sau indirect activitatea de piață a firmei în domeniu serviciilor, mediul legislativ se constituie într-un factor cu un specific aparte. Serviciile de sănătate, serviciile educaționale, publice, financiar—contabile sunt puternic reglementate.
Mediul natural
Este alcătuit din totalitatea condițiilor naturale (relief, climă, vegetație) dar și resurselor care determină modul de localizare, de distribuție în spațiu a activităților umane. Pentru unele domenii de activitate -turism, sănătate,- condițiile naturale intră în însuși o biectivul activității.
Micromediul
În desfășurarea activității sale, firma se constituie î purtător de nevoi pentru satisfacerea cărora apelează la resurse materiale, financiare și umane. Totodată ea este furnizoare de servicii pentru satisfacerea nevoilor de comunicații ale agenților economici și persoanelor fizice, astfel ea vine în contact cu agenți de mediu care se plasează în imediata apropiere iar acțiunilor lor se răsfrâng direct asupra activității sale. Micromediul întreprinderii de servicii este constituit din componente care acționează direct, permanent și puternic asupra activității firmei.
Furnizorii
Furnizorii sunt reprezentanți de diverse firme care în baza unor relații de vânzare -cumpărare, asigură firmei resursele necesare desfășurării activității.încategoria furnizorilor sunt încadrați furnizorii de echi pamente, aparatură, de materiale consumabile precum și prestatorii de servicii (bănci, societăți de asigurări, agenție de publicitate, servicii de întreținere și reparații, etc).
Clienții
Clienții alcătuiesc cercul firmelor, instituțiilor și persoanelor fizice cărora le sunt adresate serviciile întreprinderii. Reprezentând cea mai importantă componentă a micromediului firmei, clienții ocupă un loc central în studiile de marketing . Conținutul marketingului serviciilor implică gruparea clienților firmei, în funcție de rolul și locul lor în caoVul prestației, în două categorii: clienții potențiali și clienții efectivi
Clienții potențiali reprezintă persoanele care doresc să achiziționeze serviciul și cărora firma se adresează cu serviciile sale sub formă de ofertă, înaintea realizării prestației propriu-zise. Ei fac obiectul marketingului extern, firma formulând unmix corespunzător alcătuit din: produsul oferit, prețul de vânzare, publicitatea exterioară și o anumită distribuție a serviciului
Clienții efectivi fac obiectul marketingului interactiv, fiindu-le adaptat un marketing adecvat: serviciul prestat și livrat, prețul efectiv, promovarea la locul prestației. în funcție de frecvența cu care intră în contact cu firma și cu atitudinea pe care o adoptă față de serviciile achiziționate, clienții efectivi se grupează în:
simplu cumpărător – achiziționează serviciul întâmplător;
client ocazional – achiziționează serviciul în anumite situații;
suporter – achiziționează serviciul periodic;
susținător fidel – achiziționează serviciul ori de câte ori apare nevoia.
Concurenții
Concurenții formează o categorie aparte a micromediului întreprinderii, nelipsiți din cadrul mediului competitiv, specific, la rândul său, economiei de piață. în postura de concurenți apar firmele sau persoanele particulare care își dispută aceeași categorie de clienți, iar în numeroasecazuri, aceeași furnizori sau prestatori de servicii. Concurența reprezintă un factor strategic deosebit de important, și de aceea este important de știut care este tipul de concurență cu care se confruntă firma și care sunt mijloacele sale de acțiune.
Mijloacele de acțiune urmăresc obținerea unui avantaj competitiv care este realizat prin livrarea unei utilități mai ridicate consumatorului. Acest lucru se poate asigura prin diferențiere, calitate și productivitate.
Datorită rigidității ofertei și modului specific în care se realizează prestarea și livrarea serviciului, numărul ofertanților dintr-o zonă și timpul necesar deplasării clientului sau prestatorului la locul prestației îi conferă cel mai adesea concurenței caracter de monopol sau oligopol.
Furnizorii de forță de muncă
Firmele de servicii trebuie să acorde atenție modului în care este pregătită forța de muncă, să se implice în problemele de pregătire a personalului, să pună în mișcare un întreg arsenal de mijloace de recrutare a acestuia. Acest obiectiv poate fi atins prin promovarea și întreținerea unui sistem de relații cu furnizorii de forță de muncă, denumite în mod sugestiv relații de parteneriat. Aceste relații se pot crea prin convenții de colaborare care prevăd sponsorizări, organizarea practicilor elevilor, acordarea de burse de studii, etc. Furnizorii de forță de muncă sunt reprezentați de unitățile de învățământ, centre de formare și perfecționare, agenții guvernamentale, oficii de plasare și reorientare a forței de muncă, etc.
Organismele publice
Organismele publice constituie o componentă a micromediului în măsura în care pot influența atingerea obiectivelor întreprinderii. Philip Kotler identifică șapte categorii ale unor astfel de organisme, între care: asociații ale consumatorilor, asociații profesionale, mediile de informare în masă, marele public, organele de stat.
II.4.2. Mediul intern al firmei
Componentele mediului intern sunt componentele sistemului de creare și livrare, fiind incluse în cadrul politicii de marketing.Astfel clădirile, echipamentele, resursele umane, tehnologiile ca și resursele financiare reprezintă componente ale mediului intern.
Terenul are o importanță mare conferită de caracterul rigid al ofertei și de necesitatea poziționării acesteia în funcție de localizarea și migrația cererii. Lipsa sau dificultatea obțineriiterenului acolo unde cererea se manifestă acela mai intens reprezintă o restricție importantă a dezvoltării serviciilor.
Clădirile reprezintă elemente de bază ale suportului fizic al prestației.Aspectul și funcționalitatea reprezintă atribute esențiale ale ambianței, componentă specifică a produsului în servicii.
Echipamentele reprezintă elementele esențiale ale suportului fizic prin care se realizează prestațiile în cazul serviciilor bazate pe echipamente (turism, bănci, transporturi, telecomunicații, etc). Existența și nivelul lor calitativ condiționează prestarea, calitatea și productivitatea serviciilor.
Tehnologiile (procesele de creare și livrare) reprezintă componentă importantă a mediului intern putând reprezenta un factor de avantaj competitiv. în măsura în care acestea realizează un nivel înalt al satisfacției.
Așa cum am mai menționat, personalul reprezintă locul central în cadrul procesului, de el depinzând în cea mai mare măsură calitatea serviciului și modul cum este el perceput de consumator. Calitatea acestuia, climatul intern, motivarea, experiența, etc. sunt câteva din elementele de care depinde succesul firmei pe piață.
Resursele financiare intră în discuție în special în legătură cu asigurarea bugetelor necesare derulării programelor de marketing.
La toate aceste elemente se adaugă și capacitatea organizatorică și managerială, pentru a utiliza cât mai eficient aceste resurse și a obține o satisfacție cât mai mare a consumatorilor.
II.5 Piața întreprinderii de servicii
Este formată din totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privite în unitatea organică cu relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. Datorită specificului serviciilor, atât actele de vânzare-cumpărare cât și cele două laturi corelative ale pieței — oferta și cererea – se caracterizează prin anumite particularități:
-actele de vânzare — cumpărare se debutează în lipsa serviciului și se încheie înainte oridupă crearea și livrarea acestuia;
-actele de vânzare — cumpărare au un mod specific de desfășurare, în funcție de locul, momentul și modul în care se realizează întâlnirea prestator — client;
-locul tranzacțiilor este reprezentat de rețeaua de prestație sau în afara acesteia;
-întâlnirea prestator client poate avea loc direct, personalul de contact fiind inevitabil sau indirect utilizând un anumit sistem de comunicație;
-actele de vânzare — cumpărare pot continua în timpul livrării serviciului, la inițiativa unuia
sau altuia din participanți;
-oferta apare la întâlnirea cu clientul, într-o formă generală (produs promis), acest produsneputând fi decât descris în forma solicitată de client, prin atributele specifice serviciuluice va fi creat și livrat;
-datorită acestor considerente, apare necesitatea structurării ofertei, în funcție de conținut și relația cu produsul în trei categorii:
ofertă teoretică exprimată sumar, incomplet utilizând denumiri generale ale serviciului;
oferta potențială exprimă produsul oferit într-o formă clar definită care elimină orice îndoială cu privire la posibilitatea realizării prestației în condițiile promise;
oferta efectivă exprimă produsul promis, în forma și condițiile care declanșează consumul;
-exprimând produsul pe piață, oferta preia numeroase caracteristici ale acestuia: rigiditate, complexitate, diversitate și unicitate;
-Cererea de servicii are în general un caracter local
-Cererea prezintă o anumită variabilitate în timp. care diferă de la o categorie de servicii la alta
-Se caracterizează atât prin elasticitate scăzută în cazul nevoilor primare dar și prin elasticitate ridicată în cazul nevoilor de ordin secundar sau terțiar
-Raportul cerere – ofertă se află într-un permanent dezechilibru, de aceea unul din obiectivele fundamentale ale întreprinderilor de servicii trebuie să fie tendința spre echilibrare.
