Solutii DE Rentabilitate In Societatea Nationala DE Gaze Naturale Romgaz S.a
SOLUȚII DE RENTABILITATE ÎN SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE GAZE NATURALE ROMGAZ S.A.
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1: Prezentarea problematicii teoretice
a rentabilitatii firmei
1.1. Noțiunea de rentabilitate
1.2. Obiectivele și necesitatea diagnosticului rentabilității
1.3. Rentabilitatea – expresie a eficienței economice
1.4. Profitul – imagine fidelă a rentabilității
CAPITOLUL 2: Prezentarea elementelor tipologice ale Societății Naționale
de Gaze Naturale ROMGAZ S.A
2.1. Prezentarea Societății
2.2. Istoric SNGN ROMGAZ S.A
2.3. Profilul, misiunea și obiectivele societății ROMGAZ
2.3.1. Profilul societății
2.3.2. Misiunea
2.3.3. Obiectivele societății
2.4. Activitățile desfășurate în cadrul societății
2.4.1. Activitatea de explorare – producție
2.4.1.1. Activitatea de explorare
2.4.1.2. Activitatea de producție gaze naturale
2.4.1.3. Activitatea de productie energie electrica
2.4.2. Activitatea de înmagazinare
2.4.3. Activitatea de comercializare
2.4.4. Activitatea de transport tehnologic
2.4.5. Operații sonde
2.5. Managementul riscului și controlul intern
CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a principalilor indicatori economici
la SNGN ROMGAZ
3.1. Analiza activității economico-financiare
3.1.1. Situatia poziției financiare
3.1.2. Situația rezultatului global
3.2. Analiza indicatorilor de performanță ai activității
3.3. Analiza SWOT
CAPITOLUL 4: Propuneri de îmbunătățire a
activității ROMGAZ
4.1. Strategii pentru dezvoltarea societății ROMGAZ S.A
4.2. Propuneri de îmbunătățire a activității și efectele lor economice
CAPITOLUL 5: Concluzii
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Diagnosticarea – ca metodă de management constă în investigarea firmei și a componentelor sale, în vederea reliefării cauzale a principalelor puncte forte și slabe, a evaluarii potențialului și a formulării de recomandări, axate pe cauzele generatoare de disfuncționalități și aspecte pozitive.
Diagnosticul reprezintă un moment de efort intelectual intens care pune în valoare capacitatea consultantului de a evalua potențialul de schimbare al beneficiarului și de a prefigura și alege soluții fezabile în contextul organizației – client. Diagnosticul asigură o viziune globală asupra organizației în mediul său economico-social, endogen și exogen, și este cu atât mai utilă în firmele românești, în perspectiva integrarii în UE.
Pregatirea psihologică a personalului beneficiarului este deosebit de utilă întrucat în firmele noastre se mai menține ideea ca orice specialist din afară este un “inspector” sau “ controlor” și că trebuie să-i spui cât mai puțin și să ascunzi aspectele negative. Pentru a contracara aceasta tendință, mai ales în situațiile unor firme care apelează la consultanți în perioade dificile, analiza diagnostic trebuie organizată în condiții de transparență totală, care să asigure participarea și sprijinul personalului din firma beneficiară.
Este necesar ca recomandarile să fie axate pe cauzele generatoare de disfunctionalități și puncte forte, urmărind atenuarea sau eliminarea celor care provoacă puncte slabe și extinderea sau generalizarea acelora care stau la originea abaterilor pozitive.
Etapele precedente furnizeaza materialul informațional necesar pentru elaborarea principalelor recomandări de restructurare și dezvoltare cu influență nemijlocită asupra eficacității și eficienței societății comerciale.
Cercetarea de față are ca subiect analiza diagnostic a rentabilității unei întreprinderi, care are drept scop efectuarea unei judecăți cu privire la eficiența activității unei entități economice.
Diagnosticul rentabilității și al riscurilor întreprinderii este una din principalele condiții care asigură activitatea eficientă a întreprinderii și competitivitatea acesteia, iar diponibilitățile de lichidități asigură întreprinderii o capacitate de plată înaltă, un proces de producție continuu și o rentabilitate optimă. În funcție de indicatorii rentabilității și lichidității firmei un manager performant își poate prognoza, respectiv planifica activitatea firmei în sensul dezvoltării eficiente a întreprinderii.
Motivul alegerii temei „Soluții de rentabilitate în Societatea Națională de Gaze Naturale (SNGN) ROMGAZ S.A.”a fost dorința de a studia modul în care această societate reușește să obțină profit în fiecare an și dacă desfășoară o activitate rentabilă pe parcursul perioadei de timp studiată.
Lucrarea încearcă să scoată în evidență, prin analiza efectuată, o serie de factori interni sau externi, de cauze care au condus la înregistrarea unor situații favorabile sau nefavorabile, precum și o diagnosticare a activității economice prin stabilirea punctelor forte, dar și a punctelor slabe înaceastă activitate. Pentru aceasta, se utilizeaza un instrument o metoda specifica : Analiza diagnostic.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole, dispuse într-o succesiune logică și care îmbină, în mod echilibrat și firesc, aspectele teoretice cu problemele reale întâlnite în activitatea societății analizate.
Perspectiva este a consultantului care, întocmai medicului, primește misiunea de a efectua “radiografia” unui organism socio – economic – firma în cauză-, de a detecta simptomele sale și de a propune cateva remedii în vederea “ însănătoșirii “.
Unul dintre principiile fundamentale ale economiei de piață, și anume acel potrivit căruia orice activitate trebuie să fie rentabilă, justifică aplicarea metodelor științifice în studiul sistemelor economice reale, în analiza activității unei entități economice, în vederea obținerii unor soluții optime în conformitate cu obiectivele propuse.
Procedeele științifice moderne de rezolvare a dificultăților cu care se confruntă o entitate economică se bazează pe metode matematice, ținând cont, însă, și de realitatea obiectivă.
În concluzie, constatarea punctelor de disfuncționalitate ale întreprinderii impune adoptarea măsurilor de corecție, pornind de la originea acestora. Astfel se manifestă rolul analizei diagnostic de identificare a cauzelor generatoare de dezechilibre și de furnizare a soluțiilor.
CAPITOLUL 1
Prezentarea problematicii teoretice a rentabilității firmei
Noțiunea de rentabilitate
Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproducției și dezvoltării cât și remunerării capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilității se apreciază performanțele întreprinderilor, ea reprezintă o informație indispensabilă băncilor, creditorilor și partenerilor de afaceri, fiind definită ca un raport între rezultatul obținut și mijloacele utilizate.
Îndeosebi, “rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările totale și cheltuielile totale. Aceasta noțiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxurile financiare ca bază a calcului economic.”
Fiind considerată un modul semnificativ în analiza financiara “rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul cel mai frecvent utilizat și în general poate fi exprimată prin rata rentabilității, ca raport între un venit obținut în cursul unei perioade determinate de timp și masa capitalurilor investite în aceeași perioadă.”
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor indiferent de proveniența acestora. Rentabilitatea depinde atât de activitatea firmei (volumul desfacerii, calitatea ofertei, nivelul costului unitar, activitatea de marketing, managementul propriu) cât și de factori exogeni (nivelul prețurilor pe piață, mărimea și dinamica cererii, preferințele consumatorilor, intensitatea concurenței).
Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate.
Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit, este reflectat în rata rentabilității (indicator al mărimii relative a rentabilității).
Rentabilitatea poate fi apreciată în trei moduri diferite: rentabilitatea activității; rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară.
În analiza rentabilității activității se utilizează indicatori exprimați în mărimi absolute și în mărimi relative prin intermediul carora se apreciază performanțele întreprinderilor.
Este cunoscut faptul, că pentru a asigura o activitate de producție profitabilă sunt necesare unele condiții specifice de desfășurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta poate fi explicată prin faptul că în condițiile economiei de piață numai o astfel de activitate asigură prosperarea și dezvoltarea previzională a întreprinderii. Cu regret, mulți producatori până în prezent nu se pot adapta la noile condiții ale pieții. Ele duc povara unui șir de datorii în creștere față de salariați, banci comercaile, stat și practic până în prezent nu pot ieși din criza economică.
Considerăm, că analiza rentabilității financiare și a riscurilor întreprinderii este realistă și responsabilă fără presiuni de natura politică și conjuncturală este absolut necesară pentru toți producătorii, indiferent de activitatea pe care o desfășoara. Numai în astfel de condiții ei vor avea posibilitatea să-și determine, să-și elaboreze propria strategie de dezvoltare.
Analiza rentabilității și al riscurilor contribuie la formarea gândirii economice a speciliștilor, la sporirea capacității acestora de a înțelege complexitatea fenomenelor economico-financiare, sprijinindu-i în efortul de explicare, apreciere științifică, diagnosticare și soluționare a diverselor situații care apar în întreprindere.
Menținerea în afaceri a societăților comerciale este condiționată de desfășurarea de către acestea a unei activități raționale, eficiente. În economia de piață, activitatea economică rațională este activitatea care genereaza profit.
Sporirea eficienței comportamentului în afaceri al firmelor se poate realiza prin cunoașterea postfactum, curentă și previzională a sistemului cibernetic al firmei printr-o analiză microeconomică.
Se impune precizarea că eficiența economică este o categorie mult mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În acest sens menționez și următoarea afirmație:”eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic". Cu toate acestea, putem spune că rentabilitatea oglindește într-o formă sintetică eficiența întregii activități economice a unei firme
Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respective ale consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural – funcționale și a celor cauză – efect.
Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.
Analiza rezultatelor este o problematică complexă și diversitatea practicilor și metodelor de evidență a fluxurilor antrenate de activitățile întreprinderii impun necesitatea recurgerii la o multitudine de surse informaționale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiara, situațiile financiare, politicile întreprinmult mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În acest sens menționez și următoarea afirmație:”eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic". Cu toate acestea, putem spune că rentabilitatea oglindește într-o formă sintetică eficiența întregii activități economice a unei firme
Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respective ale consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural – funcționale și a celor cauză – efect.
Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.
Analiza rezultatelor este o problematică complexă și diversitatea practicilor și metodelor de evidență a fluxurilor antrenate de activitățile întreprinderii impun necesitatea recurgerii la o multitudine de surse informaționale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiara, situațiile financiare, politicile întreprinderii, legislație, informații referitoare la sectorul de activitate, etc
În ciuda diferitelor tentative de armonizare a contabilității la scară internațională, se remarcă încă o eterogenitate a practicilor în materie. Aceste diferențe au repercusiuni asupra modalității de analiză economico – financiară, făcând dificilă aprecierea comparativă a performanțelor întreprinderii, necesară din ce în ce mai mult, datorită procesului de globalizare economico – financiara. De aceea analistul financiar trebuie să se specializeze în diferitele sisteme contabile și de calcul al rezultatelor.
Principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii o constituie contul de profit și pierdere. Variația capitalului propriu, generată de performanțele economice ale întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performanțe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul operațiilor de gestiune ale unui exercițiu financiar, exprimate în venituri și cheltuieli generatoare de profituri sau pierderi, denumit contul de profit și pierdere.
Structura contului de profit și pierdere permite:
• determinarea rezultatului exploatării, rezultatului financiar și rezultatului extraordinar – provenit din calamități, exproprieri etc.;
• determinarea cifrei de afaceri nete prin includerea subvențiilor de exploatare aferente cifrei de afaceri, ceea ce constituie un prim pas de evidențiere a veniturilor reale ale întreprinderii;
• evidențierea distinctă a ajustării valorii imobilizării și activelor circulante, ceea ce faciliteaza evaluarea cu ușurință a activului economic, calculul și interpretarea ratelor de structură a activului, precum și aprecierea solvabilității întreprinderii de către analistul financiar extern.
1.2. Obiectivele și necesitatea diagnosticului rentabilității
Diagnosticul rentabilității, în practica evaluării, are o poziție cheie, deoarece pe lângă faptul că oferă informații despre situația prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza viitorul activității ce constituie obiectul evaluării.
Diagnosticul rentabilității ocupă un loc important în cadrul analizelor financiare realizate atât de managerul financiar, cât și de diverse instituții specializate în aceastǎ activitate. Diagnosticul este precedat de analiză și reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice și strategice adoptate de întreprindere. Așadar, analiza și diagnosticul financiar nu pot fi separate; diagnosticul nu poate fi întocmit fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o etapǎ de sinteză și de interpretare, adică de diagnostic.
Studiul rentabilității este necesar în primul rând pentru cumpărător, dar și pentru vânzător cât și pentru procesul privatizării. Cu cât afacerea este mai rentabilă cu atât valoarea ei, și implicit prețul, va fi mai mare. În al doilea rând, cercetarea rentabilității este necesară pentru aplicarea metodelor de evaluare bazate pe randament, indiferent de modul de exprimare a acestuia:profit net, dividend pe acțiune, flux de disponibilități.
Sursa principală de informare pentru diagnosticul rentabilității este ”Contul de profit și pierdere” în care atât veniturile cât și cheltuielile sunt structurate pe genuri de activități:
• activitatea de exploatare (de bază);
• activitatea financiară, cu referire la participațiile cu capital propriu la alte firme, folosirea capitalului împrumutat, veniturile și cheltuielile din diferențele de curs valutar;
• activitatea excepțională, veniturile și cheltuielile ce nu sunt legate de activitatea normală a întreprinderii: operații de capital, despăgubiri și penalități, perisabilități și/sau lipsuri la inventar, donații, subvenții primite sau acordate, cedare de active.
