Sondajul de Opinie Instrument de Lucru In Campania Electorala
Cuprins
Introducere/Argument ………………………………………………………………………………………. 5
Capitolul I CAMPANIA ELECTORALĂ
1.1 Comunicarea politică – discurs sau acțiune …………………………………………… 7
1.2 Comunicarea electorală ……………………………………………………………………….. 8
1.3 Ce este și cum funcționează o campanie electorală? ………………………………. 12
Capitolul II SONDAJUL DE OPINIE
2.1 Comunicarea de masă …………………………………………………………………………. 15
2.2 Cum se formează o opinie publică? ……………………………………………………… 17
2.3 Definiția sondajului de opinie ……………………………………………………………… 19
2.4 În ce situații, sondajul de opinie, contează? …………………………………………… 20
2.5 Mass media, autorul opiniei publice ……………………………………………………… 21
Capitolul III SONDAJUL DE OPINIE CA INSTRUMENT DE LUCRU IN
CAMPANIA ELECTORALĂ
3.1 Cum se construiește un sondaj de opinie? ……………………………………………… 22
3.2 Efectul sondajului de opinie într-o campanie electorală …………………………… 25
3.3 Erorile care distrug o campanie electorală ……………………………………………….. 27
3.4 Puterea sondajului în a construi, măsura și manipula opinii ………………………. 28
Capitolul IV METODOLOGIA
4.1 Retrospectiva …… …………………………………………………………………………….. 31
4.2 Problematica, ipoteza de lucru, extinderea temei …………………………………… 31
Capitolul V STUDIU DE CAZ –
SONDAJUL DE OPINIE – INSTRUMENT DE LUCRU ÎN
CAMPANIA ELECTORALĂ DIN 9 DECEMBRIE 2012, ÎN
ALEGERILE PARLAMENTARE, NEAMȚ
5.1 Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012,
Neamț ……………………………………………………………………………………………. 33
5.1.1 Obiective ………………………………………………………………………………….. 33
5.1.2 Public țintă ………………………………………………………………………………… 34
5.1.3 Comunicatori ……………………………………………………………………………… 34
5.1.4 Strategie ………………………………………………………………………………….. 35
5.1.5 Mesaj ……………………………………………………………………………………… 35
5.1.6 Evenimente ……………………………………………………………………………… 36
5.1.7 Campanii …………………………………………………………………………………. 36
5.1.7.1 Campania stres ………………………………………………………………….. 37
5.1.8 Mass media locală și națională …………………………………………………….. 40
5.1.9 Internetul ca mijloc de desfășurarea a campaniei electorale ……………. 41
5.2 Comunicarea electorală a candidaților USL în lupta pentru posturile de deputat
și senator a candidaților Liviu Harbuz, respectiv Eugen Țapu Nazare ………. 41
5.2.1 Mesaje de interes general ……………………………………………………………. 45
5.2.2 Îndemnul la vot ………………………………………………………………………….. 47
5.3 Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală a candidaților
Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare ……………………………………………………. 48
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………. 60
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………….. 62
Anexe
Introducere
La baza oricărei campanii electorale stă sondajul de opinie. Această afirmație cuprinde la un loc, toate acele idei legate de elementele care asigură succesul unei campanii electorale fără prea mult efort (candidatul perfect, strategie, public țintă, mesaj etc.).
Subiectul sondajului de opinie nu este întâmplător legat de politică (el fiind adesea o temă a sociologiei), deoarece puterea pe care rezultatul unei astfel de analize, poate oricând sa răstoarne clasamente și să nască situații neașteptate, întorcându-se în favoarea unui candidat sau poate oferi informații importante despre următoarele strategii de luptă până în ziua finală, cea a alegerilor propriu zise. Înțelegem așadar, puterea manipulatoare pe care sondajul de opinie o are asupra alegătorilor, dacă acesta este bine construit, iar rata de eroare nu este îngrijorător de mare.
Societate, putere, construcția unor întrebări capcană, persuadare dusă uneori până la extreme, mesaj, public țintă, realitate sau eroare; acestea sunt cuvintele cheie cu care lucrarea de față își construiește analiza în urma căreia vom reuși să înțelegem în ce măsură, sondajul folosit într-o campanie electorală, construiește opinii. În acest sens, vom parcurge trei capitole în care vom dezbate campaniile electorale de la creare până la impact și sondajul de opinie ca oglindă a opiniilor, atitudinilor, aspirațiilor, intereselor celor intervievați. Ultimul capitol își propune să evidențieze aspectele sondajului de opinie ca instrument de lucru într-o campanie electorală, dar și implicarea mass mediei în distribuirea rezultatului către audiența stabilită inițial.
Studiul de caz, Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală din 9 decembrie 2012, în alegerile parlamentare din Neamț, îi are ca protagoniști pe candidații Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz. Cercetarea studiului de piață, cu ajutorul unor chestionare concrete, sigure, a reușit să schimbe decursul unei campanii electorale care a început cu multe nedumeriri, șanse în minus și totuși cu un obiectiv final grandios: câștigarea unui procentaj de 50% + 1 din voturile de pe data de 9 decembrie, anul trecut. În cele ce urmează, voi analiza puterea pe care sondajul de opinie o are atunci când cunoști condițiile de construcție ale unui chestionar care îți poate aduce răpunsuri concrete la ceea ce urmează să faci.
Lucrarea Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală este o cercetare asupra metodei de construcție și interpretare a mesajului acestuia. În idea de a demonstra că sondajul de opinie este un puternic instrument al unei campanii electorale, lansăm următoarea ipoteză de lucru: dacă opiniile alegătorilor sunt cel mai important element al strategiei, la baza oricărei campanii electorale stă sondajul de opinie.
Capitolul I
CAMPANIA ELECTORALĂ
1.1 Comunicarea politică – discurs sau acțiune
Astăzi, puterea stă în informație.
Informația de oricare natură, ne ajută să dobândim avantajele pe care oricine și le dorește; aceasta se obține cu ajutorul comunicării ceea ce rezultă că, comunicarea devine mijlocul principal al obținerii puterii. În opinia lui Jean Claude Bertrand, "informația este un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transformă prin procesul de comunicare. Această comunicare face ca ființa umană să creeze noi semnificații, să interpreteze mesajele, să transforme ideile și cunoștințele prin dialog cu semenii săi." Mihai Dinu apreciază comunicarea, din punct de vedere etimologic, ca o acțiune de "a face comun, a fi în relație cu". Jean Claude Bertrand, merge mai departe și spune că "termenul de comunicare implică neapărat o relație între două entități." Dar cum este definită însă, comunicarea în Dicționarul Explicativ Român?
"Comunicare 1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei 2. anunț, aviz, înșiințare, mesaj 3. informație, știre, veste". Astfel, suntem martorii unei noi idei: comunicarea este implicit un rezultat.
Dar ce este comunicarea politică, atunci?
Autoarea Camelia Beciu susține în cartea Comunicare și discurs mediatic că, "comunicarea politică nu se rezumă la intenționalitatea actorului politic – la mesajul politic și la strategiile de persuasiune" deoarece o astfel de analiză ar fi doar o înțelegere parțială.
În acest sens, comunicarea ia un aspect politic datorită mesajului, momentului, mediului în care este transmis iar o astfel de comunicare presupune "o strategie, ritualuri (norme și reglementări politice), o punere în scenă dar și de o agendă publică."
Comunicarea politică presupune un marketing politic pentru că în definitiv, mesajul și felul în care acesta este perceput reprezintă succesul unui întreg mandat. Așadar, o comunicare politică bună asigură succesul pe termen lung. Pentru Axford "comunicarea politică este o comunicare intențională, explicită și implicită a unor mesaje cu conținut politic, inițiată de actori care acționează în cadrul unui sistem de exercitare a puterii." Culegem alte puncte de vedere și menționăm: "comunicarea politică este un câmp de interacțiuni la care participă actori cu un statut diferit" (Wolton) , "are în vedere un proces interactiv alcătuit din interacțiuni verticale – dinspre instutuții spre cetățean – și orizontale – între actorii care participă la comunicarea politică" (Norris) și "comunicarea politică punctează trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică în care intră strategiile de discurs prin care se stabilește o relație între actori și un mod de acțiune – persuadarea, convingerea, seducerea, informarea, comanda, negocierea, dominarea; dimensiunea simbolică (formele de reprezentare a realității socio politice – discursul vizual, vestimentar, umorul popular, rituri de consens și de confruntare, limbajul propagandistic etc. – și structurală – canale, rețele și medii prin care se desfășoară fluxul comunicării." În concluzie, comunicarea politică este o arie largă a ceea ce înseamnă contact între alegători și candidat; comunicarea electorală fiind o ramură a acesteia, pentru faptul că într-o campanie electorală, comunicarea diferă.
1.2 Comunicarea electorală
Campania electorală este o provocare dificilă din punct de vedere organizatoric. Etapele clasice ale unei campanii electorale presupun cercetarea mediului politic, analiza situației interne și externe a candidatului, marketingul strategic, stabilirea obiectivelor și a strategiei de campanie și comunicarea, distrubuția și planul de organizare.
Așadar avem un obiectiv, un plan și un public țintă. Ce transmitem și cum?
Comunicarea electorală susține un mesaj potrivit momentului desfășurării acestuia; mesaj care trebuie să răspundă la întrebarea "de ce să aleg să votez cu candidatul x?" Mesajul determină o alegere. Și pentru ca aceasta să fie în favoarea celui care îl rostește, trebuie să conțină rezolvări la nevoile, interesele, preocupările unui număr mare de oameni. De cele mai multe ori, cei care scriu aceste mesaje aleg ca teme redresarea economiei, agricultura, respectarea legilor, creșterea nivelului de trai, respectarea legilor, etc. Desigur, se are în vedere ca mesajul să aibă elemente care dovedesc că acesta aparține unui grup țintă; de exemplu mesajul către pensionari va conține în primul rând elemente de sănătate, pensii mai mari etc.
Într-o campanie electorală, mesajul trebuie sa fie scurt, clar, simplu, relevant pentru ceea ce se întâmpla și ușor de repetat. "Mesajul, oricât de abil, inteligent și subtil ar fi el construit, nu trebuie să reflecte altceva decât realitatea politică a celui care îl emite. Nu poți, de dragul unei ipotetice performanțe în alegeri, să introduci în discursul unui candidat de dreapta mesaje de stânga doar fiindcă așteptările populației o cer. Esențial pentru succesul unui mesaj este credibilitatea acestuia. Schimbările de luări de poziție sau trecerea dintr-un orizont ideologic în altul, nu aduc voturi, ci – din contră – scad credibilitatea respectivei entități politice – persoană sau partid." Pentru alegători, sloganul este cel pe care îl recunoaște mai repede când vine vorba de mesaj într-o campanie electorală.
Și dacă am înțeles ce trebuie transmis, nu ne mai rămâne decât să vedem cum alegem să transmitem pentru ca mesajul să ajungă acolo unde trebuie. Candidatul are opțiunea de a alege prin ce mijloc, mesajul lor să fie auzit, înțeles și acceptat. Dr. Dan Mihalache propune trei mijloace dintre care comunicarea directă, publicitatea politică și comunicarea prin mass-media.
Comunicarea directă presupune interacțiunea directă între candidați și alegători, fără mijlocirea mass-media. O astfel de comunicare presupune:
– Marketing direct: scrisori directe, e-mail direct, alte forme de comunicare trimise direct alegătorului;
– Întâlniri organizate cu alegătorii;
– Mitinguri, întruniri publice;
– Campania din ușă-n ușă (door to door);
În ceea ce privește publicitatea politică, aceasta se referă la cumpărarea și apoi, folosirea spațiului de publicitate pentru a transmite mesaje politice; sau, cum sugereză Brian McNair „reclama politică plătită prin intermediul televiziunii constituie curentul principal al politicii electorale moderne.” Prima reclamă politică de televiziune este considerată cea a lui Eisenhower din 1952 "I like Ike".
Dar atunci când în scenă intră mass media, parcă puterea politică crește iar efectul scondat vine mai repede decât se așteaptă. Epoca modernă mulțumește unei istorii succesive ale principalelor mijloace de comunicare în masă. Fiecare mijloc a debutat furtunos, găsindu-ne de fiecare dată, plini de uimire. Și totuși, ce sunt astăzi mass media? Dacă "comunicarea" răspunde la întrebarea cum?, atunci, mass-media se regăsește în problema prin ce?.Dicționarul de Comunicare, Mass-media și Știința Informării definește "mass-media ca fiind suport, mijloc. Ea desemnează mijloacele de comunicare în masă (presă, radio, televiziune)". Astăzi, privim cum mass-media roiesc în jurul identității individului sau instituțiilor, dând naștere la "vieți" sau distrugând altele. Ziarul, radioul, televiziunea, internetul – rând pe rând au apărut, au înregistrat un moment de apogeu, apoi și-au ocupat locul în ceea ce numim mijloace de comunicare în masă sau mass-media. Indiferent de clasificări, indiferent de numărul funcțiilor care au fost descoperite, indiferent de denumirile care au fost alese pentru a le desemna, presa influențează în mod variat publicul.
Toate aceste influențe pe care le are asupra noastră, voluntar sau involuntar, i-au adus o serie de responsabilități mass mediei. Unele dintre ele sunt vizibile și necontroversate așa cum este cea de educare, altele sunt la fel de vizibile dar și extrem de controversate; ca de exemplu cea de informare pentru că suntem informați numai cu ceea ce vrea mass media ca noi să știm sau, cum ar spune Valentina Marinescu "mass media sunt agenți sociali independenți în raport cu acțiunea comunicațională generală".
Știm așadar, că mass media creează agenda cetățeanului și nu întotdeauna, invers. Iar agenda media induce efecte diferite, în funcție de interesele, preferințele, nivelul de instrucție al audienței. Autorii Paul Dobrescu și Alina Bârgoanu susțin această informație, în Mass media și societatea: "mass media nu reprezintă transmițători pasivi de informație despre evenimente, ci iau parte activă la construirea înțelesului vieții sociale, reprezintă agenți activi care selectează, interpretează, scot în evidență și, uneori, chiar distorsionează fluxul de informație. Presa adaugă propria interpretare/perspectivă asupra evenimentelor politice înainte de a le relata. Media formează credințele publicului dar au și capacitatea de a-i influența pe cei care iau decizia, de a stabili, inclusiv pentru aceștia, ordinea de priorități." În acest fel, mass media poate schimba societatea, implicit, viața socială a oamenilor ei.
Interesul mass mediei pentru un eveniment este diferit de cel al publicului. Neregulile pe care un politician le face pe parcursul mandatului său, nu pot fi văzute direct de către cetățeni, însă implicarea mass mediei în acest eveniment poate face din această știre un adevărat proces în urma căruia se vor lua măsuri drastice. "Media dilată evenimentul pentru a-l impune atenției. Media creează evenimentul pentru a atrage atenția asupra unor probleme pe care evenimentul respectiv le simbolizează. În cazul în care sunt interesate, mass media ridică un amănunt sau un lucru cvasiobișnuit la rang de eveniment și îl prezintă ca atare. Prin urmare, importanța reală a unui eveniment și importanța acordată de mediu, exprimată prin proeminența de care se bucură el în diferite mijloace de comunicare în masă, sunt două lucruri distincte."
În secolul XXI nu poți trăi fără informație. Puterea stă în informație; această paradigmă a devenit o condiție sine-qua non a epocii contemporane. Informația, de oricare natură, ne ajută să dobândim avantaje într-un proces sau într-o acțiune aflate în derulare. Așadar, indiferent că vrem sau nu, suntem la mâna mass mediei. Acesteia trebuie să îi mulțumim că știm despre ceea ce se întâmplă în lume, ceea ce ne paște, despre eforturile cercetătorilor de a descoperi antidoturi la cele mai îngrozitoare boli, despre situația conflictelor din Irak sau ce se întâmplă în jurul nostru când noi nu putem observa decât ceea ce ochii noștri văd. Mass media a făcut ca lumea să pară atât de mică și nimeni nu îi poate contesta existența. Poate doar felul în care aceștia aleg să prezinte mesajul transmis. În această situație, nu trebuie să uităm că sunt norme care servesc libertății de exprimare dar și teorii care desemnează libertatea de receptare. Publicul poate alege. El nu este un condamnat. El trebuie să înțeleagă că oricând poate decide asupra a ceea ce să asculte, citi sau viziona.
