Strategii de Dezvoltare a Turismului In Depresiunea Neamtului

Strategii de dezvoltare a turismului

în Depresiunea Neamțului

CUPRINS

Introducere

CAP.I. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Caracteristici fizico-geografice

1.1.2. Geologie

1.1.3. Geomorfologie

1.1.4. Relieful

1.1.5. Hidrografia

1.1.6. Clima

1.1.7. Vegetația

1.1.8. Fauna

1.1.9. Soluri

CAP.III. TIPURI DE POTENȚIAL TURISTIC ALE DEPRESIUNII NEAMȚULUI

2.1. Potențialul turistic natural

2.2. Potențialul turistic antropic

CAP.III. STRATEGII DE DEZVOLATARE A TURISMULUI ÎN DEPRESIUNEA NEAMȚULUI

3.1. Stadiul actual de dezvoltare a turismului

3.2. Facilități turistice

3.3. Elemente reprezentative ale orașului Tîrgu Neamț

3.4. Infrastructura de cazare

3.5. Durata medie de ședere

3.6. Indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune

3.7. Infrastructura căilor de acces

3.8. Strategii propuse de dezvoltare a turismului

CAP.IV. ANALIZA SWOT A DEPRESIUNII NEAMȚULUI

4.1. Puncte tari

4.2. Puncte slabe

4.3. Oportunități

4.4. Amenințări

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Depresiunea Neamțului este o depresiune subcarpatică, ce aparține Subcarpaților Moldovei, situată între Munții Stânișoarei și Culmea Pleșului, pe valea râurilor Ozana și Topolița.

Atunci când am ales Depresiunea Neamțului, principalul obiectiv a fost acela de a evidenția strategiile de dezvoltare din această zonă. Lucrarea își propune o analiză pentru cunoașterea geografică, cu scopul înțelegerii elementelor naturale și antropice ce influențează procesul de turism. Astfel, ca un aspect general, Depresiunea Neamțului prezintă un spațiu cu resurse și condiții naturale favorabile, unde au avut loc evoluții din punct de vedere al infrastructurii, al dezvoltării pe plan cultural, educațional și al sănătății.

Un alt factor ce a contribuit la alegerea acestei teme a fost determinat de frumusețile zonei care au un rol extrem de important în punerea în aplicare a unor strategii de creștere treptată al zonei Depresiunii Neamțului.

Prin elaborarea lucrării s-a cautat descrierea aspectelor esențiale realizării unui studiu turistic privind puterea de atractie a unor elemente naturale, dar si relația om – natură vazută din perspectivă turistică.

Tîrgu Neamț este cea mai mare așezare umană din Depresiunea Neamțului. Orașul, un ținut cu o istorie fabuloasă, centru de inspirație pentru scriitorii români, cu Valea Ozanei străjuită de Cetatea Neamț și cu satul Humulești în vecinătate, a format o comunitate puternică, omogenă prin tradiții pitorești și obiceiuri vechi. Orașul se numără printre vechile așezări din Moldova, cu vestigii arheologice din neolitic și din epoca bronzului. Cele mai vechi urme de locuire s-au găsit în așezările de la Lunca – Poiana Slatinei, Oglinzi – Cetățuia și Băi, care se află situate în preajma izvoarelor de slatină din sud-estul Culmii Pleșului.

La baza lucrării stau informații din diferite surse bibliografice, informații cu caracter geografic, strategic turistic, dar și materiale cartografice ale regiunii studiate. Realizarea unui istoric al cercetărilor întreprinse asupra oricărei regiuni geografice, presupune consultarea tuturor lucrărilor de specialitate referitoare la tematica abordată,

precum și a unor studii realizate de specialiști din domenii științifice .

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE

. Caracteristici fizico-geografice

Teritoriul analizat în lucrarea de față este parte componentă a Subcarpaților Moldovei și constituie cel mai nordic compartiment al acestui ansamblu fizico-geografic. Deși în lucrările de specialitate această subunitate geografică cunoaște denumiri diferite, vom opta pentru termenul folosit cel mai frecvent de Depresiunea Neamț.

Depresiunea ocupă o suprafață de aproximativ 180 km², lungimea ei pe direcția nord-vest – sud-est fiind de 27,5 km, iar lățimea de 3,5 -14 km².

Pentru că este o depresiune tipic subcarpatică, conturarea ei este destul de facilă. Astfel, limita de nord și nord-est o constituie Culmea Pleșu (alt. max. 911 m), care se prezintă ca un pinten desprins din lanțul carpatic. Spre vest, Depresiunea Neamțului este închisă de Munții Stânișoarei, limită clară atât din punct de vedere geologic, cât și geomorfologic prin înălțimile Dealul Dobreanului (883 m), Poiana Comorii (858 m), Muncelul Agapia (893 m), Rusul Neamțului (834 m) și Dealul Mare Văraticu (978 m).

În sud si sud-est limita o reprezintă înșeuarea de la Bălțătești și o serie de înălțimi ale Dealului Corni (altitudini cuprinse între 450-570 m). Această înșeuare constituie de fapt cumpăna apelor dintre bazinul hidrografic al Topoliței și cel al Cracăului, fiind o delimitare naturală între Depresiunea Neamț și Depresiunea Cracău-Bistrița.

În ceea ce privește rama estică a depresiunii, contactul cu Podișul Moldovei nu poate fi stabilit cu ușurință, în lipsa unei formațiuni geomorfologice care să separe clar cele două subunități de relief. În plus, depresiunea comunică cu Valea Moldovei prin intermediul ,,porților” deschise de râurile Neamț și Topolița, între care se află Dealul Boiștea (altitudine 538 m). Având în vedere cele menționate, putem admite ca limită estică o linie imaginară care trece pe la capătul apusean al Dealului Boiștea. Este evident faptul că limitele amintite anterior au o anumită importanță doar din punct de vedere geografic, întrucât delimitează un teritoriu cu anumite trăsături specifice, ele neconstituind și granițe istorice ale unor comunități umane sau manifestări culturale.

Depresiunea Neamț (sursa: Google Earth)

1.1.2. Geologie

În ceea ce se privesc caracteristicile geologice ale depresiunii, se cunosc atât depozite sedimentare neogene (marne cenușii, gresii, sisturi, argile), cât și depozite cuaternare, frecvente în lungul cursurilor principale de apă. Menționarea acestor aspecte este utilă în contextul înțelegerii trăsăturilor reliefului actual, dar și pentru a evidenția posibile surse de materii prime necesare confecționării uneltelor preistorice.

Depresiunea Neamțului se suprapune sinclinoriului precarpatic, în care apar depozite sedimentare neogene și depozite cuaternare, care se întâmplă des în lungul Neamțului și a Topoliței Gradul de seismicitate este scăzut, fără a fi necesar acceptarea unor măsuri aparte în domeniul construcțiilor.

1.1.3. Geomorfologie

În strânsă legătură cu geomorfologia, falia marginală a flișului generează la periferia unității montane o denivelare de aproximativ 300-400 m, indicată la bază de o cuvertură piemontană care a ajuns la un stadiu mai inaintat, cu exactitate în zona Agapia. De altfel, complementaritatea resurselor și existența acestui piemont a dat naștere în această zonă a unui veritabil aliniament de așezări omenești: Filioara, Valea Arini, Bălțătești, Agapia, Valea Seacă, și Văratec.

Limita de sud și sud-est este dată de înșeuarea Bălțătești (538 m) precum și de o serie de înălțimi ale Dealului Corni (Coarnele Berbecului – 469 m, Dumbrăvioara –551 m, Ghindăul – 576 m și Lupăria – 452 m). Această înșeuare reprezintă de altfel și cumpăna de ape care separă bazinul hidrografic al Topoliței de cel al Cracăului.

Fixarea limitei estice, cu Podișul Moldovei, aici contactul este mai rezervat,

pentru că formațiunile necutate ale sarmațianului acoperă transgresiv depozitele saliferului miocen subcarpatic, lipsind aliniamentul de înălțimi grefate pe anticlinale active care să închidă în mod cert Depresiunea Neamțului, ce interacționează astfel destul de larg cu Culoarul Siretului prin intermediul celor două “porți” deschise de Neamț și Topolița. Având în vedere că în acest sector limita este dată de capătul apusean al Dealului Boiștea (583 m), trecând pe la aproximativ 500 m altitudine absolută, pe o linie imaginară ce unește localitățile Blebea, Boiștea și Târpești.

1.1.4. Relieful

O privire de ansamblu asupra reliefului ne relevă faptul că acesta prezintă o înclinare generală pe direcția vest-nord-vest – est-sud-est, după cursul principalelor artere hidrografice și are un aspect larg vălurit, cu interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Prin influența pe care au exercitat-o factorii morfogenetici interni și externi, s-au individualizat mai multe tipuri de relief: structural, sculptural și de acumulare, ceea ce oferă o notă aparte peisajului din depresiune. În strânsă legătură cu acest aspect, pot fi identificate două niveluri morfo-structurale: unul superior, cu altitudini de aproape 600 m, care se prezintă sub forma unor poduri interfluviale și a unor umeri în zonele marginale dinspre nord și vest, și un nivel inferior, format din poduri interfluviale a căror înălțime se încadrează între 400-500 m .

Altitudinile ating în partea centrală 450 – 500 m, dar se evidențiază una mult mai ridicată în Dealul Brădățel, la sud de Vânători, cu 557 m. Printre altele se remarcă existența unei înclinări generale a reliefului, pe direcția V-NV – E-SE, după cum curg principalele râuri. În altă ordine de idei, albia majoră a Neamțului are la intrarea râului în depresiune o altitudine absolută de aproximativ 480 m, pentru ca, în dreptul localității Blebea (15 km în aval) să atingă doar 350 m. În cazul Topoliței înclinarea este și mai ridicată, coborându-se de la 490 m în dreptul satului Filioara la 320 m la Târpești (pe o distanță de doar 13 km). Cumpăna de ape dintre cele două râuri este dată pe teritoriul depresiunii de următorul aliniament de înălțimi deluroase: Dealul Movilelor (450 m), Dealul Osoiu (550 m), Muncelul Agapia (839 m) și Dealul Boiștea (538 m). În aceste condiții, cu o pantă a scurgerii destul de reliefată, viiturile nu sunt foarte viguroase și nu determină inundații, dar afectează uneori podurile și podețele cu o rezistență slabă.

Pe cea mai mare parte a teritoriului predomină relieful sculptural, concretizat în interfluvii și versanți cu înclinări de peste 3º, afectați de apele de șiroire și torențiale, precum și de alunecări de teren și rostogoliri. Altitudinea lor depinde de alcătuirea litologică a substratului, depășind 450 m în Dealul Brădățel (557 m), Dealul Olarului (490 m), Dealul Osoiu (550 m) și coborând la aproximativ 400 m în Dealul Humulești și în Dealul Ocea.

Aceste înclinări ale terenului sunt foarte apropiate de cele considerate optime (cu valori de 1º–2º), asigurând o bună scurgere a apelor meteorice. Acolo unde înclinarea devine mai accentuată, de peste 8º (cazul îngustului glacis de contact dintre Culmea Pleșului și depresiune) apar probleme suplimentare referitor la construirea clădirilor, a drumurilor, precum și în inițierea unor lucrări edilitare. Datorită faptului că rocile friabile predomină în alcătuirea litologică de suprafață, versanții cu înclinări mai mari de 5º sunt supuși unei permanente degradări naturale, în special acolo unde acest factor se combină cu o utilizare agricolă injustă a terenului. Din acest punct de vedere se constată o predominare a eroziunii areolare, a șiroirilor și a alunecărilor de teren, datorită cărora, în timp, versanții afectați au căpătat un profil specific, concav la partea superioară și convex la cea inferioară (caz frecvent în zona satului Ghindăoani sau pe dreapta pârâului Netezi). Acțiunea acestor procese gravitaționale cu efecte negative evidente asupra diferitelor activități omenești se răsfrânge cu precădere asupra păturii de sol, de pe terenurile cultivate care au o pantă ce depășește 4º pierzându-se 20 t sol/ha/an. Soluția cea mai eficientă care se impune a fi aplicată în astfel de situații este împădurirea versanților afectați sau plantarea de pomi fructiferi, așa cum s-a făcut, pe alocuri, în zona de vest a depresiunii (zona localităților Ghindăoani și Bălțămină în alcătuirea litologică de suprafață, versanții cu înclinări mai mari de 5º sunt supuși unei permanente degradări naturale, în special acolo unde acest factor se combină cu o utilizare agricolă injustă a terenului. Din acest punct de vedere se constată o predominare a eroziunii areolare, a șiroirilor și a alunecărilor de teren, datorită cărora, în timp, versanții afectați au căpătat un profil specific, concav la partea superioară și convex la cea inferioară (caz frecvent în zona satului Ghindăoani sau pe dreapta pârâului Netezi). Acțiunea acestor procese gravitaționale cu efecte negative evidente asupra diferitelor activități omenești se răsfrânge cu precădere asupra păturii de sol, de pe terenurile cultivate care au o pantă ce depășește 4º pierzându-se 20 t sol/ha/an. Soluția cea mai eficientă care se impune a fi aplicată în astfel de situații este împădurirea versanților afectați sau plantarea de pomi fructiferi, așa cum s-a făcut, pe alocuri, în zona de vest a depresiunii (zona localităților Ghindăoani și Bălțătești).