Diagnosticul financiar al rentabilității este un instrument utilizat cu succes de cei care doresc valorificarea rezultatelor și a potențialului firmei față de alți investitori. Diagnosticul financiar propune unele judecăți asupra sănătății financiare a firmei pornind de la situația ”punctelor forte” și a ”punctelor slabe” ale gestiunii financiare. Prin el se pot aprecia riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situația financiară, precum și performanțele acesteia, oferind acele soluții pentru diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor.
Diagnosticul rentabilității este scopul final al analizei financiare orientate spre utilizatorii săi: managerul firmei, salariații, investitorii, fiecare apreciind diferit riscurile, potrivit poziției sale în firmă.
Diagnosticul financiar are un rol deosebit în activitatea practică prin faptul că oferă o bază de date și informații cu diverse utilizări, cum ar fi:orientarea deciziilor de investiții, de finanțare și de distribuire a dividendelor; elaborarea previziunilor financiare; evaluarea rentabilității așteptate de firmă; evaluarea acțiunilor firmei pe piața de capital; evidențierea disfuncționalităților sau elementelor nefavorabile în situația financiară și a performanțelor firmei; arată perspectivele probabile de evoluție a firmei și propune acțiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situației și a perfomanțelor firmei.
Pentru investitorii actuali cât și pentru cei potențiali , diagnosticul financiar este un mijloc prin care se poate realiza o cunoaștere obiectivă, oportună, a modului cum sunt sau pot fi fructificate în viitor investițiile lor. Altfel spus, diagnosticul financiar are rolul de a verifica dacă activitatea firmei este suficient de rentabilă pentru a genera venituri care îi vor permite remunerarea investițiilor de capital și rambursarea lor.
Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare are următoarele obiective generale:
• evidențierea disfuncționalităților în situația financiară și a performanțelor firmei;
• identificarea cauzelor dificultăților prezente sau viitoare;
• prezentarea perspectivelor de evoluție ale firmei și propunerea unor acțiuni pentru ameliorarea sau redresarea situației financiare a firmei.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic, interior sau exterior.
Diagnosticul financiar interior este angajat într-o acțiune de evaluare a expunerilor la riscurile semnificative, determinând, în prealabil, punctele tari și punctele slabe ale activității de control intern. Astfel de situații apar în fundamentarea programului de activitate care se bazează pe un examen complex al evoluției și stării firmei.
Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acționarilor și al participanților la viața firmei.Acest diagnostic abordează toate problemele privind dimensiunea, structura și utilizarea potențialului intern, valoarea patrimonială, rentabilitatea etc., deoarece se bazează pe întregul sistem de informații privind activitatea firmei.
Diagnosticul financiar necesar managerului vizează răspunsul la patru întrebări esențiale:
a) creșterea: cum a evoluat activitatea firmei în perioada examinată și care a fost ritmul creșterii în raport cu sectorul de activitate în care acesta funcționează;
b) rentabilitatea: dacă rezultate obținute au fost pe măsura mijloacelor folosite și în ce măsură creșterea a fost însoțită de o rentabilitate sufcientă;
c) echilibrul: care este structura financiară a firmei și dacă aceasta este echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suport financiar convenabil;
d) riscurile:care sunt acestea, dacă firma prezintă puncte de vulnerabilitate și dacă există un risc de faliment sau nu.
Cunoașterea rezultatelor obținute de firmă într-o anumită perioadă permite evaluarea performanțelor înregistrate care se reflectă în echilibrul financiar. În acest sens, sunt urmărite îndeosebi : solvabilitatea și lichiditatea firmei: rentabilitatea economică și financiară de care se leagă riscul economic și financiar; fluxurile financiare în timpul unuia sau mai mutlor exerciții financiare.
Diagnosticul exterior abordează toate problemele legate de parteneriii externi: investitori, acționari, creditori etc. Ei sunt interesați de situațiile economico-financiare ale firmei, de cunoașterea performanțelor sale și de riscurile pe care și le asumă angajând relații cu aceasta. De asemenea, instituțiile bancare folosesc o astfel de analiză ca instrument de fundamentare a deciziilor de acordare a creditelor. Rentabilitatea și perenitatea firmei sunt cea mai bună garanție a rambursării creditelor pentru bănci.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite în funcție de subiectul pe care-l evaluează, acordându-se prioritate unui aspect sau altuia care să caracterizeze situațiile financiare ale firmelor.
Etapele parcurse în elaborarea diagnosticului financiar-contabil sunt următoarele:
a. prelucrarea informațiilor contabile, prin corecții și regrupări în vederea realizării bilanțului financiar;
b. identificarea caracteristicilor diagnosticului și calculul indicatorilor financiari;
c. interpretarea și aprecierea indicatorilor din punct de vedere al echilibrului, stării, gestiunii și eficienței activității;
d. stabilirea punctelor tari și a punctelor slabe ale activității întreprinderii, a oportunităților și riscurilor;
e. stabilirea premiselor privind activitatea viitoare a întreprinderii.
1.3. Rentabilitatea – expresie a eficienței economice
În general, noțiunea de rentabilitate reflectă capacitatea unei întreprinderi de a genera rezultate. Nu putem vorbi despre rentabilitate în absența unor rezultate. În dicționarul limbii române contemporane noțiunea de rentabilitate este definită astfel: “rezultatul financiar al unei activități economice, concretizat în obținerea unor venituri care depășesc cheltuielile”.
Noțiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unități monetare.
Obținerea regulată de rezultate favorabile conferă întreprinderii economice avantaje, iar pe termen lung duce la performanță economică.
Reflexul rentabilității poate fi enunțat astfel: câștigul adus de un plasament de fonduri într-o întreprindere trebuie să fie mai mare decât costul capitalurilor. Acest câștig poate fi evaluat prin rezultatele obținute înainte de deducerea cheltuielilor financiare determinate de îndatorarea permanentă la care se adaugă impozitele, divizate prin capitalurile proprii plus îndatorarea permanentă (sau prin imobilizări plus nevoia de fonduri de rulment). În ceea ce privește costul capitalurilor, acesta poate fi asimilat cu costul mediu al împrumuturilor.
Importanța rentabilității pentru orice întreprindere, agent economic derivă, în mod deoesebit, din felul în care aceasta este urmarită de participanții la procesul economic. Astfel:
– acționarul, proprietarul factorului capital, este interesat ca prin imobilizarea capitalului în acțiuni în cadrul unei anumite societăți, rentabilitatea acesteia să-i creeze posibilitatea obținerii unor dividende mai mari decât sumele pe care le-ar fi obținut în cazul în care și-ar fi păstrat capitalul respectiv într-un depozit într-o bancă. Altfel spus, acționarul este interesat ca rata rentabilității întreprinderii respective sa fie mai mare decât rata medie a dobânzilor practicate pe piața financiar bancară.
– banca, creditorii, fiind cei care acordă credite fie pentru o serie de investitii, fie pentru exploatare, sunt direct interesate de nivelul rentabilității întreprinderii ce solicită creditul, pentru a stabilii capacitatea acestuia de rambursare viitoare a datoriei;
– partenerii de afaceri urmăresc rentabilitatea firmelor cu care intră în contact pentru ca aceasta le poate da deseori garanția credibilității și încrederea în vederea derulării unor contracte viitoare;
– gestionarul (conducătorul întreprinderii) urmărește cu precădere rentabilitatea exploatării, desfășurarea întregii activități a întreprinderii este orientată în acest sens.
Rentabilitatea constitue una dintre formele de exprimare a eficienței economice, anume o formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezultat nu numai profitul net, ci întregul venit net, deci profitul brut.
Abordarea rentabilității se integrează logic în investigarea eficienței și eficacității activității unei întreprinderi, privilegiind o evaluare finaciară a performanțelor. Această optică financiară poate părea insuficientă, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările întreprinderii care nu capătă o exprimare financiară.
Conceptul de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultate monetare nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obține. De aceea, analiza rentabilității nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluți, ci și a celor relativi, obținuți prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfășurarea activității respective.
Rentabilitatea, privită în mod sintetic, reprezintă capacitatea de a realiza un profit care să asigure în primul rând remunerarea capitalului, și care să permită dezvoltarea viitoare a întreprinderii. Orice întreprindere, pentru a putea supraviețui și a se dezvolta trebuie să obțină profit, să fie rentabilă. Într-o economie de piață nu rezistă concurenței decât firmele rentabile.
Performanța întreprinderii reprezintă abilitatea întreprinderii de a avea acces la resurse, de a le aloca și utiliza optim în scopul asigurării unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul asumat. Perfomanța constă în eficiența și eficacitatea cu care sunt consumate resursele și generalizate rezultatele (efort-efect) care să-i asigure o continuitate a activității și o extindere, dezvoltare a ei.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.
Rentabilitatea se poate măsura cu ajutorul profitului și a venitului net în suma absolută, cât și cu ajutorul ratelor rentabilității ca mărimi relative.
Ratele și ceilalți indicatori folosesc la stabilirea diagnosticului financiar al întreprinderii. Ratele (rapoartele) sunt necesare atât pentru gestiunea internă a întreprinderii pentru compararea cu alte întreprinderi, cât și pentru aprecierea structurii financiare și stabilirea diagnosticului financiar în vederea orientării pe termen scurt și pe termen lung. Ele exprimă tendințele în evoluția întreprinderii, starea sănătății economico-financiare, capacitatea sa de autofinanțare și finanțare, cât și dezvoltarea întreprinderii.
Pe baza ratelor se obține imaginea situației financiare a întreprinderii, poziția sa pe piață cât și poziția față de clienți, furnizori, creditori, acționari. Ratele se determină pe baza unor indicatori privind activele și pasivele întreprinderii.
Ratele de rentabilitate sunt construite într-o manieră generală prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate, fie la un stoc.
Există numeroase posibilității de a construi modele de analiză a rentabilității. În gneral, putem menționa că atât la numărătorul cât și la numitorul raportului din care rezultă rata rentabilității se poate opera cu indicatorii care să reflecte întregul efect sau efort, sau o parte din el.
1.4. Profitul – imagine fidelă a rentabilității
Rentabilitatea desemnează capacitatea unei întreprinderi de a obține profit. Profitul este indisolubil legat de rentabilitate, adică de modul în care firma utilizează resursele materiale, umane și financiare ce au ca finalitate obținerea rezultatelor scontate. Rentabilitatea este o mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul în întregul său, capitalul permanent sau capitalul propriu, aduce profit. În ansamblu analizei economico-financiare, rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici indici de eficiență a activității întreprinderii.
În literatura de specialitate sunt păreri avizate ale unor economiști (precum Humphrey H. Nash, Alfred Rappaport, John Myers, Stern Stewart) care afirmă că studiul profitului trebuie să fie dedicat în continuare numai unor obiective precum menținerea integrității financiar – patrimoniale a firmei și de constituire a bazei de calcul a impozitului pe profit. Datorită acestor deficiențe profitul contabil și-a pierdut și calitatea de indicator de bază a performanțelor economico – financiare ale firmei, fiind înlocuit de concepte cum sunt valoarea adăugată economică (VAE), valoarea adaugată a acționarilor (VAA) sau valoarea adăugată sub formă de cash flow (CVA). Unele dintre aceste concepte au la bază principiul corecțiilor contabile aplicate profitului contabil, pentru a-l face mai pretabil pentru analize și comparații (cazul valorii adăugate economice). Alte concepte propun renunțarea completă la profit și propun soluții bazate pe cash flow-ul de exploatare sau pe cash flow-ul global, în cazul valorii adăugate sub formă de cash flow și a valorii adăugate a acționarilor.
Profitul îndeplinește mai multe funcții:
• funcția de stimulare a activității economice. Obținerea celui mai mare profit constituie un obiectiv fundamental pentru toți agenții economici, determinându-i să-și asume toate riscurile pe care le implică organizarea și desfășurarea activității;
• funcția de creștere economică, îndeplinită de profit întrucât acesta reprezintă una dintre principalele surse ale acumulării destinate investițiilor în vederea creșterii și dezvoltării economice, inclusiv de creare de noi locuri de muncă;
• funcția de control asupra activității agenților economici. Nivelul și dinamica profitului însușit constituie un adevărat barometru al calității activității agenților economici;
• funcția de sursă a finanțării acțiunilor cu caracter social, deoarece profitul servește la formarea veniturilor bugetare din care sunt finanțate acțiunile guvernamentale ce stau la baza finanțării învățământului, culturii, sănătății, administrației publice și altele similare;
• funcția de amplificare a bogăției. Indiferent dacă e utilizat pentru dezvoltare sau consum, cu cât e mai mare profitul cu atât o parte crescândă din el poate fi utilizată pentru mărirea avuției (capitalului) firmelor sau avuției personale a agenților economici și a unei părți tot mai importante din rândul populației.
Profitul se identifică ca orice câștig, ca orice surplus, din orice activitate, acțiune, operațiune, s-au conturat două sensuri de abordare și apreciere a profitului.
