Specificul Sortimental Si Calitativ al Produselor Cosmetice
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
PARTICULARITĂȚILE RELAȚIEI CERERE – OFERTĂ LA MĂRFURILE COSMETICE
1.1. Caracterizarea pieței produselor cosmetice
1.2. Dinamica pieței produselor cosmetice în raport cu creșterea interesului consumatorilor pentru aceste produse
1.3.Elemente subiective în aprecierea impactului parfumurilor asupra comportamentului consumatorilor
1.3.1. Triada: olfacție – impact vizual – emoție
1.3.2. Cuantificarea pe criterii obiective a răspunsului emoțional la substanțe odorante
1.3.3. Efectele parfumului asupra memoriei
CAPITOLUL 2
SPECIFICUL SORTIMENTAL ȘI CALITATIV AL PARFUMURILOR ÎN CADRUL PIEȚEI PRODUSELOR COSMETICE
2.1.Structura sortimentală a parfumurilor
2.1.1. Criterii generale de clasificare a parfumurilor
2.1.2. Parfumuri pentru femei
2.1.3. Parfumuri pentru bărbați
2.1.4. Clasificarea parfumurilor după caracteristicile olfactive
2.2. Managementul calității în industria parfumurilor
2.2.1. Abordări actuale privind calitatea unui parfum
2.2.2. Efectele nocive ale parfumurilor asupra sănătății, între certitudine și controversă
2.2.3. Indicatori de apreciere a calității parfumurilor
2.2.4. HACCP – calea spre inocuitatea produsului
2.3. Aspecte ale marketingului de produs și impactul asupra consumatorului
2.3.1. Intervenția publicității în procesul alegerii parfumului de către cumpărător
2.3.2. Principiile poziționării pe piață. particularități vizând lansarea unui parfum
2.3.3. Specificul măsurării satisfacției utilizatorului de parfum
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Analizând poziția actuală a României în fluxul mondial al globalizării, remarcăm că ea urmează același ritm vertiginos al schimbărilor sociale, politice și nu în ultimul rând, economice. Consumatorul român devine, din ce în ce mai exigent, astfel încât nevoia de calitate este acum una din cheile determinante ale competitivității. Satisfacerea clienților, ca rezultat al studiilor complexe și multidisciplinare, se vrea a fi un subiect de interes, în special într-o Românie care, istoric, a luat un start întârziat pe traseul economiei de piață și care se confruntă cu greutățile întâmpinate în cadrul integrării europene
Pornind de la aceste premise, lucrarea ,,Specificul sortimental și calitativ al produselor cosmetice” este rezultatul unei cercetări științifice minuțioase, multidisciplinare, a cărei țintă finală este diversificarea sortimentală a produselor de parfumerie și rezolvarea unor aspecte legate de calitatea acestora.
În lucrare se va regăsi o analiză a pieței produselor cosmetice din ultimul deceniu, raportată la cerințele calitative ale consumatorilor. Aceasta va fi analizată pe segmente reprezentative de produse, atât la nivel internațional, cât și în România. Se vor urmări principiile managementului calității în industria parfumurilor, dezvoltând conceptul de biocompatibilitate și cel de inocuitate în cosmetica în acest sens se analizează indicatorii de apreciere a calității parfumului și se propune aplicarea sistemului HACCP în vederea stabilirii siguranței acestuia. Pornind de la realitatea că toate produsele cosmetice conțin parfum (substanțe odorante), ne referim la obligativitatea ca acestea să fie sigure privind sănătatea celui care le utilizează. Posibilul impact ofensiv alergo-toxicologic al substanțelor odorante conduce la descrierea conceptului de biocompatibilitate (afinitatea produsului cu constituenții naturali ai pielii, gradul de toleranță al acesteia). Vom face referire la anumiți produși de mosc sintetic care, din păcate, s-au dovedit a fi nocivi organismului uman. Sunt folosite ca surse bibliografice publicații farmacologice și medicale, singurele în măsură să confirme raportul de cauzalitate între contactul dermic cu o anumită substanță și afecțiunea presupus declanșată de aceasta. Sistemul de analiză a riscurilor în punctele critice de control (HACCP) reprezintă o abordare sistematică a dezideratului privind siguranța produselor. Considerăm că, dacă acest sistem se utilizează cu succes pentru evaluarea riscurilor provocate de produsele alimentare, de ce nu ar putea fi aplicată și produselor cosmetice, care se suprapun în anumite privințe cu acestea. Determinarea punctelor critice de control necesită, așadar, o analiză exigentă și documentată a posibilelor riscuri identificate pe parcursul etapelor procesului tehnologic, de la obținerea materiilor prime până la depozitarea și distribuirea produsului finit. Coroborat cu aceasta, lucrarea dezvoltă conceptul IPC (informație pentru produs cosmetic), pachet ce conține date despre compoziție, specificații privind materiile prime și produsul finit, metode de fabricare conform normelor în vigoare, riscurile privind sănătatea, detalii referitoare la persoana sau laboratorul care a evaluat produsul cosmetic și dovada privind efectul declarat al produsului. Arătăm faptul că termenul «sigur» are o semnificație statistică, deoarece, în fond, nimic nu este sigur. Parafrazându-l pe Paracelsus, părintele medicinei toxicologice, care spunea că «toate substanțele sunt otrăvuri, nu există substanță care să nu fie otravă; doar doza corectă reprezintă diferența dintre o otravă și un leac», putem spune că riscul depinde în primul rând de concentrația ingredientelor, de timpul de expunere și efectul cumulativ al expunerilor repetate.
Un alt obiectiv atins în lucrare, esențial pentru propunerea noului concept, este prezentarea sistematică a structurii sortimentale a produselor cosmetice în ale căror compoziție intră moscul. Aici va fi descrisă, desigur și caracterizarea lor calitativă din perspectivă merceologică.
CAPITOLUL 1
PARTICULARITĂȚILE RELAȚIEI CERERE – OFERTĂ
LA MĂRFURILE COSMETICE
1.1. Caracterizarea pieței produselor cosmetice
În ultimul deceniu s-a produs, pe plan mondial, o imensă diversitate de bunuri cu uz cosmetic. Accesul consumatorilor zi de zi la cosmetice depinde de mecanismele prin care se formează sortimentul industrial (al producătorilor), completat cu un sortiment adecvat provenit din import și prin care se formează sortimentul comercial la nivelul grosiștilor și detailiștilor.
În România, până nu demult, consumul produselor cosmetice se făcea în cea mai mare parte din rândul mărfurilor provenite din import, datorită numărului limitat de întreprinderi producătoare autohtone. În ultima perioadă însă, s-au înființat și la noi atât companii producătoare de articole cosmetice finite, cât și de materii prime auxiliare. Toate acestea, prin calitate și prin preț acceptabil, încep să facă o concurență vădită produselor cosmetice considerate importante. Producția românească de produse cosmetice s-a ridicat la o valoare de 44 milioane de euro în anul 2013, deținând 20 % din piața totală a cosmeticelor, care se cifrează la 220 milioane de euro și înregistrează un ritm anual de creștere cu 15%. Restul de 80 % este asigurat de import sau de companiile multinaționale care activează piața românească. În România sunt înregistrate 22 de societăți producătoare de cosmetice. Corelarea cererii cu oferta mărfurilor cosmetice rămâne un deziderat al politicii la nivel național, întrucât raportul între cerere și oferta, în privința volumului, structurii sortimentale și calității are numeroase și subtile ipostaze, care derivă din cele trei forme generale de manifestare ale sale, respectiv:
când cererea este mai mare decât oferta se manifestă o penurie de mărfuri cu atât mai mare, cu cât decalajul este mai accentuat și este caracterizat prin creșterea greu de controlat a prețurilor, prin proliferarea formelor pirat de comerț, bazate pe speculă, prin crederea numărului de mărfuri falsificate și prin instalarea unei noncalități care se manifestă agresiv;
când cererea este aproximativ egală cu oferta de mărfuri, prețurile rămân mai mult sau mai puțin stabile, comerțul devine tot mai specializat, iar marja de profit a agenților economici depinde de implementarea tehnicilor manageriale și de marketing, pentru a soluționa cât mai eficace problemele structurii sortimentale, ale calității și distribuției pe fondul intensificării concurenței între întreprinzători, precum și o creștere a complexității mărfii;
când cererea este mai mică decât oferta, intervine etapa în care soluționarea problemelor structurii sortimentale și mai ales a calității la prețurile cele mai competitive asigură supraviețuirea celor mai performanți agenți economici, deci a celor dotați cu cel mai înalt grad de profesionalism, care dispun de cea mai înaltă rată a implementării progresului științifico-tehnic și manifestă cea mai mare receptivitate la nou.
Pentru fiecare dintre cele trei forme generale de manifestare a raportului dintre cerere și oferta există numeroase variante și subtile ipostaze ale acestuia, care se întrepătrund și se intercondiționează, determinând uneori practici neloiale sau chiar ilicite. Față de acestea, autoritatea guvernamentală (în calitatea sa de reprezentantă a interesului public) este pusă în situația de a-și adapta politica economică și sociala atât în direcția stimulării expansiunii corecte a economiei, cât și în direcția protecției fizice, economice și sociale a populației.
În fața merceologiei se pune problema studierii și decelării unor legități, interdependențe și conexiuni între diferitele grupe și subgrupe de mărfuri, ordonarea și poziționarea diferitelor grupe de mărfuri mai vechi și mai noi, diferite ansambluri sortimentale determinând conturarea unui nou domeniu de cercetare a mărfurilor, sortimentologia. Succesele tehnice actuale și cele pe care prognoza tehnologică le anticipează se cer corelate cu perspectivele dezvoltării economice, cu estimările pe care prognoza economică le efectuează asupra resurselor umane și financiare de care dispune societatea în viitor. Realizarea practică a diversificării sortimentale de către producători implică luarea în considerare, comensurarea și dimensionarea nevoilor de consum (evaluate pe segmente detaliate de consumatori și folosind criterii științifice de particularizare). Piața cosmeticelor este repartizată, în funcție de destinația produselor, pe următoarele segmente:
produse de îngrijire a pielii;
produse capilare (de îngrijire a părului);
articole de toaletă (parfumerie alcoolică);
machiaj (cosmetică decorativă);
produse pentru igiena corporală
Produsele cosmetice, de îngrijire și articolele de toaletă reprezintă o piață a foarte importantă, ale cărei cifre de afaceri sunt amețitoare. În 2011 s-au înregistrat vânzări de cosmetice în zonele principale ale lumii, după cum urmează: Europa de Vest: 26 miliarde de euro, la mică diferență America de Nord: 23 miliarde de euro, Japonia: 12 miliarde de euro, iar restul lumii 20 miliarde de euro. În baza acestor date se poate reprezenta grafic (figura 1.1) distribuția mondială a pieței cosmeticelor în respectiva perioadă de referință
Figura 1.1 Distribuția pieței produselor de toaletă ai de îngrijire în zonele importante ale lumii – 2011
Sursa: Ecaterina Merică, Tehnologia produselor cosmetice, vol. 1, Editura Corson, 2012
Piața mondială a produselor cosmetice și de toaletă a fost evaluată în anul 2012 la 175,4 miliarde USD, cu 2,2 mai mult decât în 2011 . Principalii producători din domeniu, pe plan mondial sunt grupați în tabelul 1.1
Tabelul 1.1
Principalii producători de cosmetice pe plan mondial (2013)
Sursa: Revista Household And Personal Products Industry, August (HAPPI), 2000
Vom prezenta în continuare, pe categorii de produse, cele mai renumite mărci din lume, a căror vânzare se reflectă în cifrele din tabelul 1.2:
Tabelul 1.2
Principalii producători de produse de îngrijire, produse de curățare și articole de toaletă pe plan mondial
Sursa: Revista HAPPI, August, 2012
Din toți acesti producători mondiali de renume, se desprind următoarele companii (tabelul 1.3), pe primele cinci locuri:
Tabelul 1.3
Primii cinci producători de produse cosmetice din lume (2011)
Sursa: Euromonitor International, 2011
Primele cinci mărci din lume, ale căror top înregistrat în 2011 se prezinice în zonele principale ale lumii, după cum urmează: Europa de Vest: 26 miliarde de euro, la mică diferență America de Nord: 23 miliarde de euro, Japonia: 12 miliarde de euro, iar restul lumii 20 miliarde de euro. În baza acestor date se poate reprezenta grafic (figura 1.1) distribuția mondială a pieței cosmeticelor în respectiva perioadă de referință
Figura 1.1 Distribuția pieței produselor de toaletă ai de îngrijire în zonele importante ale lumii – 2011
Sursa: Ecaterina Merică, Tehnologia produselor cosmetice, vol. 1, Editura Corson, 2012
Piața mondială a produselor cosmetice și de toaletă a fost evaluată în anul 2012 la 175,4 miliarde USD, cu 2,2 mai mult decât în 2011 . Principalii producători din domeniu, pe plan mondial sunt grupați în tabelul 1.1
Tabelul 1.1
Principalii producători de cosmetice pe plan mondial (2013)
Sursa: Revista Household And Personal Products Industry, August (HAPPI), 2000
Vom prezenta în continuare, pe categorii de produse, cele mai renumite mărci din lume, a căror vânzare se reflectă în cifrele din tabelul 1.2:
Tabelul 1.2
Principalii producători de produse de îngrijire, produse de curățare și articole de toaletă pe plan mondial
Sursa: Revista HAPPI, August, 2012
Din toți acesti producători mondiali de renume, se desprind următoarele companii (tabelul 1.3), pe primele cinci locuri:
Tabelul 1.3
Primii cinci producători de produse cosmetice din lume (2011)
Sursa: Euromonitor International, 2011
Primele cinci mărci din lume, ale căror top înregistrat în 2011 se prezintă în tabelul 1.4, aparțin, desigur, celor mai tari companii. Interesant este că fiecare companie își mărește cifra de vânzări de la an la an, însă în mod proporțional, astfel că se păstrează același clasament. Făcând o comparație, de exemplu, între: Unilever, P&G și Colgate, în comercializarea de antiperspirante și deodorante, remarcăm că, în 2004, clasamentul este același, Unilever deținând primul loc, (cu o cifra de vânzări de 69,7 milioane U.S.D în S.U.A ), urmată de Procter&Gamble (66,6 milioane U.S.D), iar pe al treilea loc în clasament Colgate (cu 64,2 milioane U.S.D). Competiția este strânsă, diferențele dintre cifrele de vânzări nefiind foarte mari.
Pe piața globală a produselor cosmetice și de toaletă, L'Oréal, Procter & Gamble și Unilever se ridică la 28% din totalul vânzărilor. Dintre acestea, Procter & Gamble a înregistrat cea mai ridicată cifră de vânzări în 2013, urmată de Wella, care își întărește poziția în special în Europa și în America Latină.
Tabelul 1.4
Primele cinci mărci de produse cosmetice din lume (2011)
Sursa: Euromonitor International, 2011
Principalele companii producătoare de cosmetice și articole de toaletă acoperă segmentele de piață din SUA piața totală reprezentând cca. 20-25 miliarde de dolari SUA), în proporțiile arătate în figura 1.2
Companii producătoare de produse cosmetice în SUA pe segmente de piață %
Figura 1.2 Principalii producători de cosmetice SUA
Sursa: MERICA, E., Tehnologia produselor cosmetice, Editura Corson, Iași, 2012
• Piața parfumurilor a crescut substanțial în ultimii ani. Parfumul bun nu mai este asociat în prezent cu cadoul primit cu ocazia unei aniversări sau accesoriul unei ținute elegante, și a intrat în cotidian. Moda actuală, în special pentru cei tineri, recomandă asocierea parfumului cu machiajul pentru diferite ocazii, ceea ce determină tinerele să aibă patru sau cinci parfumuri. Cert este faptul că prin studii făcute de către analiști reiese că pe piața parfumurilor oferta depășește cu mult cererea.
Cuvântul parfum își are originile în expresia latină „per", însemnând „prin" și „fumus" care înseamnă „fum". O istorie a parfumului poate reprezenta un unghi de abordare a istoriei lumii, întrucât sunt extrem de puține perioade istorice care să nu fi fost influențate de acest produs, într-o formă sau alta. În familia parfumurilor intră apele de toaletă, apele de colonie și de lavandă, parfumurile, precum și loțiunile pentru ras.
Prestigiu, lux … sunt cuvintele care desemnează parfumurile, la o primă caracterizare. În mod paradoxal, aceste produse reprezintă segmentul cel mai popular al branșei. Mai mult de 90% din femei se parfumează zilnic, fenomenul fiind analog și la bărbați, însă într-o pondere mai scăzută. Datorită tendințelor în modă apărute după Primul Război Mondial, parfumurile au devenit ținta marketingului. O formulă odorantă este creată doar după numeroase studii de marketing și după ce s-a încercat aprecierea posibilei ținte de consumatori. O altă preocupare pentru producători constă în alegerea tipului de ambalaj al parfumului. Flaconul trebuie să fie original, să se desprindă prin anumite elemente de stereotipism, să reprezinte casa producătoare și nu în ultim instanță,să se armonizeze cu conținutul și cu imaginea vehiculată prin parfum. Astfel, industria parfumurilor este indisolubil legată de cea a ambalajului de lux.