G. Davidescu identifică pe teritoriul depresiunii două nivele de relief cu funcție de suprafețe de eroziune:

Un nivel superior cu altitudini aproximative de 600 m, puternic afectat de eroziune, prezent sub forma unor poduri interfluviale și a unor umeri în zonele marginale de nord și vest ale depresiunii;

2. Un nivel inferior format de podurile interfluviale cu altitudini de 400-450 m ce ocupă cea mai mare parte a centrului Depresiunii Neamțului.

În ceea ce privește formele de relief create prin acumulare, se constată răspândirea lor în lungul văilor principale și la contactul dintre diferite forme de relief. Astfel, evidențiem în primul rând luncile care apar aici doar în lungul Neamțului cu afluentul său Nemțișor, precum și în lungul Topoliței și a afluenților săi, Valea Seacă și Netezi. Se remarcă în special lunca Neamțului, în general cu lățimi de aproximativ 500 m, dar la confluența cu Nemțișorul, datorită și unei pante mai puțin accentuate se ajunge chiar la 1500 m.

1.1.5. Hidrografia

Terasele însoțesc doar cursurile principale de apă, fiind structurate pe două trepte, care la ora actuală au înălțimi relative cuprinse între 2-6 m și, respectiv, 10-15 m. Râul Neamț (Ozana) are o terasă joasă care se desfășoară pe toată lungimea sa și o terasă mai înaltă (de max. 15 m) situată pe tot malul drept, și parțial, înspre nord-vest, pe malul stâng. În schimb, în bazinul Topoliței, terasele ocupă o suprafață redusă datorită debitului acestui râu, care a fost mult mai mic decât al Neamțului. Prima terasă a Topoliței se prezintă ca o suprafață netedă, cu lățimi de până la 1500 m și se întâlnește doar pe malul stâng al râului. Nivelul de terasă de 10-15 m este fragmentar și ocupă suprafețe relativ mici, pe partea stângă a cursului de apă, dar și pe pârâul Netezi. Terasa superioară însoțește pe dreapta cursul Neamțului (atingând 1.000 m lățime la confluența cu Nemțișorul), fiind prezentă în lungul Topoliței doar sub forma unor mici fragmente.

Cele două terase sunt propice unei game largi de culturi agricole, cu un plus pentru terasa de 10–15 m, acoperită cu o cuvertură de luturi loessoide groasă de 4–5 m, remarcându-se totodată și printr-un grad ridicat al favorabilității pentru locuire, consecință a planeității terenului și a prezenței permanente a apei freatice în baza terasei.

În zonele de debușeu ale văilor torențiale care coboară de pe versanții Culmii Pleșului, ai dealurilor Boiștea și Brădățel sau de pe rama montană estică apar conuri de dejecție, unele dintre ele având suprafețe destul de mari și aspect de terase locale. Pânza de apă subterană bogată prezentă aici este valorificată pentru alimentarea curentă a populației, cazul satului Nemțișor și a unei părți din satul Vânători.

Este posibil ca în preistorie înălțimea teraselor să fi fost mai mică, cunoscut fiind faptul că în timp albiile râurilor se adâncesc, dar altitudinea relativă a acestor forme de relief nu a influențat stabilirea grupurilor umane în anumite locații. Argumentăm acest detaliu prin observația că unele stațiuni arheologice identificate de noi se găsesc pe terasele inferioare de 1-2 m ale râului Topolița sau ale unor afluenți ai acestuia, dovadă a faptului că nu exista pericolul inundării arealelor respective

subterană bogată prezentă aici este valorificată pentru alimentarea curentă a populației, cazul satului Nemțișor și a unei părți din satul Vânători.

Poziția geografică și condițiile naturale locale (și în special cele legate de relief), în corelație și cu cadrul social–istoric, ne pot da informații valoroase referitoare la apariția, dezvoltarea și chiar funcționalitatea singurei așezări urbane din depresiune – Tîrgu Neamț. Astfel, acest oraș îmbină poziția de intersecție (aici se întâlneau un important drum comercial care lega Transilvania de Iași, peste Pasul Petru Vodă și prin “poarta” de la Tîrgu Frumos, cu un altul, transversal, de la Brașov și până la Baia) cu cea de contact, valorificând proximitatea unor unități naturale diferite ca structură, relief, climă ape, vegetație, dar complementare ca profil economic și potențial de schimb. Situl orașului – reflectare a raporturilor dintre așezare și cadrul natural la scară locală – este unul de terase, la care se adaugă și faptul că, în trecut, aici exista un important vad de trecere a apei Neamțului. La rândul lor, satele, au caracteristic fie un sit de glacis (Agapia, Filioara, Văratec), fie un sit de terase (Humulești, Vânători), fie, mai rar, sunt situate pe interfluviile din partea centrală a depresiunii (Humuleștii Noi) sau în luncă (satul Lunca).

Poziția geografică a Depresiunii Neamțului, închisă la vest de munți, iar la nord, nord-vest și în parte la est de culmi și dealuri subcarpatice, cu rol de barieră orografică în calea maselor de aer rece de proveniență septentrională, îi conferă climatului caracteristici de adăpost, inserate pe fondul temperat continental moderat. Din acest punct de vedere, ca o trăsătură notabilă, menționăm și apariția frecventă a inversiunilor termice, mai ales în partea centrală a depresiunii, dar și o ușoară foehnizare a maselor de aer care traversează Carpații Orientali de la vest la est.

Apele subterane de stratificație sunt cantonate, de regulă, în depozite nisipo–grezoase ce aparțin helvețianului, cu o mare permeabilitate. Adâncimea la care se găsesc cantonate în interiorul scoarței oscilează de la 6,5 – 13 m în zonele marginale ale depresiunii, la peste 25 m în zona interfluviilor centrale. Ele conțin, în general, puține săruri dizolvate fiind deci potabile. Când apele intră în contact cu formațiunile saliferului miocen, apar izvoare sărate, așa cum sunt cele de la Bălțătești cu ape clorurate, sulfatate și sodice, folosite pentru tratamente externe.

În apropiere de satul Vânători, mai exact în punctul numit Slătioara Vânătorilor, se găsește un izvor cu ape clorosodice foarte concentrate, folosit în trecut la obținerea saramurii (pentru conservarea alimentelor sau pentru producerea sării prin evaporare). Aceeași utilizare au avut-o și apele din zona Băilor Oglinzi, folosite în prezent în scop balnear. De altfel, aceste izvoare sărate au fost valorificate încă din vechime, afirmație argumentată de descoperirile arheologice făcute în apropierea izvorului Slatina – Lunca, aparținând culturii Starcevo – Criș (mileniul V–IV î. H.), peste care sunt suprapuse materiale care aparțin civilizațiilor Cucuteni, Hallstadt, Evului Mediu de vârf și chiar feudalismului târziu.

Apele freatice au și ele o repartiție teritorială extinsă fiind localizate mai ales în luncile principalelor râuri, în glacisurile coluviale și la baza teraselor fluviale. Ele se găsesc cantonate, deci, în depozite permeabile – în special nisipuri și prundișuri – la adâncimi de 0,20–2,70 m în cazul celor din lunci și 2–10 m în cazul celor din terase și glacisuri. Debitul mediu al acestor izvoare este în general suficient pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populației, oscilând între 13,6 l/s în lunca Neamțului la Vânători, 21 l/s la confluența Neamțului cu Nemțișorul și 20– 24 l/s în zona celor două nivele de terase.

Rețeaua hidrografică de suprafață aparține bazinelor Neamțului și Topoliței, afluenți pe dreapta ai Moldovei (râurile principale având, deci, un caracter alohton, cu obârșiile situate în Carpați). Modul lor de alimentare este pluvio–nival moderat, iar debitul înregistrează fluctuații foarte mari de-a lungul unui an, în funcție de anotimp și de cantitatea de precipitații căzută. Din acest punct de vedere, mai importante sunt apele mari de primăvară, când, în special apa Neamțului se poate revărsa, acoperind complet albia majoră și provocând inundații care aduc pagube mai ales podurilor și podețelor slab consolidate. Vara, pe râurile principale, apa scade foarte mult, dar fără a seca vreodată, iar iarna, pe Neamț, datorită scurgerii reduse și temperaturilor scăzute poate să apară pod de gheață. În cazul Topoliței, panta mai mare de scurgere, precum și o alimentare mai activă din pânza freatică, nu permit decât formarea unei pojghițe subțiri de gheață la mal.

Calitatea și debitul semnificativ și relativ constant, au permis folosirea apelor din conul de dejecție al Neamțului pentru alimentarea localităților Iași, Roman și Tîrgu Frumos (din captarea de la Timișești), însă supraexploatarea acestei surse, cu precădere în anii secetoși, face ca apele Neamțului să nu mai ajungă să se verse în Moldova, dispărând în substrat cu aproximativ 2–3 km înainte de punctul de confluență. Este important de menționat și faptul că, mai ales în trecut, forța apelor curgătoare era intens utilizată pentru punerea în mișcare a unor instalații specifice diferitelor industrii de tip manufacturier (pive de bătut sumane, mori de apă, gatere).

1.1.6. Clima

Poziția geografică a Depresiunii Neamțului, închisă la vest de munți, iar la nord, nord-vest și în parte la est de culmi și de dealuri subcarpatice, cu rol de barieră orografică în calea maselor de aer rece de provenieință septentrională, îi conferă climatului caracteristici de adăpost, inserate pe fondul temperat-continental moderat. Din acest punct de vedere, ca o trăsătură notabilă, menționăm și apariția frecventă a inversiunilor termice, mai ales în partea centrală a depresiunii, dar și o ușoară foehnizare a maselor de aer care traversează Carpații Orientali de la vest la est.

Astfel la Tîrgu Neamț media anuală a temperaturii aerului este de 8,2 º C, cu o amplitudine anuală de 23,2 º C (temperatura medie a lunii iulie este de 19,5 º C, iar cea a lunii ianuarie de -3,7 º C). Aceste valori arată că în Depresiunea Neamțului clima este mai moderată comparativ cu sectorul din Culoarul Siretului aflat la aproximativ aceeași latitudine (spre exemplu la Roman, amplitudinea termică anuală este de 24,8 º C).

Trăsături succinte ale climei din Depresiunea Neamțului

(după G. Davidescu, anul 2000)

Particularitățile climatului submontan al Depresiunii Neamțului, care imprimă aspecte caracteristice diferite peisajului agrar, din care dispare aproape complet vița-de-vie, dezvoltându-se în schimb substanțial ponderea suprafețelor cultivate cu cartof, trifoi, orz, secară și plante tehnice, dar și arealul cu pomi fructiferi din sud (cu 4-7 % din livadă la Agapia, Grumăzești și Bălțătești). Trebuie evidențiat și faptul că necesitatea asigurării unei game cât mai largi de produse agro-alimentare a impus culturi care nu întrunesc întotdeauna cele mai favorabile condiții ecologice (spre exemplu grâul).

Frecvent, în depresiune se formează minime barice, ceea ce rezultă, pe o scurtă durată de timp, dinspre Culmea Stânișoarei să coboare mase de aer rece, dând naștere unor furtuni care pot genera pierderile semnificative. În altă ordine de idei, în zona pomi- lor fructiferi, furtunile conduc la căderea fructelor cu pedunculul slab prins de ramură, pagubele ajungând la 10-15 % din recolta totală, iar în păduri se nasc doborâturi de arbori. Aversele au loc în perioada mai-iulie, așa cum a avut loc la Tîrgu Neamț (67,6 mm/24 ore în luna iulie a anului 1965) sau la Bălțătești (66,4 mm/24 ore pe data de 18 mai 1930).

1.1.7. Vegetația

Caracteristicile vegetației din Depresiunea Neamțului au suferit în timp modificări esențiale, urmare logică a intensificării procesului de populare și a activităților

economice tradiționale (cultura plantelor, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului ș.a.).

În mod natural acest teritoriu se desfășoară integral la nivelul etajului forestier. Astfel, în partea centrală, defrișată astăzi în cea mai mare parte, se păstrează câteva petice de pădure de gorun (Quercus petraea) și stejar (Quercus robur), așa cum este Braniștea Neamțului, rezervație naturală, pe terasa de confluență de 10–15 m a Neamțului cu Nemțișorul. Pădurea originală de fag (Fagus silvatica) și carpen (Carpinus betulus) se mai menține încă pe bordura nordică a depresiunii, între Tîrgu Neamț și Nemțișor, precum și în vest, la contactul cu Muncelul Agapia. În extremitatea de nord–vest, mai exact în zona Mănăstirii Neamț, este prezentă pădurea mixtă, de fag și rășinoase, pentru ca, între Văratec și Agapia, în unele puncte mai înalte, să apară chiar și pădurea de conifere, cu o proporție mare a bradului alb (Abies alba). Flancul sud-estic al Culmii Pleșului, care domină orașul, este acoperit cu plantații de pin (Pinus silvestris), iar spre poale de salcâm (Robinia pseudacacia).

În albiile majore din lungul principalelor văi, pădurea, mai bine aprovizionată cu apă din stratul freatic, situat la mică adâncime, înregistrează o pondere crescută a arinului negru (Alnus glutinosa), frasinului (Fraxinus excelsior), precum și a speciilor de salcie (Salix decidua) și plop (Populus tremula).

Pajiștile, rezultate în urma defrișării mai vechi sau mai recente sunt folosite în special pentru fâneață și sunt formate din asociații erbacee în care predomină păiușul (Festuca rupicola, Festuca valesiaca) și iarba câmpului (Agrostis capillaris).