Un prim punct de vedere are un sens de prioritate, profitul fiind considerat un avantaj, un câștig însușit de o persoana fizică sau juridică, fără ca aceasta să aibă vre-o contribuție la atingerea lui. Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiție, creșterea economică, progres social, ceea ce înseamnă că însușirea lui depinde de caracterul creator, rațional și eficient al activităților, acțiunilor și operațiunilor economice.
Maximizarea averii acționarilor, respective creșterea valorii de piață a unei firme, nu se mai bazează pe profitul contabil ci pe așa numiții indicatori financiari ai rentabilității (mai ales rezultatul brut de exploatere, rezultatul brut global, rezultatul trezoreriei de exploatare și rezultatul global al trezoreriei). Astfel, maximizarea profitului poate fi înlocuită cu maximizarea excedentului brut de exploatare. În acest mod se va oferi o orientare foarte bună a activității managerilor, deoarece acest obiectiv reflectă punctul până la care trebuie extinsă producția. Dacă se produce mai puțin nu se va putea atinge rezultatul maxim posibil, iar dacă producția trece de punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal, veniturile suplimentare care se vor obține vor fi depășite de costurile suplimentare.
În acest context se impune și redefinirea rentabilității drept capacitatea unei firme de a realiza un rezultat economic, respectiv de a obține venituri de pe urma vânzării producției care să depașească costurile și nu cheltuielile ocazionate de activitatea sa.
Caracteristicile profitului:
– avantaj, câștig sub formă banească realizat dintr-o operațiune, din exercitarea unei activități umane legitime;
– forma de venit ce recompensează factorul de producție capital într-o economie de piață;
– venit atribuit unei persoane pentru aportul ei cu capital la desfașurarea activității;
– diferența între ceea ce efectiv obțin și ceea ce așteaptă utilizatorii factorilor de producție;
surplusul de venit obținut de firme, de unitățile economice;
– venit net al unei unități economice (întreprindere, bancă, magazin, firmă etc.) indiferent de forma sa de proprietate, pentru funcțiile îndeplinite de aceasta.
Profitul este legat în foarte mare măsură de rentabilitate și rata acesteia. Situația unei firme va fi apreciată ca satisfăcătoare dacă rentabilitatea pe care o oferă acționarilor săi compensează riscul pe care îl implică sub toate dimensiunile (riscul exploatării, financiar și al falimentului).
CAPITOLUL 2
Principalele elemente tipologice ale
Societății Naționale de Gaze Naturale ROMGAZ S.A.
2.1. Prezentarea Societății
Denumire: Societatea Naional de Gaze Naturale “ROMGAZ” SA
Obiect principal de activitate: extracția și înmagazinarea gazelor naturale
Sediul social: Mediaș, Piața Constantin I. Motaș, nr.4, cod 551130, județul Sibiu
Cod unic de înregistrare: 14056826
Număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerului: J32/392/2001
Cod de înregistrare fiscal: RO14056826
Forma juridică de constituire: societate comercială pe acțiuni
Valoarea capitalului social subscris și vărsat: 385.422.400 lei
Număr de acțiuni: 385.422.400, având fiecare o valoare nominală de 1 leu
Piața reglementată pe care se tranzacționează acțiunile societății: Bursa de Valori București (acțiuni) și Bursa de Valori din Londra (GDR-uri)
Conturi bancare deschise la: Banca Comercială Română, BRD-Groupe Société Générale, Citibank Europe, Nextebank, Unicredit Țiriac Bank, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, ING Bank, Eximbank, CEC Bank.
Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ SA (denumită în continuare „ROMGAZ” sau „Societatea”), este cel mai mare producător și furnizor de gaze naturale din ROMANIA, având ca principale segmente de activitate explorarea și productia de gaze naturale, furnizarea de gaze naturale, inmagazinarea subterana a gazelor naturale si productia de energie electrică. Misiunea Companiei: performanță, competitivitate și creșterea continuă a valorii ROMGAZ atât pentru noi cât și pentru acționari printr-o mai bună valorificare a potențialului uman și a activelor deținute, cu afaceri predictibile și profitabile precum și o mai bună gestionare a riscurilor. Începând cu data de 12 noiembrie 2013, acțiunile emise de Societate sunt tranzacționate pe piața reglementată administrată de S.C. Bursa de Valori Bucuresti S.A. Totodata, acțiuni emise de Societate sunt suport pentru certificate globale de depozit (GDR-uri) emise de The Bank of New York Mellon, cu acordul Societății, GDR-uri care se tranzacționează pe Bursa de Valori de la Londra. Relația dintre Societate, pe de o parte, și acționarii și investitorii, pe de altă parte, este una importantă, motiv pentru care ROMGAZ este orientată pentru a construi relații pe termen lung cu acționarii și investitorii, relații bazate pe încredere și comunicare permanentă. Societatea considera guvernanța corporativă punctul central al relației cu acționarii și investitorii, dorind astfel să–și maximizeze beneficiul de companie listată. Prezentul Regulament de Guvernanță Corporativă este elaborat cu scopul de a alinia Societatea la principiile Codului de Guvernanță Corporativă al Bursei de Valori București, cu respectarea celor mai bune practici internaționale.
Concurenții:
Cel mai mare concurent pe piata romaneasca a productiei si furnizarii de gaze naturale al Romgaz este OMV Petrom. Anul trecut, Romgaz avea o cota de piata de 50,12%, iar Petrom de 47,32%. Alti concurenti sunt Amromco Ploiesti, Foraj Sonde, Lotus Petrol si Raffles Energy. In privinta activitatii de prestare servicii de inmagazinare subterana a gazelor naturale, Romgaz are o cota de piata de 90% OMV Petrom si Exxon Mobil au anuntat anul trecut ca au facut o descoperire de posibile zacaminte de gaze naturale care ar putea ajunge la 84 miliarde de metri cubi, sau echivalentul consumului intern al tarii timp de sase ani.
Ministrul delegat pentru Energie a declarat recent ca Departamentul pentru Energie se va axa pe Marea Neagra, intrucat s-au descoperit rezerve serioase de gaze naturale. Sunt informatii ca ar exista si alte perimetre cu gaze naturale, in afara perimetrului Neptun, unde Petrom a anuntat posibile descoperiri. Petrom a anuntat de asemenea ca in luna septembrie anul curent ca ar putea intra in domeniul zacamintelor de gaze de sist, daca aceste activitati se vor dovedi fezabile.
În tabelul de mai jos sunt prezentate prețurile medii de furnizare a gazelor naturale în perioada 2012-2014:
Tabelul 1 Prețurile medii de furnizare a gazelor naturale
Acționariat
Structura actionariatului S.N.G.N. ROMGAZ S.A. la data de 22 ianuarie 2015:
Statul roman, prin Ministerul Energiei,
IMM si Mediului de Afaceri 70,01%
Fondul Proprietatea S.A. 10,00%
Persoane juridice 17,69%
Persoane fizice 2,30%
Figura 1. Acționariat SNGN ROMGAZ S.A.
2.2. Istoric SNGN ROMGAZ S.A.
În anul 1909, la Sărmășel, în timp ce se fora la peste 300 de metri adâncime pentru săruri de potasiu, au izbucnit libere gazele naturale. Acest fenomen a marcat începutul unei industrii, acum seculare.
În urma acestor evenimente a fost acceptată ideea că emanațiile de gaze semnalate în diferite zone din Bazinul Transilvaniei sunt dovada existenței unor acumulări importante de gaze naturale.
Importanța energetică a noii resurse, pentru dezvoltarea economică a Transilvaniei, a determinat continuarea cercetării acumulărilor de gaze naturale, explorarea și exploatarea, transportul și utilizarea lor în mai multe zone din Transilvania. Dintre realizările importante pot fi menționate utilizarea gazelor la cazanele de abur de la Sărmășel, iluminatul cu gaze naturale al
aleilor din Stațiunea Bazna, construcția conductei de transport gaze naturale Sărmășel – Turda, construcția rețelei de distribuție gaze din Turda.
Succesul american în exploatarea și utilizarea gazelor naturale a fost unul dintre motivele care au determinat înființarea Societății Maghiare de Gaz Metan UEG, de către Ministerul de Finanțe Ungar și Deutsche Bank, societate care avea ca obiect de activitate explorarea, exploatarea, transportul, distribuirea și utilizarea gazelor naturale din unele regiuni din Transilvania.
Unirea Transilvaniei cu Romania a adus modificări în sectorul gazelor naturale, cum ar fi reorganizări, fuziuni, externalizări ale societăților comerciale din acest sector.
În anul 1925 s-a Înfiintat Societatea Nationala de Gaz Metan SONAMETAN, care a funcționat cu o Direcție de Exploatări Tehnice la Mediaș.
În anul 1947 se naționalizează activele companiei de către un nou regim politic din Romania, dar profesionalismul angajaților a permis continuarea amplului plan de dezvoltare, explorare, exploatare, transport și distribuție a gazelor naturale pe teritoriul Romaniei, atingându-se un maxim al dezvoltării in anii '70.
În anul 1991 societatea națională de gaze primește numele ROMGAZ, nume care după anul 2000 s-a consacrat ca brand pentru activitatea de explorare, exploatare și înmagazinare gaze naturale în România.
Tradiția, managementul responsabil și experiența de cooperare pe teritoriul țării cu o serie de companii străine, au determinat societatea să se orienteze către activitatea de cooperare în afara granițelor. Astfel, în anul 2008, Romgaz a devenit co-titular de drepturi și obligații petroliere în 3 perimetre de explorare din Slovacia și 2 perimetre de explorare din Polonia.
Romgaz a parcurs un drum lung pe scara dezvoltării sale, de la o companie de nivel local la una cu caracter internațional, încadrandu-se astăzi în rândul companiilor europene de top.
2.3. Profilul, misiunea și obiectivele societății ROMGAZ
2.3.1. Profilul Societății
Romgaz este cel mai mare producător și principal furnizor de gaze naturale din România.
Compania este admisă la tranzacționare pe piața Bursei de Valori din București și a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul roman cu o participație de 70%.
Figura 2. Poziția Romgaz pe Piața Gazelor din România.
Compania are o experiență vastă în domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începand acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale în Bazinul Transilvaniei la Sărmășel.
Romgaz face cercetare geologică în scopul descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează subteran gaze naturale, efectuează intervenții, reparații capitale și operații speciale la sonde și asigura servicii profesioniste de transport tehnologic.
Începând cu anul 2013 ROMGAZ și-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producator și furnizor de energie electrică.
Compania se dezvoltă prin implementarea de tehnologii de ultimă oră în domeniul explorării geologice, producției și a înmagazinării subterane a gazelor, finanțate din surse proprii sau externe. Poziția economică și financiară a companiei este caracterizată prin stabilitatea profitului și lichiditate. Astfel, Romgaz se număra printre companiile deținute de stat care au îndeplinit toate condițiile de creștere economică devenind una dintre cele mai mari companii din România.
2.3.2. Misiune
De la înființare, misiunea Romgaz a fost de a produce și furniza gaze naturale, contribuind la creșterea gradului de independență energetică a Romaniei și la performanța sa economică în conformitate cu politica energetică guvernamentală.
Oferirea de servicii și produse înalt calitative
Managerii și angajatii nostri sunt constienți de importanța relațiilor cu clienții și acționează astfel încât toți beneficiarii produselor și serviciilor companiei să se bucure de un tratament corect la standarde înalt calitative. Romgaz este preocupat permanent de îmbunătățirea calității pentru creșterea satisfacției clienților și stabilirea unor relații parteneriale cu aceștia.
Generam avantaj financiar
Profitul companiei Romgaz reprezintă o parte vitală pentru independența și dezvoltarea viitoare a companiei. Acesta se datorează în principal viziunii asupra tehnologiei și sistemului de valori dupa care își orientează activitatea.
2.3.3. Obiectivele generale ale societății
Coroborate cu obiectele sale principale de activitate, obiectivele generale ale companiei Romgaz sunt următoarele:
• Descoperirea de noi zăcăminte pe teritoriul României și în afara granițelor sale;
• Creșterea factorului de recuperare și optimizarea producției din zăcămintele comerciale aflate în concesiune;
• Dezvoltarea depozitelor de înmagazinare subterană a gazului natural;
• Creșterea volumului de vânzări de gaze naturale.
2.4. Activitățile desfășurate în cadrul societății
Activitățile desfățurate de societate sunt următoarele:
a. explorare-producție de gaze naturale;
b. înmagazinare subterană gaze naturale;
c. furnizare de gaze naturale;
d. operații speciale și servicii la sonde;
e. servicii de mentenanță și transporturi;
f. producție și furnizare energie electrică;
g. distribuție de gaze naturale.
2.4.1. Activitatea de explorare – producție
Romgaz este titular sau cotitular, în România, în acorduri petroliere după cum urmează:
– operațiuni petroliere în perimetre de explorare-dezvoltare-exploatare în cadrul a 9 perimetre titular, cu cota de participare 100% și 4 perimetre cotitular, în baza unor acorduri de concesiune;
– 141 zăcăminte comerciale;
– 5 zăcăminte incluse în categoria celor cu producție experimentală;
– drepturi de explorare ș producție în Slovacia și Polonia.
