Stadiul Actual Si Posibilitatile de Valorificare a Patrimoniului Turistic din Municipiul Turda

Economie

Stadiul Actual Si Posibilitatile de Valorificare a Patrimoniului Turistic din Municipiul Turda

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

STADIUL ACTUAL ȘI POSIBILITĂȚILE DE VALORIFICARE A PATRIMONIULUI TURISTIC DIN MUNICIPIUL TURDA

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ÎNCADRAREA AREALULUI TURISTIC ÎN SISTEMUL TURISTIC ZONAL-REGIONAL. AȘEZARE, LIMITE, VECINĂTĂȚI

2. PREMISELE GEOGRAFICO-TURISTICE ALE APARIȚIEI ȘI AFIRMĂRII ACTIVITĂȚILOR CU PROFIL TURISTIC

2. 1. Cadrul natural – premise atractive și suport pentru apariția și dezvoltarea orașului și dezvoltarea fenomenului turistic actual

2. 1. 1. Potențialul atractiv al resurselor morfologice

2. 1. 2. Potențialul atractiv al resurselor climatice

2. 1. 3. Potențialul atractiv al resurselor hidrografice

2. 2. Fondul turistic antropic – componentă de bază pentru afirmarea turismului

2. 2. 1. Scurt istoric al populării arealului/Incursiune în istoria orașului și a arealului din proximitate

2. 2. 2. Evoluția teritorială și demografică a municipiului Turda

2. 2. 3. Potențialul atractiv al edificiilor istorice monumentale, monumentelor de arhitectură religioasă, ansamblurilor de arhitectură urbană, edificiilor cultural-sportive, monumentelor și statuilor

2. 2. 4. Potențialul atractiv al activităților umane și al resurselor de natură etnografică al localităților din proximitate

3. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ–ELEMENT PRIORITAR DE SPRIJIN ÎN FUNCȚIONAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE

3. 1. Baza materială turistică

3. 2. Capacitatea de cazare turistică

4. STADIUL ACTUAL AL VALORIFICĂRII RESURSELOR ATRACTIVE

4. 1. Dinamica circulației turistice

4. 2. Aria de proveniența turistică

4. 3. Sezonalitatea

5. MUTAȚII POST REVOLUȚIONARE CU INFLUENȚE ASUPRA TURISMULUI51

6. TIPURI ȘI FORME DE TURIM PRACTICABILE

6. 1. Tipuri de turism

6. 2. Forme de turism

7. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA RESURSELOR

8. ANALIZA SWOT

9. PROPUNERI ȘI SUGESTII

9. 1. Trasee turistice

9. 1. 1. Trasee turistice urbane

9. 1. 2. Trasee turistice cu plecare și sosire în Turda

10. CONCEPERE DE PACHET TURISTIC

10. 1. Promovare pe piața turistică

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR

Fig. 1. Localizarea municipiului Turda 3

Fig. 2. Vedere Cheile Turzii 7

Fig. 3. Cetățeaua Mare 9

Fig. 4. Sala Crivacului 13

Fig. 5. Mina Terezia 15

Fig. 6. Mina Rudolf 16

Fig. 7. Evoluția numărului de locuitori ai municipiului Turda în perioada 1837-2012 28

Fig. 8. Ruinele clădirii comandamentului 32

Fig. 9. Muzeul de Istorie 34

Fig. 10. Troița mormântului 39

Fig. 11. Obeliscul mormântului 39

Fig. 12. Localizarea principalelor obiective din municipiul Turda 42

Fig. 13. Evoluția numărului unităților de cazare din orașul Turda în intervalul 2000-2012 44

Fig. 14. Evoluția numărului de turiști din orașul Turda înregistrați în perioada 2005-2012 46

Fig. 15. Numărul turiștilor înregistrați la intrarea în Salina Turda în perioada 1995-2012 47

Fig. 16. Numărul turiștilor divizați pe categorii, înregistrați la Muzeul de Istorie în perioada 2011-2013 48

Fig. 17. Numărul turiștilor înregistrați la intrarea în Cheile Turzii în perioada 2008-2012 49

Fig. 18. Sezonalitate turistică, Salina Turda, anul 2011 50

Fig. 19. Numărul turiștilor sosiți pentru tratament la salină în anii 2011, 2012 55

Fig. 20. Trasee turistice urbane 67

Fig. 21. Pagina de prezentare a site-ului 72

Fig. 22. Pagina de prezentare a produsului turistic 73

Fig. 23. Pliant exterior 74

Fig. 24. Pliant interior 74

Fig. 25. Afiș de prezentare a produsului turistic 75

INTRODUCERE

Turda, un oraș antic numit în vechime Potaissa, plin de istorie și de urme ale unor civilizații antice, ca apoi să fie dezvoltat datorită zăcămintelor sale de sare care la început au ajutat economia existentă ca în prezent acestea să fie transformate în resurse turistice. Un oraș comoară aflat în Transilvania care merită descoperit și care ne poate fi un loc prielnic de petrecere a vacanței sau a weekenduri-lor.

Situat în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda, cu o mare frumusețe, atestată de diverse personalități care o asociază cu o grădină nesfârșită, înconjurată fiind de vârfurile munților Trascău, cu Cheile Turzii aproape, fiind așezat de-a lungul apei și a drumului.

Ceea ce se tratează în această lucrarea este descoperirea atracțiilor turistice reprezentate de cele trei baze de susținere ale turismului în zonă și anume Salina Turda, Cheile Turzii dar și patrimoniul cultural. Deși Cheile Turzii nu fac parte din orașul propriu-zis acestea atrag un flux turistic consistent al orașului precum și cei care vizitează cheile, converg către oraș fiind cel mai apropiat de acestea.

Primul capitol tratează încadrarea arealului turistic în sistemul zonal-regional. Acest capitol este dedicat în întregime localizării municipiului Turda. Următorul capitol cuprinde atât potențialul turistic natural cât și cel antropic, făcând o prezentare a acestora, fiecare obiectiv turistic fiind tratat în mod deosebit. Acest capitol a fost ales pentru o bună cunoaștere a numeroaselor obiective prezente precum: Salina Turda, Cheile Turzii, Muzeul de Istorie, Mormântul lui Mihai Viteazu, Castrul Roman Potaissa precum și numeroasele lăcașuri de cult și ansambluri arhitecturale. Tot în acest capitol există și o mică incursiune în trecutul orașului pentru a descoperi urmele lăsate de înaintași.

Capitolul trei se referă la inventarierea infrastructurii turistice existente, prezentarea tipurilor de cazare și a numărului de locuri în funcțiune. Capitolul patru prezintă valorificarea actuală a resurselor atractive prin inventarierea numărului de turiști, sezonalitatea acestora, precum și dinamica circulației turistice. Următorul capitol privește mutațiile post revoluționare ca cel de al șase-lea capitol să exemplifice tipurile și formele de turism practicate în cadrul celor mai importante obiective ale orașului.

Capitolul șapte prezintă impactul turismului asupra reurselor iar capitolul opt cuprinde analiza SWOT.

Ultima parte a lucrării este dedicată constituirii unor trasee turistice care să ajute la cunoașterea orașului precum și la conceperea unui produs care să atragă un număr cât mai mare de turiști, pe care să îi rețină pentru câteva zile. Promovarea acestui produs se face prin metode adecvate, precum site, afiș și pliant, fiind urmată de concluzii și bibliografie.

Pentru realizarea acestei lucrări am ales să fac o documentare despre tema aleasă și ceea ce presupune aceasta, ca apoi să mă deplasez în teren la obiectivele și instituțiile abordate, pentru crearea unei imagini cât mai exacte, prin culegere de date, imagini cât mai reale în ceea ce privește resursele dar și orașul în întregime. De asemenea am folosite și programe speciale precum ArcGis pentru crearea hărților.

Așadar consider că tema abordată este un realistă, iar susținerea unor viitoare investiții în domeniul turistic în cadrul acestui areal are un scop benefic atât pentru oraș cât și pentru locuitorilor săi. Municipiul prezintă numeroase atuuri în vederea valorificării sale.

1. ÎNCADRAREA AREALULUI TURISTIC ÎN SISTEMUL TURISTIC ZONAL-REGIONAL. AȘEZARE, LIMITE, VECINĂTĂȚI

Turda se află pe malurile Arieșului în partea de nord-vest a Câmpiei Turzii și în partea de sud-est față de orașul Cluj-Napoca. Situat într-o zonă de contact dintre Munții Apuseni și Podișul Târnavelor, la prelungirea Dealurilor Feleacului, având o altitudine de 330 metri, reprezentând una dintre cele mai vechi localități din Transilvania, fondată pe locul unor așezări dacice. S-a dezvoltat pe lunca fertilă a Arieșului, făcând parte din depresiunea de contact cu același nume precum cel al orașului, fiind loc prielnic agriculturii și având o importantă resură de subsol, sarea, de care se leagă apariția așezărilor, precum și dezvoltarea acestora. Cetatea este atestată documentar în anul 1075 și apare de la începutul secolului al XIV-lea, fiind constituită din Turda Nouă și Turda Veche care la momentul actual formează orașul în adevăratul său sens.

Teritoriul său administrativ se învecinează cu teritoriul municipiului Câmpia Turzii la sud-est și cu teritoriile comunelor Călărași, Mihai Viteazu, Săndulești, Tureni, Ploscoș și Viișoara. Este unul din cele șase orașe ale județului Cluj, fiind situat față de orașul Cluj-Napoca la o distanță de 30 km către sud-est. Ca suprafață, teritoriul administrativ al municipiului Turda, reprezintă 1,37% din teritoriul județean.

Municipiul Turda este amplasat de-a lungul celei mai importante artere de circulație a României DN1-E60-E81 asociată cu accesul la alte două drumuri naționale DN 15 și DN 75 ceea ce îi asigură legături rutiere foarte bune cu municipiul Cluj-Napoca dar și cu reședințele județelor învecinate: Alba și Mureș, respectiv Alba Iulia și Târgu Mureș, fiind astfel accesibil turistic.

Poziția geografică favorabilă, situat pe o veche arteră de circulație, prezența teraselor neinundabile ale Arieșului, poarta de acces spre regiunile aurifere din Apuseni, existența sării și a rocilor de construcție, au fost condiții prielnice pentru evoluția vieții urbane.

Turda, reprezintă un oraș de unde se deschid numeroase drumuri precum este cel al Cheilor Turzii la 13 km, ținutul Apusenilor, ghețarul Scărișoara, drumuri ce purced către Munții Trascău, Bedeleu, Gilău, Cheile Turenilor, dar și numeroase monumente istorice și arhitecturale, salina, lacurile sărate, generând oportunități de relansare turistică (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011).

Datorită tuturor acestor avantaje, amplasarea municipiului este una favorabilă pentru dezvoltarea turismului. Valorile orașului, precum și cele aflate în apropierea sa reprezintă atuuri majore în favoarea turismului.

2. PREMISELE GEOGRAFICO-TURISTICE ALE APARIȚIEI ȘI AFIRMĂRII ACTIVITĂȚILOR CU PROFIL TURISTIC

Totalitatea premiselor au ajutat la apariția și la dezvoltarea turismului în acest areal, fie ele naturale sau antropice. Factorii naturali reprezentați atât de chei, lacuri și salină reprezintă o punte de lansare turistică, de apariție și dezvoltarea a activităților cu profil turistic. Alături de marile atracții naturale includem resursele morfologice, climatice și hidrologice dar și cele din categoria factorilor antropici unde amintim istoricul orașului, al evoluției demografice și teritoriale dar și monumentele, lăcașurile de cult, ansamblurile arhitecturale, tradițiile și activitățile umane.

2.1. Cadrul natural – premise atractive și suport pentru apariția și dezvoltarea orașului și dezvoltarea fenomenului turistic actual

Precum este cunoscut deja, cadrul natural cuprinde resursele de natură morfologică, climatică, hidrologică precum și terenul pe care s-a dezvoltat acest oraș.

Teritoriul pe care a luat naștere orașul Turda se încadrează din punct de vedere geomorfologic în depresiunea de contact Turda, subunitate a depresiunii Transilvaniei, situată la adăpostul Munților Apuseni. Vatra propriu-zisă a depresiunii este formată de lunca largă a Arieșului, orientată vest-est cu un evantai de terase dezvoltate pe partea dreaptă. În partea nordică a orașului se află un fragment de terasă dar și un relief complex cu văi largi sărăturate și îmlăștinite, precum și microdepresiuni de disoluție și prăbușire, sculptate pe masivele de sare. În partea de vest găsim Dealul Cetății la altitudinea absolută de 375 metri. Aici, pe această terasă cu caracter de interfluviu s-a construit castrul roman separând cele doua pârâie care o delimitează: pârâul Racilor și pârâul Sândului.

La sud și sud-vest de valea Sândului se situează Dealul Zânelor delimitat de Dealul Șuia printr-un mic pârâu numit Pardei. Culmile deluroase ce pornesc din masivul Petrind se apleacă spre zona în care Valea Caldă se varsă în Râul Arieș. Astfel relieful coboară până la Arieș fără mari denivelări.

Sud-estul depresiunii se îngustează, iar spre munte se închide prin culmi, chei (Cheile Turzii, Cheile Tureni) și defilee (Moldovenești).

Sub raport geologic ne aflăm într-o zonă de contact a formațiunilor jurasice în facies calcaros din masivul Petrind cu formațiuni sedimentare din terțiar al Bazinul Transilvănean, formate din marne, argile,l orașului, al evoluției demografice și teritoriale dar și monumentele, lăcașurile de cult, ansamblurile arhitecturale, tradițiile și activitățile umane.

2.1. Cadrul natural – premise atractive și suport pentru apariția și dezvoltarea orașului și dezvoltarea fenomenului turistic actual

Precum este cunoscut deja, cadrul natural cuprinde resursele de natură morfologică, climatică, hidrologică precum și terenul pe care s-a dezvoltat acest oraș.

Teritoriul pe care a luat naștere orașul Turda se încadrează din punct de vedere geomorfologic în depresiunea de contact Turda, subunitate a depresiunii Transilvaniei, situată la adăpostul Munților Apuseni. Vatra propriu-zisă a depresiunii este formată de lunca largă a Arieșului, orientată vest-est cu un evantai de terase dezvoltate pe partea dreaptă. În partea nordică a orașului se află un fragment de terasă dar și un relief complex cu văi largi sărăturate și îmlăștinite, precum și microdepresiuni de disoluție și prăbușire, sculptate pe masivele de sare. În partea de vest găsim Dealul Cetății la altitudinea absolută de 375 metri. Aici, pe această terasă cu caracter de interfluviu s-a construit castrul roman separând cele doua pârâie care o delimitează: pârâul Racilor și pârâul Sândului.

La sud și sud-vest de valea Sândului se situează Dealul Zânelor delimitat de Dealul Șuia printr-un mic pârâu numit Pardei. Culmile deluroase ce pornesc din masivul Petrind se apleacă spre zona în care Valea Caldă se varsă în Râul Arieș. Astfel relieful coboară până la Arieș fără mari denivelări.

Sud-estul depresiunii se îngustează, iar spre munte se închide prin culmi, chei (Cheile Turzii, Cheile Tureni) și defilee (Moldovenești).

Sub raport geologic ne aflăm într-o zonă de contact a formațiunilor jurasice în facies calcaros din masivul Petrind cu formațiuni sedimentare din terțiar al Bazinul Transilvănean, formate din marne, argile, gresii și tufuri vulcanice așezate în alternanțe. Până în dreptul Turzii straturile înclină spre oraș, iar aici sunt deformate datorită sâmburilor de sare care le-au ridicat în chip de boltă. Datorită eroziunilor văilor cuvertura sedimentară a fost îndepărtată iar sarea din bolți a ajuns la suprafață și a putu fi exploatată.

Atfel cadrul natural reprezintă o premisă atractivă și de suport în dezvoltarea turismului, susținând această activitate datorită predominanței zonei de deal, precum și a zăcămintelor de sare care au ajutat într-un procent însemnat la transformarea orașului într-un oraș cu importanță turistică.

Relieful deși nu reprezintă singura sursă de atracție și anume cheile, el poate reprezenta o sursă secundară, fiind decor sau suport pentru restul resurselor turistice.

2.1.1. Potențialul atractiv al resurselor morfologice

Potențialul atractiv al resurselor morfologice se datorează în mod special rezervației naturale aflate în apropierea orașului la doar 13 km și anume Cheile Turzii. Însă pe lângă acestea avem și salina care deși poartă o amprentă de natură antropică va fi tratată în acest capitol, ea putând fi încadrată la resursele de natură morfologică.

Cheile Turzii

Potențialul atractiv de cea mai mare amploare privind resursele morfologie este oferit de către Cheile Turzii care prezintă forme de relief calcaros precum abrupturi, creste, polițe structurale și forme exocarstice precum marmite și lapiezuri. Relieful calcaros este impus de rezistența sau de duritatea rocilor, masivitatea, omogenitatea ori heterogenitatea chimică, comportarea fizico-mecanică, permeabilitatea.

Cheile Turzii reprezintă cea mai cunoscută formă de acest gen din Munții Apuseni, datorită în special poziție sale favorabile, în apropierea orașelor Turda și Cluj-Napoca. Acestea au intrat încă de timpuriu în atenția a numeroși cercetători ai diferitelor domenii de activitate precum geografie, biologie, speologie care au încercat să explice geneza și evoluția cheilor fapt care a scos în evidență și mai mult acest areal.

Munții Trascăului în componența cărora intră Cheile Turzii au un înalt grad de atractivitate turistică străjuind depresiunea Turda-Câmpia Turzii. Prima impresie creată privitorului dinspre depresiune, este aceea de monumentalitate a acestor munți, ea fiind datorată nu atât înălțimii propriu-zise cât energiei de relief rezultate. Aceste impresii globale la care contribuie considerabil și desfășurarea largă a culmii Petrindului, îi sunt adăugate spectaculozitatea formelor de relief între care cele mai renumite fiind Cheile Turzii la care se adaugă și Cheile Turenilor, Borzeștilor și Aiudului dar și defileele, al văii Iara-Surduc și al Văii Arieșului între Buru și Moldovenești.

Cheile Turzii sunt situate în pintenul nord-estic al Munților Trascău având o orientare sudică și sud-vestică limitând depresiunea Hășdatelor de culoarul Arieșului de sud. Cheile au o lungime totală de 1277 metri, impunându-se din punct de vedere morfologic și turistic prin dezvoltarea pe verticală și amplitudinea pereților, fiind cheile cu cei mai înalți pereți verticali din cadrul Munților Apuseni. Structura lor geologică poate fi urmărită pe o adâncime de aproximativ 250 metri, între cele două masive care le delimitează, Culmea Mănăstirii (793m) și Dealul Sândului (759m) (M. Pop, A. Bartha, 1973).

Locul de apariție și dezvolare a acestora a reprezentat un avantaj în dezvoltarea orașului în proximitate iar acum reprezintă o zonă de interes turistic deosebită.

Încă din anul 1921 geograful Emmanuel de Martonne include Cheile Turzii într-o excursie organizată de Facultatea de Geografie, considerând acest areal o importantă parte a Munților Bihor (P. Cocean, 1988).

În anul 1938 Cheile Turzii dobândesc statutul de rezervație naturală ca apoi să fie incluse în listele UNESCO.

„La constituirea resurselor turistice ale Cheilor Turzii participă un complex de elemente mofologice, hidrologice, geologice, floristice și faunistice. Varietatea și amploarea desfășurării, cărora li se asociază ineditul și specificitatea teritorială a răspândirii acestor elemente, fac din Cheile Turzii un obiectiv turistic cu o atractivitate indiscutabilă.

Ceea ce se impune de la început este relieful grandios al cheilor. Larga dezvoltare pe verticală și orizontală a abrupturilor ce străjuiesc de-o parte și de alta albia râului domină peisajul și încântă privirea. Îngustarea se desfășoară parțial sub forma unei pâlnii duble, cu o deschidere mai puțin spectaculoasă la intrarea din amonte, unde râul pare nepregătit pentru încleștarea ce-l așteaptă și cu o alta, mult mai impunătoare avale, unde același râu scăpat din chinga calcarelor simte parcă nevoia descătușării, risipindu-și energiile în patul moale al rocilor sedimentare. Iluzie efemeră, deoarece nu departe de ieșirea din chei îl așteaptă ofiolitele, să-l încastreze din nou într-un defileu meandrat ce se desfășoară până la confluența cu Arieșul (P. Cocean, 1988, p. 22-23).

