Strategia de Brand In Promovarea Iei

Cuprins

Introducere

Strategia de brand – analiza teoretică și metodologică

Conceptul de brand și importanța acestuia

Forma și parcursul brandului

Caracteristici generale ale brandului

Brandul de țară – abordare teoretică și aplicativă

Formarea brandului de țară

Exemple de „bună practică” privind brandul de țară

Exemple de „rea practică” privind brandul de țară

IA – ca brand românesc

IA românească- din simbol în brand național

IA românească pe plan internațional

Promovare și ascensiune a IEI

Strategia de brand în promovarea IEI

Variante strategice de brand

Analiza modalităților de promovare a IEI

Cercetare privind recunoașterea IEI ca brand național

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

În ciuda marilor ei reușite de ordin evolutiv, efectul de globalizare a determinat suprimarea, într-o oarecare măsură a identității individului. Identitatea este ceea ce îl definește pe om ca individ în raport cu ceilalți, cu mediul și grupul social și în urma căruia evoluează, sau dimpotrivă, fie stagnează, fie se degradează.

A creea un nume de brand, într-o lume competitivă și marcată de efectul globalizării, în care identitatea poate fi cel mai ușor confundată, se dovedește a fi o grea încercare pentru membrii domeniului de profil, însă odată poziționat brandul poate căpăta identitate și sustenabilitate într-un mediu propice dezvoltării.

Mai înainte de toate, un produs pentru a deveni un brand, are obligația să captiveze publicul, să inoveze, să aibă originalitate și să se poziționeze conform nevoilor publicului, cum de altfel are obligația de a-i aduce acestuia un beneficiu, o promisiune și un mod de a-și regăsi identitatea. În lucrarea de față se dorește exemplificarea a câtorva termeni de ordin teoretic, ca mai apoi să fie aplicate și dezvoltate pe strategia de promovare a bluzei tradiționale românești, IA.

În urma mai multor campanii de promovare a României mai puțin reușite, se consideră că pentru o bună poziție pe o rampă de lansare benefică, în ceea ce privește brandul românesc, apelarea la tradiții, obiceiuri și frumosul străvechi, reprezentat prin vestimentația românească poate fi considerat un atu. După cum se cunoaște, chiar inconștient și ireversibil că nopții îi urmează ziua, orice proces are la bază un ciclu pe care îl urmează îndeaproape, astfel, indiferent de circumstanțe, reîntoarcerea la trecut, la ceea ce e vechi, la istorie este de neoprit și totodată benefic. Cu scopul de reliefa unul dintre produsele românești cu potențial de brand de țară, s-a considerat potrivită IA – bluza tradițională românească, perfect adaptabilă la prezent și aducătoare de semnificații, identitate, retrăiri și frumos, toate trăite într-o lume îndepărtată, dar nu uitată. S-a considerat esențial ca pe întregul parcurs al lucrării de față, marcarea termenului IE să se realizeze în acest mod, pentru o mai bună identificare.

Strategia de brand – analiză teoretică și metodologică

Datorită inovațiilor și dezvoltării tehnologiei digitale, brandul se află într-o continuă ascensiune, lucru datorat în mare parte mass-mediei prin fluxul de informații pus la dispoziția consumatorului. În acest mod, brandurile si brandingul devin omniprezente și universale.

Conceptul de brand și importanța acestuia

Termenul „brand” își are rădăcina în cuvântul „brandr” și provine din vechea limbă vorbită în Scandinavia, care însemna „a arde”. Din punct de vedere istoric, termenul a apărut cel mai probabil, odată cu creșterea numărului populației lumii și pe fondul afirmării simțului de proprietate, apartenență la individ sau la un grup social. Brandingul turmelor era folosit de vechii egipteni încă din 2700 î.e.n. ca un mod de a împiedica furtul. Ulterior, însemnarea cu fierul roșu a fost făcută și pe om prin stigmatizare (sclavi, dezertori, prizonieri, vrăjitoare). Metoda a fost importată în perioada greacă și romană ulterior, ajungând în Europa aproape de sfârșitul secolului al XIX-lea. Triunghiul roșu a fost deasemenea, folosit ca primă marcă înregistrată pentru producătorul de bere englezesc Bass & Company, Bass Ale. Este interesant de observat felul în care s-a avansat de la semnele arse cu fierul încins pe pielea animalelor la branduri care valorează sute de milioane de euro astăzi.

În secolele al XII – lea și al XIII – lea, meșteșugarilor li se cerea de către breslele meșteșugărești să își „însemneze” bunurile, ca măsură de protecție legală. În cazul aurarilor și al argintarilor, acest demers reprezenta de fapt, o garanție a calității materialelor. Urmând ca, secolul al XVI- lea, să fie cel care a marcat apariția adevăratelor denumiri de branduri, așa cum se știu si astăzi. Aceștia erau deținătorii distileriilor de whisky, care marcau numele producătorului pe capacul fiecărui butoi. Odată cu trecerea timpului, diferențierea se făcea cerută, astfel, începând cu secolul al XVIII- lea, denumirile mărcilor erau atent alese, ca produsele să fie mai ușor de reținut și pentru a face evidentă diferența dintre ele. De aici a luat naștere concurența și rivalitatea pe piață.

Indivizii au tendința puternică de a-și exprima dorința de apartenență, iar în aceeași măsură, și de a se detașa cu ușurință de cei din jur. Astfel, identitatea se cere identificată, dezvoltată și menține la un anumit nivel mult râvnit. Astfel, și terminologia se află într-o continuă schimbare. Brandul, până-n anii '80 se referea la bunurile de consum perisabile din supermarketuri. Practic, se adresa unicului public al organizației – consumatorul. În schimb, atunci când corporația se adresa tuturor publicurilor sale, se folosea sintagma de „identitate corporatistă”. Wally Olins scria în The Corporate Personality (Design Council, 1978) că „personalitatea corporației este sufletul, imaginea, spiritul organizației transpuse într-o formă inteligibilă.” Ca mai apoi, să spună că „manifestarea tangibilă a personalității unei corporații este identitatea corporatistă”. Odată cu trecerea timpului, termenii au suferit anumite schimbări în raport cu evoluția, asta face ca astăzi, manifestarea tangibilă a personalității corporației să fie denumită „brand corporatist”. Așadar, termenul „brand” se poate referi atât la corporație, în întregimea ei, cât și la produsele și serviciile sale. La o prima vedere, brandul pare să se rezume doar la câteva elemente: culori, caractere, un slogan, însoțite de un logo sau un simbol. Dacă li acordă ceva mai multă atenție, se poate observa faptul că brandul poate încorpora și sunete, muzică, sau chiar mirosuri.

Se cere a acorda o importantă atenție, diferențierii termenului „brand” de cel de „branding”. Brandul este ideea, în timp ce brandingul constă în transmiterea acestei idei, sub formă de semnale – „semnale pe care oamenii le utilizează pentru a determina ce reprezentați ca brand”. Brandul se întrezărește la orizont abia atunci când publicul/consumatorul are o părere despre produsul prezentat. Brandul începe să devină o mărturie comună a celor aflați în exteriorul companiei care, fie au consumat produsul respectiv, fie au participat la o discuție ce a avut ca subiect de dezbatere produsul în cauză. Brandingul este suma tuturor activităților, pe care cei din interiorul companiei le întreprind în încercarea de a influența pozitiv publicul/consumatorul cu privire la produs. În acest mod, brandul devine un atribut dobândit de produs, iar brandingul presupune acțiunile companiei menite să influențeze crearea acestui atribut și gestionarea lui într-un mod cât mai favorabil.

Brandurile stau la baza celor mai multe companii. Există companii în care managementul întelege și ține cont de modul în care funcționează brandingul, dar și companii care nu acordă importanță acestui aspect. Se consideră, că cei care înteleg brandul și importanța lui rezistă tentației de a reduce costurile mici care, la prima vedere, nu par a pune probleme ariei de clienți, însă, la o mai atentă cercetare se poate descoperi că micile atenții au o mare însemnătate pentru clienți, iar neluarea lor în calcul poate dăuna business-ului. Un exemplu elocvent, se consideră a fi cazul companiei Continental Airlines, care în momentul în care concurenții lor reduceau bugetele pentru mese, perne și nuci de acaju, aceștia anunțau public că ei oferă în continuare acele stimulente mici, dar apreciate și de însemnătate pentru confortul clienților.

Pentru ca brandingul sa aibă succes, acesta trebuie să țină pasul cu lumea modernă. Lideri ai industriei imaginii, cum ar fi Nikon, sau din industria electronicelor, cum ar fi Apple, creează noi produse care cresc așteptările și satisfacția consumatorilor. În tandem cu acestea, Donald Trump spunea că: „Este absolut necesar să înțelegi ce dorește clientul și cum îi poți oferi acel lucru. Trebuie să-i dai cel mai bun produs, utilizând cele mai bune materiale.” Brandingul nu reușește fără inovație. Timp îndelungat, McDonald’s nu a avut nimic inovator în meniu și brandul lor începuse să piardă teren. Dar introducând în grila de produse sandwich-ul McGriddles au reușit să-și recâștige cota de piață.

La polul opus, nici inovația nu reușește fără branding. Compania Xerox se află printre cei mai mari inovatori în materie de computere, dar nu a fost niciodată perceput astfel de către clienți, iar astazi, dacă ar dori să se repoziționeze i-ar fi foarte greu să-și recâștige piața. Astfel, brandingul ține de percepțiile clienților. Poziționarea este cea care poate influența produsul, piața de desfacere și poate avea efecte asupra promovării unui produs. „Poziționarea se definește prin ceea ce reușești să creezi în mintea beneficiarului. Cu alte cuvinte, „poziționezi” produsul în mintea beneficiarului.” Conform statisticilor, primul brand care pătrunde în mintea consumatorului beneficiază de dublul cotei de piață a brandului intrat în al doilea și de o cotă de piață de patru ori mai mare decât cea a brandului intrat în al treilea. Fiecare brand poate sau nu beneficia de o strategie unică de poziționare, astfel asigurând un loc anume în mintea potențialului consumator.

Un nume de brand poate fi multe și nimic în același timp. Mulți au încercat să definească termenul de brand, însa procesul este unul anevoios și plin de capcane. Printre care se numără și Sergio Zyman, fondator al Zyman Marketing Group, o firmă de top în domeniul consultanței strategice din SUA. Încercând să definească termenul de brand, acesta observă că, deși pare un lucru simplu să definești noțiunea de brand, se dovedește a fi un demers complicat, pe cât este de complexă realitatea brandului, compusă din fațete cu elemente variate și numeroase:

Brandul constituie suma tuturor experiențelor pe care un consumator/client le are cu produsul și cu compania producătoare.

Brandul reprezintă un cumul de beneficii funcționale și emoționale, atribute, experiențe, utilizări, imagini și simboluri. Brandurile de succes sunt asociate de consumatori cu anumite simboluri și imagini (lupul dacic și culorile tricolorului de la Petrom, urșii polari și Moș Crăciun de la Coca-Cola, leul de la Peugeot, etc.). De altfel, brandurile promit și oferă, pentru a-și respecta promisiunea, nu numai beneficii utilitare, ci și emoționale. „Brandurile identifică, definesc și exprimă experiența de utilizare a produselor și serviciilor specifice, cu care consumatorii intră în contact”, lucru remarcat de catre William McEwen insistând asupra acestui aspect: „Brandurile prospere oferă o răsplată consumatorului, indiferent dacă este tangibilă sau intangibilă, rațională sau emoțională.”

Brandul este suma tuturor sentimentelor, gândurilor, imaginilor, istoriei, posibilităților și zvonurilor care se manifestă pe piață în legătură cu un anumit sector, grup, companie, produs, serviciu, idee….

Pentru ca brandul să prindă contur, trebuie să cuprindă trei elemente importante fără de care nu ar exista:

Identificatorii: sunt formați din – numele brandului, logoul, culoarea, forma, altfel spus, cam tot ceea ce asociază clientul cu compania, produsul sau serviciul respectiv

Atributntact”, lucru remarcat de catre William McEwen insistând asupra acestui aspect: „Brandurile prospere oferă o răsplată consumatorului, indiferent dacă este tangibilă sau intangibilă, rațională sau emoțională.”

Brandul este suma tuturor sentimentelor, gândurilor, imaginilor, istoriei, posibilităților și zvonurilor care se manifestă pe piață în legătură cu un anumit sector, grup, companie, produs, serviciu, idee….

Pentru ca brandul să prindă contur, trebuie să cuprindă trei elemente importante fără de care nu ar exista:

Identificatorii: sunt formați din – numele brandului, logoul, culoarea, forma, altfel spus, cam tot ceea ce asociază clientul cu compania, produsul sau serviciul respectiv

Atributele: sunt reprezentate prin toate lucrurile la care se gândește clientul ca răspuns la un identificator de brand

Asocierile: sunt acele conexiuni care se fac între identificatori și atribute, altfel spus, legăturile care se fac în mintea clientului

Fiecare lucru care aduce un brand în mintea consumatorului este un identificator. Identificatori ai diferitelor branduri se găsesc la tot pasul. Exemple pot fi multiple: mirosul de la KFC, galbenul de la Kodak, rosu de la Avis, leul de la ING, etc. Atributele sunt ceea ce îi trece clientului prin minte în momentul în care intri în contact cu un identificator al brandului. Astfel, asociem KFC cu mâncarea, Vincon cu industria producătorilor de vin, Petrom cu combustibilul și Clujana cu încălțămintea, iar exemplele pot continua. Toate cele trei componente trebuie administrate simultan, iar modificarea uneia atrage și schimbarea brandului. Unul dintre principiile de bază al administrării unui brand este consecvența poziționării. Poziționare, care trebuie realizată în jurul ideii de beneficiu adus clientului. Inconsecvența duce la distrugerea promisiunii brandului și creează confuzie în mintea clienților.

Forma și parcursul brandului

Prin tot ceea ce face, ce produce și ce deține, o organizație trebuie să proiecteze o imagine clară despre sine și despre scopurile sale. „Cel mai bine o poate face prin instituirea, în interiorul și în jurul organizației – prin elemente precum: produse, mediu, comunicare și comportament – a unei consecvențe în scop, performanță și, acolo unde este cazul, în imagine.”

După maxima „începutul pomului se află în sâmbure”, un obiectiv poate fi pe deplin îndeplinit, numai dacă este „manifestarea unei coerențe interne: a unei consecvențe în scop”. Fiecare organizație este unică în felul ei, în ciuda faptului că produsele/serviciile par a fi identice cu cele ale concurenței, prin ideea în jurul căreia sunt construite esența, viziunea și misiunea unei organizații. După principiul conform căruia, ființa umană funcționează și reacționează pe baza stimulilor trimiși către, și dinspre creier, așa și, ideea face posibil contactul dintre interiorul organizației și publicul căruia i se adresează, și pentru care pregăteste produsul/serviciul, în cele din urmă. Altfel spus, ideea devine motor al organizației, este ceea ce pune totul în mișcare, geneza.