2.4.1.1. Activitatea de explorare
Activitatea de explorare este susinută în 8 perimetre din Transilvania, Moldova, Muntenia și Oltenia conform Acordului de Concesiune aprobat prin HG nr.23/2000, începând din octombrie 1997. În perioada 2012-februarie 2015 au fost finalizate 41 sonde de explorare cu următoarele rezultate:
– 14 descoperiri cu o resursă geologică prospectivă (P50) de 15,6 mld.mc;
– confirmări de acumulări de hidrocarburi cu o resursă contingentă (2C) evaluată la cca.10 mld.mc.
Lucrările de explorare sunt proiectate și programate de către Romgaz în baza conceptelor proprii folosind soft-uri specializate moderne, evaluării prospectivității arealelor geologice cu particularități specifice din cadrul perimetrelor concesionate și se desfășoară prin utilizarea metodelor specifice de explorare executate la suprafață pentru identificarea zonelor de acumulare a hidrocarburilor (prospecte), urmate de execuția forajelor de explorare pentru verificarea existenței acumulărilor. Rezultatele s-au concretizat în rata de înlocuire a rezervelor care, în anul 2012, a atins un nivel maxim de 323%.
În funcție de complexitatea și specificitatea fiecărui “setting” geologic din cadrul perimetrelor în care Romgaz operează au fost folosite metode diferite de explorare: geologică, geofizică sau geochimică.
Operațiunile petroliere de Explorare–Dezvoltare-Exploatare au început în anul 1997, cu o Perioada Inițială de Explorare între anii 1997-2002, când au fost realizate 12 descoperiri comerciale, zăcăminte de gaze aflate actualmente în faze avansate de dezvoltare sau exploatare.
Prima extindere a Perioadei Inițiale de Explorare (2002-2004) a permis continuarea seriei de descoperiri comerciale de gaze prin confirmarea a încă 15 noi prospecte, actualmente aflate în diverse faze de dezvoltare sau exploatare.
A doua extindere a Perioadei Inițiale de Explorare (2004-2006) a completat portofoliul de zăcăminte noi cu înca 8 descoperiri comerciale.
În intervalul 2006-2008, Romgaz a beneficiat de o extindere suplimentară a Perioadei de Explorare, care a permis punerea în evidență a 16 noi descoperiri comerciale.
În luna noiembrie 2011 s-a Încheiat etapa de 3 ani (2008-2011) de Extindere a Perioadei de Explorare, în care au fost continuate lucrările de explorare pe cca 50% din suprafața perimetrelor concesionate inițial, și au fost puse în evidență 12 noi descoperiri comerciale.
Începând cu noiembrie 2011, Romgaz se afla în a treia perioadă de extindere de 5 ani contractuali a Acordului de Concesiune (09.10.2011-09.10.2016), perioada în care Romgaz angajează un amplu program de explorare care constă în principal din achiziția de informație seismică modernă de tip 3D și forarea a peste 75 de sonde, unele dintre ele în “setting”- uri geologice de frontieră, menite să pună în evidență noi sisteme petrolifere. Această perioadă a debutat cu punerea în evidență a două descoperiri comerciale semnificative de gaze și a peste 30 de noi prospecte.
Bilanțul activității de explorare în perimetrele concesionate, începand cu noiembrie 1997, indică peste 70 de noi descoperiri comerciale de gaze, cu un procentaj de reușită de peste 65% pentru forajele de explorare finalizate. Până în prezent din aproape 50% din noile descoperiri comerciale au fost extrase peste 3 miliarde m³ de gaze naturale.
2.4.1.2 Activitatea de producție gaze naturale
Activitatea de exploatare (productie) a zăcămintelor de gaze naturale deținute în concesiune de ROMGAZ se derulează prin intermediul capacitățiilor de producție și infrastructurii aferente de către cele două sucursale de producție, cu sediul în Mediaș respectiv Târgu Mureș.
În anul 2012 au fost în producție 147 de zacaminte comerciale, amplasate în Bazinul Transilvaniei, Moldova, Muntenia și Oltenia, din care 141 sunt considerate zăcăminte cu perimetru instituit iar restul de 6 zăcăminte sunt incluse în categoria zăcămintelor experimentale.
Exploatarea propriu-zisă a acestor zăcăminte se face prin intermediul a cca. 3.300 sonde și tot atatea instalații tehnologice de suprafață.
Menținerea în funcțiune între anumite limite de presiune și debit, a sondelor productive de gaze se face prin intermediul a 104 agregate de comprimare dintre care 91 sunt grupate în 19 stații de comprimare, iar 13 reprezintă așa numitele compresoare de câmp.
Calitatea gazelor, cerință tehnică stipulată în legislația de specialitate, este asigurată în proporție de 99% de către 69 de stații de uscare a gazelor. În cursul anului 2012 au fost montate și puse în funcțiune un număr de 11 stații de uscare cu săruri delicvescente.
În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2012 au fost puse în producție un număr de 11 sonde noi, provenite din foraje din anul în curs sau din anii anteriori, cu o producție zilnică de cca. 370 mii mc și cu realizarea unei producții cumulate pe total an de 45 mil.mc.
De asemenea în anul 2012 au fost efectuate lucrări de reactivare la un numar de 188 sonde obținandu-se, din sondele cu rezultat pozitiv o producție cumulată pe an de 235 mil.mc.
Pentru acoperirea cererii de energie și pentru menținerea actualei cote de piață, SNGN Romgaz SA își propune o serie de obiective care vizează în principal următoarele măsuri și acțiuni:
• intensificarea activității de explorare geologică și a proiectelor de reabilitare și optimizare a producției din zăcăminte mature a rezervelor atât în perimetrele concesionate cât și concesionarea de noi perimetre pentru creșterea ratei de înlocuire a rezervelor;
• valorificarea la maxim a potențialului existent având ca obiectiv diminuarea declinului de producție;
• extinderea tehnologiilor de stimulare și amplificare a fluxului de gaze din strat în sondă prin reperforări și adiționări cu echipamente de mare eficiență în condiții de subechilibru;
• modernizarea infrastructurii de suprafață aferentă sondelor, conductelor, instalațiilor comune de separare, uscare și de măsurare gaze;
• redimensionarea și reconsiderarea procesului de comprimare a gazelor la nivelul de structură sau grup de sonde și inițierea procesului de comprimare la capul de erupție.
În perioada 2012-2013 proiectele Romgaz au în vedere lucrări de foraj, punere în producție sonde noi, lucrări de modernizare a sistemelor de uscare gaze, de comprimare și extinderea comprimării până la grup de sonde și cap de eruțtie.
2.4.1.3 Activitatea de producție energie electrică
Sucursala de Productie Energie Electrica Iernut
ROMGAZ și-a extins domeniul de activitate începand cu anul 2013, prin asimilarea unei centrale termoelectrice – CTE Iernut – operată de Sucursala Romgaz de Producție Energie Electrică Iernut.
CTE Iernut este o centrală electrica în condensație cu supraîncalzire intermediară cu o putere instalata de 800 MW ce are capacitatea de a produce energie electrică cu o cotă de piață în producție la nivel național de 5%.
Plasată într-un nod important în cadrul sistemului energetic național, în zona Transilvaniei, centrala are funcția de injecție în tranzitul de putere dinspre zonele excedentare spre zona deficitară a Transilvaniei de nord, prin intermediul unor transformatoare bloc. O parte din energia electrică produsa la bornele generatoarelor este preluată prin intermediul unui transformator coborâtor de tensiune și utilizată la alimentarea serviciilor interne.
CTE Iernut are în componența sa patru grupuri energetice a cate 100 MW și două grupuri de cate 200 MW putere instalată. Instalațiile de automatizare și de protecții ale grupurilor energetice independente au capacitatea de a asigura funcționarea interconectată a sistemului energetic național cu sistemele electroenergetice ale țărilor vecine și cu sistemele electroenergetice din Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și Sistem de Energie Electrica – ENTSO-E.
2.4.2. Activitatea de înmagazinare subterană
Înmagazinarea subterană reprezintă o parte vitală a industriei gazelor naturale. Posibilitatea înmagazinării gazelor oferă certitudinea furnizării în timpul perioadelor cu cerere ridicată prin suplimentarea livrărilor și reprezintă o măsura de siguranță în cazul întreruperii producției curente.
Romgaz prin Sucursala de Înmagazinare Subterană a Gazelor Naturale Ploiești, operează urmatoarele șase depozite de înmagazinare gaze cu presiuni de operare între 10 și 150 bari:
BILCIUREȘTI , capacitate activa: 1,31 mld. Smc/ciclu;
URZICENI , capacitate activa: 0,36 mld. Smc/ciclu;
BALACEANCA, capacitate activa: 0,05 mld. Smc/ciclu;
SĂRMĂȘEL , capacitate activa: 0,8 mld. Smc/ciclu;
GHERCEȘTI , capacitate activa: 0,15 mld.Smc/ciclu;
CETATEA DE BALTĂ, capacitate activa: 0,1 mld. Smc/ciclu;
Capacitate activa totala: 2.77 mld. Smc/ciclu.
Unul dintre obiectivele generale ale companiei Romgaz este creșterea capacităților depozitelor de înmagazinare subterană a gazului natural prin lucrîri specifice.
Prioritățile și obiectivele Romgaz în domeniul înmagazinării subterane a gazelor naturale sunt:
– Intensificarea ritmului de dezvoltare a capacităților existente de înmagazinare a gazelor naturale;
– Crearea de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu dificultăți în alimentarea cu gaze naturale pe perioada sezonului rece;
– Creșterea flexibilității la extracția gazelor din depozit de la un debit maxim de 22 mil.mc/zi la 30 mil. mc/zi.
– Potențialul maxim la extracție gaze din depozite la începutul ciclului de extracție a fost de 28 mil. Stmc/zi.
– Puterile calorifice superioare medii ponderate la data de 31.01.2015 pentru depozitele de înmagazinare ale companiei Romgaz sunt prezentate în tabelul urmator:
Tabelul 2. Puterile calorifice pentru depozitele de înmagazinare
Accesul la depozitele de înmagazinare ale societății Romgaz se face conform “Regulamentului privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale”, aprobat prin Decizia nr. 824 din 9 iunie 2004 a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei.
Alte informații prevazute de regulament la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale.
2.4.3. Activitatea de comercializare
Pe piața gazelor naturale din România, până la atingerea convergenței prețurilor și pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la sursele ieftine de gaze naturale din producția internă, furnizarea gazelor naturale la consumator se realizează potrivit Ordinului ANRE nr.15/2013 în structura de amestec intern/import, stabilită lunar, distinct pe categorii de clienți (clienți casnici și producători de energie termică pentru populație și clienți noncasnici).
Figura 3. Volumul de vânzări
Romgaz se pozitionează ca o companie importantă pe piața europeană a gazelor naturale. În anul 2013, consumul de gaze naturale al României a fost de 132.603.304,641 MWh. Compania si-a continuat politica de abordare comercială, insistând pe dezvoltarea metodelor de identificare a nevoilor și satisfacerea cererilor de pe piața gazelor naturale.
Obiectivele comerciale:
– Menținerea actualei cote de piață;
– Consolidarea poziției de producător și furnizor de gaze pe piața europeană;
– Diversificarea surselor de achiziție a gazelor naturale.
Romgaz, în calitate de furnizor de gaze naturale a deținut în perioada 2006-2013 o cotă de piață la nivel național situată în intervalul 39-46%.
Efortul de diversificare a surselor de import și creșterea cantităților de gaze înmagazinate permit companiei Romgaz să ofere un nivel de securitate și siguranță în furnizarea gazelor naturale, superior față de concurență.
2.4.4. Activitatea de transport tehnologic
Sucursala de Transport Tehnologic și Mentenanță
Societatea Romgaz are în structura sa și o Sucursală de Transport Tehnologic și Mentenanță (STTM), care are puncte de lucru în Tg-Mureș, Mediaș, Roman, Ploiești și o formație în Craiova.
Obiectul principal de activitate al sucursalei este transportul rutier de mărfuri. Totodată în cadrul STTM se execută lucrări de reparații și amenajări a drumurilor de acces precum și lucrări de mentenanță în industria gazului. Astfel, sucursala efectuează reparații și intrețineri curente ale tuturor utilajelor și instalațiilor din cadrul Romgaz:
– statii de comprimare,
– statii de uscare,
– sectii de producție gaze,
– compresoare de câmp,
– sisteme de automatizare sau de masurare.
Secțiile subordonate sucursalei sunt echipate cu utilaje și instalații moderne, la nivelul tehnicii actuale, în cadrul atelierelor de reparații și revizii auto, precum și în cele de prelucrări mecanice.
În cadrul STTM există un Laborator de Încercări și Verificări Echipamente pentru Automatizări care asigură în cadrul sucursalelor de producție, lucrări de diagnosticare corectă și rapidă în caz de defecțiune, intervenții în caz de nevoie prin unele reglaje și ajustări de parametri, în scopul menținerii în funcțiune a instalațiilor, precum și schimbul de informații tehnice.
La ora actuală, Sucursala de Transport Tehnologic și Mentenanță dispune de circa 650 de mijloace de transport, pentru mărfuri generale și persoane precum și utilaje specifice industriei gazului metan.