Reunesc peste 5 elemente de interes: abrupturi de mari dimensiuni (Peretele Alghinelor, Peretele Vulturilor, Peretele Uriaș, Șurimea etc.), creste (Creasta Sură, Creasta Colțului Crăpat etc) arcade, turnurile piramidale și pilierii (Turnul Galben, Turnul Ascuțit, Turnul Borș), trenele prelungi de grohotișuri (Grohota Pădurii, Grohota Morarilor), 22 de peșteri dintre care patru geomorfosituri identificate ca atare: peșterile lui Binder, Cetățeaua Mare, Cetățeaua Mică și Ungurească.

O impresionantă parte a cheilor este reprezentată de către silueta înaltă a Turnului Galben care se află pe peretele stâng. Deși descrește către amonte adăpostește și mozaicul formelor date de Alghine și Hornul Vulturului. Pe versantul opus se prezintă creasta crenelată a Pereților cu Trepte care urcă până pe partea cea mai înaltă a cheilor care este Șăurimea. Alături de acesta se află și Colțul Crăpat, nume provenit de la forma sa geometrică ușor de identificat. La baza Pereților cu Trepte se află și cele mai extinse grohotișuri din chei sub numele de Grohota Pădurii. Pe lângă aceasta se găsesc și alte grohotișuri precum sunt: Zurușul Cetății, Grohota Morarilor sau altele. La toate aceste putem adăuga și imaginea Peretului Uriaș sau a Turnului Ascuțit (P. Cocean, 1988).

Datorită faptului că apele au evoluat și în subteran, au apărut numeroase guri de peșteri, 32 la număr.

Peșterile prezente în cadrul cheilor sunt date de fenomene carstice interesante ele fiind situate la toate nivelurile. Deși majoritatea sunt peșteri mici ele prezintă interes de vizitare atât pentru vizitator cât și pentru oamenii de știință (M. Pop, A. Bartha, 1973).

Peșterile mai grandioase sunt situate pe axa culmii calcaroase, precum: Peștera Ungurească care este cea mai mare din complexul peșterilor prezente în Cheile Turzii, Peștera Binder,cele doua fiind situate pe malul drept iar pe malul stâng enumerăm: Peștera Morarilor, Cetățeaua Mică și Peștera Călăștur. Peșterile pot fi privite din punctul de vedere al situării lor pe nivelurile teraselor formate succesiv. Astfel surprindem la cel mai înal nivel, la altitudinea de 751 m, Peștera Călăștur, urmată de Coșul Hilii din care se mai păstrează doar bolta de la intrarea la înălțimea de 630 m (M. Pop, A. Bartha, 1973).

La altitudinea de 580-600 m se află nivelul 3 unde avem Peștera Morarilor pe peretele stâng iar pe peretele drept Peștera Ascunsă a Feciorilor și Peștera Ungurească. Nivelul 2 este cuprins între 520-430 m unde găsim peșterile Madoloaie, Liliecilor, Cuptorului și Binder. Ultimul nivel cel inferior este reprezentat de Peștera Cetățeaua Mare și Mică dar și Peștera Filimon care se găsesc la înălțimi cuprinse între 450-485 m (M. Pop, A. Bartha, 1973).

Trebuie amintită și Peștera cu două intrări situată chiar la actualul nivel al râului Hășdate care este cea mai expusă inundațiilor.

Datorită cantităților de apă reduse peșterile au încetat în a se mai dezvolta fiind lipsite astfel de formațiunile specifice precum stalactite, stalagmite sau altele.

În ceea ce privește estetica cheilor fizionomie inedită a aceasteia este datorată alăturării elementelor geomorfologice, diferenței de nivel 300-500 m, puzzl-ul cromatic prin alăturarea diferitelor colorite ale rocilor, vegetației și apei dar și receptării panoramice. Atfel peisajul este unul deosebit, constituindu-se într-o atracție turistică care oferă turistului imagini de neuitat și loc de meditație profundă.

Pe lângă aceste resurse naturale există și un patrimoniu cultural, cum sunt peșterile care au fost locuite precum Peșterea Ungurească și Peștera lui Binder, situri preistorice – Neolitic, Epoca bronzului, Eneolitic – Peștera Călăștur, aura derivată din numeroasele legende ale locului referitoare la haiducul Balica și ascunzătoarea sa din peșterile Cetățeaua Mare și Cetățeaua Mică, peste 50 de reprezentări în artă, majoritatea în fotografii și albume foto.

Însușirile morfologice care reprezintă reale atribute de atracție turistică sunt: unicitatea, ineditul, complexitatea structurilor, diversitatea, amploarea, etalarea pe verticală.

Unicitatea oferă turistului sentimentul de plăcere, aflându-se în locuri nemaivăzute. Această caracteristică poate fi remarcată în cadrul cheilor datorită sistemului de corespondență între cele două peșteri Cetățeaua Mică și Cetățeaua Mare, reprezentând un unicat regional.

Ineditul este dat atât de fizionomie, amplasare, dimensiune sau alte repere. Acesta atrage privirea turistului și îl transpune într-o altă ipostază. Ceea ce apare ca inedit al Cheilor Turzii sunt abrupturile dar și morfologia mozaificată a acestora.

Complexitatea structurilor dată de abrupturi, peșteri, poduri naturale, arcade în chei, reprezintă trecutul acestora și modul lor de formare.

Diversitatea duce la alungarea monotoniei și astfel atrage numeroase segmente de turiști. Mozaicul prezent în chei, prezența peșterilor, a râului Hășdate a tuturor formelor prezintă o mare diversitate.

Din următoarele perspective Cheile Turzii reprezintă o atracție turistică națională: geomorfologică, estetică unde includem receptarea lor panoramică, puzzel-ul cromatic, diferența de nivel dar și aspectul elementelor ce țin de geomorfologie, ecologică, având în vedere că este o arie protejată dar și a numeroselor specii de vegetație, culturală unde includem siturile preistorice și legendele precum cea a lui Balica, științifică și economică datorită numeroaselor activități turistice practicate, a dotărilor de servicii și infrastructură dar și a găzduirii diverselor competiții sportive precum este Cupa ATTA.

Un apor deosebit adus zestrei turistice este dat de importanța vegetației din acest areal care a fost intens cercetată și investigată de numeroși botaniști precum E. Pop 1937, E. J. Nyárády 1937. Datorită variății dată de relief versanții se constituie într-un mediu propice pentru dezvoltarea relictelor terțiare unele dintre ele fiind unice în Europa precum usturoiul sălbatic (Allium obliquum) sau scorușul (Sorbus dacica). Altitudinea maximă ce nu depășește 800 m a conservat aici datorită climatului răcoros numeroase plante alpine ce caracterizează biotopurile unor altitudine mai mari. De aici avem exemple precum piciorul cocoșului, ochiul boului, dar și 29 de endemisme printre care stânjenelul și omagul. Din cadrul faunei aflăm specii rare de insecte sau păsări cum e mierla de stâncă (P. Cocean, 1988).

Deși într-un oarecare contrast cu tipurile alpine se află tipuri de vegetație din zona aridă precum vița sălbatică, păiușul sau garofița care este o specie rară a țării noastre. Menținerea unor astfel de specii de plante diferite se datoreză microclimatului întâlnit, diferit pe ambii versanți.

Salina Turda

Zăcămintele de sare existente prezintă interes pentru diverse domenii, de unde face parte și turismul. Cercetările care s-au efectuat asupra zăcămintelor au stabilit că ele diferă ca vârstă atfel că cele din Depresiunea Transilvaniei implicit din Turda sunt de vârstă miocenă. Depunerile de sare suferă diferite modificări, ele nepăstrându-și starea inițială. Astfel că zăcămintele de la Turda au grosimi primare ale sării de 200-300 m adâncime și 2-4 km, sarea formând structuri perene.

Masivele de sare pe spinarea cărora au luat naștere lacurile sărate sunt plasate în punctul cel mai vestic al Depresiunii Transilvaniei. Terenul de apariție a sării se află în partea de nord și nord-est a orașului. Caracteristicile geologice pe care le prezintă a făcut ca acest areal să fie cunoscut și să constituie obiectul unor exploatări rudimentare, primitive, încă din perioada dacică (C. Hirian, M. Georgescu, 2009).

Pentru aceste considerente un studiu aparte merită Salina Turda dar și lacurile sărate care vor fi tratate în capitolul destinat hidrografiei.

Apariția și dezvoltarea Salinei Turda

Mineritul s-a născut cu multă vreme în spate, datorită trebuințelor zilnice ale oamenilor. Deși vârful săgeții sau al lancei în neolitic nu poate fi considerat un produs minier, simbolurile epocilor următoare de civilizație – piatra, bronzul și fierul confirmă concret și nemijlocit zorii mineritului ca activitate umană distinctă.

Specialiștii atestă încă înainte de anul 1075 importanța sării pentru civilizația stabilită în acest areal. Astfel cancelaria maghiară a emis un document cu privire la Transilvania și la existența sării (Al. Doboși, 1951).

Acest document atestă existența unei vămi a sării în apropiere cetății, foarte bine dezvoltate însă nu menționează exploatarea acesteia. Acest act are o importanță deosebită datorită numelui pe care îl precizează care este păstrat până în zilele noastre dar și a vămii de sare care a fost amplasată aici pentru a controla comerțul de sare precum și exploatarea ei.

Unul dintre principalele drumuri ale sării dea lungul multor secole este cel de la Turda, pe drumul Arieșului și al Mureșului făcând legătura cu ocnele de la Cojocna și ulterior de la Sic, perioada dinaintea formării cămărilor de sare fiind unica modalitate de control în zonă asupra activității de exploatrea și a comerțului cu sare.

La data de 1 mai 1271 se atestă oficial existența unei exploatări de sare la Turda iar satele dezvoltate în jurul acestui loc mirific au fost înglobate în viitorul oraș. Astfel că în prima jumătate a secolului al XV-lea prindea contur o nouă așezare și anume Turda Nouă, un mic sat de ieri care s-a dezvoltat treptat fără o administrație proprie. Marginalizați la începuturi cu drepturi îngrădite privind stabilirea la Turda Veche, oamenii au luptat pentru drepturile lor ajungând într-un final să fie satul alipit urbei, devenind un cartier al Turzii.

Datorită importanței sale aici a fost stabilită cămara de sare, având control asupra tuturor ocnelor transilvănene.

Lucrările de pregătire a exploatării pe amplasamentul actual al salinei au fost începute încă din anul 1690. Atunci sau săpat puțurile de acces la zăcământ în vederea deschiderii camerei de exploatare Sf. Terezia. La scurt timp alte două camere au fost deschise și anume Sf. Antoniu și Sf. Iosif. Cele trei camere de exploarea erau dispuse izolat de tip conic. Până în anul 1862 acestea au fost cele trei puțuri de extracție. Tot în acest an exploatarea din mina Antoniu ajunsă la o adâncime de 108 m a fost întreruptă datorită faptului că sarea avea un conținut ridicat de argilă. Se construiește și galeria de transport numită Franz Joseph dar și alte două camere laterale Ghizela și Rudolf.

Deși extracția era în desfășurare, productivitatea muncii era una scăzută și asta datorită tehnologiei de extracție și dotării tehnice, neschimbate față de cele din secolele anterioare. Ca urmare a acestui fapt, în 1875 s-a pus pentru prima dată problema închiderii salinei. Datorită scăderii producției, ministrul de finanțe de la acea vreme a încadrat salina de la Turda în rândul ocnelor nerentabile și a propus închiderea ei. Însă aceasta mai funcționează ani buni pană în 1932, an care a marcat sistarea definitivă a exploatărilor de sare de la Turda (O. Mera, 2011).

Deși în cel de al Doilea Război Mondial aceasta este folosită ca și adăpost antiaerian în anul 1992 se deschide cu o nouă destinație și anume cea de obiectiv turistic. Astfel ca și o sinteză a celor spuse putem afirma că salina a dat gust bucatelor vechilor daci, a umplut visteriile multor regi, a dezvoltat afaceri colosale cu munții de sare iar acum, în prezent se prezintă ca un obiectiv spectaculos din Ardeal (http://www.formula-as.ro/2011/965/mica-enciclopedie-as-27/sarea-de-aur-de-la-turda-13634 accesat: 11.10.2013).

Salina Turda-obiectiv turistic

Salina Turda care la momentul actual reprezintă brandul orașului din anul 2010, prezintă două intrări, fiecare dintre acestea ducând către numeroasele galerii și mine care se preteză vizitării, cum sunt: Galeria Franz Joseph, Mina Iosif, Sala Crivacului, Sala Puțului de extracție, Mina Rudolf, Mina Terezia, Mina Anton, Mina Gizela și Sala de Apel unde avem și Scara Bogaților dar și Altarul.

Galeria de transport Franz Josepf a fost construită între anii 1853-1871, având o formă orizontală realizată după cum am precizat pentru facilitarea transportului de sare extrasă având o lungime de 917 m. Instalația electrică a fost realizată în anul 1910 iar după anul 1948 și până în anul 1992 a fost folosită ca depozit de brânză perioadă în care a fost turnat cimentul și s-au realizat canalizarea și instalațiile de apă. Pe peretele stâng sunt amplasați picheți cu o echidistanță de 10 stânjeni. Acesta este culoarul de pătrundere către galerii, prin intrarea veche a salinei.

Urmează Mina Iosif care se poate vizita prin intermediul balcoanelor săpate în sare situate la nivelul galeriei de trasport. Are formă conică și o adâncime de 87 m. Comunicațiile cu suprafața se datorează celor două puțuri. Adâncimea de la gura puțurilor de extracție până la vatra minei este de 111 m. Aici se produce o reverberare a sunetului datorită lipsei de comunicații cu alte lucrări miniere ceea ce face ca acestă sală să poarte în prezent numele de Sala Ecourilor. Aici replica sunetului este de până la 20 de ori, făcând astfel deliciul copiilor în mod special.

Sala Crivacului care aparține tot de Mina Iosif este de formă octogonală în care găsim un crivac numit și gepel. Acesta a fost construit din lemn de brad în anul 1865 și are patru brațe, fiecare braț fiind acționat de 1 sau 2 cai în schimburi.

Această operațiune servea la transportul pe verticală a sării exploatate în mina Rudolf de la nivelul vetrei acesteia până la nivelul de transport. Este unicul utilaj de acest tip care se păstrează pe amplasamentul inițial din România și probabil chiar din Europa. Atracția acestei săli se datorează în mod special cunoașterii modului de extracție a sării și a utilajelor folosite. Este atractivă datorită crivacului existent, unic și nealterat.

Sala puțului de extracției al minei Rudolf găzduiește tot un puț de extracție asemenea celui din mina Iosif constituit tot pe trei compartimente. Moletele au fost montate în turla puțului în anul 1864, au diametrul de 3 m și sunt funcționale și în prezent. Prezintă interes din același motiv precum Sala Crivacului.

Sala de Apel unde avem Scara Bogaților făcea legătura de acces spre minele Terezia și Rudolf înainte de finalizarea galeriei de transport.

Într-o nișă săpată în sare se află Altarul, locul de rugăciune al celor care tăiau în sare și speranța lor pentru zile mai luminate. A fost sculptat în sare pentru servicii religioase, o dată pe săptămână fiind oficiată o slujbă, la aceasta participând șefii salinei precum și nobilii din împrejurime. Aceștia mergeau pe scara bogaților care datează din anul 1700, construcție din lemn, ornamentată și învăluită cu sare datorită depunerii acesteia în timp. În prezent altarul reprezintă pentru turiști un loc de oprire, fiind amplasată în acel spațiu o icoană în jurul căruia turiștii depun alte mai mici sau aruncă monezi. Altarul este îngrădit și luminat într-o culoare albăstruie pentru a atrage atenția.

Treptele Bogaților conduc turiștii spre mina Terezia de formă clopot. Exploatarea sării în acest mod a marcat prin urmele sale adică goluri subterane de dimensiuni impresionante. Măsoară 90 m înălțime și 87 m diametru însă adâncimea de la gura puțului până la baza minei este de 112 m. Punctele sale forte care completează clopotul imens sunt prezența unui lac subteran, stalactite și eflorescențe de sare precum și prezența unei insule în centrul lacului. Lacul subteran are o adâncime situată între 0,5 și 8 m fiind extins pe aproape 80% din suprafața vetrei. Apa din lac este suprasaturată de sare favorizând creșterea cristalelor de sare. Insula de sare are o înălțime de 5 m și este formată din sare reziduală depozitată aici după anul 1880 când exploatarea sării în această cameră a fost sistată. Pe peretele bordic al minei se află o o cascadă de sare formată prin depunerea sării din soluția salină saturată scursă din galeriile romane, care atrage atenția prin constrastul dintre albul imaculat și aspectul de marmură neșlefuită al pereților de sare. La capătul balconului situat deasupra cascadei se găsește fierăria unde se mai vede încă cuptorul clădit din bucăți de sare (insula amenajată, pod, ponton, ariciul, floarea de mare).

În urma amenajărilor, care au crescut numărul turiștilor a fost amenajat pontonul, care alături de personal specializat oferă posibilitatea turiștilor de a experimenta o plimbare pe lacul sărat al salinei cu barca. Arciul sau floarea de mare, locuri de relaxare amenajate din lemn și neoane, oferă turiștilor loc prielnic de a citi, a conversa sau a face poze.

Urmează Mina trapezoidală Rudolf. A fost începută în anul 1867 și are o adâncime de 42 m, lățime de 50 m iar lungimea vetrei de 80 m. Aici a fost ultimul loc de exploatare al sării de la Turda. Există 172 de scări care conduc spre vatra minei dispuse în 13 etaje. La fiecare etaj este așa numitul pod de odihnă unde se observă anul marcat pe perete când a fost exploatat nivelul respectiv. Pe peretele nordic s-au format de-a lungul anilor stalactite de sare datorită infiltrațiilor de apă însă atingând lungimea de 3 metri acestea se rup datorită greutății proprii. Pe pereți se observă urme de tăiere manuală a sării lăsate de daltă, târnăcop sau topor care stau mărturie a muncii titanice care a fost depusă de ocnași.

Amenajarea acesteia a constat în refacerea sa prin crearea locurilor de joacă destinate copiilor precum sunt topoganele, mini panourile de baschet dar și cele care pot fi accesate și de către adulți precum sunt cele șase piste de minigolf, cele două piste de bowling, terenul de sport pentru handbal, lap tenis și badminton precum și două mese de biliard și patru mese de tenis dotate cu accesoriile corespunzătoare.

Roata panoramică oferă o priveliște de ansamblu asupra acestei săli este preferată de majoritatea turiștilor. Are o înălțime de 20 metri și o capacitate de șase gondole a câte opt locuri fiecare. O astfel de tură durează circa opt minute.

O altă amenajare este cea a amfiteatrului care are o capacitate de 180 de locuri, cu scaune încălzite dotate cu perne electrice. De-a lungul timpului a adăpostit numeroase evenimente sau concerte precum: concertele de colinde, dar și cele de operă precum recitalul sopranei Daniela Vladescu dar și cel al Ameliei Antoniu.

Mina Ghizela este asemănătoare minei Rudolf cu mențiunea că era doar în faza premergătoare de exploatare a sării când lucrările la mină s-au sistat.

„În toată perioada cât a funcționat ca obiectiv turistic, în salina de la Turda au fost efectuate lucrări de amenajare în scopul facilitării accesului și circulației turiștilor în subteran. Apogeul a fost atins în anul 2010 odată cu finalizaraea lucrărilor de modernizare a salinei, realizate printr-un proiect cu finanțare PHARE. Concomitent cu modernizarea obiectivului turistic, s-au efectuat lucrări de conservare și restaurare a elementelor constitutive ale minei vechi de sare de la Tuda.

Lucrările de amenajare-modernizare au vizat reabilitarea căilor e acces și circulație în subteran. În același timp, având în vedere calitatea și eficiența microclimatului salin în tratarea diferitelor afecțiuni respiratorii s-au realizat și dotări care să servească terapiei în microclimatul salin-speleoterapia.

