Sistemul Electoral AL Republicii Moldova
INTRODUCERE 1. SISTEMUL ELECTORAL AL REPUBLICII MOLDOVA.
1.1. Suveranitatea națională si destinația socială a alegerilor.
1.2. Drepturile electorale ale cetațenilor.
1.3.Noțiunea, tipurile si importanța sistemului electoral.
2. ALEGERILE PARLAMENTARE
2.1. Caracteristica generală si principiile alegerilor parlamentare.
2.2. Organizarea si desfășurarea alegerilor parlamentare.
Stabilirea si validarea rezultatelor alegerilor parlamentare.
2.4. Lacunele din cadrul alegerilor parlamentare.
3. ALEGERILE LOCALE.
3.1. Noțiuni și principii generale ale alegerilor locale.
3.2. Organizarea si desfășurarea alegerilor locale.
3.3. Stabilirea si validarea rezultatelor alegerilor.
3.4. Lacunele din cadrul alegerilor parlamentare.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1.SISTEMUL ELECTORAL AL REPUBLICII MOLDOVA.
1.1Suveranitatea națională și destinația socială a alegerilor.
Suveranitatea este unul din atributele statului, apariția acestuia este direct legată de apariția primelor formațiuni statale , cu toate ca aceasta a luat ființa mii de ani in urmă, primele concepții si idei referitoare la suveranitate apar doar către sfîrșitul Evului Mediu. Primul care a clarificat conceptul de suveranitate este considerat a fi Jean Bodin, acesta în lucrarea sa ,,Les six livres de la Republique” considera suveranitatea a fi de origine divină, definind-o ca pe o putere constantă, indivizibilă, inalienabilă, imprescriptibilă și absolută a statului. La fel si Toma d”Aquino susținea ideea necesitații subordonării individului monarhului si a monarhului față de biserică, din acest concept putem concluziona că autorul atribuie bisericii –suveranitatea. Aceste concepții asupra suveranitații au fost influențate de către puterea și influența pe care o avea biserica în perioada respectivă.
Apariția unei noi concepții asupra suveranitații a fost posibilă datorită luptei de indendependență a statelor și suveranilor acestora față de puterea papală. Noua concepție presupunea responsabilitatea monarhului doar în față lui Dumnezeu, și independența față de puterea papală.
Pornind de la ideea suveranitații monarhului, și de la teoria formării statului în baza contractului social, J.J. Rousseau dezvoltă ideea conform căreia legitimitatea suveranității are ca sursă nu divinitatea , ci poporul.
Astfel, în concepția lui J.J. Rousseau deținătorul puterii de stat este poporul, iar conducătorii statului nu sunt decît funcționari temporari, care sunt instituiți și rechemați din post de către popor.
Odată cu trecerea timpului, cu dezvoltarea statelor, concepțiile asupra suveranitații au fost diverse, fiind în directă legătură cu scopurile, interesele care erau urmărite de statul respectiv.
Cu toată diversitatea de concepții asupra suveranității toate duc la o singură concluzie- un stat nu există, sau cel putin, nu este perfect dacă îi lipsește suveranitatea, așa-zisele state semi-suverane, state sub protectorat sau state vasale reprezintă figuri imperfecte ale statului.
Pentru a intra in esența suveranitații de stat a Republicii Moldova trebuie sa facem referință la mai multe noțiuni care sunt foarte strîns legate între ele însă în același timp au anumite trăsături distincte. Una dintre noțiunile la care vom face referire este suveranitatea, care reprezintă în opinia prof. T. Cârnaț dreptul suprem al statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state în baza dreptului internațional și de a-și rezolva problemele interne și externe în mod liber, fără amestecul vreunei puteri străine.
Prof. N. Popa definește suveranitatea ca fiind un drept inalienabil al oricărui stat în conducerea societății și în stabilirea raporturilor cu alte țari și statul în baza acestui drept dispune de modul organizării sale interne, stabilește regimul de funcționare a puterilor publice, statutul juridic al cetațeanului, hotărăște amploarea obiectivelor economice care sunt de importanță strategică, organizează cadrul legal general al activitații tuturor agenților economici.
O altă definiție este oferită de către prof. I. Deleanu care definește suveranitatea ca o trăsătură a puterii de stat care se exprimă în dreptul acesteia de a se organiza și de a exercita, de a-și stabili și rezolva problemele interne și externe în mod liber și conform voinței sale, fără nici o imixtiune, respectînd suveranitatea altor state, precum și normele dreptului internațional.
Concluzionând cele expuse mai sus putem menționa suveranitatea reprezentînd acel atribut al puterii de stat care îi oferă dreptul suprem de a conduce societatea prin stabilirea unui cadru legal bine reglementat, precum și stabilirea de raporturi cu alte state în baza normelor dreptului internațional, în mod liber și conform voinței sale, fără amestecul sau influența vreunei puteri străine.
Din esența noțiunii de suveranitate putem desprinde două prerogative ale puterii de stat. Prima ar fi suveranitatea pe plan intern, care presupune supremația puterii de stat asupra tuturor altor
puteri sociale din interiorul teritoriului asupra căruia își extinde conducerea. A doua latură a suveranității, este suveranitatea pe plan extern sau altfel zis internațional care presupune posibilitatea statului de a intra în raporturi economice, politice, culturale, comerciale, financiare, cu alte state sau organizații internaționale de pe poziții de egalitate în conformitate cu normele dreptului internațional. În baza acestei prerogative statul poate să încheie tratate internaționale cu diferiți subiecți ai dreptului internațional, trimite și primi reprezentanți diplomatici etc.
Altă noțiune care necestă a fi explicată care este foarte des întîlnită ultima perioadă de timp este suveranitatea națională, care reprezintă conform opiniei Prof. Al. Arseni, dreptul la autodeterminare și la dezvoltarea independentă a fiecărei națiuni care îi aparține fie că posedă sau nu o organizație proprie de stat.
Noțiunea de suveranitate națională se utilizează in cazul cînd națiunea respectivă nu este constituită într-un stat independent si autonom, însă noțiunea de suveranitate națională este cuprinsă de noțiunea de suveranitate de stat, în cazul în care națiunea este constituită ca stat independent si suveran.
Suveranitatea poporului reprezintă încă o noțiune care se poate identifica cu suveranitatea de stat, însă se poate indentifica doar în cazul în care puterea de stat aprține întregului popor, astfel suveranitatea poporului reprezintă drepul poporului de a decide direcția politică a statului prin intermediul de către acesta a autorităților statului precum și posibilitatea de a controla activitatea acestora prin intermediul unor mecanisme legale. Potrivit acestei concepții, fiecare individ deține o anumită cotă-parte din suveranitate, iar aceasta cotă parte este direct proporțională cu numărul populației din stat, prin intermediul acestei cote-părți fiecare individ deține acel drept personal de a-și exprima preferința în cadrul unui sufragiu politic. Dreptul de vot este un drept personal politic care nu poate fi refuzat nici unui cetățean, iar exercitarea acestuia depinde de cenzul de vîrstă.
Dreptul la vot este un drept fundamental de aceea majoritatea statelor care urmează o cale democratică de dezvoltare au ridicat acest drept la nivel de principiu, consfințit în constituțiile
acestor state, aceste state sau mai bine-zis constituțiile lor conferă poporului definerea integrală a suveranității naționale.
La o simplă vedere s-ar parea ca sistemul electoral și în special alegerea guvernanților de către popor este o simplă formalitate, o procedură pur tehnică la care aceste pot participa, însă în esență reprezintă unul din pilonii de bază a unui stat democratic, acesta fiind fundamentat și perfecționat pe parcursul istoriei.
Acest principiu a fost reglementat nu doar în constituțiile statelor dar și în alte acte normative la nivel național cît și internațional. La nivel internațional putem menționa istorica Declarație franceză a drepturilor omului și a cetățeanului, de asemenea și art. 21 din Declarația universală a drepturilor omului. Dacă să vorbim la nivel național acest principiu a fost parte a Declarației suveranității Republicii Moldova, conform căreia ,,izvorul și purtătorul suveranității este poporul.” Deasemenea art. 2 al Constituției Republicii Moldova consfințește – ,,Suveranitatea națională aparține poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituție”.
Manifestarea principală a suveranității naționale în statul contemporan se materializează în procesul de legiferare. După cum este consfințit și în Constituția Republicii Moldova, procesul de legiferare poate fi direct de către popor sau de către guvernanți care au fost aleși de către popor și exercită în numele poporului suvernaitatea națională. Însă, în cadrul corpului electoral format din cetățenii cu drept de vot este imposibilă de a se forma o voință unanimă și pentru a nu bloca dezvoltarea și rezolvarea unor anumite probleme se utilizează reprezentarea doar a majorității, fiind considerată ca voință generală a poporului.
Poporul este considerat a fi un subiect al dreptului constituțional aparte, un subiect care are o existență de sine-stătătoare, independentă de orice alte subiecte, voința acestuia fiind un cumul a voințelor tuturor indivizilor care formează poporul. Cu toate că este un subiect aparte, poporul nu are o existența fizică, nu-si poate exprima voința prin urmare acesta deleagă reprezentarea voinței generale a acestuia unui anumit număr de reprezentanți. Acești reprezentanți sunt aleși în
baza unui scrutin electoral din cadrul cetățenilor Republicii Moldova, și pentru care corpul electoral a acordat majoritatea de voturi.
Voința generală a poporului ca subiect independent este influențată de parcursul său istoric, cultural, economic, de prezenta conjunctură politică, socială, economică, culturală, cît și de aspirațiile acestuia pentru viitor. Un alt factor care a influențat voința generală a poporului o perioadă îndelungată de timp a fost religa, care însă pierdut mult din influența de altă dată pe care o avea, menținîndu-se pe poziții puternice în statele musulmane.
Analizînd cele expuse mai sus, observăm că după cum voința generală, expresie a suveranității naționale, nu poate fi decît voința majorității, tot astfel majoritatea sufragiilor pronunțate în același sens va determina pe cei aleși ca reprezentanți.
Din cele menționate mai sus în alegerea reprezentanților voinței generale a poporului este utilizat principiul majoritar în alegerea lor, nefiind posibilă o altă alternativă în cadrul acestui sistem de exprimare a voinței generale a poporului.
Cetățenii în cadrul acestui sistem îndeplinesc o funcție socială, după cum am menționat mai sus, în cadrul suveranității naționale fiecare individ deține o cotă-parte din suveranitatea națională, însă în cadrul exercitării dreptului la vot aceștia nu mai acționează în nume propriu ca deținători de cotă-parte din suveranitatea națională, dar în numele întregului popor, voința căruia este formată din cumulul voințelor cetățenilor.
Exercitarea funcției sociale de a-si exprima alegerea prin vot trebuie să se exercite într-un cadru legal bine reglementat, unde conform principiului suveranității naționale cetățeni acestuia pentru viitor. Un alt factor care a influențat voința generală a poporului o perioadă îndelungată de timp a fost religa, care însă pierdut mult din influența de altă dată pe care o avea, menținîndu-se pe poziții puternice în statele musulmane.
Analizînd cele expuse mai sus, observăm că după cum voința generală, expresie a suveranității naționale, nu poate fi decît voința majorității, tot astfel majoritatea sufragiilor pronunțate în același sens va determina pe cei aleși ca reprezentanți.
Din cele menționate mai sus în alegerea reprezentanților voinței generale a poporului este utilizat principiul majoritar în alegerea lor, nefiind posibilă o altă alternativă în cadrul acestui sistem de exprimare a voinței generale a poporului.
Cetățenii în cadrul acestui sistem îndeplinesc o funcție socială, după cum am menționat mai sus, în cadrul suveranității naționale fiecare individ deține o cotă-parte din suveranitatea națională, însă în cadrul exercitării dreptului la vot aceștia nu mai acționează în nume propriu ca deținători de cotă-parte din suveranitatea națională, dar în numele întregului popor, voința căruia este formată din cumulul voințelor cetățenilor.
Exercitarea funcției sociale de a-si exprima alegerea prin vot trebuie să se exercite într-un cadru legal bine reglementat, unde conform principiului suveranității naționale cetățenii să-și poată exprima voința în mod natural, universal și legal.
Procedura alegerilor pe o perioadă scurtă de timp transformă cetățenii simpli din subiecți pasivi ai vieții politice, care urmăresc doar cele ce se întîmplă pe scena politică a țarii, în participanți activi, participanți reali ai vieții politice.
Alegerea reprezentanților, îndatoririle cărora se sprijină pe rezultatele alegerilor, permite cetățenilor, de obicei neimplicați în activitatea politică, de a-și exprima opinia. Acestea avînd un rol central în participarea cetățeanului la guvernare.
Candidații la reprezentarea voinței naționale generale sunt de regulă politicieni profesioniști cu o bună pregătire profesională cît și cu abilități cu caracter politic care sau dezvoltat cu timpul activității acestora pe scena politică, care în în special în perioada campaniilor electorale devin mult mai sensibili la reacția societății față de acțiunile lor, corpul electoral prin exercitarea dreptului de vot influențînd direct componența echipei de guvernare. Prin exercitarea dreptului la vot, cetățenii își aleg reprezentanții care vor forma structura puterii de stat.