Cea mai mari producătoare de parfumuri din Europa sunt considerate casele franceze.
Cu toată abundența și înnoirea sortimentală a parfumurilor pe piața internațională, este de remarcat faptul că preferința consumatorilor se orientează cu precădere asupra brandurilor cunoscute, asupra acelor mărci care și-au câștigat reputația în timp. Din această pricină, de multe ori, aceste parfumuri se desemnează a fi clasice. Iată în tabelul 1.6 topul celor mai bine vândute parfumuri de damă pe piața franceză. Desigur exemplul nu este pe deplin edificativ, ierarhia preferințelor fiind diferită de la an, de la o zonă geografică la alta, nu în ultimul rând, depinzând de sursa (agenția de marketing) care o face publică.
Exemplificăm un brand considerat ca fiind cel mai reprezentativ pentru stilul britanic, recunoscut global prin Burberry. Vânzările acestuia îl plasează în topul celor mai luxoase zece branduri din lume. Burberry Brit Woman a fost lansat în 2003 și este un parfum oriental modern, proaspăt, cu nota excentrică, britanică Burberry Brit Men, lansat în 2004, este un parfum relaxant, nonșalant, elegant și original. Ambalajul la ambele variante presupune o tehnica inovativă pentru a crea o sticlă cu ecosez (caracteristică trend-ului distinctiv propus de Thomas Burberry în 1870).
Tabelul 1.5
Cele mai bine vândute parfumuri feminine pe piața franceză în anul 2011
Sursa: Ecaterina Merică, Tehnologia produselor cosmetice, vol. 1, Editura Corson, 2012, p. 19
Oferta de parfumuri de pe piața românească este foarte bogată, pe toate palierele de preț, de la parfumurile foarte ieftine, până la produsele mass-market și parfumurile de lux. Cea mai mare pondere o dețin, la volumul vânzărilor, produsele after-shave, parfumurile pentru femei ocupând loc secund. Pentru comparație, este bine de știut că volumul vânzărilor la deodorante, în această perioadă, este de circa șapte ori mai mare decât cel al parfumurilor, iar valoarea vânzărilor este de aproximativ trei ori mai mare decât cea a parfumurilor. Principalii importatori în România sunt: Coty, Elida, Sarantis, Farmec, Gillette, L'Ôreal, Mirato Pierre Delille, Nivea, Ulric de Varens, după un studiu făcut de către MEMRB România.
Chiar dacă piața materiilor prime odorante naturale constituie o piață a singulară, o vom încadra aici. Materiile prime odorante cuprind: uleiurile esențiale (esențele) și produși aromatici naturali (apele distilate aromatice și alte amestecuri de substanțe odorante).
În Europa există puține case care produc esențe de parfumare, pe baza cărora se creează parfumuri. Unele dintre acestea sunt: Iberchem (Spania), Dragoco și Firmenicle (Austria), Quest (Anglia), Haarmon & Reinner (Germania). Case vestite producătoare de parfumuri, precum Givenchi sau Chanel, cumpără astfel de compoziții de parfumare cărora le dau un nume. Pe o perioadă determinată, prevăzută în contractul cu producătorul de esență,nimeni nu are voie să creeze replici după aceste parfumuri. În 1921, creatoarea de modă Gabrielle Chanel l-a rugat pe cel mai mare inovator dintre creatorii de parfumuri ai Franței, Ernest Beaux, să-i realizeze un parfum diferit față de cele monoflorale ce se purtau în acea perioadă. Ernest Beaux i-a prezentat d-rei Chanel două seturi de propuneri originale: primul, numerotat de la unu la cinci, al doilea – de la douăzeci la douăzeci și patru. Aproape fără ezitare patroana a optat pentru variante cu nr. 5, de unde și denumirea parfumului „Chanel No. 5".
După expirarea perioadei de exclusivitate, diferiții producători cumpără replici ale parfumurilor celebre și creează propriile variante de parfum.
Reputația mondială a acestei categorii de produse aparține Franței, în special pentru zona Grasse. Cifra de afaceri pentru uleiurile esențiale a atins 1,1 miliarde de euro în anul 2012. Uleiurile esențiale sunt folosite atât ca ingredienți pentru parfumuri, cât și în produsele spa (cu caracter terapeutic și aromoterapeutic), precum și în produsele alimentare ca arome. Au origine exclusiv vegetală, fiind obținute prin diferite tratamente în funcție de tipul plantei: distilare, extracție cu solvent, enfleurage, macerare. Pentru reconstituirea sintetică a moleculelor acestor substanțe naturale, chimia joacă un rol important. Rășinile sunt activi naturali obținuți prin transformarea unui organism vegetal sau animal. Materiile nonvolatile de natură vegetală sau animală obținute prin extragerea materiilor rășinoase (gume, mosc …) sunt utilizate ca fixatori în industria cosmetică. Apele distilate aromatice constituie faza apoasă reziduală a distilării vegetale.
1.2. Dinamica pieței produselor cosmetice în raport cu creșterea interesului consumatorilor pentru aceste produse
Menționam anterior că deodorantele au mai mare succes în rândul cumpărătorilor de pe piața românească, decât parfumurile. Faptul că vânzările la deodorante le depășesc cu mult pe cele la parfumuri demonstrează că decizia de cumpărare este influențată în proporție covârșitoare de preț. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare faptul că românii confundă deodorantele cu parfumurile, datorită necunoașterii rolului celor două produse în îngrijirea zilnică. Astfel, se crede că ambele produse se pot folosi pentru înlăturarea mirosului de transpirație, când, de fapt, doar deodorantul are acest rol. Parfumul este un accesoriu menit să confere un miros cât mai plăcut și personalitate celui care îl utilizează. De asemenea, deo-parfumurile – variante ieftine ale unor parfumuri – înlocuiesc funcția unui parfum.
Pentru cei ce folosesc parfum în mod obișnuit, principalele criterii luate în considerare la achiziționarea produsului sunt: marca, mirosul, ambalajul, calitatea și prețul.
Marca este unul din cei mai importanți factori de influență ai comportamentului de cumpărare, mai ales în rândul tinerilor, care au cunoștință mai bogate despre mărcile renumite, dar și despre tendințele modei. În consecință, consumatorii tineri sunt și mai exigenți și doresc ca mărcile lor preferate sau companiile producătoare a acestora să fie mult mai prezente în viața lor, mai ales prin publicitate neconvențională: direct mailing, oferte speciale, reduceri de prețuri, evenimente promoționale, etc.
Calitatea și naționalitatea parfumurilor devin criterii mai importante de apreciere pentru femeile cuprinse între vârsta de 30-40 an, care au o mai mare experiență în folosirea lor. Acestea consideră, de exemplu, că cele mai bune parfumuri sunt cele franțuzești. Tinerii, pe de altă parte, cred că naționalitatea produsului nu îi influențează neapărat calitatea și sunt mai deschid spre produse fabricate și în alte țări
Parfumurile sunt cumpărate la impuls mai ales de către tineri, atunci când descoperă un produs care le atrage atenția sau când doresc să se „răsplătească” cu ceva frumos. Pe măsura înaintării în vârstă, parfumul tinde să devină un produs cumpărat programat.
Liderul pieței de parfumuri importate în România este Coty, firmă ce importă parfumurile caselor Chanson, Exclamation și Masumi. Acestea au pătruns pe piață destul de rapid, fiind susținute și de campanii publicitare. Coty se numără printre puținele firme care și-au susținut parfumurile prin reclamă TV. Consumătorii care se orientează spre aceste produse sunt cei cu venituri medii. Principalele canale de distribuție pentru aceste produse sunt magazinele și supermarketurile.
Parfumurile de lux sunt, de asemenea, bine reprezentate în România. Firme precum Ina Internațional, Dunarex sau Privillege au adus aici parfumuri ale unor case celebre precum: Kenzo, Salvador Dali, Boucheron, Burberry (Ina International), Chanel, Guerlain, Rabanne, Gucci sau Orlane (Privillege). Spre această categorie, însă, țintește o categorie redusă a populației, cea cu venituri mari, oferta depășind totuși, cu mult cererea. Fiind produse de lux, acestea sunt comercializate cu precădere în magazine specializate.
Producătorii români de parfumuri sunt Farmec S.A. din Cluj și Gerovital Cosmetics (fosta Miraj) din București. Esențele de parfumare, ca și toate materiile prime necesare sunt cumpărate din străinătate de la marile case producătoare.
Farmec S.A. produce parfumuri de 15 ani. Produsele sale reprezintă replici ale parfumurilor unor case celebre. Profitând de succesul care l-a înregistrat cu gama de deodorante „Farmec 16", compania clujeană a creat și varianta de parfum cu notă pregnant fructată. Portofoliul firmei mai include „Obsesie" – replică după „Poisson" de Christian Dior, „Simbol Amari" – replică după „Amarige" de Givenchy și „Simbol Giorgia"- replică după„Georgio Beverly Hills".
Produsele Gerovital Cosmetics țintesc o categorie de consumatori cu venituri medii, dar compania bucureșteana și-a extins oferta cu un produs pentru segmentul de consumatori cu venituri mari. Este vorba de apa de parfum „Pyramid Blue", cu un preț cu amănuntul de peste 500 000 lei vechi (flaconul de 50 ml.). Creatorii au ales un ambalaj de formă piramidală, pentru a sugera notele de bază, de mijloc și de vârf ale parfumului, iar culoarea albastră a sticlei dă o sugestie de calm și echilibru celor ce utilizează acest parfum. Mirosul floral-fructat, cu note de vârf care conțin arome de mandarine și piersici, poate face din femeile nervoase și iritate persoane mai liniștite și mai puțin stresate. Meritul acestui parfum constă în faptul că reprezintă o premieră nu numai pentru România, ci și pe plan mondial, fiind considerat primul parfum antistres din lume, prin influența pozitivă a uleiurilor esențiale din compoziția acestuia asupra comportamentului uman.
În general, la conceperea unei formule de parfum, alegerea notei care urmează să fie lansată se face în urma unor studii de piață, care determină nota de parfum la modă în sezonul respectiv.
Deși puțini la număr, producătorii români de parfumuri întâmpină dificultăți mari. Principala lor problemă este de a menține prețuri cât mai mici, în condițiile în care au de luptat cu produse importante, comparabile ca preț, dar și din cauza puterii scăzute de cumpărare a populației. De asemenea, producătorii folosesc accize pe esențele de parfumare pe care le importă, întrucât, constituind baza fabricării parfumurilor, sunt considerate produse de lux. În România sunt puține fabrici de prelucrare. Ambalajele sunt și ele foarte scumpe, deoarece și aceste sunt achiziționate în cea mai mare parte din străinătate. La toate acestea se mai adaugă și imposibilitatea producătorilor autohtoni de a-și susține produsele cu reclamă. Toate aceste aspecte influențează prețul ridicat al unui parfum autohton, respectiv decizia cumpărătorului.
Importurile de parfumuri au determinat crederea calității acestei piețe. Cu toate acestea, ca valoare, piața parfumurilor nu se ridică la nivelul așteptărilor producătorilor și distribuitorilor. Nici nu se întrevede o majorare semnificativă a vânzărilor pe acest segment, atâta vreme cât nu va exista o categorie de mijloc puternică, care reprezintă consumatorul țintă al acestor produse.
Există companii care își comercializează produsele prin distribuitori direcți: Avon și Oriflame. Deși nu dețin o pondere însemnată pe piață,parfumurile celor două companii devin, totuși, cunoscute. Dintre cei care cumpără parfumuri în mod obișnuit, aproximativ 3% preferă să le achiziționeze de la distribuitori direcți.
Alegerea unui parfum de către clienți nu trebuie făcută la întâmplare.
Consumatorii reclamă, de obicei, lipsa unui serviciu de consultanță la locul de cumpărare a cosmeticelor, în general, și al parfumurilor, în special. De ce trebuie sfătuit un potențial cumpărător și de ce trebuie ajutat să se decidă?
Consilierea potențialului cumpărător cu privire la parfumul potrivit este foarte importantă, atât pentru impresia lăsată asupra acestuia, cât mai ales pentru faptul că poate influența în mod hotărâtor decizia de cumpărare și, nu în ultimul rând, datorită particularităților parfumului ca produs. Un parfum nu poate fi folosit în orice moment al zilei sau în orice ocazie și nu se pot utiliza mai mult de două, maxim trei parfumuri. Cumpărătorii neavizați trebuie sfătuiți că parfumurile cu note proaspete se folosesc, de obicei, dimineața și în timpul zilei, în timp ce seara sau în ocazii deosebite sunt recomandate parfumurile cu note orientale sau aldehidice. Pe de altă parte, parfumurile dulci sunt cele mai persistente.
Testarea parfumului este obligatorie și, de aceea, este bine ca la locul de cumpărare a acestui produs să existe testere. Parfumul se aplică la încheietura mâinii, acolo unde se ia pulsul. El nu se miroase imediat și după câteva minute, după evaporarea alcoolului. Mâna se freacă apoi puțin după care se miroase. Mai trebuie știut și faptul că parfumul își modifică mirosul în timp în funcție de pH-ul pielii. De aceea, nu este obligatoriu ca același parfum să miroase la fel la două persoane. De asemenea, este recomandabil să nu se încerce la interval scurt de timp mai mult de trei parfumuri, deoarece nasul nu mai poate discerne diferențele. Condițiile atmosferice, ora din zi sau chiar alimentele consumate (de exemplu: condimentele) pot influența percepția mirosului. Nu în ultimul rând, parfumul trebuie să se potrivească cu temperamentul persoanei care-l folosește. Există chiar și ghiduri pentru alegerea unui parfum în funcție de zodia celui ce urmează să-l utilizeze.
Așadar, alegerea unui parfum nu reprezintă o chestiune tocmai ușoară, astfel încât eventualul cumpărător ar trebui să se sfătuiască cu o persoană în cunoștință de cauză
Piața produselor pentru îngrijirea pielii a fost una dintre cele mai dinamice în ultimii ani. Succesul nu se datorează unei mai bune penetrări a pieții, ci faptului că oamenii cheltuiesc mai mult pe aceste produse. Cele mai bine vândute sunt cremele hidratante. Dinamica pozitivă este un rezultat direct al revigorării economice din cea mai bună piață a produselor cosmetice, Asia, deci a Europa Occidentală este un consumator important. În Asia sunt preferate în special cremele de înălbire a tenului. Aceste zone, a nu numai, au beneficiat de introducerea unor produse cu valoare adăugată precum factori de protecție solară, adresate în special consumatorilor de vârsta a treia. Vânzările au fost stimulate a de dezvoltarea de produse mai scumpe de îngrijire a feței precum crema împotriva ridurilor Total Effects de la Procter & Gamble, menită să reducă „cele șapte semne ale îmbătrânirii". Astfel de produse sunt mai ieftine decât cele premium, în condițiile în care oferă aceleași beneficii.
Consumatorii se vor îndrepta către produsele cu valoare adăugată, pe măsură ce prioritățile lor se vor muta de la produsele de bază la cele sofisticate, inovative. Odată introduse, inovațiile vor deveni o normă, iar consumatorii nu vor mai dori vechile produse. De exemplu, se va ajunge ca toate fondurile de ten și cremele hidratante să conțină factori de protecție solară
În România, vânzările directe prin rețeaua Oriflame și Avon au cunoscut dinamica cea mai accentuată, prin consumatorii de talie mică, însă fideli consumatori de bază.
În Polonia, vânzările de parfumuri continuă să urmeze o curbă ascendentă în 2008, însă nu atât de evidentă ca în anii precedenți. În ciuda situației economice precare și a veniturilor limitate, polonezele rămân fidele brandurilor lor preferate.
Motivul îl constituie crederea puterii de cumpărare ca urmare a revigorării economice a zonei. Consumatorii vor achiziționa produse occidentale de calitate, în vreme ce continuă să fie influențați de tendințele modei din occident.
1.3.Elemente subiective în aprecierea impactului parfumurilor asupra comportamentului consumatorilor
1.3.1. Triada: olfacție – impact vizual – emoție
Efectul de plăcere, emoția pozitivă transmisă de parfumuri este un cumul de mecanisme psihologice, fiziologice și biologice. Care este procentul real de implicare a olfacției în declanșarea emoției? Care este importanța parfumurilor în intensitatea reacțiilor noastre conștiente și inconștiente? Ce rol au parfumurile în comportamentul nostru sexual, alimentar, social? Știind că emoționalul joacă un rol major în adoptarea deciziilor, rezultă că răspunsurile la aceste întrebări, studiile făcute în acest sens, vor putea concluziona impactul real pe piață, trecând prin latura subiectivă a percepției produselor cosmetice, în special a parfumurilor.
