Starea de Somaj In Societatea Contemporana

Identitatea somerilor: perspective psihosociologice

Cuprins

Introducere

Lista notatiilor

Lista figurilor

Lista tabelelor

Cap.I. Delimitari conceptuale

. Repere semnificative privind conceptul de identitate

1.2. Situația șomajului în România

1.3. Șomajul în județul CS

1.4. Județul CS– prezentare generală

1.5. Evoluția principalilor indicatori ai calității vieții șomerului în jud. CS

1.6 Structura populației județului CS pe categorii socio-profesionale

Concluzii

Cap.II. Identitatea șomerilor

2.1. Perspective teoretice privind construcția identitară a grupurilor de șomeri

2. 2. Profilul psiho-socio- cultural al grupurilor de șomeri

2. 3. Contribuții sociologice la definirea identității grupurilor de șomeri

Cap. III. Perspective asupra stării de șomaj în societatea contemporană

3.1 Modificari psiho-sociale determinate de starea de șomaj

3.2. Consecinte psiho-comportamentale si atitudinale generate de somaj- perspective psihologice si sociologice

3.3. Relațiile sociale

3.4. Probleme sociale cu care se confruntă șomerii

3.5. Stereotipuri referitoare la șomeri

Concluzii

Cap. IV: Sistemul de protecție socială a șomerilor

4.1. Componentele sistemului de protecție socială a persoanelor șomere

4.2. Reglementări juridice internaționale în domeniul șomajului

4.3. Protecția socială a persoanelor șomere în România – orientări și perspective

4.3.1 Prezentarea serviciilor publice de ocupare din Romania

4.3.2 Integrarea somerilor pe piata muncii din Romania……………

4.3.3 Institutii care asigura calificarea si recalificarea profesionala a somerilor

Concluzii

Cap. V. Analiza ,,nevoilor identitare” ale șomerilor din județul CS

1. Cadru metodologic – obiective, ipoteze, metode

2. Analiza nevoilor identitare ale șomerilor din județul CS și propuneri pentru servicii sociale specifice

2.1. Descrierea grupului țintă

2.1.1. Delimitarea grupului țintă

2.1.2. Estimarea numărului de persoane șomere din Reșița („Diagnoza problemelor sociale în municipiul Reșița”)

2.1.3. Estimarea numărului de șomeri din județul CS (focus-grup cu specialiștii)

2.1.4. Date statistice relevante pentru realizarea eșantionului

2.2. Descrierea mediului de servicii din județul CS

2.2.1. Organizații guvernamentale din județul CS care oferă servicii și prestații sociale persoanelor șomere

2.2.2. Organizații nonguvernamentale din județul CS care oferă servicii și prestații sociale persoanelor șomere

2.3. Analiza nevoilor identitare ale șomerilor din județul CS

2.3.1. Arii problematice

2.3.2. Acoperirea nevoilor șomerilor prin diverse servicii

2.3.3. Propuneri pentru servicii sociale specifice

Concluzii

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Am ales aceasta tema datorita faptului ca somajul este o problema majora cu care se confrunta judetul Caras-Severin si in principiu tara noastra. Somajul este o problema macroeconomica care afecteaza toti indivizii care isi pierd locul de munca pe o anumita perioada de timp sau definitiva. Pentru someri pierderea locului de munca inseamna un standard de viata scazut si un disconfort din punct de vedere psihic. De accea mi-as dori sa fie luate masuri in privinta numarului crescut de someri din judetul Caras-Severin. Lipsa locurilor de munca reprezinta un factor negativ asupra numarului crescut de someri.

Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt aceia care sunt apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intregime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul, celor angajati, in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata. Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri.

Tema este structurata in cinci capitole, primele patru fiind de teorie, iar ultimul reprezentand partea aplicativa care consta in aplicarea de chestionare si interviuri a unui numar de someri pentru a identifica si analiza nevoile cu care acestia se confrunta gasirea de noi solutii, programe de calificare si recalificare profesionala.

In concluzie sunt de parere ca ar trebui sa ii motivam pe acestia incat sa li se ofere mai multe posibilitati, programe de reorientare si recalificare profesionala astfel incat interesul acestora sa fie sporit.

CAPITOLUL 1

DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1 Repere semnificative privind conceptul de identitate

Identitatea este definita din mai multe perspective si anume: faptul de a fi identic cu sine insusi; principiul identitatii asemanare, similitudine perfecta; ansamblu de date prin care se identifica o persoana; relatie de egalitate in care intervin elemente variabile, adevarata pentru orice valori ale acestor elemente. (DEX, 98)

Conceptul de identitate a cunoscut o dezvoltare teoretica, empirica si culturala incepand cu anul 1980. Pentru a contura acest termen din punct de vedere sociologic putem spune ca identitatea este privita ca o proprietate, o insusire a oamenilor in calitatea lor de fiinte sociale.

Un rol important in definirea identitatii il constituie factorii sociali si anume: nivelul de trai, status-ul social, munca, somajul; identitatea profesionala semnifica concretizarea obiectiva a valorii idividuale in reteaua relatiilor sociale, modul prin care o persoana socializeaza.

“Cercetarile din domeniul sociologiei abia dupa anul 1970 au acordat o importanta considerabila termenului de identitate, necesar in explicarea legitimitatii procesului de socializare a individului.” (Popp L., Cojocaru M., Șomerii- identitate și formare profesională, Editura Eftimie Murgu Reșița, 2008, p. 143)

H. Tajfel (1972; 1974; 1981) in lucrarile sale spune ca identitatea, atat pe plan individual, cat si pe cel colectiv este conceputa ca o diferentiere, o creare a unui contrast, „o punere in relief a unei alteritati.” Acest autor este cel care a ancorat cel mai bine fenomenle dintre identitate in relatiile dintre un grup de apartenenta (in-group) si un grup din afara (out-group). (F.L Cioldi, Willem D., 1997, p.53)

In perceptia unor autori identitatea sociala se refera la modul in care un individ se defineste in relatiile cu ceilalti oameni in societate. Asadar in identitatea personala sau sociala a invidului, exista unele elemente atribuite si unele asimilate. Dintre cele asimilate unele sunt supuse determinismului social intr-o dimensiune mai mare, in timp ce altele depinde mai mult de autonomia persoanei in a obtine o anumita performanta sociala.

Cat despre functiile sociale, profesionale si individuale ale socializarii, acestea indica faptul ca dorinta de identitate a unui individ face parte din caracteristica sa de fiinta umana. Putem spune ca la nivel individual, identitatea reprezinta dorinta de a fi unic, individual, special, iar la nivel profesional aceasta este marcata de incercarea de a stabili o implicare hotarata, o angajare profunda fata de un anumit domeniu de activitate si de o anumita profesie. Identitatea la nivel social apare ca necesitatea de a

fi “conectat” social, de a apartine unei comunitati sociale. Cele trei perspective folosesc aceluiasi scop si anume o percepere cat mai adecvata a propriului Sine si a Celorlalti. (Popp L., Cojocaru M., 2008, pp. 143, 144)

Conform Dictionarului de sociologie (1991, 1995), identitatea pot fi utila in sociologie daca se diferenteaza de cea psihologica si in masura ce ea ajuta la gandirea relatiilor dintre categoriile sociale (statusuri sociale sau profesionale) si reprezentarile subiective pe care si le fac oamenii in legatura cu pozitia lor sociala. Sainsaulieu (1997) evidentiaza ca acest concept a fost folosit mai ales in analiza conduitelor muncitorilor si in urma unor cercetari efectuate in intreprinderi, autorul distinge patru tipuri de „identitate la locul de munca”. Acestea sunt: identitate fuzionala; identitate de retragere; identitate de negociere; identitate de afinitate. (Dictionar de sociologie, 1991-1995, pp.87-88)