Deasemenea în baza rezultatelor alegerilor putem să întelegem care este direcția de dezvotare pe care și-o doresc majoritatea cetățenilor, aceștia alegîndu-și reprezentanții pe baza platformelor electorale pe care le au partidele, cît și planurile electorale în care sunt enunțate prioritățile pe care aceștia urmează să le atingă atît pe plan intern, cît și pe plan extern, dar și măsura în care poporul este capabil să aleagă candidatul sau partidul care se bucură de cea mai mare popularitate în rîndul populației. Astfel votarea reprezintă un act politic care reflectă atît sprijinul democratic, cît și esența lui.
Alegerile libere și corecte asigură supremația legii și natura trecătoare a puterii, în dependență de voința alegătorilor.
Din cele menționate mai sus putem concluziona că alegerile reprezintă unul din pilonii centrali ai democrației prin care poporul participă direct și activ la viața politică a țării, acestea constituie un mijloc de selectare a persoanelor care se vor află în fruntea statului, prin intermediul alegerilor cetățenii își exprimă preferințele politice și exprimă direcția politică pe care ar dori să o urmeze statul.
1.2 Drepturile electorale ale cetațenilor.
Datorită importanței pe care le au drepturile electorale au fost plasate în categoria drepturilor cetățenești fundamentale, acestea formînd o categorie aparte în cadrul drepturilor și libertăților cetățenilor Republicii Moldova, și anume în categoria drepturilor exclusiv politice. Fiind drepturi exclusiv politice, drepturile electorale aparțin doar cetățenilor Republicii Moldova, fiindcă în virtutea art. 2 din Constituție doar aceștia participă la guvernarea statului nostru, doar acestora le aparține suveranitatea națională, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative.
Art. 38 din Constituția Republicii Moldova întitulat- ,,dreptul de vot și dreptul de a fi ales”, are ca obiect de reglementare participarea cetățenilor la guvernare.
Alin. (1) al acestui articol stipulează: „Voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat“ . Exprimîndu-și voința prin alegeri , poporul își alege reprezentanții care vor forma diverse organe ale puterii de stat, de exemplu: Parlamentul, autoritățile administrației publice locale. Din prevederile constituționale stipulate în art. 2 alin. (1), rezultă drepturile electorale fundamentale: dreptul de a alege și de a fi ales. Tot în acest articol sunt consacrate și principiile participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri, participarea acestora la alegeri făcîndu-se prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966, la care se face referință în art. 4 din Constituție, prevede că orice cetățean are dreptul și trebuie să aibă posibilitatea, fără nicio discriminare și fără restricții rezonabile, de a alege și de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal și egal și cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinței alegătorului. Prin urmare, putem să observăm că prevederile naționale sunt în concordanță cu prevederile internaționale din domeniul alegerilor.
Art. 38 al Constituției consfințește doar două dintre drepturile electorale ale cetățenilor RM, și anume dreptul la vot si dreptul de a fi ales, acestea sunt două drepturi fundamentale ale
cetățenilor, însă sfera drepturilor electorale este mult mai largă decît sfera drepturilor menționate în Constituție, celelalte drepturi electorale fiind prevăzute în legi electorale. Printre alte drepturi electorale care sunt prevazute de astfel de legi putem enumera: dreptul de a fi membru în comisiile electorale, dreptul de a propune candidați, dreptul de a fi degrevați de atribuțiile de la locul de muncă permanent, dreptul la agitație electorală etc.
Conform opiniei prof. I. Guceac analizînd drepturile electorale ale cetățenilor Republicii Moldova, trebuie să avem în vedere că sfera lor este mai largă decît cea care rezultă din Constituție, această împrejurare impune delimitarea drepturilor electorale fundamentale (nominalizate în Constituție ) de celelalte drepturi electorale (obișnuite).
Atît drepturile electorale fundamentale cît si drepturile electorale obișnuite sunt într-o strînsă interdependență unele cu altele, cele din urmă avînd rolul de garanții pentru drepturile elecorale fundamentale.
Tradițional, în cadrul categoriei de drepturi electorale fundamentale consacrate în constituțiile statelor și care fac obiectul studiilor științifice, apar două drepturi, și anume dreptul de vot și dreptul de a fi ales. Doar aceste două drepturi electorale fundamentale sunt consfințite și în Constituția Republicii Moldova, însă în strînsă legătură cu aceste două drepturi menționate mai sus vine și un al treilea drept , constituțiile multor state ridicîndu-l la nivel de drept electoral fundamental, și anume , dreptul la revocare.
Dreptul de vot.
Referindu-ne la acest drept electoral fundamental, diferite constituții îl exprimă în mod diferit, în unele constituții îl nominalizează sub forma de – dreptul de a alege, în altele acest drept este exprimat prin denumirea de – drept de vot. Această ultimă denumire o utilizează și art. 38 din Constituția Republicii Moldova care consfințește în alineatul 2 că – ,, Cetățenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniți pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepție făcînd cei puși sub interdicție în modul stabilit de lege.” Cu toate că Constituția utilizează noțiunea de – drept de vot, în art. 11 din Codul Electoral al RM este folosită sintagma- dreptul
de a alege. Din punct de vedere științific între noțiunea de votare și noțiunea de alegere există deosebiri. Astfel, după părerea prof. I. Muraru și E.S. Tănăsescu, se folosește termenul de alegere atunci cînd cetățenii aleg membrii unei autorități publice, iar termenul votare, atunci cînd cetățenii se pronunță pentru sau contra unei reguli sau hotărîri, existînd sinonemie între votare și referendum. Utilizarea acestor noțiuni este posibilă, deoarece limbajul juridic este mai puțin riguros, unul din caracteristicile sale fiind accesibilitatea înțelegerii sale de către toți cetățenii.
Prima parte a alineatului 2 al art. 38, stabilește vârsta de 18 ani de la care cetățeanul devine titular al dreptului de vot activ – dreptul de a alege, de a participa la toate alegerile, indiferent de nivelul lor, precum și la toate procedurile electorale în conformitate cu legislația în vigoare. Acesta este unicul cens electoral, legislația electorală a Republicii Moldova nu prevede alte censuri electorale decît cel al vîrstei. Stabilind plafonul minim de la care persoanele își pot exercita dreptul la vot, legislația națională nu a stabilit un plafon maximal de vîrstă.
Partea a doua a alineatului prevede o excepție. Astfel, nu-și pot exercita dreptul electoral cei puși sub interdicție în modul stabilit de lege. Codul electoral stabilește în art. 13 restricțiile privind exercitarea dreptului de vot. Ca urmare nu pot beneficia de acest drept fundamental persoanele:
Care nu au atins vîrsta de 18 ani, această interdicție se datorează faptului că persoana nu dispune de o maturitate politică necesară pentru a-și exercita dreptul de vot liber și neinfluențat de persoane terțe.
Care sunt recunoscute incapabile prin hotărîre definitivă a instanței de judecată, legislația nu acordă drept de vot debililor și alienaților mintali deoarece aceștia nu se află în deplinătatea facultăților mintale, iar deplinătatea mintală este o condiție elementară și firească pentru a putea dispune de acest drept fundamental.
Legislația noastră pune restricția de a participa la vot doar celor 2 categorii de persoane enumerate mai sus, însă există state în care deținuții sunt private nu numai de libertate, ci și de dreptul la vot. Aceasta fiind legată aptitudinea morală a acestora de a vota, deținuții fiind excluși de la procesul electoral pe perioada deținerii lor în locurile de detenție. De exemplu în România sunt deținuți care nu-și pot exercita dreptul de vot datorită faptului că acestea au fost lipsiți de către instanța de judecată de acest drept.
A doua parte a alineatului 1, art. 38 al Constituției Republicii Moldova stabilește că voința poporului se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În cele ce urmează vom analiza aceste atribute ale dreptului la vot:
caracterul universal – cetatenii Republicii Moldova au dreptul de a alege daca au 18 ani;
egalitatea votului – presupune pe cît posibil egalitatea importanței voturilor exprimate, realizata prin stabilirea unor circumscripții electorale stabilite, votul unei personae are o pondere egală cu votul oricărei alte persoane.
votul direct – alegatorii își exprima direct și personal opțiunea pentru o lista de candidați propuși pentru Parlament, consilii locale sau primari, alegătorii nu pot să voteze prin intermediul unor reprezentanți;
votul secret – exprimă posibilitatea cetațenilor de a-și manifesta liber voința cu privire la candidați propuși fară ca aceasta manifestare sa fie cunoscută de alte persoane;
votul liber exprimat – posiblitatea cetațenilor de a participa sau nu la alegeri iar în cazul în care participă de a-si manifesta liber opțiunea pentru o anumită listă de candidați sau pentru un anumit candidat.
Referindu-ne la libertatea exprimării votului putem observa că legislația țării noastre nu obligă prezentarea la vot a cetățenilor, cum ar fi în cazul unor cantoane din Elveția. În literatura de specialitate se consideră că obligativitatea votului are sens, deoarece exercitarea acestui drept este o chestiune de conștiință.
Dreptul de a fi ales.
Articolul 12 din Codul Electoral, dreptul de a fi aleși îl au cetățenii Republicii Moldova cu drept de vot care întrunesc condițiile prevăzute de Codul Electoral. Alineatul 2 al art.13 stabilește restricții în conformitate cu care nu pot fi aleși:
Militarii cu serviciul în termen;
Persoanele care nu au dreptul de a alege;
Persoanele care sînt condamnate la închisoare (privațiune de libertate) prin hotărîre judecătorească definitivă și își ispășesc pedeapsa în instituții penitenciare, precum și persoanele care au antecedente penale nestinse pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție;
Persoanele private de dreptul de a ocupa funcții de răspundere prin hotărîre judecătorească definitive;
Cetățenii Republicii Moldova care, în virtutea funcției pe care o dețin, nu au dreptul să fie membri ai partidelor sau ai altor organizații social-politice, precum și persoanele cu înaltă funcție de răspundere al căror mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituția Republicii Moldova și/sau de legile organice;
Cele menționate mai sus necesită careva completări, referitor la ultimul punct, astfel cetățenii care nu au dreptul de a fi aleși din motivele menționate mai sus, trebuie sa-și suspende funcția deținută din momentul înregistrării lor ca candidat pentru a beneficia de dreptul de a fi ales.
Un alt moment important care necesită atenție este censul de vîrstă, care pentru deputații din Parlament și aleșii din consiliile locale este de 18 ani, împliniți chiar și în ziua alegerilor. Spre deosebire de deputați și aleșii locali, candidații la funcția de primar trebuie conform alin. 2 art.124 Cod Electoral să aibă împliniți inclusive în ziua alegerilor vîrsta de 25 ani.
Revocarea.
În democrațiile reprezentative de obicei, electoratul așteaptă pînă la sfîrsitul termenului mandatului celui pe care la ales, ca după aceasta să-și exprime prin intermediul votului atitudinea față de acesta, prin acordarea votului de încredere pentru încă un mandat, sau alegerea unor noi reprezentanți. Însă în unele state alegătorii îl pot oblige pec el care l-au ales să depună mandatul înainte de termen.
Revocarea are loc atunci cînd un anumit număr de semnături pe o petiție (de la 20-30 procente), cere organizarea și desfășurarea alegerilor pentru îndepărtarea din funcție a unei anumite oficialități ales în prealabil.
În Republica Moldova revocarea ca formă de manifestare a democrației poate fi aplicată doar în raport cu primarii. Astfel art. 177 alin. 2 Cod Electoral prevede că revocarea primarului prin referendum poate fi inițiată în cazul în care acesta nu respectă interesele comunității locale, nu exercită în mod adecvat atribuțiile de ales local prevăzute de lege, încalcă normele morale și etice, fapte confirmate în modul stabilit.
Noțiunea, tipurile si importanța sistemului electoral.
Noțiunea de sistem electoral presupune totalitatea procedurilor care sunt utilizate pentru desemnarea reprezentanților poporului în organele puterii centrale sau locale. Pe lîngă sensul dat sistemului electoral mai sus, acesta poate fi interpretat și ca modalitate de reprezentare a mandatelor disputate în cadrul alegerilor în dependență de preferințele alegătorilor.
După părerea unor autori, sistemul electoral este pe de o parte, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească indivizii pentru a fi alegători și, pe de altă parte, condițiile în care indivizii și/sau partidele pot participa la competiția electorală.
Unii autori definesc sistemul electoral ca o totalitate de relații sociale reale, care apar în procesul organizării și efectuării alegerilor, precum și relațiile reciproce ce se stabilesc între alegători și deputați. Alții în definirea sistemului electoral pun accentul pe normele de drept, acestea fiind fundamentale alegerii persoanelor la funcții de răspundere în baza principiilor democratice.
Sistemul electoral reprezintă mecanismul prin care corpul electoral își exprimă preferințele prin intermediul voturilor, care ulterior sunt transformate în mandate. Acesta este o totalitate de norme și reguli care determină forma și metodele de activitate a organelor puterii de stat. Cu toate că au multe elemente comune noțiunile de drept electoral și sistem electoral nu trebuie
confundate.Noțiunea de drept electoral semnifică totalitatea normelor juridice ce reglementează participarea cetățenilor la procesul de formare a organelor de stat central și locale elective și la alegerea funcționarilor lor prin intermediul drepturilor și libertăților electorale garantate de Constituția Republicii Moldova, iar noțiunea de sistem electoral, presupune variabilele-cheie ale procesului politic democratic.