Cele două tipuri de turism principale care se practică la Turda, turismul de agrement și turismul balnear, sunt completate de turismul de informare și documentare tehnică, salina fiiind de un real interes pentru lumea oamenilor de știință din România dar și din stăinătate. Numărul tot mai mare de tuiști sosiți din cele mai îndepărtate arii geografice, este o confirmare a valorii turistice balneare și istorice a salinei.

Salina Turda unică la nivel mondial prin configurația camerelor în care a fost exploatată sarea, cu lucrări miniere și utilaje caracteristice pentru activitatea de exploatare a sării în secolele XVII – XX, aflate într-o stare excelentă de conservare, cu o calitate terapeutică deosebită a microclimatului subteran, îndeplinește toate condițiile pentru a fi inclusă într-un viitor foarte apropiat în lista bunurilor aparținând patrimoniului cultural universal” (O. Mera, 2011, p. 10) .

Datorită frumuseții sale a fost și loc prielnic de filmare a unor videoclipuri precum este al celor de la Dj Sava și Raluka.

2. 1. 2. Potențialul atractiv al resurselor climatice

Factorii climatici nu au variat foarte mult în decursul istoriei Turzii cu excepția modificărilor produse de morfologia actuală a vetrei orașului și de nivelul ridicat al poluării datorate activităților industriale. Caracteristicile circulației atmosferice locale sunt trădate de mișcarea descendentă a aerului și apariția foehnului, ceea ce provoacă temperaturi mai ridicate decât a regiunilor înconjurătoare, nebulozitate și precipitații mai reduse. Acest aer cald este propice desfășurării activităților turistice, iar cantitatea de precipitații mai scăzută ajută la desfășurarea acestora într-un bun ritm.

Temperatura medie anuală este dată de izoterma de plus 8,6 grade. În anii de observație 1896-1915 și 1921-1955 tempeatura medie anuală a fost de 8,4 grade iar în anii de observație 1965-1974 temperatura a fost puțin mai mare de 8,9 grade. Temperaturile înregistrate în perioada 2007-2010 cele minime au fost cuprinse între -14,3 și -16,4 grade iar cele maxime curpinse între 32 și 37,5 grade. Temperatura medie crește față de anii precedenți în 2007 fiind de 10,4 grade, în 2008 de 10,0 grade iar în 2009 de 10,3 grade. Bazinul depresionar Turda-Câmpia Turzii are temperaturi mai ridicate decât cele înregistrate la stațiile așezate pe aceiași latitudine în interiorul podișului Transilvaniei, ceea ce face din orașul Turda, un oraș mai atractiv și cu posibilități mai mari de practicare a turismului desfășurat în mod special în aer liber.

Ninsorile se semnalează din a treia decadă a lunii noiembrie până în prima jumătate a lunii martie. Stratul de zăpadă are o grosime redusă și poate să dureze până la trei luni, acest fapt nefiind un avantaj a sporturilor de iarnă. Din acest motiv, orașul și împrejurimile nu dispun de pârtii de schi sau de desfășurare a sporturilor hivernale dar și din cauza reliefului care nu se află la o altitudine suficientă pentru practicarea acestora.

Clima existentă în Cheile Turzii este de tip continentală-moderată, deoarece se află în zona de adăpost a Munților Apuseni unde se resimte efectul de încălzire relativă și uscare a aerului coborât dinspre Munții Bihorului și Muntele Mare. Durata de strălucirea a soarelui este mai îndelungată decât în zonele muntoase și asta datorită influenței provenite din partea deluroasă. Astfel temperaturile medii anule vara sunt de 19,3 grade C iar iarna de -4,4 grade C. Dintre cele patru anotimpuri prezente toamna se instalează pe perioada cea mai lungă ajutând astfel la desfășurarea drumețiilor în interiorul cheilor sau la practicarea sporturilor precum este escalada.

Precipitațiile se încadrează ca fiind mai scăzute față de Munții Apuseni datorită paravanului creat de Munții Bihor. Cantitatea medie anuală este de 552m/an, cantitatea maximă se înregistrează în luna iunie iar cea minimă în februarie care permit desfășurarea activităților pe perioade mai îndelungate de timp față de restul munților.

Chiar în interiorul cheilor există diferențe micro-climatice în funcție de altitudine, expunerea sudică sau nordică a versanților calcaroși de înclinarea lor, gradul de acoperire cu vegetație, apropierea sau depărtarea apei. O anume particularitate microclimatică este lângă albia Hășdatelor, alta pe brânele dogorâte de soare ale Peretelui Uriaș la altitudinea de 600 m și cu totul alta pe versanții umbriți ai malului drept. Acestea explică și menținerea unor specii de plante specifice regiunilor mai calde, submediteraneene, alături de alte plante din regiuni reci. Acest mozaic de plante devine astfel atractiv datorită varietății sale și a numeroaselor specii care împart acest habitat.

Un element demn de luat în calcul în cadrul orașului este salina care ne oferă un microclimat specific. Factorii care concură la valoarea terapeutica a salinei sunt: ”Gradul mare de puritate a aerului (…), a constituit lipsa alergogenilor și a efectelor iritante asupra căilor respiratorii. În aerul poluat al orașelor mari, particulele plutitoare adică numărul germenilor depășesc 1000 buc/cm cub, iar în aerul salinelor numărul lor este sub 100 buc/cm cub. Umiditatea relativ ridicată a aerului (…) conținutul relativ de vapori este de 71%, care se menține în toate perioadele anotimpurilor. Conținutul favorabil al condensului de vapori (…) în condensul de vapori se remarcă prezența relativ mare a ionului de calciu, a cărui inspirație produce un efect antiinflamatoric. Temperatura constantă a aerului, în perioada rece este de 15,4-16,4 grade C iar în perioada de vară 15,8 grade C, deci variația maximă este de numai 0,2 grade C. Viteza redusă a curenților de aer, conținutul ridicat al bioxidului de carbon în aer, care stimulază centrul de respirație și astfel mărește aerarea plămânului. Ionizația negativă mare (…) scade intensitatea și numărul crizelor astmatice și mărește viteza de eliminare a bacteriilor și a alergogenilor din căile respiratorii. Cantitatea de ozon foarte redusă în aer, din punct de vedere medical însemnând un grad de puritate mare. Valoarea pH-ului aerului este scăzută și contribuie la dezinfectarea aerului și reducerea florei bacteriene. Presiunea parțială a oxigenului este mare” (D. Costea, 2008, p. 47-48).

Acest microclimat salin pemite prevenirea infecțiilor și a bolilor în interiorul salinei, astfel desfășurându-se aici un turism curativ, care atrage turiști în căutarea de tratamente de la copiii până la persoane de vârsta a treia.

Parametrii care definesc aerul salin sunt:

-parametrul aer cu un impact pozitiv în interiorul salinei dar și unul negativ asupra mediului în exterior.

-parametrul apă care cuprinde apa salină din subteran cu un impact negativ asupra mediului subteran și apa de evacuare tot cu impact negativ asupra mediului înconjurător exterior.

-parametrul terapeutic care determină și tipul de turism curativ cu un microclimat specific având caracter pozitiv atât în subteran cât și în exterior.

-paramentrul sol/masiv de sare care are caracter negativ atât în subteran cât și în exterior datorită surpărilor sau a alunecărilor de teren (Ștefania Deak, Gyorgy Deak, Aurelia Florian, M. Găman, 2007).

Turismul curativ practicat, cu precădere de vârstnici și copii cu afecțiuni se datorează efectelor terapeutice ale mediului salin în special ale aerului și ale parametrilor fizici ai acestuia precum umiditatea, puritatea, temperatura, presiunea, conținutul de vapori dar și ionizația negativă.

Factorii care concură la valoarea terapeutică a salinei Turda sunt:

-gradul mare de puritate a aerului, care este caracteristic și peșterilor, lipsa alergogenilor dar și a efectelor care produc iritarea căilor respiratorii.

-umiditatea relativ ridicată a aerului cu variații minime având efecte benefice asupra căilor respiratorii.

-conținut favorbail al condesului de apă, ceea ce duce la o creștere a concentrației de ioni de calciu care au efect antiinflamator.

-aeroinizare cu ioni mici în cantități variabile, predominând ionii pozitivi, aceasta fiind la nivelul aerului exterior oferind efecte curative.

-temperatura constantă a aerului, oscilând în jurul valorilor de 11-12 grade C.

-variația redusă a curenților de aer, lipsa senzației de frig deoarece viteza vântului din salină este de 0,64-0,70 m/s în sala Rudolf fiind doar 0,02 m/s.

-există un grad mare de puritate și asta se datorează unei cantități reduse de ozon.

-valoarea ph-ului aerului este redusă, contribuind la dezinfectarea acestuia și la reducerea florei bacteriene.

-prezența aerosolilor de sare sub formă de particule solide.

Toți acești factori ajută la practicare turismului curativ în cadrul salinei, constituindu-se în factor de atracție și de practicare a unor tratamente specifice pentru tratarea afecțiunilor. Aceștia reprezintă motivul amenajării spațiului de terapie în interiorul salinei, care a fost modernizat o dată cu modernizarea celorlalte mine, dar și cu angajarea personalului specializat.

2. 1. 3. Potențialul atractiv al resurselor hidrografice

Rețeaua hidrografică este tributară Arieșului, fiind reprezentată de afluenții săi de stânga: pârâiele Racilor, Sândului și Pordei.

Hidrografia prezentă în Cheile Turzii este dată de către râul care străbate cheile și anume râul Hășdate care este afluent al Arieșului. Izvorăște la 26 km de Cheile Turzii din Munții Gilău neavând un debit mare deși adună numeroși afluenți. Debitul variază și datorită anotimpurilor atingând pragul maxim la topirea zăpezilor și cel minim la finalul verii.

De-a lungul defileului râul nu primește afluenți însă apele provenite din precipitații se infiltrează și ies la zi sub formă de izvoare. Temperatura acestor izvoare cu debit mic, variază asemenea debitului în funcție de anotimpuri. Cel mai cunoscut izvor este Șipotul Cheii aflat aproximativ în mijlocul cheilor fiind alimentat de apa provenită din precipitații care se acumulează sub uriașa cantitate de pietriș din grohotiș. Există și izvoare care provin din adâncime iar temperatura lor este relativ constantă precum Izvorul Feredeului care vara are temperatura de 16 grade C iar iarna de 14 grade C. Grupul de 3 izvoare din locul numit Hodiniș are un debit foarte mic, motiv pentru care seacă în lunile secetoase.

În peșteri găsim scurgeri de apă în perioadele abundente, vizibile în Peștera Cetățeaua Mică și Peștera Hornarilor.

Însă aceste ape dulci nu reprezintă o atracție turistică. Ceea ce face ca orașul să fie cunoscute turistic din punct de vedere hidrografic sunt apele sărate.

Apele sărate

Teritoriul pe care apar masivele de sare se află în nord-estul orașului. Microdepresiunea Turda-Băi a luat forma și orientarea masivului de sare, fiind oval-alungită de tip combe, astfel că suprafața depresiunii e aproximativ egală cu cea a masivului. Microdepresiunea Băile Sărate a luat naștere datorită râului Arieș, a acțiunii lui de eroziune și a proceselor de disoluție realizate de către apele de infiltrație. Rezultatul final a fost ajutat și de procesele de tasare, prăbușire și denundare a terenului. Masivul Ocna are un contur de lentilă fiind intens în zona exploatărilor de sare de unde se constată că partea vestică a masivului se plasează în apropierea puțurilor de extracție a ocnelor Iosif, Terezia, Ghizela și Anton, la nord fiind până la marginea vechii mine Cojocna. Partea estică e marcată de Lacul Sulfuros, Ocnei, Rotund și Durgău iar la vest e situat Lacul Carolina.

Datorită apariției la zi a diapirului și a exploatărilor de sare au luat naștere lacurile sărate din zona Municipiului Turda în cele două areale menționate mai sus.

Lacurile din zona Băilor Turda au fost greu de apreciat ca număr în decursul anilor. Dintre numeroasele lacuri carstosaline s-au menținut doar patru toate din categoria lacurilor antroposaline, localizate pe partea de sud-est și est a depresiunii. Astfel apare Lacul Roman, Lacul Csiky, Lacul Tarzan și Lacul Privighetoarea. Au o poziție marginală datorită grosimii mai reduse a depozitelor acoperitoare a sării fapt ce ușura exploatarea acesteia. Lacurile din perimetrul stațiunii balneare au calități terapeutice deosebite care au fost valorificate încă din secolul al XIX-lea. Acestea au fost amenajate în scopuri balneare fiind dotate pe parcurs cu diverse facilități care să ajute la atragerea turiștilor.

Pe lângă lacurile aflate în perimetrul stațiunii mai este un areal de lacuri sărate și anume Durgău-Valea Sărată sau Ocna Turzii. Aceste sunt amplasate în extremitatea sudică a masivului unde Valea Sărată își întâlnește obstacolul și anume Dealul Alașmal. Ele sunt de origine antropică iar din cele șapte inițiale la număr, s-au păstrat doar cinci cel mai nordic fiind Lacul Sulfuros, iar către sud se orodnează liniar Lacurile Ocnei, Rotund, Marinel și Durgău.

Lacurile sărate și-au făcut apariția și în subteran ele luând naștere datorită infiltrațiilor de apă de la suprafață și a acumulării lor în camere de exploatare. Astfel enumerăm: Lacul din Mina Cojocneană, Lacul din Mina Anton care este lac hipersalin și are o insulă de sare în partea centrală cu o înălțime e 10 m, Lacul din Mina Tereza cu o adâncime de aproximativ 8 m care de asemenea are o mare concentrație de sare dar și o insulă centrală de 5 m formată în condiții în care s-a format și cea din Mina Anton (M. Alexe, 2010) .

Descrierea celor mai renumite lacuri ale orașului

Lacul Fără Fund care este numit și Lacul Tarzan este situat în partea de sud-est a complexului lacustru Turda Băi. Cercetările arată scăderea apei de la 19 m adâncime în anul 1911 la 12,2 m în 1972 iar la măsurătorile din 2005 adâncimea era doar de 10,1 m. Această micșorarea a adâncimii se datoreză pompării masive de apă către baza de tratament a stațiunii dar și a transportării apei către lacul Roman. Lacul Fără Fund are o mare importanță pentru băile calde fiind singurul furnizor de apă sărată și nămol terapeutic motiv pentru care se au în vedere o serie de lucrări pentru a reduce depunerea cantităților de aluviuni precum și măsuri de precauție pentru a împiedica accesul oamenilor în interiorul lacului.

Lacul Ocnei este printre cele mai reprezentative lacuri din complexul Valea Sărată. Există diverse surse care ne aduc la cunoștință geneza lacului dar și anul formării sale. Prin urmare acesta a rezultat din prăbușirea unei vechi saline în anul 1800 însă este un an incert iar numele ocnei era Puțul de Jos. Oglinda lacului este circulară fiind alimentat din precipitații dar și câteva izvoare cu apă dulce prezente pe partea de sud-est a lacului. Are un nivel relativ constant de apă iar în trecut a fost amenajat în scopul băilor în aer liber. Conservarea calităților terapeutice ale lacului poate fi realizată doar prin interzicerea balneației libere prezente astăzi, prin amenajări și consolidări ale malurilor și astfel ar crește și atractivitatea sa.

Lacul Privighetoarea oferă cea mai bruscă scădere a nivelului de apă de la 14 m în 1936 la 6,3 m în 2005. Acesta este situat în apropierea pavilionului de băi calde. Acest lac are o influență antropică mare datorită faptului că materialele și deșeurile provenite în urma construirii hotelului au fost depozitate pe fundul acestuia ceea ce a determinat reducerea adâncimii dar și restrângerea ariei sale, fiind singurul care s-a restrâns restul mărindu-și aria.

Lacul Cichi este lacul cu cea mai mare ariei din complexul Băilor și al doilea după Lacul Durgău dintre toate unitățile lacustre din Turda. Este lac de tip salmastru aflat într-o înaintată fază de evoluție, circa o treime a lacului fiind acoperită cu stuf.

Lacul Roman sau Ștrandul a fost amenajat în scop balnear în anul 1931. La început s-a folosit lemnul iar apoi betonul iar fundul lacului este dragat. Întregul bazin a fost împărțit în patru părți: un bazin pentru înotători cu o adâncime de 3,5 m, două bazine simple pentru neînotători și un bazin pentru copii (M. Alexe, 2010).

Trăsături calitative ale lacurilor

Trăsăturile calitative ale lacurilor din zona Municipiului Turda au fost apreciate pe baza măsurătorilor și analizate. Astfel apreciem prezența heliotermiei, deși mai mică decât cea de la Lacul Ursu nu este de neglijat. Măsurătorile din anul 2006 arată că temperatura lacurilor Ocnei este de 32,4 grade C, a Lacului Tarzan de 28,3 grade C iar a Lacului Rotund de 28,8 grade C. Un bun exemplu este Lacul Tarzan care potrivit literaturii de specialitate la data de 15 septembrie 1972 înregistra la suprafața apei o temperatuă de 16,1 grade C, iar la adâncimea de 2,5-2,75 m temperatură de 59,2 grade C. Acest fapt s-a datorat lipsei sale de folosire în scop de balneație. În momentul de față apele sunt intens utilizate pentru balneație și tratamente ceea ce are efect asupra stratificării termice.

O altă calitate a lacurilor este transparența dar și culoarea acestora. Lacurile sărate din Depresiunea Transilvaniei au o transparență care nu depășește 3,5 m. Pe baza cercetărilor efectuate de I. Al. Maxim și T. Pânzaru se constată că în cazul lacurilor helioterme adâncimea transparenței corespunde limitei superioare sau inferioare a stratului cu temperatura maximă. Studiile refăcute în anul 2005 ne arată că transparența lacurilor Rotund, Roman, Ocnei, Tarzan, Sulfuros este cuprinsă între 2,20-2,90 m iar culorile sunt cele de verede, verde închis, verde gălbui, verde vegetal.

Salinitatea diferă de la un lac la altul ea neavând modificări majore în cadrul aceleiași unități acvatice. Variația salinității diferă datorită adâncimii lacului dar și a apropierii acestora de diapire. Pe verticală există 3 straturi de concentrații diferite: stratul superior cu variații mari de salinitate anuale și sezoniere, stratul intermediar care coincide cu stratul mezotermic aici salinitatea crește valorile atingând 250-300g/l și stratul inferior cu salinitate între 250-320g/l sau chiar peste, iar valorile rămân constante pe parcursul anului. Salinitatea suferă modificări pe verticală și din altă cauză și anume influența antropică. În sezon salinitatea este mai mare la suprafață datorită amestecului de apă provocat de cei care fac baie, în extrasezon concentrația de sare de deasupra fiind cu până la 15-20% mai mică. Am precizat și îndulcirea lacurilor care își pun amprenta asupra salinității (M. Alexe, 2010).

Valorificarea calității apei și a nămolurilor din lacurile sărate

Lacurile sărate sunt folosite la scară largă pentru balneoterapiei. Tratamentele care se practică sunt atât cele de cură în aer liber adică baie în lacuri cât și cele sub formă de băi calde, în bazine interioare sau văni amplasate în incinta bazelor de tratament prezente și la Turda. Există trei tipuri de cure balneare în funcție de scopul urmărit.

– cura profilactică folosită pentru călirea organismului, care să poată lupta împotriva factorilor nocivi, a bolilor.

– cura în scop terapeutic care presupune un tratament indicat de medicul de specialitate și supravegheată de către acesta.

-cura de recuperare se adresează persoanelor care trebuie să își refacă organismul în urma unor intervenții medicale sau alte tipuri de recuperări.