Dar pentru că din ce în ce mai mulți autori sunt preocupați de media și impactul lor
social, vom dedica următorul capitol încercării de a demonstra că mass media influențează opinia publică, modelează atitudini, prefigurează comportamente sau reacții. Puterea clasică a luptat dintotdeauna cu mass media în topul instituțiilor cu cel mai mare impact asupra opiniei publice și cel puțin pentru moment, media a câștigat disputa. Aceasta ne-a arătat că informația nu mai reprezintă doar un avantaj, ea este o condiție a existenței.
Dar ce se întâmplă cand cea mai importantă instituție a statului se aliază cu mass media? Mediatizarea spectacolului politic nu este făcută la întâmplare; oamenii (în special oamenii politici) cred că politica trebuie să treacă prin mass media, cu deosebire prin televizune, deoarece acestea creează o imagine ce se impune ca realitate atunci când alegătorul este pus să voteze. Informațiile furnizate de către televiziune nu sunt întotdeauna neutre și ajung să fie dezbătute de către public și analiști până ce acestea devin opinii publice pe care toată lumea și le însușește.
"În sistemele politice democratice, media funcționează și ca transmițător al comunicării politice care își are originea în afara ei, și ca sursă de mesaje politice construite de jurnaliști. Rolul media în ambele sensuri este crucial. În primul rând, actorii politici sunt nevoiți să folosească media pentru a-și comunica mesajele audienței. Programele politice, declarațiile apelurile, campaniile de informare au o existență politică și pot fi eficiente din perspectiva comunicării numai în măsura în care sunt percepute ca mesaje de către audiența media. Prin urmare, toți comunicatorii politici trebuie să câștige acces la media".
În concluzie, o campanie electorală nu are nevoie numai de public țintă sau mesaj. Implicarea mass mediei în marketingul politic este esențială pentru ca un candidat să își asigure măcar șanse egale cu cele ale contra-candidaților săi.
1.3 Ce este și cum funcționează o campanie electorală?
Pentru mulți, politica nu este decât o modalitate de conduce oameni sub pretextul unei mai bune societăți, fără a avea în vedere fericirea individului; parte a unui sistem de valori. Astăzi, cei tineri, nu înțeleg demersul politicii, dar resimt încet, lipsurile ei și acest fapt îi afectează. Cei mai curajoși, reușesc să plece din țară și speră că acolo unde poposesc, sistemul care îi va conduce este cu mult mai organizat de cel care i-a făcut să fugă din propria țară. Părinții multor copii din România, se luptă zi de zi cu erori de management pe de-o parte și cu știri care aduc informații dezavantajoase, pe de altă parte.
Cei în vârstă, sunt cei care mai au putere sa ia politica ca pe un subiect fără de care orice întâlnire nu ar avea sens. Poate pentru că experiența lor cu un sistem comunist și apoi cu unul democratic îi cataloghează ca fiind principalii actori ai opiniei publice. Avem astfel o societate care iubește politica și una care nu o înțelege. Indiferent de grupul țintă, aleșii poporului mizează pe campania electorală pentru încă un alt mandat.
Și apoi, dacă noi urâm sau suntem indiferenți politicii, cum de suntem singurii vinovați al următorului mandat al candidatului "x"? Este adevărat că noi dăm naștere politicii și tot noi o facem să fie asupra nostră imediat ce alegerile s-au încheiat? Conducem campaniile electorale și apoi realizăm că ne-am lăsat prada unui sistem care nu ne mai ajută. Sunt cei care elaborează strategii poilitice, adevărați genii ai influenței sociale? Ne place când suntem în centrul atenției când se derulează o campanie electorală, dar avem mereu ceva de comentat când rezultatul ei, deși este datorită alegerilor noastre, nu ne mai satisface. Poate că, dacă încercăm să înțelegem cum funcționează mecanismul unei campanii, vom fi pregătiți pentru ceea ce se naște numai din alegerile noastre: mandatul.
Și atunci, ce este o campanie electorală?
Școala Națională de Studii Politice și Administrative propune o definiție pe înțelesul tuturor: "campania electorală este o formă nstituită democratic, prin care partide și oameni încearcă să ajungă la putere, să câștige încrederea electoratului, să arate că programele lor sunt mai bune, și, în final, să câștige valori mai multe."
Este astfel o recomandare subînțeleasă, pentru ca alegătorii să fie conștienți de ceea ce o campanie electorală urmărește. Câștigul valorilor poate fi un bun material sau subordonarea alegătorilor în condițiile date de către alegător. Într-o astfel de luptă, miza te motivează să recurgi la fel și fel de tertipuri, până la a-ți înșela propriul electorat. Pentru cel care candidează, taria de caracter este o calitate esențială, deoarece, drumul lung de parcurs poate întâmpina tot felul de obstacole la care, inițial nu te gândești, dar pentru care, trebuie să fii pregătit, tot timpul. Se știe că în față, stă omul care are carismă și care reușește să comunice cât mai bine cu auditorii, dar nimeni în afara specialiștilor, nu intră după perdeaua de mătase care acoperă dedesupturile unei campanii electorale.
Dacă ar fi să tragem un ochi, am reuși să vedem cât haos crează o singură zi, decisivă. De la PR, consilieri, manageri care stabilesc strategii de durată, până la oamenii cu care noi, alegătorii, luăm contact atunci când suntem opriți pe stradă și ni se împart pliante, obiecte de campanie, planuri. Și totuși, în tot acest amalgam de decizii, un lucru este esențial: sondajul de opinie care hotărăște demersul campaniei electorale. În termeni de specialitate, acest demers are un nume și acela este marketing.
Pentru mulți dintre noi, marketingul este o ramura a șiințelor economice și nu a celor politice; însă această legătură reprezintă pentru Jennifer Less – Mershment, o "căsătorie" care nu face un simplu transfer al elementelor de marketing către zona aceasta a politicii, ci crează un nou domeniu, independent de cele două; anume marketing politic.
Înainte de a explica concret ce este marketingul politic, propun o scurtă definiție a ceea ce Ioannis Kolovos și Phil Harris consideră ca este: "un set de strategii și instrumente pentru a identifica și studia opinia publică înainte și în timpul campaniei electorale, pentru a dezvolta campanii de comunicare și a le evalua impactul".
Astfel, specialiștii campaniilor electorale recurg la metode de marketing politic pentru a atinge obiectivul vizat. Folosirea metodelor și tehnicilor de marketing în politică asigură de cele mai mute ori, câștigarea alegerilor. Politica nu este atât de pe înțelesul tuturor, în oricare alt moment al acesteia, cum este în perioada desfășurării unei campanii electorale. Atunci, noi (alegătorii), avem impresia că știm atât de multe despre aceasta de parcă ar fi rezultatul unei simple strategii la care cu toții am fi putut participa. În realitate, etapele care construiesc o campanie electorală câștigătoare sunt rezultatul unor activități laborioase și atent planificate. Niciodată să nu subestimăm electoratul. Dacă ar fi fost atât de ușor de elaborat și implementat, nu ne-am mai fi plans de faptul că suntem victimele unei manipulări exigente în urma căreia ne sunt luate conștiințele și puterea de decizie.
Cu atât mai mult încât o altă categorie a marketingului politic se naște special pentru a a-și concentra toată atenția asupra alegătorilor: marketingul electoral. Și dacă politica este un domeniu atât de vast, unde ne putem pierde ușor dacă nu ținem pasul cu tot ceea ce se întâmplă în spatele acesteia, reamintim că marketingul politic este o armă la care conducătorii apelează atunci când miza devine mai mare și competiția, mai strânsă. În atenția acestuia nu este doar campania electorală ci și comunicarea politică care trebuie să fie una perfect construită încât aceasta are menirea să dureze mult mai mult decât desfășurarea unei campanii.
Capitolul II
SONDAJUL DE OPINIE
2.1 Comunicarea de masă
"Conceptul de informație tinde să devină un concept fundamental al științei și civilizației contemporane." Legătura dintre știință și informație este evidentă, deoarece știința este o materie a informației exacte care aduce celor care o studiază, puterea de a realiza rezolvări. Dar în același sens, informația este baza cu care oricine poate călători într-o civilizație contemporană; e ca un scut al celor care vor să se protejeze sau dimpotrivă, să acționeze. Informația poate fi clasificată în două feluri. Astfel, există:
– Informație directă, care este comunicată între două sau mai multe persoane într-o poziție ce îi găsește față în față.
– Informația indirectă, comunicată de obicei prin mijloacele mass media.
Emilian Dobrescu adaugă totuși o sesizare în care notează faptul că "informațiile de ultimă oră, materializate în noi produse și imagini ale minții umane pot fi considerate tot informații directe, dacă transmiterea lor de către emițător nu este mediată." Reținem că informația este un instrument de cunoaștere și înțelegere. Referitor la domeniul juridic al informației, specialiștii au trecut-o într-o strânsă legătură cu libertatea, fără de care, de multe ori, nu poate exista. Amintim câteva dintre drepturile pe care aceasta încă se discută cum ar fi: dreptul individului și dreptul colectivității; libertatea informației sau a celui ce informează; dreptul de acces la sursele de informare etc. Trebuie să recunoaștem importanța pe care informația o are în orice societate existentă și să înțelegem că numai prin ea, popoarele se pot dezvolta și co-exista, într-o lume imprevizibilă. De la începuturile lumii, când informația era de multe ori un mijloc de a știi să conduci, să controlezi, să negociezi, s-a ajuns ca astăzi, informația să ia atâtea fețe, încât nouă nu ne mai rămâne decât să extragem ceea ce informația aduce bun și ceea ce riscăm cu ea. Pentru a reuși o clasificare cât mai corectă a comunicării, după ce am analizat conținutul și importanța pe care informația o are în procesul comunicării, propunem câteva criterii prin care se vor evidenția tipurile comunicării:
– Comunicarea directă sau indirectă: Astfel, putem vorbi de o comunicare audio care are loc prin radio, casete audio, discuri teefon etc; comunicare video – tv realizată prin TV, aparat video, videotelefon, satelit etc, comunicarea scrisă în cărți, presa scrisă, scrisori și comunicarea artistică pe care o regăsim în comunicarea prin teatru, film, muzică, arte plastice etc.
– Din punct de vedere al sensului, comunicarea poate fi unilaterală sau reciprocă;
– În funcție de numărul receptorilor, putem vorbi de comunicare privată sau publică,
individuală sau socială (comunicarea socială poate fi interpersonală, interumană, de grup sau de masă). Comunicarea intrapersonală este comunicarea cu sine. Comunicarea interpersonală este cea mai importantă formă de comunicare și cel mai des folosită. Ea este baza existenței sociale a omului, și nu poate fi evitată – viața de familie, relațiile cu prietenii, activitatea profesională – toate depind de această calitate. Comunicarea interpersonală se referă la comunicarea față în față. Este un tip de comunicare important în relațiile inter-personale, în stabilirea de relații, legături,etc. Comunicarea de grup este un tip de comunicare care se derulează în grupuri între două sau mai multe persoane. Comunicarea de masă necesită un autor instituționalizat adresându-se unui public variat și numeros. Însă, acest tip de comunicare prezintă un dezavantaj care ulterior, afectează comunicarea deoarece nu se beneficiază de un feedback concret. Comunicarea publică sau mediatică este o formă specializată a comunicării interumane care are rădăcinile în retorica antică. Trăsătura esențială a comunicării publice este aceea de a acționa la nivelul reprezentărilor sociale și de a permite o rapidă modificare a discursurilor publice; ea diferă în mod esențial de alte tipuri de comunicare prin finalitatea sa." În a susține analiza comunicării de masă, găsim o explicație pe care Jose Ortega y Gasset o demarează: "massa – este omul mediu, este calitatea comună, ceea ce aparține tuturor și fiecăruia, este omul atât cât el nu se diferențiază de ceilalți oameni". Desigur, există și alte tipuri speciale de comunicare, (definite prin comunicarea empatică, comunicarea impersonală și anonimă sau comunicarea blocată etc) dar ne vom opri la ceea ce pare relevant pentru subcapitolul nostru.
Pornind de la autorii Melvin L. Defleur (renumit expert în domeniile teoriei comunicării și sociologiei) și Sandra Ball-Rokeach (profesor la Annenberg School of Communications and Sociology, University of Southern California) care dedică o carte întreagă teoriei comunicării de masă pe care o definește ca efectul comunicării mass media de la începutul ei și până astăzi, asupra unei mase large de public.
Surprinzător este că aceștia citează o nouă teorie pe care Leonard Broom și Philip Selznick o lansează în Sociology: "Societatea de modernă este alcătuită din mase, în sensul că a apărut o masă uriașă de indivizi izolați, interdependenți în tot felul de moduri specializate și totuși fără să aibă nici o valoare sau scop unificator. Slăbirea legăturilor tradiționale, creșterea raționalității și diviziunea muncii, au creat societăți alcătuite din indivizi legați precar unul de altul. În acest sens, cuvântul masă sugerează ceva mai aproape de agregat, decât de un grup social strâns împletit." În acest sens, observăm că, comunicarea de masă este destinată și individului în parte, chiar dacă nu face parte în momentul recepționării mesajului dintr-un grup, dar care mai apoi va avea contact cu restul societății și astfel împrăștie din efectul pe care comunicarea l-a avut asupra lui. Jurnalismul românesc apare la începutul secolului al XIX-lea, din urma mai multor factori precum: diversificarea mijloacelor de comunicare, acumulările și izbânzile din cultura națională, experiența jurnalistică a precursorilor, nevoia tot mai mare de informații economice, culturale, politice și religioase etc. Putem spune că evoluția presei românești a venit odată cu istoria românilor. Pe zi ce trece, nevoia de a fi informați despre ceea ce se întâmplă pe plan politic a deschis orizontul poporului român spre a vrea să fie informat. În trecut, publicațiile creșteau cât vedeai cu ochii asigurând o balanță echitabilă între presa conservatoare, presa politică și cea independentă. Fiind câinele de pază al societății, presa și-a câștigat încredere, repede în rândul publicului, care la rându-i, este atras de seriozitatea jurnaliștilor, respectul acestora pentru adevăr, pentru om și drepturile sale, pentru societate. Astăzi, nevoia de informație și de a fi informat a devenit o necesitate, oamenii dorind să fie informați mereu despre actele de guvernare, relațiile comerciale sau campaniile militare etc.
Apreciem astfel importanța informației în rândul unei societăți, dar ce se întâmplă atunci când ceea ce se transmite reușește să coaguleze în mintea oamenilor ca idei comune, principii generale și judecăți laolaltă?
2.2 Cum se formează o opinie publică?
Deși profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, autoarea Camelia Beciu și-a extins aria de cercetare de la științe politice până la sociologia comunicării și a spațiului public, având în același timp și calitatea de cercetător al Institutului de Sociologie al Academiei Române. În Comunicare și discurs mediatic, aceasta dedică un întreg capitol opiniei publice pe care îl intitulează "Problemele care ne privesc: comunicarea de interes general". Aceasta scoate în evidență câteva caracteristici ale mitului opiniei publice, nu înainte de a face o lămurire: "Opinia publică nu se confundă cu publicul, electoratul sau societatea. Nu este o colectivitate anume care are o identitate, obiective și interese. În imaginarul cotidian, opinia publică este uneori descrisă ca și cum ar fi un actor care are intenții și care interacționează în situație având o realitate proprie. Deseori opinia publică este echivalentă cu însumarea răspunsurilor majoritare la scala societății și de aici se creează impresia că societatea gândește într-un anumit fel."