În orice stat există o anumită formă de sistem electoral, însă acestea diferă de la stat la stat în dependență de sistemul politic. Chiar și în sistemele dictatoriale monopartidiste existînd așa-zisele alegeri, care erau lipsite de competiție și concurență, acestea avînd scop doar ceremonial. La fel istoria cunoaște exemple de alegeri cu mai mulți candidați, existînd ceva competiție între ei pentru ocuparea funcțiilor, însă ca să fie înscriși în cursa electorală trebuiau să primească aprobarea comitetului Fondului Partidului Popular aflat la putere, acest sistem a fost introdus în Ungaria socialistă. Deseori sînt întîlnite situații în care baza legislativă a statului stabilește alegeri libere și corecte, însă rezultatele acestora fiind falsificate, rezultatele alegerilor în aceste state fiind cunoscut înainte de alegeri.
Sistemele electorale au individualizat trei sisteme diferite de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar, reprezentarea proporțională și sistemele mixte.
Sistemul majoritar.
Ca modalitate de scrutin, aceasta este modalitatea prin este ales candidatul care a acumulat cel mai mare număr de voturi. Sistemul majoritar cunoaște doua varietăți:
Sistemul majoritar uninominal;
Sistemul majoritar de listă.
Ambele varietăți pot fi organizate cu unul sau două tururi de scrutin.
Scrutinul majoritar uninominal
Acest tip de scrutin presupune existența unui singur loc pentru care sau organizat alegerile și posibilitatea alegătorului să voteze doar un singur candidat, într-o singură circumscripție electorală. Este folosit pentru alegerea Camerei Comunelor a Marii Britanii.
Scrutinul majoritar de listă
În cadrul acestui scrutin alegătorul alege mai mulți candidați înscriși pe o listă, dacă o listă cîștigă majoritatea legală, partidul care a propus-o obține toate mandatele. Scrutinul majoritar de listă are două variante de existență, și anume panașajul și votul preferential.
Panașajul creează posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar el lista de candidați, combinînd mai multe asemenea liste.
Votul preferențial dă posibilitatea alegătorului să modifice doar ordinea candidaților din aceeași listă fără posibilitatea de a include în cadrul acesteia candidați din alte liste electorale. Un asemenea tip de scrutin este folosit în Australia.
După cum menționasem mai sus. ambele varietăți ale sistemului majoritar pot fi organizate cu unul sau două tururi de scrutin. Organizarea cu un singur tur de scrutin, specific britanic, presupune acordarea imediată a mandatului persoanei care a obținut majoritatea legală. Organizarea cu două tururi de scrutin este specific franceză, și presupune faptul că dacă un candidat a obținut majoritatea absolută de voturi din primul tur, este declarat cîștigător, în caz contrat, se organizează turul doi în care poate fi ales cîștigător candidatul care a obținut cele mai multe voturi, cu toate că deține o majoritate relativă sau simplă, și nu una absolută.
Reprezentarea proporțională
Reprezentarea proporțională permite atribuirea fiecărui partid, mare sau mic, sau fiecărei coaliții a unui număr de mandate în mod direct proporțional cu forța sa.
Acest tip de scrutin se desfășoară într-un tur de scrutin care permite atribuirea mandatelor atăt majorității cît și minorității politice, conform unor tehnici diferite de atribuire a mandatelor. În funcție de cadrul unde aceasta se aplică avem două nivele, și anume nivel național și nivel de circumscripție.
Reprezentarea proporțională o putem întîlni sub diferite varietăți, în cele ce urmează vom încerca să analizam pe cele mai importante:
Sistemul cîtului rectificat, care presupune împărțirea numărului total de alegători din circumscripție, prin numărul de deputați plus unul. Numărul întreg imediat superior cîtului obținut se numește număr electoral. Fiecare listă obține atîtea mandate de cîte ori numărul electoral e conținut în totalul voturilor. Dacă rămîn mandate nedistribuite se împarte totalul fiecărei liste la numărul de mandate deja obținute plus unul. Mandatele se acordă pe rind listelor care au cîturile cele mai mari.
Sistemul concurenței listelor și a dublului vot simultan. Pentru a obține cîtul electoral este nevoie de a împărți numărul alegătorilor la numărul mandatelor, fiecare listă are atîțea candidați de cite ori întrunește cîtul, iar locurile dobîndite se atribuie candidaților celor mai favorizați. Conform acestui sistem are loc votarea atît a listelor cît și a persoanelor printr-un dublu vot.
Sistemul proiectului Briand. Acest sistem presupune împărțirea numărului de alegători înscriși la numărul de deputați care urmează să fie aleși, pentru a obține cîtul electoral. După care urmează să se împartă totalul voturilor fiecărei liste la acest cît și se oferă atîtea mandate de cite ori totalul voturilor cuprinde cîtul dat, iar mandatele nedistribuite se atribuie candidaților care au obținut cele mai multe voturi, neavînd importanță din care listă fac parte.
Sistemul electoral mixt
Sistemele electorale mixte rezultă din combinarea sistemului majoritar cu repreztarea proporțională.
Acestea se întîlnesc în trei variante, și anume:sistemele mixte echillibrate, sistemele mixte în care predomină reprezentarea proporțională și sistemele mixte în care predomină sistemul majoritar.
Sistemele electorale mixte dominate de sistemul majoritar.
Aceste moduri de scrutin au un principiu comun: combinare unui scrutin majoritar uninominal sau plurinominal în circumscripțiile cu număr mic de locuri, cu un mod de scrutin proporțional în circumscripțiile cu populație mare și număr mare de locuri.
Sistemele electorale mixte dominate de reprezentarea proporțională.
Sistemul francez al înrudirilor din 1951, presupunea prezența cu liste comune a coalițiilor politice de partide. În situația dacă listele înrudite obțin majoritatea absolută, acestea obțin toate mandatele parlamentare, dacă acestea nu obțin majoritatea absolută, repartizarea se face pe baza sistemului celor mai mari medii, fără ca înrudiții să mai obțină toate mandatele.
Sistemul Hare, este o combinație ce implică reprezentarea proporțională cu scrutinul majoritar, conform acestuia este ales cîștigător candidatul care deține un număr de voturi care depășesc coeficientul electoral. Coeficientul electoral este stabilit prin împarțirea numărului de voturi exprimate la numărul de parlamentari de ales crescut cu 1. Alegătorul deținînd dreptul la un vot, acesta fiind transferabil, iar în cazul în care candidatul pentru care a ales obține mai multe voturi decît are nevoie pentru a fi ales, aceste voturi trec la a doua preferință pe care o indică alegătorul, dacă și acesta acumulează numărul necesar, surplusul merge la a treia preferință a alegătorului.
Sistemele electorale mixte echilibrate.
Printre sistemele electorale mixte echilibrate putem menționa: votul limitat, votul cumulativ, ,,măciuca chineză”, buletinul dublu german etc. Cel mai cunoscut dintre sistemele menționate este buletinul dublu german, utilizat în Germania, conform căruia fiecare alegător dispune de doua buletine. Cu un buletin prin sistem majoritar uninominal desemnează un deputat în Bundestagul german, cu celălalt prin reprezentare proporțională, alege un partid în
cadrul unui land. Utilizarea buletinelor are loc în circumscripții diferite corespunzător celor
două tipuri de scrutin.
Timp de cîteva decenii Europa de Est s-a aflat sub conducerea regimurilor comuniste, odată cu trecerea acestor state la regimul statului de drept, a fost necesară aplicarea unor sisteme electorale corecte și legale. Cu toate că se trecuse la regimuri democratice, partidele comuniste aveau mulți simpatizanți. Astfel, în statele în care partidele comuniste aveau o susținere mare și sperau să mențină puterea au fost introduse sisteme electorale preponderent majoritare.În statele cu mai puțini simpatizanți sau cu incertitudini mari s-a aplicat sistemul proporțional, ca acestea să poaată să rămînă totuși în parlament în caz că n-o să preea conducerea. Din această ultimă grupă face parte și Republica Moldova. Statul nostru de la bun început a optat pentru un sistem proporțional, însă experiența alegerilor parlementare, a demonstrat că sistemul reprezentării proporționale, introdus în 1993, are multe neajunsuri.
Timp de cîțiva ani alegerile se desfășurau conform unor regulamente provizorii, însă în toamna anului 1997 a fost adoptat Codul Electoral, care reglementează orice tip de scrutin de pe teritoriul țării noastre.
De-a lungul anilor au fost întreprinse un șir de încercări de a schimba sistemul electoral, astfel în 2000 la inițiativa B.M.D.P, Fracțiunii Convenției Democratice și A.D.E.P.T, a fost propus un proiect de lege de trecere la un sistem electoral proporțional limitat. Alt exemplu tentativa de reformă electorală este inițierea unui referendul în 2002 privind schimbarea sistemului elecoral. Liderii acestui grup de inițiativă susțineau ideea alegerii a 50 % din parlamentari în circumscripții electorale cu un singur mandat, iar alte 50 % din parlamentari în circumscripții națională pe liste de partid, iar pentru alegerea consilierilor locali să se folosească sistemul majoritar.
În ultimii 5-6 ani criza sistemului electoral s-a acutizat semnificativ, problemele din sfera politicului sunt resimțite acut de societatea civilă. În ianuarie 2012 deputatul M. Godea a venit cu propunerea de a: 1) modifica procedura de alegere a Președintelui, asigurînd alegerea directă de către cetățeni a șefului statului; 2) reducere numărul de deputați în Parlament de la 101 la 71; 3)stabili expres în Constituție a sistemului mixt de alegeri parlamentare, prin care jumatate din deputați să fie aleși pe liste de partid în circumscripția electorală națională, iar o parte din deputați să fie aleși în circumscripții uninominale. După sistemul propus de M. Godea buletinul de vot urma a fi împărțit în două jumătăți.
În Republica Moldova, în prezent, avem un sistem electoral proporțional care se organizează pe bază de listă de partid la nivelul unei singure circumscripții electorale care reprezintă 101 de mandate.
Din păcate acest sistem nu este unul făcut să avantajele alegătorii, ci unul menit să reprezinte cât mai substanțial voința partidelor politice. Astfel, sistemul electoral moldovenesc:
– nu reprezintă o legătură personalizată directă între alegător-ales, legătură care poate fi creată prin fie vot uninominal sau mixt, fie, în cazul scrutinelor pe bază de listă, prin aplicarea votului preferențial.
– alegerea candidaților este îndepărtată și mai mult de alegători prin faptul că alegerea listei se face la nivel național, și nu la nivel regional.
– creează disproporții de reprezentare iar pragul electoral destul de ridicat duce la nereprezentarea unui număr mare de voturi ale partidelor care nu trec pragul electoral.
– nu oferă alegătorului posibilitatea de a juca un rol activ și de a interveni în selecția candidaților datorită listelor electorale blocate.
După cum stau lucrurile la oră actuală sistemul electoral existent este cu multiple carențe, o alternativă al acestuia, care ar îmbina posibilitatea de a alege direct persoana dorită și necesitatea unei reprezentări proporționale echitabile a voinței poporului, o prezintă sistemul electoral mixt.
Adoptarea unui sistem mixt, cu alegerea unei jumătăți de deputați pe baza circumscripțiilor uninominale regionale, iar celei de-a doua pe bază de listă cu aplicarea votului preferential, astfel s-ar crea legătura directă personalizată cu alegătorii – prin vot uninominal, se respectă principiul reprezentării proporționale, inclusive minorității, iar prin vot în bază de listă, se oferă dreptul alegătorului de a interveni în alegerea sa – prin vot preferențial obligatoriu.
Însă această schimbare după cum s-a exprimat și Comisia de la Veneția, trebuie să fie discutată cu toate părțile interesate din Republica Moldova, și pentru o schimbare radicală ca aceasta necesită timp, nu se poate efectua într-un interval scurt de timp. Iar pentru a avea randamentul scontat, sistemul electoral mixt propus mai sus, necesită foarte bine organizat pentru a nu prejudicia sau îngrădi interesele cetățenilor din stînga Nistrului, cît și a concetățenilor noștri aflați peste hotarele țării. Ideea unui sistem electoral mixt ar putea consolida societatea și ar putea asigura o activitate eficientă și ordonată a Legislativului.
2.ALEGERILE PARLAMENTARE.
2.1 Caracteristica generală si principiile alegerilor parlamentare.
Alegerile parlamentare reprezintă unul din pilonii care stau la baza existenței unui stat democratic. Acestea trebuie să se desfășoare liber, corect, periodic și cu participarea tuturor cetățenilor cu drept de vot. Parlamentul Republicii Moldova este format din 101 deputați, iar alegerea acestuia se efectuează într-o singură circumscripție electorală. Conform Codului Electoral al Republicii Moldova, alin.1, art.73, Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani.