Interacțiunea vizual-olfactivă asigură o percepție globală a unei imagini, declanșând sau nu o emoție. Cel care a înțeles primul raportul văz-miros atribuit unui parfum a fost François Coty, parfumier de renume. După încheierea uceniciei la începuturile anilor 1900, atunci când parfumurile era aproape identice, Coty a încercat o metodă de a-și scoate parfumul din anonimat. L-a abordat pe Réne Laliștue, renumit bijutier, care, impresionat de proiectele și entuziasmul lui Coty, va accepta comanda acestuia și va desena prima sticlă specială de parfum „L'Effleur", în 1908, an de referință în cariera sa. După succesul fulminant al lui „L'Effleur", parteneriatul Lalique-Coty va continua cu „Cyclamen” (1909), „Ambre Antique" (1910), „Styx" (1911), „Chypre" (1914), seria putând continua cu sticluțe de parfum create ulterior, în număr mare toate de un gust desăvârșit. Mai târziu, Coty va apela și la alte nume faimoase ale epocii (Baccarat, Bakst, Draegu) pentru a le încredința imaginea produselor sale. Coty a fost, deci, primul creator de parfum pentru care imaginea parfumurilor sugerată de ambalaje a devenit un concept. El spunea „Un parfum trebuie să atragă ochiul tot atât cât și nasul". De la succesul lui Coty, flaconul a devenit identificarea vizuală a unui parfum, logotipul său. De fapt, designul flaconului evocă personalitatea parfumului.
Raportul indisolubil văz-miros va fi studiat, mai apoi, de-a lungul timpului sub alte aspecte. Studii de ultimă oră implică emoționalul în acest raport.
În cadrul grupului de cercetare „Cosmetiques et Parfums" constituit între CNRS și marile întreprinderi de parfumerie s-a încercat răspunsul la întrebarea: Este posibil ca încărcătura afectivă indusă unui subiect prin aromă să se cupleze instantaneu cu o percepție vizuală? Exemplul ales a fost cel al percepției vizuale a unei fețe. Se presupune că circuitele cerebrale menite să asigure percepția vizuală a unei fețe diferă de cele ale altor percepții vizuale. Omul excelează prin a analiza și afectiv percepția vizuală a unei fețe inducându-și și o încărcătură emoțională (atracție sau repulsie), fără intervenția în acest circuit a imboldului sexual. Parfumul, fiind un stimulent olfactiv puternic, poate influența semnificativ emoția declanșată de simpla percepție vizuală (în bine sau rău). Unul din cele mai interesante experimente consacrate interacțiunii olfactiv-vizuale privind emoția este cel al lui Tondrank.
S-a selecționat un set de fotografii, imagini neutre, care s-au înmânat unui grup de persoane pentru a le privi. În timpul acesta se emiteau în încăpere mirosuri mai mult sau mai puțin plăcute, până la dezagreabile concomitent cu fiecare poză în parte. Absolut toți subiecții studiați, care inițial (în afara mirosurilor supraadăugate) considerau fețele din poze neutre pentru ei, fără să le declanșeze emoții, au avut o stare de atracție sau respingere, ulterioară față de chipurile acelea, în funcție de mirosul pe care l-au simțit concomitent. Un alt studiu pe această temă s-a făcut cu 80 de subiecți (40 bărbați, 40 femei) care trebuiau să observe fețele unor femei relativ neutre, timp în care se difuza un miros de flori, de fructe sau deloc. Ulterior, subiecții trebuiau să caracterizeze fizionomiile observate după Oase parametrii: atractiv, sexy, plăcut, inteligent, dominant, sociabil. Răspunsurile au fost analizate prin tehnici specifice, de finețe. Toți subiecții au avut un prag de percepere a mirosului sub concentrația minimă odorantă. 15 din subiecți nu au conștientizat prezența și influența mirosului în aprecierea lor, deci modificarea stării emoționale a fost subconștientă. Nu s-a observat nici o diferență între aroma fructată și cea florală. Pentru primii trei parametrii – atractiv, sexy, plăcut, mirosul a accentuat decizia. Pentru următorii parametrii, însă, mirosul nu a avut un rol important (inteligent, dominant, sociabil). Diferența de sex între cei intervievați a contat semnificativ în decizie. De exemplu, la parametrul „sociabil" toți bărbații au dat note mai mici decât femeile.
Potrivit unor teorii recente, parfumurile îndeplinesc, pe lângă funcția cosmetică, și o funcție biologică: ajută la găsirea partenerului ideal. Lumea parfumurilor scumpe, lumea lui Chanel, Rochas, Davidoff, îl lasă rece pe cercetătorul M. Milinski. Milinski, biolog cunoscut care conduce secția de ecologie evolutivă a Institutului Max Mank de Imunologie din Plön, este preocupat mai ales de o întrebare: prin ce se evidențiază atât de puternic reproducerea sexuală față de cea nonsexuală, încât aceasta s-a impus de-a lungul evoluției? În căutarea răspunsului, Milinski a ajuns la parfumuri, chiar dacă pe ocolite. La început au existat cercetări americane în anii ’70, în care se studiau genele MHC (Major Histocompatibility Complex). În urma cercetărilor s-a descoperit că aceste gene care joacă un rol important în sistemul imunitar contribuie la atracția sau respingerea dintre doi parteneri. Experimentul s-a realizat pe un lot de șoareci și a evidențiat faptul că atât masculii, cât și femelele sunt atrași de parteneri care au o structură a genelor MHC diferită de a lor. Teoria redată anterior este plină de sens. Astfel, se presupune că în acest mecanism se află preferința decisivă în privința reproducerii sexuale în defavoarea celei nonsexuale corpului. Milinski a adoptat o părere conform căreia parfumurile sunt folosite ca să accentueze imunitatea organismului. Ca să verifice această teorie, a realizat din probe de sânge a 137 de persoane un profil de imunitate. Apoi, acele persoane au fost puse să adulmece materiale care au fost îmbibate cu 36 de componente ale parfumurilor, printre care mosc, ambră, iasomie și trandafir. „Ați vrea să mirosiți așa?" au vrut să afle cercetătorii de la persoanele testate. După ce răspunsurile au fost adunate iar probele de sânge au fost analizate, cercetătorii au ajuns la o concluzie surprinzătoare: s-a găsit o relație statistică semnificativă între comportamentul unor persoane cu același tip de gene imunitare și atracția spre anumite componente ale parfumului. Oameni care aveau același tip de gene preferau același tip de parfum. Genele ajută la alegerea parfumului. Cum funcționează mecanismul în detaliu, pe ce cale este recunoscut de cel care miroase și cum poate fi comparat cu sistemul imunitar e încă o enigmă. S-a descoperit cu câțiva ani în urmă că mirosul specific unui om nu apare doar urma nutriției, a hormonilor sau a bacteriilor din piele, și este rezultat și al genelor MHC. Bărbații găsesc mirosul femeilor care au același tip MHC ca și al lor, neplăcut. Este valabilă și reciproca: femeile nu-i pot „mirosi" pe bărbații cu același profil MHC.
Și echipa lui Ferstl s-a ocupat cu ceva timp în urmă de parfumuri. Cercetătorii au pus cinci femei să poarte pe timpul nopții brățări îmbibate cu același parfum. După ce și-au dat jos brățările, femeile au trebuit să-și descopere propria brățară, între cele cinci, prin miros. Rezultatul: rata greșelilor a fost foarte ridicată. Cercetătorii consideră că mirosul propriu nu se păstrează, ci, prin apariția unor caracteristici ale mirosului, poate chiar se amplifică.
Diferite observații zilnice întăresc rezultatele lui Ferstl și ale lui Milinski. De aceea, majoritatea oamenilor rămân ani întregi la un singur parfum – al lor. Și, deși natura oferă mii de plante plăcut mirositoare, omul folosește doar câteva ca să creeze parfumuri. Există și mirosuri animale care sunt folosite în parfumuri: moscul, zibetul, cașalotul. Potrivit opiniei lui Milinski, folosirea acestor ingrediente cu miros dezgustător, în parfumuri ar trebui să aibă un motiv biologic. Deocamdată rezultatele sunt precare. Însă dacă se pot dovedi, atunci parfumurile vor avea nu numai o funcție cosmetică, cât și una biologică. Descoperirile științifice sunt folositoare și, practic, lui Milinski i se pare cam fără sens să realizeze un parfum pentru alții, întrucât ceea ce genelor noastre le place este pentru alții, probabil, un chin.
1.3.2. Cuantificarea pe criterii obiective a răspunsului emoțional la substanțe odorante
Echipa de „Microsisteme microcaptare biomedicale” din Lyon a studiat și cuantificat răspunsul emoțional uman la odorante prin captatori neinvazivi. Cel mai fidel element de studiat privind fluctuația emoțională este sistemul neurovegetativ autonom (SNA). Astfel, instrumentele, de mare finețe, puse la punct pentru măsurat s-au bazat pe manifestările fiziologice determinate de SNA: activitate bioelectrică; termo-vasculară; cardiorespiratorie.
S-au studiat efectele fiziologice la două categorii de substanțe odorante-agreabile (vanilie sau vanilină, lavandă, menthol, acetil-acetat de etil, cumarină, camfor, eugenol) și dezagreabile (butanil, acid acetic, metacrilat de metil). Conform literaturii de specialitate, dacă parfumurile pot influența sfera emoțională, ele pot afecta și gradul de vigilență, conducându-l spre relaxare sau activare. Astfel, analizele au demostrat că lavanda induce o activare minoră a SNA, de unde și efectul relaxant și sedativ al acesteia, observat de multă vreme. Se pare că există o relație directă între mirosurile agreabile și relaxare, cu rare excepții (de exemplu: acetatul de etil, agreabil dar picant, are un efect activator). Studiul relevă și faptul că încărcătura emoțională exclusiv olfactivă nu diferă de cea vizuală dar auditivă, însă efectul lor cumulat este mult mai mare decât simpla sumă, ele potențându-se reciproc. Există o similitudine între reacțiile conștiente (verbale) și cele inconștiente (parametrii SNA), la contactul cu mirosurile (de exemplu: acidul propionic a fost definit verbal, conștient ca „dezagreabil" și „dezgustător", iar inconștient ca reacție colerică demonstrată prin activarea SNA).
Un alt studiu care confirmă legătura miros-emoție pozitivă este cel al universității Paderbon, care a arătat cum în magazinele corect parfumate durata rămânerii în incintă a clienților este mai mare cu 15,9% decât în cele neodorizate. De asemenea, clienții sunt dispuși să cumpere cu 14,8 % mai multe produse sub imboldul stării de bine declanșate de parfum.
„Pyramid Blue" despre care am amintit anterior, este considerat a fi primul parfum antistres din lume. Prin combinația optimă a uleiurilor esențiale, precum și prin forma și culoarea sticlei, el induce relaxare, echilibru, liniște, contracarând stresul. Se pare că mirosul floral-fructat, cu note de vârf care con țin arome de mandarine și piersici, poate induce liniște și echilibru persoanelor colerice.
Cercetătorii au urmărit și raportul miros-memorie-reacție emoțională. Astfel, mirosul de eugenol (folosit în cabinetele dentare), dea agreabil, este legat de memoria spațiului neplăcut unde a fost perceput, inducând și în afara cabinetului dentar, chiar într-o ambianță foarte plăcută, reacții vegetative intense, deci emoție negativă. Această cuantificare obiectivă, prin măsurători ale reacției SNA, a reacției emoționale în prezența parfumului face posibile studii și previziuni ale răspunsului emoțional pe care îl vor avea consumatorii și deci impactul pe piață al fiecărui parfum în parte, adică interesul pentru produs și măsura în care se va vinde.
1.3.3. Efectele parfumului asupra memoriei
Referitor la impactul parfumului asupra memoriei, Californian State University din Stockton a concluzionat în urma cercetării că „un miros cu care ne-am obișnuit înlesnește memorarea și conduce la obligarea unor rezultate mai bune la examene”. Subiecții testați în sala de examen, în prezența aceluiași parfum (aceleiași arome agreabile) care a persistat în cameră în timpul învățării, dau rezultate mai bune. Nu are importanță tipul parfumului folosit. Doamna Cynthia Moigan, psiholog, a explicat fenomenul prin faptul că simțul olfactiv este dotat cu cea mai mare capacitate de a înlesni memorarea, fiind în legătură directă cu acea parte a creierului responsabilă de memorie. Această caracteristică a olfacției, prin intermediul substanțelor odorante, poate îmbunătăți sistemele mnemotehnice. Prin asocierea sentimentală și biologica dintre olfacție și memorie, se stabilele așa-numita amprentă psihică. Anumite mirosuri ne readuc în memorie evenimente sau perioade ale existenței noastre.
CAPITOLUL 2
SPECIFICUL SORTIMENTAL ȘI CALITATIV AL PARFUMURILOR ÎN CADRUL PIEȚEI PRODUSELOR COSMETICE
2.1.Structura sortimentală a parfumurilor
2.1.1. Criterii generale de clasificare a parfumurilor
O clasificare riguroasă a parfumurilor este practic, imposibilă, deoarece nu se poate trage o linie de demarcație clară între diferitele tipuri, chiar dacă încadrarea lor într-o anumită clasă este realizabilă. În general, parfumurile sunt elaborate pentru două categorii principale de consumatori: bărbați și femei, deși există și parfumuri ambigen și diferite compoziții care se adresează copiilor. Consultând diferitele modalități de clasificare în numeroase cărți și reviste, am remarcat o varietate uluitoare, un soi de variațiune pe aceeași temă, dar, în același timp, cu anumite particularități atât în privința criteriilor, cât și în cea a exemplificărilor. Nu trebuie neglijată nici doza de subiectivism prezentă în descrierea unui parfum, care îl poate cataloga într-o clasă sau la fel de bine, în alta.
Vom începe prin a prezenta clasificări preluate din studii de specialitate, cu descrierile sugestive corespunzătoare. Este maniera de a încerca, astfel, să pătrundem în lumea misterioasă a parfumurilor, studiind, totodată, capacitatea fiecărui cercetător de a reda conotația atribuită atât unei clase de parfum, familie, subfamilie, cât și parfumurilor în sine. Pentru a reuși înțelegerea performanței de exprimare poetică a unui mesaj transmis de un parfum, am consultat cărți, reviste, publicații în domeniu, am asistat la prezentări publicitare. După o analizare profundă a descrierii în raport cu senzația efectivă creată de parfum, am reușit într-o anumită măsură perceperea efectivă a respectivului mesaj. Această chestiune, – coroborată cu ideea că potențialul consumator nu alege parfumul în mod necesar pentru caracteristicile sale olfactive, ci stimulat fiind de descrierea care i se face prin publicitate -, a contribuit la atingerea obiectivului de a ne imagina noi înșine un concept, în același timp lipsit de stereotipism.
Revenind la clasificările parfumurilor găsite în literatura de specialitate, precum și la descrierea verbală amănunțită a mesajului unor parfumuri reprezentative pentru criteriile respective, din multitudinea informațiilor am păstrat doar câteva pe care le vom exemplifica în cele ce urmează
Comitetul Francez pentru Parfumuri a stabilit următoarea clasificare de parfumuri, în funcție de conceptele olfactive fundamentale:
Parfumuri citrice – ingredientele principale ale acestor parfumuri sunt uleiurile esențiale obținute prin metoda presării la rece a mirodeniilor unor fructe, cum ar fi: bergamota, lămâiul, portocalele, mandarinele etc. Această categorie cuprinde și prima apă de colonie (Eau de Cologne). Această familie este subdivizată în: parfumuri citrice cu note florale, parfumuri citrice cu note chypre, parfumuri citrice cu note condimentate, parfumuri citrice cu note lemnoase și parfumuri citrice cu note aromate.
Parfumuri fougère – această denumire înseamnă „ferigă” și este una imaginară, care în nici un caz nu se referă la mirosul ferigilor. Parfumurile din această categorie conțin în general un acord compus din note de levănțică, de licheni de stejar, de cumarină, de bergamotă, de geraniu etc. Familia aceasta este împărțită în următoarele subfamilii: parfumuri fougère cu notă dulceagă de ambră și notă florală, parfumuri fougère cu notă condimentată și parfumuri fougère cu note aromate.
Parfumuri chypre – denumirea derivă de la parfumul numit astfel al lui François Coty, lansat în 1917. Succesul parfumului chypre l-a făcut liderul unei mari familii de care aparține și consta în parfumurile care au la bază acorduri de licheni de stejar, de paciuli, de bergamotă, de trandafir etc. Această familie este subdivizată în: parfumuri aldehidice cu note florale, parfumuri chypre cu note florale, parfumuri chypre cu note fructate, parfumuri chypre cu note verzi, parfumuri chypre cu note aromate, parfumuri chypre cu note de piele.
Parfumuri lemnoase – aceste parfumuri sunt caracterizate fie prin note calde și opulente, cum ar fi santalul și paciuli, fie prin note seci, cum ar fi cedrul și vetiverul. Notele de vârf sunt adesea compuse din arome de levănțică și arome citrice. Subfamiliile ei sunt: parfumuri lemnoase cu note citrice și de conifere, parfumuri lemnoase cu note aromate, parfumuri lemnoase cu note condimentate și note de piele.
Parfumuri tip ambră – numite și orientale, sunt caracterizate prin prezența notelor de o moliciune caldă și prăfoasă, cum ar fi vanilia și labdanumul. Versiunile acestei familii sunt: parfumuri tip ambră cu note florale și lemnoase, parfumuri tip ambră cu note florale și condimentate, parfumuri tip ambră cu note citrice, parfumuri cu tip semiambră și note florale.
Parfumuri tip piele – sunt diferite de ceea ce ne-am imaginat, având o denumire neobișnuită. Parfumurile din această categorie conțin note seci sau chiar foarte seci, încercând să reproducă mirosul caracteristic al pielii, al fumului, al lemnului ars, al mesteacănului, al tabacului, având ca note de vârf note florale. Subfamiliile ei sunt: parfumuri tip piele cu note florale și parfumuri tip piele cu note de tabac.