Cum des greșim, luăm opinia publică ca un alt individ, parte a societății noastre; individ care le știe pe toate și care deține informația supremă. Însă Camlia B. definește altfel: "Opinia publică este o construcție, care poate fi statistică (opinia publică, produs al sondajelor) sau simbolică (opinia publică, produs al unor strategii de mediatizare, de discurs)". Aceste două modalități de împărțire clasifică opinia publică în două tabere: reprezentativă și nereprezentativă. Concludent pentru lucrarea de față, este cea reprezentativă expusă prin sondajele de opinie care conferă credit mai degrabă clasei politico-mediatică decât electoratului.
Ceea ce trebuie reținut este faptul că opinia publică se formează în urma unui subiect de interes pentru cetățean sau societate. Teoriile care explică acest demers, vorbesc despre socializare și construcția socială. Socializarea este un fapt iminent de care nimeni nu se poate feri; începând cu schimbul de păreri/idei/informații de acasă, în familie și până la locul de muncă, locurile publice etc. ne întâlnim cu ocazia de a socializa și astfel contribuim la formarea opiniilor. Acestea, vor râmâne mereu înrădăcinate și greu vor putea fi înlăturate din cadrul socio-cultural; în acest sens, nici mass media nu ar îndrăzni să deschidă vreo posibilitate de a le schimba. În afara familiei și al cadrului familial, individul își lărgește aria de cunoaștere folosindu-se de mobilitatea profesională și geografică. De aici, celelalte cadre pot fi oricând influențate și astfel, relevant pentru studiul de față este că opinia despre politică poate oricând să fie întărită sau schimbată prin socializare cu alți indivizi. În cele ce urmează, vom analiza care este instrumentul de măsurare a opiniei publice.
2.3 Definiția sondajului de opinie
Wikipedia propune următoarea definiție: "Sondajele sunt un instrument prin care se cer opiniile membrilor comunității în privința unui articol, a unui utilizator, a unei politici etc." Pe de altă parte, Dicționarul Explicativ Român evidențiază astfel: SONDÁJ s.n. (…) 4. Sondaj de opinie = anchetă care urmărește cunoașterea părerilor oamenilor în diferite probleme. [< fr. sondage].
Pe scurt, în termeni de specialitate, sondajul de opinie este o metodă de cercetare de marketing care folosește chestionarul pentru a testa un eșantion semnificativ astfel încât în urma acestuia să poată reieși o opinie/atitudine generală, bună de luat în seamă. Deși sondajele sunt utilizat în multe domenii de cercetare, specialiștii îl folosesc cu precădere în domeniul politic pentru a testa opțiunile electoratului. Privind în urmă aflăm din istoria sondajelor de opinie că primul sondaj de opinie cunoscut a fost un sondaj local realizat de Harrisburg Pennsylvanian în anul 1824 și arăta faptul că Andrew Jackson era în fața lui John Quincy Adams cu 335 voturi la 169, în cursa pentru președenția Statelor Unite. Iată așadar, rolul acestuia în politică. La începutul secolului al XX-lea, aceste sondaje au devenit o modă jurnalistică. Înaintea alegerilor prezidențiale din 1928, diferite ziare și reviste din S.U.A. au efectuat un număr de 85 de sondaje, majoritatea prin poștă. În deceniul al treilea al secolului XX se instituționalizează cunoașterea științifică a opiniei publice prin intermediul sondajelor. Aflăm astfel că apariția sondajelor de opinie publica este legată de numele lui George H. Gallup, care înființează în 1935 American Institute of Public Opinion.
În 1970 este consemnată și apariția sondajelor numite exit poll – noțiune cu care mulți români sunt astăzi familiarizați datorită campaniilor electorale. După 1989 apar și în Romania institute de măsurare a opiniei publice. Printre cele mai cunoscute sunt IMAS (Institutul de Marketing și Sondaje), CURS (Centrul de Sociologie Urbană și Regională) sau INSOMAR (Institutul Național pentru Studii de Opinie și Marketing).
Ceea ce trebuie să reținem este faptul că sondajul derivă din anchetă (fiind o subcategorie a acesteia) și că cercetarea pe baza căruia se efectuează trebuie să reprezinte o problemă de interes public. Trebuie subliniat faptul că sondajul de opinie este o metodă de cercetare cantitativa. Este o metoda care își propune să descrie opinia unei categorii cât mai mari din populație asupra unei probleme ce se adresează realității sociale. În vederea realizării unui sondaj de opinie se folosește ca instrument chestionarul și se bazeaza pe eșantioane atent alese pentru a fi reprezentative. Pentru a evita orice confuzie între ancheta sociologică și sondajul de opinie menționăm apectele diferite asupra căruia se concentrează fiecare din ele: sondajul de opinie își dorește cunoașterea opiniilor, atitudinilor, intereselor, aspirațiilor, iar ancheta sociologică are în vedere structura familiei, condițiile de locuit etc.
Pentru că lucrarea de față presupune o dezbatere exclusiv a sondajului electoral va trebui să reamintim că există și altfel de tipuri de sondaje precum: sondajul cultural, comercial, profesional etc. În încheierea șirului de definiții ale sondajului de opinie adăugăm alte câteva caracteristici formulate de Andrei Novak în afara celor menționate anterior:
se realizează într-un timp foarte scurt;
rezultatele sunt prezentate într-o formă simplă, fără a se recurge la mijloace sofisticate de prelucrare și prezentare a informației;
are un pronunțat caracter descriptiv.
2.4 În ce situații, sondajul de opinie, contează?
Înainte de a trece mai departe, punctăm două definiții a ceea ce nu sunt sondajele de opinie: nu sunt un instrumente de luare a deciziilor, iar numărul de opinii exprimate de o parte sau alta nu poate duce automat la o decizie (deși, sondajele pot fi de folos în procesul de luare a deciziilor) și nu sunt voturi (ele reprezentând doar o exprimare a unor opinii). În ambele cazuri importanța sondajului de opinie se diminuează deși tehnic, sunt adevăruri care nu pot fi contastate. S-a vorbit suficient despre ce înseamnă un sondaj și care sunt atribuțiile lui, dar totuși, la ce folosesc sondajele de opinie?
Am vorbit în capitolul anterior despre un mariaj al politicii cu media care se dovedește a fi o completare mai degrabă, decât rezultatul unei complicități sau a vreunei manipulări. Dar pot creea împreună opinia publică? Pierre Bourdieu subliniază implicarea celor două mari domenii în formarea opiniei publice care apare deseori în sondaje: "sondajul de opinie este la ora actuală in instrument de acțiune politică; poate că cea mai importantă funcție a sondajului este de a institui iluzia că opinia publică rezultă din însumarea opiniilor individuale; se impune totodată ideea că ar exista ceva ce s-ar putea numi opinie medie. Opinia publică așa cum o regăsim pe prima pagină a ziarelor sub forma procentelor (60% dintre francezi sunt favorbili…) este un pur artefact; se disimulează astfel faptul că opinia publică – așa cum este descrisă la un moment dat – indică de fapt un sistem de forțe și de tensiuni; deci, nimic nu poate fi mai inadecvat decât să definim opinia publică sub forma unui procentaj". Am subliniat cuvântul iluzie pentru a scoate în evidență faptul că sondajul de opinie de multe ori joacă rolul unui truc; chiar dacă cei care îl folosesc își pun toată încrederea în rezultatele acestuia. Și în cazurile în care se utilizează tehnica sondajului, autorii acestuia mizează pe publicarea acestora și apoi, la acțiunea de a construi o realitate; sau, cum mărturisește Camelia Beciu, "chiar și aparent interminabilele discuții care urmează publicării unui sondaj contribuie la socializarea publicului cu principiul potrivit căruia într-o democrație totul se discută".
2.5 Mass media, autorul opiniei publice
În subcapitolul În ce situații, sondajul de opinie, contează?, remarcăm faptul că mass media și puterea politică sunt principalii pioni ai creării opiniei publice. Pentru a face o delimitare de roluri, menționăm că, dacă politicienii sunt actorii acesteia, mass media devine automat autorul ei. În majoritatea cazurilor, opinia publică îi are ca drept țintă/ subiecți pe politicieni, iar mass media nu face altceva decât să dea un sens a ceea ce oamenii gândesc. Cum își manifestă mass media rolul de autor al opiniei publice?
Mult amintita autoare Camelia Beciu, lămurește: "Mass media construiește opinia publică prin diverse strategii de discurs."
Pentru că sunt situații în care cetățenii își formează anumite păreri despre oamenii puterii, mass media poate folosi caracterul comercial-senzațional pentru a ridica sau coborâ caractere, a disimula adevăruri sau a scoate în evidență nereguli etc. Prin strategii deliberate aceasta, prin difuzarea unui tip de știri, conferă vizibilitate unor actori și puncte de vedere, dintre cele mai diverse. Faptul că în România există și o televiziune națională (TVR 1), ne dă posibilitatea să alegem tipul de știri politice cu care să fim informați. Modul în care televiziunile se poziționează în fața clasei politice și a unui candidat în special, ne acordă nouă, cetățenilor, dreptul de a fi un mediator a mass mediei. Aceste observații pot fi argumentate astfel: "opinia publică este rezultatul uei construcții simbolice întemeiate pe notorietatea celui care intervine în spațiul public, pe statutul acestuia precum și pe o serie de strategii de discurs, care fac trecerea de la individual la interesul general. Construcția simbolică a opiniei publice are însă efecte duale: pe de-o parte, opinia publică poate fi utilizată strategic de către lideri, ca argument de autoritate; pe de altă parte, opinia publică este constuită prin strategii deliberative, adică prin vizibilitatea unor puncte de vedere cât mai variate." Cartea, ziarul, radioul, filmul, televiziunea, internetul. Aceasta este succesiunea aparițiilor ceea ce numim astăzi mijloace de comunicare în masă. Fiecare dintre acesta a avut parte de atenție, admirație și publicul ei la momentul oportun. Astăzi, vorbim de publicuri target (publicuri țintă) care satisface nevoia existenței lor. Dar dacă suntem consumatori ai tuturor mijloacelor de comunicare în masă, la un loc? Este riscul expunerii noastre mai mare? Ceea ce știm cert este că acest tip de comunicare pe care aceste mijloace împreună l-au conturat în paginile manualelor de specialitate se numește comunicarea de masă – noțiune pe care am dezbătut-o încă de la începutul acestui capitol. Acest tip de comunicare caută să se adreseze unui public variat și numeros și nu beneficiază de un feedback eficient pentru că presupune mai degrabă transmitere decât dialog sau schimb de informații. Credem cu tărie când susținem că nimic nu este mai real decât opinia publică, pentru că aceasta este rezultatul unui efort considerabil al comunicării de masă. Media nu face altceva decât să implementeze credințe noi în rândul conștiințelor celor avizați și a le oferi știri despre care să vorbească a doua zi. Gabriel Tarde spunea cândva că "un simplu articol de ziar pune în mișcare un milion de conversații". La cursurile de filosofie, studenții învață că retorica este mama sofismelor unde opinia publică întotdeauna va alege ceea ce este adevărat sau nu, pentru că acolo unde sunt mai multe opinii mereu va contracara una singură. În urma unei știri, opinia unui singur individ nu poate schimba cu mult situația însă, opinia unui întreg grup va valida cu certitudine idea susținută în știre. Astfel, opinia publică a devenit dușmanul individului, care, de teama de a nu fi izolat va pica în capcana efectului de grup și va cocheta însuși cu aceasta.
Capitolul III
SONDAJUL DE OPINIE CA INSTRUMENT DE LUCRU IN
CAMPANIA ELECTORALĂ
3.1 Cum se construiește un sondaj de opinie?
Conform autorului de sociologie, Ion Cauc, sondajul de opinie este realizat pe bază de chestionar "Sondajul de opinie este o formă specifică a anchetei sociologice; o metodă statistică de stabilire pe baza eșantionării, a stratifcării opiniilor în raport cu anumite variabile socio demografice ale populației studiate."
Astfel, pentru a avea un rezultat cât mai aproape de adevărata opinie publică, trebuie să se aibă în vedere construirea unui chestionar ale cărui întrebări răspund cel mai bine la așteptările celui care intervievează. Dar ce este chestionarul?
"Chestionarul este o tehnică, respectiv un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic care, prin administrarea de către operatori de anchetă sau autoadministrare determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris." Reținem faptul că prima cerință a unui chestionar este ca acesta să fie scris. Indiferent de ce formă va lua construirea acestuia, se implică specialiști, respectiv operatori de anchetă care să îl realizeze pentru că răspunsurile viitoare trebuie coincidă cu idea care bântuie prin întrebările regăsite în acesta. Se face apel la rațiune și necesită o doză de cunoștințe psihologice. În chestionar, întrebările și imaginile grafice au rol de indicatori. În ceea ce privește ordinea logica, aceasta ia, de regulă, în considerare drept criteriu timpul: întrebările vizează situații din trecut, prezent și viitor. Ce care este intervievat trebuie să se raporteze la situații reale dar care au imediat în proximitatea lor, timpul. Despre ordinea psihologică trebuie reținut faptul că aceasta se referă la gradul de abstractizare, adică, întrebările concrete preced pe cele abstracte; pe scurt: întrebările scurte și clare vor avea întotdauna un răspuns cât mai precis. Există în aceeași măsură și situația ca răspunsurile date să fie influențate, iar chestionarul pertubat. Exemple de astfel de elemente sunt: personalitatea celui anchetat, situația de desfășurare a anchetei, tema chestionarului, momentul când chestionarea are loc, structura chestionarului în sine, personalitatea operatorului de interviu etc. Atunci când se construiește un sondaj de opinie, astfel de elemente trebuie luate în considerare pentru ca diminuându-le efectul, rezultatul să coincidă într-o măsrură cât mai mare, cu realitatea. În ceea ce privește chestionarul de opinie în urma căruia rezultatele să poată fi incluse într-un sondaj, care reprezintă o majoritate, trebuie să colecteze date despre opinii, motivații, nevoi, aspirații, atitudini etc. Întrebările folosite cel mai des sunt formulate astfel încât răspunsurile să cuprindă cel mult un da sau nu. Întrebările "de ce" sunt întrebări de control care verifică consistența opiniei exprimate. Orice chestionar de opinie începe cu întrebarea cheie (scopul chestionarului) și se termină cu elemente de identificare precum sexul sau vârsta; nicidecum numele. Acest lucru se mai numește și tehnica pâlniei (din capitolul tehnici de structurare a chestionarelor); în acest mod se face trecerea de la general la particular: de la întrebări deschise la cele închise. Tehnica pâlniei răsturnate, în schimb, face trecerea de la particular la general. Există și erori în construirea chestionarului de opinie, iar cele mai frecvente sunt cele legate de modul în care succed întrebările, lungimea chestionarului, design-ul, formularea întrebărilor, existența unor dificultăți de înțelegere a limbajului, gradul de abstracție a întrebării, măsura în care tema abordată se imte initimă etc. De asemenea, măsura în care întrebarea solicită capacitatea de observație a subiectului suprasolicită gândirea, obosește subiectul, este plictisitoare, generează teamă, creează o reacție de prestigiu și generează conflicte cu idealul propriu.
În concluzie un sondaj de opinie se construiește pe baza unui chestionar care terbuie să aibă în vedere multe condiții de elaborare fără ca răspunsurile lui să creeze confuzii sau erori. Earl Barbie, prezintă în The practice of social reseach câteva reguli de formulare a întrebărilor.
Întrebările închise sunt cele ale căror răspunsuri nu lasă loc de interpretări; ele trebuie să fie clare și să nu apeleze la un conținut ambiguu. Trebuie să releve o informație precisă dar fără prea multe sacrificii de abordare.
Întrebările scurte sunt cele mai bune.
3.2 Efectul sondajului de opinie într-o campanie electorală
În atenția schimbărilor de pe piața politică, "audiența" pare să se comporte tot mai mult similar consumatorilor. Apariția consumerismului în domeniul de business și după aceea în sfera publică, a cuprins și arena politică, astfel încât putem vorbi și despre „consumatori politici” sau mai pe scurt, cetățeni care trăiesc din și prin politică. Acest conceptul nu se referă doar la felul în care oamenii votează, ci și la natura atitudinii lor generale față de politicieni, la cerințele lor, la implicarea acestora, la consultare și reacția lor atunci când nu le sunt date „serviciile” promise.