În general oferta, este exprimată prim următorii parametrii: resurse destinate atragerii și menținerii consumatorilor, echipamente utilizate pentru activitatea personalului sau pentru prelucrarea informațiilor, forța de muncă și infrastructura.
Resursele destinate atragerii și menținerii consumatorilor sunt utilizate în procesul de livrare al serviciilor și includ baza tehnico materială: hoteluri, mijloace de transport, clinici medicale, restaurante, săli de teatru, spații de învățământ etc. în aceste cazuri capacitatea este limitată de numărului de locuri prevăzute în mod normal prin construcție. în unele cazuri există reglementări locale sau interne companiei care pot stabili o limită maximă a numărului de persoane admis.
Echipamente utilizate pentru activitatea personalului sau pentru prelucrarea informațiilor includ o serie de aparate cu ajutorul cărora oferta poate fi satisfăcută la un nivel calitativ ridicat: calculatoare, telefoane, fax etc.
Forța de muncă, unul dintre cele mai importante elemente ale capacității de producție, este prezentă atât în serviciile bazate pe munca fizică cât și intelectuală. Personalul dintr-o companie de servicii trebuie să fie într-un număr suficient de mare încât să satisfacă și să anticipeze cerereaprezentă atât în serviciile bazate pe munca fizică cât și intelectuală. Personalul dintr-o companie de servicii trebuie să fie într-un număr suficient de mare încât să satisfacă și să anticipeze cererea; în caz contrar consumatorii sunt nevoiți să aștepte, fapt ce afectează calitatea serviciului. Serviciile profesionale sunt în mod special dependente de o forță de muncă suficient calificată pentru că aceasta creează valoare adăugată.
Infrastructura.
Pentru a funcționa, multe companii sunt dependente de accesul la infrastructură. Problemele care pot apărea sunt cauzate de dotări insuficiente sau de un nivel scăzut al capacităților existente (spre exemplu linii telefonice ocupate, restricții de trafic etc.)
Evaluarea ofertei include numărul de ore (sauprocent din timpul disponibil) în care forța de muncă, echipamentele și spațiile sunt eficient utilizate. În timp. forța de muncă este factorul cel mai dificil de controlat. Un angajat obosit, nemotivat sau slab pregătit poate reduce productivitatea unui întreg sector de activitate.
Strategii pentru echilibrarea cererii și ofertei
Există două abordări pentru atingerea acestui obiectiv. Prima constă în atenuarea fluctuațiilor cererii astfel încât să adapteze cererea la oferta existentă, iar a doua categorie constă în ajustarea ofertei în așa fel încât să corespundă fluctuațiilor cererii.
Adaptarea cererii la volumul și structura ofertei. Prin această strategie o companie urmărește să atenueze fluctuațiile consumatorilor, oferindu-le stimulente să cumpere serviciul și în perioadele în care cererea este redusă.
Astfel compania poate opta pentru o serie de modalități pentru a orienta cererea în direcția ofertei companiei.
Adaptarea ofertei la fluctuațiile cererii
O altă modalitate de a echilibra cererea și oferta este ajustarea ofertei, adică a capacităților și resurselor companiei la cerințele pieței. în perioadele cu cerere mare. organizația își extinde oferta cât mai mult posibil. în timp ce în perioadele cu cerere redusă. își restrânge capacitatea de producție.
II.6 Comportamentul consumatorului de servicii
II.6.1 Comportamentul consumatorului
Comportamentul consumatorului este structurat în două componentede bază: comportamentul de cumpărare și comportamentul de consum.
Satisfacerea nevoii de servicii se realizează prin intermediulconsumului, act precedat de o succesiune de acțiuni prin care consumatoruldecide cumpărarea unui anumit serviciu, corespunzător exigențelor sale. Oastfel de decizie este determinată de partea de venituri pe care cumpărătorulo alocă achiziționării de servicii, parte aflată în strânsă legătură cu ceaafectată cumpărării de bunuri sau economisirii.
Conținutul comportamentului de cumpărare în servicii îlreprezintă totalitatea actelor, atitudinilor și deciziilor cumpărătorului privindutilizarea unei părți din veniturile sale pentru cumpărarea de servicii.
Procesele elementare se particularizează prin modul în care are locpercepția, se desfășoară procesele de informare-învățare, de formare șimanifestare a atitudinilor, precum și al exprimării comportamentuluimanifestat. Procesele sunt: percepția, procesul de formare învățare,motivația, procesul comportamentului efectiv, decizia de necumpărare,decizia de amânare a cumpărării, decizia de înlocuire.
Procesul decizional de cumpărare în servicii este constituit dinacțiuni desfășurate de consumator, aflate în relații de interdependența.
a) Apariția nevoii nesatisfăcute este expresia unor situații specificeîn care se găsesc elementele supuse procesării în servicii: oamenii, bunurileși informațiile.
b) Căutarea de informații și identificarea variantelor separticularizează prin cantitatea și natura informațiilor avute în vedere.
c) Evaluarea mentală a variantelor considerate este de mai mareamploare în servicii datorită modului diferit de percepție a informațiilorcare stau la baza acesteia.
d) Regulile de decizie sunt aplicate, în mod diferențiat, în funcție decategoria de servicii la care apelează consumatorul.
II.6.2 Modelarea comportamentului consumatorului de servicii
Comportamentul consumatorului de servicii este rezultanta acțiunii anumeroși factori. Acțiunea lor se particularizează prin intensitatea mai maresau mai mică a unora dintre ei.
Factorii specifici de marketing sunt alcătuiți dintr-o serie de stimuliconținuți de componentele mix-ului.
Factorii situaționali sunt alcătuiți din elemente specifice momentuluiși locului în care se manifestă comportamentul consumatorului. Ei stau labaza apariției nevoii și deciziei de cumpărare.
Influențele de natură endogenă determină în mai mare măsurăcomportamentul consumatorului.Ele sunt de natură psihologică și alcătuiesc conținutul concret al comportamentului.
Influențele de natură exogenă apar ca surse nonpersonale deinformații, motiv pentru care ele dețin un loc important în cadrul factorilorformativi ai comportamentului de cumpărare.
CAP.III
STRATEGII DE PIAȚĂ EDUCAȚIONALĂ DIN PERSPECTIVA ORIENTĂRII DE MARKETING
III.1Conținutul marketing-ului educațional
Învățământul românesc, în contextul actualelor schimbări sociale,tehnologice și culturale trebuie să seadapteze rapid sau chiar să genereze schimbarea.Mai mult decât atât, pe piața educației se manifestănoi orientări și manifestări, noi acțiuni, ceea ce oapropie de o piață a bunurilor de larg consum sau opiață de afaceri.
În lucrarea de față vom analiza adaptarea orientării de marketing la strategia de piațăe ducațională, în sensul regândirii direcțiilor strategice în instituțiile de învățământ preșcolar în vederea sustenabilității structurilor de studiu.
Principalele obiective ale analizei sunt:
Înțelegerea orientării de marketing pe piața educației;
Identificarea principalelor niveluri ale strategiei de piață;
Desprinderea de direcții strategice de dezvoltare sustenabilă în învățământul preșcolar contemporan.
.
Rolul educației în economia bazată pe cunoaștere nu mai este oproblemă controversată, ci universalrecunoscută de toți subiecții care participă încalitate de furnizori sau receptori de educație:elevi, profesori, unități de învățământ, angajatori,administrații publice.Educația este considerată adeseoriun produs complex – cunoștințe + deprinderi+ competențe, care se formează prin interacțiunea cererii cu oferta.
Se poate aprecia că educațiagenerează efecte pe termen lung, respective externalități pozitive și negative.
Controlul externalităților generate deprocesul educației este necesar pentru a firestrânse neajunsurile receptorilor de educație deficitară sau lipsă de educație
Orientarea de marketing în sfera educației înseamnă cercetarea de piață și adaptarea ofertei la cerere, ceea ce înseamnă nu doar declarativ construirea unei educații centrate pe elev, ci chiar conceperea de programe de studii care să fie cerute de piață.
Astfel, funcțiile marketingului adaptate la procesele educaționale exprimă:
1) Cercetarea nevoilor consumatorilor. Este funcția premisă a marketingului care exprimă necesitatea desfășurării de programe de studiu în baza identificării cerințelor receptorilor de educație. Astfel, studii de piață trebuie să analizeze populația școlară careva aplica pentru studii liceale, dar și cerințele pieței muncii prin recunoașterea calificărilor profesionale. În ceea ce privește profiluri, specializări și piața muncii seavansează vizibil în direcția corelăriistudiilor cu Cadrul Național al Calificărilor.