Aspiratia fireasca a fiintei umane de a avea o identitate profesionala apare conectata cu dorinta de a se recunoaste in sistemul social si profesional in care traieste. Din perspectiva identitatii, statusul socio-profesional este extrem de important pentru ca el reprezinta nucleul de baza in definirea identitatii sociale a persoanelor. Profesia nu reprezinta numai performanta sociala ci si “apartenenta la un anumit grup, adoptarea unui sistem de valori, asumarea unei identitati sociale specifice gupului profesional de apartenenta, un anumit standard de viata si prestigiul social de care se bucura individul.” (Popp L., Cojocaru M., 2008, p. 145)

Asadar la nivelul grupului mic de munca, ca si o consecinta a pregatirii profesionale a individului, el poate sa detina un anumit status profesional, ocupational si corespunzator acestuia sa interpreteze un anume rol. Drept urmare profesiunea semnifica manifestarea personalitatii noastre in plan psihosocial, iar formarea oricarei profesii are loc in procesul complex si de durata al profesionalizarii. Alegerea profesiunii este influentata de documentarea profesionala prin care se deprind o serie de cunostiinte legate de despre natura si cerintele viitoarei profesii, precum si orientarea profesionala organizata sau spontana, necesara pentru sprijinirea, lamurirea si consilierea tanarului. Daca persoana nu va gasi un loc de munca in concordanta cu tipul sau de personalitate, el se va simti frustrat, nemultumit, nerealizat, va fi intr-un conflict cu sine sau cu partenerii de munca. Nu putini sunt acei indivizi care si-au ales profesia nu in urma unui demers stiintific, elaborat, rational si lucid, ci mult mai simplu: urmand profesia parintiilor, luand ca model profesorii din scoala, cunostiintele, ca urmare a entuziasmului starnit de un film sau o carte.

In masura in care este realizat statusul si jucat rolul profesional depinde in foarte mare masura obtinerea succesului profesional, ce starneste o serie de satisfactii profesionale, dar putem vorbii si despre opusul succesului care este esecul profesional provocat de: pregatirea profesionala necorespunzatoare, lipsa aptitudinilor necesare profesiei, inadaptarea si neintegrarea profesionala, atitudine neprieteneasca a colectivului de munca, a grupului in care se desfasoara activitatea s.a.

In concluzie un rol important in dobandirea succesului profesional il are grupul mic de munca, in masura in care asigura participantilor, posesori de diferite statusuri si roluri profesionale conditii ideale pentru manifestare in plan profesional. . (Popp L., Cojocaru M., 2008, pp. 147, 148)

Situatia somajului in Romania

Somajul este o forta de munca definita in raport cu nevoile de moment ale activitatii economice, care iese din aria circuitului productiv. Se intalnesc diferite forme ale somajului. Acestea sunt: conjunctural- legat de diversitatea activitatiilor economice; structural- disproportionat intre exigentele locurilor de munca si pregatirea lucratorilor; sezonier- aceasta forma de somaj se refera la ritmul activitatii de afaceri in cursul unui an; partial- definit printr-un interval inferior celui normal; complet- provenit in urma unei reduceri impresionante a activitatii economice; deghizat- se manifesta prin slaba productivitate a muncii; tehnologic/ (tehnic)- rezultatul schimbarilor rapide in tehnica de productie si incetarea unor activitati depasite tehnologic. Distinctele forme de somaj au consecventa pe plan politic, unele dintre aceste forte politice incorporand elemente pe care le folosesc ca masa de manipulare in lupta politica. (Dictionar politic Institutiile demplex si de durata al profesionalizarii. Alegerea profesiunii este influentata de documentarea profesionala prin care se deprind o serie de cunostiinte legate de despre natura si cerintele viitoarei profesii, precum si orientarea profesionala organizata sau spontana, necesara pentru sprijinirea, lamurirea si consilierea tanarului. Daca persoana nu va gasi un loc de munca in concordanta cu tipul sau de personalitate, el se va simti frustrat, nemultumit, nerealizat, va fi intr-un conflict cu sine sau cu partenerii de munca. Nu putini sunt acei indivizi care si-au ales profesia nu in urma unui demers stiintific, elaborat, rational si lucid, ci mult mai simplu: urmand profesia parintiilor, luand ca model profesorii din scoala, cunostiintele, ca urmare a entuziasmului starnit de un film sau o carte.

In masura in care este realizat statusul si jucat rolul profesional depinde in foarte mare masura obtinerea succesului profesional, ce starneste o serie de satisfactii profesionale, dar putem vorbii si despre opusul succesului care este esecul profesional provocat de: pregatirea profesionala necorespunzatoare, lipsa aptitudinilor necesare profesiei, inadaptarea si neintegrarea profesionala, atitudine neprieteneasca a colectivului de munca, a grupului in care se desfasoara activitatea s.a.

In concluzie un rol important in dobandirea succesului profesional il are grupul mic de munca, in masura in care asigura participantilor, posesori de diferite statusuri si roluri profesionale conditii ideale pentru manifestare in plan profesional. . (Popp L., Cojocaru M., 2008, pp. 147, 148)

Situatia somajului in Romania

Somajul este o forta de munca definita in raport cu nevoile de moment ale activitatii economice, care iese din aria circuitului productiv. Se intalnesc diferite forme ale somajului. Acestea sunt: conjunctural- legat de diversitatea activitatiilor economice; structural- disproportionat intre exigentele locurilor de munca si pregatirea lucratorilor; sezonier- aceasta forma de somaj se refera la ritmul activitatii de afaceri in cursul unui an; partial- definit printr-un interval inferior celui normal; complet- provenit in urma unei reduceri impresionante a activitatii economice; deghizat- se manifesta prin slaba productivitate a muncii; tehnologic/ (tehnic)- rezultatul schimbarilor rapide in tehnica de productie si incetarea unor activitati depasite tehnologic. Distinctele forme de somaj au consecventa pe plan politic, unele dintre aceste forte politice incorporand elemente pe care le folosesc ca masa de manipulare in lupta politica. (Dictionar politic Institutiile democratiei si cultura civica, 1996, p. 103 )

Potrivit Dex-ului 98 somajul este un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care consta în aceea ca o parte dintre salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca; situatia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilitatii de a gasi un loc de munca. (Dex 98`)

Situatia somajului in Romania este o problema care accentueaza toate domeniile vietii social-economice si in cadrul careia problema somajului si implicit problemele somerilor reprezinta cresterea saraciei; scaderea veniturilor; descurajarea datorita lipsei formelor eficiente de participare la viata social-politica; marginalizarea unor grupuri sociale; vagabondajul; cresterea nesigurantei locului de munca, cat si ridicarea ratei somajului. ( Popp L., Asistența socială a șomerilor, Editura de Vest Timișoara, 2013, p.7)

Somajul ca fenomen economic are serioase implicatii sociale, deoarece are influente negative asupra evolutiei societatii fiind consecinta actiunilor de restructurare si adaptare a economiei nationale la necesitatile unei economii de piata deschise. Datorita functionarii sistemului economic care a implicat si manifestarea legitatilor caracteristice economiei de piata, una dintre acestea a fost aparitia si dezvoltarea somajului, care a luat amploare si in Romania si a impus adoptarea rapida a unor masuri politice si economice menite sa reduca consecintele negative ale acestui fenomen asupra pietei fortei de munca.