Acest fenomen aduce cu sine și o serie de consecințe asupra politicii, precum:
– Votanții preferă produse mai „tangibile” mai degrabă decât retorice (astăzi, alegătorii sunt mai încântați de bunurile pe care le primesc în timpul unei campanii decât de discursul care le însoțește; de aici și sintagma fapte nu vorbe);
– Votanții vor satisfacerea cererii în mod clar și prompt (ne-am confruntat de atâtea ori cu situații în care imediat după rezultatele alegerilor, ne-am simțit păcăliți de promisiuni care aduceau cu sine rezolvări urgente);
– Alegătorii preferă realizările concrete aspirațiilor și eficiența pragmatică principiilor morale;
– Partidele și politicienii trebuie să-și demonstreze capacitatea de guvernare (acest fapt a devenit condiția esențială a încrederii în politică și totodată succesul unui viitor mandat);
– Promisiunile politice trebuie să fie calculate și realiste (alegătorul nu trebuie subestimat).
În relația candidat – alegători, cuvântul dat este echivalentul unei fapte îndeplinite. O campanie electorală este plină de cuvinte. Cât la sută din ele devin și acțiuni, depinde în deplină măsură, numai de omul politc. Pe parcursul desfășurării campaniei, candidatul trebuie să își câștige pe cel puțin trei sferturi din alegători, pentru a-i avea pe deplin în ziua alegerii. Sondajele de opinie au rolul de a ghida demersul acțiunilor din campanie spre un sfârșit triumfător.
Țara noastră a importat rapid modele de marketing politic din vest în urma cărora orice campanie uzează destul de des cercetări ale pieței politice. Mai mult, sondajele de opinie au devenit o modă și multe alte domenii au împrumutat-o, renunțându-se la adevăratul potențial al utilității acestora. Georgeta Condur (Universitatea Petre Andrei din Iași) susține că "cercetările par să fie utilizate mai mult ca instrument de persadare, decât în scopul lor originar, cel de a strânge informații care să permită organizației să ia decizii mai bune, în cunoștință de cauză."
Astfel sondajele de opinie au reușit să producă efecte spectaculoase, precum cele pe care cărțile de specialitate le numesc efectul bandwagon și efectul underdog. Ce înseamnă aceste două efecte?
Efectul bandwagon reprezintă situația prin care unii alegători prind trenul victoriei din mers, votând cu acel candidat sau partid pe care sondajele preelectorale îl clasează în frunte; adică, dacă candidatul "Popescu Ion" este opțiunea unei majorități de peste 65% din alegători în sondajele de dinaintea alegerilor, acesta va avea cele mai multe șanse să fie ales, deoarece se resimte efectul de a prinde alegerea bună doar pentru că sondajele îl plasează ca fiind o soluție optimă pentru postul candidat.
Efectul underdog presupune apariția unui val de simpatie pentru candidatul pe care sondajele îl arată ca fiind deja înfrânt. Desigur, ambele efecte nu reprezintă o certitudine în influențarea votului concret, întrucât, unele studii nu găsesc un consens asupra existenței și importanței lor. Dar după cum se subînțelege, pentru ca aceste două efecte să se reverse asupra alegătorilor, rezultatele sondajelor trebuie făcute public.
În ceea ce ne privește, putem crede că în România efectul bandwagon chiar funcționează. Îndiferent dacă aceste efecte contează sau nu, numai ideea că cercetările sunt transformate în instrumente directe de persuadare ne face să ne temem și să admitem că există probleme de etică și că încrederea oarbă în efectul bandwagon a multor actori politici crește riscul ca piața să fie invadată de rezultate falsificate, cu precădere în timpul campaniilor electorale.
Un altfel de efect pe care sondajul de opinie îl are într-o campanie electorală este cel impus de scurgerea de informații de către presă. Dacă de exemplu, un candidat oferă presei informația că el este cel mai bine clasat în preferințele alegătorilor, aceasta va transmite mai departe, publicului care la randu-i va acționa în cauză. Doar că, astăzi, orice jurnalist se ferește de prezentarea unor date neverificate și neasumate; venite doar din cadrul unui sondaj de opinie pe care însuși candidatul în dirijează.
În România, legile care reglementează procesele electorale și deciziile Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), impun ca la publicarea unui sondaj de opinie să se prezinte și denumirea instituției care l-a realizat, data la care acesta a fost efectuat, metodologia folosită, dimensiunea eșantionului și întotdeauna, rata maximă de eroare. Aceste reglementări sunt valabile și în cazurile în care sondajul de opinie a fost efectuat telefonic, deși, pe parcursul unei campanii electorale, acestea au loc de cele mai multe ori, față în față cu cel intervievat, deseori, locul chestionării find pe stradă. Ceea ce este confuz pentru publicul unui canal medie, de cele mai multe ori se ascunde în spatele faptului că sunt publicate sondaje de opinie realizate de firme care nu pot fi identificate și care astfel, nu prezintă garanții de profesionalism, dar care nu pot fi verificate și astfel, rezultatele sunt luate ca atare. Un lucru extrem de interesant despre efectul sondajelor de opinie este faptul că rezultatele acestora poate fi făcute publice doar până la încheierea campaniei electorale și niciodată după sau în ziua de vot. În aceste situații, CNA se obligă să aplice sancțiuni. Și atunci, sondajul de opinie pare foarte important pentru o campanie electorală. Pare singura șansă de a avea totul sau de a face să ai totul.
Un alt aspect al efectelor sondajelor de opinie îl reprezintă publicarea selectivă a reuzultatelor. Această practică în care doar rezultatele favorabile pentru beneficiar este foarte răspândită. Acele rezultate care nu convin, deși ar fi relevante pentru tema cercetată, nu sunt publicate deoarece se simte nevoia protejării anumitor informații. Atunci când jurnaliștii publică selectiv rezultatele, nu se poate vorbi de o încălcare a reglementărilor legale, ci situația trebuie analizată din perspectiva deontologiei profesionale.
În concluzie, sondajele de opinie atrag efecte care avantajează (de cele mai multe ori pe cei care le intenționează) dar și dezavantajează (îndeosebi pe votanți). Câteva dintre avantaje poate fi faptul că acestea permit studierea unor aspecte care nu pot fi observate în alt fel, dispun de reguli precise de realizare, dar se adapteaza relativ ușor la teme și obiective variate și reprezintă o cale sigură de a culege informații cantitative. Dintre dezavantajele sondajelor amintim că opiniile înregistrate sunt adesea distorsionate; imaginea obținută prin analiza răspunsurilor nu oferă certitudine asupra temei de cercetare, iar exigențele metodologice sunt atât de mari, încât erorile sunt frecvente.
3.3 Erorile care distrug o campanie electorală
Dacă la efecte am vorbit atât despre despre avantaje cât și despre dezavantaje, acest subcapitol are rolul de a evidenția cae sunt acele erori maxime care se fac în urma sondajelor de opinie și care automat, distrug o întreagă muncă. Una dintre situațiile în care campania electorală este compromisă este aceea în care se publică rezultate ale unor sondaje de opinie cu erori vizibile de chestionar. Unele sondaje de opinie conțin întrebări care sunt formulate într-o manieră care induce pe cei interogați în eroare, declanșând anumite mecanisme psihologice cunoscute, încât ajung să răspundă așa cum dorește cel care realizează sondajul. Dacă în subcapitolul anterior am menționat despre o lipsă de profesionalism, menționez că sunt și situații în care se poate vorbi de o intenție de modificare a rezultatelor prin influențare. Această situație se numește push-polls sau pseudo-sondaje. Scopul acestora nu este de a strânge cât mai multe informații cu privire la o realitate actuală ci de a persuada prin neprecizarea clară și corectă a sursei, (ca scuză), transmițându-se informații false sau înșelătoare despre adversari sub pretextul unor anchete.
O altă eroare care poate pune în pericol o campanie electorală este nerealizarea corectă a unui chestionar. Rezultatele pot fi astfel înșelătoare doar pentru că nu s-au luat în calcul toate elementele de influențare pe care le poate avea cel care răspunde, în momentul în care acesta este presat de șirul întrebărilor. Au existat atâtea cazuri în care cel ales nu a coincis cu rezultatul sondajelor de opinie de dinaintea încheierii campaniei electorale. CNA a aplicat cele mai multe sancțiuni pentru prezentarea exit poll-urilor fără includerea informațiilor complete dar și pentru că reultatele acestora au fost difuzate cu doar câteva minute înainte de încheierea procesului de vot.
Exit poll-urile sunt un altfel de sondaj de opinie care activează în ziua alegerilor și care aduc cu ele informații de ultimă oră în care sunt precizate prezența la vot în procente sau care anume candidat se află mai aproape de a câștiga. Așadar, având în vedere cazul în care sondajele de opinie atrag erori, o campanie electorală trebuie construită după structura care evidențiază mai întâi situațiile de risc și apoi, cele de reușită.
3.4 Puterea sondajului în a construi, măsura și manipula opinii
Înainte de a evidenția în ce stă puterea sondajului în a construi, măsura și manipula opinii, trebuie să răspundem unei întrebări relevante pentru lucrarea de față: este publicul un răsfățat sau o victimă?
Răspunsul acestei întrebări frământă pe toți cei care au vedere o analiză amănunțită a relației sondaj de opinie – public. În ceea ce ne privește avem nevoie să cunoaștem adevărul pentru a înțelege dacă tehnicile de manipulare prezente în rezultatul sondajului avantajează sau dezavantajează publicul. Procesul transmiterii unui mesaj nu promite de cele mai multe ori eficacitatea acestuia. Să nu uităm că publicul încă are calitatea de a judeca și selecta în conștiința acestuia oferta. În Discursul asupra metodei, Descartes afirmă că tot ceea ce se poate discuta este obligatoriu fals, în raport cu demonstrația. Și pentru a nu pierde teren în fața acestui adevăr, manipulatorii se vor inspira din psihanaliză, psihologie, biologie și științele comportamentului uman. Are astfel legătură efectul manipulării cu pregătirea noastră în școală? Faptul că una este lumea de afară și alta imaginile din mințile noastre, sau realitatea că percepem numai ceea ce suntem pregătiți să percepem, ne face să afirmăm că, da. Trăim în aceeași lume dar se pare că simțim în lumi diferite. Este așadar vina publicului că nu este sufiecient de educat în acest sens? Retorica a dispărut după două mii cinci sute de ani de prezență centrală din programele de învățământ iar această absență a unei educări a vorbiri a fost înlocuită cu istoria literară. Și da, cu cât publicul este din ce în ce mai școlit, cu atât mai pregătit îl găsește procesul manipulării. Dar cum rămâne cu ceilalți indivizi ai societăți care habar nu au despre manipulare și de existența unor tehnici ai ei? Este acest tip de public un răsfățat sau o victimă? Este o victimă pentru că preia ceea ce furnizorii rezultatelor sondajelor de opinie și un răsfățat pentru că își păstrează garantul libertății de decizie chiar și atunci când i se oferă atâtea, separând societatea în: cei convinși și ceilalți.
Revenind la Sondajul de opinie – intrument de lucru în campania electorală, recunoaștem puterea pe care sondajul o are în a construi opinii prin efectele pe care acesta le are. Dacă rezultatele unui sondaj sunt publice pe un canal media, oamenii vor recepționa imediat mesajul și în funcție de cât li se pare de credibil mijlocul, aceștia vor vota sub influența unei îndrumări nevinovate. Are sondajul puterea de a măsura opiniile? Categoric, da Chestionarele sunt materiale scrise, ce conțin date precise și măsoară cantitativ opinii, interese, apirații etc. Rezultatele pot fi ușor comparate astfel încât măsurarea acestora permit noi interpretări. Și da, sondajul are o extraordinară putere de a manipula opinii. Dacă Philippe B. este convins că manipularea înseamnă "a paraliza judecata și a face orice pentru ca receptorul să-și deschidă el însuși ușa mentală spre un conținut cu care altfel nu ar fi fost de acord" în cele ce urmează vom încerca să scoatem în evidență pocesul psihologic care are loc la nivel afectiv. Deseori, asociem noi înșine, manipularea cu o acțiune care merge direct la nivelul emoțional, creând o altfel de relație între manipulator și cel manipulat. Fără îndoială, vorbim despre veșnica luptă dintre raționalitate și afecte. Informația transparentă care se ascunde după întrebările aparent simple este arma pe care realizatorii sondajului de opinie mizează. Când aceștia formulează o întrebare, de fapt specialiștii induc deja o atitudine. Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă informația (de la latinescul informo, -are = a da formă, a fasona, a face cunoscut, a pune la curent) vom trece prin câteva definiții caracteristice ale acesteia:
– nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă sociabilă;
– ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea, transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socială;
– un proces brut sau semifinit care, departe de a fi rar, este în general abundent;
– măsura a ceea ce este nou, imprevizibil în mesaj. Dar informația nu este relevantă pentru cei care o folosesc, datorită definiției pe care aceasta o posedă, cât pentru ce reprezintă ea și care sunt atuurile acesteia. În inchiderea acestor șiruri, aducem în prim plan pe Robert E. Cahn și Agenția pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării a SUA, care vine cu o caracteristică a informației pe cât de importantă pe atât de interesantă: "Națiunea care stăpânește domeniul prelucrării informației va poseda cheile la conducerea lumii în secolul XXI." Și atunci, este mass media cea care îi conferă putere sondajului să construiască, măsoare și manipuleze opinii? Cum altfel noi, alegătorii am fi putut lua contact cu aceste rezultate?
Capitolul IV
METODOLOGIA
4.1 Retrospectivă
Iată prin urmare perspectivele pe care încercarea de față a vrut să le deschidă.
Recapitulând, vom încerca să justificăm teoria împărțită pe capitole, amintindu-ne importanța cronologică a celor trei domenii. Primul capitol, a fost deschis de către definiția comunicării politicii care s-a dovedit o arie mare de acțiune, comunicarea electorală fiind doar o subramură a acesteia. Am înțeles cum funcționează o campanie electorală și care sunt condițiile care îi asigură succesul. În cel de-al doilea capitol, comunicarea de masă face trecerea către opinia publică prezentând-o ca fiind o părere unanimă despre probleme de interes general. Definiții, importanța dar și cine este autorul sondajului de opinie sunt prezentate imediat sub forma unor subcapitole.
Capitolul trei leagă cele două mari domenii (campania electorală ca subpunct al politicii și sondajul de opinie ca metodă de comunicare). Sondajul de opinie ca instrument de lucru în campania electorală reprezintă punctul culminant al lucrării, în care se prezintă, treptat, legătura și mediul în care acestea două conlucrează. Metoda de cercetare a următorului studiu de caz este reprezentată de analiza cantitativă dar și calitativă a sondajelor de opinie realizate într-o campanie electorală.
4.2 Problematica, ipoteza de lucru, extinderea temei
Lucrarea Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală este o cercetare asupra folosirii și interpretării sondajului în domeniul politicii, cu precădere într-o campanie electorală unde nevoia unei instrument care să asigure succesul, se cere permanent. În încercarea de a demonstra faptul că sondajul de opinie reprezintă un element puternic de decizie, am lansat la începutul acestei lucrări următoarea ipoteză: dacă opiniile alegătorilor sunt cel mai important element al strategiei, la baza oricărei campanii electorale stă sondajul de opinie.
Lucrarea de față, își propune o lărgire a cunoașterii, modificând senzația că rezultatele sondajelor de opinie nu contează într-o campanie electorală. Astfel, unul dintre obiectivele cercetării propune o schimbare de atitudine.
Sondajul de opinie ca sursă de informare într-o campanie electorală, trebuie să redea de cele mai multe ori, realitatea și pentru ca aceasta să nu întâmpine situații în care erorile pot distruge tot ce s-a construit până în momentul respectiv, este necesar ca specialiștii care construiesc sondajul să aibă cunoștințe atât despre domeniul politic cât și psiho-sociologic. Realizarea unui chestionar complex, va îngreuna înțelegerea lui. Cercetarea aceasta caută să evidențieze ce înseamnă un sondaj de opinie inteligent, într-o campanie electorală.