Elementele brandului sunt reprezentate de instrumente vizuale, dar și fizice. Pentru a construi un brand puternic este nevoie de următoarele elemente, cu rol esențial în identificarea și diferențierea produselor/serviciilor unei organizații: nume, logo, slogan, povestea brandului. Principalul element de identificare a brandului este simbolul/logoul. Deși, esența rămâne întotdeauna logoul, culoarea, tipul de caractere, mesajul transmis, tipul de exprimare și sloganul rămân de asemenea, foarte importante, deoarece între ele se leagă o dependență fără de care niciuna dintre părți nu ar putea rula pe piață în mod corespunzător. Logoul are rolul de a transmite direct, concis și cu impact ideea specifică a organizației, altfel spus, acesta înglobează brandul. Inițial, logo-ul este doar o figură geometrică, și în funcție de apartenență, își poate forma caracterul și personalitatea (vezi figura 2).

Un bun logo trebuie să îndeplinească câteva criterii, după cum urmează:

Evocator: poartă un mesaj și încarnează valorile instituției

Unic: se face diferit față de concurență

Federativ: grupează diferite segmente de public

Declinabil: se adaptează diferitelor suporturi de comunicare

Atemporal: creează o identitate puternică

Proiectiv: acompaniază organizația în timpul schimbărilor ei

Prin definiție, simbolul este un „procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări”. Acesta acționează ca un declanșator, în mintea clienților, funcționând rapid și cu un impact mai mare decât cuvintele pentru a întipări mesajul transmis de organizație. Dacă simbolurile sunt construite în funcție de publicul căruia i se adresează, pot dezlănțui unele dintre cele mai profunde și complexe emoții. Dintotdeauna, poveștile au încântat indiferent de vârstă, astfel, și publicul larg este încântat să ia parte la o poveste, o legendă, la modul în care a luat ființă o afacere, un vis, o speranță, iar acest lucru poate face diferența dintre produsul nostru și produsul concurenței și poate plasa brandul pe o poziție benefică. Povestea unui brand poate avea un impact puternic asupra consumatorului tocmai datorită faptului că face parte din brand. Pe lângă faptul că inspiră, brandul amplifică credibilitatea și profunzimea mesajului plin de semnificație, astfel contribuind la crearea misiunii și viziunii unei organizații.

Conform lui Wally Olins, cei patru vectori ai tangibilității brandului sunt:

Produs

Mediul brandului

Comunicare

Comportament

Atunci când ne gândim să definim brandul, în primul rând trebuie să cunoaștem produsul și domeniul în care se activează. Produsul este ceea ce face și vinde organizația. Spre exemplu, produsele Apple sunt făcute să funcționeze și să arate bine. Astfel, fiecare produs în parte, definește și întărește brandul. Alte, câteva exemple de branduri de produs sunt: Dyson, Bang & Olufsen, BlackBerry. În domeniul companiilor de automobile deși, sistemul de concepere nu diferă cu mult de la o companie la alta, iar arhitectura și design-ul mașinii poate spune multe, însă doar pentru cunoscători, ultimul cuvânt o are modul în care sunt percepute de către public. Acesta deliberează în cele din urmă dacă se regăsesc în produs și dacă este ceea ce își doresc, ori ceea ce și-ar dori.

Un alt mare contribuitor la succesul produsului și definirea brandului, îl reprezintă mediul. Mediul este cel care poate spune multe despre produs, care îl îmbie într-o frumoasă perspectiva si îi acordă personalitate. Îi poate acorda eleganță, atractivitate, prestanță. Încă de la intrarea într-un centru comercial întâmpinarea se face într-un mediu plăcut. Ești liber să faci o plimbare, să savurezi o cafea, o gustare, să socializezi, să participi la prezentarea ultimului produs din gama Channel, să ceri informații și să fii îndrumat. În acest mod, centrele comerciale devin branduri condiționate de mediu.

Comunicarea este un alt vector al tangibilității brandului, al treilea la număr. Până acum câțiva ani, comunicarea se făcea într-un singur sens, dinspre companie spre client. Mai nou, clientul comunica la rândul lui cu organizația, și nu numai. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare – atât offline, prin intermediul evenimentelor, a radio-ului, cât si online, forțează companiile și brandul să comunice mai sofisticat și mai focalizat pe client pentru a-și îndeplini obiectivele. Trăim într-o era în care clienții discută între ei, își recomandă reciproc produse testate, își împărtășesc nemulțumirile cu referire la un anumit produs, serviciu ori companie, sunt mai critici, iar nivelul așteptărilor lor cresc de la o zi la alta. Cu siguranță, fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat, ca cel puțin o dată, să fie dezamăgit de un produs achiziționat, iar în urma acestui neplăceri să ne fi pierdut timp prețios, bani iar astfel toate planurile să ne fie date peste cap. Compania răspunzătoare pentru astfel de situații poate reacționa în două feluri la sesizarea noastră: – ne poate înlocui produsul, însă fără alte considerente, ori – poate înlocui produsul, însoțit de un comportament adecvat situației, prin afișarea unor păreri de rău pentru cele întâmplate, poate cere opinia cu privire și la alte produse comercializate de ei, pot asculta și ține cont de ceea sugerate.

În urma unei curse aeriene, pasagerii judecă compania aeriană, nu după durata călătoriei, ci după experiența avută din momentul în care au intrat în aeroport și până când și-au recuperat – sau nu – bagajele. În brandurile de servicii, „comportamentul este aproape întotdeauna cel mai semnificativ”. În timp ce, în cazul brandului de produs experiența clientului este substanțială, în cazul brandului de servicii, fiecare experiență este altfel, deoarece la fiecare contact cu personalul organizației, descoperi lucruri noi, mai mult sau mai puțin bune, despre brandul pe care îl promovează. Personalul care lucrează într-un brand de servicii devin una cu brandul. Se pot simți diferit în anumite momente ale zilei, obosiți ori poate plictisiți, în timp ce, în domeniul brandurilor de produse, aceste lucruri nu fac parte din proces, iar acest lucru face ca brandul de servicii să devină mai greu de gestionat, în comparatie cu cel de produs. Pe de altă parte, sunt multe branduri de produse consacrate, dar care sunt și branduri de servicii. Companii precum Rolls Royce si Pratt & Whitney concurează atât ca brand de produs, cât și ca brand de servicii – înlocuirea corectă a pieselor de schimb, prelungirea intervalelor de timp dintre reparații, intervenții prompte și a face tot ce le stă în putință să vină în întâmpinarea clientului.

Pentru ca o organizație să atingă gradul de complexitate, aceasta trebuie să-și creeze un cadru în care să-și construiască brandul. Acest cadru poartă titulatura de „arhitectura brandului”. Arhitectura brandului (vezi figura nr. 3) poate fi clasificată în trei categorii:

Corporatistă sau monolitică – organizația utilizează constant un singur nume și un singur sistem vizual (exemple: Yamaha, Virgin).

Brandul corporatist se diferențiază de celelalte două, prin faptul că, se adresează atât publicului intern, cât și celui extern al organzației, în timp ce, celelalte două se adresează numai anumitor publicuri. Coreea și Japonia se află în fruntea clasamentului în ceea ce privește tradiția de a folosi numele corporației pentru multiple activități. Termenul „Mitsubishi” este titulatura de mașină, pește conservat, bancă și multe alte lucruri. Și Virgin activează în domeniul telefoniei și comunicației, transport feroviar și aerian. Un alt exemplu elocvent este și prestigioasa universitate Harvard. Sub umbrela ei funcționează Harvard Business School, care, la rândul ei, deține Harvard Business School Press și revista Harvard Business University. Pe plan național regăsim suficiente branduri corporatiste, după cum urmează:

Dobrogea Grup este o organizație româneasca sub umbrela căreia se află branduri precum: Bongrana, Eugenia Dark, Digesta, Experta, Crantz, Mălai Superior, Fresh Dobrogea, etc.

SCC Erbașu este o companie înființată în 1991, care s-a dezvoltat rapid, pornind de la un număr de 20 de angajați, astăzi a ajuns să activeze în domeniul construcțiilor, producția industrială, producție agrozootehnică, domeniul hotelier și servicii. Grupul Erbașu este format din următoarele entități: Erbașu General Construct, Erbașu Total Construct, Erbașu Edil Construct, Selfconsulting, Erbecar (Fabrica de lactate), Best Team Consulting (Fermă de creștere bovine).

Organizațiile, care poartă același nume, își aduc reciproc prestigiu, se sprijină prin publicitate și prin intermediul produselor comercializate, însă dacă una dintre afaceri are pierderi, întreaga entitate poate avea de suferit. Dar există și un mare avantaj – în acest mod își asigură o mai bună poziționare și vizibilitate pe piață.

Girată – organizația deține numeroase branduri și fiecare este articulat de numele sau stilul vizual al grupului (exemple: Nestlé, Banco Santander).

Cei din cadrul organizatiilor cu identitatea girată se focalizează pe publicul financiar, comentatori, shareholders, autorități, legislatori, personal propriu, etc. Un exemplu internațional de corporație girată poate fi UTC (United Technologies Corporation). Punctul slab din cadrul organizațiilor girate, și în acest caz UTC, poate fi loialitatea. Dat fiind că angajații lucrează în sistem de divizie, poate fi confuz, la un moment dat, cărui brand să se supună, deși, la exterior se văd mai multe branduri, în interior corporația proprietară poate deține controlul fără niciun fel de problemă. Un alt domeniu în care sistemul brandului girat este destul de evidențiat este cel militar. În cadrul căruia, militarii sunt instruiti sub pălăria brandului – mamă cu deprinderi și responsabilități diferite, în moduri și sisteme diferite, iar acest lucru, îngreunează într-o oarecare măsură, momentul în care se doreste colaborarea multiplelor divizii.

Centrată pe brand – organizația deține o serie de branduri sau companii aparent fără nicio legătură una cu alta sau cu corporația (exemple: Procter & Gamble, RBS, General Motors).

Brandul individual este cel care se focalizează pe clienți și, destul de des, pe furnizori. Clientul nu este interesat de corporație ori, poate nici nu stiu de existența acesteia. Pe ei îi intereseaza brandul și nimic mai mult. Diageo este corporația care detine în portofoliu branduri precum: Guinness, J&B, Smirnoff, Baileys, etc. în total, un număr de aproximativ, 50 de branduri consacrate și cu un număr de 22.000 de angajați.

O altă caracteristică importantă a brandului este faptul că poate fi modelat în diferite domenii ori medii sociale, ramânând totuși recognoscibil. În domeniu specializat, această practică este cunoscută sub titulatura de „extensie de brand”. După cum a scris și Jean-Noël Kapferer, profesor de marketing la Facultatea de Management a Înaltei Școli de Comerț de la Paris, extensia de brand este „consecința directă a recunoașterii faptului că brandurile sunt adevăratul capital al unei companii”. Astfel, se observă dorința de a pune accentul pe expunerea largă a unui set de valori, în detrimentul sectorului de producere.

Caracteristici generale ale brandului

Brandul ocupă un loc important în lumea afacerilor și se dovedește a fi un deschizător de drumuri în lumea culturala și în interacțiunile dintre regiuni, țări, culturi și oameni. „Brandurile de succes sunt acelea care se diferențiază de celelalte, care fac o promisiune valoroasă și apoi o îndeplinesc, și care reușesc să faciliteze procesul de alegere pentru potențialii cumpărători.” Brandul ajută consumatorul să ia decizii, să aibă încredere în produsul achiziționat, să se simtă în siguranță atunci când călătorește la bordul unei aeronave, și să consume cu încredere apa Borsec. Acesta fi de toate mărimile și formele, specifice sau generice, naționale sau globale, ieftine sau scumpe, însa ceea ce le face puternice nu se oglindește doar în ceea ce sunt, ci dimpotrivă, ceea ce reprezintă ele. Un nume de brand trebuie sa fie autentic, clar, vizibil, simplu, diferit și la obiect. Numele de brand este identitatea verbală a brandului. Acesta trebuie să fie ușor de pronunțat și de citit, să exprime nevoia sau beneficiul clientului, să fie memorabil. Este de recomandat, ca atunci când se dorește crearea unui nume de brand a nu se depăși 11 litere și 4 silabe maximum, asta din motive de captare a atenției publicului și pentru deveni mai ușor de memorat. Un loc central îl ocupă logo-ul – cu rol de identitate vizuala a brandului. Pe măsură ce se proiectează schițele, desenele, logo-ul prinde formă, și astfel brandul își dezvoltă fațetele. Dar înainte de toate, logo-ul este doar o figura geometrică, și în funcție de mesajul ce se dorește transmis se decide ce arhitectură i se potrivește.

Un brand trebuie să fie durabil în timp și flexibil în raport cu factorii externi la care este supus de-a lungul timpului. Un brand nu trebuie să fie confuz sau misterios, trebuie să fie simplu. Brandul este promisiunea care face posibilă relația produs – consumator, deși consumatorul este cel care are ultimul cuvânt în acordarea unui calificativ bun sau mai puțin bun. Fie că este vorba despre cuvinte, emoții, sunete, imagini, brandul reprezintă acele asociații mentale care se declansează în momentul în care vedem, auzim, mirosim, ori ne gândim la un lucru ori obiect, cu rol de declanșator al unui brand. Brandul înseamnă claritate, consecvență, apartenență, un statut bine definit – identitate, iar astfel va obtine poziția de lider al brandurilor.

Brandul de țară – abordare teoretică și aplicativă

Ca orice organizație care demarează un proces de promovare a produselor/serviciilor cu scopul de a le transforma într-un brand, așa și o țară, trebuie să se îngrijească de imaginea, statutul și percepția pe care le oferă cetățenilor, colegilor de afaceri, colaboratorilor, etc. Totodată, Wally Olins considera că „într-o lume tot mai concurențială, în care există mai multe națiuni ca oricând și unde tehnologia oferă oportunități de promovare remarcabile, națiunile continuă să încerce să-și proiecteze prestigiul, influența și puterea politică, în mare parte probabil pentru propriul respect de sine”.

Formarea brandului de țară

Globalizarea, interpretată ca fiind un proces continuu în care granițele cad și noi țări apar la orizont, conduce la domenii noi, încă în curs de dezvoltare. Printre aceste domenii se regăsește și brandingul de țară, care se dorește a fi un mod de promovare a țărilor și de reconstruire a imaginilor acestora, cu scopul de a atrage investiții, capitaluri, turiști, bunuri și servicii din afara granițelor internaționale. De altfel, brandingul de națiune are rolul de a creea o nouă piață în care produsul de bază este națiunea iar principalul atuu, marca sa. Acest domeniu de studiu, încă în formare, deschide noi drumuri și vine în ajutorul țărilor în curs de dezvoltare care au ca scop obținerea unui loc pe piața mondială.

Într-o formă simplă, putem spune că brandul unei țări este modul în care este perceput un stat de către oamenii de pretutindeni, aceștia exprimându-și opinia și preferințele verbal, în scris ori comportamental. Astfel, asociem Statele Unite ale Americii cu libertatea de exprimare, unde fiecare individ are șansa la bogăție și unde, visul american a devenit un stereotip secat de dorința arzătoare a celor din afara graniței la un trai mai bun câștigat într-un timp record, Germania este asociată cu seriozitatea, strictețea, calitatea produselor și în principal, ca o țară care produce mașini, Marea Britanie cu familia Regală, Amsterdam cu lalele și Rembrandt, Franța este țara mâncării rafinate și a Turnului Eiffel, San Francisco – țara trenurilor suspendate și Podul Golden Gate și Italia, țara pastelor și a lui Pavarotti. În acord cu cele spuse, Andrei Stoiciu, este cel care spune că brandul unei țări este imaginea în oglindă a acesteia, credințele, părerile, impresiile pe care ni le facem despre o țară anume.