2) Conectarea dinamică a organizațieila mediul economic. Este funcția de mijloc care exprimă necesitatea adaptării Unității de educație la piața educației, respectiv la cerințele clienților și, la concurență(alte programe similare aparținând altor ofertanți). Desigur, această funcție trebuie să se concretizeze în creșterea capacității unității preșcolare de adaptare la schimbare, în sensul standardelor, criteriilor și indicatorilor de calitate, al renunțării la programele tradiționalecare nu mai sunt dorite, în ciuda rezistenței la schimbare din partea factorilor de decizie.
3) Maximizarea profitului. Este funcție obiectiv ceea ce în procesul educației trebuie convertit în sens social-economic și nu limitat la sensul monetar. Desigur, numeroase unități preșcolare urmăresc atragerea de venituri proprii cât mai numeroase, chiar în defavoarea calității, aceasta însemnând atragerea unui număr cât mai mare de preșcolari. Dar, educația este un bun public și ca urmare, profitul nu trebuie sau nu poate fi un criteriu de bază, decât dacă este apreciat în sens nemonetar, alc âștigului social pe care educația îl generează preșcolarilor, organizațiilor și societății. Cu toate acestea,numeroase programe de studii nu se justifică din punct de vedere economic și dacă sunt derulate sau nu este o problemă de decizie a instituției respective.
Orientarea de marketing în sfera educației exprimă o regândire a ofertei educaționale.
Unitățile de învățământ manifestă o preocupare substanțială pentru utilizarea sistemelor de tehnologie, informație și comunicare, atât ca discipline de studiu, cât și ca înzestrare tehnică.
Orientarea profesională a cadrelor didactice parcurge un traseu tradițional, promovările didactice fiind o cale de asigurare a satisfacției profesionale, alături de alte premii și sporuri, numiri și recunoașteri. În plus, există o preocupare crescândă pentru creșterea calificării personalului administrativ, în special antrenat în activitatea de secretariat.
Orientarea socială a unității de învățământ constă în menținerea prestigiului instituțional și consideră acesta un criteriu de calitate nu doar al programelor, dar și în recunoașterea profesională a cadrelor care lucrează în preșcolar, cu ocazia evaluărilor anuale.
Orientarea clienților unităților de învățământ preuniversitar urmăresc să dezvolte acțiunile pentru orientarea carierei șidezvoltarea profesională a viitorilor absolvenți.
Orientarea calității – unitățile de învățământ preuniversitar acordă o atenție considerabilă culturii și managementuluicalității: elaborează proceduri de derulare a proceselor și activităților, asigură training pentru auditare internă, organizează reuniuni ale Comisiilor de Calitate, elaborează manuale de calitate ale instituției.
Ca urmare, se poate recunoaște orientarea de marketing în activitatea educațională la nivelul instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Strategia de piață educațională, în sensul orientării de marketing trebuie auditată în funcție de:
domeniul pieței;
stimularea pieței;
segmentarea pieței.
Procesul schimbării poate fi analiza tla nivelul domeniului educației pe douăplanuri:
schimbarea instituțională;
schimbarea individuală.
Schimbarea instituțională exprimă ansamblul ameliorărilor de natură cantitativă și calitativă care afectează mai mult sau mai puțin vizibil procesul educației. În acest sens,sunt identificate:
dezvoltarea curriculară;
ameliorarea materială;
dezvoltarea sistemelor de relații.
Schimbarea individuală exprimă totalitatea modificărilor mentale și comportamentale care influențează subiecții implicați în sfera educațională Etapele schimbării în proceseleeducaționale demonstrează convergențaplanurilor individual și instituțional
Fazele schimbării în educație
Principalele schimbări instituționale reflectă:
trecerea de la paradigma educației pe bază de predare la educație pe bază deînvățare;
evaluarea instituțiilor de învățământ preșcolar și a programelor de studii;
creșterea finanțării educației ceea c eînseamnă o dezvoltare vizibilă de capital;
evoluția sistemului de granturi etc.
III.2 Mixul de marketing în domeniul educațional
III.2.1 Politica de produs
se detașează, dintre compenentele mixului, prin locul și rolul deținut, ca și prin conținutul specific, politica de produs. Particularitățile acesteia, în domeniul serviciilor de învățământ, se referă la definirea, proiectarea și urmărirea comportării în utilizare a produsului, precum și la strategiile folosite.
Definirea produsului pornește de la sensul cel mai larg atribuit acestuia, exprimat de absolvenții „livrați" pe piața forței de muncă, produs realizat în urma unui proces complex în cadrul căruia se regăsesc atât activitățile desfășurate de către instituțiile de învățământ, cât și eforturile proprii și ale familiei efectuate de persoanele aflate la studii pentru atingerea anumitor performanțe.
Produsul cuprinde numai activitățile prin care se asigură „modelarea" elevilor în funcție de cerințele beneficiarilor de forță de muncă și de calitățile „materiei prime" avute la dispoziție.
Realizarea „produsului" în sens restrâns privește în special aspectele referitoare la modul de desfășurare a produsului didactic.
Proiectarea produsului se realizează pe baza unei tehnologii în cadrul căreia elementele esențiale sunt următoarele: definirea profilului și a specializărilor, stabilirea conținutului planului de învățământ, elaborarea programelor analitice, a modalităților de desfășurare a activităților didactice și de susținere a examenelor (de admitere, de an și de licență).
Optica de marketing se regăsește pe parcursul întregului proces, fiecare element în parte fiind proiectat în concordanță cu cerințele pieței, așa cum a fost definită anterior. Ea obligă la coordonarea tuturor activităților astfel încât să se asigure o concordanță deplină între cunoștințele oferite în decursul desfășurării tehnologiilor de „producție" (mixul de produs).
Punctul de pornire în încorporarea opticii de marketing îl reprezintă studierea mediului economico-social, cu elementul său central, piața muncii. în esență, studiul trebuie să-și propună identificarea, dimensionarea și descrierea segmentelor de piață (în special a nevoilor de cunoștințe de specialitate) față de care instituția de învățământ își definește obiectul de activitate.
În momentul de față, în țara noastră, în domeniul economic, astfel de segmente sunt: sectorul vamal, transporturile și expedițiile de martori în trafic internațional, toate serviciile (excepție face turismul) etc. Oricare dintre aceste segmente ar putea forma obiectul unor specializări pentru care este necesară proiectarea elementelor mai sus amintite.
Execuția produsului cuprinde totalitatea activităților prin care planul de învățământ prinde viață, activități care alcătuiesc conținutul propriu-zis al serviciilor prestate. în practică, această fază de realizare a procesului este cunoscută sub denumirea de desfășurare a procesului de învățământ.
În acest caz, segmentul față de care se realizează conectarea activităților îl reprezintă preșcolarii. Modelarea procesului didactic în funcție de caracteristicile diferitelor segmente rămâne, în esență, o problemă de pedagogie. Cu toate acestea, marketingul poate fi prezent în testarea și validarea anumitor forme și metode de transmitere și verificare de cunoștințe, de efectuare a lucrărilor aplicative, stimulare a pregătirii etc.
Urmărirea comportării „produsului" în utilizare reprezintă un element distinctiv al încorporării opticii de marketing în activitatea de învățământ. Alături de studierea segmentelor de piață, aceasta poate reprezenta un element de bază în perfecționarea procesului de învățământ. Lipsa unor informații de (ceasta natură este puternic resimțită în momentul de față în învățământul românesc. în general, predomină aprecierile subiective, gama lor fiind extrem de largă, de la cele care afirmă un nivel calitativ înalt până la cele care consideră nivelul total necorespunzător. în realizate însă, problema nu poate fi abordată global, ci prin punerea în evidență a cerințelor diferitelor segmente de piață și a gradului de concordanță a „produsului" cu aceste segmente.
Sunt utilizate, amai ales în țările dezvoltate, diferite modalități de apreciere a comportării în utilizare a „produselor" realizate în domeniul educației. Cel mai expresiv este un indicator similar „producției vândute și încasate" și anume „ponderea absolvenților angajați de către agenții economici".
Strategiile de produs sunt grupate în funcție de criteriile cunoscute: dimensiunile gamei de prestații, nivelul calitativ al acestora și gradul de noutate. Particularitățile care apar derivă din specificul pieței, variantele strategice având un conținut specific în funcție de segmentul de piață avut în vedere.
Astfel, dimensiunile gamei vizează atât piața constituită din agenții economici beneficiari ai absolvenților cât și segmentul alcătuit din candidați la obținerea unui loc în cadrul instituției respective.