Prin intermediul alegerilor parlamentare, poporul își deleagă dreptul său de a legifera unor reprezentanți ai săi, în cazul Republicii Moldova – deputaților, urmînd ca aceștia să exprime pe baze legale voința generală a poporului. Din cele menționate mai sus putem concluziona că alagerilor parlamentare reprezintă acea procedura în urma căreia este format Parlamentul, pe baza voturilor acordate de către cetățenii cu drept de vot.
Întregul proces electoral, începînd de la organizarea alegerilor parlamentare și finalizînd cu totalizarea rezultatelor acestor alegeri trebuie să se desfășoare conform unor principii bine puse la punct. Cu părere de rău, în Republica Moldova la ora actuală nu există un sistem de principii bine consolidat. De fapt, acest lucru este des întîlnit în democrațiile tinere, formate de pe urma destrămării Uniunii Sovietice, cum ar fi și cazul Federației Ruse. Inexistența unui sistem de principii consolidate, neaplicarea riguroasă a acestora, neclaritatea între adevăratul sens al noțiunilor de ,,normă” și ,,principiu”, conduc la imperfecțiunea sistemului electoral din țara noastră, și la comiterea multiplelor abateri atît pînă la actul de votare, cît și după acesta.
Principiile dreptului electoral sunt întîlnite în literartura de specialitate într-o mare varietate, neexistînd un anumit consens privitor la definirea acestora. Astfel o parte din autori, printre care și C.D.Kneazev care definește principiile dreptului electoral ca fiind teze fundamentale, care reflectă natura democratică a alegerilor ca bază constituțională a puterii poporului și care determină fundamentul reglementării juridice a drepturilor, garanțiilor, procedurilor, strategiilor electorale, ce asigură desfășurarea imperativă, interior balansată și nefalsificată a alegerilor.
Definiția menționată mai sus este una destul de completă, și cuprinde elementele definitorii ale principiilor electorale, aceasta fiind punctul de pornire a multor altor autori care au abordat această tema.
În opinia autorilor D.B. Katkov și E.V. Korcigo, principiile dreptului electoral sunt normele fundamentale ale acestuia, în care într-un mod concentrat este exprimat conținutul democratic al
dreptului electoral.
Concepțiile doctrinarilor ruși menționați mai sus sunt împărtășite și de doctrinarii noștri, printer care menționăm ideile prof. I. Guceac, care susține că ,,principiile dreptului electoral ar trebui considerate drept dispoziții cu caracter general care direcționează întregul proces de reglementare a raporturilor electoral, ele asigură mecanismul de bază de reglementare normative a alegerilor îndeplinesc rolul unor criterii de apreciere a legalității acțiunilor întreprinse de cetățeni, partide, comisii electorale, organe de stat, instanțe judecătorești” ș.a.
Cît privește clasificarea principiilor alegerilor parlamentare, la fel ca și în cazul definirii acestora, nu există o opinie acceptată de toți autorii. În literatura de specialitate, unii identifică două categorii, unii trei categorii, alții patru și chiar și cinci.
A.H. Ruppel clasifică principiile alegerilor parlamentare după importanța acestora asupra procesului electoral în: fundamentale și complementare. La categoria celor fundamentale incluzînd următoarele principii: universalitatea, egalitatea, votul direct sau indirect și secretul votului, iar la categoria celor complementare:responsabilitatea deputaților în fața alegătorilor, asigurarea reprezentării proporționale în organele de stat, desfășurarea alegerilor de către Comisiile electorale, egalitatea posibilităților candidaților în procesul competiției electorale.
Prof. I. Guceac clasifică principiile dreptului electoral în 3 categorii, și anume: principiile organizării și desfășurării alegerilor, principiile participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri și principiile complimentare.
Doctrinarul S. V. Iusov delimitează patru categorii de principii, și anume: a)principii universale: votul egal, universal, direct, secret; b) materiale: libertatea alegerilor, transparența și caracterul deschis; c) procesuale: periodicitatea alegerilor, competivitatea alegerilor, protecția juridică a cetățenilor; d) mixte: autenticitatea alegerilor, responsabilitatea în fața statului și a alegătorilor.
Ultimul timp tehnologiile informaționale și de comunicații tot mai mult se consolidează în viața noastră cotidiană, nici procesul electoral nu a rămas neinfluențat de această tendință, iar în literatura de specialitate mulți autori printre care putem menționa pe prof. T. Cârnaț au identificat în această tendință o nouă categorie de principii electorale, și anume ,,principiile votului electronic”.
Prof. Gh. Iancu include în categoria principiilor votului electronic următoarele principii: 1)principiul universalității votului; 2) principiul egalității votului electronic; 3) principiul votului electronic liber exprimat; 4) principiul secretului votului electronic; 5) principiul transparenței în cazul votului electronic; 6) principiul controlului sistemului de vot electronic; 7) principiul siguranței și încrederii în cazul votului electronic.
În literatura de specialitate este întîlnită la autorii T. Cârnaț și D. Jelescu o categorie de principii electorale relativ nouă, numită ,, principiile totalizării rezultatelor votării”. Această categorie de principii ar veni în opinia autorilor în completarea și întregirea clasificarilor propuse de I. Guceac, Gh. Iancu, A.A. Iașin, cu care în mare parte autorii menționați mai sus sunt de acord.
Autorii menționați mai sus iși fundamentează propunerea pe faptul că procesul electoral constituie un întreg, iar majoritatea doctrinarilor omit stabilirea unor principii pentru faza finală a procesului electoral. Introducerea acestei categorii de principii autorii menționați nu o văd doar pur juridic, electoral, ci și ca un factor foarte important-factorul psihologic.
În categoria ,, principiilor totalizării rezultatelor votării” autorii includ: 1) principiul numărării corecte a voturilor; 2) principiul înregistrării exacte a rezultatelor votării; 3) principiul centralizării corecte a rezulatelor alegerilor; 4) principiul anunțării corecte a rezultatelor votării; 5) principiul confirmării rezultatelor votării.
Cea mai reușită clasificare a principiilor electorale după părerea mea, pe care o susțin în totalitate, este clasificarea prof. I. Guceac (2005) și prof. T. Cârnaț (2010). În cadrul principiilor electorale, delimitează trei categorii de principii, și anume: principiile organizării și desfășurării alegerilor, principiile participării cetățenilor la alegeri, principiile complementare. Însă în cadrul acestei clasificări se poate de observat o lacună, lipsesc principiile ce ar guverna procesul electoral cuprins între desfășurarea alegerilor și confirmarea rezultatelor acestora. Această ,,lacună’’ a fost completată cu o categorie de principii electorale numită – principiile totalizării rezultatelor votării( T. Cârnaț, D.Jelescu 2014).
Ultima perioadă de timp atît în Republica Moldova, prof. T. Cârnaț, cît și în alte state precum România, prof. Gh. Iancu, și-au exprimat opinia asupra acțiunii tehnologiilor informaționale și de comunicație, evidențiind formarea unei noi categorii de principii, principiile votului electronic.
După părerea mea o asemenea categorie de principii este inoportună, sistemul votului electronic fiind cuprins în sistemul electoral general, principiile căruia îl reglementează eficient, neexistînd necesitatea elaborării unei categorii aparte de principii pentru votul electronic. Diferența dintre votul electronic și votul clasic este nesemnificativă, aceasta fiind observată doar prin mecanismul votării, primul făcîndu-se la nivel elctronic prin intermediul dispozitivelor electronice. În general atît votul clasic, cît și cel electronic au același rol și aceeași importanță, ambele fiind guvernate de aceleași principii clasice ale sistemului electoral.
În prezent din păcate încă nu putem observa o definire unanim recunoscută a noțiunii de principii a dreptului electoral sau de o viziune unică asupra clasificării acestora, asupra acestora purtîndu-se multe discuții.
Organizarea și desfașurarea alegerilor parlamentare.
Procesul organizării și desfășurării alegerilor parlamentare începe cu fixarea datei cînd acestea se vor desfășura. Conform alin.1 art. 76 al Codului Electoral alegerile deputaților în Parlament se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului sau de la dizolvarea Parlamentului. Data alegerilor parlamentare se stabilește de către Parlament prin hotărîre, cu cel puțin 60 zile înainte de ziua alegerilor.
În cazul alegerilor anticipate, data desfășurării acestora este fixată în același decret al Președintelui țării prin care a dizolvat și Parlamentul, acestea trebuie să se desfășoare nu mai devreme de 60 zile și nu mai tirziu de 3 luni de la dizolvarea Parlmentului.
Alegerile parlamentare se desfășoară în aceeași zi pe întreg teritoriul țării, Codul Electoral stabilește ca aceasta poate fi o zi de duminică sau oricare altă zi, însă de regulă acestea au loc doar în zilele de duminică. În majoritatea statelor alegerile au loc în zilele nelucrătoare: sîmbătă sau duminică, acest procedeu rămînînd totuși discutabil pentru că el este una din cauzele elesenteismului. Exemplu clasic în care alegerile se desfășoară nu într-o zi nelucrătoare, ci de obicei- marți, este S.U.A. Cele menționate mai sus duc la concluzia că regulile de fixare a alegerilor diferă de la un sistem constituțional la altul.
După fixarea datei alegerilor parlamentare urmează una din cele mai complicate și mai voluminoase etape din cadrul procesului electoral, această etapă fiind numită de unii autori – formarea bazelor organizational- tehnologice ale alegerilor, acestei perioade fiindu-i caracteristice acțiunile pregătitoare de bază. În cadrul acestei etape are loc : formarea listelor electorale, formarea orgnelor circumscripțiilor electorale și a secțiilor de votare, formarea organelor electorale.
Principalul organ care este împuternicit cu organizarea și desfășurarea alegerilor parlamentare este Comisia Electorală Centrală. Conform alin.1 art. 16 al Codului Electoral, Comisia Electorală Centrală este organ de stat constituit pentru realizarea politicii electorale, pentru organizarea și desfășurarea alegerilor. Aceasta este compus din 9 membri, unul desemnat de Președintele țării iar ceilalți opt desemnați de care Parlament. Componența Comisiei Electorală Centrală se confirmă prin hotărîre a Parlamentului, cu votul majorității deputaților aleși pentru un mandat de 5 ani.
Una din atribuțiile de bază ale Comisiei Electorale Centrale, este formarea circumscripțiilor electorale, care constituie cadrul organizatoric teritorial în care se desfășoară operațiunile de alegere. Prof. I. Guceac definindu-le drept unități teritoriale în care se desfășoară operațiunile de alegere ale deputaților în organele reprezentative ale statului.
Conform Codului Electoral, circumscripțiile electorale trebuie constituite cu cel puțin 55 de zile înainte de alegeri, constituirea circumscripțiilor electorale trebuie să corespundă hotarelor unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova, unității teritoriale autonome Găgăuzia, municipiilor Chișinău și Bălți, iar cu cel puțin 50 de zile înainte de alegeri, constituite consiliile electorale de circumscripție. Consiliile electorale de circumscripție sunt formate dintr-un număr de 7, 9 sau 11 persoane, dintre care în cadrul consiliilor circumscripțiilor electorale de nivelul 2, cel puțin 3 persoane cu studii juridice superioare sau cu studii în domeniul administrației publice.
Pentru buna desfășurare a alegerilor, circumscripțiile electorale sunt divizate în secții de votare, acestea fiind amenajate încît toți alegătorii să-și poată exercita dreptul la vot în condiții optime.
Acestea se formează cu cel puțin 35 zile înainte de data alegerilor, la propunerea primarilor orașelor și satelor, de către consiliile electorale de circumscripție. Secțiile de votare se organizează de regulă în sediile aflate în proprietate publică, cum ar fi școli, licee etc și cuprind de la cel puțin 30 de alegători, la cel mult 3000. De la un stat la altul, numărul de alegători pe care îl acoperă o secție de votare variază, astfel în Spania acesta număr este cuprins în limitele de la 500 la 2000 alegători, iar în Italia de la 100 la 800.
Pe lîngă spitale, sanatorii, maternități, aziluri și cămine de bătrini care include cel puțin 30 de alegători sunt constituite secții de votare special pentru ca persoanele să-și poată exercita dreptul la vot.
Pentru persoanele care își satisfac serviciul militar legea electorală stabilește că aceștia pot vota la secția de votare în localitatea unde este dislocată unitatea militară.
În cazul alegerilor parlamentare, pe lîngă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova se organizează secții de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor. În afară de secțiile de pe lîngă misiunile diplomatice și oficiile consulare pot fi organizate, cu acordul autorităților competente ale țării respective, secții de votare și în alte localități unde se observă o mare concencentrație a cetățenilor noștri. Pentru alegerile parlamentare din 2014 au fost deschise peste hotarele țării 95 de secții de votare. Cele mai multe fiind deschise în Italia-25, urmată de Romănia-11, S.U.A.-6, Federația Rusă și Republica Portugheză cîte 5, Spania și Franța cîte 4 etc. Toate secțiile de votare constituite în străinătate aparțin circumscripției electorale a municipiului Chișinău.