Un alt element foarte important în cadrul tratamentelor balneare este nămolul sapropelic. Cercetările efectuate în anul 1979 afirmaă prezența nămolurilor de interes în lacurile Tarzan, Roman, Csikz, Durgău dar și Privighetoarea. S-a identificat astfel nămolul negru, absent în L. Privighetoarea, nămol cenușiu și argilă cenușie. În anul 1997 se recalculează valorile terapeutice ale nămolurilor și numai rezerva din Lacul Tarzan întrunește calitățile pentru tratamente eficiente ale nămolurilor atestate de către Comisia Medicală de Avizare a IMFBRM. S-a analizat grosimea stratului de nămol a lacului Tarzan cu o valoare de 718 m cub de culoare negru-cenușiu. Calitățile nămolului sapropelic se datorează elementelor chimice, organice și anorganice pe care le conține. Acțiunea bună a nămolului este stimulată și de vitaminele B2, B12, C, E și PP, hormoni dar și substanțe cu rol de biostimulare. Nămolul poate fi aplicat sub trei forme:

– împachetări

– cataplasme

– cură naturistă (în lacuri helioterme cu rol de întărire a organismului)

Afecțiunile în cazul cărora se recomandă folosirea nămolului sunt: cele reumatismale, postratumatice ale aparatului locomotor, afecțiuni cronice ale sistemului nervos periferic, afecțiuni ginecologice cronice (cele mai bune tratamente pentru acest gen de afecțiuni sunt la Sovata) dar și tulburări dermatologice (M. Alexe, 2010).

În prezent la Turda se exploatează nămol doar din Lacul Fără Fund însă sunt analizate nămolurile și altor lacuri în vederea introducerii lor în baza de tratament.

2.2. Fondul turistic antropic – componentă de bază pentru afirmarea turismului

Asemenea fondului turistic natural și cel antropic este unul însemnat și asta datorită vestigiilor pe care le deține, de la Castrul Roman Potaissa construit de către armata Legiunii a V-a și până la obiectivele construite recent în secolul XX. Astfel numeroasele biserici, monumente, stiluri arhitecturale, vestigii păstrate în muzeu dar și spectacole și evenimente culturale reprezintă un fond turistic antropic de mare atracție.

2.2.1. Scurt istoric al populării arealului/Incursiune în istoria orașului și a arealului din proximitate

Deși nu e lipsit de vestigii preistorice, municipiul Turda a intrat în literatura arheologică mai cu seamă pentru însemnătatea urmelor romane, datorate unui mare centru urban și militar din epoca romană, Potaissa. Acestea au umbrit oarecum importanța documentației arheologice pentru epocile anterioare; nu-i mai puțin adevărat că, în comparație cu teritoriul din jurul Turzii și mai cu semă cu descoperirile preistorice din Cheile Turzii, preistoria este mai modest reprezentată în vatra propriu-zisă a orașului.

Cele mai vechi urme de locuire omenească în zonă aparțin comunităților musteriene de vânători din paleoliticul mijlociu. Asemenea descoperiri cu o vechime de 60.000 de ani, s-au produs în mai multe peșteri din celebra rezervație naturală și arheologică din Cheile Turzii.

Anul 168 are o importanță apare și asta datorită faptului că este transferată la Potaissa legiunea a V-a Macedonica. Aceasta își va construi un impunător castru și va intra în ritmul trepidant de viață caracteristic marilor centre militare. Una din primele consecințe ale sosirii legiunii este un adevărat salt demografic: la Potaissa se stabilesc peste 5000 de militari și numeroase elemente civile. În perioada mximei înfloriri orașul avea o întindere remarcabilă, Centrul Potaissei se afla spre sud de actuala piață Romană. Însă evoluția demografică și cea teritorială vor fi tratate separat, într-un alt capitol (M. Bărbulescu, 1994).

Descoperirile fortuite au scos la iveală numeroase fragmente arhitectonice, în special baze, fusuri, capiteluri de coloane, aparținând ordinelor doric-roman, toscan și corintic. Urmele podului peste Arieș au fost depistate și ele. La multe edificii s-a descoperit sistemul de încălzire numit hypocaustum, conducte de apă, tencuială pictată, elemente de confort urban corespunzătoare civilizației romane provinciale. Este cert că orașul dispunea și de băi termale precum și de un amfiteatru datorat legiunii a V-a stabilită aici (M. Bărbulescu, 1994).

În ceea ce privește tezaurul monetar păstrat din această perioadă este format din 211 monede de argint emise între anii 194-243 decoperite pe platoul vestic al castrului legionar. Modelele străine reflectă aria de proveniență a negustorilor stăini în oraș precum și provinciile, orașele până unde ajungeau negustorii și mărfurile produse la Potaissa.

În cursul evenimentelor istorice care au urmat, istoria orașului Turda a fost legată și de personalitatea marelui și strălucitorului voievod, primul unificator al țărilor române, Mihai Viteazu, cel al cărui sfârșit avea să aibă loc pe câmpia din apropierea orașului.

Cursul evenimentelor a fost unul firesc anilor respectivi și care vor urma, cu numeroase suișuri și coborâșuri azi fiind un oraș în care civilizația cotemporană a alterat mai puțin farmecul de oraș cu adânci rădăcini istorice. Extinderea orașului s-a făcut la sud de Arieș, iar potențialul turistic este spectaculos datorită numeroaselor obiective turistice printre care vom enumera: Salina Turda, Castrul Roman Potaissa, Cheile Turzii, Mormântul lui Mihai Viteazu dar și numeroase lăcașuri de cult.

2. 2. 2. Evoluția teritorială și demografică a municipiului Turda

În anul 168 se instalează legiunea a V-a Macedonica la Potaissa pentru întărirea frontierelor nordice ale acestei provincii, datorită existenței numeroasele războaie. Din anul 170 o parte a legiunii ajunge efectiv la Potaissa și începe construirea castrului pe platoul Dealului Cetății. Această stabilire a legiunii a fost un factor decisiv pentru evoluția Potaissei care în curând va deveni ceea ce se numește oraș tipic militar. Armata a conlucrat la transformarea satului în oraș prin edificiile construite impunând formele arhitecturale romane și introducând elemente de confort urban. Militarii s-au implicat și în viața socială a orașului în devenire. Legiunea a sosit aici într-un sat și va pleca peste un secol dintr-un oraș. O consecință a sosirii legiunii în acest areal a fost și saltul demografic, a crescut numărul cetățenilor romani care este un factor important pentru acordarea statutului de oraș. Despre acordarea acestui statut există dovezi, document de natură jurudică și anume mărturia unui mare jurist al epocii imperiale Domitius Ulpianus. El amintește orașele din Dacia care se bucurau de drep italic cel mai important privilegiu de care putea beneficia un oraș cu statut de colonia din afara Italiei. Însă înainte de a fi colonia cu numeroase drepturi pentru cetățeni, Potaissa trece prin stadiul de municipiu. Există o unica atestare a Potaissei sub rangul de colonia și anume un monument descoperit pe Valea Sândului. Actualul cartier turdean ridicat în secolul XX a făcut deascoperiri o dată cu construirea lui inclusiv cele epigrafice, atestările municipiului. Într-un alt cartier o dată cu construirea căii ferate s-au descoperit drumuri romane, clădiri, cuptoare, monumente de piatră (M. Bărbulescu, 1994).

Evoluția demografică

Pentru majoritatea orașelor din provincia Dacia, cu excepția Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, Potaissa nu este întemeiată prin colonizare în sensul strict al cuvântului. La Potaissa și în celelalte localități se poate observa prezența coloniștilor veniți individual sau în grupuri restrânse. Ei sunt originari din Italia și din provinciile Imperiului Roman. Documentele care îi menționeză arată că nu există un moment anume al colonizării.

Populația Potaissei se poate cerceta numai în baza documentației epigrafice. Arheologia, monumentele și artefactele nu oferă nici un criteriu după care să se departajeze grupurile de coloniști iar despre autohtoni sunt mult mai puține date. Pentru a se culege cât mai multe date în ceea ce privește populația Potaissei se apelează și la o cercetare onomastică. Deși de neînlocuit ca izvor pentru sesizarea originii etnic-teritoriale, onomastica prezintă numeroase limite, care impun moderație în concluzii și în utilizarea statisticilor.

În cercetarea populației orașului îi cuprindem și pe militarii din legiunea a V-a Macedonica, pentru că a-i exclude ar însemna renunțarea la multitudinea de informații oferite de textele epigrafice. Juxtapunerea grupurilor de coloniști la Potaissa colorează într-un fel specific viața orașului. Nici din acest punct de vedere nu trebuie neglijați militarii, chiar dacă nu sunt un element de stabilitatea celui civil. În cazul unui oraș ca Potaissa discuția referitoare la etnicul locuitorilor nu-i poate ocoli pe militari. Ar fi nefiresc să fie cercetate etniile membrilor familiilor dar nu și pe cea a capului de familia care este militar. Apoi, unii veterani ai Legiunii a V-a Macedonica s-au stabilit chiar în Potaissa. O listă cu veteranii din Potaissa din perioada cuprinsă între domnia lui Severus Alexander și domnia lui Gallienus cuprinde aproximativ 60 de foști subofițeri și militari. Din cele 15 inscripții care pomenesc în Dacia veterani ai acestei legiuni, șase indică tocmai orașul Potaissa ca loc în care s-au stabilit foștii militari. Asfel remarcăm ca o parte din populația Potaissei este formată și din foștii militari. Materialul epigrafic oferă 288 antroponime dintre care 235 sunt nume romane, ceea ce ar reprezenta 81,6% restul de 18,4% cuprinzând elemente de onomastică greacă, traco-getică, orientală, africană și celtică (M. Bărbulescu, 1994)

Numărul locuitorilor

„Aprecierea populației unui oraș roman este întotdeauna aproximativă. În lispa unei documentații specifice se apelează la unele date indirecte cum ar fi mărimea amfiteatrelor care s-ar fi construit proporțional cu numărul locuitorilor liberi din oraș (…) Chiar și în cazul Romei unde există unele date antice utile, stabilirea numărului de locuitori a fost controversată. Se pare că 1,2 milioane locuitori pentru secolul al al II-lea d. Chr si o suprafață de 2000 ha ar fi cifrele cele mai probabile (…) Aproximările sau facut și pentru principalele orașe din Dacia, populația Napocăi fiind estimată la 2000-3000 de locuitori pentru perioada de început a orașului și cel puțin 10.000 locuitori pentru perioada Severilor” (M. Bărbulescu, 1994, p. 57-58).

La Potaissa suprafața locuită pare să fi fost de cel puțin 100 ha fără castru, dar este greu de apreciat densitatea locuințelor. Un asemenea teritoriu este desigur mult mai extins decât suprafața inițială a orașului, delimitată eventual printr-o incintă. Pentru calcularea numărului de locuitori, singurul element de pornire îl constituie, deocamdată numărul militarilor. Ținând seamă de probabilitatea ca o parte dintre aceștia, cel puțin jumătate să fie căsătoriți și din numărul copiilor rezultați din aceste căsătorii, rezultă că militarii și familiile lor puteau însuma vreo 14.000 de persoane. Firesc este ca într-un oraș ca Potaissa să fi existat un echilibru între populația militară și cea civilă, astfel apreciem populația întreagă la aproximativ 20.000-25.000 de locuitori. Ulterior epocii romane, Turda a ajuns la o asemenea populație în prima jumătate a secolului XX (14.000 locuitori în anul 1910 și 20.000 în anul 1930 ) (M. Bărbulescu, 1994).

În decursul anilor următori populația este într-o continuă creștere numerică. Astfel că după anul 1970 populația atinge numărul de 50.000 de locuitori iar în 1992 este de 61.200 de locuitori. Observăm că evoluția demografică a municipiului Turda respectă în linii mari tendințele de la nivel național și regional. Între anii 1990-1999 populația orașului a scăzut drastic datorită unui complex de factori: natalitatea scăzută datorată liberalizării avortului și migrația tot mai accentuată spre SUA, Canada și apoi spre țările membre UE. De la 61.200 de locuitori în 1992 într-un singur deceniu populația a ajuns la 55.887 locuitori adică o scădere de circa 8,7% care se încadrează într-o tendință de declin demografic accentuat. Conform recensământului național efectuat în 2012, populația municipiului Turda este de 43.472 de locuitori.

Acest lucru ne arată creșterea numerică a populației orașului, precum și importanța locuirii sale dată de către militarii Legiunii a V-a Macedonica. Putem trage concluzia că este o civilizație străveche care are un caracter ușor adaptabil, fapt simțit și în turismul practicat în această zonă.

Majoritatea locuitorilor sunt români (77,05%), urmați de maghiari (8,18%) și de romi.

Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,55%), dar există și minorități de reformați (5,53%), penticostali (3,27%), greco-catolici (2,79%), unitarieni (1,71%), romano-catolici (1,57%) și martorii lui Iehova (1,57%). Pentru 9,42% din populație nu se știe apartenența confesională.

Scăderea numerică a credincioșilor romano-catolici și reformți-calvini între anii 1930-1992 se explică prin refugiul etnicilor maghiari în Transilvania de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940. Saltul numeric al credincioșilor ortodocși în aceiași perioadă se datorează interzicerii Bisericii Greco-Catolice în anul 1948.

2.2.3. Potențialul atractiv al edificiilor istorice monumentale, monumentelor de arhitectură religioasă, ansamblurilor de arhitectură urbană, edificiilor cultural-sportive, monumentelor și statuilor

Patrimoniul cultural al orașului este unul abordabil în manieră turistică și asta datorită valorilor pe care le are de oferit. Așa zisele „locuri de memorie” care reprezintă locuri și obiecte puternice, supraviețuind timpului au ce oferi publicului larg, sau în mod special celor care doresc să aprofundeze spațiul cultural al orașului.

Prima lucrare „Breviarum Transilvanium”, atestă o viață culturală-artistică care a luat naștere la Turda. Orașul este situat la temelia limbii literare și a literaturii românești din Transilvania, cea care a dezvoltat aceste laturi încă din secolele XV-XVI. O grea restricție a suferit în secolul al XVII-lea datorită ordonanței ungurești. Astfel puteam afirmă că la începutul secolului XIX apar primele programe culturale, traduceri de cărți și presă în limba română, biblioteci publice iar instituția cea mai de seamă este Astra (Asociația Transilvăneană pentru Literatura română și Cultura Poporului Român). Activitatea culturală din Turda rămâne legată de cea a Astrei până după al Doilea Război Mondial, timp în care se afirmă și intelectualii turdeni, precum Ioan Rațiu. Mai târziu își fac apariția diverse societăți culturale unele dintre ele păstrându-și activitatea vreme îndelungată. După crucialul an 1918 apar și instituțiile culturale.

Asemnea altor orașe vechi și orașul Turda a păstrat diverse monumente, biserici, statui, plăci comemorative care vorbesc despre trecutul său. În mod special construcțiile păstrate într-un mod cât mai autentic au fost cele din piatră ridicate în perioada Evului Mediu care sunt definite de stilul gotic însă cu numeroase reparații și reconstituiri care aduc și influențe ale stilului renascentis, baroc sau academist. Putem face referire la Muzeul de Istorie în stil gotic dar cu influențe renascentiste, elemente baroce sau chiar o suflare din modernismul interbelic.

Se poate afirma că există o mare resursă turistică în acest loc datorită patrimoniului său cultural cu frumoase detalii arhitecturale, clădiri în multiple stiluri și multiple influențe.

„Patrimoniul arhitectural-istoric al orașului cuprinde Piața Republicii și Piața 1 Decembrie 1989. Nucleul istoric medieval fiind considerat cel din jurul bisericii Romano-Catolice din fosta Piață a Târgului (azi Piața Republicii). Piața este orientată pe direcția nord-sud, iar forma sa de fus este rar întâlnită la piețele medievale europene trezind interesul specialiștilor. Acest spațiu urban urmărea traseul Văii Racilor și linia drumului comercial al epocii – azi drumul european E60. În jurul acestui spațiu s-a format rețeaua stradală, la mijlocul secolului al XIV-lea și alte piețe de târg care la sfârșitul secolului al XIX-lea încă marcau periferiile orașului: limita nordică era Piața din jurul bisericii din Turda Nouă (azi Piața Basarabiei), colțul sud-estic era Piața de fân (azi Piața 1 Decembrie 1989), partea sud-vestică era Piața de lemne (azi Piața Romană), acestea din urmă fiind legate între ele prin strada Eclesiei (azi strada Libertății), iar în paralel erau legate cu Piața Târgului. La vest se situau străzile Cizmarilor (azi strada Dr. I. Rațiu) și strada Mică (azi G-ral Dragalina), care n-au păstrat însă cadrul urbanistic din punct de vedere istoric. Centrul municipiului Turda se află în prezent pe lista monumentelor istorice ca și ansamblu urban din secole-le XVIII-XIX” (Nicolina Halgas, V. Vișinescu, 2011, p. 266).

Castrul legiunii a V-a Macedonica

Castrul legiunii a V-a Macedonica construit în acest areal atestă importanța acestor meleaguri încă din timp străvechi.

„Cel mai remarcabil obiectiv istorico-arheologic al Potaissei este castrul legiunii a V-a Macedonica, situat in partea N-V a orașului pe platoul Dealul Cetății. Importanța acestuia depășește mult cadrul istoriei locale, înscriindu-se printre cele mai de seamă monumente antice din România. Construirea castrului s-a produs în primii ani ai deceniului 8 din sec al II-lea după stabilirea Legiunii a V-a Macedonica la Potaissa”(M. Bărbulescu, 1994, p. 93).

Castrul de aici este cel mai mare din Dacia. Avea laturi lungi de 573 m de la N la S și scurte de la E la V de 408 m. Ocupă o suprafață de 23.37 ha. Platoul pe care acesta se află are o poziție dominantă asupra orașului dar și a împrejurimilor, ceea ce îi permite o vizibilitate foarte bună. Fortificația de la Potaissa se înscrie în rândul castrelor legionare mijlocii.

„Fragmentele arhitectonice descoperite în cuprinsul Potaissei (așezarea civilă și castrul) creionează aspectul edificiilor publice militare și private. S-au păstrat capiteluri, fusuri de coloană, câteva baze de coloană (…) Statistic conform capitelurilor găsite, ordinele de arhitectură doric și corintic erau răspândite cam în aceiași proporție” (M. Bărbulescu, 1994, p. 80)

„Bazele de coloană găsite în castru sunt în general destul de greoaie. Baza unui pilastru descoperit în basilica din clădirea comandamentului este una foarte simplă. Au fost găsite și alt soi precum cele elegante și piese echilibrate” (M. Bărbulescu, 1994, p. 81). Alte elemente sunt rare precum cornișe sau ancadramente.

Decorațiunea de la Potaissa este una clasică așa cum se găsea în întreaga Dacie: aceleași ove, astragale, piruete, solzi, motive vegetale (frunze de acant, stejar). Un element specific Potaissei este înconjurarea ovelor de la capitelurile dorice cu unul sau doua brâie reliefate.

Armata beneficia de serviciile unor arhitecți pentru alcătuirea planurilor fortificațiilor. Castrul legionar de la Potaissa s-a construit după principiile respectate în timpul lui Marcus Aurelius. Este o construcție exemplară, un model de arhitectură militară (M. Bărbulescu, 1994).

Ruinele sale au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu, constituind nu doar o carieră de piatră fasonată, folosită din plin pentru nevoile Turzii până în secolul al XIX-lea, ci și o sursă de antichități diverse de la piese arhitectonice mozaicuri până la monede și obiecte mărunte. Toate aceste obiecte sunt valorificate în cadrul muzeelor unde găsim diverse colecții.

Ceea ce s-a descoperit și valorificat prin depunere lor în diferite muzee sunt: cărămizi și țigle, multe dintre acestea păstrând ștampila legiunii, pavaje de mozaic, vase, coloane, capiteluri și alte fragmente arheologice, obiecte mărunte din metal, arme, podoabe, monede, statui, inscripții. Deși unele s-au pierdut datorită comerțului altele sunt valorificate în cadrul muzeelor din Aiud, Cluj-Napoca, Viena, Budapesta, precum și în fostele colecții ale lui J. Kemeny la Luncani și ale turdenilor I. Botar și I. Teglas.

Castrul cuprindea patru porți pe fiecare latură având următoarele nume: Poarta Decumana, Poarta Principalis Sinistra, Poarta Praetoria și Poarta Principalis Dextra. Porțile numite Principales sunt pe laturile mai lungi iar Decumana și Praetoria pe laturile din vest și est.