Gama de prestații vizează numărul specializărilor existente în cadrul instituției (profile,specializări etc.) și gradul de specializare ai absolvenților, aceștia putând opta pentru menținerea, restrângerea sau extinderea gamei, respectiv pentru pregătire strict specializată sau un profil mai larg.
Deși o astfel de strategie vizează și preșcolarull în realitate lărgirea gamei de produse se poate referi și la facilitățile oferite elevilor în timpul liber: servicii de învățământ, cazare, masă, petrecere a timpului liber etc.
Nivelul calitativ al serviciilor definitivează strategiile în categoriile cunoscute: adaptare calitativă, menținerea calității și diferențiere calitativă, Aceste strategii privesc cu precădere segmentul de piață, parametrul fiind considerat ca medie a calității, strategia aleasă având la bază posibilitățile de care dispune instituția și cele ale segmentului căreia se adresează.
În sfârșit, gradul de noutate al serviciilor prestate se referă la activitatea de ansamblu a instituției ori numai la unele laturi ale acestei activități1. în primul caz, gradul de noutate al prestațiilor privește, noutatea specializărilor, a planurilor de învățământ, a bazei tehnico-materiale, a unor servicii sociale.
În cel de al doilea caz, gradul de noutate privește numai unele aspecte ale activității de învățământ: gradul de noutate al manualelor, introducerea unor noi discipline universitare, modernizarea unor activități aplicative etc.
În contextul acestor precizări, instituția de învățământ superior are de ales între variantele strategice: asimilarea de noi „produse" (specializări, discipline, manuale etc.), perfecționarea produselor (elaborarea de noi planuri de învățământ, reelaborarea unor manuale etc.) și menținerea gradului de noutate.
III.2.2 Politica de preț
Politica de preț în cadrul serviciilor de învățământ are ca bază de pornire consumul unor factori de producție care se regăsesc în produsul final sub forma costurilor de „producție" (prestație). Asigurarea acestora reprezintă unul din obiectivele activității economice a instituției. Plata prestațiilor se realizează în mod diferit.
Astfel, în cazul învățământului public, costurile sunt suportate în cea mai mare parte de la bugetul statului și parțial prin taxele suportate de către o parte elevilor, cei admiși la forma de învățământ „cu plată".
În cazul unităților de învățământ particulare (private) plata serviciilor se efectuează de către elevi și din alte surse (activități comerciale, prestații de alte servicii etc.)
În numeroase situații (în special în cazul cursurilor postliceale, a unor contracte între elevi și diferite societăți comerciale) taxele sunt suportate de către diferiți agenți economici, ai căror angajați sunt sau vor fi persoanele aflate la studii. Ele îmbracă forma unor burse de studii.
În condițiile economiei de piață, problema taxelor pentru prestațiile de învățământ, neglijată în prezent', trebuie să-și găsească rezolvarea în optica marketingului, devenind un instrument în atingerea obiectivelor instituțiilor de învățământ.
Ca element al mixului, politica de preț deține o poziție modestă în raport cu celelalte componente, motiv pentru care, în cele mai multe cazuri, este neglijată în procesul conducerii activităților de învățământ din domeniul public. Că este așa, o dovedește faptul că stabilirea taxelor pentru forma de învățământ „cu plată" s-a făcut centralizat, arbitrar și cel mai adesea în mod subiectiv. Nu același lucru se poate spune și despre învățământul privat, care în condiții dificile reușește să supraviețuiască și să acopere costuri uneori exorbitante, în condițiile practicării unor taxe destul de reduse.
Modificarea atitudinii față de această componentă a mixului apare însă deosebit de necesară și pentru învățământul public (de stat). Pusă în corelație cu volumul și calitatea serviciilor prestate ea capătă un alt conținut. în condițiile de concurență, care se face tot mai simțită și în domeniul învățământului, oferirea de servicii superioare calitativ reprezintă un obiectiv comun politicii de produs și al celei de „prețuri". O astfel de abordare poate fi mai evidentă în condițiile autonomiei universitare.
De altfel, nu credem că este departe ziua în care fondurile pentru învățământul public vor fi acordate în comparație cu cele utilizate în învățământul privat.
In contextul celor prezentate, alegerea unor variante strategice adecvate scopului urmărit trebuie să reprezinte o preocupare importantă în formularea politicii de ansamblu a instituției de învățământ pentru o anumită perioadă de timp. Dintre criteriile avute în vedere se disting și în acest caz: nivelul taxelor și tarifelor practicate, gradul de diversitate și gradul de mobilitate.
Luând în considerare faptul că, indiferent de forma de proprietate, instituțiile de învățământ funcționează ca societăți „non-profit", varianta strategică uzuală, după nivelul taxelor practicate, va fi o strategie a tarifelor medii și scăzute, orientate după costuri și după concurență.
În particular însă, pentru anumite perioade de timp în care instituția își propune o sporire a volumului investițiilor, o înnoire mai puternică a serviciilor ca și în situația în care își concentrează activitatea asupra unor segmente cu venituri ridicate este posibilă și folosirea unei variante strategice a taxelor înalte, orientate după cerere. O asemenea alternativă trebuie formulată cu prudență însă deoarece pune pe un plan secundar criteriul valoric în recrutarea elevilor, cu repercursiuni grave asupra calității „produsului" final. Ea nu poate fi utilizată decât în condițiile în care aria „pieței" este foarte largă și în combinație cu acordarea unor burse de merit.
Gradul de diversitate a taxelor are la bază diversitatea serviciilor de învățământ și suplimentare oferite.
Astfel, produsele se diferențiază din punct de vedere al costurilor prin durata studiilor, forma de învățământ (zi, învățământ deschis la distanță, frecvență redusă etc), mărimea formațiilor de studii etc.
În aceste condiții, unitatea de învățământ are de ales între o variantă a taxelor diferențiate corespunzător varietății produselor oferite și varianta unei diferențieri mai restrânse ori mai ample, în raport cu variantele de produs. în prezent, în învățământul superior particular din țara noastră, din acest punct de vedere, întâlnim deja opțiuni strategice diferite de la o instituție la alta.
Gradul de mobilitate a taxelor (tarifelor) reprezintă un alt criteriu important în diferențierea strategiilor de preț. În raport cu situația din domeniul mărfurilor și a celorlalte servicii, în învățământ taxele se stabilesc de regulă anual sau semestrial. Desigur că există și alternativa modificării taxelor în timpul semestrelor. Ea are de regulă un impact psihologic negativ și a creat, acolo unde a fost practicată, probleme deosebite în relațiile dintre elevi și unitățile de învățământ.
Variantele strategice menționate sunt utilizate și în cadrul celorlalte categorii de servicii (cazare, masă, petrecere timp liber etc.) cu respectarea acelorași principii: nivel mai scăzut, stabilitate ridicată, diferențiere corespunzătoare specificului.
III.2.3 Politica promoțională
Specificul activității de învățământ reflectat și în constituirea unor relații speciale cu mediul, imprimă politicii promoționale o serie de particularități care vizează obiectivele, structura activităților de promovare și alternativele strategice folosite.
Obiectivul central al întregii politici de promovare îl formează constituirea și consolidarea unei imagini reale și pozitive, afirmarea prestigiului și asigurarea de informații clienților potențiali.
In structura activităților promoționale un loc preponderent îl ocupă publicitatea prin tipărituri (în special prin intermediul pliantelor, prospectelor și broșurilor), publicitatea gratuită, relațiile publice și utilizarea mărcilor (emblema unității de învățământ).
Deosebit de frecvent sunt utilizate o serie de acțiuni destinate cultivării unei atitudini de mândrie tuturor celor care au trecut pragul liceului, atât pe perioada studiilor, cât și ulterior, prin constituirea și susținerea unor echipe sportive școlare, statornicirea obiceiului organizării revederii promoțiilor de absolvenți, emiterea de plachete jubiliare, utilizarea unor simboluri, imprimarea numelui și emblemei pe diferite materiale publicitare (pixuri, brelocuri, pungi, articole de îmbrăcăminte etc.) etc.
Dintre acțiunile specifice se remarcă și organizarea unor simpozioane, sesiuni de comunicări științifice, editarea de publicații științifice, patronarea unor manifestări specifice speciale (congrese, întruniri etc), organizarea de manifestări omagiale care evidențiază momente de prestigiu din evoluția instituției etc.
III.2.4 Politica de distribuție
Distribuția serviciilor de învățământ are drept punct de pornire, ca particularizare, segmentele specifice cărora se adresează cu produsele oferite: candidații, în faza premergătoare admiterii, cărora instituția li se adresează de regulă prin elemente corespunzătoare marketingului extern firmei; elevii, în calitate de clienți efectivi, elementul fundamental fiind alcătuit din „marketingul interactiv" și firmele în calitate de beneficiari ai forței de muncă, cu elemente specifice marketingului relațional.