John Oakes împarte parfumurile în următoarele familii:
Parfumuri florale – dăm aici de o adevărată mină de aur în privința definițiilor. Un mare număr de parfumuri sunt compuse din esențe florale care alcătuiesc laolaltă, ceea ce se numește un buchet floral. Există atât de multe și câteva sunt atât de asemănătoare între ele, încât nimeni nu ar putea învinovăți acele persoane care ar ajunge la concluzia că au fost copiate unele după altele. Fapt este însă că, oricât de tare ar semăna între ele două parfumuri, ele nu sunt niciodată identice, nici măcar sub aspectul lor tehnic. Tocmai de aceea avem de a face nu numai cu cea mai amplă categorie de parfumuri, dar și cu cea mai greu de ordonat. Imensa majoritate a parfumurilor florale are la bază mult încercata alianță dintre trandafiri și iasomie. Este o combinație splendidă care oferă acea bază convingătoare și romantica peste care se pot așterne, practic, orice alte idei în materie de efluvii. Variațiile pe această temă încântătoare nu cunoaște sfârșit. Desigur, nu toate buchetele florale conțin trandafiri și iasomie. Multe își aleg cu totul altă cale, combinând între ele alte flori, cum ar fi, de exemplu, crinul amazonian, tuberoza și narcisele în White Diamonds.
Parfumuri cu note verzi – a purta un parfum din familia celor „verzi", este ca și cum am face un salt în lumea copilăriei, printre miresmele inocente din câmpii și păduri, printre grădini și livezi de floare, pajiști proaspăt cosite și belșugul de roade al verii. Simțim cum dau năvale izul de iarbă udă, de frunze strivite în palmă, de flori culese pe rouă, ba chiar adierea veselă a cearceafurilor uscate la soare și boarea călduță a pământului după ploaie. Nu-i chip să ne cuprindă nostalgia! Majoritatea parfumurilor din această categorie se încadrează în două familii: cea a rășinilor, mușchiului de pădure și ferigilor (cunoscut drept chypre) și mai pura familie a frunzelor, a ierburilor și mugurilor.
Parfumuri pădurețe – este un adevărat labirint de arome de fum, de scoarță,de rafina, adunate din tufe de ferigi și de licheni, din frunze rădăcini și lemn de copaci. Exemple de parfumuri tipice aparținând acestei familii sunt o raritate în ziua de azi. A trecut de mult moda miresmei lemnului de santal, de cedru, de ferigă sălbatică (fougère) și altele. Concentrațiile de asemenea esențe se mai găsesc doar în parfumurile pentru bărbați. De fapt, cele mai multe parfumuri din buza pădurii poartă, în jurul lor, o adiere de flori și de mirodenii, ca o horbotă de danteluri menită să ne mai îndulcească conținutul sumbru și să-l potențeze totodată, dându-i o strălucire aproape hipnotizantă. Însă în ceea ce priveze căldura și senzația de materialitate, ele se dovedesc imbatabile și au o individualitate de necontestat.
Parfumuri fructate – aceasta este o categorie suculentă, apetisantă aproape, în ansamblul ei, și conține parfumuri atât de savuroase, încât dau impresia că satisfac pe loc simțul olfactiv cu aromele calde, moi sau crude, de piersici, de prune, de caise, de căpșuni și de citrice; uneori mai oferă și alte surprize ispititoare, cum ar fi: coacăze, struguri, mango, măceșe. Aceste esențe sunt utilizate drept notă dominantă și sunt întărite cu flori și mirodenii compatibile, de obicei cu nuanțe de ierburi crude contrabalansate de multe ori cu adieri persistente de mosc și de ambră
Parfumuri orientale și persuasive – compoziția acestora se bazează în general pe esențe, cum ar fi: paciuli, vetiver, mosc, ambră, ierburi aromate, chiar mirodenii iuți, amestecate cu flori care amintesc de orient: trandafiri și iasomie, garoafe și petunii, tuberoze și ylang-ylang, toate acestea tind spre o intensitate covârșitoare, de aceea se recurge la ingrediente care adaugă moliciune și rotunjire, cum ar fi vanilia și lemnul de santal, pentru a ține lucrurile în frâu, în limitele impuse de civilizație.
În sfârșit mai există o categorie nou-inventată și fermecător de reticent intitulată „floriental": o mixtură mai puțin îndrăzneață de esențe florale, cu un iz vag de mirodenii și de lemn oriental.
În opinia lui Calkin 3 Jelinek (1994) există următoarele categorii de parfumuri:
Parfumuri florale cu note de salicilat. Parfumurile din această categorie sunt parfumurile florale, în compoziția cărora intră salicilați în combinație cu note lemnoase și de mosc.
Parfumuri florale cu notă aldehidică. Aceste parfumuri conțin cantități importante de aldehide alifatice, în combinație cu note florale, lemnoase și animalice. Notele de bază includ santal, vetiver, metil inone, ambră și moscuri nitrice.
Parfumuri florale dulci. Situate între parfumurile florale și cele orientale, aceste compoziții includ baze florale obținute cu foarte multe componente de sinteză la care s-au adăugat: metil inona, vanilină, cumarină și civetul. Notele de vârf includ: bergamotă, neroli, ylang-ylang.
Parfumuri orientale. Specific acestui grup de parfumuri este caracterul dulceag realizat cu note balsamice și animalice. Parfumul Shalimar este considerat drept formula cea mai reprezentativă pentru parfumurile orientale, fiind considerat unul dintre cele mai importante creații parfumistice.
Parfumuri florale cu note de paciuli. Principalele componente în acest tip de compoziții sunt uleiul esențial de paciuli, în combinație cu Hediona. Deci parfumurile de acest tip ar pute fi încadrate în clasa „Chypre", nota accentuată de paciuli justifică încadrarea într-o clasă separată
Parfumuri Chypre. Parfumurile tip „Chypre" se referă la acele compoziții care au urmat linia primului parfum din această categorie, Chypre de la Coty. În compoziția parfumului este combinat extractul de licheni de stejar cu bergamotă, iasomie, labdanum și note animalice, la care se adaugă note lemnoase. Prin introducerea altor odorante se obțin compoziții foarte diverse, ceea ce a dat naștere la o mare varietate de produse.
Parfumuri moderne. Parfumurile din această categorie au, în general, o notă floral fructată, realizată într-o structură nouă monolitică, masivă, și nu pe structura clasică de note de vârf, mijloc și bază.
În Enciclopedia britanică găsim următoarea clasificare:
Grupa florală conține arome de iasomie, trandafiri, lăcrămioare și gardenii.
Cele aromate conțin esențe de garoafe, cuișoare, scorțișoară, și nucșoară.
Categoria lemnoaselor conține arome de vetiver, lemn de santal și cedru.
Grupa lichenilor este caracterizată de o aromă de licheni de stejar.
Grupa cunoscută sub denumirea de orientală conține note dulci din categoria lemnoaselor, lichenilor și celor aromate, cum ar fi vanilia sau balsam, fiind de obicei accentuată de arome animale, cum ar fi moscul sau zibeta.
Grupa ierburilor este caracterizată de arome de ierburi dulci sau cuișoare
Grupapiele-tabac conține arome de piele, tabac și mesteacăn.
Grupa aldehidelor este caracterizată de arome de aldehide, de obicei de fructe.
Parfumurile pentru bărbați fac parte în general din categoria citricelor, celor aromate, pielii, levănțicii, ferigilor și lemnoaselor.
2.1.2. Parfumuri pentru femei
Parfumuri chypre – parfumurile din această familie conțin arome de salvie, levănțică, licheni de stejar, paciuli și rășini. Denumit după insula mediteraneană Cipru și inspirat după parfumul cu același nume a lui Francois Coty, acest parfum din grupa lemnoaselor-lichenilor este perfect pentru doamnele care iubesc natura. Cele mai renumite parfumuri chypre sunt Halston de la Halston Fragrances, Knowinng de la Estée Lauder, Miss Dior de la Christian Dior și Moments de la Priscilla Presley.
Parfumuri citrice – parfumurile din această familie conțin arome de lămâie, mandarine, tei, grepfrut și bergamote. Finețea și prospețimea lor sunt potrivite pentru weekend-uri cu o ținută obișnuită. Cele mai renumite parfumuri citrice sunt Eau de Rochas de la Rochas și Giffeffe de la Gianfranco Ferre.
Parfumuri florale – parfumurile din această familie conțin arome de violete, garoafe, trandafiri, gardenii, lilieci, tuberoze și narcise. Parfumurile florale conțin de obicei o combinație de diferite miresme florale. Cele mai renumite parfumuri florale sunt Chloe de la Lagerfeld, Etenity de la Calvin Klein, Gucci Accenti de la Gucci și Joyde la Jean Patou.
Parfumuri florientale – parfumurile din această familie conțin arome de iasomie, gardenie, frezie, flori de portocal și ochiul boului. Ea are, de asemenea, ca note de bază arome de lemn de santal, mosc ambră și caise. Dea ea este o versiune a familiei florale conține esențe destul de puternice pentru a fi identificate corespunzător. Parfumurile din această categorie pot fi folosite atât în timpul zilei, cât și noaptea, datorită combinației de flori exotice și aromate și diferitelor esențe. Cele mai renumite parfumuri florientale sunt Joop! Femme de la Joop, Samsara de la Guerlain, Sun Moon Stars de la Karl Lagerfeld și Trasor de la Lancôme.
Parfumuri fougère – această familie conține arome de cumarine, licheni de stejar, levănțică și câteodată ulei de geraniu. Pronunțată „fujer", fougére este termenul francez al cuvântului ferigă. Cele mai renumite parfumuri din familia fougère sunt Baryshnikov de la Parlux Fragrances, Cool Water Woman de la Davidoff și Safaride la Ralph Lauren.
Parfumuri fructate – parfumurile din această familie conțin arome de mere, caise, mandarine, bergamote, ananas și papaya. Sunt cunoscute prin aroma pură de citrice și o ușoară căldură asemănătoare cu cea a piersicilor. Cele mai renumite parfumuri cu arome de fructe sunt Jess de la Jessica McClintock, Lauren de la Ralph Lauren și Liz Clairborne de la L. Claiborne.
Parfumuri verzi – parfumurile din această familie conțin arome de rozmarin, levănțică, pin, ienupăr, zambile. Ele au un miros de frunze verzi și iarba proaspăt cosită combinată cu adieri de toamnă. Cele mai renumite parfumuri din această familie sunt No. 19 de la Chanel, Gio de la Giorgio Armani, Safari de la Ralph Laurent și Sungde la Alfred Sung.
Parfumuri moderne – parfumurile din această familie conțin aldehide care sunt parfumuri pur chimice. Mirosul lor devine mai puternic pe măsură ce este încălzit de către piele; de asemenea, aldehidele intensifică alte mirosuri dintr-un parfum. Această tendință a fost inițiată de către Coco Chanel prin parfumul No. 5 de la Chanel, Red de la Giorgio Beverly Hills și White Linen de la Estée Lauder.
Parfumuri orientale – parfumurile din această familie conțin arome de ambră, lemn și rășină Sunt foarte potrivite pentru seară datorită faptului că au un miros puternic. Cele mai renumite parfumuri orientale sunt Black Pearls de la Elisabeth Taylor, Casmir de la Chopard, Opium de la Yves Saint Laurent și Shalimarde la Guerlain.
Parfumuri tip ozon și ocean – parfumurile din această familie conțin în totalitate materii sintetice care amintesc de lucrurile care nu se pot prelucra pe cale naturală, ca și îmbutelierea sprayurilor cu miros oceanic sau de munte și uscarea cearceafurilor. Cele mai renumite parfumuri sunt Aqua Di Gio de la Giorgio Armani, Dune de la Christian Dior, Ocean Dream de la Giorgio și Sunflowerde la Elizabeth Arden.
Parfumuri condimentate – parfumurile din această familie conțin arome atât de cuișoare, ghimbir, scorțișoară și nucșoară, cât și de anumite flori cu miros puternic ca și garoafele și levănțica. Cele mai renumite parfumuri aromate sunt Coco de la Chanel, KL de la Lagerfeld și Poison de la Christian Dior.
2.1.3. Parfumuri pentru bărbați
Parfumuri chypre – parfumurile din această familie conțin arome de salvie, levănțică, licheni de stejar, paciuli și rafina Denumit după insula mediteraneană Cipru și inspirat după parfumul cu același nume a lui François Coty, acest parfum din familia lemnoaselor și lichenilor sunt perfecte pentru persoanele care iubesc natura. Cele mai renumite parfumuri chypre sunt D.K. Unleadedde la Donna Karen.
Parfumuri citrice – parfumurile de bărbați din această familie conțin arome din ulei de lămâie, mandarine, tei și bergamote. Cele mai renumite parfumuri citrice sunt Armani de la Giorgio Armani, Drakkar Noir de la Guy Laroche, Tommy Hilfiger și Blue Jeans de la Versace.
Parfumuri fuegère – parfumurile de bărbați din această familie conțin arome de cumarine, licheni de stejar, levănțică și câteodată ulei de geraniu. Pronunțată „fujer", fougère este termenul francez al cuvântului ferigă. Cele mai renumite parfumuri din familia fougère sunt Boos de la Hugo Boss și Paco Rabanne de la Paco.
Parfumuri cu note de levănțică – parfumurile din această familie conțin uleiuri din lavandă care cresc în sudul Franței, la fel ca și levănțica cu spini care crește în Spania. Unul din cele mai vechi mirosuri din lume conțin baze pure și este folosit în fiecare zi. Cele mai renumite parfumuri cu note de levănțică sunt Ungaro Collection de la Ungaro.
Parfumuri tip piele – parfumurile de bărbați din această categorie conțin uleiurile de ienupăr și fum de mesteacăn (un fel de rășină extrasă din mesteacănul finlandez). Familia parfumurilor tip piele este foarte populară datorită acestei combinații foarte puternice de arome dulci și fumurii. Cele mai renumite parfumuri tip piele sunt English Leatherde la Dana Perfumes, Roayal Copenhagen și Pour Lui de la Oscar de la Renta.
Parfumuri de tip ocean – parfumurile din această familie conțin în totalitate materii sintetice care ne amintesc de lucrurile care nu se pot prelucra pe cale naturală ca și îmbutelierea sprayurilor cu miros oceanic sau de munte și uscarea cearceafurilor.
Parfumuri orientale – parfumurile din această familie conțin arome de ambră, vanilie, lemn și rășini. Sunt potrivite pentru seară datorită mirosului foarte puternic.
Parfumuri condimentate – parfumurile de bărbați din această categorie conțin uleiuri de dafin din partea de vest a Indiei, piper, cuișoare, busuioc mediteranean și scorțișoara. Cele mai renumite parfumuri sunt Bijande la Bijan Fragrance și Joop! de la Joop Fragrance.
Parfumuri lemnoase – parfumurile de bărbați din această familie conțin arome de lemn de santal, lemn de trandafir, cedru și vetiver. De asemenea, aici se mai include subcategoria lemnoaselor cu note oceanice care conțin arome de mirt, mosc și iris albastru. Cele mai renumite parfumuri din familia lemnoaselor sunt Aramis de la Estée Lauder, Cool Waterde la Davidoff, Safari de la Ralph Laurent și Lauder de la Estée Lauder.
2.1.4. Clasificarea parfumurilor după caracteristicile olfactive
Michael Edwards consideră că multitudinea de parfumuri destinate femeilor și bărbaților, se pot clasifica în patru categorii olfactive, divizate fiecare în câte trei subcategorii:
Proaspete (Citrice, Verzi, Marine)
Florale (Florale, Delicat florale, Floral-orientale)
Orientale (Floral-orientale, Delicat-orientale, Orientale)
Lemnoase (Lemnos-orientale, Lemnos cu tentă de mușchi, lemn uscat).
Proaspete
Citrice (héspéride): Eau Sauvage, Diorella, Eau de Bulgari, CKone…
Acest gen de parfumuri posedă baze lămâie, mandarine, bergamotă, portocală, grepfruit. Notele florale, condimentate și lemnoase, adăugate apelor de colonie lejere și proaspete le transformă în veritabile parfumuri. Tot aici se încadrează și generația mai nouă a parfumurilor cu tonuri moscate și de ceai, tonuri care imprimă o dimensiune interesantă celei mai vechi familii de parfumuri.
Verzi: Vent vert, Silences, Eau de Campagne, Alliage …
Parfumurile verzi ne conduc cu gândul la mirosul ierbii proaspăt cosite și la frunzele de violete. Chiar dacă această clasă de parfumuri evocă iedera în natură, acordul dat de către rafina clasică (galbanum) dă o rezonanță de așa manieră încât multe dintre parfumurile verzi sunt mai mult clasice decât sport. În ultimii ani, o paletă de note verzi, cu tentă de dulce și lejer, apare să imprime acestei familii de parfumuri, o nou ă împrospătare.
Acvatice (marine): Eau d'Issey, Wrappings, New West, Escape…
Cu arome ce amintesc de briza mării, aceste note au fost create în anii '90. Primele capturează aroma ozonului din aerul umed și proaspăt, ca apoi să intervină aerul de furtună Astăzi, notele marine sunt utilizate cel mai adesea în accentuarea parfumurilor florale și oriental-lemnoase.