Zidul din incintă înconjoară fortificația pe un perimetru de aproape 2 km. Acesta a fost construit din piatră și mortar având o grosime de aproximativ 1,70-2 m. La exterior fiind îmbracat în mari blocuri de piatră fasonate. Astăzi forma castrului este vizibilă pe teren datorită vechilor șanțuri de apărare, acum mult aplatisate. De asemenea de-a lungul incintei, pe toate cele patru laturi se distinge și un val de pământ, ca un dig.

În interiorul castrului au fost depistate mai multe drumuri, dintre care cele principale, care uneau între ele porțile de pe laturile opuse cele principale si cele secundare, erau late aproximativ de 10 m. Suprafața castrului era pe deplin valorificată în toate domeniile necesare vieții cotidiene a celor peste 5000 de militari ai legiunii.

Dintre edificiile situate pe partea de nord a castrului au fost cercetate parțial cazărmile soldaților, depozitele de cereale și cazărmile unei cohorte.

Cel mai important edificiu cercetat arheologic este clădirea comandamentului situată în centrul castrului, la intersecția drumurilor principale. Acesta ocupă o parte însemnată de de aproape 1 ha fiind una dintre cele mai mari clădiri de comandament cunoscute în Imperiul Roman. Edificiul descrie un dreptunghi de 125×72 m. În jurul unei curți mari mărginite de portice, se dispun pe trei laturi 36 de camere. Pe laturile de nord și de sud se găseau încăperi care serveau adăpostirii armamentului. Astfel într-una dintre aceste încăperi a fost descoperită o mare bucată dintr-o cămașă de zale. S-au păstrat aproape 3000 de solzi de bronz cusuți pe o pânză rezistentă, deoarece conservarea sa timp de 17 secole denotă acest fapt. Alte camere erau destintate diverselor activități descoperindu-se balanțe, greutăți de cântar și monede. Pe latura de răsărit câteva camere erau prevăzute cu sistem de încălzire hipocaust, fiind folosite ca birouri iar alte două ca adăposturi pentru amfore de import, cel mai probabil pentru untdelemn. Intrarea în clădirea comandamentului se află la mijlocul laturii de răsărit, unde s-a recurs la o soluție arhitecturală monumentală, un arc de triumf cu trei deschideri. Coloanele porticului care mărginea curtea, precum și bucăți din tencuială care se mai păstra prin încăperi erau zugrăvite în roșu. Unele fragmente arhitectonice sunt din marmură, dovadă a aspectului deosebit de îngrijit al edificiului. Spre vest curtea este mărginită de o basilică, o vastă sală pentru adunări, prevăzută la ambele capete cu podiumuri – tribunalia. Atât în curte cât și în basilică se aflau monumente sculpturale din piatră și bronz reprezentând pe împărați și altare onorifice cu inscripții. S-au descoperit fragmente de statui în mărime naturală din bronz aurit și mai ales în basilică mai multe inscripții în onoarea împăraților. Din basilică se intra în încăperile care închideau spre vest întregul complex. În mijlocul acestei laturi se află sanctuarul castrului care adăpostește stindardele legiunii. El se recunoaște ușor datorită absidei construite din mari blocuri fasonate. La subsolul sanctuarului se găsea camera tezaurului. Cele șase încăperi din latura vestică erau încălzite hipocaust servind de birouri sau localuri pentru întruniri (***, 1999).

Cercetările arheologice din castru au scos la iveală un bogat și variat material arheologic, inclusiv pietre foarte rare de mare valoare documentară, artistică și muzeală, adevărate podoabe ale muzeului turdean, care adăpostește toate aceste comori. S-au descoperit vase de cele mai diverse forme și opaițe lucrate de olarii locali, altele de import, numeroase unelte de fier, ustensile și piese mărunte din os sau fragmente din vase de sticlă. Dintre arme cele mai mai numeroase sunt vârfurile de lănci și sulițe, menționând sabia de infanterie extrem de valoroasă. Interesante sunt și piesele de echipament militar, fragmente de armură și garniturile de armură din bronz, decorate cu reliefuri, apoi sfeșnice din bronz, cutiuțe din bronz aurit, două greutăți de cântar prevăzute cu inscripții cu litere din argint, care atestau verificarea lor din ordin imperial. S-au descoperit podoabe de bronz și argint, mai ales fibule și inele, precum și peste 300 de monede din argint și bronz. Dintre micile statuete din bronz reprezentând divinități atrage cu deosebire atenția cea care îl înfățișează pe Jupiter, excelent conservată. Soclul statuii este decorat din lamele de argint și aramă. Statueta este o copie după un prototip grecesc, creat în cercul urmașilor lui Phidias în a doua jumătate a secolului al V-lea î.e.n. și a fost confecționată în unul dintre cele mai bune ateliere din Italia ori din provinciile vestice ale Imperiului Roman, probabil în prima jumătate a secolului al II-lea e.n. În final sunt importante și descoperirile epigrafice, altare votive, fragmente ale acestora.

O parte din vestigiile cercetate arheologic în castru au fost consolidate și conservate devenind puncte vizitabile: Poarta Decumana, un bastion de curtină, bastionul din colțul nord-vestic, unele părți din clădirea comandamentului, canalul deversor de lângă colțul nord-estic.

În anul 1997 cu prilejul Congresului Internațional al Frontierelor Române au fost amplasate panouri explicative bilingve fiind amplasat în teren și un panou cu planul castrului. Accesul rutier în castru este semnalizat prin indicatoare și este posibil pe două căi: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul dinspre DN1 și pe strada Romană. De asemenea accesul este facilitat și de prezența unei parcări auto lângă castru. Grupurilor anunțate la Muzeul de Istorie din Turda li se asigură ghidaj pentru vizitarea acestui important obiectiv arheologic.

Muzeul de Istorie

Existând deja de mai bine de o jumătate de secol, fiind format pentru depozitarea numeroaselor valori existente în Casa Culturală din Turda, clădirea numită Casa Princiară sau Reședință adăpostește Muzeul de Istorie fiind fără îndoială cel mai valoros monument de arhitectură medievală prezent în orașul Turda. A fost construită după anul 1560 având rolul de vamă a sării, apoi reședintă temporară a principilor Transilvaniei, de unde și denumirea pe care o poartă.

Palatul Voievodal din Turda reprezintă cel mai valoros monument de arhitectură medievală civilă din cadrul orașului fiind și singurul palat din care se păstrează părți de la sfărșitul secolului al XV-lea și începutul secolului XVI. Edificiul prezintă o arhitecură gotică cu elemente renascentiste.

După Camil Mureșan,”clădirea datează de la sfărșitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor.” (C. Mureșan, 1968, p. 24).

După ce Transilvania devine principat de sine stătător, aici la Turda se constituie locul preferat al principilor, motiv pentru care în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost reconstruită și casa princiară și fortificația din jurul său. Clădirea primește o destinație specială și anume cea de Casă a Cămării de Sare unde stau argument mărturiile călătorilor străini: „obișnuia să-și aibă reședința, în casa regească ce se numește Casa Cămării, comitele acestei cămări și care era în fruntea și a celorlalte cămări de sare” (H. Groza, 2013, p. 111).

Din această afirmație se deduce importanța edificiului și faptul că era locuită de personalități cu renume ale Transilvaniei.

Clădirea are o formă pătrată având parter dar și un etaj. Fațada de intrare prezintă un portal în arc frânt dar și ferestre de formă dreptunghiulară. Doar pe această parte ferestrele sunt decorate cu motive, restul fiind lipsite de astfel de accente. Tot aici găsim și un balcon deasupra intrării.

Beciurile sunt acoperite cu bolți cilindrice din cărămidă, sprijinite pe arhivolte din piatră ecarisată. Parterul și etajul sunt tăvănite. Poarta, relativ simplă, e în arc frânt și profilată gotic, iar în interior, la parter, se găsesc alte uși cu tocul în arc frânt, alături de tocuri în stil renaștere, dreptunghiulare și cu profiluri întoarse la bază spre golul ușii. La etaj ușile aparțin renașterii. Aceleași observații se pot face și privitor la ferestre. Cele mai vechi sunt simple, dreptunghiulare, cu cercevele de piatră de model gotic târziu, unele au primit și câte o cornișă cu denticule, iar altele au și un toc profilat, întors spre interior (C. Mureșanu, 1968).

De-a lungul timpului clădirea a suportat diverse modificări însă cea care și-a lăsat amprenta în mod vizibil și astăzi a fost cea de la sfărșitul secolului al XVI-lea, rezultând forma actuală a clădirii, cu arhitectură gotică și elemente ale renașterii.

Valoroasele obiecte fiind adăpostite pe rând în clădirea actualului Colegiu Național Mihai Viteazu, Casa de Cultură, iar apoi datorită numeroaselor descoperiri se decide deschiderea muzeului la Casa Princiară. Porțile instituției au fost deschise publicului în anul 1951, sub mâna primului director Ion Țigară (1906-1961) și a tânărului cercetător Ion Iosif Russu, ulterior muzeul fiind sub supravegherea Zahariei Milea dar și a doamnei Claudia Luca, care trece la conducerea acestuia.

La începuturi colecțiile nu aveau un număr impresionant de piese, obiecte, ca mai apoi, o dată cu descoperirile și săpăturile care au avut loc în cadrul Legiunii a V-a Macedonica, numărul să se ridice la 30.234 de obiecte valoroase, de patru ori mai mult decât înainte. Aici includem și obiectele donate de către Istvan Teglas, Josef Kemeny și Imre Botar reprezentând cele mai vestite colecții. Dacă ar fi să facem o incursiune în trecut, primele piese care alcătuiesc patrimoniul sunt din perioada Paleoliticului Mijlociu printre care există coarne de la diferite animale, cranii de urși de peșteră, dinți de rinocer și alte elemente de animale. Se continuă în Neolitic cu brăzdare de plug în piatră, greutăți de pescuit, vase ceremice, ca mai apoi să descoperim și podoabe, arme, ustensile casnice din Epoca Bronzului.

Ca valoare artistică sunt statuetele din bronz ale zeilor Marte și Jupiter, celebrul candelabru din bronz și cămașa dar și troița din lemn care a fost la mormântul lui Mihai Viteazu între anii 1923-1977.

„În cei 60 de ani de existență, muzeul nu a reprezentat doar o simplă instituție, ci o valoare spirituală care a tezaurizat tot ce este mai valoros din viața trecută și prezentă a așezării, păstrând pentru generațiile viitoare urmele tăcerii noastre ca popor pe aceste meleaguri, patrimoniul muzeului stând cu cinste alături de patrimoniul instituțiilor similare din țară și străinătate” (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011, p. 245).

Toate aceste elemente păstrate, pot fi vizitate în incinta muzeului, care atrage sute de turiști și a cărui valoare crește cu fiecare obiect sau piesă nouă. Reprezintă o atracție turistică atât prin arhitectura sa specială cât și datorită numeroaselor colecții, obiecte pe care le deține. Pe lângă toate aceste bogății muzeul deține și o bibliotecă specializată, fiind un important factor de atracție datorită organizării concursurilor, a zilelor cu diverse tematici precum: „Expediție comemorativă Mihai Barbu”, „Expoziția de fotografie acoperișul României”, „Satul preistoric de la Săndulești”, „Târgul tinerilor învățăcei”, „De pe vremea bunicilor”, precum și alte numeroase expoziții, târguri și activități dedicate în mod special copiilor.

Lăcașuri de cult

Lăcașurile de cult de importanță turistică mai mică sau mai mare prezente pe teritoriul orașului sunt: Biserica Reformată Calvină din Turda Veche și cea din Turda Nouă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Unitariană din Turda Veche, Biserica Reformată-Calvină din cartierul Poiana, Biserica Romano-Catolică Franciscană, Biserica Șovagăilor, Biserica Rățeștilor, Biserca Ortodoxă Între Români, Catedrala Ortodoxă, Sinagoga.

Un alt obiectiv care face parte din centrul vechi alături de Biserica Reformată-Calvină din Turda Veche este reprezentat de către Ruinele Fortificației Medievale. După anumite studii se spune că această fortificație a fost contruită în secolul al XVI-lea argumentul care stă la baza acestei afirmații este forma lunguiață a fortificației, grosimea de un stânjen a pereților precum și forma turnurilor care se aseamană cu cea a altor castele din zona Transilvaniei construite în acea perioadă. Această construcție cuprindea în mijlocul său actuala Bisercă Reformată-Calvină dar și cimitirul acesteia. Materialul de construcție, provine din Castrul Roman. La momentul de față se mai păstrează doar o parte a zidului, cu lungimea de 25 m, pe a cărei parte exterioară se observă inscripția „1608” anul refacerii acestei porțiuni. Ruinele au fost înscrise pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj în anul 2010, ele putând fi vizitate (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011).

Mormântul lui Mihai Viteazu

După glorioasa victorie obținută la 3 august 1601 la Gurăslau, împotriva oștilor nobiliare comandate de Sigismund Bathory, Mihai se îndreaptă spre Cluj, unde ajunge la 11 august. De aici pornește spre Turda, în apropierea căreia își așează tabăra. La 16 august, în fruntea trupelor imperiale sosește pe Câmpia Turzii și dușmanul său, generalul Basta, a cărei prezență, potrivit planului de campanie, nu era prevăzută acolo. Din această pricină, s-au iscat neînțelegeri între cei doi comandanți în timpul cărora după afirmațiile cronicarului Szamoskozy, unul dintre boierii lui Mihai ar fi spus: „Am pierdut Ardealul pe Câmpia Turzii, tot aici voiu să-l redobândim.” Indiferent cum s-au petrecut lucrurile, cert este că Basta avea mandatul imperialilor și intenția expresă de a-l suprima pe voievod. După ce Mihai hotărăște să-și despartă oastea de cea a lui Basta, la 18 august în ajunul plecării voievodului spre Țara Românească, generalul convoacă consiliul cu comandanții din tabăra lui și discută chemarea și arestarea lui Mihai. Uciderea marelui voievod a fost hotărâtă când Basta și-a dat seama că prin pretențiile și personalitatea sa, Mihai era împotriva intereselor imperialilor austrieci.

După cum reiese din documentele vremii, suprimarea lui Mihai a avut loc din ordinul habsburgilor. Astfel în dimineața zilei de 19 august, o ceată de valoni comandată de Jaques Beauri, se îndreaptă spre cortul lui Mihai care se pregătea de plecarea la Alba-Iulia. (http://turism.turdainfo.ro/index.php/Mormantul-lui-Mihai-Viteazul/mormant-lui-mihai-viteazul.html accesat: 05.03.2013).

O relatare după Cronica Țării Românești ne arată ca: ”Intrând în cortul domnului, comandantul detașamentului de germani și volni, Beauri spuse „Ești prins!” Mihai rosti un singur cuvât: „Ba” și dădu să pună mâna pe sabie. În aceiași clipă însă, un valon îl împușcă ,un al doilea îi străpunse pieptul, alții îl loviră cu halebardele. Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru că nu știuse nici nu se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează” (V. Vișinescu, 2011, p. 83).

În perioada secolului al XIX-lea mormântul a fost păzit de o cruce din piatră, așa cum relatează și Nicolae Iorga când a făcut o vizită orașului în anul 1905. Datorită vandalismelor această piatră a fost înlocuită cu o troiță din lemn în anul 1923. La rândul său troița a devenit doar un obiect semnificativ păstrată în Muzeul de Istorie al orașului, fiind înlocuită cu un obelisc care atinge 1601 cm în formă de sabie în anul 1977. Înălțimea semnifică anul morții domnitorului, iar obeliscul este străjuit și de un mormânt simbol acoperit cu o lespede din marmură albă, fiind reprezentată în basorelief stema principatelor unite de voievod. La momentul actual lângă acesta s-a ridicat o mănăstire, copie a ansamblului ctitorit de Mihai Viteazu în București la finalul secolului al XVI-lea.

Pentru vizitatorul pornit în pelerinaj, dar nu numai, aleile admirabile care conduc spre mormânt, împrejmuite cu ghirlande de trandafiri și fântâni artezenie, se deschid în fața acestuia producând imagini de neuitat. Mica pădure din jur este un loc remarcabil de petrecere a weekendului și a excursiilor în natură. Un elemente aparte pentru turiști este semnatul în cartea de aur a pământului ce se află în grija paznicului și a pădurarului (V. Vișinescu, 2011).

Acest obiectiv este o atracție turistică datorită faptului că reflectă o parte a istorie țării noastre, mormântul fiind restaurat și amenajat corespunzător pentru a putea fi vizitat asemenea și împrejurimile acestuia. Turiștii apreciază istoria și sunt permanent în căutarea locurilor istorice, astfel că acesta este unul dintre obiectivele vizitate ale orașului.

Clădiri baroce

Pe lângă arhitectura gotică, Turda deține și urme ale arhitecturii baroce, mărturie stând trei case de pe strada Republicii, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acestea sunt unite printr-un portal care păstrează în basorelief anul construcției lor (1784) și sigla breslei. Acestea edificii sunt cele mai vizitate obiective de către turiștii străini datorită stilului baroc transilvănean păstrat.

Case memoriale

Cu o valență turistică mai redusă de cât a altor clădiri și biserici se prezintă și cele două case memoriale existente în cadrul orașului. Casa Dr. Ioan Rațiu (1828-1902) care a fost „un om politic transilvănean, avocat, unul dintre întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. Ioan Rațiu a fost unul dintre principalii autori ai Memorandumnului adresat împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania (…) Casa a fost locuită de familie până în anul 1892, când, în urma unor acțiuni violente ale naționaliștilor maghiari, a fost nevoită să se refugieze la Sibiu unde dr. Ioan Rațiu a încetat din viață” (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011, p. 303-304).

La momentul actual case este ocupată de către o grădiniță.

Casa memoriala Petöfi Sandor (1823-1849) datează din secolul al XVIII-lea, unde a poposit preotul maghiar în 21 iulie 1849 în drumul său spre câmpul de luptă de la Albești. După zece zile acesta se stinge din viață însă casa memorială este înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj alături de cea a dr. Ioan Rațiu.

Statui, busturi și obeliscuri

Printre cele mai vestite statui și busturi din cadrul orașului putem să amintim statuia dr. Ioan Rațiu datorită imensei sale activități în slujba neamului românesc, el fiind imortalizat în timpului procesului memorandiștilor de la Cluj, din data de 23 mai 1894 rostind celebra sintagmă: „Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă”. O altă statuie este cea a Lupoaicei, Lupa Capitolina, fiind o copie a acelei din Târgul-Mureș.

Busturile scriitorilor Pavel Dan și Teodor Murășanu consacrați în această sferă dar și a marelui scriitor Mihai Eminescu, precum și statuia lui Avram Iancu, și cea a preotului martir Ioan Opriș se află în cadrul orașului putând fi văzute și fotografiate.

Obiectivele memoriale scot în evidență importanța voievodului Mihai Viteazu, obeliscul fiind ridicat pe locul sacrificării sale având o lungime de 1601 cm asemenea anului în care acesta a încetat din viață. Deși refăcut acesta constituie un punct de atracție.

Obiective turistice de secol XX

Dintre obiectivele de la început de secol XX cea care se impune este Clădirea fostului Palat al Finanțelor înscrisă și aceasta pe lista Monumentelor Istorice ale județului Cluj în anul 2010. Reprezintă cea mai pretențioasă lucrare din centrul orașului, anii săi de construcție fiind 1901-1902. Are un stil eclectic însă cu vizibile influențe ale stilului secession. Pe lângă aceasta și Catedrala Ortodoxă, dar și Teatrul Municipal care reprezintă o frumoasă clădire din centrul Turzii fiind construită între anii 1902-1904, în stil secession. Aceasta a fost proiectată multifuncțional conform epocii, pentru casino, spectacol de teatru adăpostind și alte evenimente (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011).

2.2.4. Potențialul atractiv al activitãților umane și al resurselor de naturã etnografică al localităților din proximitate

Activitățile turistice privite din perspectiva folclorică a orașului pot aduce un plus față de altele care și-au pierdut identitatea în timp. Deși modernismul își pune amprenta asupra locurilor iată că aici tradiționalismul s-a îmbinat cu modernismul pentru a putea crea și în același timp păstra valorile cu adevărat importante. La păstrarea unei identități proprii au contribuit conservarea obiceiurilor, dansurilor, strigăturilor dar și a costumelor chiar dacă o mare parte a lor se găsește în lumea satului. Acest material bogat, a ajutat la materializarea diverselor festivaluri sau sărbători de atracție turistică.