În plus, lucrarea poate reprezenta o cărămidă solidă, în construcția oricărei extinderi a subiectului.
Capitolul V
STUDIU DE CAZ
SONDAJUL DE OPINIE – INSTRUMENT DE LUCRU ÎN
CAMPANIA ELECTORALĂ DIN 9 DECEMBRIE 2012, ÎN
ALEGERILE PARLAMENTARE, NEAMȚ
5.1 Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, Neamț
Anul trecut, toată România a fost martorul unei zarve de neînțeles pentru unii dar prilej de succes pentru alții. Politicienii au mizat pe sfârșitul anului că le va aduce un nou mandat, timp în care multe se pot schimba, dar cu șanse minime să le schimbe cineva locul.
Alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 au servit mass media cu subiecte cât pentru un an, iar electoratul, cu sufletul la gură ca să vadă ce mai câștigă și ei. În Neamț, doi candidați pentru parlamentul României și-au consolidat o strategie de campanie electorală și au țintit către un loc de deputat și unul pentru senator.
Eugen Țapu Nazare a candidat în 9 decembrie 2012 ca senator pentru colegiile 1,2 si 3 din Neamț sub sprijinul partidului USL. În aceași luptă, Liviu Harbuz candida cu speranțe de bine pentru postul de deputat, în colegiul 3, susținut de același USL.
Întotdeauna politica a fost un subiect pe placul multora atunci când timpul liber le-a permis dezbateri; dar nimic nu se poate compara cu momentul în care lumea politică își arată adevărata față și scoate toate armele pentru a convinge cetățenii că de la discurs la acțiune nu se află decât un strop de voință, sau păsare. Alegerile parlamentare au adus în rândul populației României noi șanse de afirmare, dar în același timp, a scos la iveală rivalități pentru care câștigarea bătăliei finale, merita orice sacrificiu. În cele ce urmează vom prezenta pașii campaniei electorale din octombrie – decembrie 2012, ale celor doi candidați din Neamț, evidențiând programele pe care aceștia și le-au propus în a atinge un contact permanent cu cetățenii.
5.1.1 Obiective
Ca în oricare altă campanie electorală, obiectivul reprezintă scopul suprem al unei
întregi munci de echipă. Obiectul principal al campaniei electorale ale candidaților USL, colegiul 1,2 și 3, Neamț, pentru postul de deputat și senator în Parlamentul României, a fost acela de a obține un scor de 50% + 1 din numărul alegătorilor prezenți la vot la scrutinul din 9 decembrie 2012. Obiectivele specifice ale campaniei prevedeau:
– Creșterea notorietății și a gradului de încredere a candidaților Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz;
Asigurarea unei vizibilități sportite;
– Identificarea candidaților Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz cu sigla USL;
Modelarea intenției de vot a electoratului.
Strategia campaniei electorale avea rolul de a atinge aceste obiective până în data de 9 decembrie.
5.1.2 Public țintă
Principalele segmente de public pentru care au fost stabilite liniile strategice ale campaniei, în ordinea importanței atingerii lor, sunt:
– Alegătorii din mediul urban și cei din mediul rural;
– Mass-media locale și naționale;
– Mediul de afaceri;
– Autorități locale (primarii comunelor din colegiu);
– Membrii PNL.
Desigur, într-o țară în care sistemul parcă este împotriva românului și îi ia și ceea ce se presupune că e gratis, pentru un candidat pare imposibil să satisfacă nevoile întregului electorat și nu este de condamnat dacă unul din candidați nu reușește să atingă un segment de public propus. Este greu să faci o idee politică să fie pe placul întregii populații și cu atât mai mult, nu toți candiații se bucură de o popularitate unanimă. Dar ca în oricare altă campanie electorală, publicul țintă reprezintă acel "a știi cu cine stai de vorbă/cui te adresezi".
5.1.3 Comunicatori
Acțiunile din perioada de precampanie și campanie au trebuit să beneficieze de susținerea unor comunicatori, care să sprijine imaginea candidaților Eugen Țapu Nazare și Liviu Haruz. Aceștia vor vorbi despre candidați și vor fi prezenți pe unele dintre materialele de promovare (emisiuni, machete de presă, bannere, mash-uri, pliante etc). Prezența acestora a fost necesară în perioada de campanie, la întâlnirile cu alegătorii, în emisiuni etc.
În cadrul campaniei electorale ale celor doi candidați , comunicatori au fost:
– Dragoș Luchian
– Romeo Stavarache
– Leonard Pădureanu
– Medic cunoscut (dr. Chelariu)
– Om de afaceri cu notorietate (Pavǎl, Mircea Plǎcintǎ)
– Profesor cunoscut (Semenov)
– Mediul universitar (Puiu-Basarabia)
– Un fost director de fabricǎ – fost director Aerostar
În perioada de campanie s-au folosit știri, în care au aparut oameni simpli, care au vorbit despre candidați precum un tânăr, un bătrân, un om de afaceri, oameni de vârstă medie 40-50 de ani.
5.1.4 Strategie
Strategia de creștere a vizibilității și încrederii se va baza pe un mix de marketing electoral și PR politic, diferențiată în funcție de tipul de public și de eveniment.
Strategia a fost diferențiată, pe cele două perioade:
Precampanie – până în 9 noiembrie 2012.
Campanie – 9 noiembrie – 9 decembrie 2012.
Strategia a urmărit să creeze o imagine centrată pe încredere și acțiune, diferențiându-se, în funcție de publicurile țintă menționate anterior. Unele dintre acțiuni au atins mai multe publicuri țintă.
5.1.5 Mesaj
În campania electorală a celor doi candidați amintiți anterior, mesajul a fost centrat pe ideea de seriozitate, specialist, tehnocrație (exemplu: Administrație, dincolo de politică). De asemenea, mesajul a fost gândit și construit în funcție de publicul țintă. În acest sens, pentru electoratul de 18 – 50 de ani, de preferință cu studii medii și superioare și electoratul feminin cele mai bune argumentre au fost implicarea și rezolvarea unor chestiuni concrete, ce afectează comunitatea. De aceea, în perioada de precampanie, dar și în cea de campanie, candidații propuși de USL pentru Camera Deputaților și Senat, colegiile 1,2 și 3 au devenit principali comunicatori pe toate chestiunile pozitive.
Zilnic, secretarele de la cabinetele lor au trebuit sǎ sune pe cei care au depus reclamații și să îi anunțe că problema lor s-a rezolvat, cu mențiunea că sună din partea acestora.
Mesajele campaniei s-au referit la principalele teme precum: Gigacaloria – menținerea prețului; reabilitarea termică a blocurilor, cu bani de la Uniunea Europeană, panouri voltaice de pe gropile de gunoi, panouri solare la blocurile din oraș, atragerea de investitori străini/sprijinirea mediului de afaceri, atragerea finanțării pentru spitalul municipal (promisiune obținută de la Guvern cǎ se vor aloca fonduri pentru 2013). Acest subpunct va fi dezbătut pe larg, în subcapitolul Comunicarea electorală a candidaților USL în lupta pentru posturile de deputat și senator a candidaților Liviu Harbuz, respectiv Eugen Țapu Hazare, din lucrarea de față.
5.1.6 Evenimente
O campanie electorală presupune multe evenimente pentru că acestea asigură un contact permanent cu alegătorii și deci, șansa ca mesajul să fie recepționat. În campania electorală prezentată, s-au propus următoarele evenimente:
Conferință de presă cu Romeo Stavarache, pe tema prețului gigacaloriei, eventual pliante distribuite la abonații CET – octombrie 2012,
Întâlnire cu oamenii de afaceri – portofoliu de probleme,
Tichete pentru pensionari cu menționarea numelelor candidaților,
Raed Arafat – spital și SMURD, în campanie,
Întâlnire studenți și universități din Neamț,
Distribuit felicitări – 26 octombrie-Sf. Dumitru, 8 Noiembrie – Sf. Mihail și Gavril,
Depuneri de coroane,
Spectacole, inclusiv cele din cluburi,
Competiții sportive.
Evenimentele au fost atent organizate pentru ca firul d desfășurare a campaniei electorale
să nu fie întrerupt.
5.1.7 Campanii
Campania electorală a inclus și programe precum un altfel de campanie prin care candidați susțineau cauze sociale. Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz au fost inițiatori a trei astfel de mini campanii, dintre care una de mare anvergură. Lăsând pentru final prezentarea campaniei sociale, începem prin a vă relata pe celalalte două care au avut drept țintă sănatatea alegătorilor. "Respectă-ți inima!" este prima campanie, lansată printr-o conferință de presă, în perioada de precampanie. S-au distribuit materiale (broșură) cu sfaturi pentru sănătatea inimii. Broșura a fost semnată, respectiv concepută de un doctor. Distribuția acestora a avut loc în cartiere, dar și în mediul rural, prin intermediul rețelei. Pe durata campaniei (de două săptămâni) s-au amplasat corturi cu tensiometre și aparate de măsurat glicemia, la care s-au distribuit și broșuri. Corturile au fost duse atât la țară cât și în cartierele din orașe. Fiecare persoană a primit un cartonaș cu rezultatele analizelor și, pe verso, cu inițiatorul campaniei. Nemțenii au fost invitați în fiecare dimineață, să alerge împreună cu candidații USL, pentru sănătatea inimii, în parcul central. Cei care au venit în fiecare dimineață au primit și upremiu. Campania s-a finalizat cu un eveniment numit Crosul Inimii, la care au alergat și candidații.
Cea ce-a doua campanie de sănătatea s-a numit Farmacia inimii și s-a dovedit un proiect în care se meargea o dată pe săptămână, la o anumită oră, cu medicamente, în satele care nu au farmacie. Această minicampanie s-a realizat cu ajutorul unei asociații. Dar campanie care a atras cele mai multe atenții a fost de departe campania stres.
5.1.7.1 Campania stres
Această campanie a avut în vedere să aducă la cunoștință oamenilor ce înseamnă stresul, factorul de afectare asupra alegătorilor dar și sfaturi de combatere al acestuia. În cele ce urmează aveți exemplul unei broșure cu titlul O epidemie numită stres care a circulat de-a lungul acestei campanii în mâinile a mii de alegători.
"Stresul nu este doar problema generației noastre. Stresul a existat dintotdeauna, pentru că în societatea umană au fost, încă de la începuturi, conflicte de toate felurile, oprimare, boli, foamete. Credem cu tărie că efortul nostru de a ne adapta, de a birui dificultățile de orice fel, este o datorie pe care o avem din momentul în care am primit VIAȚĂ. Odată cu acest dar deosebit am primit și toate posibilitățile de a ne dezvolta și de a rezista agresiunilor exterioare: un organism extrem de complex, o capodoperă a creației, inteligență superioară, conștiință și liberul – arbitru. Vedem însă că lucrurile merg prost în jurul nostru, că prioritățile au fost inversate: dragostea, vorba bună, corectitudinea, demnitatea, înțelepciunea, respectul pentru viață, respectul aproapelui au devenit tot mai rare. Râsul aproape s-a stins, iar credința în Dumnezeu și valorile creștine sunt, adesea, vorbe goale. Ne încovoiem sub povara greutăților, a amărăciunii, a frustrării, a răutății și revărsăm prea – plinul lor spre semenii noștri, spre soții și copiii noștri. Am generat o epidemie, o numim STRES, dar întârziem să ne folosim judecata, bunul simț și liberul arbitru pentru a o birui. Stăpânim lucruri, dar, adesea, lucrurile ajung să ne stăpânească. Pentru că suntem inteligenți, organisme complexe, înzestrați cu liberul – arbitru, avem extraordinara șansă de a ne găsi echilibrul, de a ne face viața mai bună. Haideți să ne închipuim că domnul Selye nu ar fi inventat cuvântul STRES! Fiecare dintre noi avem șansa de a face alegerile corecte, prin care fiecare zi a noastră să fie mai veselă și mai calmă!" Dr. Cristian Petrovici propunea o înțelegere mai tehnică a stresului prin definiția acestuia.
"Ce este stresul? Conform definițiilor, stresul este un sindrom de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului, un ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, suprasolicitare. Stresul este un ansamblu de reacții ale organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți fizici, chimici, biologici și psihici, care constau în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. Stresul psihic este cauzat de conflictele personale sau sociale ale individului, care nu-și găsesc soluția pe moment. Stresul psihic este o stare de tensiune, încordare sau disconfort.
Care sunt factorii de stres?
Orice factor negativ, care ne înconjoară și ne afectează la tot pasul, fie că suntem
în tramvai, pe stradă, acasă, la locul de muncă;
Grijile;
Dezamăgirile;
Problemele;
Neîmplinirile;
Existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta
nepregătit pentru a le face față;
Implicarea într-o acțiune sau relație exagerată;
Lipsa condițiilor de confort;
Subsolicitarea / suprasolicitarea;
Situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual;
Criza de timp;
Izolarea;
Apariția unui obstacol fizic sau psihic;
Situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).
Stresul este ca o molimă. Se furișeaă și, încet – încet, pe nevăzute, pune stăpânire pe om. De aici și până la declanșarea unor afecțiuni ce pot deveni grave nu mai este decât un pas. Credem că ne îmbolnăvim de gripă doar pentru că nu ne-am îmbrăcat suficient de gros, că ne îmbolnăvim de stomac pentru că nu respectăm orele de masă, că ne îmbolnăvim de diabet pentru că mâncăm prea dulce. Sigur, toate aceste dezechilibre pot cauza afecțiunile de mai sus și este indicat să avem un ritm de viață sănătos. Însă, cea mai des întâlnită cauză a afecțiunilor este stresul.
Ce afecțiuni produce stresul? Stresul atacă fără milă și poate afecta orice organ. Stresul se poate manifesta prin leziuni funcționale care, în timp, cumulate, duc la leziuni organice: surmenaj, infarct de miocard, perturbări psihice, aberații comportamentale. Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de suferință și mortalitate a zilelor noastre. România se află printre țările cu frecvența cea mai înaltă a acestor afecțiuni. Stresul produce simptome depresive anxioase dar și tulburări severe, cum ar fi depresiile de intensitate psihotică. În ultima perioadă, numărul bolnavilor cu afecțiuni psihice, cauzate de expunerea îndelungată la stres, a crescut îngrijorător (…)
Cele mai frecvente cauze ale apariției stresului sunt:
Evenimente marcante din viață: căsătoria, schimbarea locului de muncă, divorțul,
decesul unei persoane dragi, mutarea etc;
Grija pe termen lung: neliniști în ce privește viitorul copiilor, probleme economice
sau financiare, o boala cronică etc;"
Sfaturile pe care broșurile le împărtășeau au dat impresia că oamenii aceștia vin cu
rezolvări la o problemă cu un impact iminent și astfel, devin aliați într-o luptă cu stresul.
"Combaterea stresului, fie că e de natură economică, socială sau de serviciu, se poate face printr-o abordare înțeleaptă a realității. Identifică factorii de stres și încearcă să găsești căi de rezolvare a problemelor. Ține departe factorii de stres și persoanele care îți provoacă stresul. Alternează timpul de odihnă, repaus, serviciu cu activități recreative. Du un regim de viață echilibrat. Chiar dacă muncești mult, alocă timp și sportului. O alimentație sănătoasă este importantă. Când suntem prea stresați avem tendința de a mânca mult și la ore nepotrivite. Ideal este un regim de hrană echilibrat, cu mese la ore fixe. Recreerea în natură, plimbările, aerul curat sunt indicate în combaterea stresului."
Programul campaniei stres a implicat următoarele evenimente:
Miercuri, 31 octombrie – distribuit cărți poștale
Joi, 1 noiembrie – montat panouri și mash-uri
Copiii cu bannerele au apărut în intersecții.
Vineri, 2 noiembrie – montat zidul anti-stress
Copii cu veste, de preferat cu ”Scapă de stres pe ele”, care stau lângă panouri,
au oprit trecătorii și i-au invit să scrie despre lucrurile care îi stresează.