Sergio Zyman este de părere că orice poate fi transformat într-un brand, nu numai produsele sau serviciile oferite de o companie, iar ca exemplu elocvent ne este dat brandingul Uniunii Europene. Uniunea Europeană este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. Pe lângă faptul că este simbolul Uniunii Europene, drapelul european este și simbol al unității și identității Europei în sens larg, luând ființă în 1955. Logo-ul drapelului european este reprezentat de 12 stele aurii dispuse în cerc pe fundal albastru. Cele 12 stele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie între popoarele Europei, numărul neavând legătură cu numărul statelor membre, ci doar formează cercul, simbol al unității.

În acelasi timp, Simon Anholt îndeamnă la evitarea confuziei între brandingul de țară și o campanie de publicitate, făcând referire la faptul că tot ce se comunică trebuie să fie întreținut de fapte, de realitatea în sine, iar mesajul transmis trebuie să fie asumat de protagoniștii și partenerii lui. De altfel, mai adaugă și faptul că: „brandingul de țară este un proces de management care implică diplomația publică, relațiile externe, relațiile publice, relațiile comerciale internaționale, o cultură a exportului de valori artistice, un sistem de planificare urbană și economică, rolul diasporei, managementul relațiilor cu presa internațională etc”. De altfel, Simon Anholt, considerat părintele fondator al conceptului de „brand de națiune”, aduce în prim plan 6 factori susceptibili de a afecta imaginea unei națiuni: turismul, exporturile, guvernul, investițiile și imigrația și cultura și patrimoniu. Astfel, Anholt a inventat „modelul hexagon”, un concept simplu în cazul în care cei 6 factori care afectează imaginea unei națiuni sunt prezentate ca cele 6 colțuri ale unui hexagon.

Termeni precum brand de țară, imagine de țară și brand de națiune tind să ne inducă în eroare, dacă nu sunt folosiți în contexte adecvate, și tocmai de aceea, se consideră oportun a-i trece în revistă printr-o diferențiere. Un brand de țară se vede obligat să îndeplinească câteva obiective. În primul rând, trebuie să creeze o imagine unitară și atractivă pentru exterior (reprezentat prin – investitori, turiști, oameni de afaceri), ca mai apoi, să permită un proces de terapie socială și dezvoltare spirituală, prin crearea unui traseu psihosocial, prin care națiunea respectivă să se regăsească și să fie acceptată de membri. În timp ce un brand de țară se vede obligat a îndeplini câteva obiective, brandul de națiune se referă la națiunea ca întreg, fără a da posibilitatea de a interveni liberul arbitru. Deși, brandul unei națiuni nu are caracteristici palpabile, uneori poate fi considerat drept produs finit al unei țări, cuprinzând o varietate de factori și asocieri, precum resursele naturale, istoria, cultura, limba, resursele locale, obiceiuri, tradiții, perenitate și aspecte economice și politice.

Imaginea unei țări este formată din atitudinea pe care o au oamenii și organizațiile față de o anumită țară. În acest mod, imaginea poate controla reacțiile celor la care se raportează, atunci când este pusă într-o situație de criză, fie ea economică, sau de dezastru natural, aceasta trebuie să încerce să-și gestioneze propria imagine și să-și construiască un brand. De-a lungul anilor, imaginea unei țări se transformă, iar astfel influențează și percepția despre serviciile și produsele oferite de acea țară. Mai mult decat imagine, o țară își formează o identitate proprie, constituindu-se într-un sistem de valori și referințe naționale ale acesteia. J. Howard si J.N. Sheth au fost primii care au introdus noțiunea de imagine de țară, având rol de componentă distinctă în decizia de consum, în timp ce autorul Uche Nworah definește termenul de imagine de țară, ca fiind procesul prin care o țară caută în mod activ să creeze o identitate unică și competitivă, cu scopul de a se poziționa atât pe plan intern, cât și pe plan extern ca o destinație atractivă pentru investiții, turism și comerț. Atunci când dorim să promovăm un produs alimentar ori un obiect de uz casnic putem elabora o strategie de brand pornind de la un logo și un slogan, însă, în ceea ce privește brandul de țară lucrurile nu mai sunt atât de simple. În primul rând, perioada de timp acordată acestui demers va fi una considerabil mai mare. În elaborarea unei campanii de branding de țară trebuie incluse cele mai complexe și vechi caracteristici ale unei țări, acest demers dovedindu-se a fi unul complicat, dar plin de satisfacții.

Fiecare țară este percepută într-un fel sau altul – mai puternică, sau mai slabă, mai predispusă la riscuri. ori mai dornică de a se afirma. Toate acestea formează baza unei națiuni, unei țări și în cele din urmă a unui brand. Un brand de țară nu poate fi inventat din nimic, ci trebuie să aibă la bază realitatea și starea prezentă, pe care mai apoi le înglobează și le promovează, îndrumat fiind, pe o linie coerentă și atrăgătoare. Strategia creării unui brand care să se diferențieze de competiție, să satisfacă nevoile cetățenilor și să obțină sustinerea pe plan național necesită, viziune, colaborare între cetățeni și autoritățile publice și gândire strategică.

În continuare, se poate afirma că un brand de ordin național „nu poate fi inventat din nimic, ci trebuie să se bazeze pe realitate, dar trebuie să fie și orientat, recognoscibil, coerent și atrăgător. Cele mai de succes branduri naționale nu sunt pur și simplu inventate, ci se sprijină pe o stare și pe realitatea prezentă, le care le înglobează și apoi le promovează. În acest sens, ele sunt organice și se dezvoltă de la sine. Dar, pentru a-și atinge potențialul, au nevoie și de îndrumare”.

Investiții

Economia globală tot mai interdependentă determină companiile să caute locații mai ieftine dincolo de granițele naționale. În 2013, România ocupa locul 10 în Europa privind numărul locurilor de muncă nou create prin investițiile străine directe, conform raportului anual EY – European Attractiveness Survey. Tot în 2013 De'Longhi, unul dintre cei mai importanți producători de aparatură electrocasnică din lume a cumpărat o unitate de producție pe fosta platformă Nokia de la Jucu, în care a investit 30 de milioane de euro. Tot în județul Cluj au ales să investească și compania Konsalnet Security, o subsidiară locală a firmei poloneze Konsalnet Holding, firmă care și-a extins activitățile pe piața din România. Este și cazul investițiilor americane în Mexic, unde au creat fabrici, în cadrul cărora muncitorii erau plătiți conform grilei de salarizare din Mexic pentru confecționarea de produse, ce urmau a fi expediate doar la câțiva kilometri peste graniță pentru a fi comercializate.

Exporturi

Exportul este un alt element care contribuie la formarea brandului de țară și ajută la poziționarea și menținerea pe piață a imaginii unei țări. Astfel, poate folosi una dintre resursele pe care le deține în mod curent și îmbelșugat, pentru a creea relații comerciale care i-ar putea aduce resurse, fie financiare, fie de ordinul necesarului.

Turism și comerț

În timp ce unele țări sunt dependente fie de investiții, fie de exporturi, altele se remarcă printr-o bună infrastructură și un bun management turist. În prezent, Istanbulul, fosta capitală a Imperiului Otoman ocupă locul fruntaș în top 10 în clasamentul realizat de Trip Advisor – „Clasamentul se bazează pe aprecierea celor care călătoresc din lumea întreagă. Istanbulul nu este o destinație necunoscută pentru francezi, însă este mai exotică pentru chinezi sau americani”, a declarat Artine Meckertichian, purtător de cuvânt al Trip Advisor în Franța, pentru 20minutes.fr. Pe următoarele două poziții se află Roma și Londra, iar Parisul ocupă poziția a șaptea. De fapt, exotismul pare a fi unul din elementele de care beneficiază unele din orașele aflate pe primele 25 de locuri: Hanoi ocupă locul opt în clasament, Budapesta, poziția 2, iar Lisabona locul 23. Orașul marocan Marrakech ocupă poziția a șasea, făcând un salt de 13 locuri față de clasamentul de anul trecut. Dintre metropolele ce reprezintă destinații turistice tradiționale, New York ocupă locul al 12-lea, Paris, locul al 7-lea, iar Berlin al 11-lea. Pe de altă parte, sunt cazuri, precum Egiptul care în ciuda unei piețe ideale pentru turiști, o infrastructură bună, locații bune pentru scufundări și înot, situri istorice remarcabile și orașe minunate, poate întâmpina dificultăți în departajarea tuturor acestor lucruri frumoase de unele mai puțin plăcute, cum ar fi terorismul.

Potrivit lui Wally Olins, un guvern care plănuiește să lanseze un program de branding trebuie să urmeze câțiva pași, după cum urmează:

Să alcătuiască un grup de lucru din reprezentanți ai guvernului, industriilor, artelor, educației, sporturilor și media; aceștia trebuie să delege consultanți care să ghideze programul.

Să identifice publicurile – cheie și să efectueze o cercetare cu scopul de a identifica modul în care națiunea este percepută atât de proprii membrii, cât și de membrii ai altor națiuni.

Să dezvolte un proces de consultare cu liderii de opinie pentru a evalua punctele tari și slabe ale națiunii, pentru a fi comparate cu rezultatele studiilor interne și externe, și pentru a lua în calcul un număr de opțiuni pentru ideea centrală

Să creeze ideea centrală în jurul căreia se va fundamenta brandul și se va dezvolta întreg programul

Să creeze un catalog de brand care să ilustreze și să transmită poziția, personalitatea, caracterul și stilul brandului

Să creeze și să transmită mesajele necesare diferitelor sectoare cu rolul de a atrage investiții de pe plan internațional pe plan național, dar si de pe plan național pe plan local; de asemenea, acest tip de mesaj trebuie să fie adresat și domeniului turistic și de exporturi.

În ceea ce privește România, se poate considera că brandul de țară se află într-un moment de răscruce. După mai multe campanii derulate, mai mult sau mai puțin reușite, poziționarea ei este neclară, iar publicurile – țintă nedefinite. Mesajul transmis a fost unul ambiguu iar implicarea politică nu a făcut decât să agraveze imaginea în fața propriilor cetățeni, și să nu-și dorească a-și însuși mesajul, să și-l asume și să-l transmită mai departe. După opinia lui Andrei Stoiciu, o altă cauză a eșecurilor campaniilor de comunicare publică și de branding național pentru România, a fost confuzia dintre brandurile naționale, locale, sectoriale și identitatea națională, precum și incompetența managerială. Spre exemplu, imaginea contelui Dracula este ceea, pe mulți turiști străini îi face să se gândescă la România, dar pentru mulți români acest personaj este fantezist, irelevant pentru identitatea națională. Pentru România, fenomenul brandingului de țară a cunoscut o dorință acută de afirmare odată cu venirea la București a lui Wally Olins, în 2004. Atunci, o tendință de afirmare s-a cunoscut la Grupul de lucru pentru imaginea României peste hotare format din personalități culturale si reprezentanți bancari, însă lipsindu-i o structură organizațională și după câteva întâlniri ad-hoc și-a încheiat activitatea. În următorii ani, 2005 – 2006 s-au făcut largi dezbateri pe marginea subiectului de branding de țară în mass – media și domeniul politic. Urmând ca în 2007 – 2008 aceste dezbateri să aibă loc în mediul online, asta datorită platformei www.brandingromania.com și a unui grup de discuții, înființat la inițiativa companiei Grapefruit.

În 2009 are loc lansarea campaniei „România – The land of choice” avându-i drept protagoniști pe Nadia Comăneci, Ilie Năstase și Gheorghe Hagi. Cum era de așteptat, strategia a stârnit controverse pe marginea costurilor exorbitante pentru clipurile video. Însă, la o mai atentă analiză se poate observa că acestei campanii îi lipsește o strategie coerentă, care să comunice exact care sunt atributele și avantajele pe care România le oferă potențialilor turiști străini și prin ce se diferențiază brandul România de alte branduri. Nici despre slogan nu se pot avea cuvinte de laudă, fiindcă este total lipsit de inspirație, iar mesajul pe care-l comunică nu oferă nimic nou, ori în plus, deorece România nu este singura țară în care turiștii au posibilitatea să aleagă între munte sau mare, între modernitate sau pitoresc, etc.

După „România – The land of choice”, „Explore the Carpathian Garden” îi urmează. În centrul logoului apare scris „România” într-un font rotund, parcă scris de mână, fiecare litera fiind colorată în două-trei nuanțe de verde. Semnul diacritic al literei „a” este colorat cu nuanțe de galben și portocaliu. Deasupra brandului, în partea dreaptă, apare un element grafic, asemănător unei frunze de-a lungul unei ape curgătoare. După cum era de așteptat, criticile au fost numeroase, și de această dată, mai ales după ce s-a aflat că frunza din logo este la fel cu cea de pe logo-ul unei companii de transport britanice, care urma să lanseze în mai puțin de o lună autobuze ecologice pe aeroportul londonez Heathrow.

Acum 4 ani, într-un interviu acordat site-ului de știri online de business – Wall Street, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu își exprima astfel opinia cu referire la brandul românesc de țară: „România ca atare are nevoie de un brand, se vorbește de un brand, dar ca să ai un brand de țară trebuie să ai interior mai multe nume puternice, mai multe branduri. Cred că cea mai bună corelație între un brand și o bună reputație legată de ceea ce promovăm – competivitate, care este lozinca sub care trebuie să ne dezvoltăm în perioada următoare, în următorii zece ani. (…). Cred că următorii zece ani trebuie să fie dominați de acest cuvânt: competivitate. […] „Cred ca aceasta este ordinea. De multe ori se pune de-a-ndoaselea și e chiar periculos. Trebuie să avem grijă ce punem în sticlă și mai apoi cum promovăm. Dacă punem un vin bun trebuie să avem și eticheta frumoasa, dar nu cred că preocuparea noastră e să vindem etichete. Trebuie să avem mare grijă ce punem în sticle, atractivitatea produsului. Eticheta colorează, înfășoară, dar fondul problemei este înăuntrul sticlei.” […] „Noi avem nevoie de multe lucruri care trebuie repuse pe tapet: avem nevoie de spirit, de lucru temeinic, de pricepere. Trebuie reluat efortul, nu spun că nu mai există lucrul temenic în Romania, dar aici trebuie să pedalam” .

Se poate conchide că, important este ca ideea de la care pornește brandul, să fie una clară și recognoscibilă, astfel diferite organizații, grupuri și indivizi să se regăsească și să adere la idee, prin susținerea și transmiterea ei neîncetat. Doar așa un brand de țară va dobândi continuitate și își va asigura o poziție benefică în rândul liderilor de brand de țară.

Exemple de „bună practică” privind brandul de țară

Conform specialiștilor în marketing, proiectele de branding de țară sunt proiecte concepute să fie utilizate pe termen îndelungat, pornind de la cinci la zece ani, chiar. Conform lui Andrei Stoiciu, astfel de campanii pot fi considerate: „Spania – Everything under the Sun”, „Costa Rica – No Artificial Ingredients”, „Hong – Kong – Asia’s City”, „Peru – Land of the Incas”, „India – Eternally Yours”, „Amazing Thailand”, „Malaysia – Truly Asia” .