Florale
Florale: (Diorissimo, L'Air du Temps, Joy, Paris …)
Floralele rămân cele mai populare reprezentante ale familiei. Repertoriul simfoniei lor este vast ca antrenând fie o singură notă florală, fie un buchet de mai multe flori. Așa-numita tehnică Headspace a adus o avalanșa de noi note florale pasionante, permițând identificarea și reproducerea mirosului celor mai sensibile flori, care nu suportă alte procedee de extracție tradiționale. De asemenea, în fiecare an se găsesc note noi neobișnuite, revitalizând tema florală.
Delicat-florale (aldehidic florale): Chanel N° 5, Arpège, Rive Gauche, So Pretty …
Uniunea dintre tenta amară aldehidică cu cea florală delicată creează o familie de parfumuri florale pudrate și ușor abstracte. Aldehidele se găsesc natural în extractele de trandafiri, lămâie, dar în cantitate infimă, astfel că trebuie sintetizate în laborator. În ciuda mirosului neplăcut al aldehidei (metalic), adăugat magiei subtile a florilor, vor transforma amestecul într-o piesă de operă. Notele de soprano sunt moderate de accentele pudrate ale irisului, vaniliei, pentru a crea un parfum, pe de-o parte, delicat și, pe de altă parte, floral.
Orientale
Floral-orientale ( L'heure Bleue, Ombre Rose, Trésor, Jean Paul Gauthier)
Notele fine și condimentate ale portocalului se amestecă bine cu notele aldehidice și dulci condimentate, pentru a crea aroma orientală. Apărute în perioada anilor '900, floral-orientalele cunosc un al doilea val de popularitate în anii ’70. A urmat o decadă dominată de interpretările vii fructate, însă recent, floral-orientalele au căpătat o personalitate subtilă, reapărând în vogă. Această subcategorie se poate încadra și în familia floralelor.
Delicat-orientale: Opium, Coco, Loulou, Oh la la !…
Accentele senzuale ale florilor, condimentele și ambra, în combinație, aduc nota delicată orientală. Baza este asigurată de note dulcegi-orientale, care azi nu sunt puternice ca cele oferite de adevăratul Orient. Rezultatul constă într-un amestec suav de flori și condimente.
Orientale: Tabu, Shalimar, Must, Obsession
Orientalele sunt cele mai reprezentative din aceasta clasă, fiind considerate reginele exotice ale parfumeriei. Senzuale și adesea grele, amestecurile de rășini orientale, de flori opulente, de vanilie dulce și de mosc sunt introduse de note răcoritoare citrice, verzi sau de note fructate. Noile parfumuri orientale pure au câștigat teren în ultimul deceniu, rămânând astfel în vogă atracția pentru fastul adus de reprezentantele clasei.
Lemnoase:
Lemnos-orientale: Magie Noire, Samsara, Féminité du Bois, Noir Epices …
Legătura dintre notele bogate orientale cu cele fortifiante de patchouly și de lemn de santal a creat anumite parfumuri considerate ca fiind cele mai populare în anii 90. Această familie pune în valoare caracterul lemnos și floral al orientalelor. Diferența esențială este că florile și notele condimentate joacă un rol discret, în timp ce notele de santal sau de patchouli sunt predominante. Influența orientală este cu atât mai evidentă, cu cât se obține un echilibru cu notele profunde lemnoase.
Lemnoase cu tentă de mușchi: (chypre boisée) Femme, Moustache, Diorama, Miss Dior…
Parfumurile din această categorie dau un efect aparte în care se combină izul de mușchi, lemn, citric.
Cu iz de lemn uscat (chypre cuir): Cabochard, Eau d'Hermès, Aramis, Déclaration …
Aceste parfumuri prezintă un miros caracteristic lemnos în combinație cu cel de mușchi, având un caracter mai uscat dacă se adaugă lemn de cedru, tabac și lemn ars. Adesea, se mai numesc și parfumuri cu miros de piele, probabil din cauza mirosului de fum și de piele rusească. Notele proaspete citrice joacă un rol important în majoritatea parfumurilor de lemnoase, luminând notele profunde, aproape animalice, din inima parfumului.
Aromatice (fougère): Cool Water, Drakkar Noir, Kouros, XS pour Home …
Iată o familie de parfumuri universale cu note senzuale, care creează un soi de cald și rece, pornind de la tonuri citrice, lavandă, condimente dulci și lemn oriental. Numele acestei familii provine de la un parfum dispărut de multă vreme, Fougère Royale, introdus de Houbigantîn 1882. Mulți bărbați preferă acest gen. Majoritatea parfumurilor masculine create începând cu anii '60 provin din această familie. Combinația de proaspăt, florală, orientală, lemnoasă, aduc nota seducătoare. E formula care a câștigat teren, având un real succes pe piață
Crearea parfumurilor are o istorie de secole. Parfumerii creează parfumurile folosindu-se de o gamă de aproximativ 2000 de materii prime diferite, aceasta fiind în permanentă extindere pe măsură ce se descoperă noi odoranți în natură, care apoi sunt sintetizate în laboratoare. Având la dispoziție un număr așa de mare de compuși, nu există nici o limită în domeniul creator al unui parfumier.
De-a lungul anilor, pe măsură ce aprovizionarea cu materii prime și natura acestora s-au dezvoltat, genurile de parfumuri s-au schimbat. Astfel au apărut diferite genuri și categorii de parfumuri. De-a lungul timpului parfumerii și casele de parfumuri au elaborat un sistem de clasificare pentru a grupa parfumurile în mai multe „familii", în funcție de principalele caracteristici olfactive ale acestora. Cu toate că fiecare casă de parfumuri are o listă diferită a familiilor de parfumuri, există mai multe familii principale care sunt acceptate de cele mai multe case. Fiecare familie este împărțită în mai multe subfamilii care face posibilă o clasificare mai exactă a parfumurilor.
Ținând seama de multiplele criterii preluate din literatura de specialitate citate anterior, am încercat o centralizare a acestora printr-o reprezentare schematică în figura 3.1 cât mai sugestivă și atotcuprinzătoare, pe mai multe grade de clasificare.
Figura 2.1 Tipologia parfumurilor
2.2. Managementul calității în industria parfumurilor
Termenul de inocuitate a apărut în ultima perioadă de timp, putând fi regăsit pentru prima dată în 1987, în Lexiconul – îndrumar pentru industria alimentară. Din punct de vedere medical, inocuitatea este „o condiție obligatorie pe care trebuie s-o îndeplinească orice produs" care vine în contact cu omul, aceea de a nu provoca efecte dăunătoare sănătății.
Cosmetologia veche definită ca „știința care se ocupă de studiul îngrijirii externe a corpului a înfrumusețării lui cu ajutorul unor preparate a tratamente speciale" capătă astăzi valențe noi. Cosmetologia modernă se bazează pe noțiuni precise de biologie a fizică-chimie. Produsul cosmetic în general, parfumul în acest caz, nu mai este considerat exclusiv artificialul menit să mascheze sau accentueze realitatea. El a devenit un preparat testat din punct de vedere al inocuității sale, dotat cu proprietăți igienice capabile de a da și menține pielii echilibrul fizico-chimic, fără a afecta funcțiile organismului. Pentru menținerea sănătății este necesară perfecta toleranță de către organism (prin intermediul cutanat) a constituenților parfumului, toleranță a cărei formă maximă este chiar afinitatea strânsă a produsului cu constituenții naturali ai pielii. Această afinitate asigură calitatea de biocompatibilitate a parfumului. Dacă studiul biocompatibilității produsului cosmetic este, deocamdată, făcut pentru crederea a cuantificarea calității lui, trebuie spus că spre deosebire de medicamente, pentru comercializarea unui parfum, siguranța lui biologic nu este obligatoriu de dovedit experimental, în timp.
Totuși, anumite prevederi legale sunt menite să garanteze sănătatea la impactul cu parfumul. De exemplu „notificarea" – care este demersul administrativ ce constă în transmiterea în formă scrisă către Ministerul Sănătății și Familiei a intenției de punere pe piață a unui produs cosmetic. La fel, „principiile de bună practică de fabricație a produselor cosmetice", acestea fiind ansamblul de reguli care grupează principii generale, proceduri, acțiuni și verificai ce se exercită asupra procesului de fabricație a produsului cosmetic.
Legea nr. 508/2002 stipulează, de altfel: „produsele cosmetice puse pe piață nu trebuie să pericliteze sănătatea umană atunci când sunt folosite în condiții normale sau rațional previzibile". Articolul 5 al aceleiași legi interzice, defalcat în paragrafe, o serie largă de constituenți nocivi sănătăți admisibilitatea pe piață a celor considerați a fi fără risc asigurând-o doar MSF.
2.2.1. Abordări actuale privind calitatea unui parfum
2.2.1.1. Parfumul: o nouă armă a strategiei de marketing
Mirosurile naturale ale anumitor produse sunt reconstituite în laborator, cu scopul de a sublinia caracteristica esențială a poziționării lor: nu întâmplător sunt utilizate arome în sectorul agro-alimentar sau în produsele de curățenie. Acestora din urma li se conferă adesea mirosul de lămâie, brad sau liliac, asociate, în mod simbolic, cu ideea de curățenie. Practica folosirii substanțelor odorante, este folosită și în garajele cu vânzare de mașini de ocazie mirosind „a nou” sau în magazine de pantofi unde, un miros de piele, se potrivește produsului nou ca o mănușă, menită sa-i ridice calitatea. Câteodată, un miros surprinzător poate să fie elementul definitor al produsului de vânzare, indiferent de natura sa. De asemenea, într-o operație de co-branding, un fabricant de produse de toaletă și o celebră fabrică de bomboane au decis să se asocieze pentru a lansa o gamă de spumant de baie cu aroma de bomboane. Pe de altă parte, anumite produse sunt parfumate cu scopul justificat, de a atrage atenția consumatorului. Mai multe societăți au vândut cu succes game de lenjerii intime feminine parfumate.
„Exploatarea” simțurilor olfactive a persoanelor din magazin doar pentru a le atrage atenția pare o tehnică eficace. Totuși, unele remarci se cer a fi făcute în cazul magazinelor specializate (brutării, de exemplu). Într-un supermarket, în care sunt vândute categorii variate de produse, supraaromatizarea lor ar genera un „haos olfactiv” deranjant pentru client. Totodată, dacă mirosul ameliorează eficacitatea perceperii unui produs, acesta poate scădea simțitor în calitate. Creșterea performanței produsului este, câteodată, una indirectă, dacă parfumul sau este promovat în detrimentul realelor sale proprietăți. De exemplu, pentru un copil, o pastă de dinți strident parfumată va fi mai degrabă dorită decât una obișnuită. Funcția esențială a utilizării de bază al acestui produs, igiena dentară, cade, astfel, pe planul doi. La fel și cu spumantul de baie cu miros de bomboane: atrași de miros, majoritatea copiilor își vor dori, apoi, bomboane. Acest produs tentant nu trebuie asociat, însă, doar cu gustul sau plăcut, ci si cu efecte nocive asupra dinților, precum cariile. În consecință, mirosul, aici, este unul din elementele care promovează produsul, nu caracteristica definitorie.
Mirosurile bune mai au și proprietatea de a le neutraliza sau cel puțin de a acoperi pe cele neplăcute. Această tehnică este utilizată în întreprinderi, unde mirosul neplăcut este cel prevalent. Ea are scopul de a asigura salariaților condiții mai bune de lucru, de eficiență și de a promova imaginea externă a organizației. Un comerciant de petrol, de exemplu, va parfuma punctul sau de lucru cu un miros neutru. Mirosul de substituție trebuie, de asemenea, să fie în acord cu imaginea produsului.
2.2.1.2. Miros, animație și politica de distribuție
Distribuitorii caută să dea produsului, indiferent de natura acestuia, un aspect cât mai agreabil pentru a fi mai ușor de vândut: se apelează și la colorit și la muzică, lumini, iar mirosul rămâne un element de bază în promovare. Toate acestea oferă produsului un mediu caracteristic. Magazinele cu produse variate, supermarket-urile, se axează, în general, pe un miros de fond pentru ambient. În această situație, alegerea odorantului trebuie să fie făcută cu mare grijă. Este de preferat, în primul rând, să nu fie asociat cu o categorie particulară de produse, întrucât acest lucru ar conduce spre eclipsarea celorlalte, nereprezentate de parfum. Dacă un parfum marin va conduce spre raionul de pești, atunci, cu siguranță, va deveni un inamic pentru raionul de textile, de exemplu. Parfumul ambiental, prin compoziția și simbolistica sa, nu trebuie să anuleze identitatea nici unui produs expus pe stand. Atmosfera magazinului trebuie sa fie o sinestezie, astfel încât o paletă cât mai largă de simțuri ale clientului să fie atinsă. De la o combinație coloristică generală bună, o muzică adaptată, evident, mirosul, toate acestea trebuie să introducă oamenii în încăperea respectivă – nu doar la propriu. Firma Nature & Decouvertes a sesizat importanța polisenzorialității. Pornind de la această idee, s-a ajuns la implicarea tuturor celor cinci simțuri umane în perceperea produsului. Produsul poate fi atins, o muzică și un miros adaptat pot fi simțite, mai mult, sunt oferite și băuturi. Totul pe un fond imagistic sugestiv.
Mirosurile sunt folosite și corelate și în funcție de animația sezonieră a magazinului. Un miros artificial de ciocolată trimite la ideea de Paște sau Crăciun și îndeamnă la cumpărături pentru aceste sărbători. Mirosul de nucă de cocos este asociat cu nisipul de mare și va dirija clientul spre standul cu produse de bronzat. Aceste arome sunt întărite și de senzații corespondente în funcție de situație: prin imagini – fie un decor cu brazi înzăpeziți, fie unul cu plaje și umbreluțe; prin sunete- melodii de Crăciun sau cântece hawaiene; prin senzații tactile și gustative – degustarea unei ciocolate sau încercarea unor produse bronzante.
2.2.1.3. Comunicarea prin parfum – strategie de marketing
În domeniul publicității, mirosul, ca factor de marketing, a devenit o prioritate a presei. Fiecare a descoperit în reviste de parfumuri așa-numitele eșantioane-olfactive. Astfel, mirosul devine un criteriu definitoriu în promovarea produsului. Chiar și în comunicarea curentă dintre instituții / întreprinderi unele scrisori sau documente sunt parfumate.
Acest tip de demers arată, încă o dată, rolul pe care mirosul îl poate juca în imaginea sau marca unei organizații. Astfel, a luat naștere conceptul de „logolf” – logo olfactiv. Evident, pentru un neprofesionist în domeniu este de înțeles dificultatea alegerii unui cadru olfactiv în acord cu marca pe care firma dorește să o promoveze. Air France a fost tentată să își creeze o identitate olfactivă care să fie în armonie cu marca și capitalul. „Semnătura sa olfactivă” este atribuită printr-un șervețel parfumat care se primele de către client la bordul avionului, cu același miros regăsit la agențiile aferente, respectiv la tejghelele companiei.
Memoria olfactivă, fiind episodică, va induce în mod firesc interesul pentru un miros propriu, declanșând emoții pozitive. Așa cum mirosurile sunt adesea asociate cu fapte / întâmplări din trecut (ca de pildă, mirosul de cretă, conducând cu gândul spre anii de axiala), în aceeași manieră, mirosirea șervețelului parfumat distribuit de către Compania Air France, va aminti de plăcuta călătorie, implicit memorarea mărcii. În consecință, Air France își atinge scopul.
Și mirosurile, ca și culorile de altfel, au un cod al lor. Alegerea unui „logolf” trebuie făcută cu mare atenție, astfel încât mirosul ales să nu se regăsească în cadrul olfactiv al altei firme. În alegerea semnăturii olfactive, firmele cu rază de acțiune mondială trebuie să tină seama de conotațiile și simbolurilor culturale variabile din lume. Astfel, acestea vor avea grijă să ia în considerare semnificațiile culturale ale mirosurilor, testându-le cu prudență, în același mod în care se testează pertinența numelor de marcă la nivel internațional.
Ideea exploatării olfactive în strategia de marketing dispune de reale perspective de dezvoltare. Se ridică totuși probleme de ordin etic, în sensul că, pe lângă o strategie de vânzare a produsului, se încearcă eliminarea temerilor față de tehnicile de manipulare a consumatorilor de către producători.
Putem conchide faptul că influența mirosurilor sau a dorințelor profunde ale individului, adesea nonconștientă, suscită întrebări legate de publicitatea subliminală: până unde putem merge cu tehnicile manipulatoare aplicate pe individ?