Presiunea umană exercitată asupra resurselor forestiere este – printre altele – în strânsă legătură și cu obiceiurile productive specifice zonei, cu un diapazon foarte larg în domeniul prelucrării lemnului. Aceste ocupații caracteristice de altfel întregii zone subcarpatice – au fost stimulate de faptul că, în trecut, cea mai mare parte a obiectelor de uz casnic, precum și casele, erau confecționate din lemn, ceea ce a atras după sine și dezvoltarea unui comerț bazat pe lemn și produse lemnoase.

Nu trebuie neglijat nici rolul de adăpost pentru populație pe care l-a jucat pădurea în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, în condițiile în care valurile diferiților năvălitori s-au succedat într-un ritm destul de alert în acest teritoriu.

1.1.8. Fauna

Fauna caracteristică Depresiunii Neamțului cuprinde specii de interes cinegetic proprii etajului nemoral, unele întâlnite atât la munte, cât și în zonele de podiș, al căror număr de membrii este din păcate într-o continuă rarefiere, în strânsă legătură cu restrângerea arealului forestier. Astfel, enumerăm : căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes) ș.a.

Râurile principale, precum și unii dintre afluenții lor sunt populate cu boiștean (Phoxinus phoxinus), zglăvoacă (Cottus gobio), scobar (Chondostroma nasus), iar în trecut, în apa Neamțului se găsea chiar și păstrăv (Salmo truta fario).

Toate aceste specii faunistice, fie ele tericole sau acvatice, au constituit (și în parte mai constituie și astăzi) o resursă de o importanță aparte, în condițiile în care un segment destul de consistent al populație din trecut își asigura existența din vânat și pescuit.

1.1.9. Solurile

Solurile Depresiunii Neamțului se distribuie, în linii generale, în cercuri concentrice, într-un paralelism destul de apropiat cu etajarea impusă de relief și implicit de trăsăturile fito-climatice.

Astfel, pe interfluviile central–estice, la altitudini de aproximativ 400 m, în arealele caracteristice pădurii mixte de stejar și gorun, au o mare răspândire solurile cenușii și chiar cernoziomurile argiloiluviale, reflectând influențele climatice de ariditate și o îndelungată folosință agricolă. Solurile cenușii sunt eubazice (cu un grad de saturare în baze de 75 – 85%), slab acide, cu un conținut mijlociu de humus (în jur de 3%) și cu o fertilitate medie sau bună pentru culturile agricole. Cernoziomurile argiloiluviale, întâlnite insular, se remarcă printr-un orizont A mai bogat în humus (3–4%), un grad mai ridicat de saturare în baze, o reacție neutră sau foarte ușor acidă (pH = 6,5–7%) și dau rezultate bune în cultura cerealelor și a plantelor tehnice.

Argiluvisolurile acoperă suprafețe importante către marginea depresiunii, la latitudini de peste 400 m, ocupate în mod obișnuit de păduri de fag, fiind reprezentate de soluri brune luvice și luvisoluri albice. Primele sunt se găsesc cu precădere la nivelul dealurilor de pe latura sudică și estică, precum și pe terasele Neamțului din aval de Vânători, iar secundele sunt caracteristice pentru interfluviile din vestul depresiunii și pe unele areale din Dealul Boiștea.

Cambisolurile, caracteristice părților mai înalte de pe rama depresiunii, sunt reprezentate prin soluri brune eumezobazice, cu cantități mari de schelet și chiar soluri brune acide (pe versanții sudici și sud–vestici ai Culmii Pleșu), care nu dau rezultate deosebite în ceea ce privește utilizarea agricolă.

În fine, unele suprafețe, nu foarte extinse, sunt acoperite de soluri care nu țin seama de etajarea fito–climatică. Mai exact, este vorba despre solurile aluviale și protosolurile aluviale (în luncile râurilor principale), precum și de unele areale în care apar erodisoluri (mai ales în sud–estul depresiunii). În mod cu totul izolat, în apropierea izvoarelor sărate, pot să apară și mici petice cu soluri halomorfe.

Ținând cont de toate aceste trăsături ale cadrului natural, precum și de faptul că, așa cum menționam anterior, ne preocupă aspectele uman–geografice proprii Depresiunii Neamțului, adoptăm regionarea geografică realizată pentru acest teritoriu de Al. Ungureanu și I. Donisă în anul 1987. Plecând de la analiza hărții geomorfologice, a hărții pantelor, a schițelor topo–climatice, a hărții solurilor, la care se adaugă favorabilitatea agro–silvică a terenurilor, autorii identifică cinci subunități principale, după cum urmează :

1.Platourile interfluviale joase (sub 450 m altitudine), terasele neinundabile, glacisurile acumulative piemontane și versanții puțin înclinați (sub 5º). Toate acestea acoperă 8.220 ha, respectiv 45,2% din teritoriul depresiunii, mai ales în centru și est, constituind cele mai bune terenuri pentru cultivarea cerealelor a plantelor industriale, precum și a cartofului, sfeclei, trifoiului și inului.

2.Versanții foarte înclinați, cu pante de peste 15º, deseori caracterizați de o dinamică activă după ce au fost defrișați, la care se adaugă câmpurile aluviale formate din pietrișuri, în continuă schimbare datorită acumulărilor active. Ambele categorii ocupă 3.635 ha sau altfel spus 20% din suprafața depresiunii.

3.Versanții slab înclinați (5-15º), cu expunere sudică, sud-vestică sau sud-estică, puțin afectați de eroziunea areolară, însoriți și destul de bine protejați contra înghețurilor târzii, totalizând 2.540 ha, dar care pot fi utilizați și ca fâneață, sau, în caz de strictă necesitate, pentru pășune și culturi (evident, cu condiția evitării culturilor care accelerează eroziunea solurilor).

4.Versanții slab înclinați dar cu expunere nordică, nord-vestică sau nord-estică, cu umiditate mai mare și mai răcoroși, la care se adaugă interfluviile înalte (peste 450 m altitudine), ce reprezintă 2.070 ha (11,4%). Aceste terenuri sunt favorabile pentru fânețe, eventual și pentru livezi sau pășuni.

CAPITOLUL II. TIPURILE DE POTENȚIAL TURISTIC ALE DEPRESIUNII NEAMȚULUI

Turismul este ramura cea mai puternică pe plan mondial, devenind o activitate de recreere globală populară. În ceea ce privește Depresiunea Neamțului, acest lucru este foarte bine conturat în această zonă, indiferent de perioada la care ne referim. Rezistența în timp a acestei etichete, persistența acestei impresii generale este demonstrate de scrierile perioadei interbelice, de rolul turistic al locurilor, unde se găsesc diferite mănăstiri sau de încercările recente de ridicare a calității serviciilor turistice locale, puse în practică de particulari sau de autorități. Desigur, o astfel de imagine de marcă nu putea să se consolideze decât pe baza unui fond turistic excepțional.

Figura nr.1

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

2.1. Potențialul turistic natural

Elementele ce aparțin potențialului turistic natural au fost mult mai puțin tratate față de cele antropice, de o importanță mare fiind apele minerale din zonă, în special pentru viitor. Cu o prezență aproape continua pe flancul intern al Culmii Pleșu, precum și la contactul vestic al depresiunii cu muntele, aceste ape clorosodice-sulfatate sunt valorificate balnear în prezent la Bălțătești și Oglinzi, cu toate că se află și o utilizare tradițională, mai exact în satele Nemțișor, Lunca și Vânători.

Prin urmare, primele demersuri organizate în vederea valorificării apelor minerale de la Bălțătești sunt cele din anul 1810 și aparțin fostului proprietar al acestei moșii, principele Cantacuzino. Cu toate acestea și până atunci aceste ape erau transportate cu ajutorul poloboacelor la mănăstirile Văratec și Agapia și în orașul Tîrgu Neamț, unde erau folosite în tratamentul reumatismului. Pe urmă, 1839, fostul proprietar comandă o analiză chimică a apelor, prima de acest fel, captează trei izvoare asigurând un debit suficient și fondează baza materială a stațiunii prin construirea unei case de cazare cu 24 camere și opt cabinete de tratament, fiecare prevazut cu două căzi. După moartea

principelui și până la cel de-al doilea război mondial, stațiunea a avut mai mulți proprietari, în totalitate medici, fiind naționalizate odată cu instaurarea guvernării comuniste. Începând cu anul 1993, stațiunea a fost preluată de Ministerul Apărării Naționale care s-a preocupat într-o măsură apreciabilă de recondiționarea complexului de balneologie și recuperare medicală, de dotarea cu aparatură și instalații medicale de bună calitate, precum și de îmbunătățirea confortului din unitățile de cazare.

Figura nr. 2

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Situată în exteriorul Depresiunii Neamțului, dar ținând din punct de vedere administrativ de Tîrgu Neamț, stațiunea Oglinzi are importanță mai redusă, cu toate că apele de aici au calități comparabile cu cele de la Bălțătești. În acest caz, analiza chimică a apelor a fost mai târziu efectuată, abia în anul 1856, de către Petru Poni, dar rezultatele evidențiate au fost în măsură să determine Consiliul Comunal al Urbei Neamț să solicite guvernului fonduri bănești și cadre medicale pentru darea lor în folosință, însă doar în 1888.

Pe lângă trăsăturile pe care le-a înregistrat peisajul Depresiunii Neamț în timpurile preistorice, existența unor resurse naturale în acest teritoriu sau în zonele limitrofe a constituit un element decisiv în stabilirea si evoluția comunităților umane. Este cert faptul că multe dintre aceste resurse își explică prezența prin structura geologică a teritoriului aflat în discuție. Ne referim în primul rând la materiile litice și la depozitele salifere, bine reprezentate în fundamentul depresiunii.

Pentru confecționarea utilajului litic, toate comunitățile preistorice din această zonă au folosit materii prime locale, provenite din depunerile terigene, din albiile râurilor si din terasele acestora. Se pare că s-a practicat, în diferite etape cronologice, și o exploatare a rocilor utile direct din aflorimente.

Este cunoscut faptul că pe rama estică a Carpaților Orientali, în zona flișului și a molasei, predomină rocile sedimentare, de tipul gresiilor, silicolitelor și al marnelor. În Depresiunea Neamț și în imediata apropiere, gresiile și unele roci silicioase se regăsesc în special în albiile si terasele râurilor, dar și în formațiuni deluroase, cum ar fi Dealul Boiștea și Dealul Corni. Marnele, în special cele brune bituminoase, au fost identificate pe cursul superior al râului Neamț, în pârâul Nilului. De asemenea, pe Culmea Pleșului, între pârâul Catrinei și valea Slatinei, a fost observat un orizont al marnelor brune bituminoase și al menilitelor. Menilite brune au fost identificate în albia pârâului Nemțisor, dar și pe versantul estic al Munților Stânișoarei, în Dealul Sihla și în Dealul lui Aron Vodă.

În numeroase situații, silexul a reprezentat un alt tip de rocă folosită pentru confecționarea uneltelor si armelor de către populațiile preistorice, dar, în lipsa unor analize riguroase, este dificilă stabilirea cu certitudine a surselor de aprovizionare. Deși în literatura arheologică s-a încetățenit ideea conform căreia pentru spațiul est-carpatic cele mai intens exploatate surse de silex au fost cele de pe valea mijlocie a Prutului, putem presupune, pe baza datelor recente, că au fost valorificate în paralel și zăcăminte similare de pe Valea Bistriței, și chiar de pe cursul superior al Cracăului, deci în vecinătatea Depresiunii Neamț. Într-o anumită proporție, în siturile preistorice este întâlnit și silexul balcanic, provenit din zonele sudice ale României prin intermediul rutelor de schimb intercomunitar.

Chiar dacă a fost utilizat într-o proporție scăzută, obsidianul a constituit o altă rocă utilă, folosită de către comunitățile preistorice din Depresiunea Neamț pentru confecționarea diferitelor unelte. Pentru această rocă este indiscutabilă aprovizionarea de la mari distanțe, probabil prin intermediul schimburilor, iar posibilele surse, exploatate în preistorie, pot fi considerate cele din zona Tokay-Prešov (nord-estul Ungariei și estul Slovaciei), sau cele din Transilvania, unde sunt menționate astfel de depozite asociate cu perlite (Oașul Nou, jud. Satu Mare, sau Lăpuș, jud. Maramureș) sau cu bazalte.

Într-o anumită măsură au fost întrebuințate și alte roci magmatice (andezite, granite, bazalte, diorite), în special în eneolitic și epoca bronzului, iar cele mai probabile zone de aprovizionare erau cele aflate pe rama vestică a Carpaților Orientali. Bineînțeles, trebuie să luăm în considerare faptul că de multe ori, rocile magmatice, dar și alte roci utile, sunt preluate din zonele primare si remaniate în depozite mai noi sau pot fi erodate si transportate de actuala rețea hidrografică pe distanțe destul de mari. Este suficient să amintim că cele mai importante cursuri de apă de pe versantul estic al Carpaților Orientali traversează o mare parte a lanțului montan, și deci, angrenează diferite roci utile care sunt duse în aval, de unde au putut fi recoltate în diferite etape istorice.

Pentru arealul nostru de analiză nu poate fi vorba despre existența unor zăcăminte metalifere, de cupru în mod special, deci, foarte probabil, comunitățile preistorice au ,,importat” piese sau diferite metale în stare brută pe care le-au prelucrat pe plan local. Existența unor resurse de minereu de cupru în partea de vest a lanțului carpatic și chiar în Munții Bistriței permiteau o aprovizionare relativ facilă cu materii prime pentru confecționarea diferitelor componente ale inventarului metalic.