Somajul in Romania este perceput ca un fenomen dezastros datorita mentalitatii populatiei fata de acest fenomen. Oamenii simt fata de acest fenomen frica, teama, esec pe plan profesional, anxietate. Somajul nu s-a intalnit pana in 1989, iar acum este cauzat si datorita situatiei dezastroase a economiei, cronicizarii decaderii pietei muncii si lipsei unei protectii sociale reale. Incepand cu anul 1991 fenomenul somajului a fost recunoscut oficial, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala.

In viziunea autoarei Daniela Varjan somajul in Romania este delimitat de caracteristici structurale. Prina structura este cea a somajului pe sexe- aceasta consta in faptul ca la inceputul aniilor 90, femeile au alcatuit partea cea mai numeroasa dintre someri (58,9% in 1993 fata de 41,1% barbati), dar incepand cu 1997 si pana in prezent ponderea femeilor in randul somerilor s-a redus si a crescut ponderea somajului masculin (43,7% femei si 56,3% barbati in 2004), datorita faptului ca disponibilizarile colective care au inceput in 1997, au vizat activitatile de metalurgie, minerit, constructii, ramuri cu personal predominant persoanelor de sex masculin. Cea de-a doua structura este cea a somajului pe grupe de varste- in ceea ce priveste structura somajului pe grupe de varste aceasta arata ca tinerii sub 25 de ani sunt cei mai afectati de acest fenomen. Cea mai afectata grupa este cea de 40-49 de ani, fiind urmata de grupa de 30-39 ani, care alcatuieste principala categorie de populatie vizata de restructurarile individuale. Cea de-a treia structura este cea a somajului pe categorii profesionale potrivit careia Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei structura ocupational-profesionala si de calificare este constituita din: muncitori; personal cu studii medii si personal cu studii superioare. Intre anii 1991 si 2003 au fost afectati de somaj mai ales muncitorii, dar ponderea lor s-a micsorat treptat de la 84,1% in 1991 la 75,1% in 2003. Cea de-a patra structura este cea a somajului de lunga durata care indica faptul ca in Romania somajul a inceput sa se manifeste in 1991 si cu toate acestea a ajuns in doar cativa ani sa se permanentizeze prin cresterea somajului de lunga durata. Mai mult de jumatate de someri (60%), in anul 2002, se aflau in somaj de lunga durata de peste 9 luni, 30% se aflau in somaj de lunga durata intre 12-24 de luni si aproximativ 10% se aflau in somaj de lunga durata intre 21-27 de luni si peste. (Vîrjan D., Economie și politici sociale, Editura ASE Bucuresti, 2005, pp.91-93)

Somajul in judetul CS

Judetul Caras-Severin se confrunta cu o crestere mare in ceea ce priveste rata somajului. Potrivit AJOFM atat rata somajului, cat si numarul de someri a indicat o crestere semnificativa, fata de lunile anterioare, cand acesti indicatori urmasera un curs descendent. Dintr-un numar de 1.069 de someri, 138 au fost luati in evidente ca proaspat absolventi, in timp ce 346 persoane au ajuns in somaj in urma concedierilor, in majoritatea acestor cazuri fiind vorba despre disponibilizarile actuale de personal, mai putin de concedierile colective. Pentru a putea beneficia de ajutor social acordat prin primarii, acestia se afla pe lista celor care-si cauta un loc de munca pentru ca asa cere legea.

Principalele sezizari din analiza pietei muncii desemneaza o scadere a pietei active si in principal a populatiei ocupate( mai ales in mediul rural si in randul femeilor). Rata de activitate si de ocupare a fortei de munca au ramas constante, iar in mediul urban avand o usora tendinta de crestere, dar scazand semnificativ in cel rural si mai mult in cazul femeilor comparativ cu barbatii. Se remarca o tendinta de scadere in ceea ce priveste numarul si ponderea populatiei ocupate in agricultura si industrie, in paralel cu cresterea moderata in sectorul serviciilor. ( Strategia de dezvoltare a orasului Bocsa)

„Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Caras-Severin este organizata si functioneaza potrivit Legii nr.145/1998, modificata prin OUG nr. 294/2000, Statutului ANOFM aprobat prin H.G. nr.768/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza regulamentului-cadru de organizare si functionare precum si a structurilor organizatorice aprobate de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.” (www.ajofmcs.ro).

AJOFMCS isi propune ca principal obiectiv cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si implicit scaderea ratei somajlui. Asadar pentru realizarea acestor obiective AJOFM Caras-Severin are niste atributii principale. Acestea sunt:

• organizeaza, presteaza si finanteaza, in conditiile legii, servicii de formare profesionala pentru persoanele neincadrate în munca;
• orienteaza persoanele neincadrate in munca si mediaza intre acestea si angajatorii din tara, in vederea realizarii echilibrului dintre cerere si oferta pe piata interna a fortei de munca;
• organizeaza serviciile de stabilire, plata si evidenta a ajutoarelor, alocatiilor si indemnizatiilor finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj;
• implementeaza programe finantate din Fondul Social European

Potrivit ANOFM, in ultimul deceniu piata muncii a suferit schimbari puternice. Modificarile aparute au constituit nevoia unei noi institutii, una flexibila, moderna cu potential de a raspunde acestor determinari. “Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) are în subordine Agentia Municipiului Bucuresti, 41 de agentii judetene ( in cadrul carora functioneaza 70 de agentii locale si 141 puncte de lucru), 8 centre judetene de formare profesionala a somerilor, 8 centre regionale de formare profesionala a adultilor, precum si Centrul National pentru Formarea Profesionala a Personalului Propriu Rasnov.” (www.anofm.ro)

Somajul tinerilor cu varsta cuprinsa intre 15-24 ani are inca un nivel ingrijorator. Evolutia si structura comparativa pe niveluri de instruire a populatiei ocupate si a somerilor evidentiaza ca sansele de ocupare, respectiv de evitare a somajului, cresc odata cu cresterea nivelului de instruire. Gradul de educatie al populatiei ocupate din judet este mai ridicat decat media pe tara, dar se remarca decalaje semnificative pe medii rezidentiale( in mediul rural se constata un nivel de instruire al populatiei mult mai scazut decat in mediul urban)

Din previziunile rezultate de studiul INCSMPS( prezentat in Prai) privind cererea si oferta pe termen lung, pe sectoare de activitate (2013) estimeaza o micsorare a cererii in agricultura, industria extractiva, invatamant, administratie publica si aparare. In ceea ce priveste industria prelucratoare, constructii si in majoritatea serviciilor- hoteluri, restaurante, comert, depozitare, transporturi, tranzactii imobiliare, comunicatii, se constata cresteri relative ale cererii. Agricultura insa calitativ va necesita mai putina forta de munca, dar mult mai calificata. Balanta va continua sa fie defavorabila ofertei fortei de munca in industria prelucratoare astfel incat cresterea cererii va conduce la o reducere treptata a excedentului fortei de munca. Se prognozeaza in viitor un deficit de forta de munca in ceea ce priveste constructiile comertul, transporturi, hoteluri si restaurante, comunicatii. ( Strategia de dezvoltare a orasului Bocsa)

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă menționează faptul că rata șomajului la sfârșitul lunii martie a fost îregistrată la nivel național de 5,56%, mai mică cu 0,27 pp decât cea din luna februarie 2014 și mai mică cu 0,02 pp decât cea din luna martie 2013. Așadar numărul total de șomeri este de 503.702 de perosoane la finalul lunii martie, scăzând cu 24.339 persoane față de cel de la finalul lunii anterioare.