„Spania – Everything under the Sun”

Spania se numără printre cele mai bine cotate țări, în ceea ce privește repoziționarea unui brand de națiune. În 1975, ieșită recent dintr-o perioadă de blocadă sub dictatura lui Franco, care a durat 36 ani, țara a fost săracă, izolată și departe de a fi parte a Europei moderne. Era o perioadă în care, industria turismului s-a bazat în principal pe vacanțe ieftine. Cu toate acestea, a fost capabilă să-și managerieze domeniul turistic și să se transforme într-o țară bogată nazată pe o democrație europeană modernă. Spania este cunoscută ca fiind o țară conservatoare și patriarhală, însă după aderarea la Uniunea Europeană s-a observat o dezvoltare economică mult mai rapidă, decât în mod obișnuit, urmată fiind, de o campanie de marketing ce a transformat imaginea acesteia într-un brand artistic, modern și creativ.

Cercetătorii de pe teren au susținut că această transformare rapidă și de mare succes a avut loc ca rezultat al unui proces de rebranding, care a început cu o campanie de marketing turistic lansat în 1982, cu ocazia celei de fotbal Cupa Mondială, care a avut loc în Spania. Așadar, tot procesul de rebranding a fost văzut mai degrabă ca un program național de promovare decât o campanie, având în vedere logo-ul în care apare simbolul solar, considerându-se ca fiind un element cheie care a preluat conducerea în modernizarea imaginii spaniole. Se poate considera că tot procesul de rebranding a atras și alte lucruri pozitive, cum ar fi: marile companii au fost privatizate, orașul Bilbao a fost reconstruit cu o arhitectură modernă, mai mult decât atât, în 1995 Expoziția din Sevilia și Jocurile Olimpice de la Barcelona, au fost elemente optime pentru promovarea unei noi imagini. Întreaga campanie de publicitate a fost atent planificată și coordonată, cu contribuții de la companii private și persoane fizice, cum ar fi, arhitectul Santiago Calatrava, regizorul Pedro Almodovar sau proiectantul Adolfo Dominguez, care a colaborat pentru a crea o imagine proaspată, liberă și mai competitivă din Spania. Cu toate acestea, există și contraargumente împotriva acestui rebranding de succes. „Schimbarea în imaginea națională a Spaniei este rezultatul unor schimbări fundamentale în sistemele politice, economice și sociale care au avut loc în ultimii 20 de ani sau cam așa ceva, nu rezultatul unor campanii de branding. Brandingul ar fi jucat un rol în procesul de transformare, dar importanța ei nu trebuie să fie exagerată”. Cu toate acestea, nu se pot nega impactul pozitiv și eforturile depuse de guvernul spaniol în promovarea și modernizarea Spaniei și a imaginii sale, atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

În structura unei țări, turismul se declară ca fiind aspectul cel mai vizibil, însă, poate fi și cel mai mare cheltuitor și forța de marketing și în mod tradițional a fost sectorul în care cele mai multe țări în curs de dezvoltare s-au concentrat. Logo-ul denotă tradiție, modernitate și calitate și este însoțită de sloganul – Everything under the Sun (Totul sub soare), fără a face vreo corelație cu vreun anumit regim politic ori vreo persoană. Mai mult, atât imaginea, cât și sloganul, dețin un caracter flexibil, putând fi folosite în diferite domenii, începând de la turism și până la sectorul financiar-bancar, deși nu a contribuit și la promovarea brandurilor spaniole. Brandul Spaniei a avut o evoluție continuă, conceptul rămânând același, însă adaptat în funcție de noile obiective. În prezent Joan Miro, faimos sculptor și pictor spaniol și simbolul soare din Spania rămân în continuare un icon folosit de industria turismului.

„Hong Kong- Asia’s World City”

Ideea de „branding” Hong Kong a apărut pentru prima dată în 1997. La acea vreme, o mare atenție a fost axată pe revenirea Hong Kong-ului către China, și nu a existat preocupare în unele cercuri că Hong Kong ar putea dispărea de pe scena internațională, după reunificare. Diverse strategii au fost luate în considerare, iar decizia de a dezvolta brand Hong Kong (BrandHK) a fost luată în cele din urmă în anul 2000. În vederea pregătirii pentru lansarea programului BrandHK, guvernul a comandat o echipă de experți internaționali de comunicații pentru a desfășura activități de cercetare, în vederea stabilirii de valori și atribute de bază ale orașului, precum și de a dezvolta o strategie pentru a poziționa orașul. Timp de un an s-au făcut cercetări și consultări extinse în rândul liderilor de opinie din Hong Kong și de peste mări. Constatările au demonstrat că „Asia’s World City”, a fost considerat a fi brandline-ul cel mai potrivit și care reflectă cel mai bine caracteristicile unice ale orașului Hong Kong. În cadrul cercetării făcute, au fost identificate cinci valori de bază asociate cu Hong Kong, după cum urmează: progresiv, gratuit, stabil, oportunitate și de înaltă calitate, în timp ce atributele cel mai frecvent observate au fost cosmopolit, conectat, întreprinzător, inovator și lider. În vederea proiectării unei identități vizuale unice care să reflecte valorile și atributele implicate, diverse studiouri internaționale și din Hong Kong au primit adevărate provocări. Numeroase modele au fost luate în considerare, însă în urma unui sondaj s-a demonstrat ca identitatea vizuală cea mai indicată să fie o imagine – dragon alături de literele „H” și „K” și caractere chinezești pentru Hong Kong – „香” și „港”, astfel a fost bine primit și ușor de înțeles de către ambele grupuri locale și internaționale. Brandul Hong Kong a fost lansat în 2001, în fața unui public internațional la Forumul Global Fortune din Hong Kong. De atunci, folosind o strategie de comunicare bine orchestrată, identitate și brandline vizuale de brand, Hong Kong a devenit familiar cu oamenii din mediul intern și din întreaga lume, și astfel – dragonul și „orașul lumii din Asia” au devenit sinonime cu Hong Kong. Hong Kong se prezintă ca fiind un oras dinamic, modern, multi – dimensional și mereu în schimbare.

Un brand, pentru a-i testa funcționalitatea trebuie, de asemenea, să fie revizuit din timp în timp și, dacă este necesar, să-i fie schimbate anumite disfuncționalități. O analiză aprofundată a Brand Hong Kong a fost realizat în 2008 – 2009, care a implicat un proces de consultare cu liderii de opinie, o secțiune transversală largă de grupuri cantitative și sondaje de opinie. Analiza rezultatelor a făcut un caz clar de retenție dintre elementele – cheie ale brandului. Imaginea dragon și brandline au construit capital de-a lungul anilor, iar acum ambele sunt recunoscute ca fiind aparținătoare orașului Hong Kong. De asemenea, de-a lungul timpului au fost făcute ajustări tehnice în ceea ce privește poziționarea brandului, valorile de bază și atributele și o echipă integrată de marketing și comunicare a fost pusă să vegheze și să consolideze programul de brand al Hong Kong.

Australia – „Australia – a different light”, „So where the bloody hell are you?”

Australia a câștigat statutul de cel mai puternic brand din întreaga lume, pentru al treilea an consecutiv, potrivit Country Brand Index 2008 (CBI). În 1995 a avut loc cea mai importantă inițiativă a Australiei de creare a unui brand – Brand Australia. Inițiativa a aparținut Comisiei Australiene de Turism. PR managerul, Zoë Shurgold declara, la vremea aceea că inițiativa s-a axat pe beneficiile vizitatorului și s-a mers pe ideea că o vacanță în Australia înseamnă experiență. Tema acestui brand a fost una de natură spirituală, având la bază orașele, peisajele și naturalețea poporului australian și a avut ca scop crearea unui brand diferit, puternic, o imagine care să rezoneze cu potențialii turiști. Punctul culminant a fost atins în anul 2000, odată cu celebrarea Jocurilor Olimpice. Însă, din cauza neplăcutului eveniment din 11 septembrie au făcut ca brandul să necesite o reevaluare, astfel la sfârșitul lui 2003 și începutul lui 2004 actualizarea brandului a avut loc. Logo-ul utilizat ilustra cangurul, aducând în prim plan, încă odată recunoașterea celui mai iubit mamifer din Australia, cunoscut ca simbol al țării. Culorile alese ilustrează diferitele peisaje ale Australiei iar alături de lumina și elementele grafice creează o atmosferă caldă.

„Australia – a different light” este o altă campanie lansată în 2004 de un mare succes, acest lucru fiind vizibil în numărul mare de turiști. Se crede că a concepută ca răspuns la campania „100% Pure New Zeeland”, prin care Noua Zeelandă a reușit să-și crească numărul turiștilor cu 33% în 4 ani. Pentru aceasta s-au folosit afișe, promoții, anunțuri online și spoturi publicitare pentru televiziune. De altfel, au apelat și la câteva persoane publice, printre care se numără: modelul Megan Gale, jucătorul de cricket Steve Waugh,

precum și soția și fiica lui Steve Irwin – Terri și Bindi Irwin.

În 2006 a fost lansată o altă campanie sub sloganul „So where the bloody hell are you?” În urma unor cercetări de marketing, sondajul a arătat faptul că respondenții au considerat acest slogan ca fiind unul prietenos. Deși tema campaniei a fost aceea de a invita oamenii să viziteze Australia și să se bucure de diversa gamă de experiențe rezultatul a fost unul dezastruos, asta deși sondajele au avut un cu totul alt rezultat. Campania a fost lansată pe mai multe canale mass-media iar imaginea a fost susținută de modelul australian Lara Bingle. Cuvintele folosite, considerate obscene au fost cauza esecului, în mare parte. De altfel, campania a fost și interzisă în Mare Britanie și Canada, fiind considerată ofensatoare. Următoarea campanie lansată a avut la bază sloganul „Come Walkabout”, însă obiectivul ramâne același – creșterea procentelor de vizitatori.

Ceva mai interactiv s-a considerat a fi realizarea în parteneriat cu 20th Century Fox a filmului „Australia” avându-i ca protagoniști pe Nicole Kidman si Hugh Jackman, cu scopul de a promova turistic Australia. Filmul a fost un succes și a fost nominalizat în 2008 la Oscar. A reușit chiar să câștige 6 premii și a fost nominalizat la încă 17 categorii.

Programul „No Leave, No Life” a fost lansat de Ministerul Turismului împreună cu Turism Australia pe 30 martie, 2009. Acesta a fost creat cu scopul de a încuraja muncitorii australieni să-și utilizeze zilele de concediu anuale pentru vacanțe în Australia. Prin „No Leave, No Life” s-a urmărit promovarea beneficiilor unei vacanțe: reîmprospătare, șansa de a restabili legătura cu familia și prietenii, crearea unei stări care să permită oamenilor să facă față preocupărilor zilnice.

Exemple de „rea practică” privind brandul de țară

SUA – „Shared Values”

După tragicul eveniment de la 11 septembrie 2001, SUA s-a văzut nevoită să-și reconsolideze statutul, încrederea și să demonstreze că pot oferi siguranță și protecție, în continuare. Într-un sondaj realizat de GMI în 2004 s-a demonstrat că 35% dintre europeni consideră că imaginea Statelor Unite ale Americii este cel mai puternic influențată de politica externă pe care o desfășoară aceasta. Astfel, campania „Shared Values” a fost o inițiativa a Departamentului de Stat al SUA și regizat de Charlotte Beers, o fostă directoare executivă de top de publicitate, angajată în perioada octombrie 2001 – martie 2003. Scopul campaniei, desfășurată în perioada octombrie 2002 – decembrie 2002, a fost dorința de a câștiga simpatia lumii musulmane. În special au fost folosite spoturile de televiziune care prezentau viața fericită a musulmanilor americani în diferite ipostaze cotidiene, cum ar fi: doctor, profesor, jurnalist, patiser și pompier. Acestea au rulat în Pakistan, Malaysia, Indonesia și Kuweit. De asemenea, prin intermediul sateliților, spoturile au ajuns și în Iordania, Egipt și Arabia Saudită. În Indonesia a fost lansată odată cu sărbătoarea de Ramadan. Washington Post a catalogat campania ca fiind un eșec total și a suspendat difuzarea ei. Campania derulată nu a avut succesul mult așteptat, ci dimpotrivă a fost aspru criticată chiar și de puținele state în care a fost derulată, ca mai apoi să fie refuzată a se mai difuza de către o parte din statele arabe, asta în ciuda bugetului impresionant, de 15 milioane dolari americani puși la dispoziție. Eșecul a fost răsunător atât în interiorul Statelor Unite, dar și în afara zonei vizate, fiind aspru sancționată, fiindcă nu a explicat politica SUA, ci dimpotrivă a fost considerată a fi un instrument de propagandă.

Alice Kendrick și Jami, A. Fullerton au făcut câteva recomandări în vederea unor viitoare campanii, după cum urmează:

În primul rând, comunicarea trebuie să fie concentrată pe liderii de opinie, astfel îi pot atrage în campanie și o vor putea susține

Este necesară abordarea situației de erodare a imaginii SUA, în statele în care acestea au o imagine pozitivă

Mesajele trebuie să aibă un caracter dual, nu trebuie să prezinte numai punctul de vedere al unei singure părți

Mass – media poate fi considerată ca o metodă potrivită de comunicare cu populația din Orientul Mijlociu

Marea Britanie – „UK OK”

Atentatul de la 11 septembrie 2001 a afectat și alte destinații turistice, printre care și Marea Britanie. A fost practic o retrăire a anilor 1991, când a avut loc invazia irakiană în Kuweit ducând la o scădere dramatică a numărului de turiști americani și ale cărei efecte s-au simțit pentru câțiva ani. Autoritatea de Turism Britanic a demarat campania „UK OK” la începutul lui 2002 și a vizat implicarea de companii multinaționale specializate în relații publice, precum și a formatorilor de opinii la nivel internațional cu scopul de a transmite ideea că Marea Britanie este deschisă pentru turiști.

Campania „UK OK” vine după dezastrul produs de Cool Britannia. Aceasta a pus accentul pe știința și înalta tehnologie a Marii Britanii, folosindu-se de „Ochiul Londrei” însă introducerea acestui punct în turism a fost o greșeală, când de fapt, Marea Britanie este asociată cu Podul Londrei, Muzeul Madame Tussaud și Turnul Londrei. Ministrul pentru Cultură, Media și Sport, Tessa Jowell a declarat că proiectul Cool Britannia a eșuat pentru că nu au realizat faptul că cultura britanică este ceva amorf, complex și mereu în schimbare. Cool Britannia a fost asociată cu rasismul, cruzimea și xenofobia, ca mai apoi să se incheie cu o imagine de țară în care revoltele microbiste sunt la ordinea zilei, iar serviciile publice se confruntau cu colapsuri. Raportul Runnymede Trust, publicat în 2000, a avertizat guvernul că Marea Britanie nu ar fi capabilă să mergă mai departe ca o societate multiculturală, până când nu se va confrunta cu moștenirea și realitățile actuale ale rasismului. Astfel, „UK OK” a pus accentul pe revenirea la imaginea tradiționalistă a reprezentărilor moștenirii culturale, reprezentată prin castele, case istorice și grădini, de altfel s-a axat și pe excentricitatea britanicilor și contextualizarea mediului urban într-un plăcut peisaj verde.