Încă de la înființare, unul din obiectivele STTM a fost înnoirea parcului auto și investiția în aparatură și dispozitive moderne, pentru a putea elabora un pachet corespunzator de servicii moderne pentru fiecare segment de piață, la standarde europene. Așa s-a ajuns ca în prezent, sucursala să utilizeze toate resursele de care dispune pentru a furniza servicii complexe și rapide prin mijloacele auto și tehnologice aflate în dotare.
2.4.5. Operații sonde
Sucursala de Intervenții, Reparații Capitale și Operații Speciale la Sonde
SIRCOSS este Sucursala de Servicii la Sonde a Societății Naționale de Gaze Naturale ROMGAZ, care a fost înființată în anul 2003 în urma unui proces de restructurare și care a reunit toate formațiile și utilajele care desfășurau lucrări de intervenții și operații speciale la sondă.
Obiectul de activitate al SIRCOSS este efectuarea de operații speciale, reparații capitale și probe de producție la sondele de gaze.
În decursul anilor precedenți marea majoritate a serviciilor au fost realizate pentru sondele aparținând Sucursalelor de Producție Gaze Mediaș, Târgu Mureș și Sucursala de ânmagazinare Subterană Gaze Naturale Ploiești, însă am efectuat servicii de intervenții și operașii speciale la sonde și pentru firme de prestigiu internațional.
SIRCOSS este certificat din punct de vedere al Sistemului de Management de Mediu DIN EN ISO 14001:2005.
Pe parcursul perioadei 2003-2013 s-au realizat lucrări de intervenție, reparații și probe producție la sonde de gaze cu instalațiile de intervenție cu turla din dotare la un număr de peste 1900 sonde.
2.5. Managementul riscului și controlul intern
Potrivit Codului de Guvernan Corporativ, unul dintre rolurile conducerii societății este acela de a se asigura că, la nivelul companiei, există implementat un sistem eficient de management al riscurilor. Deoarece procesul de implementare a sistemului de management a riscurilor este relativ tânr în cadrul societății – a debutat acum de doi ani, una dintre preocuprile majore ale managementului societății constă în conștientizarea organizației asupra obiectivelor procesului de management de risc și necesității implicării directe în procesul de desfășurare al managementului riscului, precum și alinierea la cele mai noi practici în domeniu, prin respectarea legislației în vigoare, a standardelor și normelor referitoare la acest proces.
Astfel, în conformitate cu procesul de management a riscurilor, societatea analizează sistematic, cel puțin odată pe an, riscurile aferente obiectivelor și activităților sale, elaborează planuri de tratament corespunztoare în direcția limitării posibilelor consecințe ale acestor riscuri, și numește salariații responsabili în aplicarea planurilor respective. De asemenea, sistemul de management a riscurilor implementat la nivelul societății este parte integrantă în procesul de luare a deciziilor prin stabilirea obligativității utilizării analizei de management a riscurilor la întocmirea fiecărui document complex de la nivelul societății și a sucursalelor acesteia, respectiv pentru:
• proiectele de foraj sonde;
• proiecte tehnice de execuție a obiectivelor de investiții;
• studii de fezabilitate;
•studii de evaluare a resurselor geologice și a performanțelor în exploatare a zăcămintelor.
De asemenea, oricare proiect de anvergură, elaborat intern sau extern, din domeniul explorării, dezvoltării și/sau exploatării zăcămintelor de gaze naturale precum și a producerii și livrării de energie electrică este evaluată și prin prisma managementului de risc.
Beneficiile principale ale procesului de management a riscurilor sunt îmbunătățirea performanței societății prin identificarea, analiza, evaluarea și gestionarea tuturor riscurilor care se pot manifesta la nivelul acesteia în vederea minimizării consecințelor riscurilor negative, sau după caz, a sporirii efectelor riscurilor pozitive. Pentru o evaluare eficientă a riscurilor identificate la nivelul societății, a fost înființat un compartiment dedicat gestionării cu succes a managementului de risc la nivelul întregii societăți.
Dintre principalele aspecte în procesul de implementare a managementului de risc amintim: identificarea, analiza, evaluarea și tratarea riscurilor.
În cadrul societății există 3 niveluri de roluri formate în cadrul sistemului de management a riscurilor și anume:
• nivelul inferior, reprezentat de identificatorii de risc și de responsabilii de riscuri (reprezentat de șeful fiecărei unități organizatorice) care au sarcina de întocmire a documentelor de management a riscurilor de la nivelul unității organizaționale pe care o conduc;
• nivelul mediu, reprezentat de middle-managementul companiei care, împreun cu șefii unităților organizatorice, formează Comisia de Gestiune a Riscurilor și care facilitează și coordonează procesul de management de risc din direcția/departamentul/divizia lor;
• nivelul superior, reprezentat de managementul executiv superior al societății prin Comisia de Analiz și Gestiune a Riscurilor; această comisie aprobă apetitul pentru risc al societății precum și profilul de risc al acesteia în conformitate cu obiectivele societății.
Obiectivele generale a activității de gestionare a riscurilor la nivelul societății sunt:
1. Stabilirea cadrului general unitar de identificare, analiză și gestionare a riscurilor;
2. Furnizarea unui instrument pentru gestionarea riscurilor într-un mod controlat și eficient; 3. Furnizarea unei descrieri a modului în care sunt stabilite și implementate măsurile de control menite să prevină apariția riscurilor negative.
Dintre categoriile de riscuri analizate la nivelul companiei amintim: riscurile financiare, riscurile de piață, riscurile referitoare la protecția, sănătatea și securitatea în muncă, riscurile de personal, riscurile sistemelor informatice, riscurile legale și de reglementare.
Menționăm că toate riscurile sunt analizate prin prisma: obiectivului specific la care face referire riscul; cauzelor de apariție a riscurilor; consecințelor apărute ca urmare a materializării riscurilor; probabilității de apariție; impactului generat de materializarea riscurilor; expunerii la risc; strategia de răspuns la risc; măsurilor de control (tratare) recomandate; riscurilor reziduale rămase după tratarea riscurilor inițiale.
CAPITOLUL 3
Analiza diagnostic a principalilor indicatori economici
la SNGN ROMGAZ S.A.
3.1. Analiza activității economico-financiare
Investigarea realității economice necesită un demers specific care integrează viziunea clasică bazată pe cunoașterea relațiilor de cauzalitate și a legilor interne ale formării și evoluției fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenței acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o corectă evaluare a stării de fapt, ci și identificarea punctelor slabe și a oportunităților de dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.
Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemana managerilor care permite formularea unor judecăți de valoare calitative și cantitative privind starea, dinamica și perspectivele unui agent economic.
Indiferent de domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a mecanismului de formare și modificare a fenomenelor specifice.
Activitatea de conducere implică cunoașterea temeinică a situației date, a factorilor și a cauzelor, fapt ce se realizează prin intermediul analizei economico – financiare.
Analiza economică reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic, la nivelul și calitatea performanțelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic.
Unul dintre instrumentele diagnosticului economico – financiar este și indicatorul cifra de afaceri.
Cifra de afaceri reprezintă un indicator sintetic economico – financiar care exprimă volumul veniturilor obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiunilor comerciale efectuate într-o perioadă de timp dată, de obicei un an. Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț: vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la banci și instituții financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare.
În limbaj contabil – financiar, cifra de afaceri mai este cunoscuta și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări". Servește ca indicator de apreciere a marimii unei unități economice, a puterii ei economico- financiare. Pentru analiza cifrei de afaceri (ca mărime absolută) se folosește metoda substituției.
Situațiile financiare individuale ale societății au fost întocmite în conformitate cu prevederile Standardelor Internaționale de Raportare (IFRS) adoptate de Uniunea European. În scopul întocmirii acestor situații financiare individuale, moneda funcțională a societății este considerată a fi leul românesc (RON). IFRS adoptate de UE difer în anumite privințe de IFRS emise de IASB; cu toate acestea, diferențele nu au un efect semnificativ asupra situațiilor financiare individuale ale societății pentru anii prezentați.
Situațiile financiare individuale au fost întocmite pe baza principiului continuității activității, conform convenției costului istoric. Pentru elementele de imobilizări corporale societatea a ales metoda costului presupus, permis de IFRS 1. Costul presupus la 1 ianuarie 2010, data primei aplicări a IFRS, a fost determinat pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator independent.
3.1.1. Situatia poziției financiare
În tabelul de mai jos este prezentat rezumatul situației poziției financiare individuale la 31 decembrie 2014:
Tabelul 3. Situația poziției financiare
Active imobilizate.
Comparând anul 2012 cu anul 2013 se observă ca totalul activelor imobilizate au crescut cu 0,90%, de la 6.190,3 milioane lei la 6.246,2 milioane lei. Totalul activelor imobilizate a înregistrat o creștere și în anul urmator de 3,23%, adică 201,6 mil.lei, de la 6.246,2 mil.lei și la 31 decembrie 2013, la 6.447,8 mil.lei la 31 decembrie 2014. Creșterea s-a datorat achiziției de imobilizări corporale și necorporale aferente activității de explorare, evaluare și producție gaze naturale. Valoarea aferentă altor active a fost ajustată în totalitate.
Active circulante.
Activele circulante au înregistrat în anul 2013 o creștere cu 0,39% (16,3 milioane lei) față de anul precedent și în anul 2014 o creștere de 3,15% față de anul 2013, influențat de creșterea de disponibil în numerar și echivalente de numerar cu 390,2 mil.lei. Soldul stocurilor a scăzut atât datorit diminuării stocului de gaze achiziționate din import, cât și datorită creșterii ajustării de depreciere înregistrate la finele anului 2014, față de aceeași perioadă a anului precedent. Creanțele comerciale au crescut în anul 2014 ca urmare a creșterii prețului de livrare a gazelor naturale și tarifelor de înmagazinare, dar creșterea ajustărilor de depreciere constituite pentru clienții incerți a generat o diminuare a valorii prezentate în situația poziției financiare individuale. Alte active financiare reprezintă disponibilul de numerar plasat în depozite pe o durată mai mare de trei luni și în titluri de stat; valoarea acestora a scăzut față de valoarea în sold la 31 decembrie 2013, datoriăt reclasificării în numerar și echivalente de numerar, ca efect al maturizării acestora. Valoarea altor active s-a diminuat datorită ajustării cu suma de 42,7 mil.lei a creanței Societii față de Termoelectrica.
Capital și rezerve
Capital social
Rezervele au înregistrat o creștere în anul 2013 de 9,92% (175,9 milioane lei), reprezentând repartizarea din profitului anului 2012 pentru fondul de dezvoltare al societătii. Rezultatul reportat a scăzut cu valoarea profitul net al anului trecut repartizat (dividende si fond de dezvoltare), si a crescut cu valoarea profitului net al anului 2013.
Rezervele au crescut cu suma de 192,7 mil.lei, reprezentând repartizarea din profitul anului 2013 pentru fondul de dezvoltare al Societii (162 mil.lei) și constituirea rezervei din profitul reinvestit (30,7 mil.lei). Rezultatul reportat a scăzut cu valoarea profitul net al anului precedent repartizat (dividende în sumă de 990,6 mil.lei și fond de dezvoltare) și a crescut cu valoarea profitului net realizat în anul 2014 și cu transferul ajustării la hiperinflație a capitalului social în contul de rezultat reportat.
Datorii pe termen lung
Cresterea cu 19,72% în anul 2013 față de anul 2012 a provizioanelor se datorează majorării provizionului pentru dezafectarea mijloacelor fixe. Datoriile privind impozitul amânat au suferit o scădere de 43,20%, ca urmare a unei ajustări efectuate privind impactul calculat al rezervelor din reevaluare de dinainte de 2004, devenite impozabile si care au fost considerate în calculul impozitului curent.
Provizioanele pentru pensii au crescut în anul 2014 comparativ cu anul anterior cu 18 mil.lei, în principal ca urmare a includerii în 2014 a sporurilor permanente acordate angajailor în salariul de bază. Provizionul pentru dezafectarea sondelor de producie și înmagazinare s-a majorat în anul 2014 în special cu efectul trecerii timpului asupra datoriei.
Datorii pe termen scurt
Analizând anii 2012 și 2013 se observa că datoriile cu impozitul pe profitul curent au crescut datorită calculării unui impozit pe profit aferent trimestrului IV 2013 influențat de retratarea situațiilor financiare. Alte datorii pe termen scurt au crescut datorită majorării obligațiilor față de bugetul de stat, în special a TVA-ului și impozitului pe venitul suplimentar.
Datoriile comerciale și alte datorii au crescut cu 7% la finele anului 2014, comparativ cu anul 2013, ca urmare a creșterii obligaiților față de furnizorii de imobilizări, în condițiile majorării cheltuielilor cu investițiile. Datoriile cu impozitul pe profitul curent au scăzut datorită calculării unui impozit pe profit aferent trimestrului IV 2014 mai mic față de aceeași perioadă a anului precedent. Alte datorii pe termen scurt au crescut datorită majorării obligațiilor față de bugetul de stat, în special a redevenței și impozitului pe venitul suplimentar. În exercițiul financiar 2014 societatea nu a emis obligațiuni sau alte titluri de creanță.