În județul Caraș-Severin în cursul lunii martie au fost înregistrați 6378 de șomeri, din care femei 2654, numărul total de șomeri cu indemnizație 3378, iar cei care nu au idemnizație 3000. Total șomerilor din sectorul privat este de 5980. Rata șomajului este de 5,24%, rata șomajului feminină fiind 4,90%, iar cea masculina de 5,51%. (www.anofm.ro)

4.1 Judetul Caras-Severin- prezentare generala

Caras-Severinul este un judet in regiunile Banat si Transilvania in Romania. Este situat in partea de sud-vest a Romaniei si are o suprafata de 8.514 km² ( 3,6% din suprafata tarii, ocupa locul al treilea, ca marime intre judetele tarii) si cuprinde 2 municipii, 6 orase, 69 de comune cu 188 de sate. Judetul se invecineaza la nord-vest cu judetul Timis, la nord-est cu Hunedoara, la est cu judetul Gorj, la sud-est cu judetul Mehedinti, in partea de vest cu Republica Serbia si Muntenegru, pe o lungime de 70 km, iar in partea de sud-vest cu fluviul Dunarea, pe o lungime de 64 km. ( www.ojcacs.ro )

Scopul strategiei UE 2020, lansata in 2010, este de a rezolva punctele slabe din structura economiei, Europei si de a reduce diferentele dintre diferitele regiuni. Dezvoltarea regionala a fost dezechilibrata, cu discrepante teritoriale semnificative si o concentrare ridicata a activitatii economice si a exporturilor. Atuurile teritoriale, umane, naturale si culturale pot fi utilizate pentru a se obtine o crestere mai sustenabila. Aceasta regiune prezinta un avantaj comparativ aparent in domeniul textil, auto si al tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) si un potential avantaj in domeniul agroalimentar si turism.

Asadar prioritatile de investitii pot fi adaptate diferitelor necesitati ale regiunii si pot fi promovate prin initiative regionale. In Regiunea de Vest cresterea este puternic antrenata de un sector activ al intreprinderilor si de o orientare proeminenta catre exporturi. Prin urmare Judetul Caras-Severin ca parte a Regiunii de Vest va urmari aceleasi coordonate de dezvoltare. (Strategia de dezvoltare a orasului Bocsa p.3)

4.2. Evoluția principalilor indicatori ai calității vieții șomerului în jud. CS

Conceptul de calitate a vietii se refera pe de-o parte la conditiile obiective in care traiesc indivizii, iar pe de alta parte vizeaza ceea ce cred indivizii despre aceste conditii. Prin urmare calitatea vietii este considerata, ca un output, format din doi factori input cu caracter agregat si anume: factorul fizic cel material si factorul spiritual. Factorul input-ul fizic se compune din bunuri si servicii cuantificabile, in timp ce factorul input-ul spiritual include componente psihologice, sociologice, antropologice cum sunt apartenenta la comunitate, stima de sine, autoactualizare, afectiune, dragoste etc., componente care sunt dificil de cuantificat. (G. Licut, S. Radulescu, 2000, p. 58-61)

Zamfir spune despre calitatea vietii ca aceasta cuprinde doua elemente si anume: a) o stare –viata- oamenilor asa cum este ea la un moment dat; b) un set de criterii (valori) in raport cu care starea vietii este evaluata ca fiind buna sau nu. (Zamfir, 1984, p.17)

CAPITOLUL 2

IDENTITATEA SOMERILOR

2.1. Perspective teoretice privind construcția identitară a grupurilor de șomeri

In ultimii ani numarul de someri a marcat o crestere rapida, somajul fiind o incercare individuala care preocupa intreaga societate facand trimiteri la locul pe care aceasta il acorda somerilor si la modul in care este privita pozitia lor. Cojocaru M. si Popp L. considera ca aceasta perspectiva privind inferioritatea economica, sociala si simbolica este cea care defineste pozitia somerilor : „lor li se atribuie un statut de inferioritate care le destabilieaza identitatea, li se rapeste dreptul de a se exprima, iar participarea la viata sociala este redusa.” (Cojocaru M., Popp L., coord Buzducea D., Asistența socială a grupurilor de risc, Editura Polirom Iași, 2010, p.399)

S-au realizat multe cercetari orientate catre experientele somajului, efectuate prin diferite metode si pe populatii de someri diferite, ajungandu-se la concluzia ca nu exista o unicitate in trairea somajului. In ceea ce priveste efectele somajului exista insa “o diferentiere in functie de raportul cu sine insusi, o lipsa de potrivire a trairilor somajului, o diversitate a formelor experientei somajului, o eterogenitate a logicii de actiune a tinerilor stagiari fara diploma, o varietate a modurilor de viata ale tinerilor someri, o diversitate a strategiilor de cautare a unui loc de munca, o mare diversitate a manierelor de a trai in somaj, o pluralitate a logicilor de angajare profesionala, o varietate a proceselor identitare la somerii de lunga durata.” (Popp L., Cojocaru M., 2008, pp.140-145)

Corina Cochinescu evidentiaza ca o schimbare esentiala este cea la care asistam noi in societatea romaneasca si anume trecerea de la totalitarism la democratie, de la o economie centralizata de comanda la una de piata, implicand o serie de schimbari majore pentru care membrii societatii nu sunt de cele mai multe ori complet pregatiti. Prin urmare exista anumite reactii la schimbare cu care se confrunta indivizii. Acestea sunt diferite si in functie de statutul unor categorii sociale, de ocupatie si gradul de cultura, de variabile precum varsta, de dinamica si rezistenta psihica a individului, de educatie, mediu de apartenenta etc. (Cochinescu C., Șomajul- anxietatea și frustrația la persoanele șomere, Editura Lumen, Iași, 2005, p.30)

Autorul Schnapper D. la sfarsitul anilor 70` a realizat o cercetare care a avut in vedere trairea somajului. Din aceasta experienta s-a pornit de la trei dimensiuni centrale, remarcandu-se cateva semnificatii reprezentative. Potrivit aceluiasi autor centrul primei dimensiuni o constituie “aptitudinea de a adopta activitati de suplinire a muncii si investirea intr-un statut alternativ celui de somer (pensionare, student, artist… )”. Prin urmare somajul va fi trait intr-un mod pozitiv astfel incat individul poate sa puna la punct activitati definite in functie de aptitudini. Cea de-a doua componenta se refera la intensitatea si forma de sociabilitate, astfel incat somerul cu cat este mai integrat in retele sociale independente de activitatea sa profesionala, cu atat somajul va fi mai putin greu de suportat. Asadar, integrarea familiala inseamna un sprijin in situatiile de criza de statut, asa cum este somajul, in timp ce greutatile familiale agraveaza aceasta stare de criza. In cele din urma diferentele stabilite in manierele de traire a somajului sunt organizate in trei tipuri si anume: somajul total, inversat si somajul amanat. (Popp L., Cojocaru M., 2008, p.141, apud Schanpper, 1994)

2. 2. Profilul psiho-socio- cultural al grupurilor de șomeri

Somerul este definit ca fiind o persoana fara loc de munca, dar locul acestuia in structura sociala este din ce in ce mai greu de definit. Persoanele ramase fara loc de munca sunt imprastiate in straturi sociale variate, pentru fiecare existand drepturi si obligatii speciale cu privire la veniturile pe care le primeste si la cautarea unui loc de munca. In principiu, multitudinea conditiilor si modurilor de viata, dorinta catre gasirea unui loc de munca si caracterul central al valorii muncii raman neschimbate. Prin urmare munca reprezinta o socializare secundara a indivizilor si un loc producator de identitate prin alaturarea la un grup confruntat cu acelasi camp de practici si constrangeri. Asadar pentru intelgerea experientei somajului, problema construirii si distrugerii identitatii somerilor si mai ales a celor care au cele mai mari impedimente in obtinerea unui loc de munca este foarte importanta. (Cojocaru M., Popp L., Asistența socială a șomerilor în România, Editura Polirom, Iași, 2010, p.400)