Una dintre cele mai bine reprezentate resurse din cadrul depresiunii și din zonele învecinate a constituit-o sarea, mineral indispensabil omului în toate etapele istorice. Pe rama estică a Carpaților Orientali acest mineral se prezintă fie sub forma masivelor, fie a izvoarelor de apă sărată (slatină), acestea din urmă fiind documentate și în arealul geografic aflat în atenția noastră.

Până în acest moment, în Depresiunea Neamț sunt cunoscute șapte locații cu izvoare sărate, iar unele dintre acestea au fost exploatate încă din preistorie. Putem aminti aici bogatele izvoare de la Bălțătești, Valea Arini și cele de la Ghindăoani, la care se mai adaugă unele de mai mică importanță și cu salinitate scăzută, întâlnite pe teritoriul satelor Filioara și Agapia.

În numeroase cazuri, aceste surse de sare sunt indicate de toponime sau hidronime specifice (pârâul Slatina, pârâul Sărăturii, La Slatină). La toate acestea se adaugă bogatele izvoare din zonele învecinate ale depresiunii, cum sunt cele de la Lunca, Oglinzi, aflată la 4 km de Tîrgu Neamț și Țolici, intens valorificate de către vechile comunități umane din zona de nord a Subcarpaților Moldovei având și caracter turistic.

Resursele animale și vegetale, elemente absolut necesare tuturor comunităților umane, au cunoscut anumite variații de la o etapă cronologică la alta, fiind condiționate nu doar de factorul climatic, dar și de dinamica și caracterul paleoeconomiei populațiilor.

La ora actuală, singura secvență polinică valabilă pentru Depresiunea Neamț poate fi considerată cea obșinută pentru așezarea de la Târpești-Râpa lui Bodai.

Deși datele obținute în cadrul acestui sit sunt bine cunoscute, considerăm necesară o sumară prezentare a lor cu scopul creionării condițiilor paleoclimatice existente în zona noastră de interes, din neolitic și până la jumătatea mileniului I p. Chr.

În așezarea de la Târpești-Râpa lui Bodai au existat mai multe niveluri de locuire care au aparținut comunităților culturii ceramicii liniare, culturilor Precucuteni și Cucuteni, epocii bronzului, epocii fierului, perioadei daco-romane și postromane. Datele de natură polinică au arătat faptul că pentru cea mai veche etapă de locuire peisajul era dominat de zone forestiere, în care predominau elementele stejărișului amestecat. Ulmul, teiul, arțarul, alunul, stejarul erau principalele specii care alcătuiau ansamblul arboricol din vecinătatea așezării. Covorul ierbos este dominat de speciile de Compositae și în mai mică măsură de Gramineae; tot acum își fac apariția și speciile de Cerealia, care vor cunoaște un progres procentual.

Pentru nivelurile precucuteniene s-a observat că pădurea era formată tot din elemente din grupa foioaselor, cu predominarea ulmului, a teiului, stejarului și cu o firavă prezență a carpenului. Dintre plantele ierboase amintim speciile de Compositae, Cerealia, Gramineae, dar se cunosc și elemente ale familiilor de Ranunculaceae, Alismatoceae, Plantaginaceae și Polygonaceae.

Peisajul din jurul așezării în perioada culturii Cucuteni era unul deschis, în sensul că pădurea se afla la o distanță mult mai mare față de etapele cronologice anterioare. Cu toate acestea, restrângerea suprafețelor forestiere nu a coincis neapărat cu o extindere a zonelor ocupate de Cerealia, fapt care ar fi avut la origine o anumită modificare climatică, în sensul unei perioade de secetă, asa cum o arată afirmarea polenului unor plante de mlaștină.

În ceea ce privește perioadele posteneolitice, fără să avem o analiză concretă pentru fiecare cultură în parte, se poate constata că peisajul vegetal își păstrează în general aceleași caracteristici. Continuă să predomine speciile de pin, ulm, tei și se observă o creștere considerabilă a procentului de carpen. De asemenea, ponderea speciilor de Cerealia este evidentă mai ales spre finalul acestui interval. Pentru reconstituirea mediului natural din Depresiunea Neamț ne vom raporta și la informațiile obținute pentru anumite puncte aflate în vecinătatea acestei subunități geografice. O secvență polinică a fost obținută și în cadrul sitului de la Țolici-Hălăbutoaia, în apropiere de limita sud-estică a depresiunii, dar ea este valabilă în special pentru neolitic și eneolitic.

Astfel, pentru peisajul arboricol specific neoliticului, s-a constatat o predominare a alunului, urmat de ulm, stejar, frasin și tei, dar acestea din urmă își reduc ponderea spre sfârșitul etapei cronologice amintite. În ceea ce privește plantele ierboase, cele mai frecvent întâlnite sunt speciile de Artemisia, Anthemideae, Cichorioideae, Poaceae, Polygonacea, Cyperaceae. Ca un indicator al unor posibile acțiuni antropice este relevant procentul de Cerealia.

Interesante sunt si observațiile valabile pentru nivelurile corespunzătoare eneoliticului. Astfel, se observă o diminuare treptată a suprafețelor ocupate de alun, în schimb crește procentul polenului de tei, carpen, stejar, fag și pin. Toate acestea arată evidente acțiuni de deforestare și practici de cultivarea a plantelor cerealiere.

Ca o completare a informațiilor menționate până acum, mai aducem în prim plan și rezultatele recente ale unor analize antracologice efectuate pe materiale recuperate din zona de contact a Subcarpaților cu Podișul Moldovei. Este vorba despre unele probe de lemn provenite din zona localității Timișești, la vărsarea râului Neamț în Moldova, care au oferit informații interesante în legătură cu climatul Subboreal și Subatlantic din această zonă. Pe un interval de aproximativ două milenii (1300 a. Chr – 700 p. Chr.) s-a constatat că au existat mai multe variații climatice. Spre exemplu, la cumpăna mileniilor II si I a. Chr. se observă o perioadă de încălzire, caracterizată de o extensie a stejarului în zonele cu altitudine medie. Urmează o perioadă rece și umedă, succedată de o scurtă etapă de încălzire, iar apoi, într-un interval cronologic corespunzător Latène-ului, se constată existența unui climat rece si umed. În primele secole după Hristos are loc o nouă încălzire a climei, pentru ca ulterior să urmeze o nouă perioadă rece și umedă.

Lipsa datelor arheozoologice consistente nu permite obținerea unei imagini coerente a modalităților de exploatare a surselor naturale de către vechile comunități umane. Cu excepția informațiilor bine cunoscute pentru situl de la Târpești-Râpa lui Bodai, ele sunt bine ilustrate în literatura de specialitate, mai beneficiem de un set redus de date pentru așezarea cucuteniană de la Tîrgu Neamț-Dealul Pometea.

Unul dintre avantajele majore ale Ținutului Neamțului, în comparație cu destinațiile turistice consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezența și activitățile omului, fapt concretizat prin numeroasele rezervații naturale.

Parcul Natural Vânători Neamț este o arie protejată constituită în anul 1999, cu statut de parc natural, destinată protejării moștenirii naturale, spirituale și culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor, conservării peisajului și tradițiilor locale, reintroducerii zimbrului în arealul său natural și încurajării turismului bazat pe aceste valori. Parcul se află situat în nordul județului Neamț, la granița cu Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălțătești, Brusturi, Crăcăoani, Vânători-Neamț, Răucești, Pipirig și a orașului Tîrgu Neamț. Suprafața parcului este de aproape 31.000 de hectare, dintre care peste 26.000 reprezintă fond forestier. Parcul adăpostește o largă paletă de valori naturale, culturale și istorice, dar importanța parcului rezidă în impresionata diversitate a florei și faunei.

Foto nr.1 : Parcul Natural Vânători-Neamț

În cadrul faunei, Parcul găzduiește o serie de specii rare sau aflate pe cale de dispariție: ursul brun, râsul, vidra, zimbrul sau pisica sălbatică, cerbul carpatin și căpriorul. Specificul Parcului este dat de împletirea frumuseților naturale cu valorile culturale și spirituale. Comunitatea monahală prezentă în Parcul Natural este a doua ca mărime în Europa (după cea de la Muntele Athos), dar se evidențiază față de aceasta prin locația inedită, în zona forestieră. Satele monastice (Văratec, Agapia, Neamț), cu modul lor deosebit de organizare, reprezintă un alt unicat european, mănăstirile Agapia și Văratec fiind cele mai mari mănăstiri de maici din lumea ortodoxă. Valențele culturale ale Parcului sunt date de existența locurilor și mărturiilor ce atestă șederea sau trecerea pe aceste meleaguri a unor mari artiști precum Creangă, Eminescu, Sadoveanu, Grigorescu, Vlahuță, Hogaș, etc. Principalele arii protejate din cadrul "Parcului Vânători Neamț" sunt: "Pădurea de argint", "Codrii de aramă", "Rezervația de stejar Dumbrava" și “Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă”.

Pădurea de argint este situată pe teritoriul comunei Agapia, pe terasa inferioară a Topoliței, la 540 m altitudine. Pădurea de argint este un arboret de mesteacăn, având arbori bătrâni, de peste 100 ani, dar și mai tineri, de 20-50 ani. Are o suprafață de 2,4 ha, fiind o rezervație de tip mixt, forestieră și peisagistică.

Codrii de aramă sunt situați tot în comuna Agapia, pe dealul Filiorul, la o altitudine cuprinsă între 550 și 650 metri și au o suprafață de cca. 21 ha. Pădurea este alcătuită, în cea mai mare parte, din gorun, dar și alte cca. 300 specii de plante. Cei mai în vârstă arbori au în jur de 135 ani. La poalele dealului se află pârâul Filioara, cu pâlcuri de răchitișuri și mici mlaștini cu rugină și izmă, pajiștea din jur este alcătuită din păiuș roșu și iarba vântului.

Rezervația de stejar Dumbrava, în suprafață de 56,6 ha este situată între valea Pârâului Neamț și a pârâului Nemțișor, la o altitudine cuprinsă între 445 și 470 m. Este o rezervație de tip forestier care conservă o pădure de stejari seculari, foarte viguroși. Arboretul este o rezervație naturală, interesant prin dimensiunile și aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitățile subarboretului, bogăția florei ierboase, infiltrațiile de conifere etc. Vârsta acestor arbori variază între 150-200 ani. Din punct de vedere al biodiversității s-au identificat 209 specii de plante vasculare aparținând la 50 familii.

Rezervația de zimbri și faună carpatină „Dragoș Vodă” a fost înființată în anul 1968, se află în nordul județului Neamț, pe raza comunei Vânători Neamț, în apropierea Mănăstirii Neamțului.

Foto nr.2 : Rezervația de zimbri și faună carpatină „Dragoș Vodă”

Este una dintre cele mai mari din Europa, cu o suprafață de 11.500 ha. În anul 1970 se aduc primele exemplare de zimbri, în număr de trei, originare din Polonia, cu numele de Rarău, Roxana și Raluca. Într-un țarc de cca. 4 ha se găsesc 6 exemplare de zimbri, doi masculi și 4 femele care sunt găzduiți în scop turistic. Restul de până la 28 de exemplare se află în parcul de aclimatizare ce se întinde pe o suprafață împrejmuită de 180 de hectare de teren.

Parcul este astfel singura locație din Europa în care zimbrii pot fi găsiți în captivitate, semilibertate și libertate. Astăzi, în rezervație, pe lângă zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopătari, căpriori, vulpi, bursuci, iepuri, urși, lupi, specii de avifaună.

Foto nr.3: Rezervația de zimbri și faună carpatină „Dragoș Vodă”

Lacul Zimbrăria din comuna Vânători-Neamț este așezat într-un peisaj natural deosebit în mijlocul pădurii (în locurile preferate de pescuit ale lui Mihail Sadoveanu), în cadrul rezervației forestiere Vânători – Neamț și în incinta rezervației de zimbri și faună carpatină "Dragoș Vodă". Accesul se face din șoseaua ce leagă orașul Tîrgu Neamț de Mânăstirea Neamț. "Zimbrăria" reprezintă un complex de trei iazuri în cascadă; având ca pești următoarele specii: crap, caras, șalău, novac, chinezesc, știucă, biban. Capturile pot depăși 10 kg.

2.2. Potențialul turistic antropic

Acest tip de potențial beneficiază de o prezentare generoasă a fondului turistic datorită mănăstirilor, bisericilor, Cetății Neamțului, caselor memoriale, caselor de cultura și a muzeelor. Depresiunea Neamțului este un loc de legendă, cultură, istorie și spiritualitate, imprejurimile sale cuceresc și copleșesc, fără excepție, orice vizitator.

Fig. nr. 3

Ministerul Dezvoltării regionale și Administrației Publice

Pe teritoriul orașului Tîrgu Neamț și în imediata apropiere a acestuia sunt numeroase și diverse atracții turistice. Printre ele se remarcă Cetatea Neamțului, poate unul dintre cele mai atractive obiective turistice, fiind o cetate medievală impunătoare, care a fost construită în timpul lui Petru I Mușat (1375-1391), în perioada consolidării statului medieval Moldova.