Coordonatele marketingului serviciilor educaționale sunt determinate de modul de fundamentare a politicii de marketing. Astfel, politica de marketing adoptată pentru învățământul general se elaborează la nivelul Ministerului Educației și Cercetării, care realizează studierea mediului economico social, a mijloacelor de adaptare a sistemului de învățământ la relațiile lumii contemporane, în acord cu specificul național și nivelul atins la nivel mondial. Acesta elaborează strategia acțiunii opționale pentru a obține rezultatul comandat de societate
IV. STRATEGII DE MARKETING PRACTICATE DE GRADINIȚA P.P. NR. 22 TIMIȘOARA
IV. 1
Mediul extern. Contextul economic
Grădinița cu program prelungit nr.22 din Timișoara funcționează din anul 1969, într-o zonă centrală a orașului, fiind situată pe strada Semenic nr.8. Subordonată M.Ed.C.T. și I.S.J.Timiș, activitatea se desfășoară într-o clădire special amenajată pentru preșcolari.
Zona în care funcționează grădinița este una în care se află sediile unor instituții importante ale orașului ( Prefectura, Poliția), precum și școli de prestigiu (Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”, Școala Generală nr.16, Colegiul Național C.D.Loga), motiv pentru care pretențiile părinților în ceea
ce privește pregătirea copiilor în unitatea noastră, dar și cerințele lor legate de condițiile care le sunt asigurate copiilor pe perioada șederii lor în grădiniță sunt foarte mari.
Unitatea funcționează în regim de program prelungit, între orele 6-18, oferind copiilor înscriși servicii de cantină cu mic dejun, prânz și o gustare la orele 15. Suntem racordați la rețeaua de apă-canal și la cea de gaz a orașului, dispunem de iluminat corespunzător, încălzirea realizându-se prin rețeaua de încălzire centrală a municipiului Timișoara. În ciuda faptului că în Legea nr.84/1995 la art.2 învățământul este declarat prioritate națională, fondurile alocate acestuia, atât de la nivel central prin M.Ed.C.T., cât și de la nivel local, ajung destul de greu la unitățile de învățământ, iar Grădinița cu P.P. nr.22 din Timișoara resimte din plin această problemă. Fondurile de care a beneficiat în anii anteriori lui 2007, fonduri destul de mici și de rare, s-au dovedit a fi total insuficiente pentru lucrările de întreținere și, mai ales, pentru reparațiile capitale care au devenit între timp, absolut necesare.
În contrabalans, față de cele menționate mai sus, trebuie spus că prestigiul de care se bucură unitatea încă de la înființare, prestigiu pe care ne străduim să-l menținem și să-l ridicăm, face ca pentru locurile din unitatea noastră să fie concurență în fiecare an, iar părinții copiilor care ajung în
Grădinița cu P.P. nr. 22 Timișoara sunt dispuși, de multe ori, să sprijine unitatea și inițiativele conducerii acesteia cu privire la întreținerea și dezvoltarea localului. În ultimul an, însă, unitatea noastră a beneficiat, în contextul majorării fondurilor pentru educație, de integrarea într-un program de extindere și de unele fonduri pentru dotări, după cum se va vedea în analiza internă.
IV.2 Analiza SWOT
Puncte tari
1. Localizarea în zona centrală a orașului;
2. Recunoașterea Grădiniței cu P.P.nr.22 ca unitate de aplicație;
3. Dispunem de local propriu cu facilități și utilități (sală de sport, teren de joc, bazin de înot);
4. Dotarea sub toate aspectele este medie și peste medie;
5. Toate sălile de clasă, cabinetele și birourile sunt dotate cu calculatoare de ultimă generație și acces la Internet;
6. 100% cadre didactice calificate din care 73% cu gradul didactic I;
7. Prestație didactică foarte bună, personal angajat calificat și instruit, receptiv la nevoile copiilor;
8. Opționale raportate la posibilitățile grădiniței și la cerințele părinților;
9. Frecvența foarte bună a copiilor;
10. Colaborarea bună existentă între părinții copiilor și personalul unității;
Puncte slabe
1. Fonduri insuficiente pentru reparații curente și capitale (înlocuire conducte apă-canal, instalații termice, electrice);
2. Deteriorarea severă a instalațiilor de apă – canal, a celor termice și electrice, datorată vechimii acestora (unitatea funcționează cu aceleași instalații de la înființarea sa în 1969);
3. Motivația materială (salarială) slabă a personalului nedidactic, cu toate că se lucrează cu număr maxim de copii la grupă;
4. Imposibilitatea normării unui personal specializat în sectoarele contabilitate, secretariat;
Oportunități
1. Existența unui proiect de extindere a unității;
2. Existența unui proiect de reabilitare a grupurilor sanitare ale unității;
3. Posibilitatea inițierii / continuării unor parteneriate cu instituții responsabile cu formarea inițială a educatoarelor / institutorilor, pentru efectuarea practicii pedagogice în unitatea noastră;
4. Colaborarea cu I.S.J., C.C.D., U.V.T., O.N.G.-uri și alte instituții ofertante în organizarea cursurilor de formare continuă pentru cadrele didactice din unitate;
5. Posibilitatea inițierii / continuării unor parteneriate cu școli și alte instituții publice și private în vederea lărgirii ofertei C.D.G.;
6. Apropierea de instituții publice: Prefectură, Poliție, Biserică, U.M.F.Timișoara etc.;
Amenințări
1. Degradarea localului prin nealocarea de fonduri pentru reparații capitale;
2. Reducerea personalului angajat în diverse sectoare ale grădiniței va conduce la scăderea calității unor servicii asigurate, în mod normal, de unitatea noastră;
3. Îmbătrânirea populației din zonă;
4. Neimplicarea autorităților locale în rezolvarea problemelor unității;
IV. 3 DIAGNOZA MEDIULUI INTERN
A. Resurse materiale
Grădinița cu P.P. nr. 22 funcționează într-o clădire special construită, dată în folosință în 1969, pentru copii preșcolari și anteprșcolari, în local funcționând și Creșa nr. 7. Suprafața construită este de 2930 m.p., iar curtea are aproximativ 4000m.p..
Localul efectiv, este format din subsol tehnic, parter cu 5 săli de clasă, 5 vestiare cu destinație dublă, grupuri sanitare, bucătărie (care a fost dotată de curând cu mașină de gătit nouă, pe gaz) bazin de înot, magazie de alimente, cabinet medical , sală de sport și sală profesorală; etaj cu 6 săli de clasă, vestiare cu destinație dublă, cabinet metodic, birouri, spălătorie. Unitatea a fost dotată cu mobilier încă de la înființare, mobilier care a fost în mare parte schimbat în ultimii ani, atât din fonduri venite prin C.F.G., cât și prin
comitetele de părinți. Dispunem de 13 calculatoare cu acces la Internet, repartizate în toate sălile de grupă, dar și în birouri și cabinete (medical și de asistență psihopedagogică). Dotarea cu calculatoare s-a realizat în cea mai mare parte în anul 2007 cu ajutorul Asociației Părinților, iar lucrarea de cablare structurată a fost plătită de C.F.G..
Tot cu ajutorul părinților au fost achiziționate în sălile de clasă, televizoare, D.V.D.-uri, imprimante, mobilier funcțional pentru „centrele de interes”, realizându-se în acest fel amenajarea sălilor, diascoluri, material didactice și jucării pe grupe de vârstă.
În urma alocării în anul 2007 a fondurilor destinate achiziționării de cărți de către unitățile școlare, grădinița noastră are o „minibibliotecă” cu 267 volume.
Procesul instructiv-educativ precum și activitatea administrativgospodărească se derulează cu personal angajat pe perioadă nedeterminată: 18 educatoare titulare, din care 16 cu gradul didactic I, 3 educatoare suplinitoare, un profesor psiholog, 10 îngrijitoare, două bucătărese calificate și un administrator. În grădiniță sunt cuprinși 270 copii cu vârste între 3-7 ani, distribuiți în 10 grupe omogene: 3 grupe mici, 2 grupe mijlocii, 2 grupe mari și 3 grupe mari-pregătitoare. Creșa din incinta grădiniței cuprinde 30 copii cu vârste de 2-3 ani. Asistența medicală a copiilor este asigurată în grădiniță de 2 asistente calificate, angajate ale Spitalului de copii.
Unitatea funcționează în regim de program prelungit, între orele 6-18, oferind copiilor înscriși servicii de cantină cu mic dejun, prânz și o gustare la orele 15. Suntem racordați la rețeaua de apă-canal și la cea de gaz a orașului, dispunem de iluminat corespunzător, încălzirea realizându-se prin rețeaua de încălzire centrală a municipiului Timișoara.