Consiliul electoral de circumscripție numerotează secțiile de votare din circumscripție și aduc la cunoștință publică informația despre hotarele fiecărei secții de votare, adresa sediului birourilor electorale ale secțiilor de votare, adresa localului pentru votare și modul de contactare pentru relații. Acestea se numerotează începînd cu localitatea de reședință a consiliului electoral de circumscripție, continuînd apoi cu cele din municipii, orașe, sectoare, din comune și sate, în ordine alfabetică.
Cît privește organele electorale, acestea asigură buna desfășurare a procesului electoral. În literature de specialitate întîlnim clasificări ale acestora, astfel prof. I. Guceac clasifică organele electorale în:
– teritoriale, inclusiv centrale, structura lor depinzînd de organizarea administrativă a teritoriului;
– de circumscripție, formate atunci cînd hotarele circumscripțiilor raionale nu coincid cu hotarele unităților administrativ-teritoriale;
– de sector, formate în sectoarele electorale.
Din cadrul organelor electorale putem menționa: Comisia Electorală Centrală, consiliile electorale de circumscripție și birourile electorale ale secțiilor de votare.
Referitor la Comisia Electorală Centrală și birourile electorale de circumscripție au fost menționate anumite detalii mai sus, ceea ce ține de birourile electorale ale secțiilor de votare menționăm că se constituie de către consiliile electorale de circumscripție cu cel puțin 25 de zile înainte de ziua alegerilor, dintr-un număr impar de membri, de cel puțin 5 și cel mult 11 persoane. Ele conduc operațiunile de alegere care se desfășoară în cadrul secțiilor de votare.
În cadrul alegerilor parlamentare important este stabilirea electoratului, evidența și identificarea acestora, aceste operațiuni se înfăptuiesc prin întocmirea listelor electorale.
Întocmirea listelor electorale derulează în considerarea a două reguli legale, și anume: fiecare alegător este înscris într-o singură listă electorală permanent, obligativitatea înscrierii în listele electorale permanente.
Listele electorale pot fi clasificate în două categorii: permanente sau întocmite de fiecare data cînd sunt alegeri. În funcție de cui îi revine obligația de înregistrare a alegătorului avem: procedura publică de înregistrare și procedura personal de înregistrare.
Înregistrarea publică este de două tipuri:
– primei îi este caracteristic faptul luării la evidență a populației, iar autoritățile publice sunt informate despre persoanele care domiciliază în acea unitate administrative-teritorială, modelul dat este caracteristic pentru Germania, Elveția;
– a doua variantă presupune: formarea listelor de către autoritățile publice în ajunul alegerilor prin metoda numită ,, de la ușă la ușă”, aplicată în Canada, sau alcătuirea anuală a listelor electorale, acestea fiind închise de la 15 februarie, întilnită în Anglia ;
Înregistrarea personală este întîlnită în Franța, S.U.A. și presupune prezentarea personal a alegătorului în oficiul responsabil de înregistrare, iar includerea acestuia în listele electorale făcîndu-se în baza documentelor de identitate.
În Republica Moldova listele electorale sunt întocmite în baza Registrului de stat al alegătorilor. Alegătorul fiind înscris numai într-o singură listă electorală și la o singură secție de votare. În listele electorale se indică : numele, prenumele, anul nașterii, domiciliu sau reședința alegătorului precum și localitatea și numărul secției de votare și datele din actul de identitate.
Listele electorale se întocmesc în cazul comunelor, pe sate, sau chiar pe străzi cănd avem sate cu o populație mare în cazul orașelor și municipiilor listele electorale se întocmesc pe străzi și blocuri, repartizarea alegătorilor efectuîndu-se în baza informației prezentate de autoritățile administrației publice locale respective.
Listele electorale incluzînd militarii aflați în unități militare, precum și membrii familiilor acestora, alți alegători care domiciliază pe teritoriul unităților militare, se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanții unităților militare respective. Militarii domiciliați în afara unităților militare, precum și membrii familiilor lor, se înscriu în listele electorale de la domiciliu.
Pentru secțiile de votare constituite în sanatorii și case de odihnă, în spitale și alte instituții curative staționare, listele electorale se întocmesc pe baza propriei declarații de ședere ori a datelor prezentate de conducătorii instituțiilor menționate.
Pentru secțiile de votare constituite în afara Republicii Moldova, listele electorale se întocmesc și pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective.
Pentru corectitudinea listelor electorale legea electorală permite verificarea înscrierii în listele electorale. Acestea cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor sunt afișate în localurile secțiilor de votare precum și se plasează pe pagina web a Comisiei Electorale Centrale. Dacă alegătorul verificînd listele electorale depistează careva omisiuni, înscrieri greșite sau oricare alte erori, ei pot să facă contestații, care vor fi examinate în decurs de 24 ore de către organele electorale, iar deciziile acestora pot fi atacate în instanța de judecată după procedura stabilită în cazul cînd alegătorul nu este satisfăcut de decizia luată. La fel în cel tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor, prin toate mijloacele de comunicare disponibile alegătorilor li se comunică sediul secției de votare la care ei vor putea vota.
O altă operație deosebit de importantă din cadrul procesului electoral o reprezintă propunerea și înregistrarea candidaților . Importanța acestei este determinată de faptul că în cadrul acestei etape se determină cercul candidaților care urmează să fie aleși în viitorul Parlament. Din acest moment se începe realizarea celuilalt drept electoral fundamental- dreptul de a fi ales.
Conform Codului Electoral de dreptul de a desemna candidați pentru alegeri beneficiază:
a) partidele și alte organizații social-politice înregistrate, în modul stabilit, pînă la stabilirea datei alegerilor, în conformitate cu statutele (regulamentele) lor și cu legislația în vigoare;
b) blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regulamentelor) partidelor și altor organizații social-politice ce le-au constituit, care sînt înregistrate de Comisia Electorală Centrală, în cazul alegerilor parlamentare, sau de consiliile electorale de circumscripție, în cazul alegerilor noi. Candidații vor fi desemnați în decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar în cazul în care acestea s-au constituit pînă la începerea perioadei electorale – în decursul a 15 zile de la începerea acestei perioade;
c) cetățenii Republicii Moldova care își înaintează propria candidatură (candidații independenți).
Pentru a putea fi desemnat în calitate de candidați la ocuparea locurilor în Parlament, aceștia trebuie să corespundă anumitor cerințe, și anume:
-deținerea cetățeniei Republicii Moldova, candidații la ocuparea locurilor în Parlament trebuie să fie posesori ai acestea, însă legislația națională permite și deținerea altor cetățenii pe lîngă cea a Republicii Moldova;
– censul de vîrstă, presupune atingerea vîrstei de 18 ani, inclusiv în ziua alegerilor;
– absența restricțiilor consacrate în legislația electorală, printre acestea menționăm:
a) militarii cu serviciu militar în termen;
b) persoanele condamnate la privațiune de libertate prin hotărîre judecătorească definitivă;
c) persoanele care au antecedente penale nestinse;
d) persoanele recunoscute incapabile prin hotărîre definitivă a instanței de judecată;
e) persoanele private de drepturi electorale prin hotărîre definitivă a instanței de judecată.
Prof. I. Guceac propune completarea restricțiilor de mai sus cu încă una, și anume cu incompatibilitatea mandatului de deputat cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite, cu excepția activității didactice și științifice.
– consimțămîntul persoanei de a candida, consimțămîntul candidaților la alegerile în Parlament se exprimă sub forma unei declarații depuse de către aceștia la Comisia Electorală Centrală.
În multe alte sisteme constituționale putem întîlni și censul de ședere care presupune ca candidații la funcțiile elective să aibă un anumit termen de ședere cu loc permanent sau prioritar de trai în statul respectiv.
După cum am menționat mai sus cetățenii care au dreptul de a fi aleși se pot autopropune pentru ocuparea mandatului de deputat în cadrul Parlamentului Republicii Moldova, însă pentru aceasta ei trebuie să urmeze o procedură special. Astfel pentru a putea participa la alegerile parlamentare, aceștia, persoanele împuternicite de aceștia sau grupurile de inițiativă care îl susțin trebuie să colecteze cel puțin 2000 și cel mult 2500 de semnături. În listele de colectare a semnăturilor în susținerea candidatului independent, se indică numele și prenumele, anul nașterii, profesia, funcția, locul de muncă, domiciliul și apartenența politică a candidatului, precum și numele și prenumele persoanei care colectează semnăturile.
În lista de colectare a semnăturilor în susținerea canditatului independent, susținătorul candidatului indică numărul curent, numele și prenumele, anul nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate, data la care semnează în listă și își aplică semnătura.
Un alegător poate susține, prin semnătură, numai un singur candidat în cadrul alegerilor parlamentare.
Listele cu semnăturile colectate sunt prezentate spre verificare organelor electorale, care verifică autenticitatea semnăturilor din listele prezentate, și în termen de 5 zile după prezentare consiliul electoral informează persoanele care au prezentat liste de subscripție despre rezultatele verificării, anunță numărul total al persoanelor incluse în listele de subscripție prezentate de fiecare candidat la alegeri, precum și numărul semnăturilor valabile.
Pentru înregistrarea candidaților, Comisiei Electorale Centrale sau consiliilor electorale de circumscripție li se prezintă cel mai tîrziu cu 30 de zile înainte de ziua alegerilor pachetul cu documente menționat la alin. 1 art. 44 Cod Electoral.
Ordinea partidelor poitice, blocurilor electorale precum și a candidaților independenți în buletinele de vot va fi ordinerea depunerii actelor pentru înregistare, dacă însă mai mulți concurenți electorali au depus actele pentru înregistrarea în cursa electorală simultan, ordinea acestora se va stabili prin tragere la sorți. După înregistrarea candidaților, în cel mult 3 zile, acestora li se elibera legitimația de candidați.
Legislația electorală permite retragerea candidaților, a întregii liste de candidați sau la anularea includerii în listă a unui candidat anume, acest lucru este posibil însa nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor.
După expirarea termenului prevăzut pentru înregistrarea candidaților, organul electoral respectiv publică integral lista candidaților pe care i-a înregistrat, indicînd în ea numele, prenumele, anul nașterii, domiciliul, apartenența politică, profesia candidaților, precum și denumirea partidului, a altei organizații social-politice sau a blocului electoral care i-a desemnat.
După înregistrarea concurentului electoral de către organul electoral, acesta poate să înceapă agitația electorală, în vederea atragerii de partea sa a maselor populare. Agitația electorală reprezintă o competiție active în care sunt implicați toți concurenții electorali.
Codul Electoral definește agitația electorală ca fiind acțiuni de pregătire și difuzare a informației, care au scopul de a-i determina pe alegători să voteze pentru unii sau pentru alți concurenți electorali. Toate aceste acțiuni trebuie să se desfășoare într-un cadru legal, modalitățile, dimensiunile și limitele căreia fiind sctrict reglementate de legislație. Cu părere de rău însă aceste limite fiind depășite pe parcursul campaniei electorale de către principalii concurenți electorali, ,,trofeul” pus în joc fiind prea mare pentru a fi respectate limitele legale.
O altă etapă fundamental a procesului electoral o reprezintă votarea, anume în cadrul acesteia electoratul își exprimă preferințele sale politice. Votarea se realizează la secțiile de voatre, între orele 07:00 și 21:00, în acest interval de timp fiind interzis închiderea secției de votare sau suspendarea alegerilor. Închiderea secției de votare avînd loc doar în cazuri excepționale prevazute de alin.1 art. 51 Cod Electoral care pun în pericol viața sau sănătatea alegătorilor sau împiedică desfășurarea normală a alegerilor.
Votarea are loc în localuri special amenajate în vedere exercitării optime a dreptului de vot. Localurile date trebuie să fie amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot, cu cabine sau camere pentru vot secret și cu urne de vot. Mesele, cabinele și urnele de vot trebuie să fie situate în așa fel încît alegătorii să traverseze un singur traseu în interiorul localului, pentru a nu crea aglomerație și deranj altor participanți ai procesului electoral. Amenajarea secției de votare trebuie să permită membrilor biroului electoral, cît și altor persoane autorizate să asiste la operațiile electorale, să supravegheze, în mod continuu, toate aspectele procesului de votare, inclusiv identificarea alegătorului, înmînarea buletinelor și introducerea lor în urnele de vot, numărarea voturilor și întocmirea proceselor-verbale.
Votarea are loc personal, nefiind posibilă votarea pentru o persoană terță. Pentru primirea buletinului de vot alegătorul trebuie să prezinte actul de identitate și să semneze în dreptul numelui său în lista electorală, și i se aplică în actul de identitate ștampila care confirm votarea din ziua respective.
În cazul cînd alegătorii din raza secției de votare care nu sînt înscriși în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secției de votare în cauză.
După ce alegătorului i-a fost acordat buletinul de vot, acesta se îndreaptă spre cabina de vot, în interiorul căreia își exprimă alegerea prin aplicarea ștampilei ,, Votat’’ în dreptul candidatului pe care îl simpatizează, în spațiul rezervat aplicării ștampilei.
În cazul în care alegătorul a completat greșit buletinul de vot, la cererea acestuia, i se poate acorda un nou buletin de vot.