S-a decis aducerea în prim plan, țari ale căror inițiative, în ceea ce privește crearea sau repoziționarea de brand de țară sunt bune, sau mai puțin bune. Prin alegerile făcute s-a dorit reliefarea și identificarea diferitelor concepții, maniere și strategii de brand din diverse regiuni geografice. În urma celor prezentate, se pot desprinde următoarele concluzii:

În ceea ce privește țările mai puțin dezvoltate, vor trebui să facă un efort suplimentar, în primul rând, pentru ca proprii cetățeni să-și formeze o opinie pozitivă, astfel să fie posibilă aderarea și participarea lor la întreaga acțiune de branding

Atunci când se dorește schimbarea imaginii unei țări adânc înrădăcinată, se poate dovedi a fi destul de dificil, dar nu tocmai imposibil. Important este ca noua strategie să acționeze corect și să nu se abată mult de la percepțiile atât din mediul intern, cât și din cel extern.

Din păcate, puține sunt țările care au promovat o imagine construită în jurul celor patru dimensiuni ale strategiei brandingului de țară. Prin coordonarea celor patru dimensiuni eforturile de promovare pot fi mai considerabil mai mari, însă și eforturile vor fi pe măsură, iar campania își va fi îndeplinit obiectivele.

IA – ca brand românesc

Scurt istoric

Maxima „Ori te poartă cum ți-i vorba, ori vorbește cum ți-i portul” a apărut din necesitatea de a respecta sincretismul culturii populare, a apăra distincțiile culturale. Purtat în zile de sărbătoare și în condiții cotidiene, având mai multe variante locale și un tipar unitar, vestimentația este un fapt cultural universal și în același timp o marcă a identității culturale”. Încă din mitul originii, veșmântul se făcea cunoscut în scena expulzării Evei și a lui Adam din grădina Edenului. Astfel, a fost considerat atât un dar divin, dar și simbol al decăderii. Cum de altfel, și frunza de smochin poate reprezenta, în același timp conștientizarea goliciunii, dar și recunoașterea păcatului. De-a lungul timpului, veșmântul a primit semnificație socială, devenind o modalitate de a-ți etala rangul, ierarhia și apartenența la un grup social. De asemenea, haina poate transmite emoții și sentimente, acest lucru fiind valabil în portul zilelor de doliu, prin intermediul cărora rudele îndurerate își transmit durerea cu privire la răposați, cum de altfel în anumite comunități acest obicei simbolizează un mod de a se proteja de spiritele morților.

Diferențele dintre costume se datorează și semnelor distinctive, înzestrate cu valoare de simbol, specifice unor colectivități, însă semnificația acestor semne, ca și ele însele, se schimbă în timp. Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae a relatat faptul că miresele se acopereau cu văl roșu, culoarea roșie reprezentând în acea vreme semnul castității. Aceași semnificație a culorii roșii în costumul mireselor se întâlnește, cam în aceași epocă, în unele regiuni din Franța. Totodată regăsindu-se și relații cu semnificația socială a veșmântului. În Istoria românilor se întâlnește o scenă în care un domnitor dă poruncă pentru pedepsirea nesupunerii unui boier: „Să-l rușinați, îmbrăcându-l în haine albe românești”, ceea ce demonstrează spiritul de castă care considera că dezbrăcarea de haina corespunzătoare rangului înseamna o dezonoare. Același lucru este valabil și în purtatul broboadei, în lumea satului, având rolul de a susține statutul femeii căsătorite. Calitatea materiei prime utilizate și, evident, bogăția sau expresivitatea decorului sunt singurele diferențe între îmbrăcămintea purtata zi de zi și cea folosită doar la ocazii. Portul românesc este moștenit din bătrâni, iar oamenii de bună credință nu au ezitat să-l remarce și să-i admire calitățile. Culoarea de bază a rămas albul în toate componentele vestimentare, ca o marcă a curățeniei sufletești, a purității, a prețuirii luminii.

După cum s-a menționat, în timp ce, pentru unii îmbrăcămintea răspunde unei necesități fizice, pentru alții este un etalon al stării sociale înstărite, al modernității sau al tradiției astfel, încă din cele mai vechi timpuri evoluția ei a fost continuă. Portul popular se poate evidenția în trei etape majore. În primă fază portul popular s-a diferențiat în raport cu cel al popoarelor vecine, cum de altfel (îmbrăcămintea) poate varia de la o zonă geografică la alta, în funcție de mentalitatea fiecărui individ, situație financiară și de apartenență la un anumit grup social. Din cele mai vechi timpuri, ființa umană s-a raportat la cei din jur prin prisma unor practici sociale precum: mișcări ale corpului, gesturi de muncă, îngrijirile corporale iar in final regăsim reprezentările legate de corpul uman, prin vestimentație. Cea de-a doua etapă s-a format prin prisma influentelor de la oraș. Textilele casnice au fost înlocuite de materialele industriale iar acest lucru a determinat ca doar în zilele de sărbătoare să fie purtate piesele tradiționale, iar în restul zilelor portul să fie de influență orășenească. În cea de a treia etapă, contemporană, costumul popular nu se mai folosește în mod regulat sau la treburile agricole. Portul se mai utilizează local pentru valorificarea tradițiilor artistice sau la evenimente și sărbători, în regiuni ale țării unde se mai păstreză datinile și obiceiurile străvechi.

IA românească – din simbol în brand național

Simbolul are rolul de a reflecta valorile fundamentale ale brandului si deține capacitatea de a se diferenția, astfel încât să poată fi recunoscut și atribuit corespunzător. În acest mod, o țară sau o regiune se poate afirma prin intermediul unui brand puternic și bine poziționat. După cum bine se știe, ca Microsoft, McDonald’s, Coca-Cola și Levi’s sunt branduri americane, Volkswagen și Mercedes sunt simboluri ale Germaniei, Armani, Ferrari si Gucci mărci italiene, Toyota, Toshiba, Honda, Sony sunt branduri japoneze construite pe efecte de miniaturizare, inventivitate tehnică și minimalism, astfel li se pot atribui simboluri regiunilor de proveniență. În fiecare dintre cazurile prezentate, asocierea brandului cu țara sau regiunea de proveniență poate semnifica și o calitate mai ridicată, având la bază o tradiție în crearea unor produse de calitate în domeniul respectiv. În urma unei cercetări efectuate, specialiștii au confirmat faptul că, la nivelul unei anumite clase de produse, credibilitatea brandului este puternic influențată de țara sau regiunea de origine a acestuia.

Atunci când se optează pentru asocierea unui brand cu o țară sau o regiune, trebuie de luat în considerare anumite elemente. În primul rând, trebuie de avut în vedere daca asocierea dintre produs și țară este relevantă, după cum nu putem asocia Rusia cu un simbol al păcii și justiției și Haga cu o putere masivă de muniție de război, ci dimpotrivă, astfel punctele comune trebuie să existe și să co-existe în strategia și planul de comunicare. În al doilea rand, și la fel de important este tipul de legătură dintre produs și țară, și dacă va fi destul de puternică pentru a susține și reprezenta factori de diferențiere, factorii de risc la care va fi supusă și dacă va putea să controleze părțile. Și în ultimul rând, dacă tipul de legătură existent între brand și țară este cunoscut, interpretat și asumat de către cetățenii, membrii, partenerii și toți ceilalți carei intră în contact cu regiunea/țara în discuție.

În privința obiectului vestimentar, IA se poate afirma faptul că există în istoria poporului românesc încă din cele mai vechi timpuri, iar atestarea ei s-a făcut cu grijă pe baza unor dovezi cu caracter istoric. Astfel, poporul român a fost cel, de la care a luat ființă IA, bluza traditională românescă și care a participat intens la evoluția și reinterpretarea ei. Strămoșii au avut un rol esențial în transmiterea acestui obiect vestimentar, măcar atât cât li s-a permis, totodată și explicarea, interpretarea motivelor folosite și modul în care trebuie ca lumea din jur să se raporteze la un obiect cu o asemenea încărcătură, fiindcă după cum se știe, IA este un simbol al feminității și în funcție de apartenența fiecărei femei, acesta trebuie purtată, practic îi spune povestea și îi denotă rangul în cadrul familiei și în cadrul grupului social.

Deși, în prezent IA nu mai este la fel de intens discutată, folosită și confecționată de mâna meșterilor, descendenții familiilor în cadrul cărora avea loc coaserea lor au avut grijă a transmite mai departe încărcătură simbolistică și a nu lăsa a se pierde printre negurile vremii. Acestea fiind spuse, se poate afirma că membrii poporului român au conștientizat și și-au asumat acest port, astfel fiind interpretat de majoritatea peste medie ca fiind un simbol reprezentativ pentru poporul român.

IA românească pe plan internațional

Parte a portului popular românesc, IA a fost creată și reinterpretată pe parcursul a mai multe secole, în funcție de momentul, locul și modul în care aceasta trebuia purtată. Astfel, și-a câștigat reputația de piesă de cult a portului tradițional, oferind în schimb identitate, apartenență și autenticitate culturii românești, specific feminin. În timp, Ia a devenit un adevărat ambasador al României în întreaga lume, fiinf asumată ca un simbol al feminității universale.

Nicolae Iorga a numit-o „Pasărea Măiastră a muzicii românești”. Pe numele ei, Maria Tănase a fost una dintre ambasadoarele portului popular românesc. Alaturi de Regina Maria, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britaniei au purtat adeseori

costume tradiționale românești lucrate manual. Acestea s-au numărat printre primele femei apreciate și cunoscute de lumea largă care au purtat IA, împrumutându-i aerul unui element de lux din garderoba lor, ceea ce a dat un plus de valoare. Ca mai apoi și majoritatea aristrocrației române să urmeze exemplul, de a se afișa în public purtând IE.

Personalitățile române ale vremii nu au fost singurele care au avut o importantă contribuție la interpretarea IEI ca simbol, apoi ca brand de țară, ci dimpotrivă reacțiile au fost răsunătoare pe plan internațional, în principal pictori sau celebri creatori de modă. Din categoria pictorilor fac parte: Henri Matisse, cu tabloul – La Blouse Roumaine, Daniel Rosenthal – România revoluționară, în cadrul cărui tablou a înfățișat-o pe Maria Rosetti, de origine engleză și soție a lui C.A. Rosetti, purtând atât năframă, cât și IE și George Healy, pictor american a înfățișat-o pe Regina Elisabeta într-un portret în costumul național de Muscel. Armonia în care se îmbina pânza cu diversitatea de modele, încărcate simbolic, alături de eleganță, simplitate și frumusețea acestei capodoperi i-a determinat pe celebri designeri de modă să nu rămână indiferenți. Yves Saint Laurent s-a lăsat inspirat de tablourile lui Henri Matisse, iar in colecția toamnă – iarnă a anului 1981 modelele au defilat în II de inspirație tradițional românesca, lucru recunoscut de creatorul colecției. Printre alți creatori de modă care au realizat colecții inspirate de bluza tradițional românească se pot menționa: Jean Paul Gautier, Oscar de la Renta, Philippe Guilet, Agatha Ruiz.

În perioada 1877 – 1881 Carol Popp de Szathmari a fost cel care a surprins într-o fotografie un moment memorabil, descriindu-l astfel: „Româncă îmbrăcată în costum popular de sărbătoare, torcând. Piesele ce compun costumul românesc sunt: cămașă decorată pe piept, pe umeri și pe mânecile largi și lungi cu motive geometrice; fustă largă și lungă, brodată cu motive florale; în față șorț cu motive geometrice, iar în spate catrință; pieptar brodat cu motive florale și tivit, de jur-împrejur, pe margine cu blană neagră; la gât salbă de bani; în picioare pantofi. În mâini ține o furcă și un fus pentru tors.” Nu se cunosc alte referințe despre femeia prezentă în fotografie, dacă s-a dorit a fi un instantaneu sau dorința pura de a-și etala portul și fumusțtea, dar un lucru este cunoscut, și anume că în ciuda trecerii timpului frumoasele veșmintele de o încărcătură excepțională au rezistat intemperiilor de orice fel, încă există și vor exista, iar atâta timp cât încă se mai găsesc oameni bine voitori și bine intenționați în a duce mai departe istoria portului românesc, acesta va dăinui.

Creatorul de modă, Tom Ford a fost cel care a reinterpretat IA din zona Sibiului, cu broderiile sale negre specifice zonei, fiind totodată creatorul IEI purtate de Adele pe coperta prestigioase reviste Vogue.

O alta creatoare de modă, Isabelle de Hillerin a atras atenția lumii modei cu a sa colecție speciala – colecția de primăvară/vară 2013 „Eclectic Line” care a avut ca temă readucerea porturilor tradiționale din Europa de Est în moda actuală. Pentru creațiile sale, aceasta a folosit ii moldovenești recondiționate, vizitând chiar, România și întâlnindu-se cu femei care coseau manual fiecare ornament sau broderie. Isabelle a declarat pentru revista Vogue Germania că societatea modernă și viteza în care trăim distrug rădăcinile propriei culturi, iar creațiile sale sunt de fapt un răspuns rebel la stilul mult prea modern de viată al multora dintre noi. Un alt eveniment în cadrul căruia s-a promovat portul popular românesc a fost și brand-ul american, Anthropologie, care a creat o întreagă colecție pentru toamnă, inspirată de costumul popular din Maramureș. Această colecție a avut un impact major în lume, ea fiind distribuită în America, Anglia, Canada și online, în peste 30 de țări.

Joseph Altuzarra, designer-ul francez care detine brand-ul american Altuzarra, s-a inspirat din costumul românesc pentru una dintre colecțiile sale Resort. Colecția cuprinde ținute colorate, bluze care seamănă cu IA românească și fuste creion cu imprimeuri etno.

Nici actrițele de la Hollywood, precum Halle Berry, Katie Holmes sau Anne Hathaway, nu s-au lăsat mai puțin fascinate de bluza românească, fiind fotografiate de paparazii purtând creațiile diferiților creatori de modă, și astfel și-au aplecat atenția către portul românesc.  
IA este prezentă și în filmele din diferite timpuri: Kirstin Dunst în „All Good Things”, Katie Holmes în „The ice storm”, Liv Taylor în „Robot and Frank”, Ioana Crăciunescu în „Ion – Blestemul pământului, Blestemul iubirii”, Manuela Harabor în „Pădureanca”, etc.

În data de 6 mai 2014, Michelle Obama a inaugurat la New York, Institutul Costumului, numit acum „Anna Wintour”, aducându-i astfel, un omagiu celebrei femei britanice, redactor-șef al revistei Vogue din SUA. „Acest centru va fi o sursă de instruire și inspirație pentru tinerii noștri”, a spus Michelle Obama, citată de metronews.fr. „Anna Wintour Costume Center” este o anexă a Metropolitan Museum of Art. La inaugurare au mai fost prezenți actrița Sarah Jessica Parker și creatorii de modă Diane von Furstenberg, Marc Jacobs, Calvin Klein, Ralph Lauren, Stella McCartney și Oscar de la Renta. Institutul rebotezat cu numele reginei modei, care a contribuit din plin la campaniile electorale ale lui Barack Obama, a fost doi ani în ample lucrări de renovare, finanțate cu 40 milioane de dolari. Anna Wintour, care este din 1999 unul din administratorii Metropolitan Museum of Art, a strâns fonduri de circa 125 milioane de dolari pentru institut. Centrul găzduiește o colecție de peste 35.000 de costume și accesorii, iar biblioteca numără 30.000 de cărți și publicații rare, desene și fotografii. „Printre ele, o numeroasa colecție de costume și obiecte românești, prezentate în mare parte pe site-ul muzeului american, ce a constituit una dintre cele mai importante surse de documentare online pentru comunitatea noastră. Un astfel de institut este poate unul dintre cele mai mari vise pe care le avem. Mai devreme sau mai târziu el se va împlini.”