Epoca de glorie a cetății de pe Culmea Pleșului (480 m) corespunde domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), organizatorul și conducătorul militar care, înțelegând bine rolul fortificațiilor pentru creșterea capacităților de apărare a țării, a întărit cetățile moștenite de la înaintașii săi și a construit altele noi, întreaga Moldovă fiind străjuită de un puternic sistem defensiv. Locul Cetății Neamțului a fost așezat strategic pe Culmea Pleșului, ce asigură, prin poziția sa naturală, mari posibilități de apărare. Planul Cetății are aspectul unui patrulater cu laturile inegale, adaptat după teren

Foto nr.4 : Interiorul Cetății Neamțului

Cetatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1395. Construcția ei s-a desfășurat în două etape: prima în timpul lui Petru I Mușat al Moldovei, iar cea de-a doua în timpul lui Ștefan cel Mare, când cunoaște cea mai înfloritoare perioadă.

Foto nr.5 : Cetatea Neamțului

Turnurile de apărare au fost încadrate direct în scheletul de ziduri deoarece fortificațiile naturale de pe trei laturi nu permiteau construcția lor în exterior. Intrarea în cetate se face pe „Poarta Mușatină” de la mijlocul zidului de nord.

În 1866, Cetatea Neamțului a fost declarată monument istoric, iar în perioada 2007-2008 a fost reabilitată, în prezent fiind destinată circuitului național și internațional. Au fost amenajate și 21 de încăperi printre care: sala de sfat și judecată, camera de taină, sala armelor, neagra temniță, camera domnițelor, monetăria, camera cu provizii și închisoarea.

Un alt punct de atractivitate turistică este reprezentat de manăstirile și bisericile din împrejurimi. În tezaurul de valori ale patrimoniului istoric și cultural-artistic național, Mănăstirea Neamț, supranumită „Ierusalimul ortodoxiei române”, ocupă un loc cu totul deosebit, întreaga sa existență conferindu-i aură de legendă și atributele unei vetre de viață spirituală.

Foto nr.6 : Mănăstirea Neamțului

Izvoare istorice, care să determine cu exactitate timpul și împrejurările în care ea a luat ființă nu există, însă tradiții locale dovedesc existența mănăstirii la sfârșitul celui de-al XIV-lea secol. Atracțiile Mănăstirii Neamț, le constituie Aghiazmatarul circular din fața Mănăstirii Neamț și Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dar și cea mai veche bibliotecă mănăstirească ce deține 18.000 de volume.

Situată în vecinătatea Pârâului Secu și la poalele Muntelui Vasan, Mănăstirea Secu se înfățișează sub forma unei cetăți medievale, construită cu ziduri groase, turnuri de apărare și turle ce se înalță asemenea unor sulițe uriașe.

Foto nr.7 : Interiorul Mănăstirii Secu

Cu o vechime de peste 500 de ani, Mănăstirea Secu este una din cele mai vechi așezări monahale din Neamț. În pronaos se găsește o raclă frumos sculptată, din lemn de tei, conținând mai multe odoare sfinte: o cruce în care se găsește o părticică de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; chivotul în care s-a păstrat un fragment din piciorul Sfântului loan Botezătorul, precum și părticele din moaște sfinte.

Valoarea deosebită și faima Mănăstirii Agapia (situată la 9 km de Tîrgu Neamț) își are originea în acea minunată pictură executată în anii 1858-1861 de către Nicolae Grigorescu. Deși avea numai 20 de ani când a început să zugrăvească interiorul bisericii de la Agapia, "Meșterul Nicu" încheie aici în mod strălucit o întreagă etapă din activitatea sa artistică, lăsând posterității o adevărată capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea.

Mănăstirea Văratic, este una dintre cele mai mari și mai vizitate din județul Neamț, situată la o distanță de numai 12 km de orașul cu aceiași denumire. Acesta este fără îndoială, un izvor viu, o carte deschisă pentru toți doritorii de reculegere, meditate și împăcare cu sine și aproapele. Este renumită prin biserica principală, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", dar și pentru muzeul din interior cu piese de patrimoniu de mare valoare. În incinta mănăstirii se găsește un muzeu, care alături de tablouri ale marelui pictor, adăpostește lucrări de artă medievală și religioasă, precum și o bibliotecă cu un patrimoniu de peste 12.000 de volume.

Mănăstirea Sihăstria, aflată la 22 km de Tîrgu Neamț, la marginea unor păduri seculare, într-o depresiune larg deschisă spre soare, a fost întemeiată în anul 1655 de episcopul Ghedeon de Huși, ucenic al mitropolitului Varlaam Moțoc. În cimitirul mănăstirii, devenit loc de pelerinaj, se află mormântul Părintelui Cleopa, acesta fiind unul dintre cei mai mari duhovnici de pe pământul românesc.

Schitul Sihla este așezat la 6 km de Mănăstirea Sihăstria (de care aparține din punct de vedere administrativ) și este una din renumitele sihăstrii ale Moldovei. Singura mărturie despre prima biserică din lemn de la Sihla, se află într-un pomelnic ctitoricesc săpat în piatră, ce ne transmite că a fost ctitorită de familia Cantacuzino, în anul 1741, având hramul “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Pe partea de nord a Muntelui Sihla, pe o potecă tainică, se urcă la Peștera Sfintei Cuvioase Teodora. Aici este locul unde aceasta, prin multe lacrimi, post și rugăciune, s-a nevoit ani de-a rândul pentru Hristos. În vremurile de demult când domnitorii Moldovei ctitoreau și împodobeau mănăstiri și schituri, unii pustnici se retrăgeau din Mănăstirea mare pentru mai multă interiorizare în rugăciunea inimii.

Schitul Vovidenia, în perioada secolelor XV-XVI, a fost un loc al pustnicilor. Pustnicii se retrăgeau din Mănăstirea mare pentru mai multă interiorizare în rugăciunea inimii. Din acest motiv, Schitul Vovidenia a primit numele de “Altarul din Poiana Liniștii”.

În orașul Tîrgu Neamț și pe teritoriul comunelor Humulești, Blebea și Vânători se găsesc bisericile: Biserica "Sf. Gheorghe", Biserica "Adormirea Maicii Domnului", Biserica "Sf. Mc. Haralambie", Biserica "Sf. Nicolae"Biserica "Sf. Ilie", Biserica "Sf. Mihail și Gavriil" (Pometea, Tîrgu Neamț), Biserica "Sf. Gheorghe" (Blebea, Tîrgu Neamț), Biserica "Sf. Nicolae" (Humulești, Tîrgu Neamț) și Biserica “Sf. Ioan Iacob” (Vânători, Neamț).

Foto nr.8 : Biserica “Sf. Nicolae”

Tîrgu Neamț

Foto nr.9 : Biserica „Sf. Ioan Iacob”

(comuna Vânători, Neamț)

Acest ținut al Depresiunii Neamțului se mai remarcă prin existența unor case memoriale și muzee cunoscute. Casa Memorială „Alexandru Vlahuță” a fost locul în care scriitorul a fost inspirat să scrie vestita „Românie Pitorească” (1901), în special povestirea „În munții Neamțului”. Acesta se află în satul mănăstiresc din comuna Agapia, lângă mânăstirea cu același nume.

Prin obiectele expuse (cărți din biblioteca proprie, reviste ale vremii, scrisori și manuscrise), muzeul înfățișează atmosfera specifică epocii în care a trăit scriitorul. Colecția de etnografie și istorie locală "Nicolae Popa", este la 10 km sud – est de Tîrgu Neamț (comuna Petricani, sat Târpești). Acesta este inaugurată în 1966, și cuprinde peste 3000 de exponate: măști populare, sculpturi în piatră și lemn, piese arheologice, monede, icoane și obiecte de cult, pictură naivă, unelte tradiționale și costume populare.

În comuna Vânători-Neamț, în vecinătatea Schitului Vovidenia se găsește o clădire ce adăpostește, deopotrivă, Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu” și

Casa Memorială „Visarion Puiu”.

Foto nr.10 : Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu” și

Casa Memorială „Visarion Puiu”.

Clădirea a fost ridicată în anul 1937, fiind construită la inițiativa Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei. În perioada 1948 – 1961 aceasta a constituit reședința de vară a marelui povestitor Mihail Sadoveanu.

Casa Memorială „Veronica Micle” se distinge prin simplitate, având o tindă și trei încăperi, precum și prin autenticitatea stilului.

Foto nr.11 : Casa Memorială ,,Veronica Micle”

și bustul din bronz al poetei

Casa, aflată în centrul vechi al orașului, este construită numai din lemn și cărămidă; în fața acesteia este amplasat un bust de bronz al poetei.

Pentru o incursiune în lumea meșteșugurilor tradiționale din zona Neamțului ”Muzeul de Istorie și Etnografie” reprezintă un punct central, însăși clădirea ce adăpostește muzeul fiind un adevărat monument de arhitectură construit la jumătatea secolului XIX. Inițial, aici a fost Școala Domnească, unde a învățat și Ion Creangă, iar mai târziu a devenit Școala Nr. 1 Tîrgu Neamț.

În cadrul acestui muzeu se pot vedea instalații țărănești, tehnicile și instrumentele de lucru tradiționale, portul popular specific zonei, precum și textilele de interior specifice zonei etnografice a orașului.

Foto nr. 12 : ,,Muzeul de Istorie și Etnografie” Tîrgu Neamț

Monumentul „Vânătorilor de munte”, aflat la 491 m altitudine, cu aproape 100 m deasupra orașului, este închinat eroilor Batalionului de Vânători de Munte din Tîrgu Neamț, căzuți în luptele de la Oituz, din vara anului 1917. A fost inaugurat în 1939, în cadrul unei solemnități la care a participat regele Carol al II-lea, întemeietorul primului batalion de vânători de munte.

Muzeul Memorial „Ion Creangă” din Humulești. Orice român va încerca să își găsească în casa în care s-a născut și a crescut Ion Creangă poveștile copi- lăriei, amintirile, rădăcinile. Sub acoperișul larg de draniță, pereții durați din bârne groase peste care s-a așternut un strat de lutuială, delimitează o singură încăpere cu ferestre înguste și o tindă unde abia puteai să te învârți. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică.

Foto nr.13 : Casa Memorială ,,Ion Creangă”

(actual muzeu)

Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simț și modestia proprie țăranului moldovean, generând un puternic sentiment de pioșenie, nu numai pentru ceea ce reprezintă ele față de amintirea lui Ion Creangă, ci pentru că ele sunt mărturii autentice ale tradiției populare a locuitorilor din această parte a țării.

Foto nr. 14 : Cartea de Onoare a casei lui Ion Creangă

În prezent, este unul dintre cele mai vizitate muzee din România, anual, peste 40.000 de turiști români și străini alegând să-i treacă pragul. O personalitate importantă ce a călcat pragul acestei locuințe a fost tovarășul Nicolae Ceaușescu.

Foto nr. 15 : Interiorul Casei Memoriale ,,Ion Creangă”

În cadrul Casei Culturii “Ion Creangă” funcționeaza Ansamblul Folcloric “Ozana”, pregătit de instructorul Dănică Gîtlan, ansamblu ce a luat ființă în anul 1991. Ansamblul cuprinde grup de dansatori, taraf și soliști vocali.

Foto nr. 16 : Sala de spectacol din cadrul

Casei de Cultură ,,Ion Creangă”

Membrii ansamblului sunt elevi, tineri ce învață dansuri populare moldovenești și din alte zone ale țării, pentru a promova și conserva folclorul românesc

autentic. Prin originalitate și înaltă ținută artistică, Ansamblul “Ozana” s-a făcut remarcat atât pe plan local, național cât și internațional, participând la numeroase Festivaluri folclorice și obtinând premii și distincții.

Foto nr. 17: Casa Culturii ,,Ion Creangă”

La începutul anului 2014 s-a reînființat Cenaclul “Mugur de fluier”, a luat ființă o Corală a orașului, o Trupă de teatru de amatori și Grup de recitatori. Viața culturală se află într-o interdependență organică permanentă cu viața economică a zonei, fapt ce se manifestă și se reflectă în combinația armonioasă a componentelor sociale, culturale, sportive și de agrement. Implicarea tuturor partenerilor, fie că reprezintă societatea civilă, administrația publică sau grupuri de interese, este cheia realizării obiectivelor strategice culturale.

În Depresiunea Neamțului investițiile majore s-au făcut cu ajutorul Consiliului Județean și s-au accesat bugete locale, dar printre acestea s-au folosit si fonduri europene pentru reabilitarea oricărui obiectiv turistic. Printre ele se remarcă : Casa de Cultură ,,Ion Creangă” , Casa Memorială ,,Ion Creangă” , Cetatea Neamțului, care a fost reabilitată în anul 2009 din astfel de fonduri, la fel și în cazul bisericilor, mănăstirilor , stațiunilor, dar și îngrijirea parcului național. Această zonă este atractivă din mai multe puncte de vedere cum ar fi: cultural, istoric sau peisagistic. Dintre punctele forte ale Depresiunii se remarcă în principal orașul Tîrgu Neamț, comunele Agapia, Bălțătești și Vânatori, unde sunt vizitate de anual de sute de mii de turiști de toate vârstele, români și străini.