B. Resurse umane
Procesul instructiv-educativ precum și activitatea administrative gospodărească
se derulează cu personal angajat pe perioadă nedeterminată, dar și pe perioadă determinată, în cazuri speciale: 18 educatoare titulare, din care 16 cu gradul didactic I, 3 educatoare suplinitoare calificate, un professor psiholog, 10 îngrijitoare, două bucătărese calificate și un administrator. În grădiniță sunt cuprinși 270 copii cu vârste între 3-7 ani, distribuiți în 10 grupe omogene: 3 grupe mici, 2 grupe mijlocii, 2 grupe mari și 3 grupe
mari-pregătitoare. Creșa din incinta grădiniței cuprinde 30 copii cu vârste de 2-3 ani. Asistența medicală a copiilor este asigurată în grădiniță de 2 asistente calificate, angajate ale Spitalului de copii. Personalul unității și, în mod deosebit, cadrele didactice sunt preocupate în permanență de propria formare și dezvoltare profesională, fiind mereu angrenate în acțiuni organizate în acest scop (programe de formare, de perfecționare, simpozioane de nivel local, național și internațional, etc.).
C. Curriculum
Fiind o unitate care face parte din sistemul de învățământ de stat, procesul de învățământ are la bază documentele elaborate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului referitoare la învățământul preșcolar.
Cadrele didactice din unitate își întocmesc propriile documente școlare pe baza Planului de învățământ, a Programei activităților instructiveducative pentru învățământul preșcolar emise de M.Ed.C.T., a scrisorilor metodice și a recomandărilor venite de la I.S.J.
Oferta C.D.G. a unității noastre este una atractivă și diversă. Astfel, în
unitatea noastră se desfășoară cursuri opționale de:
Limbi străine (engleză, germană)
Înot
Dans sportiv
Gimnastică ritmică
Artă vocală
În funcție de activitățile planificate, de proiectele tematice care se derulează, educatoarele organizează în colaborare cu părinții copiilor și cu alte instituții, plimbări, vizite, excursii, iar vara – tabere cu preșcolarii.
D. Relații cu comunitatea
Dată în folosință la 1 februarie 1969 și concepută ca unitate preșcolară de aplicație pe lângă Liceul Pedagogic din Timișoara, Grădinița cu P.P. nr.22 a fost până în anul 1981 sub tutela Inspectoratului Școlar Județean Timiș, apoi sub patronajul Întreprinderii Detergenți până în anul 1990, fiind preluată de atunci de I.S.J.Timiș. Este finanțată de la bugetul de stat, precum și din fondurile locale ale primăriei.
Copiii provin din medii sociale eterogene și din toate zonele orașului, dat fiind faptul că zona în care funcționăm este îmbătrânită demografic. Părinții copiilor își desfășoară activitatea preponderent în zona centrală a orașului, având locuri de muncă în Primărie, Prefectură, Finanțe, Bănci, Poliție, în școlile sau spitalele din zonă.
Situația materială bună a părinților a permis grădiniței noastre accesul la fonduri extrabugetare și, în consecință, am avut posibilitatea creării unui mediu educogen optim instruirii și educării copiilor.
Aceasta s-a reflectat în responsabilizarea cadrelor didactice și a personalului nedidactic în abordarea relației grădiniță-familie, funcție de interesele copilului. Precizăm că nu putem satisface toate solicitările părinților de a-și înscrie copiii în grădinița noastră, din cauza spațiului restrâns, cu toate că planul de școlarizare raportat la număr copii /educatoare este depășit.
După finalizarea pregătirii în grădiniță, copiii frecventează cu prioritate școlile din apropiere: Liceul Pedagogic, Școala Gen. 16, Shakespeare, Calderon, Lenau etc., unități cu care avem o colaborare permanentă ce se concretizează în acțiuni comune menite să faciliteze integrarea cu succes a copiilor care frecventează grădinița noastră în clasa I.
Subliniem faptul că în Grădinița P.P.22 se desfășoară pregătirea practică, metodică și psiho-pedagogică a viitoarelor educatoare și învățători, drept pentru care colaborăm permanent cu Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”, cu Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie, Specializarea Pedagogie – Învățământ Preșcolar și Primar și, începând din acest an, cu Facultatea de Psihologie a Universității Tibiscus, unități de învățământ cu care avem în derulare contracte de parteneriat. Grădinița cu P.P. nr. 22 are în derulare o seamă de parteneriate cu unități școlare, cu Palatul Copiilor, cu firme prestatoare de servicii pentru copii, cu Poliția de Proximitate, cu alte instituții, pentru ca activitatea derulată în unitatea noastră să se îmbunătățească și să-și sporească permanent eficiența.
IV. 4 CURRICULUM
ȚINTA I
Dezvoltarea unor competențe funcționale esențiale pentru integrarea cu succes a copiilor de 6-7 ani în clasa I.
Obiectiv nr. 1
Formarea capacității de a comunica în grup, educatoare-preșcolar
Activități:
aplicarea de teste și probe pentru identificarea tulburărilor instrumentale de limbaj și a defectelor de vorbire-desfășurarea orelor de logopedie;
implementarea curriculum-ului aprofundat la educarea limbajului, pentru grupele în care se regăsesc copii cu diferite tulburări de limbaj;
organizarea și desfășurarea de activități frontale din categoria “Educarea limbajului” (memorizări, povestiri, lecturi după imagini, convorbiri, jocuri didactice);
organizarea și desfășurarea de activități complementare care să faciliteze dialogul;
angajarea unor discuții spontane pe diferite teme sau având ca pretext o situație dată;
concursuri și serbări tematice care să valorizeze cunoștințele acumulate;
colaborarea cu diferite instituții de profil, care oferă asistență specializată pentru acești copii (logoped)
Obiectiv nr. 2
Dezvoltarea unor competențe cognitive ce permit relaționarea informațiilor din domenii înrudite ale cunoașterii pe cele două nivele de vârstă: 3-5, 5-7 ani.
Activități:
elaborarea proiectării didactice cu extinderi pentru cunoașterea mediului, activități matematice la toate grupele de vârstă;
organizarea și desfășurarea de activități din domeniul cunoașterii (observări, lecturi după imagini, povestiri, convorbiri, jocuri didactice);
organizarea și desfășurarea de activități matematice (exerciții cu material individual, jocuri logice, jocuri didactice) funcție de vârstă și nivelul de pregătire al copiilor;
concursuri pe diferite teme: “Cine răspunde mai repede?”, “Cine știe, câștigă!”;
activități practice, jocuri și observări spontane în natură;
excursii, vizite, plimbări;
derularea unor activități pe cercuri: “Micii ecologiști”, “Clubul
curioșilor”;
EVALUARE
evaluări formative și sumative realizate de cadrele didactice
feed-back permanent de la cadrele didactice din învățământul primar, unde sunt școlarizați copiii noștri
ȚINTA II
Formarea incipientă a personalității copilului prin accentuarea caracterului formativ al procesului instructiv-educativ.
Obiectiv nr. 1
Asigurarea unui climat favorabil dezvoltării priceperilor, deprinderilor și aptitudinilor copiilor.
Activități:
discuții cu preșcolarii pe teme de genul: “Ce îți place la grădiniță?”, “Ce vrei să fii?”;
activități de identificare a intereselor copiilor prin punerea la dispoziție în cadrul jocurilor a unor materiale diversificate;
stimularea verbală a copiilor dotați și formularea clară a criteriilor de evaluare;
evidențierea publică a creativității copiilor în toate domeniile activității preșcolare (expoziții, Ziua porților deschise, participarea la diferite concursuri la nivel local și național);
Obiectiv nr. 2
Valorificarea valențelor educative ale jocului în formarea și dezvoltarea aptitudinală.
Activități:
organizarea și desfășurarea activităților alese de copii în corelare cu activitățile frontale;
aplicarea și valorificarea maximal a metodei proiectelor, în strânsă legătură cu anotimpurile și cu evenimente importante din viața copiilor, dar și din viața comunității;
activități artistico-plastice și practice pe nivele de vârstă;
activități psiho-motrice în funcție de interesul manifestat de copii pentru: dans, muzică, înot sau alte domenii, limbi străine, teatru de păpuși, marionete;
activități de inițiere/aprofundare în utilizarea calculatorului;
concursuri PITICOT – DEȘTEPT; PITICOT FRUMOS; DESENĂM ȘI ÎNVĂȚĂM;
activități pe cercuri: ”Micii gospodari”, “Micii grădinari” sau jocuri de creație cu teme sociale;
discuții cu tentă educativă sugerate de prezentarea unor diafilme sau diapozitive;
EVALUARE
– rezultate obținute la diferite întreceri și concursuri
RESURSE UMANE
Ținta I
Profesionalizarea educatoarelor prin acțiuni proprii, inițiate de I.S.J. și C.C.D..