In viziunea unor autori forta de munca existenta intreprinde anumite cai in urma carora va avea posibilitatea sa se adapteze noilor structuri, acestea fiind: recalificarea, policalificarea, reciclarea mai apoi urmand „schimbarea atitudinii fata de munca, orientarea activa spre cautarea, gasirea si mentinerea unui loc de munca, cultivarea initiativei fiecaruia de a-si defini o activitate utila care sa-i ofere si resursele necesare existentei sale demne, obiective pe care specialistii in domeniul psiho-socio-economic si juridic le pot realiza prin consiliere, contribuind la orientarea indivizilor si grupurilor pe piata muncii.” (Cojocaru M., Popp L., 2010, p. 672)

2. 3. Contribuții sociologice la definirea identității grupurilor de șomeri

In perceptia autoarei C. Cochinescu un studiu britanic asupra somajului pe termen lung a aratat ca patru tipuri de probleme apar foarte des in familile in care tatal se afla in somaj creand o serie de consecinte in cazul copiilor cum ar fi: absenteismul scolar; probleme de sanatate; dificultati de lectura si nevoia de a consuta un psiholog scolar. Se intalnesc unele studii care s-au concentrat asupra procesului de deteriorare pshihologica caracterizat prin pierderea increderii in sine si scaderea stimei de sine astfel incat situatia de somer produce un soc de moment care consta in faptul ca persoana aflata in somaj incearca sa se adapteze timp in care unii indivizi se bucura de timpul liber castigat pe cand multi se preocupa de cautarea unui alt loc de munca. In cele din urma se instaleaza plictiseala, daca actiunea anterioara nu a avut succes si apare o scadere a stimei de sine care duce la disperare sau indiferenta.

Potrivit unui alt studiu german somajul creste riscul alcolismului si agraveaza problemele legate de alcool deja existente. Putem intalni in randul somerilor forme de alcoolism mai grave deoarece formele si amploarea alcoolismului difera la someri comparativ cu oamenii activi. In paralel se poate observa o crestere a consumului de somnifere si tranchilizante in calitate de inlocuitoare, dar in acelasi timp se accentueaza efectele somatice secundare ale alcoolismului.

Un alt proces care apare in urma somajului este cel a suicidului sau parasuicidului. Prin procesul autoculpabilizarii si autocondamnarii, care determina depresii specifice se poate ajunge la suicid. Atat studiile britanice cat si cele germane au indicat o frecventa crescuta a suicidului in randul somerilor acestia prezentand prin prisma caracteristicilor sociale si personale toate sansele sa ifluenteze pierderea locului de munca cat si suicidul. Studiindu-se cariera sinucigasilor s-a remarcat ca numarul somerilor era mai mare decat al celor angajati, de aceea s-a evidentiat si un procentaj mai mare de instabilitate profesionala, de absente pe motiv de boala, precum si o frecventa superioara la meserii cu grad inalt de risc.

„Sociologul M. Brenner (1979), studiind efectele somajului asupra sanatatii populatiei, arata faptul ca o crestere cu un procent a somajului determina o crestere cu 4,1 % a sinuciderilor, a omuciderilor cu 5,7%, moartea datorata afectiunilor cardiace, cirozei ficatului si a altor probleme legate de stres cu 1,9%, iar cu 4,3% mai multi barbati si cu 2,3% femei au fost internati in spitalele psihiatrice.” (C.Cochinescu, 2005, pp.48-49)

Capitolul 3

PERSPECTIVE ASUPRA STARII DE SOMAJ IN SOCIETATEA CONTEMPORANA

3.1 Modificari psiho-sociale determinate de starea de somaj

O perioada dramatica in viata unui om reprezinta trecerea de la statutul de „om al muncii” la cel de somer, insa reactiile celor aflati in astfel de situatii difera de la o persoana la alta in functie de conditia sociala, contextul familial si indeosebi de structura psihica a individului, cu toate acestea starile prin care trec somerii sunt asemanatoare. (C. Cochinescu, 2005, p.49 apud E.Maniac, C. Popa, I.Tociu, 1999)

Alvin Toffler afirma ca somajul in fond este o pensionare fortata, deoarece nicio societatea moderna nu poate ingadui ca „mari numere de muncitori concediati sa fie lasati la discretia propriilor lor resurse saracacioase.” (Toffler A., Previziuni și premise, Editura Antet, București 1996, p.47)

Autorii R. DeFrance si J. Ivancevich (1986) considera ca primele efecte ale somajului apar pe plan emotional, iar cele pe termen lung actioneaza pe plan psihologic, dar in mare parte si asupra sanatatii fizice si bunastarii sociale a persoanei. Pierderea locului de munca este similara cu alte pierderi traumatice si coreleaza cu riscuri crescute de imbolnavire, dar nu de fiecare data stresul pierderii locului de munca este unul negativ existand variabile moderatoare ale reactiei individuale.

Asadar cercetatorii care au analizat acest fenomen evidentiaza o serie de consecinte negative ale somajului si anume: deteriorarea conditiilor de viata; degradarea relatiilor familiale; limitarea activitatilor sociale de petrecere a timpului liber. (Popp L., Cojocaru M., 2008, p.100 apud Lazarsfeld, Jahoda, Zeisel, 1932).

Identitatea somerului este marcata de jena, umilinta sau rusine sociala; persoana care este in somaj se simte desconsiderat, inferior, se confrunta cu gandul de a suporta un tratament nemeritat, are impresia ca este altfel decat ceilalti si ca este vinovat de ceea ce i se intampla. Prin urmare somajul apare ca o stare de inutilitate si de non-existenta sociala definita de cativa termeni acestia fiind: izolarea, devalorizarea, lipsa motivatiei, increderea in sine urmand si tot atatia termeni utilizati in analizele orientate catre perceperea subiectiva a situatiei de somaj.

C. Cochinescu enumera cateva prin stari care trec somerii si acestea sunt: „stare de soc, de neacceptare, de negare a realitatii; reactii emotionale puternice de revolta fata de aceasta situatie sau dimpotriva, de rusine, de autoinvinovatire, adesea de invidie fata de cei care nu si-au pierdut locul de munca si intodeauna de adanca suparare; tendinta de a negocia, de a convinge factorii de decizie de la fostul loc de munca, prin promisiuni, angajamente sau amenintari sa revina asupra hotararii luate; hotararea de a actiona, de a gasi aliati si solutii pentru depasirea situatiei critice in care se afla, de a gasi un un loc de munca.” ( Cochinescu C., 2005, p.49). Pierderea locului de munca creaza o serie de consecinte in viziunea autoriilor C. Leana si D. Feldman (1992) care pot fi pe termen scurt sau pe termen lung. Consecintele imediate sunt acele din plan cognitiv spre exemplu autoinvinovatirea, emotional- depresia si fiziologic spre exemplu ulcerul. Consecintele pe termen lung fac parte din modificarile in statutul financiar, in relatiile familiale si sociale precum si cele cu privire la statutul de somer. Spre urmare R. DeFranc si J. Ivancevich(1986) considera ca primele efecte care apar in urma somajului sunt pe plan emotional, iar cele pe termen lung actioneaza pe plan psihologic, dar si asupra starii de sanatate fizica si asupra bunastarii sociale a somerului. In cele din urma ei compara pierderea locului de munca cu alte pierderi traumatice si o coreleaza cu riscuri crescute de imbolnavire, dar nu intodeauna stresul pierderii locului de munca este unul negativ si exista variabile moderatoare ale reactiei individuale.