CAPITOLUL III. STRATEGII DE DEZVOLTARE

A TURISMULUI ÎN DEPRESIUNEA NEAMȚULUI

Analizând cele două tipuri de potențial turistic, natural și antropic putem remarca faptul că Depresiunea Neamțului dispune de resurse importante pentru punerea bazelor unor strategii durabile de dezvoltare a turismului în această zonă. Astfel, planificarea dezvoltării turismului se evidențiază prin executarea unor proiecte de viitor cum ar fi : amenajarea zonei de agrement "Parc Cetate" din Tîrgu Neamț, reabilitare Cetatea Neamțului, amenajarea telescaunului la Cetatea Neamțului, modernizarea și re- vitalizarea stațiunii Oglinzi și a salinei, promovarea turismului cultural–istoric, balnear și de agrement, dar și intruirea personalului. Acestea sunt doar o parte din strategiile la nivelul dezvoltării turistice pe care autoritățile primăriei Tîrgu Neamț vrea să le pună în aplicare, cu ajutorul fondurilor din bugetul propriu și activarea anumitor fonduri de la Uniunea Europeană . Unele dintre obiectivele turistice au fost finalizate, iar altele sunt in curs de desfășurare.

Remarcăm faptul că zona Depresiunii Neamțului are o capacitate de promovare a turismului extrem de mare, iar strategiile propuse de a reabilita și de a concretiza ramura turistică este benefică oricărui turist dornic de cunoaștere și îmbogățire intelectuală. În planificarea dezvoltării turismului s-a pus accent pe atracțiile principale, natura, spre exemplu rezervațiile naturale, stațiuni balneoclimaterice, cultură , case memoriale, cetate și mănăstiri .

III.1. Stadiul actual de dezvoltare a turismului

Conform datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, la nivelul anului 2012, numărul structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare era de 10, din care 8 pensiuni turistice, 1 motel și 1 bungalou. În anul 2014, numărul de structuri de cazare s-a ridicat la 14 unități. Din totalul structurilor de cazare de la nivel județean, în anul 2013, orașul Tîrgu Neamț deține un procent de 6,6%.

Foto nr. 18 : Bungaloul La Cetate (pensiune-restaurant)

Foto nr. 19 : Casa Arcașului (Motel și Restaurant)

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică în anul 2014, la nivelul județului Neamț numărul structurilor de primire turistică a crescut cu 2,4 (150 structuri) față de anul 2000 când existau 63 de structuri. La nivelul orașului Tîrgu Neamț numărul acestora a crescut cu 10 structuri. În orașul Tîrgu Neamț se aflau 15 structuri de primire turistice din care: 11 pensiuni (Aristocratis, Bella, Cassandra, Fanni, La Cetate, La Răscruce de Vânturi, La Struți, Remember, Steaua Nordului, Trei Stejari, Voiajorul), 2 hoteluri (Doina,Ozana), 1 motel (Casa Arcașului) și 1 bungalou (La Cetate).

III.2. Facilități turistice

Orașul Tîrgu Neamț este considerat o stațiune de interes național, conform listelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Turism. Din punct de vedere al structurilor cu funcțiune de alimentație publică, orașul Tîrgu Neamț deține 14 structuri. Aceste structuri sunt de tipuri diferite: 9 sunt restaurant clasice (64,3%), 3 sunt baruri de zi (21,4%), 1 restaurant familial (pensiune) și 1 cafe – bar, potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Turism. Orașul Tîrgu Neamț deținea 10 structuri de primire turistică din care 8 pensiuni, 1 motel și 1 bungalou, conform datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, pentru anul 2012.

Însă potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Turism, în anul 2012, în orașul Tîrgu Neamț se aflau 15 structuri de primire turistice din care: 11 pensiuni (Aristocratis, Bella, Cassandra, Fanni, La Cetate, La Răscruce de Vânturi, La Struți, Remember, Steaua Nordului, Trei Stejari, Voiajorul), 2 hoteluri (Doina,, Ozana), 1 motel (Casa Arcașului) și 1 bungalou (La Cetate). Conform datelor publicate de Primăria orașului Tîrgu Neamț, la data de 27.02.2013, lista operatorilor cărora li se atribuie în gestiune serviciul de transport public local în regim de taxi este format din doi operatori, ce dețin 76 de autoturisme. La data de 18.12.2013 se mai declară un operator de taxi, acesta deținând 28 autoturisme.

Orașul Tîrgu Neamț prezintă 80 de locuri de așteptare a taxiurilor pentru clienți, dispuse astfel:

19 locuri în Parcarea Biserica”Adormirea Maicii Domnului”- Str. Ștefan cel Mare;

12 locuri pe Platoul lateral al restaurantului “Central”;

5 locuri pe Str. Plopului – în spatele Pieței;

locuri în Parcarea Primăriei orașului Tîrgu Neamț;

locuri pe Str. Radu Teohariei;

5 locuri pe Str. Cuza Vodă – vizavi de S. C. Socom Unirea S.A.;

8 locuri pe Str. Cuza Vodă – în fața Autogării S.C. Mondo Tour S.A.;

9 locuri în Gara orașului Tîrgu Neamț;

1 loc în stația de autobuz Humuleștii Noi;

locuri în Blebea – în fața magazinului “Super Coop”;

1 loc la Codreni – în fața școlii;

4 locuri la Autogara Intertrans – Str. Cuza Vodă.

În orașul Tîrgu Neamț nu există serviciul Rent a Car, dar cel mai apropiat punct de accesare a serviciului se află în Piatra Neamț, județul Neamț, Autonom Rent a Car, ce oferă spre închiriere o gamă variată de autoturisme.

Un rol important în susținerea și promovarea sectorului turistic din arealul Tîrgu Neamț în are Asociația de Promovare și Dezvoltare Turistică Nemțeană "Valea Ozanei". Administrațiile publice locale și structurile de primire turistică din arealul Tîrgu Neamț (orașul Tîrgu Neamț și comunele limitrofe) au constituit Asociația de Promovare și Dezvoltare Turistică Nemțeană "Valea Ozanei”, asociație care are ca scop promovarea și dezvoltarea potențialului turistic și al patrimoniului zonei meșteșugăresc, tradițional, cultural, și al punctelor de atracție turistică existente în Tîrgu Neamț și în arealul adiacent orașului, prin creșterea fluxului turistic, crearea și dezvoltarea de facilitați turistice și prin asigurarea unei interacțiuni armonioase între sectorul turistic și factorii de ordin social și de mediu. Asociația are ca obiective:

crearea unui cadru de reflecție și de exprimare pentru structurile implicate în turism,

elaborarea propunerilor privind politicile de dezvoltare a turismului în arealul Tîrgu Neamț;

aplicarea politicii de turism aprobată de Adunarea Generală;

colaborarea cu organisme publice și private, inclusiv prin încheierea de parteneriate cu acestea;

sprijinirea instituțiilor publice și private în domeniul turismului;

crearea unor zone turistice cu marcă, în condițiile actelor normative incidente în materie;

organizarea diferitelor forme de turism (cultural, de agrement, balnear, de afaceri, agroturism ș.a);

creșterea calității serviciilor turistice din arealul Tîrgu Neamț prin formarea continuă a cadrelor și agenților din turism, în condițiile legii;

realizarea unei baze de date care sa permită observarea activității turistice din arealul Tîrgu Neamț;

încurajarea calității, a bunelor practici și a competenței în domeniu prin acordarea de etichete de calitate;

protecția mediului și reconstrucția ecologică;

implicarea tinerilor în activități de promovare a potențialului turistic;

promovarea schimburilor internaționale de idei, informații și cunoștințe;

dezvoltarea unor programe de educație ecologică;

dezvoltarea unor programe de dezvoltare comunitară;

inițierea unor programe de educație non-formală;

promovarea potențialului cultural al regiunii;

alte forme de învățământ n.c.a.

Pentru realizarea scopului declarat, Asociația își propune realizarea următoarelor activități:

Realizarea și editarea de cărți, publicații periodice, pliante, afișe, broșuri, bannere, ghiduri, hărți, pagini web, albume foto, programe informatice și alte materiale informative și de promovare turistică a regiunii de interes și a zonelor adiacente acesteia;

Organizarea de tabere tematice în colaborare cu comunitățile din regiunea de Nord – Est și zonele adiacente acesteia;

Organizarea de cursuri de pregătire, seminarii, conferințe, dezbateri publice, precum și organizarea de marșuri, manifestații publice și alte activități de sensibilizare a opiniei publice, potrivit legii;

Organizarea de târguri, festivaluri, spectacole, concursuri, expoziții

Dezvoltarea de programe proprii și în regim de parteneriat cu autoritățile publice din țară și străinătate, precum și alte organizații neguvernamentale din țară și străinătate;

Dezvoltarea unor activități economice proprii în vederea autofinanțării.

Acordarea de consultanță și consiliere persoanelor interesate, în domeniile ecologiei și a turismului

Alte activități prevăzute de lege, potrivit scopului Asociației.

Cu impact asupra activității turistice, activează:

Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv “ZIMBRU “ Tîrgu Neamț, în cadrul căreia își desfășoară activitatea un număr de 150 membri vânători și aproximativ 50 membri pescari sportivi;

Asociația Sportivă Cetatea Tîrgu Neamț.

III.3. Elementele reprezentative ale orașului Tîrgu Neamț

La finalul anului 2013 și începutul anului 2014, s-a realizat un Sondaj de Opinie în rândul comunității orașului Tîrgu Neamț cu privire la stadiul actual de dezvoltare și la direcțiile de dezvoltare ale acestuia.

Comunitatea târg-nemțeană participantă la sondajul de opinie realizat la nivel local este de părere că atracțiile turistice existente în oraș și mai ales Cetatea Neamțului reprezintă două dintre principalele elemente reprezentative pentru Tîrgu Neamț, fiecare cu 27,7% din răspunsuri.

Casa Memorială Ion Creangă (21,5%), mănăstirile din zonă (7,7%), cadrul natural (4,6%) și Casa Memorială a Vioricăi Micle (4,6%) sunt ale elemente reprezentative ale orașului. Cu procentaje mai reduse în răspunsurile totale, dar reprezentative pentru orașul Tîrgu Neamț sunt și tradițiile și meșteșugurile întâlnite în zonă (3,1%), dar și Vechea Școală Domnească, în care, în prezent, funcționează Muzeul de Istorie și Etnografie (3,1%).

III.4. Infrasctuctura de cazare

Cazarea în Tîrgu Neamț are o cotă ridicată, fapt datorat monumentelor, culturii vaste, dar și mănăstirilor din împrejurimi. De-a lungul anilor s-au inițiat strategii de investiții pentru construirea hotelurilor, pensiuniulor și a motelurilor pentru a facilita

dezvoltarea turismului în această zonă.

Figura nr. 4

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

După cum se observă, pe lângă orașul Tîrgu Neamț, cea mai mare așezare urbană din Depresiunea Neamțului, avem și alte disponibilități care contribuie la infrastructura de cazare, precum comunele Agapia, Bălțătești și Vânători-Neamț.

Graficul nr.1

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică

Numărul locurilor de cazare ridicat de la Mănăstirea Agapia din anul 2014 se datorează evident atracției principale care o constituie mănăstirea, arhitecura acesteia, picturile, dar și locul cu un peisaj remarcabil, ceea ce contribuie nu doar la un flux de turiști români, ci și la un număr considerabil de străini francezi și germani. În ceea ce privește zona Bălțăteștilor putem observa o clasare pe locul trei din punct de vedere al numărului de locuri de cazare. Acestea au fost create cu scopul de a promova turismul din Bălțătești unde se află o stațiune balneoclimaterică. În prezent, stațiunea se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale și oferă servicii medicale de balneofizioterapie și recuperare medicală prin procedure de acupunctură, hidro-kinetoterapie în bazin, kinetoterapie la sală, aerosoli și proceduri de balneație externă pentru afecțiuni reumatismale degenerative și inflamatorii, neurologice, ginecologice, aparat respirator și nevroze, dar și climato-terapie favorizată de atmosfera foarte bogată în ioni negativi.

În altă ordine de idei, putem evidenția o creștere a investițiilor la nivelul structurii de cazare, până în lunile iulie și august, iar în următoarele trei luni se observă o scădere, datorită desființării și reabilitarea unor unități de cazare din zonă.

Pe ultimul loc în topul existenței numărul locurilor de cazare se află Vânători-Neamț o zonă preferată de mulți turiști atât români, cât și străini. Astfel, clasificând pe luni, locurile de cazare în 2014 sunt de valori apropiate, doar în perioadele reci, de iarnă observăm o tendință în scădere. Aceste locuri de cazare în perioadele de iarnă nu mai sunt utilizabile.

Graficul nr.2

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică

Înnoptările turistice semnalează o creștere în zona Stațiunii Bălțătești începând cu anul 2003, iar în anii 2001 și 2002 aproape neexistând . Anul cel mai reprezentativ a fost în 2004, înregistrându-se un număr de peste 100.000 de înnoptări turistice. Această evoluție a luat amploare datorită resurselor de apă minerale din zonă recunoscute la nivel mondial pentru tratarea unor boli, iar totodată este un mediu prielnic pentru relaxare și odihnă.

Orașul Tîrgu Neamț se situează pe locul doi la nivelul înnoptarilor turistice în topul realizat pe parcursul unei perioade cuprinse între anii 2001-2014. Mulți dintre turiști preferă cazarea pe mai multe nopți în zona Bălțăteștilor, având în vedere stațiunea care se află acolo, comparativ cu orașul cel mai reprezentativ al depresiunii, mai exact Tîrgu Neamț care oferă o diversitate turistică culturală.

La Mănăstirea Agapia se observă o creștere a innoptărilor după perioada când România a intrat în Uniunea Europeană, iar atunci s-au accesat fondurile care au contribuit la o dezvoltare a acestei zone, la fel ca și în cazul zonei Vânători. Turiștii care au vizitat aceste locuri înainte de anii 2006 și 2007, au înnoptat în orașul Tîrgu Neamț sau în comuna Bălțătești.