2.2.2. Efectele nocive ale parfumurilor asupra sănătății, între certitudine și controversă
Parfumurile moderne, în mare parte conținând componente sintetice (obținute din petrol), spre deosebire de cele strict naturale, au un istoric destul de scurt, astfel încât proba timpului privind eventualele efecte negative cu bătaie lungă nu poate fi analizată. Totuși ample studii internaționale au cercetat, prin testări, siguranța substanțelor odorante: RIFM (The Research Institute for Fragrance Materials) este una din cele mai importante instituții care se ocupă de acest aspect. Doar 1500 din cele peste 5000 de materiale utilizate în producția parfumurilor au fost testate de RIFM. Aceste testări sunt și ele limitate la efectul individual al unui produs asupra dermei, cavității bucale, aparatului respirator, stabilindu-se măsura în care respectivul component poate declanșa toxicitate, iritație, fototoxicitate. Testările în cauze nu iau însă, în calcul, efectele aditive, sinergice pe care le declanșează prezența concomitentă a doi sau mai mulți componenți într-un parfum. Totuși se încearcă deja și o testare secvențială aditivă
Efectele nocive posibile ale parfumurilor cu conținut de mosc sunt declanșate prin contactul direct cu pielea, prin aparatul respirator (în special în spații închise) și, accidental, prin injecție. Boala alergică afectează 20% din populație și este a șasea cauză a BPOC (bronhopneumopatiei cronice obstructive). În SUA sunt estimați 17 milioane de astmatici și peste 25 milioane de cazuri de migrenă alergică. Bolnavii alergici cu rinită și boli cronice obstructive pulmonare sunt includ în aceste cifre. Parfumurile, inclusiv cele cu conținut de mosc sunt triggeri cerți ai exacerbărilor bolii alergice. În raport cu alergia, produsele cosmetice reprezintă o etiologie certă, necontroversată
Substanțele chimice odorante OV sau derivații lor nu sunt, încă, neutralizate prin metodele clasice de tratare a apelor reziduale. Componente ale moscului sintetic au fost puse în evidență inclusiv în mediul acvatic sălbatic, ceea ce demonstrează persistența lui îndelungată în circuitul natural al apei. Acești componenți ajung prin verigi intermediare repetate inclusiv în alimentația umană, aspecte nestudiate și netestate pe plan mondial până acum. Eventualul impact negativ al componenților chimici ajunși astfel în tubul digestiv uman nu este suficient studiat, problema rămânând deschisă.
Un alt efect cert patologic al substanțelor odorante (al produ oilor cosmetici în general) este cel ce vizează tegumentul. Un prim efect este cel de contact – iritație chimică fotosensibilizare + componență alergică de suprafață. De la nivel tegumentar compuși odoranți trec în sânge și prin intermediul acestuia afectează diverse organe interne. Expunerea respiratorie – prin analizatorul olfactiv și cea neurologică pe aceeași filieră sunt mai puțin dovedite, dar nu ignorate.
● Unul din cei mai utilizați produși în industria cosmetică (parfumuri, colonii, săpunuri și detergent!) – AETT – acetil etil tetrametil tetralin (un mosc sintetic brevetat în 1950) – s-a dovedit a fi distructiv pentru țesutul cerebral la animalele de laborator. Folosirea lui pe scară largă a durat, însă, 22 de ani, până ce efectul neurotoxic să fi fost demonstrat. Studiul inițial s-a făcut pe animale mici de laborator, cărora li s-a administrat AETT percutan, acesta difuzând apă, prin sânge, spre organele interne. S-a observat o colorație cianotică (albăstrie) a tegumentelor și organelor interne, urmată de tulburări de comportament. În a doua etapă de studiu s-a evidențiat un proces degenerativ al substanței albe cerebrale, proces responsabil de variațiile patologice comportamentale. Atunci când această neurotoxicitate experimentală a fost făcută publică, industria cosmetică s-a autosesizat și a stopat voluntar, neimpus, folosirea AETT în producție. Mai apoi, în 1978, FDA americană (Food and Drug Administration) a acreditat oficial caracterul neurotoxic al AETT incluzându-l pe liste. Lărgirea studiului de neurotoxicitate, cuantificarea Ei mecanismele intime ale acesteia au făcut, ulterior, obiectul studiului detaliat al dr. Peter S. Spencer și echipa, în cadrul unui program de anvergură al Colegiului medical Albert Einstein din New York, numit Program for Environmental Neurotoxicology and teratology. După dr. Spencer „AETT este o neurotoxină cumulativă, capabilă să inducă la șobolani hiperiritabilitate, deteriorarea sistemului limbic și o distrucție cerebrală în pânză, având ca mecanism degenerarea pigmentului ceroid neuronal și demielinizare progresivă”. Șobolanii fuseseră expuși AETT în doze crescânde și pe două căi: percutanat, apoi digestiv prin ingestie, dozat în hrană. Concluzia cercetătorilor este aceea că simptomele și semnele neurologice sunt dependente progresiv de doza AETT administrată și de durată a expunerii.
● Moscul ambrei este o altă substanță utilizată larg, multă vreme, în industria parfumurilor și care și-a dovedit agresiv neurotoxicitatea. Denumirea chimică a moscului ambret este 2,6 dinitro – 3 – metoxi – 4 – terț – butil – toluen. Este folosit ca fixator în industria parfumurilor menit să încetinească evaporarea celorlalți componenți volatili și să facă produsul finit mai atractiv consumatorului. Se găsește în majoritatea parfumurilor în procent variind între 1 și 3,5. Într-o măsură mai mică (doze sub 0,5 %) apare în compoziții cu arome de cireșe, nucă, vanilie și mentă. S-a dovedit experimental că moscul ambret (un nitromosc, deci) determină la șobolani o distrugere a sistemului limbic, demielinizare neuronală și degenerescență axonică, atunci când este administrat percutanat și/sau digestiv, mai mult de 12 săptămâni. Când rezultatele acestor cercetări au devenit publice în 1984, IFA (International Fragrance Association) oprește folosirea mosc ambretului de la contactul direct cu pielea. Trebuie menționat că, în tot acest timp, testările standard ale RIFM îl declaraseră inofensiv. În 1991, pe baza datelor de laborator, FDA interzice folosirea acestuia, datorită efectelor neurotoxice și fotosensibilizante, el fiind depistat în continuare de către acest for în produsele care se aplică direct pe piele. Ulterior s-a încercat înlocuirea mosc ambretului cu mosc xilol. Testele de siguranță păreau bune și mosc xilolul inofensiv. Ulterior, însă, s-a pus în evidență pe animale de laborator, efectul cancerigen al acestuia. Moscul xilol a fost utilizat până la schimbarea secolului. El se acumula, prin penetrare tegumentar și circuit sanguin, în țesutul adipos și în laptele de mamă, transmis fiind la sugar. Unele materiale odorizante s-au dovedit a acționa similar haptenelor la suprafața tegumentului, declanșând pe această cale reacția alergică în lanț. Dacă se va dovedi și efectul sensibilizant cert al substanțelor odorizante asupra mucoasei căilor respiratorii (acest efect nefiind încă demonstrat experimental) implicația patologică a produselor cosmetice devine uriașă explicând poate îngrijorătoarea creștere anuală a ratei cazurilor de astm bronșic. Deci este una din cele mai comune cauze de alergie, produsul cosmetic afectează cert doar un procent redus de populație – 1-2% din populație având reacții alergice tegumentare la substanțele odorante. Dintre pacienții astmatici, 72% au ca factor declanșator produsul cosmetic. Anual, peste 35 de milioane de oameni suferă de simptome, dintre aceștia doar 40% au teren alergic, restul având etiologie microbiană (bacterială, virală, miotică). Din această categorie, însă, se presupune că o bună parte are un proces inițial iritativ al mucoasei sinusiale, fapt ce ușurează dezvoltarea microbiană ulterioară care duce la infecție. Dintre factorii iritativi, substanțele odorante au un rol cert, alții fiind pulberi, prafuri, fum, polenuri etc.
Un alt efect negativ demonstrat al parfumurilor este acela de a declanșa greața și voma la pacienții cu cancer pulmonar aflați sub chimioterapie.
O problemă de mare interes este efectul asupra fătului al expunerii la substanțe odorante a femeii gravide. Concluzii ale acestui aspect sunt rezultatul unui amplu studiu, în Centrului de Cercetări al Universității Floridei de Sud. Studiul în cauză arată posibilitatea apariției unor dificultăți de învățare și memorizare, a unei hiperreactivități la stimul, la copiii ai căror mame au fost expuse, în cursul sarcinii, la substanțe odorante neurotoxice. Acestea, deși în procentul minor, sunt inofensive pentru mamă, pot afecta structura cerebrală, extrem de sensibilă la orice operațiuni chimice, a fătului, în cursul vieții intrauterine. Această concluzie rămâne o ușă deschisă spre cercetare și, totodată, un mare semnal de alarmă
2.2.3. Indicatori de apreciere a calității parfumurilor
Pentru un parfum, indicatorii caracteristici de calitate prevăzuți în documentația ce însoțește produsul, în principal sunt enumerați în ceea ce urmează:
Caseta 2.2. Caracteristici de apreciere a călit nu produselor de parfumerie
Pentru exemplificare vom prezenta în continuare un buletin de analiză eliberat de către LAREX pentru un produs comercializat în rețeaua Oriflame Cosmetics România S.R.L. în baza certificatului de conformitate.
Analiza organoleptică și fizico-chimică a urmărit: aprecierea aspectului; mirosului (la pulverizare, după două ore și mirosul remanent pe piele); aprecierea culorii; aprecierea elementelor de siguranță a ambalajului (pentru depistarea unei eventuale falsificări); funcționarea sistemului de pulverizare; densitatea relativă; concentrația alcoolică; o analiză chimică a compoziției.
Tabelul 2.1
Buletin analiză pentru un produs comercializat în rețeaua Oriflame
Sursa: Larex România: Centrul Național pentru încercarea și expertizarea produselor – exemplu de eșantion (seria D, nr.001527, data emiterii: 28.07.2008)
2.2.4. HACCP – calea spre inocuitatea produsului
2.2.4.1. Câteva repere ale managementului calității
Termenul ,,managementul calității” desemnează activitățile al căror scop este de a oferi tuturor persoanelor responsabile pe această linie dintr-o întreprindere și partenerilor acesteia, dovezile necesare că funcția calității este corect exercitată.
Potrivit Standardului SR EN ISO 9001/2000, managementul calității se definește ca fiind ,,ansamblul activităților coordonate pentru a orienta și controla o organizație (întreprindere), în ceea ce privește calitatea.
În general, orientarea și controlul calității include stabilirea politicilor referitoare la calitate și a obiectivelor calității, a planificării calității și a controlului calității și a îmbunătățirii calității”.
Toate aceste etape în componente ale managementului calității, planificate și sistematizate minuțios, pot fi redate schematic (figura 2.2).
Figura 2.2 Schema componentelor managementului calității
Sursa: adaptare după Standardul ISO 9001/2008
În ceea ce privește concepția unui produs, se va ține seama de managementul de concepție, ansamblu de activități prin care se asigură calitatea prin specificațiile tehnice ale produsului, prin marketing și proiectare, dar și pe parcursul fabricației prototipului până la începerea efectivă a producției de serie.
Concurența dintre două produse de același tip se va diferenția pe componentele de calitate, de concepție, de: legate de performanțe, longevitate, prezentare, fiabilitate, securitatea produsului, facilitatea de utilizare, rezistența la condiții deosebite de utilizare, disponibilitate. În anumite cazuri, clientul acceptă un preț de vânzare mai mare, și anume în cazul în care calitatea de concepție i se pare superioară.
Pe de altă parte, atunci când furnizorul poate să reducă prețul de vânzare, păstrând aceeași calitate de concepție și de conformitate, produsul este, evident, mai bine plasat în raport cu concurența. În aceste condiții, creșterea volumului de vânzări permite reducerea costurilor și introducerea pe piața a unor produse competitive.
Desigur, problematica managementului calității este extrem de vastă și nu constituie subiectul propriu-zis al temei de cercetare pentru prezenta lucrare. Ne vom referi, în cele ce urmează, la aspecte mai edificatoare, care considerăm că vizează calitatea produsului de parfumerie, în contextul economic actual.
2.2.4.2. Siguranța produsului cosmetic prin aplicarea sistemului HACCP; reguli ale bunei practici profesionale
Calitatea și inocuitatea (siguranța) produsului se întrepătrund indisolubil pe întreg procesul de producție, formând fundamentul solid al menținerii unui producător pe piață, al rezistenței în timp și spațiu al ascensiunii în topul performerilor. În vederea câștigării consumatorilor și piețelor, implicit a sporirii profitului, este imperativ necesară implementarea unui sistem de siguranță bazat pe principiile metodei HACCP și ale sistemului de management al calității conform ISO 9001/2008. Prescurtarea HACCP provine de la expresia din limba engleză: Hazard Analysis Critical Control Points, reprezentând o metodă sistematică de identificare, evaluare și control a riscurilor asociate produselor. Acest sistem de analiză beneficiază de o recunoaștere internațională ca existența efectivă, încetățenită fiind în sfera alimentelor. S-ar preta însă deopotrivă și cosmeticelor, având în vedere similitudinea dintre cele două tipuri de produse, atunci când ne referim la impactul lor asupra igienei.
Producția igienică presupune fabricarea unui produs în condiții de maximă siguranță, reprezentată prin atingerea unor parametri de salubritate ai produsului obținut, care se înscriu în limitele de evitare sau reducere a riscului de apariție a unor efecte nedorite prin întrebuințarea acestora. În afară de urmărirea siguranței igienice pe tot parcursul tehnologic de fabricare și până la utilizare, aplicarea sistemului HACCP poate promova comerțul internațional și încrederea cumpărării produsului cosmetic respectiv, considerat sigur.
Sistemul HACCP își are originea în mijlocul secolului trecut, mai exact în 1959, când a fost pus la punct de către o companie americană cu scopul obținerii de produse alimentare sigure, destinate membrilor misiunilor spațiale americane. În acest sens s-a pornit de la premisa că, înlăturând sau minimalizând potențialele riscuri în procesul de fabricație, s-ar evita astfel obținerea de produse care ar putea afecta sănătatea omului. Mai târziu, sistemul s-a adoptat în mod oficial pentru anumite tipuri de produse, însă de-abia în 1993 i-a fost acordată importanța cuvenită când, de altfel, s-a elaborat și Ghidul pentru aplicarea sistemului HACCP.
În contextul actualei economii a României moderne de azi, sistemul de management pentru calitate și pentru siguranța produsului trebuie să fie o preocupare fundamentală, prin Normele GMP. Acestea constituie parte integrantă din planul HACCP, motiv pentru care vom reda în continuare regulile de bază care stau la temelia lor:
– Selectarea materiilor prime trebuie să fie prioritară, într-o societate care i-a propus ca obiectiv asigurarea calității produselor pe care le realizează .Dacă scopul este clar, și drumul până la acesta trebuie sa fie cât mai explicit, astfel încât să se știe ce materie primă să se achiziționeze. Aceasta reprezintă o etapă premergătoare în pregătirea pentru obținerea calității dorite. Dacă materiile prime nu dețin defecte majore, contaminări de natură chimică, fizică microbiologică, înseamnă că și produsul finit va fi sigur și de calitate. Se impune în această etapă, o practică profesională ce obligă la o procedură de evaluare a furnizorilor sau de audit.
– Buna practică profesională implică și stabilirea unei compoziții corecte a produsului realizat. În stabilirea rețetei, compoziția materiilor prime, a ingredientelor, nu vor depăși limitele maxim admise prevăzute în actele normative de rigoare.
– Un alt element de bună practică profesională ar fi selectarea echipamentelor. În acest sens, un producător de marcă va folosi numai utilaje și ustensile confecționate din materiale avizate sanitar, specifice domeniului de utilizare, necorozive, fiabile, spălate, curățate, dezinfectate, prevăzute obligatoriu cu accesorii care nu pot impurifica substanțele. Să nu uitam, în conceperea tuturor produselor cosmetice, o serie de compuși chimici sunt predispuși la procesele oxidative care ar denatura calitatea produsului finit. Așadar, în managementul proceselor cu impact major asupra caracteristicilor de calitate și siguranță a produsului, prin respectarea acestor reguli, sunt prevenite o serie de riscuri potențiale.
– Întreținerea corespunzătoare a utilajelor reprezintă un alt element al ghidului de bună practică profesională. Se cere atenția cuvenită în asigurarea proceselor fără întrerupere, mai ales când se lucrează cu produși perisabili, volatili, evitându-se astfel alterarea (degradarea) ingredientelor și evaporarea exagerată.
– Întreținerea, verificarea, etalonarea, aparaturii de măsura șt control se cer a fi puse la punct în contextul bunei practici profesionale. Este de știut că apar, în cursul analizelor, diverse tipuri de erori (sistematice și aleatorii), care oricum denaturează rezultatele analizelor în măsura proporției lor. La un cromatograf, de exemplu, aparat frecvent utilizat în industria cosmeticelor, s-ar putea, de exemplu, afecta purificarea, dacă, pe lângă erorile în manipulare, s-ar adăuga cele provocate de o lipsă de etalonare. Acuratețea rezultatelor în acest caz s-ar diminua considerabil. Un spectrometru necalibrat, ar conduce spre rezultate incerte asupra lungimilor de undă corespunzătoare compușilor pe care îi căutăm în amestecuri, prin intermediul acestei analize. Nu mai amintim de atât de indispensabila balanță analitică sau de micropipetele folosite în măsurări cantitative atât de necesare în respectarea rețetelor de fabricare. Chiar și în situațiile în care tehnologia avansată presupune folosirea dozametrelor automatice, întreținerea, verificarea și etalonarea sunt esențiale pentru obținerea de rezultate cât mai fidele.