Persoanele care nu pot completa buletinul de sine-stătător, pot cere ajutorul unei persoane terțe, exceptînd membrii biroului secției de votare, reprezentanții candidaților sau alte persoane autorizate care asistă la operațiile electorale.
Pentru persoanele care se află în imposibilitate de a se prezenta la secțiile de votare unde își au domiciliu se folosește urna mobilă pentru ca aceștia să poată să-și exercite dreptul la vot. Pentru persoanele care din motive de sănătate sau din alte motive temeinice nu se pot deplasa la secția de votare, la cererea acestora, se desemnează o urnă de vot mobile.
O altă categorie de persoane care votează prin intermediul urnei mobile sunt: persoanele deținute pe baza unui mandat de arest pînă la pronunțarea sentinței judecătorești, persoanele condamnate la închisoare (privațiune de libertate) a căror sentință nu este definitivă, cele care execută o sancțiune contravențională sub formă de arest, persoanele condamnate la închisoare (privațiune de libertate) prin hotărîre judecătorească definitivă, aflate în instituțiile penitenciare.
În Republica Moldova se practică votarea în localul secției de votare, aceasta fiind cea mai răspîndită modalitate de votare. În alte state însă pe lîngă aceasta pot fi întîlnite și alte modalități. Una din modalități este votarea prin procură, care permite alegătorului care lipsește de la locul de trai permanent, să-și încredințeze dreptul său de a alege altui alegător.
Votarea prin poștă este o altă modalitate de vot, aceasta fiind intîlnită în multe state deoarece este o modalitate comodă și utilă pentru persoanele care din diferite motive nu se pot prezenta la secțiile de votare.
Stabilirea si validarea rezultatelor alegerilor parlamentare.
Această etapă este ultima în cadrul procesului electoral, ea va materializa eforturile depuse de către formațiunile politice pentru obținerea locurilor în Parlament. Această etapă este plină de tensiune și așteptare atît pentru electorat, cît și pentru concurenții electorali, deoarece pe baza rezultatelor obținute, statul va urma o anumită cale de dezvoltare.
Codul electoral reglementează în detaliu tot mecanismul de totalizare a alegerilor parlamentare. Conform acestuia, imediat după terminarea procesului de votare, se trece la totalizarea voturilor, pentru aceasta se închide secția de votare, iar membrii biroului electoral vor rămîne la secția de votare pentru numărarea voturilor, întocmirii proceselor-verbale și a raportului biroului electoral, părăsirea acesteia fiind posibilă doar în cazuri extraordinare sau în caz de incapacitate fizică. Aceste măsuri sunt aplicate pentru a exclude posibilitatea manipulării cu buletinele de vot.
Înainte de a începe numărarea voturilor, membrii biroului electoral anulează toate buletinele de vot rămase neutilizate, după care se verifică sigiliile urnelor de vot, se aranjează mesele pe care se vor număra voturile în așa fel încît acest proces să fie transparent și comod pentru persoanele participante.
Pentru început se deschid urnele de vot mobile, se numără și se verifică numărul acestora cu numărul de buletine eliberate pentru a evita careva manipulări, iar rezultatele acestora se consemnează într-un anumit formular. După numărarea voturilor din urna mobilă se deschid și celelalte urne și se numără voturile din acestea. Buletinele cu voturile exprimate pentru fiecare concurent electoral se numără și se leagă separat, iar rezultatele numărării, odată stabilite, se consemnează într-un formular special pentru numărarea voturilor și se transmit în organul electoral ierarhic superior. Înainte de întocmirea proceselor verbale persoanele indicate în Codul Electoral li se dă posibilitatea de a verifica datele din formularul special pentru numărarea voturilor.
Buletinele care conțin condițiile enumerate la alin.1 art.57 Cod Electoral, sunt declarate nule. Examinarea buletinului de vot care urmează a fi declarat nevalabil, poate fi oferită membrilor biroului electoral precum și altor persoane autorizate să asiste la operațiunile electorale, dacă apar îndoieli asupra nevalabilității buletinului de vot, problema se soluționează prin vot, iar rezultatul se consemnează în procesul-verbal al ședinței biroului.
După stabilirea rezultatelor alegerilor parlamentare în cadrul secției de votare, are loc întocmirea proceselor-verbale, cît și a raportului biroului care vor fi semnate de persoanele prezente.
Președintele biroului electoral al secției de votare predă consiliului electoral de circumscripție cît de curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 18 ore după anunțarea închiderii secțiilor de votare, buletinele cu voturile valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral aparte, procesul-verbal, raportul, buletinele nevalabile, anulate sau contestate, cererile și contestațiile, toate fiind sigilate într-o cutie (pachet). Transportarea cutiei (pachetului) sigilate va fi însoțită de paza poliției, de președinte și de cel puțin doi membri ai biroului electoral al secției de votare. Birourile electorale ale secțiilor de votare constituite în afara Republicii Moldova prezintă, pe lîngă actele enumerate, listele suplimentare.
După primirea proceselor-verbale și raporturilor birourilor electorale ale secțiilor de votare în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din secțiile de votare, consiliul electoral de circumscripție stabilește mai întîi numărul de alegători care au participat la alegeri și comunică imediat această cifră Comisiei Electorale Centrale. În baza proceselor-verbale primite de la secțiile de votare, consiliul electoral de circumscripție totalizează rezultatele alegerilor parlamentare din circumscripția respective. Procesul-verbal cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor pe circumscripție se expediază Comisiei Electorale Centrale în termen de 48 de ore după închiderea secțiilor de votare.
Conform art. 60 din Codul Electoral totalizarea rezultatelor alegerilor parlamentare pe țară este în drept să o facă doar Comisia Electorală Centrală. Aceasta în termen de 5 zile, întocmește un proces-verbal care conține rezultatele alegerilor, se semnează de membrii comisiei, și întocmește un raport cu privire la rezultatele alegerilor. Copiile procesului-verbal cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor se înmînează reprezentanților concurenților electorali și observatorilor, la solicitarea acestora. Actele menționate mai sus se prezentate Curții Constituționale, care confirmară rezultatelor alegerilor și validează mandatele deputaților.
Înainte de a obține rezultatele votării din toate consiliile și birourile electorale, Comisia Electorală Centrală aduce la cunoștința publicului rezultatele preliminare.
După primirea proceselor-verbale ale consiliilor electorale de circumscripție în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripțiile electorale, Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate, obținut de fiecare partid, de altă organizație social-politică, de fiecare bloc electoral și candidat independent, pentru a stabili dacă aceștia au atins pragul minim de reprezentare Pragul minim de reprezentare constituie următoarele proporții din voturile valabil exprimate în ansamblu pe țară:
a) pentru un partid, o organizație social-politică – 6 la sută;
b) pentru un bloc electoral format din 2 partide și/sau organizații social-politice – 9 la sută;
c) pentru un bloc electoral format din 3 și mai multe partide și/sau organizații social-politice – 11 la sută;
d) pentru un candidat independent – 2 la sută.
Candidații care nu au trecut pragul electoral se exclude din operația de atribuire a mandatelor. În caz că concurentul electoral a trecut peste pragul electoral, mandatele se atribuie acestora de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. Mandatele deputaților aleși sunt validate de către Curtea Constituțională, la fel aceasta confirm și listele candidaților supleanți.
În cazul în care la alegerile parlamentare au participat mai puțin de 1/3 din persoanele înscrise în listele electorale, Comisia Electorală Centrală, consider alegerile nevalabile,
Dacă Curtea Constituțională stabilește că în procesul alegerilor și/sau la numărarea voturilor au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea mandatelor, alegerile sînt declarate nule.
Dacă se atestă cele 2 cazuri menționate mai sus, Comisia Electorală Centrală organizează, în termen de 2 săptămîni, votarea repetată, în baza acelorași liste electorale, pentru aceleași candidaturi și cu aceleași consilii și birouri electorale, iar concurenții electorali vinovați de încălcări se exclud din cursa electorală, iar dacă unele consilii și birouri electorale au comis încălcări, acestea se înlocuiesc.
Votarea repetată se consideră valabilă indiferent de numărul de alegători care au participat la vot.
Dacă și după votarea repetată alegerile sînt declarate nevalabile sau nule, Comisia Electorală Centrală stabilește data desfășurării alegerilor noi, care au loc peste cel puțin 60 de zile de la data cînd alegerile sînt declarate nevalabile sau nule. În cazul alegerilor anticipate, dacă și după votarea repetată alegerile sînt declarate nevalabile sau nule, Președintele Republicii Moldova, prin decret, stabilește data desfășurării alegerilor noi.
Lacunele din cadrul alegerilor parlamentare.
Nici un mecanism, proces, fapt nu este perfect, permanent este loc de mai bine, de o continuă perfecționare, în tot se depistează anumite lacune, sistemul electoral al Republicii Moldova, nu este o excepție. Cu toate că pare un sistem eficient, care reglementează perfect procesul alegerilor parlamentare, aceasta este doar o iluzie. Ori, altfel zis, acest sistem și reglementarea acestuia este bun doar la nivel de hîrtie, realitatea scoate în evidență toate neajunsurile sistemului, mulți subiecți participanți ai procesului alegerilor parlamentare trecînd cu mult peste limitele impuse de lege pentru a se menține la conducere, sau pentru a o acapara.
Analizînd cadrul normative, cît și cele întîmplate la ultimele alegeri parlamentare am depistat cîteva lacune, la care vom face referință în cele ce urmează.
Calitatea listelor electorale ar fi una din problemele cu care se confruntă statul nostru cînd este pusă în discuție tema alegerilor, mai ales după anul 2009, atunci cînd partidul aflat la putere a manipulat cu listele electoral, pentru aceștia ,,votînd” și persoanele decedate. CEC-ul recunoscînd calitatea listelor electorale una din problemele de bază ale procesului electoral, și a întreprinsă pe parcursul ultimilor ani pași importanți în vederea actualizării și corespunderii listelor electorale cu realitatea. La moment formarea listelor electorale se face de către Comisia Electorală Centrală în baza Registrului de stat al alegătorilor constituit în baza Registrului de stat al populației, a cărui autoritate deținătoare pune gratuit la dispoziția Comisiei, în fiecare an, cel tîrziu pînă la data de 31 ianuarie, precum și periodic, iar în cazul desfășurării alegerilor – și odată cu anunțarea datei alegerilor, datele și informațiile necesare întocmirii și actualizării Registrului de stat al alegătorilor, aceasta ducînd la reducerea semnificativă a posibilității de manipulare prin intermediul listelor electorale, despre aceasta putem să ne convingem la următoarele alegeri, sau poate nu.
O altă problemă depistată este pragul zic eu prea înalt pentru accedere în Parlament a partidelor. Vom discuta doar despre partide, deoarece acestea sunt cele mai numeroase subiecte pentru accedere în Parlament, blocuri de 2 sau 3 partide, precum și candidați independenți întîlnim mai putin. Astfel, pragul electoral stabilit pentru partidele politice este de 6 procente, acest fapt defavorizînd partidele mici, însă care totuși este susținut de masele populare. Aceste prag de 6 procente a fost stabilit la 10 aprilie 2008. Susținării stabilirii acestui prag electoral invocînd că viitorul Parlament trebuie să aprobe viitorul Guvern și să aleagă un Președinte fără dificultăți. Obiectivul real al acelei modificări fiind blocarea accesului unor noi formațiuni politice în Parlament.
Printre neajunsurile acestui prag electoral înalt, de 6 procente menționăm:
Sunt favorizate numai partidele mari, voturile acordate partidelor mici care nu au trecut pragul electoral sunt redistribuite automat partidelor mari care au trecut acest prag, astfel în cadrul alegerilor parlamentare din 2014, peste 16 procente din voturi au fost redistribuite între partidele care au trecut pragul electoral, iar în 2009 peste 15 procente;
Este sacrificat principiul reprezentării în favoarea principiului stabilității, însă pimul este unul din pilonii de bază a unei societăți democratice;
Multe partide nu vor accede în Parlament, care însă au destul de mulți susținători, și poate duce la anumite tulburări ale ordinii publice.
Pentru a nu știrbi din valorile democratice și îngrădi principiul reprezentării cred că ar trebui să se treacă peste interesele personale sau de partid, și să fie micșorat pragul electoral pină la 4 procente, pentru a putea fi reprezentați în Parlament și alegătorii partidelor politice mai mici.
O altă problemă este incompetența multor membri din cadrul comisiilor și birourilor electorale, care duce uneori ca anumite greșeli, această problemă fiind posibilă de soluționat prin alegerea acestora pe o anumită perioadă de 4 ani, în această perioadă de timp aceștia fiind instruiți continuu și pregătiți pentru exercitarea funcțiilor cu care au fost însărcinați.
Tot mai mult în viața noastră întră tehnologiile informaționale și de comunicație, acestea au cuprins și sistemul electoral în multe state, prin intermediul votului electronic. Votul electronic este foarte comod, și dă posibilitatea persoanelor care nu se pot deplasa la secția de votare sau nu se alfă la moment în țară. Legislația actuală în vigoare nu reglementează votarea prin intermediul votului electronic, această fiind ceva nou pentru țara noastră, însă atît cetățenii, majoritatea lor, dețin mecanismele electronice prin intermediul cărora ar putea vota pe cale electronica dacă acestă modalitate ar fi mai aproape de ei. Cred că ar fi timpul să se reglementeze legal votul electronic, ca un mod de alegere, însă organele competente ale statului trebuie să pună bazele materiale și electronice pentru votarea electronică.