– Sâmbătă, 3 noiembrie la zidul antistress s-au creat câteva momente de aglomerație. Televiziunile prietene au venit să filmeze, și să scrie despre ce s-a întâmplat. Despre apariția zidului, a mesajului etc. s-a scris și în edițiile electronice ale ziarelor și pe bloguri.
Duminică, 4 noiembrie a apărut sondajul pe site.
Luni, 5 noiembrie toată presa a scris despre campania anti-stress, care nu a fost
asumată.
– Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz se duc la zidul anti-stress. Li se iau declarații, în care ei spun că sunt interesați care sunt motivele de nemulțumire a oamenilor. Aceștia au strâns sulurile cu problemele oamenilor, semnalate pe ziduri. S-au realizat reportaje la Tv
– Marți, 6 noiembrie presa a scris despre demersul celor doi candidați în urma cărora aceștia au participat la o emisiune Tv, pe tema motivelor de nemulțumire ale oamenilor, împreună. În redactarea strategiei acestei campanii s-au luat și măsuri pentru situațiile urgente – impedimente cum ar copiii cu bannere din intersecții să fie luați la întrebări de poliția locală, sau zidul anti-stress să fie stricat pe timpul nopții. Un astfel de zid a fost creat și în sediul USL Neamț. (vezi anexă 1)
5.1.8 Mass media locală și națională
Relația candidaților cu mass media locală și națională a fost întreținută de conferințe de presă săptămânale în intervalul 9 noiembrie – 9 decembrie 2012. Participarea lui Eugen Țapu Nazare și Liviu Horezu în perioada de precampanie la emisiuni a fost într-adevăr, un punct important în apariția acestora și recunoașterea de către public. În perioada de campanie, candidați au apărut la la Antena 3. Au mai urmat și o intervenție la Realitatea Tv națională și machetele de susținere ale presei locale. Putem spune că mass media locală a influențat foarte mult opinia publică și că implicarea acestora în crearea unei imagini favorabile a candidaților a adus un raport considerabil în procentajul de la alegerile dn 9 decembrie 2012.
5.1.9 Internetul ca mijloc de desfășurarea a campaniei electorale
Partidul USL a intuit că internetul este cel mai ieftin mijloc de promovare, procentul
de accesare a internetului find în continuă creștere. Și pentru că se asigură un grad mare de penetrare în rândul tinerilor, campania electorală s-a mutat și în spațiul virtual. Astfel, s-au postat zilnic pe site-ul de socialozare Facebook, în perioada de precampanie, chestiuni personale iar în campanie – știri de campanie (gen povestioară/subiecte serioase). În octombrie s-a dat și startul unei mini campanii pentru un număr cât mai mare de prieteni.
S-au utilizat, de asemeni, bloguri locale, bannere și articole. În campanie, un video
despre candidați a circulat pe internet iar în ultima săptămână, un altul pentru contracandidați. Campania de e-mailing a avut în vedere monitorizarea comentariilor și reacția rapidă la acestea.
5.2 Comunicarea electorală a candidaților USL în lupta pentru posturile de deputat și senator a candidaților Liviu Harbuz, respectiv Eugen Țapu Nazare
Înainte de a dezbate mesajele care au fost transmise în timpul campaniei electorale, din partea candidaților USL, către alegătorii de la care se aștepta să voteze cu Liviu Harbuz pentru postul de deputat și Eugen Țapu Nazare pentru senat, amintim care au fost temele acestei campanii; teme care au fost împărțite pe săptămâni.
1. Sǎptǎmâna 12 – 18 noiembrie
-Tema săptămânii – Economie, fiscalitate.
-Abordare: scăderea fiscalității și susținerea IMM, înființare parc celule fotovoltaice, înființare parc industrial la Săvinești, investiții în infrastructură;
Aceste probleme urmau să fie realizate astfel: Crearea unui parc industrial la
Săvinești. Autoritățile locale aveau să investească în refacerea halelor existente care pot apoi, oferi spațiile, cu chirie zero, firmelor care au activități de servicii și producție. În acest fel, se poate stimula crearea câtorva sute de locuri de muncă. În ceea ce privește deschiderea unui a unui parc de celule fotovoltaice și microcentrale în cogenerare (care utilizează deșeurile locale pentru producerea de energie electrică și termică), se avea în vedere finalizarea negocierilor cu firme din străinătate. Realizarea parcului putea asigura autonomia energetică a orașului Piatra Neamț și a comunelor din jur, pentru iluminatul public, iluminatul și încălzirea unităților de învățământ, a spitalelor, a altor instituții publice. Dincolo de reducerea evidentă a costurilor, implementarea proiectului a permis și o dezvoltare a industriei locale (de ex, încălzirea serelor de flori și legume) precum și reducerea poluării. Cu economia realizată din scăderea costurilor cu iluminatul se investește în alte domenii. Stoparea înstrăinărilor terenurilor publice din județul Neamț și utilizarea acestora în cadrul unor parteneriate public – private. Cooptarea unor investitori interesați în parteneriatele public – private. S-a urmărit modernizarea drumurilor naționale Piatra Neamț – Bacău și Piatra Neamț – Roman, tansformarea acestora în drumuri expres, astfel încât să crească accesibilitatea spre aeroporturile internaționale din Bacău și Iași. În acest fel crește atractivitatea orașului Piatra Neamț și a județului Neamț, în general, pentru turismul ecumenic, de agrement și de afaceri. Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, prin simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor, crearea unei singure structuri de management la nivel național și unificarea legislației în domeniu. Ajutor pentru IMM- motorul oricărei economii sănătoase. S-a oferit un pachet de măsuri care să susțină IMM – firmele care reinvestesc profitul în achiziția de utilaje, echipamente tehnologice și în cercetare vor fi scutite pe o perioadă de cinci ani de la plata impozitului pe profitul reinvestit. (întreprinderile Mici și Mijlocii vor fi sprijinite prin capitalizarea Fondului de garanție pentru IMM-uri și prin înființarea unui Fond de risc, la care acestea să aibă acces inclusiv pentru atragerea de fonduri europene; Statul va fi obligat să achite către IMM-uri contravaloarea facturilor emise pentru diferite achiziții publice, în cel mult 30 de zile de la emiterea facturii. Statul a fost, în timpul guvernării PDL, principalul element de blocaj financiar; firmele care angajează tineri până în 25 de ani sau salariați peste 45 de ani vor fi scutite, timp de un an, de la plata contribuției sociale datorate de angajatori, cu condiția ca noii angajați să aibă contract de muncă pe o perioadă de cel puțin doi ani. În acest context se poate vorbi despre clasa de mijloc, care în România este pe moarte. Alte probleme de rezolvat în timpul mandatului urmăreau reducerea fiscalității pe forța de muncă, pentru stimularea creării de noi locuri de muncă, reducerea treptată, în 4 ani, a CAS datorat de angajator, cu 5%, scăderea taxelor și impozitelor pentru populația cu venituri sub salariul minim pe economie, impozite mai mici pentru familiile și persoanele care înregistrează cheltuieli pentru sănătate și educație (taxe grădinițe, taxe școlare, contravaloare analize și servicii medicale etc), prin deductibilitatea acestora, un sistem fiscal stimulativ, echitabil și predictibil (disciplină fiscală, o mai bună gestionare a banilor publici, simplificarea fiscalității), reducerea TVA la producătorii agricoli, de la 24 la 9%. iar 15% se întoarce la producător în momentul în care prezintă factura, introducerea impozitului diferențiat pe salariu, scutirea de la plata contribuțiilor pentru reabiliatarea termică a blocurilor, a familiilor care înregistrează venituri pe fiecare membru sub salariul mediu pe economie. De această măsură ar urma să beneficieze peste 90% dintre locuitorii orașului.
Sǎptǎmâna 19-25 noiembrie
– Temele sǎptǎmânii – Sǎnǎtate și Educație
– Abordare: Susținerea performanței în educație, regîndirea sistemului sanitar, cu
accent pus pe gestionarea fondurilor și sistemul de asigurare. Cum astfel? Reintroducerea examenului de admitere în liceu, renunțarea la clasa zero, finanțarea sistemelor alternative de învătământ (step by step), finanțarea programului „Școală după școală”, introducerea unei mese calde pentru toți copiii din ciclul primar, școala trebuie să pregătească specialități solicitate pe piața muncii. Trebuie realizate previziuni realiste între nevoile de pe piața muncii și specializările existente în școli, înființarea de Centre de excelență la nivelul fiecărei comunități, prin care tinerii cu abilități deosebite să fie susținuți pentru a face performanță, descentralizare până la nivel de fiecare unitate școlară, astfel încât părinții să poată participa la actul decizional din școala respectivă și să aibă un cuvânt de spus în alegerea echipei manageriale a școlii respective, directorul de școală trebuie ales de profesori și reprezentanții părinților, nu impuși de la Inspectorat. Școala trebuie depolitizată, iar directorii, aleși în interior. În ceea ce privesc schimbările în bine pentru domeniul sănătății s-a urmărit posibilitatea de tratament și analize medicale și în serviciul privat, pe baza asigurării de sănătate, compensarea medicamentelor cu 90% pentru pensionarii cu pensii sub 1000 de lei și înființarea unui Sistem de urgență SMURD, cu pompieri, ambulanță și poliție, în fiecare regiune.
Sǎptǎmâna 26 noiembrie – 2 decembie
– Tema săptămânii – Economie și administrație
-Abordare: Investițiile publice pot susține economia locală. Oprirea jafului din
sistemul public, licitații transparente, la care să poată participa oricine, astfel încât lucrările/serviciile să fie executate la prețuri reale. Economiile realizate ar putea fi investite și pot susține economia reală. Cheltuirea eficientă a banului public are efecte atât asupra crearea de noi locuri de muncă, cât și asupra costurilor vieții – apă, scumpă, transport scump, întreținere scumpă. Sistemul și procedurile de achiziții publice trebuie realizat integral în sistem electronic (SEAP), astfel încât, la licitații, să aibă acces orice firmă de profil, nu doar firmele ”prietene”. În acest fel, orice comunitate va plăti un preț corect pentru o lucrare și nu un preț dublu. Bugetele locale se vor gândi multi-anual, ceea ce va crește eficiența în cheltuirea banului public și va asigura o predictibilitate a bugetului. Investițiile publice trebuie realizate în funcție de prioritățile reale ale comunităților, iar achizițiiile trebuie făcute transparent Atragerea de fonduri europene de către autoritatea publică are efecte benefice asupra întregii comunități. Investițiile din fonduri publice și europene se regăsesc în economia reală, dacă autoritatea publică plătește lucrările la timp. E un motor de dezvoltare. Fondurile investite permit menținerea locurilor de muncă și crearea altora noi. Construcția bugetului preponderent pe investiții poate compensa o parte dintre efectele crizei. Pe lângă investiții directe și atragere de fonduri europene există și o a treia cale, care este, poate, cea mai sănătoasă – Parteneriatul Public Privat. Țările dezvoltate s-au modernzat tocmai datorită acestui tip de parteneriat. Practic, firma ia bani de la bancă, investește, dar este lăsată apoi să-și recupereze investiția, prin administrare. O responsabilitate dublă – are tot interesul să-și mențină în stare bună drumul, ca să poată să recupereze investiția, să dea banii la bancă.
Sǎptǎmâna 3-8 decembrie
– Tema săptămânii – Politici de protecție socială
– Abordare: Protecția socială făcută pentru categoriile într-adevăr defavorizate.
Readucerea nivelului pensiilor la cel anterior micșorării acestora și indexarea anuală a pensiilor cu rata inflației; multiplicarea resurselor de venit pentru bătrânețe, prin introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaționale, construcția de locuințe pentru tineri, cu suportarea de către autorități a costurilor cu terenul și asigurarea utilităților, precum și asigurarea unui sistem de creditare atrăgătoare la cumpărarea unei locuințe; transformarea sistemului de asistență socială, prin schimbarea accentului de pe asistența acordată individului, pe construirea măsurilor de protecție socială în jurul protecției familiei; ajutor suplimentar la plata facturii la energie electrică și termică pentru categoriile vulnerabile; dezvoltarea de servicii sociale pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente de familie; scutirea de la plata contribuțiilor pentru reabiliatarea termică a blocurilor, a familiilor care înregistrează venituri pe fiecare membru sub salariul mediu pe economie. De această măsură ar urma să beneficieze peste 90% dintre locuitorii din Piatra Neamț.
De ce am decis să menționez temele campaniei în subcapitolul Comunicarea electorală? Pentru că tot ceea ce comunică candidații în timpul unei campanii electorale sunt de fapt intențiile cu care aceștia se pregătește să înceapă un nou mandat. Indiferent de forma cu care își îmbracă mesajul sau modul în care aceștia decid să transmită, comunicarea electorală este una și aceași cu temele campaniei; care au ca scop – convingerea unui număr cât mai mare e alegători.
5.2.1 Mesaje de interes general
Pentru a câștiga interesul alegătorilor, candidații Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare, aduc în atenția acestora probleme cu care cetățenii României se confruntă. Problemele din domeniul sănătății, de exemplu, mereu vor exista, dar prilejul pe care o campanie electorală îl dau acestora, este o mană ceească pentru ca oamenii politici să vină cu rezolvări, sau cel puțin, propuneri de mai bine. Pentru o imagine credibilă, candidații adesea se asociază cu doctori de seamă și conving cu aceștia să numească numele candidaților în situații care arată că aceștia au fost mereu pentru un sistem mai sănătos. Doctorul Cristian Petrovici, unul dintre medicii recunoscuți în Piatra Neamț pentru profesionalismul de care dă dovadă în exercitarea meseriei, a fost alături de candidațiil USL susținându-le demersurile de redresare a sistemului sanitar românesc. „Am venit alături de domnii Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare în încercarea mea de a modifica în bine sistemul nostru sanitar. Mă refer în mod special la îmbunătățirea situației de la Spitalului Județean din Piatra Neamț, care va trece prin schimbări în perioada următoare. Modificările trebuie făcute astfel încât să nu mai avem parte de surprize neplăcute”, spune doctorul Petrovici.
Cei doi candidați la postul de deptat și senator în parlamentul României, susține că soarta sistemului sanitar va trebui să fie decisă doar în baza situației existente în teritoriu, realitate cunoscută cel mai bine de personalul de specialitate care lucrează în spitale și în unități medicale. Schimbările preconizate în modul de funcționare a spitalelor pot bulversa din nou sistemul public de sănătate, cu efecte directe asupra calității actului medical, consideră doctorul Petrovici. „De ce să ajungem ca, după noua clasificare, unele spitale să aibă fonduri mai multe și altele mai puține? O operație de apendicită are același preț și la Piatra Neamț, și la Bacău, și la București, dar banii vor fi mai puțin la noi. Sunt de acord că trebuie crescută calitatea actului medical, dar trebuie să ai finanțare. Să ai cu ce, să ai dotarea, salariile să fie modificate, și atunci poți să ceri”, mai spune medicul nemțean.
Problema Spitalului Județean Neamț nu ține doar de responsabilitatea autorităților publice locale, ci poate fi rezolvată și pe cale legislativă. „În momentul în care discut cu niște oameni și-i reprezint, cu siguranță că mă voi bate la București, indiferent dacă sunt pe placul miniștrilor pe care-i vom avea. Pentru Spitalul Județean Neamț nu numai noi, ci și colegii mei vom face același lucru, pentru că, într-adevăr, actul medical este același și la Piatra Neamț și la Bacău”, au spus Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare.
În aceași manieră, partidul USL și-a susținut candidații propuși și pentru redresarea agriculturii, unde s-a promis:
Susținerea în agricultră a “celor mulți cu bani puțini”, în special a fermelor mici, prin
oferirea de consultanță gratuită, în vederea obținerii de finanțări din fonduri europene.
Promovarea gratuității masuratorilor cadastrale pentru toate terenurile agricole, mai
pe scurt, cadastru agricol gratuit!