3.2 Consecinte psiho-comportamentale si atitudinale generate de somaj- perspective psihologice si sociologice

Conceptul de atitudine a aparut la inceputul secolului XX in lucrarile de psihologie experimentala germane, dar cu un sens diferit de cel al simtului comun si anume cu cel de postura. Notiunea de atitudine este folosita in cercetarile sociologice si psihologice mai ales pentru a explica comportamentele si orientarile lor. O definitie a conceptului de atitudine propusa de Allport spune ca „atitudinea este o stare mentala si neuropsihologica de pregatire a raspunsului, organizata prin experienta de catre subiect, exercitand o influenta directiva sau dinamica asupra raspunsului sau fata de toate obiectele si toate situatiile la care se raporteaza” (Boza M., Atitudinile sociale și schimbarea lor, Editura Polirom, 2010, p.14 apud Allport, 1935, p.810) Asadar din acesta definitie reiese faptul ca atitudinea are mai multe elemente care constituie un ansamblu de elemente cognitive relative carora le sunt asociate evaluari (afecte) pozitive sau negative.

In viziunea autoarei M. Boza atitudinea infaptuieste comportamentul, cu toate ca exista numeroase experimente care au dovedit ca exista o diferenta intre comportamentele si atitudinile indivizilor. Aceasta diferenta este atribuita diferitelor cauze si anume: „influenta situatiei imediate care presupune numerosi stimuli ce actioneaza direct asupra comportamentului ; actiunea mai multor atitudini complementare sau contradictorii asupra comportamentului; decalajul dintre momentul in care studiem atitudinile unui subiect sau unui grup si momentul in care este observat comportamentul real.” In functie de anumite evenimente atitudinile pot modifica. (Boza M., 2010, p.19)

Somajul sub aspect psiho-social resprezinta in economiile de piata un risc major cu efecte multiple si durabile; asadar el reprezinta: un factor de extindere si o amplificare a saraciei in randul somerilor si familiile acestora; mai pot fi afectate intreprinderi, ramuri economice, zone geografice, profesii si meserii; un factor de „impulsionare” si intretinere a starii infractionale; un factor negativ asupra starii de sanatate; factor de marginalizare, demoralizare si excludere a unor persoane cu o calificare redusa; factor de adancire a pietei muncii; factor de inconsecventa politica, economica si de conflict social destructiv.

Prin urmare,pentru intelegerea complexa a fenomenului de somaj si a evaluarii consecintelor sale se includ consecintele nefaste ale somajului pe care le suporta indivizii, economia si societatea. (Cochinescu, C. 2005, p.41)

3.3 Relatii sociale

Participarea la un sistem complex de relatii sociale il face fiecare individ in parte si din mai multe grupuri sociale. Relatiile sociale reprezinta si asigura coeziunea si mentinerea grupurilor sociale, a colectivitatilor, a sistemelor si subsistemelor sociale. Importanta relatiilor sociale a fost pusa in evidenta in cadrul conceptiilor sociologice, care se difera dupa modul in care inteleg natura relatiilor sociale. Autorul Mihailescu I. sublinieaza ca relatiile sociale manifesta distanta subiectiva dintre oameni si anume apropierea sau departarea lor. Asadar, conform acestei distante se poate masura gradul de sociabilitate si anume raporturi de prima ordine- relatiile si raporturi de a doua ordine- complexele. (apud L. Von Wiese). In domeniul acestor relatii el stabileste mai multe forme: unirea (definite de sentimente, dorinte, instincte si hotarari); relatii de cooperare (intemeiate pe baza unei anumite diviziuni a muncii; aceste relatii intensifica dependentele dintre indivizi si dintre individ si grup); relatii de separare si de concurenta. (Mihailescu I., Sociologie generală- Concepte fundamnetale și studii de caz, Editura Polirom, 2003, p.115)

Un sens mai larg a relatiilor interpersonale pot fi intelese ca fiind acele raporturi dintre indivizii care isi dezvolta moduri de relationare in functie de cultura dobandita, limba si valorile specifice din care fac parte. Ansamblul de norme si principii alcatuiesc un „cod” comun de percepere si intelegere a mediului inconjurator, contribuind la elaborarea unor modele explicative bazate pe propriile experiente.

Prin urmare in acest caz se poate evidentia ca procesul de socializare influenteaza major dinamicile caracteristice relatiilor interpersonale. (Rujoiu O., coord. Chelcea S., Relații interpersonale: comunicare, conflict, încredere, Editura Polirom, 2003, p. 163)

Cochinescu C.,(2005) subliniaza faptul ca un efect al starii de somaj consta in alterarea relatiilor sociale prin pierderea statutului social; in cele mai multe cazuri oamenii tind sa priveasca somerul ca pe un om lenes care isi merita soarta, un incompetent, nepriceput, sau un „parazit social” ( p.44)

Probleme sociale cu care se confrunta somerii

Persoanele care devin somere se confrunta cu dificultati pe plan economic si moral. Pe planul economic se constata o reducere a veniturilor si deci, scaderea nivelului de trai si a posibilitatilor de consum pentru inreaga familie; in general statutul de somer impinge persoanele in cauza in pragul saraciei. In acelasi timp statutul de somer, atrage dupa sine stresul nevors, toxicomanii, anxietate, stari depresive determinate de incertitudine si asteptare s.a. In perceptia autoarei Cochinescu C. (2005) costurile somajului la nivel economic si social sunt deosebit de complexe si cu urmari multiple astfel: – somajul inseamna subutilizarea factorului de productie de munca, ceea ce se reflecta negativ asupra volumului productiei (productia de azi scade cu mult fata de cea potentiala) , iar in urma acestei scaderi a productiei se remarca o pierde de venituri (salarii si profituri) cu toate urmarile legate de consumul propriu-zis si de investistii; -reducerea incasarilor, respectiv intrarile la capitolul venituri din bugetul statului se datoreaza in urma unei scaderi generale de venituri (reducerea impozitelor pe venit, taxa pe valoarea adaugata a taxelor si accizelor etc.) ceea ce va diminua volumul cheltuielilor publice; somajul intensifica cheltuielile statului pentru functionarea oficiilor de plasare, plata ajutorului de somaj, alte cheltuieli legate de calificare, de ingrijirea sanatatii somerului s.a.

În ceea ce privește tranziția sau schimbarea, ca și crizele vieții, Rice (1992), afirmă că acestea pot produce un stress considerabil întrucât determină schimbarea rutinei pe toate planurile și un mediu nefamiliar (responsabilități noi, alte cereri sociale etc.

Steriotipuri referitoare la șomeri

Potrivit NODEX (2002) termenul de steriotip înseamnă un lucru care a apărut în formă neschimbată, format după un model făcut anterior. Walter Lippman în lucrarea sa, Public Opinion (1922) analizează steriotipurile ca fiind “elemente ale cogniției sociale, constructe mentale care ne ajuta să interpretăm realitatea socială.” Autorul subliniază faptul că steriotipurile care fac referire la constructele mentale definesc realitatea înconjurătoare înainte ca indivizii să o perceapă.