Graficul nr.3

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică

În privința evoluției locurilor de cazare între perioadele 1990 și 2014 lucrul cel mai important de observat îl constituie Stațiunea Bălțătești, care conduce detașat după căderea comunismului în această ierarhie. După anul marcant în istoria României, apele minerale de la Bălțătești au fost un punct de atracție pentru turiști, iar investițiile au fost făcute pe măsură. Până în 1992 a ținut creșterea locurilor de cazare, iar în următorul deceniu zona Bălțăteștilor neexistând din acest punct de vedere. Anul 2003 cunoaște o evoluție remarcabilă, revenind la aceleași valori până în prezent din primii trei ani de după căderea comunismului. Astfel, locurile de cazare au crescut comparative cu zona orașului Tîrgu Neamț, având valori mult mai mici în această perioada de dupa 1990 și până în present. Singura diferență o poate face deceniul în care Bălțătești n-a contat din acest punct de vedere în comparație cu Tîrgu Neamț și zona comunei Vânători.

În altă ordine de idei, Vânatori-Neamț reprezintă o zonă turistică care dispune de un număr limitat de locuri de cazare, având valori relativ mici în comparație cu celelalte clasate din acest top. Însă, spre deosebire de ele comuna Vânători este prezentă în toți anii ca evoluție a locurilor de cazare, cu excepția anilor 1998 și 1999.

O altă destinație care cunoaște o creștere a locurilor de cazare este Agapia, așa cum am mai amintit datorită prezenței mănăstirii în acel loc. Din acest punct de vedere este inactivă în perioada 1992-1997, cunoscând o pantă ascendentă în anii următori până în prezent.

Graficul nr. 4

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică

Unitățile de cazare din toate cele patru importante zone ale Depresiunii Neamțului cunosc o perioadă ascendentă abia dupa anul 2000, în special Agapia și Tîrgu Neamț. Evoluția acestor zone în ceea ce privesc unitățile de cazare o constituie la fel ca și celelalte grafice dezvoltarea după căderea comunismului și apariția locurilor private. Cele mai mari valori le-a prezentat după perioada comunistă Bălțătești în primii trei ani, iar în următorii zece ani nu a mai existat la nivelul evoluției unităților de cazare. Astfel, posibilitățile pe care le ofereau celelalte zone turistice, orașul Tîrgu Neamț, comunele Agapia și Vânători erau foarte mici în primii zece ani, iar în următorul secol aveau sa cunoască valori semnificative datorită interesului turistic pe care îl prezintă aceste zone.

Evoluția unităților de cazare este reprezentată de Agapia, depășind detașat în topul clasamentului orașul multicultural Tîrgu Neamț, zona Bălțăteștilor și a Vânătorilor din Neamț. Acest fapt se datorează în special numărului ridicat de turiști care vin în pelerinaj an de an, români și străini, lucru ce a condus la creșterea investițiilor la nivelul unităților de cazare pentru a face față cerințelor.

Graficul nr. 5

Sursa datelor : Institutul Național de Statistică

În cadrul sosirilor turistice putem distinge că Agapia este cea mai reprezentativă din acest punct de vedere față de celelalte zone ale Depresiunii Neamțului

cu o valoare înregistrată în anul 2011 de 12.809 sosiri turistice. Pe următoarea poziție se clasează orașul Tîrgu Neamț cu o valoare de 10.609 de sosiri turistice, cu peste 2000 mai puține decât Agapia. Prezența foarte numeroasă la Mănăstirea Agapia explică dorința turiștilor de a merge în pelerinaj pentru a se ruga și pentru a cunoaște frumusețea lăcașului de cult. Stațiunea Bălțătești a stârnit un interes major în anul 2007 cu o valoare de 8761 a sosirilor turistice.

Parcul Natural Vânători-Neamț, dar și mănăstirile care se află în această zonă a sporit curiozitatea foarte puțin din anul 2001 și până în prezent, cel mai mare număr al sosirilor fiind de 3147 în anul 2012.

În altă ordine de idei, putem evidenția și valorile negative pe care aceste zone dominante din punct de vedere turistic din Depresiunea Neamțului. Astfel, sosirile cele mai puține au avut loc în 2001, la Agapia, înregistrâdu-se o valoare de 85 de sosiri. Însă, această valoare nu este cea mai mică, pentru că în comunele Bălțătești și Vânători nu s-au înregistrat vreo sosire, fapt ce conduce la o scădere a mediei din acest punct de vedere. Cea mai mare valoare dintre cele negative este redată de numărul de sosiri din Tîrgu Neamț, care sunt de 5470 la nivelul anului 2011.

III.5. Durata medie de ședere

La nivelul anului 2012, în structurile de cazare din Tîrgu Neamț, durata medie de ședere a turiștilor a fost de 1,4 zile, valoarea fiind constantă din anul 2009. Referitor la durata medie de ședere, atât de la nivel județean (2 zile), cât și de la nivel regional (2,2 zile) valoarea din orașul Tîrgu Neamț este mai mică, în anul 2012.

III.6. Indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune

Acest indicator se calculează prin raportarea numărului de înnoptări înregistrate la capacitatea de cazare turistică în funcțiune. În anul 2012, indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune din orașul Tîrgu Neamț este de 11,8%, valoare inferioară atât celei de la nivelul județului Neamț (17,9%), cât și celei de la nivelul Regiunii Nord – Est (23,0%). Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în perioada 2010-2012, în orașul Tîrgu Neamț indicele de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune a crescut cu de la 3,0% până la 5,9%, în timp ce la nivel județean situația a fost relativ constantă: 17,5% în 2010 și 17,9% în 2012. Evoluția lunară a indicelui de utilizare netă a capacității de cazare prezintă o sezonalitate, atât în orașul Tîrgu Neamț cât și în județ, luna august având cea mai ridicată valoare în perioada 2010 – 2013.

III.7. Infrastructura căilor de acces

În privința transporturilor, trebuie remarcată în primul rând, răsturnarea structurală petrecută în ultimii ani, în detrimentul celui feroviar și în beneficiul celui rutier, mult mai elastic și mai penetrant. De altfel, inclusiv rețeaua căilor de comunicație rutieră a făcut obiectul unor extinderi în ultimii ani, dar, din păcate, acest process nu a fost însoțit și de unul de modernizare a celor anterioare.

Principalul punct de reper în privința infrastructurii tehnice este așezarea urbană Tîrgu Neamț. Din punct de vedere administrativ, orașul Tîrgu Neamț are în componența sa următoarele localități: Tîrgu Neamț, Blebea, Humulești și Humuleștii Noi.

Figura nr.5

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Principala cale de comunicație a orașului este drumul național secundar DN15B, care traversează localitatea pe axa est-vest și care leagă orașul Tîrgu Neamț de DN2 (și prin acesta de municipiile Iași și Roman, și de DN15, prin care se face legătura cu Transilvania). Alte drumuri importante de la nivel local sunt DN15C Piatra Neamț – Vadul Moldovei, DJ 155I Tîrgu Neamț – Tupilați, DC 7 Tîrgu Neamț – Răucești – Ungheni și DC 171 Tîrgu Neamț – Oglinzi – Răucești, orașul Tîrgu Neamț fiind situat la intersecția acestora.

Foto nr. 20 : Gara orașului Tîrgu Neamț

Aceasta se intersectează în Pașcani cu Magistrala principală 500 – București (nord) – Ploiești (sud) – Adjud – Pașcani – Suceava – Vicșani și Magistrala secundară 606 – Pașcani – Tîrgu Frumos – Podu Iloaiei – Iași. Pe lângă acest fapt, gara acestui oraș nu a mai fost renovată de foarte mulți ani și nici nu se pune problema ca să se înainteze în acest sens. Nivelul peronului este în stare de degradare, însă se poate aprecia că iluminatul public este asigurat în toate zonele acestei gări, la fel și în cazul igienei interioare și exterioare. Tîrgu Neamț reprezintă capătul liniei, fiind o singura rută, până în orașul Pașcani, unde se pot face schimburi spre alte destinații.

Un lucru pozitiv al infrastructurii feroviare îl constituie drumul cel mai scurt, recent asfaltat care leagă centrul orașului de gară și permite o ușoară circulație spre stația de tren a călătorilor. Printre altele se poate observa o comunicare mult mai bună la nivel rutier, față de cel feroviar.

Foto nr. 21 : Accesul dintre gara Tîrgu Neamț și centrul orașului

În ultimii ani, turiștii sau simpli călători au preferat să utilizeze transportul rutier, fapt ce a condus la o creștere în acest domeniu al transportului, iar autoritățile au pus accent pe modernizarea șoselelor care leagă importante obiective turistice. Astfel, poziția orașului permite accesul spre principalele locuri cu specific turistic, Agapia, Vânători sau Bălțătești.

Foto nr.22 : Aspectul căilor de acces

Tîrgu Neamț la nivelul de modernizare a căilor de acces rutiere se clasează pe o poziție bună, drumurile au fost utilate cu asphalt și trotuare pavate având și parți negative unde nu s-a acționat din acest punct de vedere. Principalele străzi se prezintă bine, la fel și unele străzi secundare cu excepția unora care prezintă dificultăți de acces. Lungimea totală a străzilor orășenești (drumuri naționale, județene și locale care fac legătura între părți ale orașului) din Tîrgu Neamț a fost, în anul 2012, de 97 km,

potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Din lungimea totală a străzilor orășenești, 35 de km de drum sunt modernizați, gradul de modernizare corespunzător fiind de 36,1%, la nivelul anului 2012.

Foto nr. 23 : Drumul spre Cetatea Neamțului

În perioada 2000 – 2012, lungimea străzilor orășenești a crescut cu 14,1% (12 km), în timp ce la nivel județean, creșterea a fost de 12,0%. Gradul de modernizare al străzilor din Tîrgu Neamț este mai redus comparativ cu nivelul județean, unde proporția drumurilor modernizate este de două ori mai mare. Pe locul secund se clasează la nivel de căi rutiere modernizate comuna Vânători, în imediata apropiere de orașul Tîrgu Neamț, situate la doar câțiva km, dar și comuna Bălțătești cu o însemnătate mare din punct de vedere turistic.

Foto nr.24 : Infrastructura de acces Vânători-Neamț

Următoarea clasată în topul dezvoltării căilor de acces este comuna Grumăzești, care se află în partea de nord a județului, la sud de orașul Tîrgu Neamț, pe malurile râului Topolița. Este străbătută de șoseaua județeană DJ155I, care o leagă spre nord de Tîrgu Neamț (unde se termină în DN15C) și spre sud-est de Petricani, Urecheni, Păstrăveni, Tupilați, Bârgăuani (unde se intersectează cu DN15D), Făurei, Secuieni și Români. La Topolița, din acest drum se ramifică două șosele județene: DJ155D duce spre vest la Agapia (unde se termină în DN15C) și DJ155J, care duce spre sud la Ghindăoani și Crăcăoani.

În comuna Grumăzești se află ruinele curții boierești de la Netezi, sit arheologic de interes național, aflat în punctul Brătuleț, sit ce conține urmele unei așezări din secolele al XIII-lea–al XIV-lea, ale unei biserici din secolele al XIV-lea–al XVI-lea și o necropolă din secolele al XV-lea–al XVI-lea. În rest, în comună se mai află trei alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț. Unul este clasificat ca sit arheologic și se află în punctul „Deleni” în zona satului Grumăzești, unde s-au descoperit urmele unei așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș). Unul este clasificat ca monument de arhitectură biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fostei mănăstiri Topolița (secolul al XVI-lea). În sfârșit, casa entomologului Aristide Karadja (1896) din satul Grumăzești este clasificată ca monument memorial sau funerar și astăzi găzduiește un muzeu de etnografie. Densitatea străzilor orășenești din orașul Tîrgu Neamț, în anul 2012, a fost de 7,2 km/km² intravilan, peste valoarea înregistrată la nivel județean (6,7 km/ km² intravilan).

Foto nr. 25 : Infrastructura de acces (Tîrgu Neamț)

Comparativ cu anul 2000, densitatea străzilor din oraș a crescut cu 0,9 km/km2 intravilan. Potrivit datelor furnizate de Primăria Tîrgu Neamț, în oraș erau, în anul 2011, 96 km de drum; dintre aceștia, 15 km erau drumuri naționale asfaltate, 7 km erau drumuri județene (asfaltate), iar pe o lungime de 74 km se întindeau drumurile locale. 40,5% din drumurile locale erau asfaltate, iar restul de 59,5% erau de piatră.

Modernizate sunt 73,3% din drumurile naționale, 85,7% din cele județene și 27,0% din cele locale, în timp ce de iluminare beneficiază întreaga lungime a drumurilor naționale și județene și 94,6% din drumurile locale, conform datelor furnizate de Primăria Tîrgu Neamț. Drumurile naționale și județene se prezintă într-o stare bună, iar cele locale sunt într-o stare relativ proastă, potrivit aprecierii reprezentanților Primăriei Tîrgu Neamț. În conformitate cu starea actuală a infrastructurii rutiere, în orașul Tîrgu Neamț sunt necesare investiții în modernizarea a 4 km de drumuri naționale, 1 km de drum județean și 50 km de drumuri locale. De asemenea, trebuie reabilitați 2 km de poduri aflate pe drumuri județene de pe teritoriul orașului și 10 km de poduri aflate pe drumurile locale. În orașul Tîrgu Neamț sunt necesare investiții de extindere a rețelei de iluminat public, pe o lungime de 4 km de drum local.