Ajutor concret în colectarea și valorificarea produselor agricole la nivel local, prin
participarea directă la “ferma razeșilor” – prima formă asociativă organizată ca Societate pe Acțiuni (S.A.) ce oferă un parteneriat real, în baza a 10.000 de acțiuni la purtător oferite micilor fermieri. “Să devenim, astfel, parteneri și la câștig, nu doar la pierdere, așa cum v-au obișnuit guvernanții de până acum!”
Impulsionarea creării de locuri de muncă în agricultură, cu precădere pentru
fermierii tineri. Facilități pentru cei care se întorc din străinătate în satul natal.
Rezolvarea problemelor de infrastructură (drumuri, poduri, canalizare, stații de
epurare a apei, amenajarea gropilor de gunoi) prin accesarea mai rapidă a Fondurilor Europene aflate la dispoziția Guvernului și consiliilor județene.
Susținerea reducerii taxelor și impozitelor pentru terenurile agricole ale micilor
fermieri.
Renașterea învățământului agricol ca singura cale spre revenirea la natură, la valorile
autentice ale satului românesc.
Sprijinirea dezvoltării zonelor ecologice, care să încurajeze tehnologiile tradiționale
și producerea de alimente ecologice
Adoptarea unui program consecvent de asistență medicală de primă urgență, prin
asigurarea a cel putin unei ambulanțe și a unei mașini de pompieri la fiecare comună.
Susținerea continuă a investițiilor destinate modernizării accelerate a zonei Neamț și
revigorarea industriei agro-turistice.
Cu astfel de mesaje care promit bine și amintesc de speranță, alegătorii parcă nu pot rămâne indiferenți și pentru că trebuie să voteze pentru cineva, lupta de pe 9 decembrie 2012, s-a dovedit una plină de discursuri care mai de care.
5.2.2 Îndemnul la vot
Dacă o campanie întreagă se reduce la comunicarea electorală, atunci, munca care săvârșește un final de succes este cea care construiește un mesaj clar, sigur, convingător. Broșurile care au fost împărțite în decursul celor patru săptămâni au purtat următorul mesaj în care, candidații din Neamț, îndemnau alergătorii să meargă la urne și să voteze cu cap.
Un prim mesaj arăta așa: "Știm că sunteți supărați. Știm că v-a cuprins deznădejdea, că aproape v-ați pierdut speranța. V-ați săturat de acest drum, presărat la tot pasul cu pensii și salarii amputate, cu prețuri mari la medicamente și alimentele de bază, cu scumpiri de la o zi la alta. Este drumul deznădejdii, iar România nu trebuie să devină o țară a deznădejdii. Acesta este drumul pe care nu trebuie niciodată să mai pășim. PDL-ul și Traian Băsescu, revopsiți acum în culorile acestei bizare construcții politice care se numește ARD, ar trebui să înțeleagă că românii s-au săturat de conducători duplicitari și sfidători. Cu tupeul lor cunoscut, s-au grupat în jurul unei inimi, uitând că inima înseamnă dragoste și respect, exact sentimente pe care nu le-au avut niciodată față de români. S-au iubit și s-au respectat doar între ei. Românii s-au săturat de conducători care au impus sacrificii, fără să se ofere ei înșiși ca exemplu. În vreme ce milioane de români s-au trezit cu pensiile și salariile micșorate, averile lor au crescut. Mulți pedeliști se află printre cei mai bogați români.
2012 este începutul unui nou drum! Este anul în care ne regăsim demnitatea. Echipa pe care USL o propune în Piatra Neamț este formată din oameni responsabili și bine pregătiți. Oameni cu bun simț. Suntem siguri că nu ne vor dezamăgi. Noi îi cunoaștem. Eugen Țapu – Nazare și Liviu Harbuz nu au nevoie de locuri de muncă în Parlament, ci pleacă la București să susțină proiecte pentru această comunitate. Sunt profesioniști, oameni care au demonstrat că vă sunt aproape, că le pasă, că știu să muncească pentru binele comunității. Împreună cu ei, trebuie să mergem demni, siguri de ziua de mâine, siguri de un viitor pentru noi și copiii noștri. A venit vremea să ridicăm capul din pământ. Pe 9 decembrie, votați cu cap, votați USL!
Pe 9 decembrie avem șansa să ridicăm capul din pământ. Trebuie să schimbăm ceva. Trebuie să votăm cu cap. Votați candidații USL."
Ce ar fi o campanie electorală fără o comunicare care să sensibilizeze? Ce ar fi atunci, o comunicare bună, fără un mesaj care să răspundă nevoilor pe care cetățenii le simt pe parcursul anilor până la următorul mandat?
"Dragii mei consăteni, în ultimii patru ani, cei de la PDL au guvernat de parcă n-ar fi fost români. Au tăiat pensii și salarii, au închis școli și spitale, i-au făcut pe cei mai mulți dintre tineri să plece la muncă în străinătate și să-și lase copiii în grija bunicilor. În vreme ce noi am strâns cureaua, ei s-au îmbogățit pe spatele nostru, al celor mulți, care abia ne ducem traiul de azi pe mâine.
Udrea și Videanu au construit terenuri de sport și bazine de înot în pantă, în comune cu 1.000 de locuitori, fără să se gândească și la nevoile noastre. Pentru a rezolva cât mai multe din problemele noastre avem, însă, nevoie și de susținere la București. Dacă nu avem parlamentari destoinici, atunci când se împarte bugetul, nimeni nu ne dă nimic.
De aceea, pe 9 decembrie, vă îndemn din toată inima să-i alegeți pe Liviu Harbuz și Eugen Țapu – Nazare, doi oameni care pot să ne ajute cu fonduri pentru a dezvolta comuna noastră. Pe 9 decembrie, nu vă lăsați păcăliți de oameni care vor doar să vă fure votul. Votați poziția 2 pe buletinul de vot, votați Țapu – Nazare Eugen și Liviu Harbuz. Pe 9 decembrie, votați USL, pentru comuna noastră, pentru un trai mai bun.
Așa să ne-ajute Dumnezeu!"
Programul campaniei door to door a presupus împărțirea flyere-lor astfel: dimineața
tinerii au mers cu materiale în zonele în care se știe că sunt preponderent pensionari, persoane vârstnice. În jurul orei 12, echipe de tineri au mers și în zona școlilor, unde sunt părinți/bunici care așteaptă copiii de la școală. La prânz, în jurul orei 14 – acțiune comună, candidați și tineret, în locurile aglomerate (mall, alte zone de trafic intens. De la ora 15.30 – 16.00, până la ora 20.00, 20.30 – door – to – door. S-a început campania în cartierele unde USL are scorurile cele mai slabe. Sâmbăta și duminica dimineața – în piețe, de la ora 8.30 – până la ora 11. De la ora 11.00 la ora 13.00 – plimbare în grup compact, de minim 30 de persoane, pe principalele artere ale orașului, în zone aglomerate. S-au împărțit materiale electorale trecătorilor și chiar s-a stat de vorbă cu ei. De la ora 16.00, din nou, campania door-to-door.
5.3 Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală a candidaților Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare
După cum am reușit să înțelegem din capitolul III al acestei lucrări, sondajul de opinie este acel instrument indispensabil oricărei acțiuni din campania electorală, care hotărăște demersul pe care aceasta îl poate lua în urma rezultatelor concrete puse la dispoziția specialiștilor.
În campania electorală din data de 9 decembrie 2012, în lupta candidaților Liviu Harbuz și Eugen Țapu Nazare pentru fotoliile de deputat și senator în parlamentul României au fost efectuate două sondaje de opinie. Primul dintre acestea a avut loc în perioada de precampanie, iar al doilea, cu 10 zile îainte de ziua alegerilor. Aceste două sondaje au fost o importantă armă pentru PR-ul campaniei conduse de partidul USL, deoarece rezultatele acestora au fost oglinda muncii depuse de până atunci și categoric, asul din mânecă pentru un final mult așteptat. Analizăm în cele ce urmează, construcția, măsurarea și impactul a primului sondaj de opinie folosit ca instrument de lucru în campania electorală din 9 decembrie 2012. Înainte de toate, trebuie amintit modul de distribuire a secțiilor de votare, pe colegii și localități.
În acest context se observă numărul de secții de pe raza întregului județ Neamț; un număr care se dovedește a fi mare, ceea ce rezumă faptul că munca depusă a trebuit să aibe în vedere un public țintă larg și opinii printre care cele diverse. Sondajul de opinie a fost efectuat în Colegiul I Senat Neamț, în intervalul 16-18 noiembrie 2012, pe un eșantion de 551 persoane, eșantion ce ține seama de structura populației, pe vârstă și sexe, conform recensământului populației din 2002. Eșantionul a fost de tip bistadial, stratificat și probabilist. Conform calculelor statistice, intervalul mediu de variație a populației cu drept de vot se află între 29,2 și 57,9 ani. La calculul eșantionului s-a ținut cont de distribuția populației cu drept de vot, pe grupă de vârstă și sex, astfel încât volumul eșantionului să respecte aceeași structură cu a colectivității totale din punct de vedere a două caracteristici: vârstă și sex. S-a aplicat, astfel, o eșantionare pe cote, combinată cu eșantion stratificat. Analiza a luat în calcul delimitǎrile colegiilor pentru alegerile parlamentare din Circumscripția Neamț. Chestionarele au fost aplicate pe secții de votare, proporțional cu numărul persoanelor cu drept de vor înscrise în liste la scrutinul din luna iunie 2012. Toate interviurile au fost realizate față în față și au fost respectate regulile cercetării sociologice cantitative. Chestionarele au fost repartizate proporțional, în funcție de numărul de alegători din secțiile de votare, pe municipiul Piatra Neamț și comunele ce fac parte din Colegiile 1,2 și 3 Camera Deputaților. Chestionarele au fost aplicate astfel:
174 chestionare Colegiu 1
201 chestionare – Colegiul 2
176 chestionare – Colegiul 3
Sondajul are o marjă de eroare de +/- 3%. În cele ce urmează, este prezentat chestionarul folosit în sondajul de opinie, pentru Colegiul 1, Camera Deputaților.
CHESTIONAR DE OPINIE
Care considerați că este cea mai importantă problemă cu care vă confruntați?
Care considerati că ar trebui să fie principala prioritate a unui parlamentar de Neamț?
De unde obișnuiți să vă luați informațiile:
Care dintre următorii vă inspiră mai multă încredere și de ce:
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Camera Deputaților?
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Senat?
Sex:
Vârstă:
Studii:
Pentru Colegiul 2, Camera Deputaților, s-a folosit în sondajul de opinie, următorul chestionar:
CHESTIONAR DE OPINIE
Care considerați că este cea mai importantă problemă cu care vă confruntați?
Care considerați că ar trebui să fie principala prioritate a unui parlamentar de Neamț?
De unde obișnuiți să vă luați informațiile:
Care dintre următorii vă inspiră mai multă încredere și de ce:
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Camera Deputaților?
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Senat?
Sex:
Vârstă:
Studii:
Pentru Colegiul 3 al Camerei Deputaților, sondajul de opinie a fost realizat cu ajutorul următorului chestionar:
CHESTIONAR DE OPINIE
Care considerați că este cea mai importantă problemă cu care vă confruntați?
Care considerați că ar trebui să fie principala prioritate a unui parlamentar de Neamț?
De unde obișnuiți să vă luați informațiile:
Care dintre următorii vă inspiră mai multă încredere și de ce:
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Camera Deputaților?
Dacă mâine ar avea loc alegeri, pe cine ați vota pentru Senat?
Sex:
Vârstă:
Studii:
În anexa 2 veți putea observa cum au răspuns alegătorii la aceste întrebări, în ce procentaje și cum a decurs intențiile specialiștilor în a interpreta rezultatele sondajului de opinie în ceea ce privesc toate cele trei Colegii, a candidatului USL, Eugen Țapu – Nazare. De asemeni, în cd-ul anexat lucrării de licență Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală, sunt prezentate toate rezultatele sondajului de opinie din campania electorală din 9 decembrie 2012, a candidaților Eugen Țapu – Nazare și Liviu Harbuz. Concluziile primului sondaj de opinie, realizat în perioada de precampanie, sunt:
Întrebarea numărul 1:
– În Colegiile 1 și 2, cea mai importantă problemă cu care se confruntă locuitorii intervievați este cea a veniturilor mici, în timp ce, în colegiul 3, cea mai importantă problemă este lipsa locurilor de muncă.
– Lipsa locurilor de muncă reprezintă a doua problema ca importanță în colegiile 1 și 2. În colegiul 3, pensiile și salariile mici sunt pe locul secund.
– În toate cele trei colegii, a treia problemă în ordinea importanței este cea legată de sistemul sanitar.
– În toate cele trei colegii, suma respondenților nemulțumiți de salarii/pensii și de locurile de muncă depășește 50 de procente.
– Sistemul de învățământ nu este perceput ca o problemă majoră.
– Pe ultimul loc în problematică sunt costurile legate de întreținere.
Întrebarea numărul 2:
– Principala prioritate pe care ar trebui sǎ o aibǎ în agendǎ un parlamentar de Neamț ar fi, în opinia respondenților din toate cele trei colegii, să atragă investitori și bani pentru județ.
– În colegiile 1 și 2, a doua prioritate pentru un parlamentar o reprezintă atragerea de fonduri europene, în timp ce, în opinia alegătorilor din colegiul al treilea, parlamentarul trebuie să voteze legi corecte.
– Situația este schimbată pentru a treia prioritate identificată. Dacă în colegiile 1 și 2 parlamentarul trebuie să voteze legi corecte, în colegiul al treilea, a treia prioritate o reprezintă atragerea de fonduri europene.
– Susținerea investițiilor locale se află, în toate colegiile, pe poziția a patra, iar ultima direcție indicată este cea legată de informarea populației.
Întrebarea numărul 3:
– În ceea ce privește principala sursă de informare, în toate cele trei colegii televiziunile naționale reprezintă locul de unde se informează majoritatea populației. Situația pe cele trei colegii este următoarea:
Colegiul 1:
– Televiziune națională – 47,31%
– Televiziune locală – 15,03%
– Internet – 14,7%
– Presă scrisă locală – 10,7%
– Presă scrisă națională – 8,2%
Colegiul 2
– Televiziune națională – 47,4%
– Televiziune locală – 14,9 %
– Internet – 13,46 %
– Presa scrisă națională – 10,4%
– Presă scrisă locală – 9,48%
Colegiul 3
– Televiziune națională – 65,5%
– Televiziune locală – 5,7 %
– Internet – 10,9 %
– Presa scrisă națională – 7,4%
– Presă scrisă locală – 2,8 %
Întrebarea numărul 4
– În mediul urban, Gheorghe Ștefan deține cea mai mare cotă de încredere – – 26,7% – Colegiul 1 și 25,13% – Colegiul 2.
– În mediul rural, în colegiul 3, cota de încredere a lui Culiță Tărâță este foarte mare – peste 50%.
– În Colegiul 1, Gheorghe Ștefan este urmat de Culiță Tărâță, care are 23% cotă de încredere, și de Cătălin Drăgușanu – 14,88%.
– În Colegiul 2, cota de încredere a lui Tărâță este mai mică, de 16,75%. Mihaela Stoica și Vlad Marcoci au scoruri sensibil egale.
– Cel mai răspândit răspuns la întrebarea legată de încrederea pe care o acordă populația uneia dintre personalitățile enumerate a relevat faptul cǎ peste 30% dintre cei intervievați nu au încredere în niciunul dintre cei menționați, indiferent de colegiul în care a fost aplicat chestionarul.
Întrebarea numărul 5:
Colegiul 1:
– Cătălin Drăgușanu – 39,2%
– Toader Mocanu – 12,5%
– Constantin Călin – 9,5%
– Nehotărâți/Nu știu – 32 %
Colegiul 2:
– Vlad Marcoci – 31,9%
– Mihaela Stoica – 23,4%
– Ioan Andrei Chifu – 10,4%
– Nehotărâți/Nu știu – 30,1%
Colegiul 3
– Liviu Harbuz – 50,3%
– Laurențiu Dulamă – 8,4%
– Constantin Moisi – 12,12%
– Nehotărâți/Nu știu – 26,7%
Întrebarea numărul 6:
– Cei mai mulți respondenți l-au indicat pe Eugen Țapu-Nazare ca fiind în topul opțiunilor pentru funcția de senator în colegiul I – 39,8%.