În ceea ce privește muzica aceasta are o semnificație dată chiar de Mihai Viteazu, de o mare circulație fiind „Hora Iancului”, cântec cu temă istorică închinat marelui erou.

Obiceiurile de nuntă, înmormântare sau iarnă se păstrează încă în anumite zone.

Evenimentele prezente și desfășurate în mod sistematic în orașul Turda sunt: Zilele Municipiul Turda (eveniment anual), Stagiunile Teatrului Municipal, Târgul meșteșugarilor, manufacturierilor și artizanilor populari (eveniment lunar), Galeria de artă, Primăvara culturală turdeană, Spectacole și festivaluri naționale și internaționale de folclor, Evenimente sportive (handbal-prima ligă, fotbal-liga a 3 a, dans sportiv, baschet, volei, karate, tenis), Festival de gastronomie, Întâlnirea anuală a motocicletelor de epocă, Festivaluri pentru tineret.

Acestea reprezintă atracție turistică locală, cei care participă la aceste festivaluri sau manifestări fiind locuitorii zonei, sau cei din comunele și satele apropiate.

3. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ–ELEMENT PRIORITAR DE SPRIJIN ÎN FUNCȚIONAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE

Infrastructura cuprinde ansamblul de mijloce și bunuri care ajută la valorificarea cât mai eficientă a resurselor existente, fie ele naturale sau antropice. Acest atribut al lor a fost dobândit pe parcurs datorită dezvoltării activităților turistice, el nefiind punctul lor de plecare.

În multiple studii, infrastructura este asimilată bazei tehnico-materiale, fiind inclusă ofertei turistice. Prin dotarile și serviciile speciale oferite, aceasta are ca și scop satisfacerea unei palete tot mai largi de cerere turistică. Astfel că de aici se trage concluzia că există o mare legătură între cererea turistică și gradul de dezvoltare al infrastructurii (P. Cocean, Șt. Dezsi, 2009).

Pentru a avea o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă infrastructura turistică, aceasta cuprinde: structurile de cazare, cele de alimentație publică precum și cele de animație, structurile destinate balneoterapiei, structurile complementare dar și căile și mijloacele de transport.

3.1. Baza materială turistică

Infrastructura s-au baza materială turistică au ca și scop cazarea, agrementul precum și alte facilități oferite. Acestea alături de resursele existente duc la atragerea turiștilor, fiecare fiind valorificate după anumite criterii.

Baza materială turistică se reflectă de-a lungul timpului și în numărul de unități care oferă găzduire turiștilor dar și alte servicii. O incursiune în trecutul unităților de cazare arată faptul că în anul 2000 existau doar două spații de cazare la nivelul orașului Turda. În anul 2004 s-a ajuns la un număr de cinci unități de cazare care, în anul 2010 să se reducă din nou la doar patru unități. O posibilă cauză a numărului mic de unități de cazare este apropierea orașului de municipiul Cluj-Napoca care reprezintă un mare polarizator cu diversificată bază de cazare precum și un număr mare de turiști.

La momentul actual se observă o creștere a unităților în anul 2012 evaluându-se șase unități de cazare și asta datorită modernizării salinei care atrage un număr tot mai mare de turiști, inclusiv turiști străini. Pe lângă aceste unități, se află și case de vacanță, care sunt împrumutate prietenilor, cunoștințelor sau celor care apelează la acestea.

În tabelul de jos este redată baza de cazare de la nivelul orașului, exemplificând numărul de unități de cazare de fiecare tip existent pe parcursul anilor 2008-2012. Tipurile de cazare care s-au menținut pe această perioadă sunt hotelurile dar și pensiunile turistice. Dar pe cealaltă parte pensiunile agroturistice au dispărut din anul 2010 și asta datorită faptului că această zonă nu se pretează unui turism rural sau agroturism.

Tabelul 1. Evoluția numărului unităților de cazare în perioada 2008-2012

Sursa: INS

Bazele de cazare reprezintă cea mai importantă parte din ansamblul bazei tehnico-materiale. Își are originile foarte vechi chiar în epoca antică iar tipoligia lor este foarte diversă luând în calcul diferiți parametrii: măsură, confort, funcționalitate, tipul de turism pe care îl deservesc, nivelul de dezvoltare economica dar și altele.

După (P. Cocean și Șt. Dezsi, 2009) structurile de cazare sunt grupate pe trei paliere și anume: structuri principale de cazare, structuri extrahoteliere și structuri nepermanente.

3.2. Capacitatea de cazare turistică

Capacitatea de cazare turistică a orașului a cunoscut o evoluție numerică de-a lungul timpului. Hotelurile au cunoscut o capacitate de cazare destul de constantă, deși anul 2012 a înregistrat o scădere.

Însă pe ansamblu anul 2011 are cea mai mare capacitate de cazare și asta se datorează faptului că salina a început a fi tot mai vizitată o dată cu renovarea din anul 2010, ceea ce a încurajat populația în deschiderea unor pensiuni, vile turistice dar și hoteluri. La momentul actual există un hotel în renovare acesta fiind Potaissa și care se dorește a avea standarde mult mai înalte, urmând să deschidă în interiorul sau un centru spa.

Tabelul 2. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în intervalul 2008-2012

Sursa: INS

Hanurile au ieșit din ecuație la finele anului 2008 lăsând loc vilelor turistice care și-au făcut apariția abia în anul 2011. Hanurile nu au mai fost căutate și asta datorită condițiilor precare de care dispuneau și a faptului că nu au fost renovate.

Capacitatea de cazare la pensiuni turistice se menține pe piață, iar pensiunile agroturistice au ieșit din circuit la începutul anului 2010. Pensiunile agroturistice nu au fost potrivite mediului iar pensiunile turistice s-au menținut datorită condițiilor pe care le oferă dar și a îndreptării preferințelor turiștilor către acestea.

4. STADIUL ACTUAL AL VALORIFICĂRII RESURSELOR ATRACTIVE

4.1. Dinamica circulației turistice

Dacă potențialul turistic reprezintă elementele statice precum sunt resursele naturale sau cele antropice, elementul dinamic este reprezentat de către om, de către turist. Acesta se deplasează dintr-o zonă în alta pentru cunoașterea resurselor și vizitarea lor, fiind împins de anumite nevoi, fizice sau psihice. Zona din care pleacă este zona de reședință a acestuia iar spre care se deplasează este zona turistică.

Între cele două zone se interpune o a treia zonă care poart numele de zonă de tranzit.

Din numărul celor care au ales să viziteze orașul Turda între anii 2005-2012 și să se înregistreze la o unitate de cazare se observă două creșteri puternice înregistrate în anul 2008 și 2011. Astfel că anul 2008 relevă o cifră de 13895 de vizitatori, iar anul 2011 cu puțin peste, adică 14061. Ceea ce a determinat creșterea turistică din anul 2011 este finalizarea modernizării salinei Turda, aceasta fiind un pilon principal de atracție, chiar și a turiștilor străini.

Tabelul 3. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri

Sursa: INS

O repartizare a numărului de turiști se poate face pe cele trei mari obiective turistice a zonei și anume: Salina Turda, Cheile Turzii și Muzeul de Istorie al Turzii.

Se va observa faptul că sunt mult mai mulți turiși înregistrați la aceste obiective turistice, ei fiind înregistrați doar la intrare în unități.

Se observă o creștere a turiștilor în fiecare an, însă explozia turistică este în anul 2010 și asta datorită modernizării salinei. În acest proiect s-a avut în vedere modernizarea bazei de tratament care la momentul actual are: vestiare, băi, spații pentru odihnă, o sală de fitness și un cabinet medical care se află în mina Ghizela. Pe lângă baza de tratament s-au extins și activitățile de agrement fiind construite în mina Rudolf: pavilion de golf, minibowling, amfiteatrul, o sală de sport, toalete și spații de odihnă. Accesul în sală se face cu liftul panoramic cu o capacitate de 10 persoane. Această creștere turistică are o scădere ușoară în următorii ani însă este menținută la un nivel destul de înalt. Promovarea salinei la diverse târguri, prin panouri publicitare, reclame și crearea de brand al orașului au reușit să atragă un număr aproape egal de turiști ca cel din 2010.

Turiști înregistrați la intrarea în Muzeul de Istorie al orașului Turda în perioada 2011-2013. O divizare a turiștilor în cadrul muzeului se face pe următoarele categorii: adulți, persoane cu reduceri și persoane cu acces gratuit. Cei mai mulți turiști au fost înregistrați în anul 2012.

Anul 2012 înregistrează valoarea cea mai mare a turiștilor și asta datorită numeroaselor activități care s-au desfășurat în cadrul muzeului care au fost dedicate în mod special copiilor, dar și serilor de lectură, poveste care așteptau tinerii și adulții dornici de cunoaștere și implicare în activități culturale.

Numărul de turiști care au vizitat Rezervația Naturală Cheile Turzii în perioada 2008-2012 cu mențiunea faptului că cifrele sunt aproximative fiind calculate pe baza încasărilor din biletele de intrare.

Numărul turiștilor este cu siguranță mult mai mare decât bilete vândute și asta datorită faptului că intrarea în chei nu este supravegheată în mod permanent. Pe lângă turiștii care aleg doar să viziteze cheile sau să parcurgă diverse trasee, există și turiștii care doresc practicarea diverselor activități în aer liber.

experiențe unice precum un zbor cu parapanta sau altele.

4.2. Aria de proveniența turistică

Majoritatea turiștilor provin din județele Transilvaniei, dar și din alte zone îndeosebi București. Pe lângă români vin și stăini din Germania, Ungaria, Italia, Franța, SUA, Australia, Brazilia, Columbia, China, Japonia, Rusia. Peste 50% din totalul vizitatorilor au fost străini veniți în special din Europa, dar și din alte părți ale lumii.

4.3. Sezonalitatea

În diagrama de jos, am ales să prezint sezonalitatea anului 2011 și asta datorită numărului mare de turiști înregistrați în salină. Se observă faptul că aceștia predomină în perioada estivală a anului, atunci când majoritatea populației călătorește datorită concediului și a disponibilității timpului liber. Astfel că luna august a înregistrat 22% din turiștii anului 2011, iulie 16 %, iunie 13 %, pe când luna decembrie a avut o valoare de doar 2 % iar ianuarie și februarie de 3%.

Sezonalitatea este evidentă și în cadrul cheilor, fapt datorat în mod special anotimpurilor. Astfel că în sezonul estival, predominanța turiștilor este una mult mai mare datorită posibilității de practicare a agrementului în aer liber. Deoarece zona studiată nu oferă posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, în aceastată perioadă a anului numărul turiștilor este în scădere, fiind completat doare de cei care practică turism cultural, acesta neavând restricții în ceea ce privește clima.

5. MUTAȚII POST REVOLUȚIONARE CU INFLUENȚE ASUPRA TURISMULUI

Deși cu numeroase diferențieri în ceea ce privește turismul de-a lungul anilor, cu toții cunoaștem situația precară a traiului românesc înainte de 1989, datorită în fond unui singur fapt și anume îngrădirea libertății. Ceea ce caracteriza întreaga țară, caracteriza și orașul Turda în perioada respectivă. Astfel o dată cu căderea comunismului începe o nouă viață, un nou stil și o nouă viziune în rândul turdenilor. Există dezvoltări pe numeroase planuri, se ridică lăcașuri de cult precum bisericile ortodoxe, mănăstirea necropolă Mihai Vodă de la mormântul marelui Mihai Viteazu, biserici greco-catolice, neoprotestante, adventiste sau de altă natură.

„Un fapt care merită evidențiat și luat în considerarea în domeniul turistic sunt apariția de noi construcții în domeniul hotelier. Dacă în 1989 orașul avea un singur hotel în zona centrală, cu condiții precare de cazare, ulterior s-au construit alte două hoteluri, două complexe turistice, pensiuni turistice și case de vacanță care oferă cazare” (Nicolina Halgaș, V. Vișinescu, 2011, p. 128).

În perioada 1992-1996 au fost luate măsuri pentru refacerea potențialului turistic al salinei și al băilor sărate. Modernizarea băilor s-a făcut prin crearea în cadrul hotelului Arieșul a cabinetelor medicale și de tratament, alături de personal specializat dar și prin deschiderea ștrandului din oraș care a dus la o formă de agrement în sezonul estival. Între 1996-2004, din punct de vedere turistic se ridică biserici în cinstea lui Mihai Viteazu. Lucrările de modernizare a centrului vechi sunt făcute după anul 2004, precum și înfrumusețarea străzilor, modernizarea spațiilor verzi, crearea de fântâni arteziene.

Toate aceste modernizări și construcții au ajutat la afirmarea orașului într-o manieră mult mai vizibilă, iar ultimii ani au fost importanți datorită numărului mare de turiști sosiți la salină, dintre care un număr mare de turiști străini. Acest lucru a fost posibil datorită promovării intense făcute salinei precum și datorită creării brandului turistic al orașului. Dar nu doar salina a adus turiști, ci și obiectivele culturale precum Muzeul de Istorie care de puțin timp se axează și pe evenimente tematice pentru toate categoriile de vârstă, Castrul Roman Potaissa sau obiectivele arhitecturale. Alături de acestea putem include și Cheile Turzii datorită cărora o mare parte de turiști aleg să înnopteze în oraș.

6. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICABILE

6.1. Tipuri de turism

Pentru a putea avea o oglindă clară a ceea ce înseamnă tipuri de turism vom face o definirea a acestora.

Tipul apare ca un cumul de însușiri și interelații, desfășurate spațial într-o perioadă de timp limitată. Poser face o clasificare de cinci tipuri de turism: de tratament, de recreere de vară, sporturile de iarnă, recreere de distanță scurtă și turismul de tranzit. Dacă facem referire la relația existentă între tipul de turism și teritoriul pe care se practică putem spune că aceasta este flexibilă, deoarece pe același teritoriu se pot practica multiple tipuri de turism. Declanșarea actului turistic este sprijinită de nevoile umane astfel că se disting patru tipuri de turism: cel de recreere, cultural, de îngrijire a sănătății sau cel care le include pe toate purtând denumirea de turism complex (P. Cocean, Șt. Dezsi, 2009).

Dacă ne raportăm la tipurile de turism practicate în arealul studiat constatăm că toate cele cinci tipuri enumerate mai sus sunt practicate de turișii veniți, într-o mai mare sau mai mică măsură.

Tipuri de turism practicate în Cheile Turzii

Deoarece turismul de recreere se bazează în mare măsură pe valorificaraea cadrului natural putem afirma că destinația Cheile Turzii este una propice desfășurării sale. Câteva dintre trăsăturile turismului recreativ sunt: atrage numeroase persoane în special cele din mediul urban datorită solicitărilor intense, prezintă o puternică sezonalitate, turiștii preferând anotimpurile de iarnă și vară pentru a se deplasa în astfel de locuri iar durata medie a sejurului poate fi de scurtă durată, practicându-se în mod special deplasările de weekend.

Deplasările de weekend sunt frecvente pe perioada anotimpului cald, fiind practicate cu precădere de către cei care au domiciliul în apropierea acestora precum și de către alți vizitatori care doresc să cunoască acest areal.

Cele mai reprezentative forme ale turismului recreativ în Cheile Turzii sunt escalada și drumeția. Acestea antrenează cele mai consistente fluxuri turistice, escalada datorită unui potențial atractiv de excepție al arealului, cu o desfășurare impresionantă de abrupturi calcaroase iar drumeția datorită popularității ei ca formă recreativă în general, având cea mai largă adresabilitate dintre cele prezente la nivelul regiunii.

Există 18 zone de escaladă a 314 trasee în Cheile Turzii.

Drumeția montană este una dintre cele mai „libere” forme de turism, se poate practica pe distanțe scurte sau mai lungi și mai dificile de-a lungul traseelor marcate. Această diversitate a lungimilor și gradelor de dificultate ale traseelor, face din drumeție forma de turism cu cea mai largă adresabilitate. Turiștii de toate categoriile de vârstă, cu orice grad de pregătire și formă fizică, vor putea identifica modul potrivit de a practica această formă de turism, de la plimbări scurte, de-a lungul potecilor sau drumurilor secundare care nu prezintă pante accentuate sau obstacole greu de depășit, având deci un grad de dificultate relativ redus, până la trasee mai lungi, cu dificultate mare sau care necesită aptitudini și echipament adecvat.

Traseele sunt numeroase iar printre cele mai abordate și cunoscute sunt:

Circuitul Crestelor Cheilor ambii versanți – între 4 și 5 ore de parcurs – marcaj punctul rosu.

Cabana Cheile Turzii – Cabana Buru – 12,5 km – între 4 și 5 ore de parcurs – marcaj triunghiul roșu.

Cheile Turzii – Izvorul Popii – Valea Arineilor – Ciucaș – 6 km – între 2 și 3 ore de parcurs, Cascada Ciucaș – la ieșirea din Cheile Turzii – o zonă semi-sălbatică, foarte frecventată de turiști, se poate ieși la un picnic, soare, plajă, baie în apa pârâului Hăjdate – marcaj banda galbenă.

Cheile Turzii – Dealul Sîndului – Podul de pe autostradă – Sat Tureni – ieșire la E60 – 10 km – 4 ore – marcaj banda albastră.

Cheile Turzii – Sat Tureni – Casele Micești – Cabana Făget Pădure – Cabana Făget Izvor – Baza Sportivă Unirea (Manaștur, Cluj) Cluj – 29 km – 10 ore – marcaj banda roșie – se mai numește și Drumul Secuilor.

Sens giratoriu Turda (piața Romană) – Dealul Hodiniș – Cheile Turzii Cabană – 2-3 ore de parcurs pas normal – marcaj Crucea Roșie.

Cheile Turzii – Dealul Mănăstirii (versantul drept) – Mănăstirea Petridului – Râul Arieș cu pod la Plăiești – Sat Moldovenești – Colții Trascăului – Sat Remetea – marcaj banda roșie (http://www.turism-cheile-turzii.ro/trasee accesat: 16.04.2014).

Pe lângă acestea se practică și zborul cu parapanta, escalada, alpinismul dar și speoturismul. Cheile sunt cunoscute pentru posibilitatea de zbor cu parapanta, cu decolare de pe Culmea Sândului spre Petrești sau spre cabană în funcție de condițiile meteorologice.

Alpinismul și escalada se practică doar alături de personal specializat, cu precădere în sezonul estival.

Cheile Turzii găzduiește concursul de alpinism și escaladă numit Cupa ATA, având două secțiuni: cea de alpinism și cea de escaladă sportivă.

Există și cursuri de inițiere și specializare pentru aceste domenii, susținute de clubul SkyFly unde se practică :

– parapantist pentru o zi cu o durată de 4-5 ore

– curs intensiv de parapantă cu o durată de 3-4 zile

– curs licențiere parapantă cu o durată de 3-4 luni

– zbor în tandem

Speoturismul este practicat în peșteri de interes mai ridicat, atât de către turiști cât și de speologi (http://www.turism-cheile-turzii.ro/skyfly accesat: 16.04.2014).

Tipuri de turism practicate în Salina Turda

Turismul de recreere este practicat și în cadrul Salinei Turda, pentru cei care doresc să facă o ieșire în apropiere pentru relaxare și pentru a vizita salina. Aici putem aminti și turismul de agrement datorită amenajărilor defășurate în anul 2010. Agrementul care se practică în subteran, cu ajutorul bărcuțele pe lacul subteran, roata panoramică, mini-golf, bowling, tenis de masa și biliard. Pe lângă acestea au fost amenjate și spații de joacă pentru copiii, cu nisip.

Însă această salină permite și practicarea turismului de îngrijire a sănătății. Acest tip de turism este considerat a fi cel mai vechi din țară practicat datorită nevoilor oamenilor de refacere fizică. Deși în marea sa parte include apele cu valențe curative care sunt și în zona Turzii, poate include și aerul benefic din cadrul salinelor. Pe lângă existența benefică a aerului este nevoie și de locații special amenajate dar și de personal pregătit în domeniul medical.