O altă lacună a procesului electoral în Republica Moldova o constituie finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale. Se poate de observant că mecanismele de supraveghere a finanțării campaniei electorale sunt elaborate insuficient, fiind lipsite de precizie și aplicare. Totodată se constată un nivel insuficient de înțelegere a normelor de raportare financiară atât în rândul concurenților electorali, cât și cel al oficialilor electorali, iar organele relevante nu au întreprins careva măsuri de abordare a încălcărilor regulamentelor privind finanțarea campaniei electorale. Încălcînd limitele finanțării campaniilor electorale, partidele cu sprijin financiar puternic, duc campanii electorale active, umbrind partidele mai slab finanțate astfel încălcîndu-se principiul egalității șanselor între concurenții electorali.
Pentru mersul normal a campaniilor electorale, organele electorale trebuie să supravegheze și să aplice sancțiuni față de încălcarea legislației electorale sub aspectul ne-conformării concurenților electorali cerințelor și termenelor de raportare financiară. La fel, concurenții electorali, partidele politice să se monitorizeze reciproc și să sesizeze organele electorale cu privire la utilizarea resurselor administrative, oferirea cadourilor electorale, afișarea materialelor publicitare în locuri interzise.
Formarea secțiilor de votare peste hotarele țării nerespectînd principiul proporționalității este o altă lacuna. În Federația Rusă fiind deschise doar 5 secții de votare, pe cînd în Italia – 19, cu toate că cetățeni de-ai noștri în Federația Rusă în considerabil mai mulți decît în Italia.
Însă cea mai mare problemă a alegerilor în țara noastră, suntem însăși noi, electoratul, care ne plîngem de alegerile noastre greșite, însă suntem atît de naivi în a crede și a ne da voturile pentru partide politice în listele cărora întîlnim persoanele pentru care interesele personale meschine sunt mai presus decît interesul țării sau orice altă valoare socială. Ne dăm votul pentru persoane cărora le pasă de poporul țării doar în timpul campaniei electorale. Oricum, merităm ceea ce am ales, și ceea ce primim de la ei pentru votul nostru, în mare parte cumpărat pentru anumite beneficii, pentru bani, pentru produse alimentare sau pentru un concert în Piața Marii Adunări Naționale.
3. ALEGERILE LOCALE.
3.1 Noțiuni și principii generale ale alegerilor locale.
Unul din elementele fundamentale constitutive ale unui stat de drept sunt alegerile democratice și transparente, atît la nivel central, cît și la nivel local. Sistemul electoral al Republicii Moldova cuprinde alegerea autorităților publice reprezentative atît la nivel național, cît și la nivel local. Cee ace ține de alegerea Parlamentului a fost analizat în capitolul anterior, referindu-ne la alegerea autorităților publice representative, prevederile de bază care reglementează mecanismul de bază a alegerii acestora sunt cuprinse în Constituția Republicii Moldova, Codul Electoral precum și unele aspect în Legea Republicii Moldova privind administrația publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006.
Organele administrației publice locale, într-un stat democratic se pot alege doar prin intermediul alegerilor. Această alegere a organelor administrației publice locale, trebuie să aibă loc periodic, printr-un sufragiu universal, secret și direct, acestea fiind principiile generale consacrate atît de Declarația Universală a Drepturilor Omului, cît și de Constituția Republicii Moldova. Astfel în baza voturilor acordate de electorat, sunt alese consiliile sătești (comunale), orășenești (municipale), primarii și Consiliul Municipal Chișinău. Ceea ce ține de alegerea președinților de raioane, aceștia nu sunt aleși direct de către electoral, conform art. 49 din Legea Republicii Moldova privind administrația publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006, Consiliul raional alege președintele raionului, la propunerea a cel puțin o treime din consilierii aleși, cu votul majorității consilierilor aleși.
Analizînd cele menționate mai sus, putem distinge două forme de alegere a organelor administrației publice locale, și anume:
Prin vot universal, direct, secret, egal și liber în cazul primarilor și consiliilor;
Prin votul consilierilor locali, în cazul alegerii președintelui de raion.
Prin intermediul alegerilor se manifestă forma esențială de exprimare a voinței poporului, procedeu prin intermediul căruia poporul participă la alegerea organelor reprezentative și de control a activității lor.
Aceiași autori la care am făcut referință mai sus susțin că alegerile reprezintă acțiunea cetățenilor și a altor participanți la procesul electoral în scopul selectării autorităților publice reprezentative, atît la nivel central, cît și la nivel local.
În opinia mea, alegerile locale pot fi definite ca fiind procedeul prin care cetățenii cu drept de vot, în baza principiilor electorale, desemnează prin vot organele administrației publice locale.
Analizînd legislația în vigoare și literatura de specialitate, putem scoate în evidență cîteva principii reprezentative pentru alegerile locale.
Un principiu ar fi libertatea alegerilor, ceea ce presupune că cetățenii cu drept de vot pot decide liber dacă vor sau nu să-și exercite dreptul la vot. Legislația Republicii Moldova nu prevede obligativitatea prezentării la vot, prin urmare este exclusă total constrîngerea prin anumite metode a exercitării dreptului la vot a cetățenilor.
Desfășurarea periodică a alegerilor este un alt principiu fundamental și presupune, limitarea exercitării atribuțiilor organelor reprezentative la o anumită perioadă de timp, după care au loc alegeri ordinare, în care electoratul își va alege reprezentanții.
Un alt principiu este desfășurarea alegerilor locale în mod necondiționat, ceea ce presupune faptul că doar prin intermediul alegerilor se pot forma organele de conducere.
Eligibilitatea autorităților publice locale ceea ce presupune faptul că acestea sunt alese prin vot universal, secret, egal, direct și liber exprimat. Acest principiu este consfințit în art.109 din Constituția Republicii Moldova, precum și în art. 49 din Legea Republicii Moldova privind administrația publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006.
Un alt principiu caracteristic tuturor tipurilor de alegeri este succesiunea etapelor electorale, care permite formarea unor etape relativ independente în cadrul procesului electoral, iar interdependența lor formînd întregul sistem electoral.
Astfel de etape relativ independente însă aflate într-o strînsă interdependență una față de alta am putea menționa:
– stabilirea alegerilor;
– formarea organelor electorale;
– propunerea și înregistrarea candidaților;
– agitația electorală;
– votarea, totalizarea rezultatelor și validarea alegerilor.
Autorii ruși Kotcov și Korcigo delimitează în cadrul sistemului electoral și o etapă facultativă, alegerea repetată, întîlnită destul de des în cadrul alegerilor locale în Republica Moldova.
Alegerea repetată se întîlnește la alegerea primarilor, în cazul în care nici unul nu întrunește numărul necesar de voturi pentru a ocupa funcție electivă, astfel se organizează turul doi, în cadrul căreia participă doar primii doi candidați, care au acumulat cel mai mare număr de voturi în cadrul primului tur de scrutin.
Sistemul electoral al Republicii Moldova este alcătuit din două component, și anume alegerile parlamentare și alegerile locale. Sistemul principiilor electorale, categoriile acestora sunt valabile pentru întreg sistemul electoral, acestea fiind valabile în linii generale aceleași, atît pentru alegerile parlamentare, cît și pentru cele locale. În capitolul anterior am analizat principiile și categorisirea acestora, acestea sunt valabile și pentru alegerile locale, prin urmare nu ne vom opri să le analizăm repetat.
Alegerile în țările democratice, la orice nivel, central sau local reprezintă una din cele mai apreciate și recunoscute instituții ale democrației. Alegerile au parcurs un drum lung, de la apariția primelor formațiuni statale pîna la formele democratice din ziua de azi, acestea evoluînd alături de principiile de organizare și dezvoltare a comunităților pe calea democrației.
3.2. Organizarea și desfașurarea alegerilor locale.
În cadrul alegerilor locale în țara noastră are loc alegerea primarilor și a consilierilor în cadrul consiliilor locale. Acestea se desfășoară cu o periodicitate de 4 ani, prin exercitarea dreptului la vot de către cetățenii cu drept de vot. De dreptul la vot beneficiază persoanele care au împlinit vîrsta de 18, inclusiv în ziua desfățurării alegerilor locale, cu excepția militarilor care își satisfac serviciul militar în termen, și alegătorilor care nu domiciliază în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Ceea ce ține de exercitarea dreptului de a fi ales, menționăm în cadrul consiliilor raionale, orășenești (municipale), de sector și sătești (comunale) au dreptul de a fi alese persoane care au împlinit vîrsta de 18 ani, inclusive în ziua alegerilor, iar primari ai orașelor (municipiilor), sectoarelor, satelor (comunelor) pot fi alese persoane care au împlinit vîrsta de 25 ani, inclusiv în ziua alegerilor.
Procesul de organizare și desfășurare a alegerilor locale începe odată cu stabilirea datei cînd acestea vor avea loc, aceasta fiind stabilită cu cel puțin 60 zile înainte de alegeri printr-o hotărîre a Parlamentului.
Pentru alegerile consiliilor locale și ale primarilor, fiecare raion, unitate administrative-teritorială cu statut special, oraș (municipiu), sector, sat (comună) constituie o singură circumscripție electorală. Circumscripțiile electorale orășenești (municipale), de sector, sătești (comunale) sînt constituite de către consiliile electorale de circumscripție ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova cu cel puțin 45 de zile înainte de ziua alegerilor.
Consiliile electorale de circumscripție orășenești (municipale), de sector, sătești (comunale) sînt constituite de către consiliile electorale de circumscripție ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova cu cel puțin 40 de zile înainte de ziua alegerilor. În cazul desfășurării alegerilor noi sau parțiale, consiliile electorale de circumscripție se constituie de către Comisia Electorală Centrală.
Circumscripțiile electorale pentru alegerea consiliilor locale și a primarilor se divizează în secții de votare, pentru care se constituie birouri electorale.
Un moment important în procesul electoral îl prezintă listele electorale, în baza cărora alegătorii vor fi admiși la votare. Această operațiune de întocmire a listelor electorale are menirea de a identifica persoanele cu drept de vot, astfel ca acest să poată primi bulein de vot, și să poată să-și execute dreptul de vot acolo unde-și are reședința. Alegătorul fiind inclus doar într-o singură listă electorală și doar la o singură secție de votare.
Listele electorale sunt publicate la sectiile de vot cu 20 zile înainte de alegeri, pentru a putea fi verificată corectitudinea și deplinătatea acestora de către alegători. Verificarea acestora fiind posibilă și prin accesarea paginii web a Comisiei Electorale Centrale. La fel ca și în cazul alegerilor parlamentare, aceleași reglementări legale se aplică și în cazul listelor electorale de la alegerile locale, fiind întocmite după aceleași principii. Astfel, nu ne vom opri să repetăm cele expuse în capitolul anterior.
Conform Codului Electoral, după constituirea circumscripțiilor electorale și a consiliilor electorale de circumscripție este posibilă desemnarea candidaților pentru ocuparea funcției de primar și de consilier. De dreptul de a desemna candidaturi pentru ocuparea funcțiilor menționate mai sus beneficiază partidele și organizațiile social-politice, blocurile electorale precum și candidații independenți.
Pentru a putea putea fi înregistrați în cursa electorală, candidații la ocuparea funcțiilor de consilier în consiliile locale, precum și a celei de primar, trebuie să depună declarație la consiliile electorale de circumscripție privind consimțămîntul acestora de a candida la funcțiile respective.
Candidatul independent pentru a-și depune candidatura la funcția de primar trebuie să fie susținut de cel puțin 5 procente din totalul alegătorilor din circumscripția respectivă, dar nu mai puțin de 150 de alegători, și nu mai mult de 10000. Pentru candidații independenți la funcția de consilier, aceștia trebuie să fie susținuți de cel puțin 2 procente din totalul alegătorilor din circumscripția respectivă, însă nu mai puțin de 50 alegători.
Listele cu susținătorii candidaților independenți se prezintă pentru a fi verificate către consiliul electoral de circumscripție, acesta va verifica corectitudinea și autenticitatea datelor incluse în listele de subscripție. În cazul în care în urma verificării listelor de subscripție, numărul de susținători ai candidatului independent coboară sub pragul minim stabilit de lege, candidatul nu este înregistrat, comunicîndu-i acest fapt în termen de 24 de ore. În cazul în care numărul susținătorilor candidatului independent coboară sub plafonul minim, acestuia nu i se oferă posibilitatea de a prezenta suplimentar alte liste de subscripție.
Candidatul independent poate colecta el însuși semnături în susținerea sa, sau pot colecta membrii de inițiativă care susțin sau propun candidatul dat. Colectarea semnăturilor are loc doar de la persoanele care susțin candidatul respectiv și doar din cadrul circumscripției unde dorește candidatul să ocupe funcțiile elective. Alegătorul poate susține doar un singur candidat, acesta indicînd în listele de subscripție datele menționate la art. 42 Cod Electoral, precum și semnîndu-se în lista dată.