IA este regăsită și în colecția Muzeului Metropolitan de Artă din New York. Și este descrisă astfel, „dispoziția de broderie de pe această bluză este distinct românească. Benzi dense de motive geometrice peste umeri și benzile verticale de mai jos alternează cu benzi de rărire sunt chintesența română. Prietenia dintre Henri Matisse cu pictorul Theodor Pallady a stârnit interes în ceea ce privește costumul popular românesc. Acest tip de bluză a fost o temă recurentă în opera lui Matisse. Acest obiect a fost colectată prin Stewart Culin (1858-1929) în timpul unei expediții de colectare în 1921.

Stewart Culin a fost primul curator la Muzeul Brooklyn de Etnologie dotat cu o curiozitate insațiabilă și apetitul pentru colectarea de obiecte de toate tipurile, Culin a efectuat peste douăzeci de modele colectate la nivel mondial expediții între 1901 și 1928. Excursiile au acoperit teritorii, precum: American Indian, New England, Asia, India, Marea Britanie, și toate din Europa de Est și Europa de Vest. Cele șapte expediții între 1917 și 1928 s-au axat în mod special pe colectarea de textile regionale și costume din Europa de Est și de Vest și, în mai mică măsură, New England. Obiectivele lui Culin pentru aceste excursii nu au fost doar pentru a extinde exploatațiile muzeului, dar, de asemenea, să păstreze contexte culturale. El a făcut acest lucru prin fotografii acumulând, caiete și efemere care atestează condițiile sociale, comerciale și culturale din jurul achiziționarea acestora.” IA mai este prezentă și în colecțiile Muzeului de Textile al Canadei și cel de Etnografie

din Geneva, în interiorul căruia se crede că se

detin 548 de obiecte tradiționale românești.

Promovare și ascensiune a IEI

În prezent, IA se bucură de o bună promovare în rândul oamenilor simpli, a multitudinelor de asociații de profil și a diferitelor instituțiilor publice. Una dintre asociațiile de profil a fost și 100%.RO, fondată în 2011. Aceasta se declară ca fiind „un proiect experimental pentru a valoriza patrimoniul cultural românesc, care a purtat în perioada martie 2011 (inițiere) – ianuarie 2012 marca OMA VISION (pentru management de proiect & comunicare publică)”. Declarau că misiunea lor este să pună în valoare România prin cultură, creativitate și atitudine. De altfel, își doreau să creeze oportunități pentru creatori, cu scopul de a-i insera în circuite internaționale ale ideilor. Creator de modă și director artistic al Ambasadei Franței la București, Philippe Guilet a semnat colecția couture 100%.RO, intitulata „Prejudecăți”, colecție totalmente inspirată din frumusețea portului românesc, realizată cu ajutorul artizanilor și artiștilor români. Prin titlul ales, s-a dorit reeducarea mentalității românilor față de țara lor și o îmbunătățire a imaginii României, prin sfidarea stereotipurilor negative despre românii de pretutindeni. Acesta a călătorit prin România timp de patru ani, cunoscând oameni diferiți, dar și cultura și istoria României (imagini de la eveniment se regăsesc în secțiunea anexe).

Special pentru acest eveniment Ambasadei Frantei a fost redecorată în spirit tradițional românesc pentru a sugera un peisaj magic, de iarnă românească, de care s-au bucurat peste 300 de persoane și personalități din mediul de afaceri, instituțional, diplomatic și cultural, printre care se pot număra: Principesa Margareta a României, Henri Paul – Ambasadorul Franței la București, Andreas von Mettenheim, ambasadorul Germaniei, Philippe Beaulne, ambasadorul Canadei, Călin Popescu Tăriceanu, Camelia Sucu, Bruno Roche, Andreea Esca, Sorina Plăcintă, Maria Grapini, cărora li s-au alăturat designeri precum: Mihaela Glăvan, Kristina Dragomir, Claudia Castrase, Ioana Matei, Maria Filipescu, atelierele DaDa, Lo Spaccio si Mesteshukar ButiQ, Atelier 13.

Și designerul român, Valentina Vidrașcu contribuie, încă din 1999 la reinventarea IEI, fiind probabil printre puținii desgneri români care au încântat cu o colecție ceva mai specială decât până acum. Referitor la IE, ea declară: „IA a fost creată și cizelată timp de secole de simțul artistic al țărăncii românce. Mi-aș dori ca fiecare româncă să aibă în garderoba sa o ie, nu numai ca o formă de apartenență la tradiția și spațiul românesc, ci și ca un element de autenticitate și inedit în peisajul contemporan.”

În perioada 12 iunie 2014 – 12 iulie 2014, galeria Galateca alături de comunitatea La Blouse Roumaine au dat glas expoziției IA. Poartă spre infinit în cadrul căreia ambasadorul Republicii Finlanda în România a acceptat invitația de a deveni primul Ambasador de Onoare al IEI. „Povestea de anul acesta va fi despre IA VIE, nu despre IA exponat de muzeu. Despre IA care, odată purtată, devine poarta spre infinit. IA a fost veșmânt ritualic, sacru, IA este magică, IA a fost și este EA. IA are viață. IA ești TU!” (imagini de la eveniment se regăsesc în secțiunea anexe).

Din rândul instituțiilor publice, se regăsește Institutul Cultural Român, care s-a alăturat initiațivei La Blouse Roumaine, astfel pe 17 mai 2013 a inaugurat seria evenimentelor reunite sub titlul generic „LA BLOUSE ROUMAINE”, prin care s-a dorit promovarea identității culturale românești în spațiul nord-american și care a inclus colaborări cu Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Țăranului Român și alte muzee etnografice din România, prin organizarea unor expoziții și simpozioane. Prima manifestare din această serie a fost marcată de vernisajul expoziției de costume populare românești, ce a fost găzduită în spațiul Galeriei ICRNY. Totodată, evenimentul s-a înscris într-o serie de tendințe actuale de promovare a portului românesc, precum prezentarea recentă a unor piese de costum popular românesc pe site-ul Metropolitan Museum din New York, și s-a desfășurat aproape simultan cu concertul „The Beatles interpreted by Bucharest Symphony Orchestra” de la Sala Palatului, la care instrumentiștii s-au îmbrăcat în II românești. Totodată, ICR a ținut să aduca în prim plan inițiativă comunitătății online „La Blouse Roumaine”, de a propune IA – bluza tradițională românească – ca brand de țară al României și data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene, „Ziua Universală a IEI”. Totodată, Mihai Ursu, directorul general al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a precizat că: „Sărbătoarea IEI nu a fost fixată de UNESCO sau oricare altă instituție internațională, ci este o decizie a mai multor oameni, care comunică prin rețele de socializare, în scopul salvgardării patrimoniului nostru cultural, inclusiv a costumului popular”. Mai mult, potrivit lui Mihai Ursu, odată cu inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”, foarte multe instituții de pretutindeni s-au solidarizat cu această idee. „Acum, această zi se sărbătorește în 48 de țări de pe cele șapte continente. Este o zi de o amploare considerabilă, în contextul crizei identitare pe care o traversăm. IA este piesa de grație și cea mai reprezentativă a costumului popular”, a spus directorul muzeului.

La început de iulie 2012, doi români, pe numele lor Alex și Andreea au pornit în aventura vieții lor cutreierând zone precum, Alaska, Cercul Polar, SUA, Mexic, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Ecuador, Columbia, Peru și altele. Pe parcursul călătoriei două II i-au însoțit și i-au purtat prin lume. Întrebat fiind, de unde a venit ideea celor două II călătoare, Alex răspunde: „Iile călătoare sunt în esență o idee ce a devenit realitate. Cu puțin timp înainte de a pleca în călătoria de aproape un an în Americi, tatăl meu ne-a dăruit 2 ii bucovinene. Deși aveam la dispoziție un spațiu limitat în bagaje, am decis să le luăm cu noi, gândindu-ne că este un mod simplu de a ne reprezenta în locuri îndepărtate. Apoi, în cursul drumului din Alaska până în Argentina, am decis să fotografiem aceste ii, în locurile cunoscute prin care treceam. Așa s-a născut proiectul “iilor românești, călătoare prin lume”, adunând fotografii din diferite locuri precum Cascada Niagara, Cercul Polar, Valea Morții, linia ecuatorului, tropice, dar și Deșertul Atacama sau Patagonia. Ba chiar, iile românești au ajuns până și în înfrigurata Antarctica, pe urmele lui Emil Racoviță. Proiectul a fost, în primul rând, unul „pentru sufletul nostru”, o timidă încercare de a lua o parte din „acasă”, încercare ale cărei rezultate am ales să le împărtășim cu prietenii ce ne urmăreau site-ul. Localnicii au fost, de cele mai multe ori, încântați de această idee. În multe dintre locurile unde am fotografiat iile, acestea au fost punctul de plecare ale unor veritabile discuții „de cunoaștere”. Noi le-am purtat cuviincios iar oamenii au înțeles și respectat acest lucru peste tot”. În urma acestei escapade s-a născut frumosul jurnal, sub forma unei cărți – 285 de zile în căutarea verii. „Ceea ce face ca acest jurnal de călătorie să fie poate aparte, este faptul că el nu reprezintă o colecție de "amintiri", scrise odată întors acasă, ci este scris „la cald”, în timpul călătoriei din Alaska până în Argentina”(imagini de la eveniment se regăsesc în secțiunea anexe).

Strategia de brand în promovarea IEI

Strategia de brand este un element puternic de comunicare, și a cărui construcție se bazează pe poziționare, misiune, promisiune și propunerea de valoare și arhitectura brandului. De asemenea, o „strategie de brand este bazată întotdeauna pe nucleul brandului, valorile și asocierile sale”. Una dintre cele mai importante discipline ale managementului de brand o reprezintă dezvoltarea unei strategii de poziționare. Practic, înseamnă poziționarea brandului în mintea clienților, creând asocieri.

Variante strategice de brand

În cadrul promovării IEI de către asociații, instituții publice și diferiți indivizi se poate observa cu ușurință apelul la identitate, autenticitate și sustenabilitate, deopotrivă, lucru care a avut un impact pozitiv, puternic atât pe plan național, cât și pe plan internațional. Procesul de implementare a brandului de țară este unul complex și dificil ce se constituie în timp, prin eforturi susținute și manifestate într-aceași direcție. „Din afară, brandingul pare simplu. El pare să implice repetiția iritant de frecventă și uneori obsesivă a unei afirmații simple, adesea extravagante, exprimate printr-o deviză sau un slogan, niște culori și un logo distinctiv, aplicate în aparență mai mult sau mai puțin la întâmplare pe tot ce se vede în jur. În realitate însă, ca majoritatea lucrurilor, atunci când privești de aproape brandingul nu e atât de simplu. De fapt, e foarte complicat”. În ansamblu brandingul se ocupă cu crearea și menținerea încrederii și ca atare el înseamnă înainte de toate respectarea deplină a promisiunilor. Wally Olins susține că cele mai bune și mai de succes brandinguri sunt cele perfect coerente: „în calitate de client, furnizor, acționar sau angajat, de fiecare dată când intri în contact cu un brand coerent îl percepi la fel. Cele mai bune branduri au o consecvență construită și susținută de oameni din interiorul organizației care sunt complet familiarizați cu tot ceea ce reprezintă brandul”.

Conform Harvard Business Review se crede că era celor 4P (produs, preț, promovare și piață) a apus, și se cere o nouă reinterpretare pentru a fi în concordanță cu mediul actual. Astfel, cele 4 elemente sunt reinterpretate, în noua formulă, după cum urmează: soluție, acces, valoare, educație, mai pe scurt, S.A.V.E. Noua formulă vine în ajutorul clienților concentrându-se pe nevoile lor, si dându-le oportunitatea de a-și exprima punctul de vedere cu ceva mai multă încredere, când decid ce și de unde cumpără. Iar social media, cu precădere în mediul online, face ca schimbul de informații, de genul recomandărilor, reclamațiilor ori a simplului schimb de opinii să fie mult mai rapid și la îndemâna oricui.

Se consideră că pe noul sistem și formulă se bazează și managementul comunității La Blouse Roumaine, Semne cusute, IIANA, IUTTA, Chic Roumaine ș.a, luând în considerare canalele de comunicare din și spre publicul – țintă. Comunitatea La Blouse Roumaine a luat ființă la initiațiva Andreei Diana Tănăsescu pe 7 noiembrie 2012 din dorința și pasiunea pentru IE, „cămașa românească cu poveste, o icoană a feminității universale,” iar de atunci continuă să scrie istorie în tot ce înseamnă autenticitate, sustenabilitate și identitate, numărând până-n prezent 83 750 de membri din întreaga lume. Stilistic vorbind, echipa La Blouse Roumaine a găsit soluții în ceea ce privește reîmprospătarea identității românești, a creat o cale de acces globală prin intermediul rețelei de socializare facebook, a apelat la valori românești străvechi și prin intermediul tuturor acestora, a educat și schimbat mentalități. Ioana Corduneanu, arhitect de profesie s-a alăturat inițiativei prin crearea comunității Semne cusute, în prezent numărând 16 407 de membrii și venind în completare cu grupul Semne Cusute în acțiune (2 981 membri) care are ca scop reîntoarcerea la tradiții și la ipostaza în care fiecare femeie să fie capabilă să-și coase propria IE care să o definească.

S-au creat prietenii, legaturi puternice intre oameni care nu s-au cunoscut niciodata, s-au format comunitati minunate, romancele si romanii din intreaga lume au dat nastere unei miscari culturale unice prin frumustea si povestea ei intr-o lume in continua cautare de sens si rost.

Facebook a fost si este platforma noastra de comunicare, instrumentul prin care am reusit sa punem dorul in actiune. Dorul de noi, de armonie si rost.

Admirat sau contestat, iubit sau urat, pentru noi Facebook a fost vital. Ne-a reconectat si ne-a unit mai mult ca niciodata.

Multumim tuturor acelora care au creat acest nou mod de comunicare interumana. Multumim echipei Facebook, multumim celor care ne-au invatat cum sa folosim constructiv relatiile intre oameni. S-au creat prietenii, legaturi puternice intre oameni care nu s-au cunoscut niciodata, s-au format comunitati minunate, romancele si romanii din intreaga lume au dat nastere unei miscari culturale unice prin frumustea si povestea ei intr-o lume in continua cautare de sens si rost.

Facebook a fost si este platforma noastra de comunicare, instrumentul prin care am reusit sa punem dorul in actiune. Dorul de noi, de armonie si rost.

Admirat sau contestat, iubit sau urat, pentru noi Facebook a fost vital. Ne-a reconectat si ne-a unit mai mult ca niciodata.

Multumim tuturor acelora care au creat acest nou mod de comunicare interumana. Multumim echipei Facebook, multumim celor care ne-au invatat cum sa folosim constructiv relatiile intre oameni. S-au creat prietenii, legaturi puternice intre oameni care nu s-au cunoscut niciodata, s-au format comunitati minunate, romancele si romanii din intreaga lume au dat nastere unei miscari culturale unice prin frumustea si povestea ei intr-o lume in continua cautare de sens si rost.