Obiectiv nr. 1
Identificarea nevoilor de perfecționare.
Activități:
aplicarea de chestionare scrise sau verbale;
asistențe la clasă;
verificarea proiectelor didactice întocmite de educatoare și elevii/studenții practicanți;
Obiectiv nr. 2
Dobândirea de competențe în utilizarea strategiilor și tehnicilor didactice moderne, posibil de introdus în activitatea cu preșcolarii.
Activități:
studiu individual;
dezbateri în cadrul comisiei metodice;
interasistențe;
elaborarea de proiecte didactice;
activități simulate;
activități demonstrative pentru elevi și studenți;
participarea la schimburile de experiență și cercurile pedagogice;
participarea la cursurile de perfecționare organizate de I.S.J. și D.P.P.D.
editarea revistei “SENSUL UNUI SURÂS” în colaborare cu educatoare din alte unități preșcolare;
EVALUARE
– chestionare realizate în vederea identificării nevoilor de formare a cadrelor didactice din grădiniță.
Ținta II
Dezvoltarea unor competențe în utilizarea calculatorului de către cât mai multe dintre educatoarele din unitatea noastră.
Obiectiv nr. 1
Dobândirea de competențe minimale în utilizarea calculatorului.
Activități:
identificarea nevoilor în domeniu;
identificarea educatoarelor dispuse să participe la cursuri;
chestionare;
cursuri de inițiere;
Obiectiv nr. 2
Aprofundarea cunoștințelor dobândite în utilizarea calculatorului.
Activități:
aplicarea de chestionare pentru stabilirea nivelului de pregătire;
identificarea celei mai avantajoase oferte pentru aprofundare;
cursuri de aprofundare;
elaborare de fișe și scriere de texte;
EVALUARE
– participarea la cursuri de inițiere în utilizarea noilor tehnologii
– utilizarea TIC la clasă, în cadrul diferitelor activități comune, opționale și extracurriculare.
ȚINTA III
Dezvoltarea unor competențe ale angajaților în domeniul protecției copilului.
Obiectiv nr. 1
Cunoașterea legislației în domeniul protecției copilului.
Activități:
aplicarea de chestionare;
studiu individual;
întâlniri și discuții cu membrii Fundației “Copiii Noștri”
EVALUARE
– aplicarea unor chestionare părinților, pe tema protecției copilului în grădiniță și în afara acesteia.
ȚINTA IV
Dobândirea de competențe minimale în domeniul protecției muncii și PSI.
Obiectiv nr. 1
Cunoașterea de către personalul angajat a normelor de protecția muncii și PSI.
Activități:
procurare de materiale;
instruiri periodice a personalului didactic și de îngrijire (lunar);
activități de simulare PSI (semestrial);
EVALUARE
– instructaj periodic al personalului unității
IV. 5 DEZVOLTAREA BAZEI MATERIALE, A RESURSELOR FINANCIAR- MATERIALE
ȚINTA I
Crearea unui mediu educogen optim de dezvoltare a copilului de 3-7 ani.
Obiectiv nr. 1
Menținerea în stare de funcționare optimă a localului, bazinului de înot și a terenului de joacă.
Activități:
efectuarea unor lucrări de igienizare cu fonduri alocate de Primăria Municipiului Timișoara;
reparații curente (apă, canal);
reparații capitale (instalație electrică, instalație de încălzire, acoperiș) în limita fondurilor alocate;
Obiectiv nr. 2
Îmbogățirea bazei didactico-materiale a grădiniței, din fonduri extrabugetare (sponsorizări, comitete de părinți).
Activități:
identificarea posibililor sponsori printr-un dialog permanent cu părinții;
inițierea de serbări și concursuri care să genereze fonduri;
colectarea fondurilor din alte surse;
analizarea ofertelor pentru cumpărarea de: jucării, materiale didactice, covoare sau alte obiecte necesare desfășurării în condiții optime a procesului educativ-formativ din grădiniță;
cumpărarea materialelor ținând cont de cea mai avantajoasă ofertă;
popularizarea sponsorilor și a părinților, scris și verbal;
DEZVOLTAREA RELAȚIILOR COMUNITARE
ȚINTA I
Menținerea relațiilor de parteneriat cu Liceul Pedagogic, Universitatea de Vest și Universitatea Tibiscus în domeniul pregătirii metodice și practice a elevilor și studenților.
Obiectiv nr. 1
Identificarea nevoilor de pregătire metodică și practică a elevilor și studenților.
Activități:
aplicarea de chestionare;
proiecte didactice;
analiza însemnărilor din caietul de practică;
discuții individuale și în grup;
Obiectiv nr. 2
Formarea de competențe în specialitate (pregătirea viitoarelor educatoare și învățători).
Activități:
asistențe ale elevilor;
întocmirea de proiecte didactice pe categorii de activități;
activități demonstrative susținute de educatoare, elevi, studenți;
practică curentă, observativă, pasivă, comasată;
ȚINTA II
Întărirea colaborării grădiniță-familie.
Obiectiv nr. 1
Implicarea și responsabilizarea părinților în educarea copiilor și luarea unor decizii de comun acord cu grădinița.
Activități:
ședințe cu părinții;
consultații pentru părinți;
cursuri pentru părinți: “Educați așa”, susținute de educatoarele care au obținut certificatul de instructori de părinți;
serbări tematice;
ȚINTA III
Îmbunătățirea relațiilor de colaborare și încheierea de parteneriate cu școlile din împrejurimi, Palatul Copiilor, Poliție, Pompieri, Biserica Ortodoxă, Fundația “Copiii Noștri”, C.J.A.R.E.;
Obiectiv nr. 1
Identificarea nevoilor existente și derularea de activități care să ducă la funcționalizarea acestor relații.
Activități:
chestionare;
discuții cu părinții și educatoarele fiecărei grupe;
probe de evaluare și teste de cunoaștere;
ore de logopedie cu logopedul de la Școala Gen. 16;
activități pe cercuri cu profesori de la Palatul Copiilor;
prezentarea de filme pe teme de circulație la sediul Poliției;
ore facultative de religie;
participarea la simularea unui incendiu în unitate;
cursuri pe probleme de legislație în domeniul protecției copilului prin
Fundația “Copiii Noștri”;
ȚINTA IV
Colaborarea cu autoritățile locale – Primărie, Prefectură, I.S.J., D.S.P., și
C.F.B..
Obiectiv nr. 1
Determinarea factorilor responsabili în disponibilizarea fondurilor necesare întreținerii și dotării unității.
Activități:
dialog cu autoritățile;
adrese scrise;
invitarea acestora în unitate;
lobby prin părinți, consilieri, pentru a-i determina să se implice în rezolvarea problemelor grădiniței;
EVALUARE
– întâlniri, discuții cu reprezentanți ai autorităților locale și factorilor de decizie.
DEZVOLTAREA MANAGEMENTULUI INSTITUȚIEI
ȚINTA I
Reconsiderarea managementului la nivelul grădiniței și al grupelor.
Obiectiv nr. 1
Ameliorarea stilului managerial al directorului.
Activități:
delegarea de sarcini tuturor membrilor colectivității;
dialog permanent pentru identificarea nevoilor angajaților, pe sectoare de activitate;
delegarea de sarcini către membrii Consiliului de Administrație;
delegarea de sarcini membrilor Comisiei de Curriculum și membrilor Comisiei pentru Evaluarea Internă a Calității;
motivații morale și materiale (prin acordarea salariilor și gradațiilor de merit, diplome);
Obiectiv nr. 2
Responsabilizarea cadrelor didactice și al angajaților sub aspectul eficientizării activității proprii, funcție de cerințele grădiniței, interesele copiilor și părinților;
Activități:
prezentarea sarcinilor, atribuțiilor și responsabilităților înscrise în fișa postului;
prezentare criteriilor de evaluare, pe sectoare de activitate înscrise în fișa de evaluare;
dezbateri realizate în cadrul comisiei metodice pe probleme de optimizare a procesului instructiv – educativ;
asistențe efectuate de către director, la clasă;
control inopinat și anunțat, pe sectoare de activitate;
dialog permanent cu angajații;
consultații ale directorului pentru părinți;
valorificarea experienței pozitive prin popularizarea în cadrul colectivului
și în afara lui.
EVALUARE
– chestionar de evaluare a calității serviciilor educaționale oferite de
grădiniță
– chestionar de evaluare a eficienței activității manageriale
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Indiferent dacă e vorba de un individ sau de o organizație, de la unitățile de învățământ până la reprezentanții statului, toți afirmă, că educația este o prioritate națională.