În exercițiul financiar 2014 societatea nu a emis obligațiuni sau alte titluri de creanță.
3.1.2. Situația rezultatului global
Sinteza contului de profit și pierdere al societții pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, comparativ cu perioada similară a anilor 2012 și 2013, se prezintă astfel:
Tabelul 4. Situația rezultatului global
Cifra de afaceri
În anul 2013 Romgaz :înregistrat o cifră de afaceri de 3,9:miliarde lei comparativ cu 3,8 miliarde lei realizată în anul 2012. Deși prețul gazelor din producția internă s-a majorat cu 15% față de prețul de livrare al anului anterior cifra de afaceri a societătii a crescut doar cu 15% datorită: diminuării cantităților de gaze interne și din import livrate. Reducerea cantităților de gaze livrate din import se datorează atât scăderii cererii de consum pe piața de gaze naturale, cât și prevederilor Ordinului ANRE nr.24/2013 pentru aprobarea Metodologiei de alocare a cantităților de gaze naturale rezultate din activitatea de producție necesare acoperirii consumului pe piața reglementată, conform căruia producătorii de gaze naturale nu mai au obligația să livreze gaze în amestec intern cu import.
Veniturile din vânzarea de servicii și veniturile din energie electrică au crescut în anul 2013 cu 330,6 milioane lei, comparativ cu anul 2012. Această creștere se datorează atât creșterii veniturilor din activitatea de înmagazinare (în principal ca rezultat al majorării tarifelor reglementate pentru această activitate conform Ordinului ANRE nr.26/2013), cât și veniturilor obținute din producerea de energie electrică și serviciile prestate în sector, pe care societatea le înregistrează odată cu preluarea CTE Iernut (1 februarie 2013).
În anul 2014, Romgaz a realizat o cifră de afaceri în valoare de 4.493,3 mil.lei, comparativ cu 3.894,3 mil.lei realizat în anul 2013, influențată pozitiv de creșterea: cantității gazelor proprii livrate și a prețului acestora; tarifelor serviciilor de înmagazinare gaze prestate ctreșteri în trimestrul I 2014; cantității de energie electric livrată și a volumului serviciilor specifice din sectorul energiei electrice. Cifra de afaceri a fost influțenată negativ de reducerea cantității de gaze achiziționate din import și livrată ca marfă, din cauza scăderii cererii de consum pe piața de gaze naturale și a prevederilor Ordinului ANRE nr.24/2013 pentru aprobarea Metodologiei de alocare a cantităților de gaze naturale rezultate din activitatea de producție necesare acoperirii consumului pe piața reglementată, conform căruia producătorii de gaze naturale nu mai au obligația să livreze gaze în amestec intern cu import.
Situația comparativă a cifrei de afaceri realizată în anul 2014, pe activități, comparativ cu cea realizată în anul 2013, și respectiv cu cea realizată în anul 2012 este redată în tabelul de mai jos:
Tabelul 5. Situația comparativă a cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a fost mai mare în anul 2013 decât cea realizată în anul anterior cu 1,47%, iar în anul 2014 cifra de afaceri a fost mai mare decât cea realizată în anul 2013 cu 15,38%.
Structura pe activități a cifrei de afaceri realizate în anii 2012, 2013 și 2014 este prezentat în figurile de mai jos:
Figura 4. Structura pe activități a cifrei de afaceri
Costul mărfurilor vândute
În anul 2013, costul mărfurilor vândute a scăzut cu 51,45%, de la 904,6 milioane lei în anul 2012, la 439,2 milioane lei, ca urmare a diminuării vânzărilor de gaze naturale achiziționate din import.
În anul 2014, costul mrfurilor vândute a sczut cu 60,01%, ca urmare a diminuării vânzărilor de gaze naturale achiziționate din import.
Venituri din investiții (venituri financiare)
În anul 2013, veniturile din investitii au scăzut cu 16,89%, la 123,3 milioane lei, comparativ cu 148,3 milioane lei în anul 2012, ca rezultat al diminuării, atât a cotelor procentuale de dobânzi aferente disponibilului de numerar plasat în depozite bancare, cât și a dobânzilor încasate pentru titlurile de stat deținute de societate.
În anul 2014, veniturile din investiii au sczut cu 36,14%, la 78,7 mil.lei, comparativ cu 123,3 mil.lei în anul 2013, ca rezultat al diminurii, atât a cotelor procentuale de dobânzi aferente disponibilului de numerar plasat în depozite bancare, cât i a dobânzilor încasate pentru titlurile de stat deinute de Societate.
Alte câștiguri sau pierderi
În perioada de raportare, față de anul 2012, în anul 2013, cheltuielile cu provizioanele aferente creanțelor au crescut cu 92,6 milioane lei. În anul 2012 s-a înregistrat un câștig generat de reactivarea creanței de la Termoelectrica, în sumă de 115,8 milioane lei, iar în anul 2013 s-a înregistrat un câștig pentru actualizarea la inflație a creanțelor de doar 28,9 milioane lei, rezultând o diminuare a câștigului cu 86,9 milioane lei.
Creșterea pierderii înregistrate în anul 2014, comparativ cu anul precedent a fost generat de înregistrarea urmtăoarelor ajustări privind:
– investiiile financiare, în sumă de 17,9 mil.lei;
– creanțele comerciale, în sumă de 172,8 mil.lei, în principal pentru creanțele față de Interagro și Electrocentrale Galați;
– creanța față de Termoelectrica, în sumă de 42,7 mil.lei;
– stocurile de materiale, în sumă de 21,9 mil.lei.
Variația stocurilor
Diferența între cantitățile de gaze extrase din depozite și cele injectate în anul 2013 a fost mai mică decât în anul anterior.
În anul 2013, diferența între cantitatea de gaze extras din depozite și cea injectată (cuantificat la costul de producție) a generat o variație a stocurilor favorabilă (venit). În anul 2014, cantitatea de gaze extras din depozite a fost mai mare decât cea injectat cu 36,2 mil.mc, dar costul de producție al gazelor extrase din depozite a fost mai mic decât costul de producție al gazelor injectate, ceea ce a generat tot o variație favorabilă a stocurilor (venit), dar mai mic decât cea din anul precedent cu 50,17%.
Materii prime și materiale consumabile
În anul 2013 consumurile privind materialele, combustibilul, obiectele de inventar și piesele de schimb au fost mai mari atât datorită preluării CTE Iernut, cât și volumului de lucrări și intervenții curente la sonde și stații de comprimare, însă datorită alocării într-o mai mare proporție a valorii materiilor prime și materialelor consumabile pentru realizarea lucrărilor de investiții în regie proprie, a rezultat față o reducere a acestora față de anul 2012.
În anul 2014, consumurile privind materialele, combustibilul, obiectele de inventar și piesele de schimb au fost mai mari datorită volumului mai mare de lucrări și intervenții curente la sonde, stații de comprimare și reactivări sonde. Valoarea materialelor consumabile pentru efectuarea lucrărilor de investiții în regie proprie (în special reactivări sonde și material tubular pentru forarea sondelor) a fost mai mare decât în anul precedent dar, ca urmare a capitalizării acestor cheltuieli în costul activelor imobilizate, a rezultat o reducere a acestui element de cost înregistrat pe contul de profit și pierdere.
Amortizare și depreciere
În anul 2013, față de anul 2012, cheltuielile cu amortizarea și deprecierea au crescut cu 176 milioane lei, atât prin înregistrarea unei cheltuieli mai mari cu deprecierea mijloacelor fixe rezultate din preluarea CTE Iernut, cât și a unei deprecieri a proiectelor abandonate, sau în curs de abandonare aferente activității de explorare și producție gaze naturale.
În anul 2014, cheltuielile cu amortizarea și deprecierea nu au înregistrat abateri semnificative față de anul precedent. Cheltuieli cu personalul Cheltuielile cu salariile la 31 decembrie 2014 cuprind și alte cheltuieli de natură salarială, prevăzute de Codul fiscal și de Contractul Colectiv de Muncă. Aceste cheltuieli au fost prezentate în anul 2013 în cadrul “Altor cheltuieli”. În anul 2014, aceste cheltuieli sunt prezentate în cadrul “Cheltuielilor cu personalul”. Pentru a asigura comparabilitatea sumelor înregistrate în anii 2013 și 2014, valorile aferente celor două poziții din situația rezultatului global al anului 2013 au fost ajustate.
Cheltuieli financiare
În anul 2013, cheltuielile financiare au scăzut la 13,2 milioane lei, raportat la 24,2 milioane lei în anul 2012, ca urmare a scăderii efectului trecerii timpului asupra ratei de actualizare a provizionului de dezafectare, care este recunoscut anual în contul de profit și pierdere ca și cheltuială financiară, cât și datorită rambursării integrale a împrumutului acordat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (“BIRD”), ultima rată fiind achitată în luna octombrie a anului 2012, cu efect în diminuarea cheltuielilor cu dobânzile pentru anul curent.
Cheltuielile financiare cuprind în special efectul trecerii timpului asupra provizionului de dezafectare, în sumă de 24,44 mil.lei, în anul 2014. Acestea au crescut față de anul 2013 cu 85,21% ca urmare a corecțiilor înregistrate asupra provizionului de dezafectare, corecțiile fiind aferente anilor precedenți (7,84 mil.lei), precum și ca urmare a efectului trecerii timpului aferent anului 2014 (16,6 mil.lei). Având în vedere valoarea nesemnificativă a corecției aferente anilor precedenți, aceasta s-a înregistrat în rezultatul exercițiului, fără a afecta rezultatul reportat.
Cheltuieli de explorare
În anul 2013 cheltuielile de explorare au scăzut la 59,2 milioane lei comparativ cu 193,3 milioane lei raportate la anul 2012, ca rezultat al unei valori mai mici a proiectelor de explorare abandonate.
Comparând anul 2014 cu anul 2013, cheltuielile de explorare au scăzut cu 26,83% (de la 59,2 mil.lei la 43,3 mil.lei), ca rezultat al unei valori mai mici a proiectelor de explorare abandonate.
Alte cheltuieli
Situația comparativă a altor cheltuieli, defalcate pe elemente de cheltuieli, este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabelul 6. Situația comparativă a altor cheltuieli
În anul 2013, alte cheltuieli au crescut cu 76,21% (332 milioane lei), comparativ cu anul 2012. Această creștere s-a datorat cresterii cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate si a altor cheltuieli operaționale. Creșterea cu 65% a cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate s-a datorat creșterii costurilor cu redevența pentru gaze naturale (extracția de gaze din câmpuri cu producție mai mare comparativ cu anul trecut), cât și datorită introducerii începând cu data de 1 februarie 2013 a impozitului suplimentar asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale. Creșterea înregistrată de “Alte cheltuieli operationale” de 163 de milioane de lei se datorează faptului că în anul precedent, în această categorie au fost incluse cu preponderență cheltuielile realizate cu productia imobilizărilor corporale în regie proprie.
În anul 2014, “Alte cheltuieli” au crescut cu 289,8 mil.lei, în principal ca urmare a:
– creșterii costurilor cu transportul gazelor consumate de CTE Iernut (cantiti de gaze consumate și tarife de transport mai mari);
– creșterii costurilor cu redevența pentru gaze naturale și înmagazinare, la suma de 303,2 mil.lei, ca rezultat al creșerii prețului redevenței la gaze și veniturilor din înmagazinare;
– creșterii valorii impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute la suma de 369,7 mil.lei, ca urmare a dereglementrii prețurilor din sectorul gazelor naturale (creșterea prețului de livrare gaze naturale);
– înregistrării costului cu impozitul pe construcții speciale începând cu anul 2014, în sumă de 91,7 mil.lei.
Alte venituri
În anul 2013 valoarea altor venituri a scăzut cu 80 milioane lei, deoarece în anul 2012 societatea a înregistrat venituri din penalități și actualizarea la inflație a unei creanțe reactivate de la Termoelectrica.
În anul 2014, valoarea altor venituri a crescut față de anul precedent cu 100,48%, ca urmare a înregistrării penalităților pretinse clienților Societății, care au înregistrat întârzieri la plata gazelor naturale.
Cheltuiala cu impozitul pe profit
Creșterea cheltuielilor cu impozitul pe profit cu 10,35% în anul 2013 față de anul 2012, se datorează aplicării prevederilor legislației fiscale.
Creșterea cheltuielilor cu impozitul pe profit în anul 2014 față de anul 2013 se datorează înregistrării în anul precedent a unui impozit amânat (venit) în sumă de 111,4 mil.lei, față de valoarea impozitului amânat (venit) de 15,1 mil.lei în anul de raportare. În anul 2013, impozitul pe profitul curent a fost mai mare, datorită influențelor retratării situaților financiare la IFRS.
Profitul anului
În anul 2013, profitul net al societătii a scăzut cu 123,6 milioane lei față de cel înregistrat în anul anterior, până la 995,6 milioane lei, comparativ cu valoarea de 1.119,2 milioane lei înregistrată în anul 2012, datorită efectului cumulat al celor prezentate mai sus.
Ca urmare a evoluției elementelor de venituri și cheltuieli menționate anterior, în anul 2014 profitul net al Societății a crescut cu 414,3 mil.lei, respectiv 41,62%.