Facebook a fost si este platforma noastra de comunicare, instrumentul prin care am reusit sa punem dorul in actiune. Dorul de noi, de armonie si rost.

Admirat sau contestat, iubit sau urat, pentru noi Facebook a fost vital. Ne-a reconectat si ne-a unit mai mult ca niciodata.

Multumim tuturor acelora care au creat acest nou mod de comunicare interumana. Multumim echipei Facebook, multumim celor care ne-au invatat cum sa folosim constructiv relatiile intre oameni.

Analiza modalităților de promovare a IEI

După cum s-a arătat și în capitolele anterioare, promovarea IEI a avut loc la nivel global iar adepții acestei inițiative sunt din regiuni și din medii culturale diferite. Promovarea IEI s-a realizat prin intermediul canalului de comunicare online – facebook – care a reușit să unească români de pretutindeni în inițiativa demarată la nivel global în promovarea și reîntoarcerea la portul străvechi al IEI. Se crede a fi important de precizat, faptul că initiațiva nu se adresează doar românilor, ci dimpotrivă, tuturor indivizilor de pe glob, indiferent de vârstă, naționalitate, regiune ori apartenență religioasă, iar reacțiile au fost printre cele mai surprinzătoare: „I am falling in love with Romania folk clothing! It's so wonderfully crafted. Thanks for sharing such beautiful culture with the world! („Sunt îndrăgostită de hainele folclorice românești! Sunt foarte bine lucrate. Vă mulțumesc pentru frumosul schimb de cultură cu restul lumii!”), Lori L. E. Simpson, Editor at Photo Journal One Woman's World.

După cum declară și fondatorul comunității, Andreea Tănăsescu: „S-au creat prietenii, legături puternice între oameni care nu s-au cunoscut niciodată, s-au format comunități minunate, româncele și românii din întreaga lume au dat naștere unei mișcări culturale unice prin frumusețea și povestea ei într-o lume în continuă căutare de sens și rost. Facebook a fost și este platforma noastră de comunicare, instrumentul prin care am reușit să punem dorul în acțiune. Dorul de noi, de armonie și rost. Admirat sau contestat, iubit sau urât, pentru noi Facebook a fost vital. Ne-a reconectat și ne-a unit mai mult ca niciodată. Mulțumim tuturor acelora care au creat acest nou mod de comunicare interumană. Mulțumim echipei Facebook, mulțumim celor care ne-au învățat cum să folosim constructiv relațiile între oameni.”

Grație activității de succes, La Blouse Roumaine a câștigat premiul „Cel mai bun efort de a sprijini imaginea României” oferit de revista Business Review.

Cercetare privind recunoașterea IEI ca brand național

Cercetarea de față a avut ca scop identificarea elementelor reprezentative pentru România, imaginea acesteia în mediul european, felul în care se raportează cetățenii la propria țară, și identificarea unui potențial brand de țară, lucru datorat inițiativelor menționate, și poziția cetățenului în acestă privință.

Realizarea cercetării s-a efectuat prin intermediul a unui set de întrebări adresat respondentului cu răspuns multiplu, întrebări cu răspuns deschis și întrebări de identificare. Chestionarul s-a realizat în mediul online, în perioada 12 iunie – 15 iunie 2014, prin intermediul programului Google Docs, iar graficele au fost interpretate conform rezultatelor. Acesta se regăsește în întregime la secțiunea anexe, alături de graficele rezultate. Transmiterea a avut loc prin intermediul rețelei de socializare facebook și a scrisorii electronice. Eșantionul a fost reprezentat de 104 respondenți la nivel național, din care s-au identificat 77% din cei chestionați de gen feminin și 23% gen masculin, din care 98% de cetățenie română, 1% de naționalitate străină și 1% de altă naționalitate. Vârsta medie a grupului țintă s-a încadrat în categoria 18 – 25 ani cu un procent de 61%, urmat de 20% privind categoria 26 – 35 ani, cu preponderență de 55% cu studii universitare și 19% cu studii postuniversitare.

La o primă întrebare, respondenții au fost puși în situația de a defini România, într-un singur cuvânt și s-au identificat, pornind de la adjective pozitive, de genul: misterioasă, minunată, inedită și tradițională, până la caracteristici mai puțin favorabile: corupție, dezorganizată, delăsare, săracă, etc. Luând în considerare opiniile precizate mai sus, este de la sine înțeles că o parte din numărul de persoane chestionat se simt mai puțin mândri de originile lor, în timp ce alții, în procent de 65% se simt mândri, 27% sunt mândri doar uneori, 6% nu se simt mândri în ceea ce le privește originea, iar 2% – deloc.

O următoare întrebare a vizat situația românilor în ceea ce privește ipostaze în care au fost nevoiți, sau nu, să-și ascundă originea și cum au reacționat în astfel de împrejurări. Din totalul de persoane căruia i s-a adresat chestionarul de față, 97 de persoane nu au încercat sa-și ascundă cetățenia, menționând faptul că asta ar însemna sa-și renege originile, în timp ce 7 persoane și-au ascuns originea, chiar în mod repetat, fiind doborâți de prejudecățile celor din afara țării și au decis că nu mai pot schimba nimic.

S-au identificat simboluri reprezentative pentru România din domenii diverse, după cum urmează. Din domeniul sportiv, respondenții au ales să o menționeze pe jucătoarea de tenis, Simona Halep, actualmente în plină ascensiune sportivă, urmată de Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Simona Răducan, etc. Din aria turistică și a monumentelor de ordin cultural și istoric au fost identificate puncte ca: Castelul Bran, Coloana Infinitului, bisericile bucovinene, etc. Conform răspunsurilor, ospitalitatea ocupă un procent de 30% din categoria trăsăturilor definitorii ale românilor care ar trebui promovate, urmată de creativitate cu un procent de 25%, 21% – hărnicie, 17% – amabilitate și 7% altele.

Întrebați fiind, despre campaniile de promovare a României și felul în care s-a promovat, respondenții au fost sceptici și neîncrezători în echipele care au manageriat promovarea și modul în care acționat, lucru demonstrat prin răspunsurile date, din cei 104 chestionați, doar 4 persoane au răspuns afirmativ, însă nedorind să comenteze, iar 100 de persoane au răspuns negativ, categoric blamând într-o oarecare măsură implicarea politică. Referitor, la campaniile de promovare derulate 37% din persoanele chestionate nu-și amintesc de niciuna dintre campanii, urmat de procentul de 33% – Explore the Carpathian Garden, 12% – Fabricat în România și Land of choice și 5% – Eterna și fascinanta Românie.

După cum era de așteptat cetățenii români sunt conștienți de imaginea mai puțin favorabilă a României în Europa, lucru reliefat și în date prezentate, astfel la întrebarea despre cum este percepută imaginea României în mediul european și nu numai, cei interogați au răspuns:

38% – Satisfăcătoare

34% – Rea

12% – Prefer să nu răspund

11% – Bună

5% – Foarte rea

2% – Foarte bună

Dorind a se afla interpretarea sau cunostințele respondenților în ceea ce privește termenul de brand de țară, s-au constat următoarele: 40% l-au identificat ca fiind un termen care sugerează un proces de creare a unei identități unice și competitive, 27% – nume care reprezintă un set de valori, 23% – strategie complexă compatibilă cu imaginea reală a țării, 4% – logo, 3% – nu au știut să răspundă, 2% – slogan și 1% – altceva. La întrebarea: „în momentul de față, considerați că România are un brand de țară?” s-a observat confuzia în identificarea unui brand românesc, răspunsurile fiind în general negative ori au ales calea de mijloc.

Este cunoscut faptul că românii pot fi persoane extrem de responsabile și sigure pe ele, lucru care poate fi interpretat și în urma sondajului realizat, conform căruia, românii se consideră responsabili pentru implementarea brandului de țară cu un procentaj de 50%, urmat de 26% – loc ocupat de Ministerul turismului. De altfel, majoritatea de 67% promovează România prin compoertament, 14% – prin ajutor recitproc, 13% – prin altele și 6% – prin promovarea portului tradițional românesc.

Îndemnați, fiind să identifice un potențial brand de țară, dintr-o listă predefinită, majoritatea au ales IA – bluza tradițională românească, lucru de înțeles dacă se ia în considerare faptul că un procent de 68% au mai purtat o IE, 29% – nu au mai purtat o IE, iar 2% au purtat doar uneori, ocupând locul fruntaș cu 58%, urmat de 16% de Castelul Bran și 10% altele.

Respondenții au ales să claseze IA ca un potențial brand de țară cu condiția să fie promovată corespunzător și prin evitarea degradării valorice a acesteia.

În încheiere, se poate afirma faptul că respondeții au arătat interes în completarea chestionarului de față, și au fost deschiși în răspunsurile date. Majoritare au fost femeile, în proporție de 77%, tocmai datorită faptului că ele sunt purtătoarele acestui obiect vestimentar, IA, însă nici bărbații, în proporție de 23% nu s-au abținut, în a-și demonstra poziția referitor la subiectul chestionarului și au arătat, de asemenea implicare, iar media de vârstă majoritară 18 – 25 ani a demonstrat faptul că tinerii își doresc schimbări de ordin pozitiv și doresc să ia parte la schimbarea imaginii României într-una mai bună, însă nu în cadrul vreunei asociații/organizații/altfel de grupuri cu caracter politic.

Concluzii

Strategia, indiferent de natura ori domeniul în care i se dorește implementarea, necesită în primă fază o evaluare în raport cu mediul/grupul social/regiune/individul cu care urmează să interacționeze. Este cazul și strategiei brandului de țară, care necesită un proces îndelungat de cercetare și în urma căruia un grup de specialiști din domenii de referință au responsabilitatea de a decide și plănui momentele cheie de poziționare și grupul – țintă căruiadorește a i se adresa.

Un brand trebuie să fie simplu, ușor de recunoscut de către grupul – țintă și să ofere beneficii, o poveste care să atragă, să instige la frumos, calitate, seriozitate Atunci când se are în vedere formarea unui brand de țară, primul lucru esențial, și de care trebuie să se țină cont, este opinia și reacția cetățeanului a cărui țară demarează procesul de poziționare. Odată acceptată ideea pe care se poziționeză brandul, se poate spune că primul pas a fost făcut. S-au adus în vedere exemple bune, sau mai puțin bune, în ceea ce privește campaniile de promovare a diferitelor țări în privința brandului de țară. Astfel, s-au putut face observașii pe marginea respectarii sau nu a elementelor – cheie iar rezultatele au reflectat în mod exact felul în care s-a procedat.

În ceea ce privește, campaniile de promovare a României este clar că nu au fost bine poziționate, iar cetățenii nu le-au susținut, mesajul transmis fiind unul inconsecvent, iar politicizarea acestora au făcut ca cetățenii să nu-și dorească sa ia parte la acest proces și să nu-și asume, identifice ori să-l transmită mai departe. Se consideră, că obiectivul chestionarului a fost atins prin răspunsurile oferite, iar IA – bluza tradițională românescă a fost cea preferată de majoritatea celor chestionați, fiindcă s-au identificat cu aceasta, poate fi interpretată ca etichetă a României și poate fi prezentată oriunde în lume, oricărei persoane și în modalități diverse, altfel spus, are un caracter flexibil și poate fi utilizată în domenii diverse, cu condiția de a nu-i degrada valoarea, scopul și identitatea.

Bibliografie

Allen P. Adamson, Brand simple: cum reușesc cele mai bune branduri prin simplitate, Editura Publica, București, 2009

Al Ries & Jack Trout, Poziționarea. Lupta pentru un loc în mintea ta, Editura Curier Marketing, București, 2004

Alina Dolea, Adriana Țăruș, Branding România – Cum (ne) promovăm imaginea de țară, Editura Curtea Veche, București, 2009

Andy Green, Comunicarea eficientă în relațiile publice; Crearea mesajelor și relațiile sociale, Editura Polirom, 2009

Brand Equity, Free Press, New York, 1994

Corina Rădulescu, Suport de curs – Imaginea instituțională, master ARPAM, 2013

David A. Aaker, Strategia portofoliului de brand, Editura Brandbuilders, București, 2006

Don Sexton, Branding: cum se construiește bunul cel mai de preț al unei companii, Editura Curtea Veche, 2012

Howard J., Sheth J.N., Theory of Buyer Behavior, J. Wiley & Sons, New York, 1968

Ion H. Ciubotaru, Catolicii din Moldova – Universul culturii populare,vol.I, Portul Popular de Sărbătoare Editura Presa Bună, Iași, 1998

International journal of information, Business and management, vol. 6, no. 2, Elite Hall Publishing House, May, 2014

Lucian Trașă, Branding de țară, România – Terapie socială prin branding de țară, Editura Sigma, București, 2008

Jo Fleischer, „Household Name Donald Trump”, Home Furnishings Business, 26 martie, 2007

Jon Steel, Adevăr, minciună și advertising, Editura Brnadbuilders, București, 2005

Martin Lindstrom, Branduri senzoriale, Editura Publica, 2009

Matt Haig, Mari succese ale unor branduri renumite, Editura Meteor Business, 2004

Managementul Intercultural Volumul XVI, Nr. 1 (30), Marketingul personal in mediul online – dezvoltarea brandului prin intermediul retelelor de socializare, 2014

McEwen, William, Forța brandului, București, Editura ALFFA, 2008

Michel Chevalier, Gerald Mazzalovo, Brands as a factor of progress, Palgrave Macmillan

Publisher, 2003

Pekka Tuominen, Customer – Based Brand Equity: Delivering Value for the firm, trade and customer, Series A-1: 2000(pp.305-316)

(http://www.uta.fi/jkk/opiskelu/oppiaineet/laskentatoimi/kaytannot/Kurssimateriaali/laskp100_mark_tuominen_2.pdf?)

Philip Kotler, B2B Brand Management, Editura Brandbuilders, Otopeni, 2011

Jean-Noël Kapferer, Strategic Brand Management: New Approaches to Creating and Evaluating, London, 1992

Raymond Boudon, Dicționar de sociologie, Editura Univers, București, 1996

Stoiciu, Andrei, Cum să convingi un milion de oameni. Manual de marketing și publicitate, București, Editura Ziua, 2006

Thierry Libaert, Planul de comunicare, Editura Polirom, 2008

Wally Olins, Manual de branding, Editura Vellant, Bucuresti, 2009

Wally Olins, Despre brand, Editura Comunicare.ro, 2006

Zyman, Sergio, Sfârșitul advertisingului așa cum îl știm, București, Editura Publica, 2008

Marguerite Gonon, La vie familiale à Forez d’ après les testaments, Paris, 1959

V.A. Urechia, Istoria romanilor, X, 518, ap. H.H. Stahl, Controverse de istorie sociala romaneasca, Bucuresti, 1969, p. 27

Surse online

http://www.cultura.postdoc.acad.ro/cursanti/marin%20constantin.pdf – A. Fochi, Dimitrie Cantemir etnograf si folclorist, 1964

http://fewstuff.blogspot.ro/2011/11/inceputul-pomului-se-afla-in-sambure.html

De unde provine termenul de brand

http://dexonline.ro/definitie/simbol+

http://www.dobrogeagrup.ro/

http://www.erbasu.ro/content/prezentare-generala

http://europa.eu/about-eu/basic-information/symbols/flag/index_ro.htm

http://www.simonanholt.com/Publications/publications-other-articles.aspx

http://www.brandchannel.com/papers_review.asp?sp_id=604

http://www.wall-street.ro/tag/investitii-straine-directe+irlanda.html

http://www.business24.ro/idei-afaceri/investitii-profitabile/cine-mai-are-curajul-sa-investeasca-in-romania-in-2013-1525035

http://www.agerpres.ro/lifestyle/2014/04/08/trip-advisor-destinatia-turistica-preferata-in-2014-nu-mai-este-paris-ci-istanbul-11-21-55

http://www.evz.ro/top-10-destinatii-turistice-preferate-in-2014-vezi-ce-oras-a-reusit-sa-detroneze-parisul.html

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/udrea-mai-scumpa-decat-ridzi-514821.html

Ce controverse stârneşte noul brand de ţară

http://www.businessmagazin.ro/actualitate/dupa-land-of-choice-noul-slogan-turistic-al-romaniei-este-explore-the-carpathian-garden-6741966

http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/96493/Ce-spune-Isarescu-despre-brandul-de-tara.html#comments_href

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w – Moilanen, Teemu & Seppo, Rainisto (2009). How to brand nations, cities and destinations, Great Britain: Palgrave Macmillan, p. 72.