– Prin selectarea materialelor și a metodelor optime de ambalare, în așa fel încât să corespundă cerințelor calitative, întrucât prin funcția ambalajului, este asigurată stabilitatea, producția și integritatea produsului. Reamintim și cu această ocazie faptul că o mare parte din ingredientele cosmeticelor sunt compuși volatili, care se pot pierde semnificativ în timpul procesului tehnologic, dacă ambalajul nu este corespunzător. În plus, importanța ambalării rezidă și în păstrarea calității produselor ambalate prin înlăturarea riscului de contaminare sau alterare.
– Asigurarea efectuării corecte a operațiunilor reprezintă, fără doar și poate, o etapă esențială în buna practică profesională deoarece, prin nerespectarea tratamentelor, pot surveni efecte nedorite care generează pagube majore.
– Depozitarea corectă a deșeurilor este etapa prevăzută în ghidul bunei practici deoarece deșeurile constituie o sursă semnificativă de contaminare a produselor finite.
– Verificările de proces, de transport, de depozitare, constituie un ansamblu de bună practică la nivelul societății. Toate acestea au ca scop, înlăturarea defectelor ce ar putea surveni ca urmare a afectării firești a vigilenței celor implicați în efectuarea lor.
. Evitarea fluxurilor încrucișate ale fazelor salubre cu cele insalubre este o regulă a cărei respectare ar diminua problemele apărute la nivel de producători.
– Utilizarea produselor, în procesele de fabricație, doar de către personal sănătos, instruit, reprezintă o garanție în executarea cu competență,a operațiunilor în mod corect, optim, toate cu efect major asupra calității și siguranței produsului. Chiar dacă s-ar lucra cu materia prima perfectă, utilaj performant, produsul poate deveni un rebut dacă operatorul este nepriceput.
– Respectarea strictă a legislației, în contextul unei bune practici profesionale, vizează asigurarea condițiilor de procesare, prelucrare, difuzare a tuturor elementelor din actele normative necesare în prevenirea abaterilor ce pot păgubi financiar și afecta imaginea companiei.
– Respectarea condițiilor de mediu, etapă esențială, mai mult de ordin etic, implică, prin aplicarea acesteia, prevenirea poluării și afectarea sănătății.
– Conservarea sau păstrarea produsului într-o manieră științifică, dar și protectoare pentru sănătatea consumatorilor, bazate pe studii și cercetări, pe soluții eficiente, cu respectarea legislației în vigoare, cu metode care să asigure stabilitatea caracteristicilor fizico-chimice, microbiologice ale produselor și care să nu pericliteze sănătatea omului.
2.3. Aspecte ale marketingului de produs și impactul asupra consumatorului
2.3.1. Intervenția publicității în procesul alegerii parfumului de către cumpărător
Publicitatea și marketingul în lumea parfumurilor jonglează cu elemente subiective ca: impresii, false senzații, simboluri, toate acestea alcătuind un fel de tărâm al magiei, deopotrivă fascinant, deopotrivă periculos. Publicitatea nu servește în „a anunța existența produsului, ci mai degrabă în a elabora o imagine în jurul versiunii unei mărci particulare a acestuia.
Publicitatea pentru parfumuri funcționează ca o oglindă. Ea anulează simțul efectiv, scoțând la iveală prin diferite metode (deosebite de olfacția propriu-zisă) dorințele profunde, ascunse, ale individului. Aici intervine efectul unei prime iluzii. Cea de a doua privește asocierea până la identificare a senzației olfactive cu marca, acesta fiind resortul marketingului, prin promovarea mărcilor în puncte de vânzare. Ambele iluzii, în funcție de intensitatea lor, afectează decisiv decizia de cumpărare. Măsura în care efectul dublei iluzii este cel scontat depinde, așadar, decisiv de calitatea publicității și a marketingului. Oferta pe piață a produselor odorante este copleșitoare, concurența acerbă, astfel încât lupta pentru demarcarea propriului produs de cele concurențiale este dură. Adaptarea lui cât mai fidelă segmentului de piață căruia i se adresează este, de asemenea, o etapă importantă. Deși mulți consideră un parfum ca fiind o creație artistică, principiile de promovare și vânzare a lui sunt similare produselor nonartistice. Publicitatea parfumurilor vizează suporturile grafice, vizuale, de colorit, sonore, care aduc subtil în scenă dorințele adânci, subconștiente ale individului, astfel încât el va asimila aceste dorințe cu olfacția.
Vom porni de la întrebări simple: „care este motivul pentru care o persoană cumpără un parfum?", „Cum se desfășoară procesul de cumpărare?" Aceste mecanisme, odată înțelese, vor deveni pârghii eficiente în a manipula dorințele și nevoile cumpărătorului, astfel încât parfumul tău să fie vândut. Cunoscând la perfecție principiile de marketing senzorial și regulile de publicitate, se vor fora breșe tot mai adânci în dorințele ascunse, latente, ale individului, breșe ce vor fi accesate de informația exterioara, cel mai adesea nonolfactivă.
Odată accesate breșele, elementele de publicitate vor declanșa mecanisme subconștiente (nevoi ancestrale, refulate sau raționale ale consumatorului) astfel încât produsul să fie cumpărat.
Parfumul este un produs cu efecte covârșitoare asupra consumatorului. Cei cinci factori ce definesc conceptul implicației au scoruri ridicate atunci când ne referim la produse odorante.
– interesul consumatorului pentru produs este foarte puternic;
– probabilitatea de a face erori în decizia de cumpărare este destul de ridicată, dat fiind caracterul absolut subiectiv al elementelor de decizie;
– odată comisă o eroare, gravitatea consecințelor poate fi mare;
– valoarea de simbol social al produsului este ridicată;
– valoarea emoțională sau hedonică a produsului este semnificativă. Coroborând acești factori, evaluarea lor, cu elementele de psihologie socială aplicate în marketing, s-au definit două procese decizionale principale care apar în cumpărarea unui parfum. Cea mai mare parte a primului proces se desfășoară în afara olfacției propriu-zise, deci în afara magazinului. Este cazul în care individul se lasă sedus prin publicitate. Publicitatea își dovedește, și în această situație, zdrobitoarea eficiență, atâta timp cât poate determina subiectul să cumpere un parfum fără ca să îl fi mirosit. Cum este posibilă obținerea acestui rezultat? Una din explicații este de natura neuropsihologică. Memoria umană nu reține mirosuri sub forma brută, fără un suport obiectiv. Mirosul este memorat pe un schelet semantic, fie într-un context lingvistic (fraze care amintesc o stare, un sentiment, o persoană, un loc), fie într-un context episodic, în care mirosul este legat de un moment antecedent important și impresionant. Imaginile mentale declanșate în creierul unei persoane la alegerea unui parfum sunt, deci, decisive. Aflat în contact direct, imediat cu un parfum, în afara unui context, a unei iluzii sau a unei amintiri, individului îi va fi greu să analizeze obiectiv și just caracteristicile produsului, diferiții componenți con ținuți etc.
Publicitatea va profita de acest neajuns, acționând în producerea de suporturi semantice, care să declanșeze în cumpărător stări anterior memorate în legătură cu un miros. Pentru publicitate sunt, așadar, indispensabile câteva condiții. Prima ar fi asocierea parfumului (a denumirii lui) cu o valența puternic dorită de subiect – dorința de a seduce, de a plăcea, de a interesa erotic pe altcineva, de a sugera luxul, opulența, de a se situa valoric sus pe treapta socială etc. În ierarhia nevoilor elaborată de Maslow, categoria nevoilor care determină cumpărarea unui parfum este situată spre vârful acesteia, foarte departe de nevoile primare. Cumpărarea unui parfum este indusă de stimularea unor motivații psihologice preexistente ale individului, subtile și sofisticate. De aceea el trebuie purtat, prin publicitate, spre trăiri adânci, latente, dar departe de senzația de artificial, fabricat, indus, impus. Orice înclinare a balanței spre artificial (publicitate excesivă, brutal explicită) poate stopa brusc, imprevizibil, decizia de cumpărare, ba mai mult, poate declanșa reacții adverse, de respingere. Subiectul căruia i se adresează parfumul trebuie ținut departe de senzația de manipulare, dorința de cumpărare fiindu-i indusă prin canale subtile. Iată, așadar, importanța covârșitoare a calității mesajului publicitar, dublată, desigur, de elementele de marketing. Un control al efectului publicitar este frecvența de oprire a cumpărătorului la standurile de vânzare, mai mult sau mai puțin determinate publicitar. Dacă individul se va opri pentru a încerca parfumul neavând încă opțiunea fixată, intervine următoarea etapă importantă în decizia cumpărării, cea de la standul de probă. Ipoteticul cumpărător va evalua aici parfumurile oferite după criterii de comparație clasate în ordinea importanței: 1 – miros plăcut, 2 – preț 3 – marca pentru care se face publicitate atrăgătoare, 4 – design-ul flaconului și puterea lui de a atrage.
Pornind de la cercetările lui Fishbein asupra atitudinilor, procesul publicitar (primul impact dealtfel) este compensator. Persoana cărei i s-a indus mesajul publicitar și care nu are încă o decizie clară, atribuie din imaginație o „notă” generală unei mărci, adăugându-i mental criterii care vor deveni important de evaluat. Cu cât criteriile sunt mai ridicate și mai semnificative pentru persoană, cu atât nota va fi mai ridicată. Criteriile negative (preț ridicat, de exemplu) vor scădea nota finală. Așadar, criteriile se vor putea compensa reciproc, astfel încât nota finală să fie cât mai ridicată. Acest principiu de evaluare se numele conjunctiv. Compensația devine nulă dacă vreun criteriu este eliminatoriu. Astfel, consumatorul stabilește câte un prag minimal pentru fiecare criteriu de alegere. Este suficient ca un singur criteriu să se situeze sub pragul minimal de așteptare ca marca întreagă să fie eliminată. În cazul unui proces de evaluare disjunctiv, consumatorul își are ierarhizate minuțios criteriile de alegere (dispare marja indeciziei consumatorului conjunctiv). Prin urmare, el va evalua criteriul de maximă importanță va reține marca ce îi corespunde cel mai bine. Dacă mai multe mărci ajung la egalitate pe baza primului criteriu, consumatorul va trece la evaluarea următorului criteriu ierarhic, comparându-l între mărci. Evident, procesul poate continua progresiv în cazul repetiției egalității pe criterii, până la a se ajunge la ultimul (se numește proces lexicografic). Momentul final al evaluării este decizia și cumpărarea efectivă. Intervalul comportamental al individului între impactul publicitar și cumpărare definește atitudinea lui. Atitudinea cumpărătorului este în mare parte predictivă, predicția fiind reală și după achiziționarea produsului. Este un lucru știut că, odată cumpărat parfumul, (în urma evaluării după unul din principiile precedente), persoana va avea tendința să evite toate sursele care i-ar putea contrazice sau minimaliza alegerea. Cu cât persoana este mai puțin convinsă de justețea propriei alegeri, cu atât va evita mai acut informațiile negative care i-ar putea induce dezamăgire sau conștiința greșelii. Va evita, așadar, reclamele concurente, căutând informații care să-i confirme alegerea făcută.
2.3.2. Principiile poziționării pe piață. particularități vizând lansarea unui parfum
Pentru a introduce și poziționa pe piață un nou parfum este necesară elaborarea atentă a unei imagini a acestuia, bazată pe cunoașterea desăvârșită a elementelor de psihologie a cumpărătorului. Procesul comportă câteva etape obligatorii. ținând cont de mecanismele psihologice profunde ale cumpărătorilor, se poate face o clasificare a acestora după criterii socio-demografice (vârstă, sex), geografice (tradiții, climă, umiditate), psihologice (profil psihologic, stil de viață caracter), comportamentale (frecvența utilizării, importanța ei, ritmul) etc. Analizând, apoi, poziționarea pe piață a mărcilor concurente, se poate cunoaște cu exactitate gama motivațiilor psihologice deja atinse de alții. Pornind de la aceste premise se va căuta cu ingeniozitate o zonă neacoperită sau acoperită insuficient, astfel încât să se poată demarca ferm și original poziționarea noului produs. Se va crea un „parfum-breun. Dacă producătorul va face un demers de marketing riguros, bazat pe principiile amintite, el va concepe atât flaconul, cât și însuși parfumul astfel încât sa-și găsească loc pe piață. Producătorul va indica în caietul de sarcini, adresat compozitorului și designer-ului, modul în care vor trebui satisfăcute motivațiile psihologice ale segmentului de cumpărători vizat.
2.3.2.1. Poziționările și mesajele publicitare bazate pe dorințe psihologice
Publicitatea aparținând acestei familii este esențialmente adresată afectivului. Obiectivul este acela de a declanșa în consumator emoții pozitive, astfel încât atitudinea acestuia față de marcă să fie receptivă, mesajul să fie preluat favorabil și imaginea produsului asimilată. Tehnicile publicitare create în acest scop sunt multiple: muzică, sunete încărcate emoțional și simbolic, culori. Procesul de recepționare și asimilare a unui nou produs când individul se află într-o stare psihică pozitivă este maxim. El va judeca mesajul publicitar nu după argumentele obiective de detaliu, ci privindu-l global, pornind de la un sentiment general indus de starea de bine psihoafectiv. Emoțiile pozitive conduc, de asemenea, spre evaluări rapide ale mesajului cu reguli simple de decizie. Individul va fi incapabil să trateze într-o manieră profundă mesajele publicitare. Vom analiza tipuri comportamentale ale consumatorului pe care, odată cunoscute, le vom putea influența printr-un mesaj publicitar țintit.
Narcisismul și cartea de identitate olfactivă
Persoanele care utilizează un parfum pentru a-și construi și păstra o identitate, o imagine de sine valoroasă sunt foarte sensibile la poziționările și publicitățile care prezintă profiluri seducătoare. În strategia de marketing nediferențiat, adică acela care nu vizează un anume segment de consumatori, publicitatea nu prea arată fizionomia concretă a personajelor. Aceasta pentru ca gama de adresabilitate să fie cât mai largă. Dimpotrivă, în strategiile de marketing segmentar, publicitatea va căuta să identifice utilizatorii cu o persoană al cărei profil este bine marcat și care reprezintă, pentru segmentul țintă, simbolul la care acesta aspiră. În concepția psihoanalitică a narcisistului dragostea este subiectul care determină persoana să se parfumeze. Parfumul devine, deci, un mijloc de satisfacere a orgoliului, o forma de autoprețuire și autoadulație. Nevoia de a se parfuma va fi așezată pe același palier cu nevoia de a fi iubit și prețuit de alții. Dacă narcisismul propriu-zis este o boală psihică și intra în sfera patologiei umane, personalitatea accentuată cu tente narcisiste este o tipologie umană, sănătoasă psihic, dar în care se regăsesc elemente mai mult sau mai puțin intense din simptomele bolii. Frecvența și ponderea lor vor dă trăsătura dominantă de caracter. Aceasta va face ca individul să aștepte imagini publicitare cu personaje cărora ar dori să le semene sau chiar să se identifice mental. Folosirea constantă a mărcii de parfum, care face trimitere la personajul publicitar asimilat, devine o certitudine. Sondajele psihosociale arată faptul că parfumul poate deveni, la un moment dat, element al sinelui, plasând utilizatorul pe un anumit palier social. Este așa-numita „carte de identitate olfactivă”, având contribuție activă și directa în construcția identității sociale a individului. Utilizând constant și repetitiv un anumit parfum (sau produse din aceeași gamă), consumatorul dezvoltă, voit, o anumită imagine care să sporească respectul și aprecierea celor din jur, concomitent cu încrederea în sine. Apelând la același miros, el așteaptă anumite reacții din partea celor din jur. Dacă aceste reacții vor fi pozitive, le va pune pe seama parfumului sau, în aceeași măsură, utilizatorul va miza și pe unicitate, acest aspect definind cel mai bine „cartea de identitate" olfactivă. Pentru întregirea identității va interveni și designer-ul care va face ca flaconul, grafica etichetei, ambalajul exterior să aducă mult cu personalitatea imaginată de cumpărător. Dezideratul va fi încununat cu elementele de publicitate țintită
Luxul și valorizarea socială
Valorizarea și distincția socială reprezintă o altă motivație importantă în alegerea și cumpărarea unui parfum. În prezentările publicitare, universul luxos în cadrul căruia este consumat produsul declanșează decisiv această motivație. Folosind un parfum scump, individul dorește să aparțină sau să pară că aparține unei categorii sociale superioare. Dacă apartenența nu este reală (este doar imaginativă), el va face toate eforturile financiare cerute (chiar și în detrimentul altor investiții) pentru a deține parfumul care să îi puncteze identitatea dorită. Este, de la sine înțeles, că această familie de cumpărători va fi foarte sensibilă la publicitatea ce sugerează luxul sau la conotarea mărcii cu alte produse de lux (automobile, bijuterii, vestimentație haut couture). Acestei categorii îi aparțin, în mod special, indivizii pentru care contează în mod deosebit părerea celor din jur, fiind aproape dependenți de aceasta. În cazul produselor ale căror poziționare se axează pe lux, se știe faptul că nu vor fi cumpărate cele ieftine, consumatorul-țintă alegând variantele cele mai scumpe.