– Cel mai bun scor este pe colegiul 3 – 49,09%, urmat de Colegiul 1 – 36,09% și de
Colegiul 2 – 33,51%.
– În Colegiul 1, Eugen Țapu este urmat de Luminița Vîrlan – 14,88% și Liviu Cicioc-Apetrei – 7,74%.
– În Colegiul 2, pe locul secund se află tot Luminița Vîrlan – 16,75, urmată de Liviu Cicioc-Apetrei – 15,18 (scor dublu față de Colegiul 1).
– Situația se schimbă în Colegiul 3, unde pe locul secund este Liviu Cicioc-Apetrei – 13,3, iar Luminița Vîrlan ocupă poziția a treia, cu 6,6%.
– Cel mai mare procent de nehotărîți sau alegători deciși să nu se prezinte la vot este în colegiul 1 – 36%, urmat de colegiul 2 – 30% și de Colegiul 3 – 25%.
În urma acestor rezultate, specialiștii campaniei electorale au gândit o strategie care urma să le ridice cotele pentru reușita de pe data de 9 decembrie 2012. Astfel de răspunsuri, nu au făcut altceva decât să ajute campania să se desfășoare mai alert și să se vină cu rezolvări la indicele care au fost amintite. În acest sens, candidații USL, au remarcat că nivelul salariilor și al pensiilor, coroborat cu lipsa locurilor de muncă rămân principalele probleme ale alegătorilor, indiferent de colegiu. Operatorii de sondaj au consemnat că oamenii reclamă sărăcia, inclusiv pe fondul lipsei de implicare a clasei politice și a autorităților locale. În egală măsură, starea sistemului sanitar este o problemă acută pe care o reclamă majoritatea respondenților. O parte dintre cei chestionați consideră că un parlamentar ar trebui să se implice în rezolvarea probelemelor legate de sistemul sanitar fapt pentru care în perioada următoare candidații și-au asociat imaginea cu cea a unui doctor renumit din Neamț (campania de sănătate). Mulți dintre respondenți și-au exprimat dezamăgirea față de starea de dezbinare din societatea românească din această perioadă și față de lipsa de maturitate a clasei politice legat de această temă. Se poate remarca o lipsă de încredere a populației față de clasa politică, relevată și de adnotările pe care operatorii de sondaj le-au făcut pe marginea chestionarelor. Mulți respondenți spun că parlamentarii promit prea multe lucruri în timpul campaniei și ulterior nu se țin de cuvânt și că, în general, aceștia ar trebui să aibă mult mai multă grijă de populație, rezultat în urma căruia candidații au gândit repede o soluție plauzibilă – campania stres.
Votul de la alegerile generale 2012 va fi un vot combinat, atât pentru persoanele care candidează, cât și pentru formațiunea/alianța politicǎ din care aceastea fac parte. Cele mai evidente voturi de persoană sunt în cazurile Mihaelei Stoica și ale lui Cătălin Drăgușanu. Cel mai evident scor politic este în cazul PP-DD, unde candidatul aproape nu contează cea ce reiese că rivalul candidaților nu este o persoană fizică ci numele unui partid concurență (PP-DD). Din analiza chestionarelor, cel mai mare absenteism se înregistrează în rândul femeilor și al tinerilor. Dacă majoritatea tinerilor sunt indeciși și recunosc că nu-i interesează politica, dar și că nu cunosc personajele politice, populația activă, în special femeile între 30-40 de ani, sunt hotărâte să nu voteze ceea ce îndeamnă la o muncă suplimentară, axată în mod special pe doamne. Mare parte dintre respondenți au declarat că nu au încredere în nimeni pentru că nu cunosc pe niciunul dintre cei înscriși în sondaj. Se poate remarca o derută în rândul electorilor în ceea ce privește personajele politice. Mulți dintre respondenți confundă lipsa de încredere, măsurabilă prin “Niciunul”, cu “Nu știu/Nu rǎspund”. Astfel, candidații au început să meargă pe stradă cu tinerii care împărțeau flyere, încercând să mențină cel puțin un contact vizual cu alegătorii.
De la distanță, principala sursă de informare a populației o reprezintă televiziunile naționale, urmată, în mediul urban, de televiziunile locale, dar la mare distanță, prezența la astfel de emisiuni, fiind o necesitate. În mediul urban, internetul este a treia cale de informare, în timp ce presa scrisă este la cel mai mic nivel. Interesant este că a doua sursă de informare pentru populația din mediul rural de pe Colegiul 3 (zonă rurală) o reprezintă internetul. Cea mai plauzibilă explicație este numărul mare al celor care au plecat în străinătate din această zonă. Întocmirea unor mesaj – Vreau să vă aduc copiii, frații, tații acasă s-au dovedit soluții de atragere a unui număr cât mai mare de alegători.
Cel mai bun scor înregistrat de USL este pentru Camera Deputaților – Colegiul 3, cel mai slab scor – Camera Deputaților – Colegiul 2. Din analiza chestionarelor s-a remarcat că există persoane care votează cu USL, dar își exprimă încrederea în Gheorghe Ștefan sau în Luminița Vărlan, ceea ce părea confuz pentru întreaga campanie.
În urma măsurilor luate, sondajul de opinie numărul 2, a arătat evoluția acțiunilor care au fost luate în urma primelor rezultate. Astfel că demersul acestora a devenit vizibil în urma celui de-al doilea sondaj de opinie (vezi anexă 3). Ca drept urmare, "USL Neamț a câștigat 7 dintre cele 8 colegii de deputați din județ și toate cele 3 colegii de senatori, potrivit unei numărători paralele efectuate de candidații USL", informează Agerpres. Astfel, Cătălin Drăgușanu (colegiul 1), Vlad Marcoci (colegiul 2), Liviu Harbuz (colegiul 3), Ioan Munteanu (colegiul 5), Dorinel Ursărescu (colegiul 6), Ionel Arsene (colegiul 7) și Marian Enache (colegiul 8) sunt cei șapte deputați ai USL. "La senat, Eugen Țapu Nazare de la USL au câștigat colegiile cu peste 50 la sută".
Concluzie
La baza oricărui sondaj de opinie reușit, stă un chestionar bine construit. La această afirmație ne duce gândul după parcurgerea întregii cercetări științifice "Sondajul de opinie – instrument de lucru în campania electorală". Am învățat ce este și ce presupune o campanie electorală, mai ales, o campanie de așa anvergură cum a fost prezentată în analiza propriu zisă a lucrării de față, cum sunt alegerile parlamentare; mandat în care cei aleși, au puterea să propună legi cu un impact puternic, decisiv, asupra unei țări, precum România. Sondajul de opinie și-a cunoscut traiectoria politică, fix din momentul în care acesta a fost importat de către americani. El este, categoric, un instrument important în a înțelege care sunt opiniile masei intervievate deoarece, fiind anonim, oamenii aleg să fie sinceri și să se plângă de probleme despre care aceștia sunt întrebați. În funcție de subiectul abordat, întrebările pot părea ofensive, ceea ce poate crea sentimentul de teamă de a răspunde obiectiv, sau prietenoase – ceea ce asigură operatorilor sondajului prilejul de a aduna cât mai multe date exacte. Când se folosește sondajul de opinie într-o campanie electorală, alegătorii nu vor ezita să răspundă subiectiv, crezând că cei care îi abordează cu astfel de întrebări sunt oameni trimiși pentru a le face auzite lipsurile. De cele mai multe ori, cei care desfășoară sondajul de opinie în stradă, sunt asaltați de necazurile și plângerile oamenilor de parcă aceasta este singura modalitate de a înțelege și aleșii țări ca indiferent cât s-au străduit până acum, nu i-a ajutat.
Și atunci, marja de eroare într-un sondaj de opinie folosit într-o campanie electorală, nu va fi niciodată mai mare de 3%. Am înțeles că atunci când lucreză cu oamenii, cel mai sigur rezultat este asigurat de umplerea lipsurilor pe care aceștia le resimt. Un sondaj de opinie, va fi mereu oglinda unei realități, indiferent de subiect.
Campania electorală susținută de partidul USL, pentru candidații săi, Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz, a mizat pe rezultatele celor două sondaje pentru a câștiga lupta alegerilor. Idea intuitivă a specialiștilor de a realiza un sondaj în perioada precampaniei le-a oferit candidaților șansa de a-și hotărâ următoarele acțiuni astfel încât, punctele slabe au devenit puncte tari, iar slabiciunea contra candidaților, oportunități pentru, Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz în lupta pentru postul de deputat și senator. Materialele anexate lucrării, demonstrează evoluția încrederii pe care alegătorii o avea la începutul campaniei dar și faptul că internetul, spre exemplu, a devenit rapid, un mijloc sigur de comunicare a mesajului electoral, după ce alegătorii colegiului 3 (zona rurală) au afirmat că au rude plecate în străinătate și cu care comunică numai pe internet. Lipsa unei preocupări serioase pentru domeniul sănătății, realitate ce a reieșit din sondajele de opinie, a reprezentat punctul culminant în decizia candidaților de a a-și asocia imaginea cu întreaga carieră a unui renumit doctor din Neamț.
Cu scopul de a demonstra că, dacă opiniile alegătorilor sunt cel mai important element al strategiei, la baza oricărei campanii electorale stă sondajul de opinie, am realizat o lungă analiză a sondajului de opinie folosit în campania electorală din 9 decembrie 2012, în lupta candidaților USL pentru ocuparea posturilor de deputat și senator în Parlametul României, în urma căreia, s-a demonstrat că pentru reușita unei campanii electorale care se adresează în mod exclusiv oamenilor – alegători, dorințele și interesele acestora reprezintă strategia supremă a campaniei desfășurate la sfârșitul anului trecut. Ceea ce rezultă că, pentru candidații Eugen Țapu Nazare și Liviu Harbuz, sondajul de opinie a jucat rolul unui instrument de lucru decisiv.
Bibliografie
Axford, B., Browning, Garry, Turner, John, Politics: An Introduction, Routledge, 2002
Barbbie, Earl, The practice of social research (Survey Research), 9th edition, Belmont, CA, Wadsworth
Beciu, Camelia, Comunicare și discurs mediatic, Ed. Comunicare.ro, București, 2009
Bertrand, Jean, Claude, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001
Bourdieu, Pierr, Questions de Sociologie, Ed. Minuit, Paris, 1984
Cauc, Ion, Cercetarea sociologică, Editura Destin, Deva, 1998
Chelcea, Septimiu, Mărginean, Ioan, Cauc, Ion, Cercetarea sociologică, Editura Destin, Deva, 1998
Craia, Sultanu, Dicționar de Comunicare, Mass-media și Știința Informării, Editura Meronia, București, 2008
Defleur , Melvin, L., Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, Iași, 1999
Dicționarul Explicativ Român, Editura Academiei, București, 1975
Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Științifică, București, 1997
Dobrescu, Paul, Bârgoanu, Alina, Mass media și societatea, comunicare.ro, București, 2003
Dominique, Wolton, Penser la communication, Ed. Flammarion, Paris, 1998
Gasset, Jose, Ortega y, La revolte des masses, Paris, Stock, 1961
Gerstlé, Jacques, Comunicarea politică, Ed. Institutul European, Iași, 2002
Herbert A. Simon, The New Science of Management Decision, Prentice Hall, New Jersey, 1977
Ilombi, Mahélé, L’information bloquée, Cabay Libraire – Editeur, Louvain la Neuve, 1984
Kolovos, Ioannis, Harris, Phil, Political Marketing and Political Communication: the relationship revisited, p. 4, disponibil online http://otago.ourarchive.ac.nz/bitstream/handle/10523/1463/pm-pc.pdf
Less – Mershment, Jennifer, Political Marketing. Principles and Applications, London and New York: Routledge, 2009
Lilleker, Darren G., Key Concepts in Political Communication, Ed. Sage Publication, London, 2006
Marirnescu, Valentina, Mass media și schimbarea politică în România, Tritonic, București, 2004
McNair, Brian, An Introduction to Political Communication, Ed. Routledge, London and New York, 2003
Mihalache, Dan, Curs de marketing politic, Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Facultatea de Științe Politice, 2012
Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, București, Editura Științifică, 1976
Novak, Andrei, Statistica și sondajul de opinie
Pippa, Norris, A Virtous Circle. Political Communication in Post Industrial Societies, Cambridge University Press, 2000
SNSPA, Campania electorală
Teleșpan, Constantin, Informația – factor de creștere economică, în Studii de economie teoretică și aplicată nr 31, supliment al ziarului Economistul nr 681/18 octombrie 1995
Wikipedia
Udroiu, Neagu, Gutenberg sau Marconi?, București, Editura Albatros, 1981
http://www.revistaperformanta.ro/neamt-7-deputati-si-3-senatori-de-la-usl-cate-un-deputat-de-la-ard-si-pp-dd-potrivit-numaratorii-paralele
Anexe
Anexa 2
Anexa 3
CD ANEXA
Bibliografie
Axford, B., Browning, Garry, Turner, John, Politics: An Introduction, Routledge, 2002
Barbbie, Earl, The practice of social research (Survey Research), 9th edition, Belmont, CA, Wadsworth
Beciu, Camelia, Comunicare și discurs mediatic, Ed. Comunicare.ro, București, 2009
Bertrand, Jean, Claude, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001
Bourdieu, Pierr, Questions de Sociologie, Ed. Minuit, Paris, 1984
Cauc, Ion, Cercetarea sociologică, Editura Destin, Deva, 1998
Chelcea, Septimiu, Mărginean, Ioan, Cauc, Ion, Cercetarea sociologică, Editura Destin, Deva, 1998
Craia, Sultanu, Dicționar de Comunicare, Mass-media și Știința Informării, Editura Meronia, București, 2008
Defleur , Melvin, L., Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, Iași, 1999
Dicționarul Explicativ Român, Editura Academiei, București, 1975
Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Științifică, București, 1997
Dobrescu, Paul, Bârgoanu, Alina, Mass media și societatea, comunicare.ro, București, 2003
Dominique, Wolton, Penser la communication, Ed. Flammarion, Paris, 1998
Gasset, Jose, Ortega y, La revolte des masses, Paris, Stock, 1961
Gerstlé, Jacques, Comunicarea politică, Ed. Institutul European, Iași, 2002
Herbert A. Simon, The New Science of Management Decision, Prentice Hall, New Jersey, 1977
Ilombi, Mahélé, L’information bloquée, Cabay Libraire – Editeur, Louvain la Neuve, 1984
Kolovos, Ioannis, Harris, Phil, Political Marketing and Political Communication: the relationship revisited, p. 4, disponibil online http://otago.ourarchive.ac.nz/bitstream/handle/10523/1463/pm-pc.pdf
Less – Mershment, Jennifer, Political Marketing. Principles and Applications, London and New York: Routledge, 2009
Lilleker, Darren G., Key Concepts in Political Communication, Ed. Sage Publication, London, 2006
Marirnescu, Valentina, Mass media și schimbarea politică în România, Tritonic, București, 2004
McNair, Brian, An Introduction to Political Communication, Ed. Routledge, London and New York, 2003
Mihalache, Dan, Curs de marketing politic, Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Facultatea de Științe Politice, 2012
Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, București, Editura Științifică, 1976
Novak, Andrei, Statistica și sondajul de opinie
Pippa, Norris, A Virtous Circle. Political Communication in Post Industrial Societies, Cambridge University Press, 2000
SNSPA, Campania electorală
Teleșpan, Constantin, Informația – factor de creștere economică, în Studii de economie teoretică și aplicată nr 31, supliment al ziarului Economistul nr 681/18 octombrie 1995
Wikipedia
Udroiu, Neagu, Gutenberg sau Marconi?, București, Editura Albatros, 1981
http://www.revistaperformanta.ro/neamt-7-deputati-si-3-senatori-de-la-usl-cate-un-deputat-de-la-ard-si-pp-dd-potrivit-numaratorii-paralele
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sondajul de Opinie Instrument de Lucru In Campania Electorala (ID: 146858)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.