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w- Vicente, Jorge d.(2004). “State branding in the 21st century”, (Master of Arts in Law and Diplomacy Thesis) The Fletcher School. Online: http://dl.tufts.edu/view_pdf.jsp?pid=tufts:UA015.012.DO.00152 (Retrieved 2010-03-31)

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w – Moilanen, Teemu & Seppo, Rainisto (2009). How to brand nations, cities and destinations, Great Britain: Palgrave Macmillan

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w- Fan, Ying (2005). “Branding the nation: What is being branded?”, Journal of Vacation Marketing, Nº1, Vol 12, p. 11.

Anholt, Simon (2005). “Three interlinking concepts: Intellectual Property, Nation Branding and Economic Development”, WIPO International Seminar on Intellectual Property and Development, May 2-3, Geneva, Switzerland, p. 3

Teslik, Lee H. (2007 a) “Nation Branding explained”, Council on Foreign Relations, online: http://www.cfr.org/publication/14776/nation_branding_explained.html (Retrieved 2010-04-15)

http://www.brandhk.gov.hk/en/#/en/about/overview.html

http://www.business24.ro/turism/turism-medical/tarile-cu-cel-mai-bun-brand-1449623

http://www.docstoc.com/docs/91931642/A-Propaganda-Analysis-of-the-Shared-Values-Initiative

http://www.logolounge.com/article.asp?aid=ogR

http://ojs.ub.gu.se/ojs/index.php/modernasprak/article/viewFile/664/616

http://www.intelepciune.ro/Ori_te_poarta_cum_ti_e_vorba_ori_vorbeste_cum_ti__330_proverbe.html

http://unesdoc.unesco.org/images/0021/002110/211085ron.pdf

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc

http://qmagazine.ro/cultura/un-secol-de-maria-tanase-2/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cariera-internationala-iei-camasa-traditionala-romaneasca

http://www.national-magazin.ro/moda/ia-romanesca–piesa-cult-a-portului-traditional-pe-scena-internationala-a-modei-1380

http://www.germania.mfa.md/embassy-news-ro/492584/

http://www.one.ro/fashion/moda-stil/costumul-popular-romanesc-cucereste-moda-internationala-10355627

http://www.national-magazin.ro/moda/ia-romanesca–piesa-cult-a-portului-traditional-pe-scena-internationala-a-modei-1380

http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/ziua-universala-a-iei-staruri-care-poarta-cu-mandrie-bluza-romaneasca-traditionala/

http://www.agerpres.ro/lifestyle/2014/05/06/michelle-obama-a-inaugurat-la-new-york-institutul-anna-wintour–10-42-22

http://www.agerpres.ro/agerpres/lifestyle/2014/05/06/michelle-obama-a-inaugurat-la-new-york-institutul-anna-wintour–10-42-22

https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10

http://www.metmuseum.org/collection/the-collection-online/search/159060

https://www.facebook.com/sutalasutaro/wall

http://www.stylereport.ro/stil/100-ro-haute-couture-si-traditionalism-romanesc

http://fashionandbeauty.ro/fb_news/fashion_lansare_colectie_couture_100_la_suta_ro_prejudecati/picture:63103#html-gallery

http://perfecte.md/article/fashion/inspiratie-pentru-moda-internationala-cum-a-fost-portul-traditional-de-designeri.html

http://www.valentinavidrascu.ro/despre/

https://www.facebook.com/#!/LaBlouseRoumaine10

http://galateca.ro/

http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/la-blouse-roumaine-de-la-costumul-popular-romanesc-la-arta-lui-henri-matisse-expozitie-de-costum-popular-romanesc-in-galeria-icrny.html

http://www.timpul.md/articol/de-ziua-universala-a-iei-chiinaul-s-a-imbracat-in-costume-tradiionale-romaneti-45101.html?action=print

http://www.micadu.ro/cu-iile-in-lumea-mare/

http://hbr.org/2013/01/rethinking-the-4-ps/ar/1

http://marketingprofitabil.com/ce-punem-in-locul-celor-4p-ai-mixului-de-marketing/

https://www.facebook.com/#!/SemneCusute

https://www.facebook.com/#!/groups/224922601040515/

https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10/posts/545104365607902?stream_ref=5

http://business-review.eu/news/br-awards-2014-la-blouse-roumaine-wins-best-effort-to-support-romanias-image/

Bibliografie

Allen P. Adamson, Brand simple: cum reușesc cele mai bune branduri prin simplitate, Editura Publica, București, 2009

Al Ries & Jack Trout, Poziționarea. Lupta pentru un loc în mintea ta, Editura Curier Marketing, București, 2004

Alina Dolea, Adriana Țăruș, Branding România – Cum (ne) promovăm imaginea de țară, Editura Curtea Veche, București, 2009

Andy Green, Comunicarea eficientă în relațiile publice; Crearea mesajelor și relațiile sociale, Editura Polirom, 2009

Brand Equity, Free Press, New York, 1994

Corina Rădulescu, Suport de curs – Imaginea instituțională, master ARPAM, 2013

David A. Aaker, Strategia portofoliului de brand, Editura Brandbuilders, București, 2006

Don Sexton, Branding: cum se construiește bunul cel mai de preț al unei companii, Editura Curtea Veche, 2012

Howard J., Sheth J.N., Theory of Buyer Behavior, J. Wiley & Sons, New York, 1968

Ion H. Ciubotaru, Catolicii din Moldova – Universul culturii populare,vol.I, Portul Popular de Sărbătoare Editura Presa Bună, Iași, 1998

International journal of information, Business and management, vol. 6, no. 2, Elite Hall Publishing House, May, 2014

Lucian Trașă, Branding de țară, România – Terapie socială prin branding de țară, Editura Sigma, București, 2008

Jo Fleischer, „Household Name Donald Trump”, Home Furnishings Business, 26 martie, 2007

Jon Steel, Adevăr, minciună și advertising, Editura Brnadbuilders, București, 2005

Martin Lindstrom, Branduri senzoriale, Editura Publica, 2009

Matt Haig, Mari succese ale unor branduri renumite, Editura Meteor Business, 2004

Managementul Intercultural Volumul XVI, Nr. 1 (30), Marketingul personal in mediul online – dezvoltarea brandului prin intermediul retelelor de socializare, 2014

McEwen, William, Forța brandului, București, Editura ALFFA, 2008

Michel Chevalier, Gerald Mazzalovo, Brands as a factor of progress, Palgrave Macmillan

Publisher, 2003

Pekka Tuominen, Customer – Based Brand Equity: Delivering Value for the firm, trade and customer, Series A-1: 2000(pp.305-316)

(http://www.uta.fi/jkk/opiskelu/oppiaineet/laskentatoimi/kaytannot/Kurssimateriaali/laskp100_mark_tuominen_2.pdf?)

Philip Kotler, B2B Brand Management, Editura Brandbuilders, Otopeni, 2011

Jean-Noël Kapferer, Strategic Brand Management: New Approaches to Creating and Evaluating, London, 1992

Raymond Boudon, Dicționar de sociologie, Editura Univers, București, 1996

Stoiciu, Andrei, Cum să convingi un milion de oameni. Manual de marketing și publicitate, București, Editura Ziua, 2006

Thierry Libaert, Planul de comunicare, Editura Polirom, 2008

Wally Olins, Manual de branding, Editura Vellant, Bucuresti, 2009

Wally Olins, Despre brand, Editura Comunicare.ro, 2006

Zyman, Sergio, Sfârșitul advertisingului așa cum îl știm, București, Editura Publica, 2008

Marguerite Gonon, La vie familiale à Forez d’ après les testaments, Paris, 1959

V.A. Urechia, Istoria romanilor, X, 518, ap. H.H. Stahl, Controverse de istorie sociala romaneasca, Bucuresti, 1969, p. 27

Surse online

http://www.cultura.postdoc.acad.ro/cursanti/marin%20constantin.pdf – A. Fochi, Dimitrie Cantemir etnograf si folclorist, 1964

http://fewstuff.blogspot.ro/2011/11/inceputul-pomului-se-afla-in-sambure.html

De unde provine termenul de brand

http://dexonline.ro/definitie/simbol+

http://www.dobrogeagrup.ro/

http://www.erbasu.ro/content/prezentare-generala

http://europa.eu/about-eu/basic-information/symbols/flag/index_ro.htm

http://www.simonanholt.com/Publications/publications-other-articles.aspx

http://www.brandchannel.com/papers_review.asp?sp_id=604

http://www.wall-street.ro/tag/investitii-straine-directe+irlanda.html

http://www.business24.ro/idei-afaceri/investitii-profitabile/cine-mai-are-curajul-sa-investeasca-in-romania-in-2013-1525035

http://www.agerpres.ro/lifestyle/2014/04/08/trip-advisor-destinatia-turistica-preferata-in-2014-nu-mai-este-paris-ci-istanbul-11-21-55

http://www.evz.ro/top-10-destinatii-turistice-preferate-in-2014-vezi-ce-oras-a-reusit-sa-detroneze-parisul.html

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/udrea-mai-scumpa-decat-ridzi-514821.html

Ce controverse stârneşte noul brand de ţară

http://www.businessmagazin.ro/actualitate/dupa-land-of-choice-noul-slogan-turistic-al-romaniei-este-explore-the-carpathian-garden-6741966

http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/96493/Ce-spune-Isarescu-despre-brandul-de-tara.html#comments_href

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w – Moilanen, Teemu & Seppo, Rainisto (2009). How to brand nations, cities and destinations, Great Britain: Palgrave Macmillan, p. 72.

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w- Vicente, Jorge d.(2004). “State branding in the 21st century”, (Master of Arts in Law and Diplomacy Thesis) The Fletcher School. Online: http://dl.tufts.edu/view_pdf.jsp?pid=tufts:UA015.012.DO.00152 (Retrieved 2010-03-31)

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w – Moilanen, Teemu & Seppo, Rainisto (2009). How to brand nations, cities and destinations, Great Britain: Palgrave Macmillan

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=web&cd=2&ved=0CDMQFjAB&url=http%3A%2F%2Fuu.diva-portal.org%2Fsmash%2Fget%2Fdiva2%3A324065%2FFULLTEXT01.pdf&ei=9r-QU6TmDIX-yAPUsIDQCg&usg=AFQjCNHAmQ9FaDlVFG3npcLNp_6dXrK01w- Fan, Ying (2005). “Branding the nation: What is being branded?”, Journal of Vacation Marketing, Nº1, Vol 12, p. 11.

Anholt, Simon (2005). “Three interlinking concepts: Intellectual Property, Nation Branding and Economic Development”, WIPO International Seminar on Intellectual Property and Development, May 2-3, Geneva, Switzerland, p. 3

Teslik, Lee H. (2007 a) “Nation Branding explained”, Council on Foreign Relations, online: http://www.cfr.org/publication/14776/nation_branding_explained.html (Retrieved 2010-04-15)

http://www.brandhk.gov.hk/en/#/en/about/overview.html

http://www.business24.ro/turism/turism-medical/tarile-cu-cel-mai-bun-brand-1449623

http://www.docstoc.com/docs/91931642/A-Propaganda-Analysis-of-the-Shared-Values-Initiative

http://www.logolounge.com/article.asp?aid=ogR

http://ojs.ub.gu.se/ojs/index.php/modernasprak/article/viewFile/664/616

http://www.intelepciune.ro/Ori_te_poarta_cum_ti_e_vorba_ori_vorbeste_cum_ti__330_proverbe.html

http://unesdoc.unesco.org/images/0021/002110/211085ron.pdf

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/semnificatia-costumului-popular-romanesc

http://qmagazine.ro/cultura/un-secol-de-maria-tanase-2/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cariera-internationala-iei-camasa-traditionala-romaneasca

http://www.national-magazin.ro/moda/ia-romanesca–piesa-cult-a-portului-traditional-pe-scena-internationala-a-modei-1380

http://www.germania.mfa.md/embassy-news-ro/492584/

http://www.one.ro/fashion/moda-stil/costumul-popular-romanesc-cucereste-moda-internationala-10355627

http://www.national-magazin.ro/moda/ia-romanesca–piesa-cult-a-portului-traditional-pe-scena-internationala-a-modei-1380

http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/ziua-universala-a-iei-staruri-care-poarta-cu-mandrie-bluza-romaneasca-traditionala/

http://www.agerpres.ro/lifestyle/2014/05/06/michelle-obama-a-inaugurat-la-new-york-institutul-anna-wintour–10-42-22

http://www.agerpres.ro/agerpres/lifestyle/2014/05/06/michelle-obama-a-inaugurat-la-new-york-institutul-anna-wintour–10-42-22

https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10

http://www.metmuseum.org/collection/the-collection-online/search/159060

https://www.facebook.com/sutalasutaro/wall

http://www.stylereport.ro/stil/100-ro-haute-couture-si-traditionalism-romanesc

http://fashionandbeauty.ro/fb_news/fashion_lansare_colectie_couture_100_la_suta_ro_prejudecati/picture:63103#html-gallery

http://perfecte.md/article/fashion/inspiratie-pentru-moda-internationala-cum-a-fost-portul-traditional-de-designeri.html

http://www.valentinavidrascu.ro/despre/

https://www.facebook.com/#!/LaBlouseRoumaine10

http://galateca.ro/

http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/la-blouse-roumaine-de-la-costumul-popular-romanesc-la-arta-lui-henri-matisse-expozitie-de-costum-popular-romanesc-in-galeria-icrny.html

http://www.timpul.md/articol/de-ziua-universala-a-iei-chiinaul-s-a-imbracat-in-costume-tradiionale-romaneti-45101.html?action=print

http://www.micadu.ro/cu-iile-in-lumea-mare/

http://hbr.org/2013/01/rethinking-the-4-ps/ar/1

http://marketingprofitabil.com/ce-punem-in-locul-celor-4p-ai-mixului-de-marketing/

https://www.facebook.com/#!/SemneCusute

https://www.facebook.com/#!/groups/224922601040515/

https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10/posts/545104365607902?stream_ref=5

http://business-review.eu/news/br-awards-2014-la-blouse-roumaine-wins-best-effort-to-support-romanias-image/