Situația comparativă a rezultatelor economico-financiare este prezentată în tabelul de mai jos (mii lei):
Tabelul 7. Situația comparativă a rezultatelor economico-financiare
Rezultatul brut realizat în perioada ianuarie-decembrie 2013 de 1.300.642 mii lei este mai mic decât cel realizat în aceeasi perioadă a anului 2012 cu 6,81%. Rezultatele din exploatare și financiare înregistrate în anul 2013 sunt sub nivelul celor din anul 2012, deoarece creșterea cheltuielilor din anul 2013 a fost mai mare decât creșterea înregistrată la venituri. Impozitul pe profit calculat pentru anul 2013 este cu 10,35% mai mare decât cel aferent anului 2012. Creșterea cheltuielilor cu impozitul pe profit din anul 2013 se datorează aplicării prevederilor legislatiei fiscale în conditiile retratării situatiilor financiare de la OMFP nr.3055/2009 la Standardele Internationale de Raportare Financiară.
Rezultatul brut realizat în perioada ianuarie-decembrie 2014 de 1.788.329 mii lei este mai mare decât cel realizat în aceeași perioadă a anului 2013 cu 37,50%. Rezultatul financiar înregistrat în anul 2014 este sub nivelul celui din anul 2013, deoarece creșterea cheltuielilor din anul 2014 a fost mai mare decât creșterea înregistrată la venituri. Impozitul pe profit calculat este cu 24,05% mai mare decât cel aferent anului 2013. Creșterea cheltuielilor cu impozitul pe profit se datorează înregistrării în anul precedent a unui impozit amânat (venit) în sumă de 111,4 mil.lei, față de valoarea impozitului amânat (venit) de 15,1 mil.lei înregistrat în anul de raportare.
Structurat pe activități, rezultatul brut se prezintă astfel (mii lei):
Tabelul 8. rezultatul brut structurat pe activități
În anul 2014 profitul brut a crescut cu 37,50% comparativ cu anul 2013, iar profitul net a crescut cu 41,62% față de aceeași perioadă. În anul 2013 profitul brut al societății a scăzut în principal datorită pierderilor înregistrate din activitatea de producere a energiei electrice, iar profitul net a înregistrat o scădere mai accentuată decât profitul brut datorită efectului cumulat al celor prezentate anterior.
3.2. Analiza indicatorilor de performanță ai activității
Performanțele financiare ale societății sunt evidențiate și de evoluția indicatorilor prezentați în tabelul de mai jos:
Tabelul 9. Indicatorii de performanță ai activității
unde:
Cp – capitaluri permanente;
Vav – venituri în avans;
Ai – active imobilizate;
Pb – profit brut;
Cpr – capital propriu;
Pn – profit net;
Dtl – datorii pe termen lung;
CA cifra de afaceri;
Pr – provizioane;
A – active totale;
Si – subvenții pentru investiții;
Chd – cheltuieli cu dobânzile;
Ac – active circulante;
Vd – venituri din dobânzi;
D – disponibilități;
Am – amortizare și depreciere;
Chav – cheltuieli în avans;
Cang – capital angajat (total active – datorii curente);
Dcrt – datorii curente;
Acrt – active curente;
Crts – credite pe termen scurt;
Fondul de rulment exprimă condițiile echilibrului financiar pe termen scurt, care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt și exigibilitatea pasivelor pe termen scurt, fiind un mijloc de finanțare și un indicator de lichiditate.
În fiecare dintre anii analizați, fondul de rulment are o valoare pozitivă, ceea ce înseamnă că resursele permanente au depășit alocările permanente, deci o parte din acestea au fost utilizate pentru finanțarea activelor circulante. Această situație reprezintă un semn favorabil privind solvabilitatea și echilibrul financiar.
Nevoia de fond de rulment pune în evidență capacitatea ciclului de de exploatare de a-și echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. În anul 2014, dar și în anii precedenți, societatea înregistrează o nevoie de fond de rulment care poate fi însă acoperită complet de fondul de rulment, fiind inferioară acestuia, nepunând astfel în pericol echilibrul financiar sau integritatea capitalurilor proprii.
Pe baza rezultatelor economice s-au calculat și urmatorii indicatori de performanță:
Rata rentabilității economice. Acest indicator reprezintă un indicator al perspectivelor de creștere a societății și a performanțelor sale în utilizarea capitalurilor deținute, independent de factorii de producție (capital, forță de munca) și de modul de finanțare (politica financiară). Această rată trebuie să fie superioară ratei inflației. Inflația înregistrată în perioada anului 2012 a fost de 4,95%, deci indicatorul este favorabil, reflectând astfel capacitatea societății de reînnoire și creștere a activelor într-o perioadaă cât mai scurtă.
Rata rentabilității comerciale (profitului) reflecta buna organizare a activității în scopul obținerii de profituri cât mai mari raportate la cifra de afaceri. Este favorabil, nivelul recomandat pentru acest indicator este de peste 10 %.
Rata rentabilității activelor. Rezultatul reprezintă eficiența cu care este utilizat capitalul investit în societate.
EBIT. Această valoare reprezintă profitul înainte de dobânzi și impozitare și reprezintă profitul obținut de companie înainte de plata oricăror obligații față de creditorii firmei și înainte de plata impozitului pe profit. Acest indicator elimină din analiza rezultatului influența dobânzilor plătite de firmă și a fiscalității. EBIT a crescut cu 45,48%, de la valoarea de 1.177 mil.lei în anul 2013 la 1.713 mil.lei în anul 2014.
EBITDA. Acest indicator reprezintă o valoare a EBIT modificată și ajustată cu provizioanele constituite, amortizarea și cota de dezvoltare înregistrate de către firmă și reprezintă un nivel al profitului neafectat nici de impozite, nici de plațile către creditori. EBITDA a crescut cu 27,04%, de la 1.960 mil.lei la 2.490 mil.lei.
Performanță financiară pozitivă raportată în timpul anilor 2012 – 2014
Figura 5. Performanța financiară
Lichiditatea curentă reflectă posibilitatea activelor circulante de a se transforma în termen scurt în lichidități pentru a acoperi obligațiile de plată exigibile. Are o valoare favorabilă, recomandările privind nivelul lichidității fiind între 1,8 și 2.
Solvabilitatea patrimonială reflectă faptul că datoriile sunt mici comparativ cu capitalul propriu, arătând gradul de independență al societății față de capitalurile străine. Valoarea recomandată este de peste 30% , deci la nivelul societății ROMGAZ indicatorul este favorabil.
Investițiile joacă un rol deosebit în menținerea declinului producției, atât prin descoperirea de noi rezerve cât și prin îmbuntățirea gradului de recuperare actual prin reabilitarea, dezvoltarea și modernizarea facilităților existente. Societatea a realizat în perioada 2012-2014 investiții în valoare de cca.2,45 mld.lei, astfel:
Tabelul 10. Investiții realizate
Pentru anul 2014 Romgaz și-a programat investiții în valoare de 1.341,38 mil.lei și a realizat 1.085,5 mil.lei, cu 28% mai puțin. Comparativ cu realizrile anului 2013, s-au realizat cu 237,2 mil.lei mai mult, acestea fiind finanțate exclusiv din surse proprii. Valoarea mijloacelor fixe puse în funcțiune în perioada de raportare a fost de 569 mil.lei.
3.4. Analiza SWOT a SNGN ROMGAZ S.A.
O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii este reprezentată de analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte analiza mediului (analiza externă), iar pe de altă parte analiza activității proprii (analiza internă).
Analiza mediului (analiza externa) scoate în evidență tendințele pe plan macroeconomic, oportunitățile și constrângerile ce se întrevad, precum și impactul acestora asupra rentabilității societății.
Puncte tari:
•Cel mai mare deținător de rezerve de gaze și cel mai mare producător de gaze naturale din România;
• Resurse de gaze naturale importante la nivel național;
• ROMGAZ este un brand puternic și recunoscut în mediul de afaceri;
• Poziție financiară puternică (nivel redus al datoriilor, rată a profitului ridicată, disponibilitate la flux de numerar);
• Resurse și active importante, forță de muncă calificată, management performant;
• Management și echipe operaționale cu experiență vastă în sectorul energetic din România;
• Serviciile de înmagazinare subterană oferă stabilitate pentru producție și diversificare;
• Un portofoliu diversificat de rezerve, cu risc scăzut și cu un istoric de operare cu tradiție.
Puncte slabe:
•Declinul natural al rezervelor și rata subunitară de înlocuire a acestora;
• Lipsa capacității de operare pe piețe externe;
• Grad mare de risc în activitatea de investiții, specifică industriei;
• Ciclul lung de dezvoltare al proiectelor de investiții;
• Lipsa unei politici coerente de control, evaluare și management al riscurilor.
Oportunitati:
•Liberalizarea prețului gazelor naturale și dereglementarea pieței;
• Dezvoltarea condițiilor de acces pe piața regională de energie;
• Deținerea de depozite de înmagazinare subterană a gazelor naturale care pot fi folosite în scop comercial sau tehnologic;
• Creșterea cererii de gaze naturale pe piața din România odată cu relansarea economică;
• Acesarea zonelor de frontieră – zona de mare adâncime onshore și de apă adâncă din Marea Neagră;
• Achizițiile și alianțele sau parteneriatele care permit câștigarea unor competențe noi sau accesul la noi resurse și/sau piețe;
• Programe focalizate de pregătire și retenție a personalului;
• Externalizări strategice;
• Investirea în inovare și în cercetare – dezvoltare.
Amenințări:
•Reducerea cererii pe piața din România datorită creșterii prețului;
• Presiunea socială determinată de creșterea prețurilor;
• Deficitul de forță de muncă calificată, îmbătrânirea forței de muncă;
• Instabilitatea și/sau înrăutățirea regimului fiscal;
•Incertitudinile referitoare la politica energetică națională;
• Volatilitatea prețului gazelor naturale care poate afecta investițiile pe termen lung;
• Apariția unor constrângeri legale și/sau de reglementare cu privire la protecția mediului, sănătate și securitate în muncă;
•Accesul la resurse sau la piețe (creșterea competiției în achiziția de resurse; accesul la alte piețe datorită întârzierii proiectelor de infrastructură – interconectări);
• Competiția surselor noi sau regenerabile de energie;
• Creșterea complexității și dimensiunilor proiectelor de investiție;
• Securitatea cibernetică și a sistemelor IT.
CAPITOLUL 4
Propuneri de îmbunătățire a activității
Performanța companiei poate fi afectată pe termen lung de epuizarea resurselor – în condițiile în care nu mai sunt descoperiri de zăcăminte majore, de posibila imixtiune a statului, care rămâne acționarul majoritar după ofertă, în afacerile companiei și de majorarea redevențelor și a taxelor.
O altă categorie de riscuri provine din tranzacționarea liberă a acțiunilor: sporirea ofertei prin scoaterea în piață a unui pachet suplimentar din partea statului (puțin probabil în 2014) sau a Fondului Proprietatea (limitat la vânzare pentru 180 de zile). Fluctuațiile piețelor de capital globale pot afecta semnificativ bursa locală, și deci și titlurile Romgaz, mai ales în cazul unor corecții de amplitudine mare, în legătură cu restricționarea politicii monetare a băncii centrale din SUA, Federal Reserve.
Oportunitățile vin din liberalizarea prețului la gaze, care va asigura o creștere a profitului chiar și în condițiile supraimpozitării selective. Proiectele de explorare ar putea aduce avantaje în cazul unor descoperiri, însă investitorul prudent nu își va baza decizia de investiție doar pe un asemenea scenariu, având in vedere gradul mare de incertitudine. Intrarea BERD în acționariat, cu 1,9% din titluri e un factor de încredere în relația cu investitorii globali. BERD va încerca, potrivit omunicatului propriu, să ajute la dezvoltarea guvernanței corporative, a controlului intern și a gestiunii impactului asupra mediului. Ministrul Delegat pentru Energie a anunțat de asemenea că este în lucru o strategie energetică, ce ar putea întări poziția Romgaz în sistemul național și spori importanța sa regională.
Pentru satisfacerea cererii crescânde de gaze este necesar un efort investițional considerabil atât în domeniul explorării resurselor, investiții cu un grad de risc ridicat, cât și pentru exploatarea rezervelor și aducerea lor în piață.
Inovarea tehnologică va continua să aibă un impact major asupra acestei industrii, atât din punct de vedere al exploatării rezervelor actuale cât și al descoperirii de noi resurse, convenționale și/sau neconvenționale, și punerea în exploatare a acestora.
Deoarece industria este supusă permanent presiunilor de ordin legislativ (în special protecția mediului și fiscalitate), reglementare, tehnic și tehnologic, politic etc., gestionarea corespunzătoare a acestor riscuri este o condiție obligatorie pentru supraviețuirea și dezvoltarea companiilor din domeniu, fiind o adevărată provocare pentru managementul acestora.
4.1. Strategii pentru dezvoltarea societății ROMGAZ S.A.
Strategia societății urmărește să-și consolideze poziția de top în industria gazelor naturale și rolul acesteia în satisfacerea cererii la nivel național într-un mod responsabil.