În concepția aceluiași autor aceste constructe sunt cultural construite, reflectari asupra lumii prin prisma sensului atribuit pozițiilor, valorilor si drepturilor noastre. Prin urmare, dacă steriotipurile sunt confirmate de cursul evenimentelor, se pot transforma în tipuri ideale și sunt reactivate în situații asemănătoare, definind așteptările noastre față de mediul social în care trăim. ( Ivan L., coord. Chelcea S., Psihosociologie Teorii, Cercetări, Aplicații , Editura Polirom, 2008, p. 339 apud Walter Lippman, 1922)

CAPITOLUL IV

SISTEMUL DE PROTECȚIE SOCIALĂ A ȘOMERILOR

4.1 Componentele sistemului de protecție socială a persoanelor șomere

Componentă a sistemului național de protecție socială este Asistența socială, care cuprinde serviciile sociale si prestațiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacitaților individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promovarea princiipilor de coeziune și incluziune socială. O deosebire între prestațiile sociale și serviciile sociale se poate remarca prin faptul că prestațiile sociale sunt măsuri de redistribuție financiară destinate persoanelor sau familiilor care însumează condițiile de eligibilitate prevăzute de lege, iar serviciile sociale constituie ansamblul de măsuri complexe și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor ale persoanelor, famililor, comunităților, grupurilor, în vederea prevenirii unor situații de inconveniență, vulnerabilitate sau dependență, pentru creșterea calității vieții. (www.mmuncii.ro)

Principalul obiectiv al protecției sociale îl reprezintă reintegrarea categoriilor defavorizate în viața normală prin stimularea forțelor active, creșterea capacităților lor de a face față problemelor complicate și de asigura resursele și mijloacele unui trai decent. Pentru asigurarea unei protecții sociale persoanelor în situațiile în care ei nu mai dispun de fonduri materiale și nu mai sunt apți să-și obțină prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent, sunt folosite două modalități de sprijin:

● sistemul asigurărilor sociale care reprezintă obținerea fondurilor prin contribuții sistematice ale populației ocupate care se întorc apoi la cei care au contribuit, aflați in dificultate, sub formă de ajutor de șomaj, de pensii, ajutor de boală.

● sistemul de asistență socială care reprezintă un sistem de ajutorare subvenționat de la bugetul de stat și bugetele locale și din contribuțiile voluntare ale persoanelor fizice și juridice. (Popp L., 2013, pp. 35; 40-41)

Așadar asistența socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri, programe, activități profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunități cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate, în situații de criză, deci vulnerabile. Acestea datorită unor probleme de natură personală, economico-materială, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a se integra prin mijloace și eforturi proprii în socitate, în limitele unui trai decent de viață. Prin procesul de tranziție la o economie de piață cu adâncirea restructurării, pe care le implică afectează mari grupuri profesionale și chiar întregi comunități. Un grup specific al populației active din România care solicită intervenția serviciilor sociale de asistență socială este cel al șomerilor. „Șomajul reprezintă un adevărat șoc psihologic și cultural pentru oameni obișnuiți în trecut să aibă un loc de muncă găsit cu ușurința și menținut cu o și mai mare ușurință.” (Zamfir C., Vlăsceanu L., coord., Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993, p.46; 50)

În viziunea autoarei Mihaiela Codin, șomajul este dăunator pentru individ deoarece este cauza sărăciei sale într-o lume a abundenței. În timpul aniilor 30` doar compătimirea publică i-a împiedicat pe șomeri să moară de foame, în decursul următorilor cincizeci de ani ajutorul de stat devine regulă, chiar dacă volumul său variază de la o țară la alta, iar în anii 80`, aceste indemnizații au fost micșorate pentru a reduce deficitul bugetar și pentru a stimula căutarile de locuri de muncă. Prin urmare consecințele materiale ale șomajului nu sunt rezolvate decât parțial prin prestații sociale, imaginea individului care duce o viață comodă datorită ajutorului de șomaj fiind departe de realitate. (Codin M., Șomajul in Europa, dimensiuni și soluții, Calitatea vieții, nr. 1, București, 1990, p.148)

4.2 Reglementări juridice internaționale în domeniul șomajului

Protecția socială prin reglementări juridice pune in aplicare programe naționale și regionale în vederea asigurării unor ajutoare, indemnizații, alocații și servicii sociale destinate persoanelor defavorizate. (Popp. L., 2013, p. 35)

Promovarea ocupării a fost adăugată pe lista obiectivelor Comunității devenind „o problemă de interes comun” ,odată cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Acesta cuprindea prevederi referitoare la politica de asigurare a locurilor de muncă și de protecție socială, în timp ce statele membre trebuiau sa promoveze o politică de coordonare a creării de locuri de muncă în vederea dezvoltării capacității de creare a unei strategii comune privind nivelul ocupării forței de muncă. Politica sociala a devenit ca și în cazul domeniului ocupării forței de muncă, o responsabilitate comună a statelor membre si a Comunității Europene. Aceasta își propune atingerea unor obiective și anume: promovarea ocupării, remedierea condițiilor de viață și de muncă, protecție socială adecvată, dialog între conducerea întreprinderilor și lucrători, dezvoltarea resurselor umane în vederea ocupării și combaterea excluziunii. (www.mmuncii.ro)

La 28 martie și 15 aprilie 1921, România a efectuat ratificarea cu privire la decizia referitoare la necesitatea reglementării plasării șomerilor, pentru a modera tensiuniile sociale și criza economică, luată de Conferința Internațională a Muncii de la Washington din 1919, care a însușit în această privință un proiect de convenție și o recomandare. A urmat depunerea în Parlament a proiectului legii plasării, expresie a alinierii sale la principiile politicii internaționale a muncii. Pentru fenomenul șomajului reglementarea plasării era o măsură preventivă care putea avea „consecințe grave atât pentru economia națională, cât și pentru bunăstarea clasei muncitorești.” (Cojocaru M., Popp L., Buzducea D., (coord. ), 2010, pp. 401-402)

4.3 Protecția sociala a persoanelor șomere în România- orientări și perspective

În percepția autorului Gabriel Cristescu protecția socială a devenit în prezent tema preferată de abordat în situația modificărilor pe piața muncii. Ea deține scopuri și mijloace atunci când se formulează pe piața muncii. Este o piață cu caracter special deoarece nu semnifică doar locul de întalnire și de înfruntare a cererii cu oferta de muncă, piața muncii constituie un întreg univers cu o istorie și cultură specifice, cu sisteme de valori, aspirații, comportamente și stiluri de viață care depășesc cu mult relațiile de piață propriu-zise. Legislația specifică (legislația muncii) privind relatiile salariale, cuprind toate acele dispoziții prin care se asigură protecție socială. „În aceasta direcție se acumulează următoarele probleme: crearea raportului salarial; formarea statutului salarial; raporturile generate de contractele de muncă; reglementarea muncii; șomajul; rezilierea sau încetarea contractului de muncă; fixarea numărului salariaților reprezentanți la negociere; stabilirea regimurilor de muncă- munca la domiciliu; deservirea imobilelor de locuit; persoane casnice; muncitori interminari; inspecția și jurisdicția muncii.” (Cristescu G., Politici sociale, Editura Focus, Petrosani, 2002, pp. 55-56)

Concretizarea unor prestații acordate, mecanisme de funcționare, număr și structură de beneficiari se realizează în urma evoluției protecției sociale, având loc în strânsă legătură cu condițiile istorice, sociale, economice din fiecare țară. Activitatea de asistență și protecție socială în România este strâns legată de cadrul social-economic și politic specific fiecărei perioade istorice. (Popp L., 2010, p.43 apud Maniac E., 1998, p.8)