„Mediul salin reprezintă totalitatea elementelor, aer, apă și sol, respectiv masiv de sare gemă, legate de activitatea extractivă convențională sau neconvențională a unei saline” (Ștefania Deak, Gyorgy Deak, Aurelia Florian, M. Găman, 2007, p. 61).

Datorită numeroșilor factori salina a dezvoltat o bază de tratament benefică în tratarea anumitor afecțiuni respiratorii dar și din sfera ORL. Tratamentul poartă numele generic de speleoterapie. Pot fi tratate afecțiunile respiratorii de natură alergică sau infectoalergică care au o evoluție cronică precum este astmul bronșic, bronșita cronică, alergii sau sinuzite. Microclimatul este benefic și persoanelor expuse în medii profesionale toxice, sau celor dependente de tutun permițănd astfel reducerea morbidității. Acestea pot fi tratate sau ameliorate prin expunerea treptată și repetată la mediul sărat din salină. Tratamentul poate fi practicat în funcție de recomandările medicale, fiind necesare cure de 10-12 zile cu o durată de 2-4 h/zi pentru copii în funcție de afecțiuni, fiind necesare repetarea acestora pe parcursul mai multor ani și de 16-18 zile cu o durată de 4-5h/zi pentru adulți de asemenea cu posibilitatea de repetare de-a lungul anilor.

Pe lângă aceste cure care necesită o practică supravegheată de personal specializat și se adresează chiar și tinerilor, adolescenților pentru îmbunătățirea respirației, este recomandat și efortul fizic practicându-se sporturi individuale sau colective.

Sala amenajată în cadrul salinei pentru practicarea tratamentelor balneare cu aerosoli naturali poartă numele de Sala Staționar ea fiind în trecum sala Gizela. Aceasta este închisă, luminată, dotată cu scaune precum și cu televizoare, fiind un mediu plăcut pentru tratament.

Acest microclimat salin atrage turiștii datorită beneficiilor pe care le aduce acestora.

Dacă luăm numărul total de turiști intrați în salină în anul 2013, aceștia depășesc 340.000, iar cei sosiți pentru tratament sunt doar puțin peste 36.000, rezultând astfel că doar 11% din totalul de turiști au căutat salina pentru tratament. Acest număr se dorește a fi ridicat însă momentan preponderența cea mai mare revine turiștilor care vizitează salina pentru agrement.

Turismul cultural presupune vizita la un anumit obiectiv, grup de obiective turistice sau resurse atractive, motiv pentru care se suprapune cu termenul de vizită. Acest tip de turism s-a născut din nevoie de cunoștere pe care indivizii o manifestă, la care însă putem adăuga și recreere resimțită datorită cunoșterii unor adevăruri sau a unor fenomene noi. Ceea ce caracterizează acest tip de turism este faptul că durata sa este una medie de 3-7 zile antrenând atât populație urbană cât și rurală cu predominanța celor intelectuali, elevi și studenți, eficiența economică este redusă deoarece se asociază turismului de tranzit, cazarea fiind făcută în moduri excepționale iar ultima însușire este faptul că acest tip de turism este caracterizat de obiective antopice în cea mai mare măsură, față de cel de recreere și curativ care includ în mare parte obiective naturale (P. Cocean, Șt. Dezsi, 2009).

Deși nu există trasee bine stabilite în orașul Turda care să includă obiectivele culturale de mai mare amploare, turiștii vizitează câteva dintre obiectivele cunoscute precum este Biserica Reformată Calvină din Turda Veche, Castrul Roman, Muzeul de Istorie al orașului, dar și mormântul domnitorului Mihai Viteazu care se află la puțini kilometri.

Adesea aceste obiective sunt vizitate datorită excursiilor organizate pentru elevi sau pentru studenți.

Ultimul tip de turism adică cel mixt sau polivalent, include practicarea mai multor tipuri de turism în cadrul unui sejur, făcând o combinare între recreere și culturalizare sau a curei fizice cu cea psihică. Numărul de participanți este în continuă creștere și asta datorită expunerii populației la un stres psihic și efor fizic tot mai intens, se practică cu mare frecvență în timpul vacanțelor și a concediilor, are o eficiență economică ridicată prezentând o gamă variată de servicii. Tot aici este inclus și turismul profesional, practicat ocazional de persoane care activează în acest mediu (P. Cocean, Șt. Dezsi, 2009).

Zona orașului Turda se poate preta unui astfel de tip de turism și asta datorită existenței resurselor necesare. Prin combinarea curelor practicate în salină cu cele de culturalizare prin descoperirea diferitelor obiective antropice, sau prin combinarea relaxării în Cheile Turzii cu turismul cultural sau curativ. Există mai multe posibilități care sunt practicate de turiștii care au un minim de înnoptări în oraș.

După ceea ce reiese din datele primăriei, turismul curativ și cel de recreere ocupă cea mai mare parte, fiind practicate de un număr mult mai mare de turiști față de turismul cultural. Salina Turda este obiectivul de cea mai mare amploare a orașului, urmată de Rezervația Naturală Cheile Turzii. Obiectivele culturale sunt de regulă asociate cu cele două mari atracții constituindu-se în acest mod și practicare turismului polivalent.

6.2. Forme de turism

Dacă tipurile de turism se constituie în ramuri bine individualizate, formele de turism decurg din acestea fiind clasificate și diferențiate prin anumite criterii.

După (P. Cocean, Șt. Dezsi, 2009) aceste criterii sunt: distanța, durata, proveniența turiștilor, numărul practicanților, gradul de organizare, modul de desfășurare, mijloacele de transport utilizate, vârsta turiștilor, aportul social, particularitățiile regiunii de destinație. Astfel după aplicarea acestor criterii se disting formele de turism:

-criteriul distanței: turism de distanță mică, turism de distanță mare și turism de distanță foarte mare.

-criteriul duratei: turism de durată scurtă, turism de durată medie și turism de durată lungă.

-criteriul provenienței: turism intern și turism internațional.

-criteriul numărului de participanți: turism individual și turism în grup.

-criteriul gradului de organizare: turism organizat, turism semiorganizat, turism neorganizat.

-criteriul modului de defășurare: turism continuu, turism sezonier, turism de circumstanță

-criteriul mijloacelor de transport: turism pedestru, turism rutier, turism feroviar, turism aerian, turism naval.

-criteriul vârstei turiștilor: turismul grupei tinere, turismul grupei mature și turismul grupei vârstnice.

-criteriul social: turism particular, turism social.

-criteriul regiunii de destinație: turism în puncte turistice, turism în localități turistice și turism în stațiuni turistice.

Aceste criterii se aplică și tipurilor de turism desfășurate în arealul studiat. Astfel că prezentăm doar ceea ce se pliază acestui oraș. Dacă ne raportăm la criteriul distanță turism practicat este în mare măsură de mică distanță dar și de mare distanță. Turismul de distanță scurtă este practicat în mod special pentru recreere dar și pentru vizitarea unor obiective. Necesită un timp de câteva ore sau de sfârșit de săptămână. Turismul de mare distanță este practicat cu precădere în scopuri curative, la Salina Turda datorită afecțiunilor care necesită tratament. Criteriul durată se raportează la capacitatea de satisfacere în timp a nevoii umane de refacere, recreere, informare. Arealul curpinde turismul de scurtă durată (1-3 zile) practicat în mod special în weekend pentru recreere în zona Cheilor Turzii. După zona de proveniență a turiștilor sunt în mod special turiști români, aceștia fiind mai numeroși chiar dacă la momentul actual multi turiști străini sunt interesați de Salina Turda după renovarea acesteia. După criteriul numărului de participanți există atât turism individual practicat de către membrii familiei sau de un grup restrâs de prieteni dar și de turism în grup, cu precădere de persoane de vârsta a treia care frecventează băile curative de la Turda sau elevi care vin în mod organizat în excursii. Un alt criteriu este cel organizatoric care la fel precum cel al numărului de participanți turismul organizat este adresat celor care vin în scopuri curative iar cel neorganizat este cel care adună turiști pentru recreere, destindere. În ceea ce privește modul de desfășurare, se practică atât turism continuu deoarece baile curative și Salina Turda pentru tratarea afecțiunilor respiratorii, sunt deschise pe parcursul întregului an, turism sezonier datorat cheilor care adăpostec turiștii în mod special în sezonul festival.

Mijlocul de transport utilizat își pune amprenta în mod vizibil, remarcându-se turismul pedestru desfășurat în rezervația naturală, care implică și turismul cinegetic dar și alpinismul, fiind practicat de un număr tot mai mare de tineri dornici de noi aventuri, dar și de copiii care învață din tainele acestui sport prin cursuri special organizate. Automobilul este și el uzitat în mare măsura și asta datorită lipsei de căi ferate sau aeroporturi. Acestea aflându-se doar în apropierea orașului, precum este aeroportul internațional din Cluj-Napoca.

Vârsta turiștilor îi diferențiază pe aceștia, tinerii și studenții fiind atrași de cultură sau destindere, persoanele mature de un turism polivalent iar cele de vârsta a treia de turism curativ. Toate trei tipurile putând fi practicat și existând resursele necesare în cadrul arealului. Iar dacă abordăm latura economico-financiară majoritatea turiștilor se încadrează în tipul de turism social, caracterizat de veniturile modeste.

Orașul Turda este cunoscut datorită turismului, atracțiilor existente precum este salina, Cheile Turzii sau obiectivele culturale majore ale orașului.

7.IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA RESURSELOR

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând „materia sa primă”, obiectul și locul de desfășurare a activităților sale, purtătorul de resurse. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, „calitatea” acestuia putând favoriza sau diminua activitățile turistice.

Relieful, pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii, aerul, apele minerale saul altele toate componente ale mediului natural înconjurător, se constituie în tot atâtea resurse turistice ce favorizează desfășurarea turismului de odihnă și recreere, de tratament balnear, sau cultural. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe dar mai ales, nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât importanța lor pentru turism este mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând unor motivații turistice foarte variate.

În aceste condiții, relația turism–mediu înconjurător are o semnificație deosebită, iar ocrotirea și conservarea mediului înconjurător, reprezintă condiția primordială de desfășurare și dezvoltare a turismului. Orice modificare produsă acestuia aduce prejudicii importante potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea calităților reconfortante, de odihnă sau terapeutice ale resurselor sale.

Dintre efectele pozitive asupra mediului, determinate de turism, putem enumera: îmbogățirea arhitecturală și peisagistică; constituirea de zone protejate; reconstrucția ecologică; dezvoltarea socio-economică.

Turismul, ca orice activitate umană, participă la degradarea și poluarea mediului înconjurător, fie prin presiunea directă a turiștilor asupra peisajului sau a altor obiective turistice, fie prin concepția greșită de valorificare a unor puncte și obiective turistice. Impactul negativ al turismului asupra mediului este determinat de:

– circulația turistică necontrolată în zone sau la obiective turistice aflate în afara traseelor marcate, ducând la distrugerea vegetației, florei și faunei;

– dezvoltarea nesistematizată a localităților, ajungându-se până la o urbanizare a stațiunilor, supradimensionarea stațiunilor din punct de vedere al capacităților de primire și tratament;

– schimbarea parametrilor fizici și chimici ai resurselor terapeutice și a nămolurilor terapeutice;

– inexistența, în mediul rural, a stațiilor de epurare pentru apele uzate, a gropilor ecologice pentru deșeuri și a protecțiilor realizate împotriva inundațiilor;

– degradarea, totală sau parțială, a peșterilor datorită amenajării lor spre vizitare, executate fără a respecta tehnica științifică a unor astfel de lucrări;

– pătrunderea turismului automobilistic în stațiunile turistice.

Impactul turismului asupra Cheilor Turzii

Pe lângă impactul natural există și impact antropic care se abate asupra unei rezervații poate fi negativ în mare măsură și asta datorită numărului mare de turiști și abaterea lor de la anumite reguli de protecție. Cheile Turzii reprezintă un întreg format din diverse specii vegetale și animale rare, care pot fi afectate de impactul uman. Conștientizarea valorii existente este de datoria noastră precum și păstrarea sa într-o formă cât mai autentică.

Impactul negativ al turismului se răsfrânge asupra arealului, prin practicarea diverselor sporturi cum este escalada sau prin practicarea unor drumeții care necesită o potecă sau o alee amenajată.

Un alt mod negativ în care turiștii își marchează trecerea este lăsarea de inscripționări pe diferite geomorfosituri: versanții cheilor, pereții peșterilor și abrupturile, acestea fiind cele mai expuse la astfel de riscuri. Ele pot fi „admirate” pe abrupturile laterale și pereții peșterilor din Cheile Turzii.

Degradarea estetică a peisajului prin edificarea și abandonarea infrastructurilor turistice este un alt aspect foarte important. Se mai remarcă de asemenea și construcțiile începute și nefinalizate, abandonate, care se degradează afectând profund negativ peisajul. Acestora li se adaugă elementele de infrastructură turistică care au fost scoase din funcționare și sunt lăsate în paragină: campingul din Cheile Turzii.

Poluarea turistică reprezintă cea mai răspândită formă de impact negativ asupra resurselor, întâlnindu-se astfel deșeurile rezultate în urma activităților specifice turismului de weekend, al ieșirii la iarbă verde, derulate în zilele de duminică sau de sărbători legale în anotimpul estival. Tot în legătură cu turismul de sfârșit de săptămână, se impune menționării, poluarea cursurilor de apă, datorită jenantului obicei al unor turiști de a-și spăla mașinile pe malurile acestora, utilizând detergenți sau deversând diverse alte reziduri minerale.

Impact turistic asupra salinei

Asemenea impactului turistic asupra cheilor și salina poate suferi modificări în urma unor activitățăți turistice desfășurate în mod intens și necontrolat. Astfel că se impune o organizare cât mai bună în ceea ce privește desfășurarea acestora, o limitare a capacității de acces în salină, precum și proiecte de modernizare care să corespundă unor standarde de păstrare a calității sării, aerului, existente în salină.

Poluarea turistică este prezentă și în interiorul salinei și se datorează turiștilor iresponsabili. Pentru a se controla acest gen de poluare s-au amplasat coșuri de gunoi dar sau luat și măsuri mai drastice, care constă în amenzi pentru nerespectarea regulamentului.

Tot o formă de impact negativ este și inscripționare în sare sau ruperea acesteia de pe pereții salinei care este o practică destul de încetățenită în rândul turiștilor.

Impact turistic asupra arhitecturii urbane

Dacă impactul turistic este mult mai mare în cadrul cheilor și al salinei, în ceea ce privește resursa antropică, aceasta nefiind exploatată la fel de intens, nu există un impact deosebit de mare. Însă degradarea în timp a ansamblurilor arhitectonice este o problemă precum și deterioarea lor peisagistică prin reconstrucții neterminate sau inscripționări lăsate de turiști pe pereții obiectivelor.

8.ANALIZA SWOT

Analiza SWOT a orașului Turda reprezintă o bună vedere asupra a ceea ce se oferă și poate fi valorificat dar și asupra „defectelor” existente. Analiza de mai jos conține latura turistică a orașului.

( Sursa: Concept de dezvoltare la nivel regional 2014-2020)

Așadar deși există numeroase puncte tari atât în ceea ce reprezintă resursa turistică naturală sau antropică precum și existența unei autostrăzi, a unui brand turistic axat pe salină și a unei poziții favorabile în teritoriu, punctele slabe sunt și ele prezente și necesită măsuri pentru combaterea acestora. Proiectele viitoare merită se fie bazate pe strategii prin intermediul analize SWOT. Fiind bazate pe una dintre cele patru situații și anume: strategia de tip SO, strategia de tip ST, strategia de tip WO, strategia de tip WT. De exemplu eliminarea punctului slab în ceea ce privește valorificare castrului poate fi soluționat cu oportunitatea de atragere a fondurilor nerambursabile care pot ajuta la o valorificare eficientă a acestuia.

O bună metodă de a scoate resursele din anonimat, este cea prin animației turistică care poate face referire la regiune istorică prin interpretarea vieții, a obiceiurilor, a bătăliilor celor din Legiunea a V-a Macedonica.

Oportunitățile prezintă elemente care pot fi transformate în puncte tari prin valorificarea parcului zoo din oraș, prin realizarea unor băi cât mai modernizate, cu centre spa, bazate pe apa sărată existentă dar și prin valorificarea ștrandului actual. Acestea pot fi valorificate prin atragerea de fonduri nerambursabile. Alte punctele tari pot fi în viitor și realizarea unor trasee tematice care să atragă diverse grupuri de turiști.

Amenințările vin atât din partea mediului care intră în degradare datorită diverselor activități desfășurate în mod necontrolat, patrimoniul care își pierde valoarea nefiind valorificat suficient și păstrat într-o formă pură dar și pierderea tradițiilor reprezintă o mare amenințare. Toate acestea pot fi combătute prin reguli bine stabilite și respectate precum și prin implicare comunităților care să susțină într-o manieră cât mai autentică specificul orașului.

9. PROPUNERI ȘI SUGESTII

Așadar după cum am amintit orașul are o poziție eficientă în cadrul județului dar și al țării dispunând de o gamă variată de resurse naturale și antropice.

Consider că acesta dispune de o bază de cazare suficient de modernă cum este noul hotel Potaissa care include piscină, centrul spa dar și factori ambianți plăcuți, dar și bază specializată cum este hotelul Arieșului care oferă tratamente balneare și personal calificat. Cu toate acestea formarea unui centru spa care poate valorifica aerul salin, sarea și apa sărată consider că este benefic.

Căile de transport se prezintă într-o manieră modernă datorită autostrăzii Turda-Gilău dar și a șoselei care este de calitate atât înspre orașul Cluj-Napoca cât și înspre Târgul-Mureș.

Din aceste puncte de vedere consider că turismul trebuie promovat într-o manieră mult mai eficientă precum și crearea unor trasee și produse turistice. Brandul pe care îl deține acest oraș poate crea un efect pozitiv de atragere a turiștilor însă lipsește produsul pe care turiștii să îl poată experimenta. Acest produs poate reține turistul în oraș pe parcursul mai multor zile și poate valorifica în mod pozitiv atât patromoniul cultural cât și cel natural.

Consider că turismul experențial este cel care poate scoate din umbră orașul. Acesta se bazează pe călătorii ce implică turiștii într-o serie de evenimente memorabile, relevante peste timp, ce devin în mod inerent personale, implică simțurile și stabilesc o conexiune la un nivel emoțional, fizic, spiritual sau intelectual.

Pentru a se putea dezvolta acest tip de turism trebuie să fie concepute programe simple, ușor de livrat din punct de vedere logistic, produsele să poată fi personalizate, să fie oferite experiențe pe care turistul le trăiește doar o dată în viață, să fie valorificat inventarul local la o valoare maximă, să fie introduse aspectele locale care țin de implicarea populației locale, parteneriat cu acestea precum și voluntariat din partea lor. Temele alese trebuie să intrige turiștii dar și să fie adresate tuturor simțurilor deoarece experiențialul nu este bazat doar pe divertisment ci și pe educație, senzații, mediu și dorința de a fi activ (Simona Mălăescu, 2014).

De asemenea crearea unui produs creativ care să ofere turiștilor posibilitatea de a se implica în diverse activități este o oportunitate benefică.

Consider că implicare comunității este importantă prin acesta putând dezvolta numere de animație turistică, precum și spectacole rurale, cu meșteșuguri, datini și obiceiuri, degustare de mâncare tradițională care ar putea atrage în acest mod și un alt segment de turiști dornici de cunoașterea și implicarea, precum și creare de spectacole pentru tineri, cu muzică și jocuri ale secolului XXI.

9.1. Trasee turistice

Ceea ce dezavantajează în mod evident orașul Turda este lipsa unor trasee turistice, complexe sau tematice indiferent de natura acestora, în cadrul orașului. Singurele trasee turistice sunt cele din rezervația naturală Cheile Turzii.

La momentul actual există ideea de realizare a acestor trasee, aceasta fiind cuprinsă în conceptul de dezvoltare la nivel regional 2014-2020.

Consider că existența acestora ar facilita accesul turiștilor, făcând astfel o mai bună reclamă obiectivelor și punând pe primul plan atuurile acestora. Includerea obiectivelor într-un traseu turistic ar facilita și vizionarea acestora în ansamblu, iar traseele tematice ar putea atrage turiștii interesați de un anumit tip de turism.