III.8. Strategii propuse de dezvoltare a turismului

Tîrgu Neamț va fi o stațiune activă și plină de viață indiferent de sezon. Va fi destinația atât a turiștilor care doresc să beneficieze de serviciile de calitate ale Stațiunii Balneare dar și a celor care caută un loc de liniște spirituală, odihnă sau de relaxare activă în natură, departe de grijile cotidiene. Tîrgu Neamț va fi un oraș curat, care va respecta mediul natural ca pe o resursă importantă a dezvoltării sale. Astfel, va fi un reper al dezvoltării urbane în deplin respect pentru natură, reducând drastic implicațiile negative ale activităților umane asupra mediului și contribuind în permanență la îmbunătățirea acestuia. Acțiunile care vor fi puse în aplicare au următorul scop :

Restaurarea, protecția și valorificarea patrimoniului cultural;

Amenajarea zonei de agrement Parcul Cetate;

Amenajarea telescaunului la Cetatea Neamțului;

Amenajare zonă de agrement și sat de vacanță în Blebea, Tîrgu Neamț;

Amenajarea/construirea de piste pentru cicloturism;

Realizarea unei pârtii de schi;

Amenajarea spațiilor/zonelor destinate activităților sportive, precum patinoar, piste de bicicliști, pârtie de schi, bazin de înot;

Dezvoltarea rețelelor de captare și/sau transport a izvoarelor cu potențial terapeutic;

Reabilitarea/Modernizarea și dotarea Stațiunii Băile Oglinzi;

Reabilitarea/modernizarea infrastructurii rutiere (carosabil, trotuare, piste biciclete), inclusiv a utilităților din corpul drumului (iluminat, gaze, apă, canalizare), în Stațiunea Oglinzi;

Construcție, amenajare și dotare spații de cazare pentru sportivi;

Sesiuni de informare și promovare a exemplelor de bună practică pentru antreprenorii și managerii unităților turistice locale;

Organizarea evenimentelor cu potențial turistic;

Participarea la evenimente de anvergură națională, regională, din punct de vedere turistic (Târguri turistice);

Crearea și distribuția materialelor de promovare turistică a arealului Tîrgu Neamț;

Încheierea de parteneriate cu principalii actori din sectorul turistic local;

Crearea instrumentelor de semnalizare și orientare turistică (hărți, indicatoare);

Crearea, amenajarea și dotarea Centrului de informare turistică;

Acțiuni de marketing și promovare turistică a arealului turistic Tîrgu Neamț.

Perioada acestor acțiuni este cuprinsă între 2014-2020, iar sursele de finanțare posibile vor fi susținute de Programul Operațional Regional 2014-2020, Fonduri guvernamentale, Buget local, Fonduri private, Alte fonduri europene nerambursabile. Responsabilii și partenerii strategiilor de dezvoltare turistică sunt : Mediul de afaceri, ONG-uri, Proprietari ai patrimoniului, Direcția Județeană de Cultură, Consiliul Județean, Primăria Tîrgu Neamț.

Prioritățile strategiei de dezvoltare turistică sunt acelea de dezvoltare economică, sprijinirea mediului de afaceri și valorificarea potențialului turistic.

CAPITOLUL IV. ANALIZA SWOT A DEPRESIUNII NEAMȚULUI

CONCLUZII

Depresiunea Neamțului prezintă trăsături comune fondului cultural-geografic moldovenesc, ce concentreză o capacitate mare de cunoaștere și evoluție, de diversitate și versatilitate, dar și aprecierea consolidării în timpuri istorice și prețuirea valorilor de patrimoniu cultural. Astfel, Depresiunea Neamțului, pe lângă aceste caracteristici, mai are denumirea de ,,cetate naturală”, datorită ținutului impresionant și bogat în specii de plante și animale, ape minerale, izvoare, râuri, dar și remarcabile păduri ce înconjoară acest ținut. Acestea din urmă constituie un punct de atractivitate turistică împreună cu elementele antropice, cetatea, manăstirile, casele memoriale, bisericile, muzeele și multe altele, care au marcat istoria acestei minunate zone.

În altă ordine de idei, Depresiunea Neamțului dispunând de aceste mijloace cu valoare turistică, evoluția turistică a dirijat noi concepte cu privire la strategiile de dezvoltare a turismului. Tursimul a fost în ultimii ani pentru această zonă principalul domeniu care a condus către o creștere economică. Astfel, planurile de dezvoltare s-au concentrat mereu asupra centrului urban Tîrgu Neamț. Orașul este considerat punctul central în care s-au pus bazele unei strategii de viitor pentru funcționarea turismului. Acest fapt nu se datorează doar pentru că este un centru urban, ci și prezenței principalelor obiective de interes turistic. Printre ele se remarcă cetatea, amplasată într-un loc strategic de către strămoșii noștrii, Casele Memoriale ale lui Ion Creangă și Veronica Micle, Muzeul de Istorie și Etnografie, Casa de Cultură ,,Ion Creangă”, dar și alte obiective au fost vizitate anual de către turiști de diferite naționalități.

Ponderea ridicată a turiștilor din ultimii ani a făcut ca autoritățile din cadrul Primăriei Tîrgu Neamț să se gandească la un planuri strategice de dezvoltare turistică, unele care s-au finalizat, iar altele aflându-se în curs de dezvoltare, oferind condiții optime la nivelul căilor de acces, cazare și alte servicii turistice importante. Un alt element ce ține de dezvoltarea turistică îl constituie construirea unor infrastructuri propice pentru practicarea turismului și în afara ariei urbane, precum este cazul Parcului Natural Vânători-Neamț, Stațiuni Bălțătești sau așezărilor mănăstirești din apropiere, remarcându-se printre acestea Agapia, Secu, Văratic, Neamț, cele mai mult vizitate.

BIBLIOGRAFIE

AILINCĂI V., ROMAN E. (2001) – ,,Bălțătești – pagini monografice” , Editura Alfa, Piatra Neamț

ANDREI V. (1933) – ,,Climatologia Moldovei Subcarpatice” , Anuarul LPR Piatra Neamț

ANDREI V. (1935) – ,,Evoluția teritorială a vechiului ținut Neamț” , Anuarul LPR Piatra Neamț

APOSTOL L. (2000) – ,,Precipitațiile atmosferice în Subcarpații Moldovei “ , Editura Universității Suceava

BĂCĂNARU I. – ,,Considerații geografice privind tipologia așezărilor rurale din România” , Studii și cercetări, București

BĂCĂNARU I., CARANFIL A. (1971) – ,,Coordonate noi în geografia satelor românești” , Terra, București

BOJOI I., ICHIM I. (1974) – ,,Județul Neamț” , Editura Academiei, București

BUCUR N. (1954) – ,,Seriile pedologice din Depresiunea Ozana – Topolița” , Studii și cercetări științifice, an V , nr. 3-4, Iași

BURDUJA C. (1972) – ,,Flora și vegetația din masivul Ghindăoani – Tupilați, județul Neamț” , Studii și Comentarii, Muzeul de Istorie Piatra Neamț

CANTEMIR D. (1973) – ,,Descrierea Moldovei” , Editura Academiei, București

CERBA F. (1895) – ,,Stațiunea Băile Oglinzi din județul Neamț” , Imprimeria județului Neamț, Piatra Neamț

CHIRIAC D. (1984) – ,,Așezările rurale din Moldova. Studiu de geografie economică” , Editura Universității, Iași

CIANGĂ N. (2006,2007) – ,,România. Geografia Turismului”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

CIUCANU E. (1993) – ,,Mănăstirea Agapia” , Iași

CIUREA D. (1970) – ,,Noi considerații privind târgurile din Moldova în sec. XIV – XIX”, Institutul de Istorie și Arheologie, Iași

CUCU V. (1976) – ,,Geografie și urbanizare” , Editura Junimea, Iași

DAVIDESCU G. (2000) – ,,Depresiunea subcarpatică Ozana – Topolița” , Studiu de geografie fizică, Editura Cugetarea, Iași

DIMITRIU R.I. (2005) – ,,Depresiunea Neamțului” , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” , Iași

DIMITRIU A. , DIMITRIU R.I. (2005) – ,,Valorificarea reliefului de către așezările rurale din Subcarpații dintre Ozana și Bistrița” , An. Univ. ,,Ștefan cel Mare” , Suceava

IAȚU C., MUNTELE I. (2006), Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași.

ICHIM I. (1979) – ,,Munții Stânișoara. Studiu geomorfologic” , Editura Academiei, București

IORGA N. (1916) – ,,Sate și mănăstiri din România” , București

JOJA TH. (1952) – ,,Câteva observații geologice în zona miocenă dintre capătul sud – estic al Culmii Pleșu și Valea Cracăului (Neamț)” , “Dări de seamă a Comitetului Geologic” , XXXIV, București

MATASE C. (1929) – ,,Călăuză județului Neamț” , Editura Cartea Românească, București

MIHĂILESCU V. (1969) – ,,Geografia fizică a României” , Editura Științifică, București

NIMIGEANU V. (1996) – ,,România – geografie umană” , Editura Stiințifică, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” , Iași

OBREJA AL. (1936) – ,,Târgurile din Moldova în veacul al XIX-lea – scurte considerații istorico-geografice” , Chișinău

PETRESCU I. (1965) – ,,Rețeaua căilor ferate române. Geografie feroviară” , Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor, București

UNGUREANU AL. (1980) – ,,Orașele din Moldova” – studiu de geografie economică, Editura Academiei, București

VLĂSCIANU GH. , IANOȘ I. (1998) – ,,Orașele din România” , Casa Editorială Odeon, București

BIBLIOGRAFIE

AILINCĂI V., ROMAN E. (2001) – ,,Bălțătești – pagini monografice” , Editura Alfa, Piatra Neamț

ANDREI V. (1933) – ,,Climatologia Moldovei Subcarpatice” , Anuarul LPR Piatra Neamț

ANDREI V. (1935) – ,,Evoluția teritorială a vechiului ținut Neamț” , Anuarul LPR Piatra Neamț

APOSTOL L. (2000) – ,,Precipitațiile atmosferice în Subcarpații Moldovei “ , Editura Universității Suceava

BĂCĂNARU I. – ,,Considerații geografice privind tipologia așezărilor rurale din România” , Studii și cercetări, București

BĂCĂNARU I., CARANFIL A. (1971) – ,,Coordonate noi în geografia satelor românești” , Terra, București

BOJOI I., ICHIM I. (1974) – ,,Județul Neamț” , Editura Academiei, București

BUCUR N. (1954) – ,,Seriile pedologice din Depresiunea Ozana – Topolița” , Studii și cercetări științifice, an V , nr. 3-4, Iași

BURDUJA C. (1972) – ,,Flora și vegetația din masivul Ghindăoani – Tupilați, județul Neamț” , Studii și Comentarii, Muzeul de Istorie Piatra Neamț

CANTEMIR D. (1973) – ,,Descrierea Moldovei” , Editura Academiei, București

CERBA F. (1895) – ,,Stațiunea Băile Oglinzi din județul Neamț” , Imprimeria județului Neamț, Piatra Neamț

CHIRIAC D. (1984) – ,,Așezările rurale din Moldova. Studiu de geografie economică” , Editura Universității, Iași

CIANGĂ N. (2006,2007) – ,,România. Geografia Turismului”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

CIUCANU E. (1993) – ,,Mănăstirea Agapia” , Iași

CIUREA D. (1970) – ,,Noi considerații privind târgurile din Moldova în sec. XIV – XIX”, Institutul de Istorie și Arheologie, Iași

CUCU V. (1976) – ,,Geografie și urbanizare” , Editura Junimea, Iași

DAVIDESCU G. (2000) – ,,Depresiunea subcarpatică Ozana – Topolița” , Studiu de geografie fizică, Editura Cugetarea, Iași

DIMITRIU R.I. (2005) – ,,Depresiunea Neamțului” , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” , Iași

DIMITRIU A. , DIMITRIU R.I. (2005) – ,,Valorificarea reliefului de către așezările rurale din Subcarpații dintre Ozana și Bistrița” , An. Univ. ,,Ștefan cel Mare” , Suceava

IAȚU C., MUNTELE I. (2006), Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași.

ICHIM I. (1979) – ,,Munții Stânișoara. Studiu geomorfologic” , Editura Academiei, București

IORGA N. (1916) – ,,Sate și mănăstiri din România” , București

JOJA TH. (1952) – ,,Câteva observații geologice în zona miocenă dintre capătul sud – estic al Culmii Pleșu și Valea Cracăului (Neamț)” , “Dări de seamă a Comitetului Geologic” , XXXIV, București

MATASE C. (1929) – ,,Călăuză județului Neamț” , Editura Cartea Românească, București

MIHĂILESCU V. (1969) – ,,Geografia fizică a României” , Editura Științifică, București

NIMIGEANU V. (1996) – ,,România – geografie umană” , Editura Stiințifică, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” , Iași

OBREJA AL. (1936) – ,,Târgurile din Moldova în veacul al XIX-lea – scurte considerații istorico-geografice” , Chișinău

PETRESCU I. (1965) – ,,Rețeaua căilor ferate române. Geografie feroviară” , Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor, București

UNGUREANU AL. (1980) – ,,Orașele din Moldova” – studiu de geografie economică, Editura Academiei, București

VLĂSCIANU GH. , IANOȘ I. (1998) – ,,Orașele din România” , Casa Editorială Odeon, București