Dar ce înseamnă asta? Conform analizelor efectuate valoarea investițiilor în sistemul educațional a scăzut, nu se pot achiziționa obiecte inventar, salarizarea în sistem este sub valoarea medie la nivel de țară. În fiecare an școlar sunt noutăți în ceea ce privește evaluările competențelor elevilor, care influențează în mod direct metodele și mijloacele folosite în actul predării-evaluării. În urma schimbărilor dese, rezultatele sunt slabe, evaluările la nivel național indică o scădere a competențelor de lectură, de matematică sau în domeniu științei la fiecare vârstă de elev evaluat.
Cel mai recent document al Uniunii Europene „Concluziile Consiliului privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020” subliniază că educația și formarea au un rol fundamental în realizarea obiectivelor privind înzestrarea cetățenilor cu competențele și acțiunile de care economia și societatea europeană au nevoie pentru a rămâne competitive și inovatoare. Acest deziderat impune sistemelor de învățământ și fiecărei unități educaționale în parte sarcina de a stabili, conform recomandărilor europene, o agendă pentru noi
competențe care să sporească capacitatea de inserție profesională. Este necesar să se facă progrese pentru a identifica mai exact nevoile de formare, a spori relevanța educației și formării.
Tranziția către sisteme de calificare bazate pe finalitățile învățării și o mai mare validare a
competențelor și aptitudinilor dobândite în contexte formale și non-formale sunt, la fel, deosebit de
importante pentru îmbunătățirea capacității de inserție profesională .
În baza analizelor efectuate asupra interdependenței dintre piața educației și piața muncii, prezentate prin prisma specificațiilor marketingului educațional, cu invocarea cererii mediului economic, putem deduce care sunt așteptările acestuia în legătură cu „produsul” educațional și cum
sistemul și unitățile de învățământ pot/trebuie să răspundă așteptărilor. Analiza pieței educaționale prin optica de marketing sugerează ideea reconsiderării rolului și locului învățământului profesional și tehnic de toate nivelurile, ca producător al unei game de calificări solicitate pe piața muncii.
Activitatea de marketing a instituțiilor de învățământ, în esența sa, se construiește pe principiile de bază ale marketingului, însă, în virtutea specificității serviciilor educaționale, are o serie de particularități. Cunoașterea acestor particularități și a legităților dezvoltării activității de marketing educațional este necesară pentru conducătorii instituțiilor de învățământ, care asigură poziționarea pe piața educațională a unei sau altei instituții și, în consecință, contribuie la eficientizarea procesului de management al instituțiilor. Din aceste considerente, este indicat ca managerii din învățământul de toate nivelurile să realizeze un program de formare continuă pentru achiziționarea unor cunoștințe generale în materie de marketing și a unor practici concrete de operare cu cunoștințele respective.
Actualmente școala românească demonstrează o reală preocupare pentru promovarea propriei oferte, produsele oferite ajungând la destinatari doar în urma unei promovări active.
Cu toate acestea în centrul actului educațional se află elevul, de aceea se recomandă ca elaborarea ofertei educaționale să țină cont entitatea elev și de orientarea ulterioară a acestuia pe piața forței de muncă.
O ofertă neracordată la necesitățile pieței poate genera probleme sociale, șomaj timpuriu, acest rezultat nedorit făcând un deserviciu școlii.
BIBLIOGRAFIE
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988
Dalotă, M.D., Dalotă, S., Management strategic – întocmirea planului strategic, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000.
Dobre C., Negruț C. – Marketing. Politici, strategii, tactici, Editura Intergraf, Timișoara, 1997;
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988
Florescu C., Mâlcomete P., Pop N., (coordonatori), Lădar L. ș.a., – Marketing. Dicționar explicativ, Editura Economică, București, 2003
Florescu C., Patriche D., – Prospectarea pieței, Editura Știițifică, 1971
Foltean Florin, – Cercetări de marketing, Editura Mirton, Timișoara, 2000.
Foltean Florin, Lădar Lucian, (coordonatori), Prada S., Duțu C., Naghi R., Hălmăjan H., – Marketing – siteze și aplicații, Editura Mirton, Timișoara, 2004.
Foltean, F. și colectiv, (2007), Marketing, Manual didactic, anul II, Editura Universității de Vest, Timișoara.
Foltean, F., Lădar, L., Dobre, C., Ionescu, G., Negruț, C., Marketing, Editura BRUMAR, Timișoara, 2001.
Gates, B., Afaceri cu viteza gândului – spre un sistem nervos digital, Editura AMALTEA, București, 2000
Jugănaru M., – Teorie și practică în cercetarea de marketing, Editura Expert, București, 1998;
Kotler, P., Saunders, J., Armstrong, G., Wong, V., Principiile marketingului, Ediția europeană, Editura TEORA, București, 1999.
Kotler, Philip – Managementul marketingului, Ed. TEORA, București, 1999;
Mnerie, D., Lădar, L., Mnerie, Gabriela-Victoria, Marketing general, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012
Mnerie, D., Mnerie, Gabriela-Victoria, Marketing specializat, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012
Mnerie, D., Lădar, L., Marketing – intern și internațional, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Timișoara, 2010
Mnerie, D., Succesul – mijloc de reușită în viață, Revista “Orizonturi Universitare” – decembrie, pg.5., Timișoara, 1998.
Negruț, C., Dobre, C., Negruț, C., Inițiere în marketing, Editura AUGUSTA, Timișoara, 1997.
Nicolescu E., Marketingul în turism, Ed. Sport Turism, București
Paina, Nicolaie; Pop, Marius, – Politici de marketing, Ed. Presa Universitară Clujeană, 1998
Petrișor, I., – Managementul strategic al organizațiilor-politica generală a firmei, Editura MARINEASA, Timișoara, 2001.
Prutianu Șt., Munteanu C, Caluschi C, – Inteligența marketing plus. Polirom, 1998
BIBLIOGRAFIE
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988
Dalotă, M.D., Dalotă, S., Management strategic – întocmirea planului strategic, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000.
Dobre C., Negruț C. – Marketing. Politici, strategii, tactici, Editura Intergraf, Timișoara, 1997;
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988
Florescu C., Mâlcomete P., Pop N., (coordonatori), Lădar L. ș.a., – Marketing. Dicționar explicativ, Editura Economică, București, 2003
Florescu C., Patriche D., – Prospectarea pieței, Editura Știițifică, 1971
Foltean Florin, – Cercetări de marketing, Editura Mirton, Timișoara, 2000.
Foltean Florin, Lădar Lucian, (coordonatori), Prada S., Duțu C., Naghi R., Hălmăjan H., – Marketing – siteze și aplicații, Editura Mirton, Timișoara, 2004.
Foltean, F. și colectiv, (2007), Marketing, Manual didactic, anul II, Editura Universității de Vest, Timișoara.
Foltean, F., Lădar, L., Dobre, C., Ionescu, G., Negruț, C., Marketing, Editura BRUMAR, Timișoara, 2001.
Gates, B., Afaceri cu viteza gândului – spre un sistem nervos digital, Editura AMALTEA, București, 2000
Jugănaru M., – Teorie și practică în cercetarea de marketing, Editura Expert, București, 1998;
Kotler, P., Saunders, J., Armstrong, G., Wong, V., Principiile marketingului, Ediția europeană, Editura TEORA, București, 1999.
Kotler, Philip – Managementul marketingului, Ed. TEORA, București, 1999;
Mnerie, D., Lădar, L., Mnerie, Gabriela-Victoria, Marketing general, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012
Mnerie, D., Mnerie, Gabriela-Victoria, Marketing specializat, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012
Mnerie, D., Lădar, L., Marketing – intern și internațional, Editura Fundației pentru cultură și învățământ IOAN SLAVICI, Timișoara, 2010
Mnerie, D., Succesul – mijloc de reușită în viață, Revista “Orizonturi Universitare” – decembrie, pg.5., Timișoara, 1998.
Negruț, C., Dobre, C., Negruț, C., Inițiere în marketing, Editura AUGUSTA, Timișoara, 1997.
Nicolescu E., Marketingul în turism, Ed. Sport Turism, București
Paina, Nicolaie; Pop, Marius, – Politici de marketing, Ed. Presa Universitară Clujeană, 1998
Petrișor, I., – Managementul strategic al organizațiilor-politica generală a firmei, Editura MARINEASA, Timișoara, 2001.
Prutianu Șt., Munteanu C, Caluschi C, – Inteligența marketing plus. Polirom, 1998
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii DE Marketing Practicate DE Gradinita P.p. Nr. 22 Timisoara (ID: 147180)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.