Autorul Rățoi Tudor evidențiază faptul că în sfera preocupărilor de politică socială a muncii în România interbelică a intrat și șomajul fiind „un fenomen controversat ca mod de receptare și analiză, atitudinea față de acesta fiind variabilă de la o extremă la alta (minimizat și chiar negat de patroni, ușor exagerat de polul opus al societății).” O problemă complexă și dificilă pentru sistemul social economic capitalist, o constituie forța de muncă disponibilizată, toate țările industrializate ale perioadei interbelice cautând soluții pentru aceasta. (Rățoi T., Din modernizarea României interbelice , Editura Antheros, Iași, 1998, pp.89-100)

Prin urmare la începutul secolului și în majoritatea statelor, ajutorul de șomaj se datorează inițiativei administrațiilor locale, iar pe măsura dezvoltării economice și evoluțiilor sociale s-au înfințat sisteme naționale de protecție socială. Așadar în ceea ce privește modul de organizare remarcăm trei nivele și anume: indemnizația de șomaj, asistența (ajutorul) de șomaj și ajutorul social. În primul nivel se înscrie indemnizația care este acordată pentru o anumită perioadă stabilită de lege, finanțată prin cotizații sociale și subvenții bugetare, în cel de-al doilea nivel se încadrează cei care beneficiază de un ajutor aparte fiind de regulă finanțat de stat, iar in în cel de-al treilea nivel, ajutorul social se acordă celor cu o situație financiară deosebit de precară. Acest sistem are o însușire diversificată și este reglementat de stat.(Popp L., Cojocaru M., 2008, p.68)

4.3.1 Prezentarea serviciilor publice de ocupare din România

În viziunea autoarei Luciana Alexandra Ghica, principalele obiective ale politicilor sociale comunitare se referă la promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, sistemele de protecție socială, combaterea excluderii sociale, asigurarea unui dialog între angajați și angajatori, precum și dezvoltarea resurselor umane în vederea obținerii și menținerii unei rate înalte de ocupare a forței de muncă. Pentru a se rândui la standardele europene, România a adoptat un Nou Cod al Muncii și mai multe legi care să asigure condiții mai bune de lucru și să protejeze drepturile salariaților, reglementând de exemplu, regimul pensiilor, sindicatelor și maternității. Așadar au fost înfințate mai multe instituții, printre care Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. (Ghica L., A., România și Uniunea Europeană- O istorie cronologică, Editura Meronia, București, 2006, p.70)

Potrivit AJOFMCS serviciile oferite sunt: informare și consiliere; consultanță pentru începerea unei afaceri; încadrarea în muncă a elevilor, studenților conform legii 72/2007; încadrare absolvenți art. 80; încadrare șomeri peste 45 de ani art. 85; încadrare șomeri art. 78; servicii de preconcediere; completarea veniturilor; medierea muncii; acordarea de credite; cursuri de formare profesională; cofinanțarea programelor de formare profesională; stimularea mobilității forței de muncă; incubator de afaceri. (www.ajofmcs.ro)

Pe piața muncii se găsesc în prezent următoarele servicii:

● servicii financiare- care asigură plata unor ajutoare bănești (ajutor social, ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională)

● servicii de intermediere a muncii- care include activități de mediere a muncii

● servicii de consiliere privind cariera profesională și servicii de consultanță în afaceri

● servicii de informare- pentru solicitanții si ofertanții de locuri de muncă

● servicii de formare- care conțin activități de pregătire profesională prin unități specializate (școli, universități, colegii, centre de recalificare și perfecționare profesională). (Cojocaru M., Popp. L., 2010, pp. 414-415)

4.3.2 Integrarea șomerilor pe piața muncii

O definiție a integrării socială poate fi determinată ca fiind „procesualitatea interacțiunilor dintre individ sau grup și mediul social specific sau integral prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților.” (Zamfir C., Dimensiuni ale sărăciei, Editura Expert, București, 1995, p.57)

Piața muncii este „zguduită” de puternice seisme și într-un anumit sens întreaga populație, mai ales cea ocupată, în condițiile de tranziție, fiind supusă unui proces de „restructurare” în plan spiritual, ocupațional-profesional și comportamental, educația, formarea profesională și recalificarea profesională, în legătura lor directă cu ocuparea, reocuparea și reintegrarea profesională, tind să capete o valoare deosebită. Complexitatea de factori economici și sociali este dependentă de eficiența în plan social și individual a formării profesionale. Având în vedere că în viziunea noastră reconversia reprezintă o sarcină socială atât micro cât și macroeconomică, putem urmări acțiunea actorilor sociali principali- autorități publice locale și prefecturi, Direcția Muncii și a Protecției Sociale, agenți economici, asociații ale șomerilor- trebuie să dea dovadă de convergență în parteneriatul lor, dar mai ales să cofinanțeze programele respective. (Costescu G., 2002, pp. 68-69; 71).

Integrarea profesională pe de o parte este o formă a integrării sociale, iar pe de alta parte șomerii au statutul unor persoane neintegrate profesional, suntem îngăduiți să afirmăm că șomerii pot fi considerați doar parțial integrați în societate. În funcție de caracterul activ al primului și de capacitatea de răspuns a mediului care integrează, se remarcă mai multe etape ale procesului: adaptarea, acomodarea, participarea și integrarea propriu-zisă care de multe ori poate fi o sinteză diferită în paralel cu componentele inițiale. (Ilin C., Iordache M., Șomajul de lungă durată- sărăcie și excludere socială, Editura Polirom, 1999, pp. 234-235)

4.3.2 Instituții care asigură calificarea și recalificarea profesională a șomerilor

În limbajul științific și cel comun, termenul de instituție are mai multe semnificații. „Prin instituție se înțelege: un grup de persoane angajat în vederea rezolvării unor probleme importante pentru comunitate; formele organizatorice folosite pentru soluționarea unor probleme; un ansamblu de mijloace și procedee folosite de membrii unui grup în vederea satisfacerii unor nevoi; rolurile importante pe care le dețin anumiți membri ai unui grup și care le permit să acționeze pentru rezolvarea unor probleme.” (Mihăilescu I. Sociologie generală- Concepte fundamentale și studii de caz, Editura Polirom, 2003, p.175)

Instituțiile prin activitățiile pe care le prestează, au în vedere atingerea unor scopuri și anume: satisfacerea unor nevoi sociale dintr-un anumit domeniu prin promovarea relațiilor dorite și represiunea celor nedorite; asigurarea continuității vieții sociale. (Mihăilescu I., 2003, p.177, apud Szczepanski, 1972, p.165)

Calificarea, recalificarea și perfecționarea profesională sunt factori fundamentali ai fenomenului de integrare- reintegrare profesională și de diminuare a vulnerabilității la șomaj, instituțiile cu atribuții în domeniul protecției sociale a șomerilor trebuie să intervină pentru sprijinirea și menținerea competențelor afectate de neocuparea de lungă durată, calificarea persoanelor active făra competențe profesionale, recalificarea persoanelor active, în funcție de nevoile agențiilor economici sau de dorința lor, adaptarea lor la cerințele pieței muncii. (Popp L., Cojocaru M., 2008, p. 92 apud Maniac E., 1998, p.104)

Potrivit articolului 68 din Legea 76/2002 publicată in Monitorul Oficial nr.103 din 06.02.2002 privind cursurile de calificare, recalificare, perfecționare și specializare se organizează pentru ocupații, meserii și profesii definite și cuprinse în clasificarea ocupațiilor din România. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cât și furnizorii de servicii de formare profesionlă autorizații pot constitui cursuri de calificare, recalificare pentru ocupații sau meserii neincluse încă în Clasificarea ocupaților din România, numai dupa ce au obținut avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. (www.dreptonline.ro)