Seducția și atracția sexuală
Locul și implicația dorinței sexuale în comportamentul uman au fost, în timp, cercetate și cuantificate. Sexualitatea este o motivație puternică în cumpărarea și folosirea parfumului. Specialiștii în marketing sunt mai puțin interesați de efectul afrodiziac direct al substanței odorante decât de contextul publicitar care situează parfumul într-o scenă de seducție explicită sau sugerată. Tehnicile publicitare conducând spre eros folosesc, deseori, imagini din care să reiasă că actul seducției se va derula ulterior și care sunt mai eficiente decât prezentarea deschisă a acestuia. Succesul mai mare al acestei variante poate fi explicat psihologic prin stimularea imaginației consumatorului-țintă, lăsând la latitudinea minții sale continuarea scenei. Regăsim numeroase reclame în care apare mitul persoanei seducătoare, al cărei parfum pare să fie irezistibil. Principiul este aplicat ambelor sexe.
2.3.2.2. Poziționările bazate pe modă și pe valorile sociale ale momentului
Pentru a surclasa fenomenele de saturație a pieței și dificultate consecutive de demarcare față de concurență, fabricanții au lansat recent un nou tip de teorii conceptuale privind poziționarea legată de modă. Cum, prin definiție, acest tip de poziționare nu poate dura, ei au încercat să minimalizeze riscurile, contrabalansând viața scurtă a produselor la modă cu o cantitate semnificativ ridicată de produse vândute imediat. În cazul parfumurilor, strategia care ar putea obține succese axate pe acest principiu este crearea parfumului care să placă unui număr cât mai mare de oameni (așa-zisul parfum global). Segmentul larg al utilizatorilor și intensitatea publicitară obligatorie impun un buget de publicitate important (C. K. One a investit în Franța aproape 500 de milioane de franci). Moda (destul de recentă, de altfel) a utilizatorului „androgen" a condus spre apariția unui număr însemnat de ape de toaletă unisex. Conceptul a valorificat apropierea tot mai mare a preocupărilor și responsabilitățile femeilor de cele ale bărbaților. Aceasta apropiere s-a făcut prin dispariția, atenuarea în timp, a unor atribute ale feminități și nu invers. Ea este și rezultatul unei campanii mondiale susținute împotriva discriminării femeii. Moda „transparenței", a regimurilor dietetice hipocalorice draconice și a aportului important de apă în organism a declanșat lansarea pe piață a produselor poziționate cu precădere pornind de la conceptul de „apă” (Eau d'Eden de la Cacharel, lansat în 1996).
2.3.2.3. Poziționările bazate pe parfumul „creație artistică"
Studii recente arată faptul că există anumite segmente de utilizatori care caută pe piață parfumuri reprezentând o creație artistică, deci o veritabilă operă de artă. Aceștia refuză cumpărarea unui parfum „de masă” sau „produse de marketing", căutând un parfum special conceput din ingrediente naturale, care să-i individualizeze. Mărcile propun acestor utilizatori parfumuri rezultate în urma unei laborioase creații artistice, diferite ca semnificație de cele obținute prin studii de piață, adică așa-zisele „parfumuri confidențiale". Cum principala motivație latentă aici este distincția socială, determinată de raritatea parfumului, publicitatea va trebui să fie corespunzător adaptată, adică fină, discretă, ușor țintită și în nici un caz masivă, brutală. O publicitate brutală ar scădea din misterul parfumului. Se va respecta și aici principiul dublei iluzii: elementele publicitare să nu atingă descriptiv calitățile parfumului, ci să-l prezinte „în oglindă”, sugerând semnificația lui prin simboluri senzoriale. Marketingul, va folosi mirosul efectiv ca ultima armă în lansarea produsului, menținându-l până la final ca pe un „as în mânecă”.
2.3.3. Specificul măsurării satisfacției utilizatorului de parfum
2.3.3.1. Parfumurile în serviciile de marketing: Iluzii și tentații comerciale
Anumite strategii de marketing vizează cumpărătorii indeciși, care nu aparțin unui anume segment țintă bine definit. Se vor parfuma, astfel, produsele și locurile de vânzare pentru a atrage cumpărătorii. Prin această ofertă se mizează și pe eventuală deturnare a consumatorilor decid deja spre o altă marcă. Observăm cum această soluție accede la impactul direct, concret, imediat, al utilizatorului cu mirosul, sărind etapa inducției iluzorii. Plasarea olfacției efective ca element de marketing, deschide căi noi spre cumpărător, unele chiar imprevizibile și care se cer studiate amănunțit. Cercetările complexe ale secretelor olfacției și ale modalităților de influențare a acesteia sunt încă ascunse în laboratoare și român, deocamdată, confidențiale. Concluziile se lasă așteptate, dar faptul că ele sunt în studiu este bine cunoscut.
2.3.3.2. Efectele parfumurilor asupra comportamentului consumatorilor
Pentru a defini un miros, specialiștii în olfacție implicați în marketing propun clasificarea acestuia după trei criterii împrumutate din psihologie. Primul, cel mai studiat, se referă la calitatea afectivă a acestuia agreabil versus dezagreabil. Al doilea criteriu vizează capacitatea unui miros (parfum de exemplu) de a declanșa răspunsuri psihologice la individ. Cuantificarea acestor răspunsuri, între stimulare și inhibiție, fiecare în parte pe grade succesive de paliere, devine element definitoriu în marketing. Al treilea criteriu este intensitatea mirosului (parfumului). Se va căuta pragul optim de intensitate necesar obținerii rezultatelor vizate. Este știut faptul că pragul optim este destul de îngust, extrem de sensibil la fluctuații, astfel încât orice accentuare (chiar aparent insesizabilă) poate declanșa reacții neprevăzute, negative, modificând substanțial calitatea răspunsului psihologic. Aceste trei criterii nu sunt independente. Ele se condiționează și se întrepătrund reciproc și cuantificarea seacă a unuia, neținând cont de restul poate deveni o capcană. Ce se întâmplă în intimitatea reactivă a unei persoane aflate în fața unui produs sau spațiu parfumat? Pentru a răspunde la această întrebare ne vom folosi de teoria psihologiei socio-cognitive.
2.3.3.3. Mirosul privit din perspectiva socio-cognitivă, elemente de psihologie
Clientul tratează produsul oferit spre vânzare în două moduri. Dacă are timp la dispoziție, el se va implica în cumpărarea sa, va analiza temeinic argumentele fiecărei mărci, lucru care îi solicită un efort cognitiv substanțial. Va citi indicațiile existente pe eticheta produsului. În paralel va fi „bombardat" senzorial cu mirosul efectiv oferit și care va trebui să fie pliat pe spiritul sau. Dacă nu are timp la dispoziție (vizitează în trecere un supermarket, de exemplu), mirosul va avea un rol decisiv în cumpărare, el neconsumând prea mult timp cu lectura și interpretarea informațiilor despre produs. Efortul cognitiv implicat va fi minim. Argumentele raționale privind produsul trec pe un plan secundar. El va gândi astfel: „detergentul acesta miroase a proaspăt, deci trebui să fie eficient. Îl cumpăr". Pentru activarea acestei strategii de raționament sunt necesare două condiții – întâi ca informația să fie stocată anterior contactului „Știu că un detergent care miroase așa este bun calitativ", apoi ca el să corespundă efectiv acestui deziderat (să miroasă cu adevărat a proaspăt). Efectele odorantelor, studiate în laborator prin metode experimentale, demonstrează că iluzia funcționează remarcabil, ca de altfel și reactivarea ideilor preconcepute induse de experiențele anterioare, tradiție, educație, informare. Chiar și atunci când cumpărătorul nu decelează în mod conștient mirosul, parfumul plăcut ambiental din punctele de vânzare îi afectează în mod pozitiv decizia de investiție. Se va ține cont, meticulos, de organizarea întregului complex: produsele oferite spre vânzare – punctul de vânzare – mediul imediat înconjurător punctului de vânzare.
2.3.3.4. Mirosurile și evaluarea afectivă a consumatorului
Percepția și apoi memorarea odorantelor sunt indisolubil legate, ele afectând nemijlocit emoțiile. Iată de ce dimensiunea afectivă a mirosului constituie obiectul numeroaselor studii de marketing. Parfumurile, atât cele localizate, cât și cele ambientale acționează asupra stării de spirit a individului. Un parfum care induce starea de bine poate, așadar, ușura o negociere comercială. Cunoscându-se acest aspect, el poate fi folosit în situația citată, ca factor de obținere a unor avantaje – lucru deloc de neglijat. Se pare ca negociatorii marilor companii aplică, deja, frecvent în practică inducția prin odorare a unei atitudini pozitive a partenerului de discuție, pentru a-și ameliora rezultatele. S-a dovedit că parfumul poate afecta umorul și, prin această verigă, să ajute la depășirea unei stări tensionate sau conflictuale. O altă observație interesantă este aceea ca parfumul poate interveni în dorința individului de a cheltui bani. Este cunoscută existența pe piață a unui segment de consumatori care depășește situațiile stresante, depresia, angoasa, făcând cumpărături. Acestui segment i se adresează folosirea parfumului ambiental care să declanșeze cumpărarea atunci când ea se află la limita indeciziei. Încasările obținute într-un mediu inteligent odorizat sunt semnificativ mai mari decât acelea fără miros.
2.3.3.5. Aromoterapia și integrarea holistică
Valența de relaxare, antistres a anumitor substanțe odorante face obiectul de studiu al aromatologiei. Această știință dezvoltă impactul parfumurilor asupra fizicului și psihicului omului sănătos, dar bombardat cronic de atacul negativ al vieții moderne. Pornind de aici, linii întregi de produse de îngrijire și cosmetice se bazează pe efectul relaxant, calmant, al anumitor mirosuri. S-au creat chiar produse tip granule aromate, folosite în timpul băii, al căror singur efect este relaxarea prin miros, fără să aibă vreun rol igienizant. Pășind pe tărâmul bolii vindecate prin mirosuri, s-a dezvoltat Știința numită aromoterapie, alternativă sau complementară medicinii alopate (clasice). Actualele proiecte ale Institutului Național al Sănătății susține integrarea practicilor neconvenționale (incluzând aromoterapia), încurajând folosirea acestora acolo unde medicina convențională nu dă rezultat sau necesită ajutor. Dacă dezvoltarea aromoterapiei ca știință este apanajul ultimului deceniu, apariția ei în menținerea și obținerea sănătății alături de alte metode neconvenționale, a fost intuită cu secole în urmă: „Cu siguranță,orice terapie este o inovație. Cel care nu va aplica remedii noi trebuie să se aștepte la rele noi, căci timpul este cel mai mare inovator". Medicina convențională a învățat multe despre complexitatea biologică umană. A învățat, însă, prea puțin despre cum să se adapteze și să facă față crizelor. Sănătatea privită dintr-o perspectivă modernă, într-un nou concept, se definește ca fiind „capacitatea organismului de a controla evenimentele ce afectează viața. Este arta de a face față oboselii și crizelor, fie în grup, fie pe cont propriu". S-a ajuns, astfel, la percepția sănătății într-o manieră integratoare, holistică. Noțiunea de holism recunoaște faptul că trupul este o rețea de sisteme întrepătrunse, care se influențează reciproc. Sistemul nervos este cel care conduce rețeaua, mediind activitatea tuturor celorlalte sisteme și integrându-le „totului unitar". Fiecare piedică în buna funcționare a întregului, apărută la oricare dintre nivele, le va influența și pe celelalte. Rolul substanțelor odorante în menținerea statusului holistic este deja bine cunoscut și dovedit. În funcție de sursa dezechilibrului și poziționarea ei, aromoterapia propune mirosul potrivit (ca un medicament) și care, acționând asupra receptorilor specifici situați la nivelul mucoasei nazale, influențează sistemul nervos central, care readuce elementele întregului în parametrii fiziologici.
CONCLUZII
Industria de parfumuri sintetice a reușit, în ultima perioadă, să facă progrese în lupta cu inconvenientele existente în diversele metode de preparare, stabilind condiții cât mai bune în vederea fabricării unui mosc pur, deci semnificativ apropiat celui natural.
Managementului calității în industria parfumurilor, a fost tratat cu precădere prin prisma termenului de biocompatibilitate și cel de inocuitate în cosmetică. Am arătat conotația termenului sigur atunci când este vorba despre produse cosmetice, mai ales în cazul parfumurilor. În acest context și pornind de la premisa ca există o similitudine între produsele alimentare și cele cosmetice, în multe privințe, am propus aplicarea sistemului HACCP, în vederea stabilirii siguranței produselor cosmetice. Acest lucru ar permite depistarea așa-numitelor puncte nevralgice (puncte critice), pe parcursul logistic, ajutând la înlăturarea lor cu o proxima ocazie, așadar s-ar obține produse mai sigure și de o calitate ameliorată. Într-o strânsă interdependență cu cele arătate mai sus, am dezvoltat noțiunea de IPC (informație pentru produsul cosmetic), ce se referă la chestiunile legate de compoziție, specificații privind materiile prime și produsul finit, metode de fabricare conform normelor în vigoare, riscurile privind sănătatea, detalii referitoare la persoana sau laboratorul care a evaluat produsul cosmetic și dovada privind efectul declarat al produsului. Toate aceste aspecte sunt legiferate atât la nivel național, cât și la nivel internațional. În condițiile în care a aderat la Uniunea Europeană și, astfel, la Piața Unică, România trebuie să transpună legislația UE în legislația națională pentru a oferi un cadru legislativ armonizat cu cel al celorlalte state membre. O legislație armonizată în cadrul Uniunii Europene va sprijini principiile de funcționare ale unei piețe libere ce încurajează libera circulație a mărfurilor. În cadrul pachetului legislativ transpus în legislația națională, se află și reglementările cu privire la produsele cosmetice. Astfel România a transpus Directiva UE privind produsele cosmetice în legislația națională prin legi specifice, alături de alte reglementări adiacente, urmărind reglementarea clară asupra cerințelor pentru un produs cosmetic sigur care să circule liber în cadrul Pieței Unice.
Practica efectuării expertizelor merceologice evidențiază faptul că cele mai multe litigii, au drept obiect fraudulos substituirea produselor, denaturarea, înlocuirea sau deprecierea lor calitativă. Falsificarea reprezintă o formă de denaturare, prin care se modifică valoarea de întrebuințare a unui produs, în scop fraudulos. Manoperele frauduloase, la care caracterul infracțional este evident, n-au scăzut din intensitate, pe măsura dezvoltării societății omeneați ci, dimpotrivă, la nivelul unor agenți economici mici și chiar mijlocii a căpătat amploare prin practici subtile și sofisticate.
Metodologia de decelare și comensurare a amplitudinii manoperelor frauduloase cuprinde atât metode și tehnici generale, cât și o gamă variată, în continuă proliferare de metode și tehnici particulare, rezultate dintr-o extrem de bogată cazuistică practică, ce potențează extinderea domeniului expertizei merceologice a produselor cosmetice. Jurisprudența reprezintă totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu. Potrivit Codului Penal, numai legea stabilește ce fapte sunt considerate infracțiuni, întrucât nu există infracțiune dacă aceasta nu este prevăzută de lege. Legea este aceea care stabilește, pe criterii obiective gradul de periculozitate și implicațiile sociale ale unor fapte exprimate în urmările reale pe care le produc.
În vederea sporirii eficienței economice în conceperea produselor cosmetice în România, se desprind următoarele propuneri, prin prisma problematicii dezbătute în lucrare:
o Armonizarea cu cadrul legal, instituțional și procedural din Uniunea Europeană în vederea implementării rapide și eficiente a parteneriatului pentru aderare;
o Intensificarea capacității companiilor cosmetice române și de a realiza produse sigure, cu un înalt nivel de calitate, în conformitate cu standardele internaționale și în special ale Uniunii Europene, precum și de a asigura aplicarea corectă a exigențelor comunitare privitoare la Piața Unică, în primul rând cele legate de libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor;
o Dezvoltarea de noi tehnologii care să valorifice interacțiunile multidisciplinare spre a elabora metode și tehnici modernizate, rentabile și fiabile care să conducă la îmbunătățirea calității;
o Crederea nivelului de automatizare;
o Implementarea regulamentelor și normelor europene pentru securitatea producției, certificarea conformității produselor;
o Asigurarea unui mediu de producție la standarde calitative înalte;
o Protejarea mărcii și imaginii produselor prin utilizarea unor sisteme profesionale pentru verificarea calității;
o Consolidarea impactului activităților de cercetare-dezvoltare și de stimulare a inovării în vederea satisfacerii cerințelor prioritare în plan economic și social, în perspectiva asigurării relansării și a dezvoltării durabile a economiei;
o Apărarea intereselor consumatorilor.
Prezenta lucrare se dorește a fi un material util, atât din perspectivă teoretică, dar mai ales aplicativă, pentru cei interesați în probleme de merceologie a produselor cosmetice. Ea poate fi privită ca punct de plecare pentru conceperea și mai apoi comercializarea unui produs odorant nou, reprezentând posibilitatea cea mai adecvată de diversificare sortimentală, raportată la exigențele calitative reflectate în legislația în vigoare. În afara posibilelor strategii de marketing a produselor odorante în general, lucrarea aduce o informare complexă privind produsele cosmetice în general și parfumurile în special.
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specificul Sortimental Si Calitativ al Produselor Cosmetice (ID: 146883)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.