Scopul societății este de creștere economică, asigurarea fluxurilor de numerar necesare susținerii performanței și competitivității, asigurarea plății dividendelor către acționari în efortul de a confirma încrederea acordată companiei noastre în mediile financiare.
Strategia societății urmărește să-și consolideze poziția de top în industria gazelor naturale și rolul acesteia în satisfacerea cererii la nivel național într-un mod responsabil.
În condițiile în care se intensifică concurența pentru accesul la resurse, crește presiunea produselor de substituție pe fondul creșterii prețului gazelor naturale, considerăm că tehnologia, inovarea în ceea ce privește mixul de marketing oferit și excelența operațională va face diferența pe piața gazelor naturale. În acest context ne propunem ca aproximativ 80% din capitalul de investiții să fie alocat explorării și producției.
Astfel, ne vom concentra pe explorarea de noi perimetre pentru descoperirea de noi resurse și rezerve, precum și pe dezvoltarea de noi proiecte majore în care tehnologia noastră și know-how-ul de care beneficiem să adauge valoare factorului de recuperare a rezervelor.
De asemenea, ne vom concentra pe aplicarea unor politici selective de creștere generatoare de performanță financiară și operațională. În mod cert în centrul atenției și eforturilor noastre se va situa creșterea duratei de viață a activelor noastre productive în scopul creșterii rentabilității lor.
Societatea va investi în continuare responsabil în asigurarea protecției mediului și va poziționa în centrul activităților sale principiile responsabilității sociale.
În ceea ce privește eficiența energetică ne propunem îmbunătățirea acesteia la nivelul operațiunilor proprii, și ne declarăm susținătorii consumatorilor care, în mod responsabil, optează pentru tehnologii care conduc la creșterea eficienței și reducerea emisiilor de CO2.
Strategia societății este să profite de avantajele sale competitive și să urmărească oportunități pentru creșterea valorii pentru acționari prin directiile strategice fixate, care pot fi sintetizate astfel:
• mentinerea cotei de piață pe piața gazelor naturale din România;
• accesarea de noi piețe, odată cu crearea condițiilor tehnice necesare;
• dezvoltarea activității de înmagazinare subterană a gazelor naturale.
Creșterea portofoliului de resurse și rezerve de gaze, prin descoperire de resurse noi și creșterea gradului de redcuperare a rezervelor
Explorare:
• Intensificarea lucrărilor de cercetare-explorare în perimetrele concesionate și concesionarea de noi perimetre, inclusiv off-shore;
• Explorarea intensivă a zonei presalifere și de mare adâncime;
• Intensificarea acțiunilor pentru obținerea unor perimetre externe;
• Îmbunătățirea managementului portofoliului pentru alegerea celor mai bune opțiuni de investiții;
• Aplicarea managementului de proiect pentru scurtarea timpului dintre descoperirea resurselor și începerea exploatării rezervelor, cu rezultate optime și încadrarea în bugetele alocate.
Rezultatul măsurilor întreprinse pentru realizarea acestor directii va fi creșterea ratei de înlocuire a rezervelor și optimizarea costurilor de descoperire și dezvoltare a resurselor.
Eforturile investiționale în explorare se vor concentra pe forajul de cercetare geologică, prospecțiuni seismice 2D și 3D, sondaje magnetotelurice și probe geochimice de suprafață.
Îmbunătățirea recuperării și dezvoltării resurselor deja descoperite:
• Valorificarea la maximum a potențialului existent având ca scop maximizarea volumelor de gaze naturale recuperabile și a producției și implicit diminuarea declinului de producție;
• Dezvoltarea proiectelor de reabilitare și optimizare a proceselor pentru asigurarea producției pe termen lung;
• Continuarea modernizării facilităților și infrastructurii în zăcămintele selectate și a stațiilor de comprimare;
• Implementarea unui sistem SCADA în vederea creșterii gradului de securitate și protecție, interoperabilitate a instalațiilor de suprafață și a stațiilor de comprimare gaze.
Eforturile investiționale în producția gazelor naturale se vor concentra pe forajul de sonde de exploatare, modernizări/reactivări sonde, realizarea de stații de uscare, compresoare de câmp, compresoare la capul de erupție, instalații tehnologice de suprafață, modernizare stații de comprimare și profile seismice 3D și implementarea sistemului SCADA.
Optimizarea, dezvoltarea și diversificarea activității de înmagazinare subterană
• Creșterea capacității de livrare zilnică a gazelor din depozite;
• Mărirea capacității de înmagazinare gaze în depozite funcție de cerințele pieței;
• Creșterea flexibilității de operare a depozitelor;
• Creșterea siguranței în exploatare a depozitelor;
• Eficientizarea activității de înmagazinare în condițiile menținerii integrității rezervorului.
Consolidarea poziției pe piețele de furnizare a energiei
Gaze naturale:
• Menținerea actualei cote de piață pe următorii 4 ani;
• Redimensionarea portofoliului de clienți.
Energie electrică:
• Eficientizarea activității prin realizarea unor investiții pentru creșterea randamentului centralei la minimum 55%, încadrarea în cerințele de mediu și mărirea siguranței în exploatare;
• Creșterea cotei de piață;
• Ofertarea energiei pe PZU (Piața pentru Ziua Următoare) și pe piața de echilibrare.
4.2. Propuneri de îmbunătățire a activității și efectele lor economice
Recomandări pentru creșterea performanțelor companiei:
a. Optimizarea procedurilor și a politicilor companiei (monitorizare și raportare):
– utilizarea rațională a resurselor financiare ale companiei prin fundamentarea, urmărirea și analiza execuției bugetare;
– creșterea rentabilității activității prin utilizarea eficientă a resurselor materiale, umane și financiare;
– optimizarea cheltuielilor de exploatare și menținerea unui nivel de creșterea a acestora sub indicele de creștere a veniturilor din exploatare;
– îmbunătățirea procesului de achiziții produse, lucrări și servicii prin planificare dinamică și prioritizare, în vederea asigurării la timp și în cantitățile necesare a produselor și serviciilor necesare desfășurării activității curente și investiționale;
– creșterea continuă a gradului de pregătire profesională a personalului, de motivarea a acestuia în vederea îmbunătățirii performanțelor societății și implicit a productivității muncii;
– obținerea succesului economic într-o manieră etică, cu respect față de oameni, comunitate și mediu, în conformitate cu principiile responsabilității sociale corporative;
b. Managementul de risc și de control:
– deoarece, cele mai performante companii privesc managementul riscului ca pe o parte integrantă a procesului de luare a deciziilor, eu își propune dezvoltarea și implementarea la nivelul societății a unui sistem de management al riscurilor performant;
c. Sisteme TI:
– creșterea performanței și calității serviciilor informatice, care concură la utilizarea eficientă a resurselor informaționale și umane, prin: consolidarea și extinderea sistemelor implementate în vederea obținerii funcționalităților necesare susținerii activităților organizației și implementarea politicilor și măsurilor necesare asigurării funcționării în condiții de securitate și înaltă disponibilitate a sistemelor informatice;
– integrarea sistemelor informatice existente în vederea optimizării fluxului informațional și a obținerii unor instrumente manageriale complete;
– îmbunătățirea și actualizarea continuă a politicilor și procedurilor cu privire la securitatea cibernetică.
CAPITOLUL 5
CONCLUZII
Diagnosticul rentabilității, în practica evaluării, are o poziție cheie, deoarece pe lângă faptul că oferă informații despre situația prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza viitorul activității ce constituie obiectul evaluării.
Diagnosticul rentabilității ocupă locul central în cadrul analizelor financiare efectuate atât de managerul financiar, cât și de diverse instituții de specialitate. Diagnosticul este precedat de analiză și reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice și strategice adoptate de întreprindere. Așadar, analiza și diagnosticul financiar nu pot fi separate; diagnosticul nu se poate realiza fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o fază de sinteză și de interpretare, adică de diagnostic.
Prin acestă analiză mi-am propus să realizez o imagine de ansamblu asupra situației economico-financiare a întreprinderii prin analiza patrimoniului respectiv rentabilității, evidențiind punctele tari și slabe ale întreprinderii, precum și disfuncționalitățile care apar în activitatea ei și cauzele lor.
Performanța firmei este reflectată direct de realitatea pe care cifra de afaceri o reflectă, iar neajunsurile și chiar eșecurile tot de aceasta sunt arătate. Cert este că cifra de afaceri este prima care atestă performanța firmei și ajunge să fie cartea de vizită a acesteia în dialogul pieței.
În anul 2014, Romgaz a realizat o cifră de afaceri în valoare de 4.493,3 mil.lei, comparativ cu 3.894,3 mil.lei realizat în anul 2013, influențată pozitiv de creșterea: cantității gazelor proprii livrate și a prețului acestora; tarifelor serviciilor de înmagazinare gaze prestate ctreșteri în trimestrul I 2014; cantității de energie electric livrată și a volumului serviciilor specifice din sectorul energiei electrice.
Cifra de afaceri a fost mai mare decât cea realizată în anul anterior cu 15,38%.
Performanțele operaționale și financiare ale societății s-au îmbunătățit semnificativ în anul 2014 comparativ cu anul 2013 și respectiv 2012, fapt ce poate fi constatat din sinteza principalelor realizări, astfel:
EBIT a crescut cu 45,48%, de la valoarea de 1.177 mil.lei în anul 2013 la 1.713 mil.lei în anul 2014;
EBITDA a crescut cu 27,04%, de la 1.960 mil.lei la 2.490 mil.lei;
EPS (profit net/acțiune) este de 3,66 lei/acțiune, înregistrând o creștere de 41,86% față de valoarea de 2,58 lei/acțiune înregistrat în anul 2013;
E&P (explorare și producie): a avut loc o consolidare a procesului de stabilizare a producției la nivelul de 5,66 mld.mc pentru al patrulea an consecutiv, fiind astfel anulat declinul de producție. Cantitatea de gaze naturale extras în 2014 a fost de 5.663,9 mil.mc, mai mare cu 0,23% comparativ cu producția de 5.650,8 mil.mc realizată în 2013;
Cheltuielile privind investitiile s-au situat la nivelul de 1.085,5 mil.lei, înregistrând o creștere de 27,97% față de nivelul realizat în anul 2013 (848,2 mil.lei);
Veniturile din activitatea de înmagazinare au crescut cu 60,9 mil.lei, respectiv 16,69%; Cifra de afaceri din sectorul de energie electrică a fost de 424,2 mil.lei, cu 78,84% mai mare comparativ cu cea obținută în 2013, care a fost de 237,2 mil.lei.
De asemenea, producția Romgaz reprezintă 2,56% din producția total de energie electrică a României;
Concretizarea programului de explorare prin realizarea a 4 noi descoperiri de gaze naturale și confirmarea a 3 descoperiri anterioare;
Finanțarea exclusiv din surse proprii atât a cheltuielilor privind investițiile cât și a necesarului de capital circulant.
Societatea a obținut în mod constant rezultate financiare semnificative, permițându-i realizarea programelor de investiții, distribuirea unor dividende consistente pentru acționari, plata unor sume semnificative la bugetul de stat consolidat și la bugetele locale, precum și plata unor salarii decente.
Se spune ca e inutil sa oprești scurgerea timpului și că cel mai bine este sa înveți să mergi în aceeași direcție cu el. Succesul deplin nu este asigurat atunci când privești dinspre tine spre ceea ce e în jurul tău, ci atunci când privești dinspre mediul în care existi și acționezi către eul tău. Într-un mod asemănător funcționează și sistemul economic, cu toate componentele acestuia: pentru a-și asigura succesul firmele au nevoie de o viziune asupra activității lor orientată din exterior către interior.
Dacă firma poate înțelege schimbările care intervin permanent în cadrul mediului în care operează, atunci va putea profita din plin de eventualele ocazii favorabile ale pieței, cu condiția să se axeze pe reacția la timp.
BIBLIOGRAFIE
Gheorghe I., Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economică, București, 2006
Mărgulescu D., coordonator, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, București, 1994
Niculescu M., Diagnostic financiar, vol 2, editura Economică, București 2005
Niculescu M., Diagnostic global strategic vol.I,Editura Economică, București, 2003
Păvăloaia W., Păvăloaia D. – Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ed. Tehno Press, Iași, 2006
Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006
Racoceanu C., Analiza economico-financiară a profitului , Economică, București, 2006
Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 2004
Țitan, E.,Băcescu – Cărbunaru A., Ghiță, S. – Statistică macroeconomică, Editura Meteora Press,București, 2001.
www.romgaz.ro
BIBLIOGRAFIE
Gheorghe I., Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economică, București, 2006
Mărgulescu D., coordonator, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, București, 1994
Niculescu M., Diagnostic financiar, vol 2, editura Economică, București 2005
Niculescu M., Diagnostic global strategic vol.I,Editura Economică, București, 2003
Păvăloaia W., Păvăloaia D. – Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ed. Tehno Press, Iași, 2006
Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006
Racoceanu C., Analiza economico-financiară a profitului , Economică, București, 2006
Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 2004
Țitan, E.,Băcescu – Cărbunaru A., Ghiță, S. – Statistică macroeconomică, Editura Meteora Press,București, 2001.
www.romgaz.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Solutii DE Rentabilitate In Societatea Nationala DE Gaze Naturale Romgaz S.a (ID: 146837)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.