9.1.1. Trasee turistice urbane

După o studiere a pieței, s-a constat că orașul necesită aceste trasee pentru o mai bună organizare turistică și o mai bună evidențiere a acestuia. Constituirea unor trasee turistice urbane în cadrul orașului Turda care pot fi practicate atât de elevi, studenți, adulți sau turiști străini.

Datorită obiectivelor de mare importanță existente, se pot efectua atât trasee tematice cât și trasee mixte. Consider că traseele tematice pot fi axate pe obiectivele culturale sau doar religioase precum și pe obiectivele turistice istorice.

Traseu „Trăiește istoria locului”:

Punct de plecare/sosire: Piața Republicii

Durata: 15 km; total- 4 h

Mijloc de transport: autocar etajat

Obiective: Ruinele Fortificației Medievale din Turda Veche, Muzeul de Istorie, Castrul Roman Potaissa, Mormântul lui Mihai Viteazu alături de un ghid turistic, unde timpul petrecut la castru poate fi animat prin prezența animatorilor specializați pentru a se putea ajunge cât mai aproape de acea perioadă trăită de soldații Legiunii a V-a Macedonica.

Traseul „Descoperă arhitectura orașului Turda”

Punct de plecare/sosire: Piața Republicii

Durata: 4 km; total- 4h

Mijloc de deplasare: pedestru

Obiective: Catedrala Ortodoxă în stil neobizantin, Biserica Reformată Calvină din Turda Veche, Muzeul de Istorie care corespunde stilului gotic cu influențe renascentiste fiind cel mai de seamă obiectiv arhitectural al orașului, Biserica Reformată Calvină din Turda Nouă corespunzătoare stilului baroc, Clădirea fostului Palat al Finanțelor care reprezintă cea mai pretențioasă lucrare din centrul orașului, având un stil eclectic însă cu vizibile influențe ale stilului secession, Teatrul Municipal care reprezintă o frumoasă clădire în stil secession și Biserica Romano-Catolică.

Traseu turistic mixt

Punct de plecare/sosire: Piața Republicii

Durata: 20 km; total- 6 h

Mijloc de transport: autocarul etajat

Are în vedere atingerea celor mai importante obiective ale orașului: Piața Republicii, zona lacurilor Durgău, Salina Turda care reprezintă cea mai mare atracție a orașului și a cărei prezentarea este făcută de un ghid atestat precum și timpul alocat agrementului are o durată de aproximativ 3 ore. Urmează Muzeul de Istorie, cu un bogat bagaj de istorie, cultură și tradiție, apoi Castrul Roman Potaissa foarte însemnat datorită istorie pe care o poartă și care merită să fie însoțită de o animație turistică corespunzătoare. Ultimul obiectiv este Mormântul lui Mihai Viteazu.

Traseul „Vizitează orașul pe bicicletă” este un traseu aparte și nou datorită mijocului de transport utilizat, se poate parcurge un traseu tematic de genul arhitecturii sau al monumentelor istorice dar poate fi chiar și unul mai lung care să includă obiectivele de mare atracție precum e salina, castrul, muzeul dar și obiectivele religioase. Consider că este un traseu atrăgător pentru tineri iar pentru cei mai experimentați în parcurgerea rutelor cu bicicleta se pot organiza și ieșiri înafara orașului până la chei, unde să fie un loc de parcare a acestora pentru ca turiștii să poată face o plimbare în interiorul cheilor.

Un traseu în cadrul orașului după marcarea unor alei bine definite pentru bicicliști este: Piața Republicii, Fostul Palat al Finanțelor, Teatrul Municipial Turda, Biserica Romano-Catolică, Salina Turda, Parc Turda Nouă, Castrul Potaissa, Muzeul de Istorie, Piata Republicii.

Punct plecare/sosire: Piața Republicii

Durată: 5 km; total- 6 h

Mijloc de transport: bicicleta

Aceste trasee pot fi concepute atât pentru a le putea străbate cu piciorul dar și cu autocarul turistic etajat al orașului.

9.1.2. Trasee turistice cu plecare și sosire în Turda

Aceste trasee turistice se pretează în mod special vizitării Cheilor Turzii care sunt cel mai apropiat obiectiv turistic de oraș.

Traseele turistice au ca punct de plecare baza de cazare a turiștilor din oraș sau un punct prestabilit și destinația Cheile Turzii. Aici aceștia pot desfășura traseele prestabilite însoțiți de către ghizi turistici sau diverse zboruri cu parapanta, inițieri în alpinism și escaladă.

Punct plecare/sosire: orașul Turda

Traseu 1: Turda – Cheile Turzii (vizitarea rezervației, zboruri cu parapanta, cu balonul, inițiere în alpinism sau escaladă)

Traseu 2: Turda – Cheile Turenilor (vizitarea cheilor) – Turda

Traseu 3: Turda – Cluj-Napoca ( traseu tematic de vizitare a orașului Cluj-Napoca, durată de 3 h, pedestru, cu obiectivele: Zidurile medievale, Bastionul Croitorilor, Statuia Baba-Novac, Teatrul Național, Catedrala Ortodoxă, Palatele în oglindă, Castelul Banffy, Biserica Sf. Mihail, Piața Muzeului, Casa Matei Corvin, Cetățuia ) – Turda

Traseu 4: Turda – Târgu-Mureș (cu vizitarea Grădinii Zoologice dar și a altor obiective de natură antropică) – Turda

Traseu 5: Turda – Peștera Scărișoara – Peștera Urșilor – Lacul Beliș-Fântânele – Gilău (castelul de la Gilău și lacul) – Cluj-Napoca (vizitarea orașului) – Turda (durata traseului 2 zile)

Astfel se pretează și călătorii cu mai multe nopți incluse, atât la cabane din stațiuni montane, campinguri fiind organizate sub formă de “călătorie cu rucsacul în spate”, precum și cazare la hoteluri în diferite orașe.

10.CONCEPERE DE PACHET TURISTIC

Momentan orașul Turda nu dispune de pachete turistice, ceea ce face ca turiștii să nu rămână mai multe zile în oraș. Gândirea unui pachet de servicii este benefică pentru reținerea acestora, fiind o strategiei prin care se dorește ca potențialii turiști să aibă posibilitatea de a rămâne mai multe zile în zona Turzii, atât pentru a beneficia de proprietățile curative ale aerului salin, cât și pentru a vizita obiectivele turistice din zonă.

Acest lucru e necesar pentru ca orașul să poată deveni unul turistic, pentru asta fiind nevoie de staționarea turiștilor în zonă pentru câteva zile.

Există doar două încercări de reținere a turiștilor, prin pachetul de 7 zile care include cure de aer salin în fiecare zi plus excursii opționale și sejururi pentru cei care doresc să practice cure terapeutice datorită nămolurilor și a apelor sărate oferite de către hotelul Arieșul.

Deoarece consider că este important să includem în ofertă întregul patrimoniu turistic, pachetul turistic conceput conține o întreagă gamă de activități diverse, exploatând toate tipurile de turism posibile de practicat în zonă. Includerea elementelor diverse este necesară, ca apoi după o perioadă de timp să poată fi identificate atracțiile principale înafara Salinei Turda și formarea de pachete turistice axate exclusiv pe anumite teme. Includerea obiectivelor culturale are rolul de a face cunoscute aceste obiecte și de a atrage și un alt segment de turiști.

Un produs turistic reprezintă ansamblu de bunuri materiale dar și de servicii capabile să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane din momentul începerii călătoriei sale și până la întoarcerea acasa.

Produs turistic pentru promovarea orașului Turda

Programul turistic care se adresează exclusiv turiștilor atunci când aceștia cer detalii referitoare la produs:

Denumire program: Descoperă aventura și farmecul turdean

Destinație: orașul Turda, județul Cluj

Servicii incluse în program: Transfer de la autogară

Cazare hotel de 4 stele, 3 nopti cu mic dejun inclus

Cină festivă în ultima seară

Zbor cu balonul cu aer cald

Transport 1 zi cu autocarul etajat

Ghid turistic plus animație turistică

Servicii neincluse în program: Transport până la destinație

Taxe de intrare la obiective turistice

Tarif: Super preț

Perioada: 5-8 iulie/12-15 iulie/19-22 iulie/26-29 iulie/3-6 iunie 2014

Itinerariul cu etape:

Ziua 1 –„Ziua fotografiilor – fi tu în centrul lor”, este o zi culturală în care vor fi vizitate obiectivele de importanță arhitecturală, istorică și religioasă, turul fiind parcurs cu autocarul etajat. Fotografiile făcute pe parcursul zilei vor fi analizat seara când se va alege un câștigător.

Ziua 2 –„Emblema orașului – Salina Turda”, tur ghidat și timp alocat agrementului, precum și o animație turistică în salină legată de Legiunea a V-a Macedonica dar și invitația turiștilor de a lua parte la aceasta.

Ziua 3 – vizită la Cheile Turzii și experiență unică prin zbor cu balonul cu aer cald. Seara cina festivă la renumitul hotel Prințul Vânător cu tema sa specifică.

Ziua 4 –O nouă experiență în chei prin pracurgerea traseului turistic, demonstrație de dans și cântec tradițional cu participarea turiștilor.

Pachetul turistic creat se adresează în mod special familiilor dar nu numai, fiind conceput astfel încât să trezească și interesul adulților și al copiilor. Se axează pe o ofertă de 3 nopți și 4 zile cu experințe unice dar și cu îmbogățirea culturală.

Tipurile de turism pe care se axează este turismul experențial dar și turismul cultural, având ca temă centrală trăirea de experiențe unice. Atât zborul cu balonul cu aer cald precum și vizitarea salinei sunt experiențe unice, de neuitat. Aceste două elemente sunt unice în zonă, zborul fiind nou introdus deoarece nu există acest tip de agrement în zonă.

Consider că elementul nou introdus în pachetul turistic și anume zborul cu balonul este o forță de atracție majoră și o reușită de combinare a acestuia cu turismul cultural, principalul obiectiv al orașului salina, dar și o modalitate de acaparare a turiștilor și reținerea lor în oraș pentru câteva zile. Aceste experiențe pot reprezenta unde de promovare a orașului.

10.1.Promovare pe piața turistică

Există numerose posibilități de promovare turistică a produselor care fac parte din materiale publicitare sau realizarea de campanii publicitare.

În cateogoria materialelor publicitare se înscriu: pliantul, broșura, prospectul, afișul precum și CD-urile, DVD-urile sau casetele video. Pliantul poate fi conceput sub diverse forme în funcție de diferiți indicatori dar conținutul acestuia este necesar să conțintă o introducere atragătoare, un fir roșu conducător, un ghid dar și o concluzie care să marcheze spiritul. Broșura se aseamănă cu acesta însă este mult mai cuprinzătoare în informații și fotografii. Afișul reprezintă cea mai veche formă de promovare turistică dar are cele mai remarcabile calități estetice, acesta dorind în primul rând să atragă atenția, aspectul informativ fiind secundar. Dacă afișul este cea mai veche formă cea mai nouă este dată de către CD-uri, DVD-uri, casete video și nu în ultimul rând de site-uri. Acestea au luat avans datorită faptului că tehnologia este în plină expansiune, iar omul se adaptează la aceasta fiind astfel mult mai confortabilă maniera de a căuta informația pe internet sau de a o vizualiza cu ajutorul computerului.

Fiind făcută această sumarizarea a modului de promovare pe piață a produselor turistice se impune alegerea modului de promovare a produsului turistic creat anterior. Se cunoaște faptul că orașul Turda are o promovare turistică destul de însemnată datorită brandului creat în anul 2010, bazat pe ceea ce a atras turiștii în acest oraș în mod special și anume Salina Turda o dată cu modernizarea sa.

Publicitatea s-a făcut prin diverse metode însă în ultimul timp aceasta a fost mult mai accentuată datorită website-ului http://turism.turdainfo.ro/ care reunește majoritatea punctelor de atracție din teritoriu și care va fi dezvoltat sub forma unui portal turistic complet printr-un viitor proiect cu finanțare europeană. Prin același proiect se va înființa și un Centru Național de Informare și Promovare Turistică al cărui activitate va avea rezultate vizibile în dezvoltarea turismului local.

Pe lângă acesta obiectivele cele mai importante precum salina, cheile, sau Muzeul de Istorie al orașului au site-uri personale care se ocupă de prezentare, contacte dar și postarea fotografiilor sau a evenimentelor care au loc în cadrul lor.

Datorită faptului că rețele de internet și cele de socializare sunt mult mai ușor de accesat consider că produsului turistic creat îi sunt potrivite aceste forme de promovare, fapt pentru care am realizat site-ul http://aventuraturdeana.freewb.ro/ care promovează oferta constituită pe care o descrie, oferă imagini, date de contact precum și alte elemente importante pentru turiști cum sunt rezervările, localizarea sau testimoniale.

Pe lângă această metodă cea a folosirii unei pagini pe site-uri de socializare consider că este importantă datorită faptului că în acest mod oferta este mult mai ușor de distribuit și de a acapara atenția numeroșilor potențiali turiști.

De asemea reclama audio prin intermediul radioului consider că este foarte potrivită dar și constituirea unor pliante și afișe care pot fi distribuite pentru început în orașele din țară.

CONCLUZII

Scopul acestei lucrări a fost evidențierea într-o manieră cât mai clară și obiectivă a patrimoniului turistic deținut de orașul Turda dar și de rezervația Cheile Turzii care atrage turiștii în această zonă, precum și conceprea unui pachet turistic.

Formarea unei idei principale a ceea ce reprezintă orașul actual prin studierea istorie sale dar și prin prezentarea urmelor lăsate de înaintași este oportună datorită faptului că prezintă obiectivele turistice rămase în urma acestora precum și pentru o concluzie asupra numărului de locuitori și a stilului de viață al acestora. Astfel orașul a cunoscut o creștere numerică datorită instalării Legiunii a V-a Macedonica în acest areal unde s-a format și dezvoltat un „mic neam” cu credință și comportament adecvat, harnici și darnici, calități care și-au pus amprenta și în cadrul turismului datorită modului de manifestare a gazdelor față de turiști.

Salina Turda, obiectivul cu cea mai mare putere de atracție la momentul actual din oraș și prin prisma căreia s-a realizat și brand-ul turistic promovat, deține cel mai mare număr de turiști, dintre care o bună parte sunt străini. Acest lucru aduce oportunități în ceea ce privește vizitarea arealului de către străini. Lucrările de modernizare din interiorul salinei au fost finalizate însă aspectul exterior necesită o amenajare mult mai riguroasă, prin crearea unor locuri de parcare, a unor magazine de suveniruri sau chiar a unor baze de cazare cu centre spa bazate pe apa, sarea și aerul salin. Pe lângă acaesta, Cheile Turzii dețin un potențial turistic însemnat, însă necesită o mai mare atenție asupra prezervării acestora și diversificării tipului de agrement.

Potențialul turistic cultural deși nu este foarte uzitat, merită să fie scos în evidență datorită importantelor obiective pe care le deține, de la lăcașuri de cult, la Castrul Roman Potaissa, Muzeul de Istorie sau chiar festivalurile, concursurile și zilele tematice desfășurate.

Ceea ce se impune la finalul lucrării este conceperea unor trasee turistice dar și a unui pachet turistic, scopul său fiind valorificarea întregului potențialul existent, fapt care ar reține turiștii pentru mai mult timp în oraș. Așadar traseele propuse sunt bazate pe diferite teme, precum este istoria, arhitectura sau principalele obiective ale orașului. Aceste trasee pot fi parcurse pedestru, dar și cu autocarul turistic al orașului. De asemenea unul dintre trasee este cel care folosește ca mijloc de transport bicicleta, fiind astfel necesară construirea unei infrastructuri adecvate dar totodată este promovat și sportul.

Produsul turistic conceput este axat pe tipurile de turism care oferă turistului experiențe unice, activități care să-i succinte interesul pentru cunoaștere și descoperire dar și modalități de socializare și divertisment.

Am ales ca formă de promovare a acestui produs turistic, modul cel mai intes utilizat de către turiști și anume informarea cu ajutorul internetului prin crearea unei pagini web dar și a unui cont pe rețele de socializare, locul unde informația circulă în cel mai rapid mod. Pe lângă acestea consider că este importantă și promovarea mai clasică și anume prin afișe și pliante reprezentând o formă de promovare cu care turiștii sunt obișnuiți.

În concluzie consider că orașul Turda prezintă un mare potențial turistic, valorificat într-o bună măsură, dar de puțin timp, valorificare care însă trebuie și merită să continue, pentru că nivelul așteptărilor turiștilor care se află într-o permanentă creștere să poată fi satisfăcut.

BIBLIOGRAFIE

1.Alexe, M. (2010), Studiul lacurilor sărate din Depresiunea Transilvaniei, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

2.Bărbulescu, M. (1994), Potaissa – Studiu monografic, Edit. Muzeul de Istorie, Turda

3.Bolog, Cristina (2013), Activitatea agențiilor de turism-note de curs, Cluj-Napoca

4.Breazu, M. (1976), Arta de a fi turist, Edit. Sport-Turism, București

5.Cocean, Gabriela (2011), Teză de doctorat: Relația relief și turism în Munții Trascău, Cluj-Napoca[http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/geografie/Cocean_Gabriela_Ro.pdf – accesat : 16.03.2014]

6.Cocean, P. (1988), Chei și defilee în Munții Apuseni, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București

7.Cocean, P.; Dezsi, Șt. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

8.Costea, D. (2008), Teză de doctorat: Potențial balneoturistic al apelor sărate din Depresiunea Transilvaniei și valorificarea sa, Cluj-Napoca

9.Deak, Ștefania; Deak , Gyorgy; Florian, Aurelia; Găman, M. (2007), Tehnici de control si prevenire a poluării mediului înconjurător pentru salinele din România, Edit. Universitas, Petroșani

10.Doboși, Al. (1951), Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în sec. XIV-XVI, Studii și cercetări de istorie medie, București

11.Groza, H. (2010), Palatul voievodal din Turda în documente medievale și moderne, Edit. Argonaut, Cluj-Napoca

12.Groza, H. (2013), Muzeul de Istorie din Turda: (1943-2013), Edit. Risoprint, Cluj-Napoca

13.Halgaș, Nicolina; Vișinescu, V. (2011), Turda-Orașul renăscut: O monografie a municipiului, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca.

14.Hirian, C.; Georgescu, M. (2009), Stabilitatea salinelor vechi din România, Edit. Universitas, Petroșani

15.Ipatiov, F. (2012), Metodologia cercetării în geografia turismului-note de curs, Cluj-Napoca

16.Mălăescu, Simona (2014), Conceperea și comercializarea produsului turistic-note de curs, Cluj-Napoca

17.Mera, O. (2011), Salina Turda, Edit. Tribuna, Cluj-Napoca

18.Mureșanu, C. (1968), Monumente istorice din Turda, Edit. Meridiane, București

19.Pop, M.; Bartha, A. (1973), Cheile Turzii, Edit. Pentru Turism, București

20.Vișinescu, V. (2011), Mormântul lui Mihai Viteazu, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

21.* * * (1999), Turda – 20 de secole de istorie, Edit. Promedia Plus, Cluj-Napoca

22.* * * Anuar statistic , Institutul Național de Statistică, Cluj-Napoca

23.* * * Concept de dezvoltare la nivel regional 2014-2020, Primăria Turda, Turda

24.[http://www.formula-as.ro/2011/965/mica-enciclopedie-as-27/sarea-de-aur-de-la-turda-13634 accesat: 11.10.2013]

25.[http://turism.turdainfo.ro/index.php/Mormantul-lui-Mihai-Viteazul/mormant-lui-mihai-viteazul.html accesat: 05.03.2013]

26.[http://ro.wikipedia.org/wiki/Morm%C3%A2ntul_lui_Mihai_Viteazul#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Turda_Troita_Mormantul_Mihai_Viteazul_1923.jpg accesat: 23.05.2014]

27.[http://www.turism-cheile-turzii.ro/trasee accesat: 16.04.2014]

28.[http://www.turism-cheile-turzii.ro/skyfly accesat: 16.04.2014]