Ceea ce ține de depunere candidaturilor de către partidele politice, blocurile electorale și organizațiile social-politice putem menționa că listele cu candidați depuse pentru ocuparea funcțiilor de consilier, trebuie să conțină cel puțin jumate din numărul total a mandatelor prevăzute pentru circumscripția data, și maximum 5 candidați supleanți.
Numărul total de mandate este egal cu numărul de consiglieri care constituie consiliul local al circumscripției date. Acest număr de consilieri se stabilește în funcție de numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice. Datele privind interdependența dintre numărul de consiglieri locali și numărul de locuitori ai circumscripției este expres menționată în art. 13 al LEGEA nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală.
În cazul cînd în urma înregistrării din anumite motive numărul candidaților se coboară sub pracul minim menționat mai sus, acest concurent electoral este înștiințat de acest lucru, nefiind exclus din cursa electorală, urmînd ca acesta să remedieze situația.
Referindu-ne la candidații la funcția de primar, Codul Electoral permite partidelor politice, blocurilor electorale, înaintarea din partea acestora doar a unui candidat la funcția de primar în fiecare circumscripție electorală. Deasemenea este interzis ca o persoană să candideze la funcția de primar în diferite circumscripții electorale.
Prevederile Codului Electoral menționează că o persoană pоate candida pentru funcția de consilier atît în consiliul unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi a Republicii Moldova, cît și în consiliul unității administrativ-teritoriale de nivelul doi. La fel persoană poate candida și la funcția de primar și la funcția de consilier local, dar nu poate candida la aceste funcții în mai multe circumscripții electorale de același nivel.
Candidații la funcțiile de primar, cît și la cea de consilier trebuie să corespundă anumitor condiții impuse de legislația în vigoare. În cele ce urmează doar le vom menționa, caracterizarea acestora putem s-o gasim în capitolul anterior. Astfel, condițiile înaintate față de candidați fiind următoarele:
Deținerea cetățeniei Republicii Moldova;
Consimțămintul persoanei de a candida;
Censul de vîrstă, 18 ani pentru candidații la funcția de consilier și 25 ani pentru funcția de primar, împliniți inclusive în ziua alegerilor;
Absența restricțiilor consacrate în legislația electorală, acestea putînd fi identificate în alin. 2 art. 13 Cod Electoral.
Pentru a fi înregistrați în calitate de concurenți electorali, cu cel puțin 30 zile înaintea datei alegerilor, aceștia trebuie să prezinte către organele electorale competente o anumită listă de documente, acesta fiind expres menționate de alin.1 art. 44 Cod Electoral. După primirea documentelor necesare pentru înregistrare, organele electorale competente în termen de 7 zile efectuează înregistrarea candidaților, eliberîndu-le candidaților în cel mult 3 zile după înregistrare, legitimațiile de candidat.
După expirarea termenului de înregistrare a candidaților organul electoral competent face publică lista candidaților înregistrați, cu informațiile privind a numele, prenumele, anul nașterii, domiciliul, apartenența politică, profesia (ocupația) candidaților, precum și denumirea partidului, a altei organizații social-politice sau a blocului electoral care i-a desemnat.
Listele electorale pentru alegerile locale sunt reglementate de art. 39 și art.40 al Codului Electoral. Prevederile acestor articole fiind valabile atît pentru alegerile parlamentare, cît și pentru cele locale, legislația electorală nefăcînd careva disticții la acest capitol. Referitor la listele electorale, nu ne vom opri la ele, caracterizarea acestora fiind expusă în capitolul anterior.
După înregistrarea candidatului electoral, acesta, în vederea atragerii alegătorilor de partea sa, poate să înceapă agitația electorală. Art. 1 al Codului Civil definește agitația electorală ca fiind acțiuni de pregătire și difuzare a informației, care au scopul de a-i determina pe alegători să voteze pentru unii sau pentru alți concurenți electorali.
Agitația electorală poate fi efectuată nemijlocit de către candidații la funcțiile elective, precum și de către anumite persoane de încredere ale acestora, care în cazul alegerilor locale sunt înregistrate de consiliul electoral de circumscripție respective. Persoanele de încredere a candidaților electorali, la dorința acestora pot fi degrevați din funcțiile pe care le dețin pe perioada agitației electorale, această perioadă nefiind plătită din fondurile bănești alocate pentru desfășurarea alegerilor locale.
Agitația electorală este o competiție între candidații electorali, și urmărește atragerea electoratului către aceștia, în cadrul acesteia sunt utilizate diverse mijloace și metode neinterzise de legislație.
În cadrul desfășurării agitației electorale, candidații dispun de aceleași drepturi și obligații, fiind respectat principiul egalității concurenților electorali. Ca mijloace utilizate de către concurenții electorali în timpul agitației electorale menționăm întilnirile cu alegătorii, diverse panouri electorale, timp de antenă la radio și televiziune etc. Toate aceste componente ale agitației electorale fiind supravegheate de către organele de resort, pentru a nu depăși limitele stabilite de legislație. În cazul în care aceste limite sunt depășite, în dependență de natura și gravitatea încălcărilor survine răspunderea acestora.
Cu toate că suntem în sec. XXI, cînd agitația electorală se face datorită mijloacelor de informare în masă, sau prin comunicare nemijlocită cu electoratul prin intermediul întrunirilor, mitingurilor sau altor evenimente de acest gen, în Republica Moldova nu a dispărut din păcate însă practica secolelor trecute de corupere a electoratului pe baza bunurilor material, sau în schimbul unor beneficii sau funcții, astfel nu are loc o concurență sănătoasă, prin influențarea publicului indirect, prin folosirea surselor mass-media, ci spre regret se mai folosesc practici bolnăvicioase, corupte, de atragere a maselor.
Un alt neajuns al sistemului electoral moldovenesc este începerea agitațiilor electorale cu mult înainte de termenul stabilit de Codul Electoral, aceasta se datorează faptului nedorinței de a pierde pozițiile cîștigate în alegerile locale anteriore, cît și de faptul ocupării mandatelor puse în joc de către candidații care au fost lipsiți de funcții la alegerile anterioare.
Agitația electorală este interzisă in ziua alegerilor precum și în ziua precedent a alegerilor, ca material electoral rămînînd doar acele publicații pe internet și diverse afișe cu caracter electoral însă care au fost publicate anterior acestor zile.
Pentru alegerile consiliilor raionale, orășenești (municipale), de sector, sătești (comunale) și pentru alegerile primarilor orașelor (municipiilor), sectoarelor, satelor (comunelor), modelul buletinului de vot se aprobă de către Comisia Electorală Centrală, iar conținutul buletinului de către consiliul electoral de circumscripție respective.
Aceleași prevederi legale reglementează formatul, conținutul și materialul buletinului de vot atît pentru alegerile locale, cît și pentru cele parlamentare. O diferență ar fi că în cazul alegerilor locale se aleg mai multe categorii de candidați pentru diferite funcții, și anume: primar, consilier raional, consilier local. În acest caz, buletinele de vot trebuie să se deosebească după culoare.
Următoarea etapă în cadrul procesului electoral al alegerilor locale o reprezintă votarea, process culminant, în cadrul căruia electoratul îsi alege preferații. În urma acestei etape importante sunt aleși consilierii în cadrul consiliilor locale, precum și primarii care în cadrul primului tur de scrutin au acumulat numărul necesar de voturi. În cazul în care nu este acumulat numărul necesar de voturi se organizează a doilea tur de scrutin pentru ocuparea funcției de primar, în care vor participa deja, doar primii doi candidați care au luat cel mai mare număr de voturi.
Votarea în cadrul alegerilor locale este similară alegerilor parlamentare, fiind reglementată de aceleași norme juridice, principalul izvor de lege fiind Codul Electoral, care reglementează procesul de votare și de organizare a acestui în art. 50 – art. 55.
Fiind similare durata desfășurării votării, amenajarea localurilor, normele se securitate a corectitudinii votării, desfășurarea procesului propriu-zis de votare cît și celelalte acțiuni proocesuale din cadrul etapei de votare, nu ne vom opri la caracterizarea și analizarea acestora, aceste detalii putînd fi întîlnite în capitolul II al acestei lucrări.
3.3 Stabilirea si validarea rezultatelor alegerilor locale.
Această etapă a procesului electoral este foarte importantă, atît pentru electorat, cît și pentru candidații la funcțiile elctive. Etapa în cauză cuprinde mai multe faze, printer care am putea menționa: numărarea voturilor, totalizarea rezultatelor alegerilor, atribuirea mandatelor de consilier, alegerea primarului, confirmarea legalității alegerilor precum și validarea rezultatelor alegerilor locale.
În mare parte reglementări Codului Electoral conțin aceleași norme pentru toate tipurile de alegeri, de aceea în cele ce urmează ne vom opri la analiza doar a acelor aspecte care fac diferența dintre alegerile locale și alegerile parlamentare. Ceea ce ține de numărarea voturilor, precum și ceea ce ține de totalizarea lor, se aplică aceleași prevederi ca și la alegerile parlamentare, și anume art.56 – art. 62, analiza cărora este în capitolul anterior, de aceea nu ne vom opri la aceste reglementări. Deosebirile între aceste tipuri de alegeri fiind foarte mici, printer acestea putem menționa că în cazul alegerilor locale, responsabili de totalizarea rezultatelor alegerilor responsabil este consiliul electoral de circumscripție respective, pe cînd în cadrul alegerilor locale generale și a alegerilor parlamentare de acest fapt este responsabilă Comisia Electorală Centrală.
Datorită specificului alegerilor locale, la care alegătorul face mai multe tipuri de alegeri, adică a primarului, consilierilor, procesele-verbale ale consiliilor și birourilor electorale, se indică numărul de voturi obținute de fiecare candidat la funcția de primar sau de consilier, numele și prenumele primarului și consilierilor aleși și denumirea partidului sau altei organizații social-politice, a blocului electoral care i-a desemnat sau se face mențiunea “Candidat independent”.
După numărarea voturilor și totalizarea rezultatelor din cadrul primului tur de scrutin, se acordă mandatele de consilier, în cadrul consiliilor raionale, orășenești, de sector și sătești. Atribuirea mandatelor se face de către consiliile electorale din cadrul circumscripției.
În cadrul alegerilor consilierilor în cadrul consiliilor locale, nu exită prag electoral , pe care candidații electorali ar trebui să-l întrunească pentru a accede la funcția de consilier. Pentru atribuirea mandatelor de consilier în cadrul consiliilor locale se utilizează sistemul d’Hondt se repartizare a mandatelor.
Sistemul d’Hondt este unul independent, care, prin aplicare, dă rezultate identice cu cele pe care le dă sistemul celei mai mari medii, dar după o procedură diferită.
În cadrul acestui sistem, acordarea mandatelor de consilier concurenților electorali se efectuează prin împărțirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare partid, altă organizație social-politică, fiecare bloc electoral la 1, 2, 3, 4…etc. pînă la cifra care corespunde numărului de mandate stabilit pentru circumscripția electorală respectivă.
Rezultatele obținute de pe urma împărțirii și a numărului de voturi acordate pentru candidații independenți, se afișează în ordine descrescătoare atîtea numere, cîte mandate sunt puse în joc la circumscripție electorală respectivă.
Partidele politice, blocurile electorale, precum și alte organizații social-politice, vor dispune de atîtea mandate în cadrul consiliului respectiv, de cîte ori numerele acestora se găsesc în șirul decsrescător de numere. Ceea ce ține de candidații independenți aceștia sunt aleși în calitate de consilieri, dacă numărul de voturi acordate acestora se regăsește în cadrul șirului descrescător.
După stabilirea căror concurenți electorali le revin mandate în cadrul consiliului local, și cîte mandate le revine fiecărui, urmează stabilirea persoanelor care vor dețne funcția de consilier pentru mandatul dat. Stabilirea persoanelor care vor deține această funcție se efectuează în baza înscrierii acestora în listele electorale. La fel din cadrul listelor electorale propuse de candidații electorali se vor desemna la funcția de consilier, în cazul în care din anumite motive va deveni vacant un loc de consilier a unei anumite formațiuni politice, aceștia fiind considerați pîna la eventuala ocupării funcției de consilier, drept candidați supleanți.
În cazul survenirii anumitor circumstanțe și rămîne un mandat neatribuit, iar pentru obținerea acestuia există mai mulți candidați care dețin același număr de voturi, acordarea acestui făcîndu-se prin tragere la sorți, aceasta fiind considerate de mulți iluștri filosofi ai Greciei antice, drept cea mai democratică formă de alegere.
Un lucru practice mai rar întilnit, însă pe care legislația electorală l-a reglementat, deoarece o posibilă existență a unei asemenea situații fiind reală, o reprezintă situația în care un un partid, o altă organizație social-politică sau un bloc electoral obține un număr de mandate superior celui de candidați incluși în listă. Soluția data de Codul Electoral pentru această situație este eliminarea surplusul de numere din șirul descrescător al formațiunii respective și înlocuirea cu numere în descreștere a celorlalți concurenți electorali.
În cazul participării la alegerile pentru ocuparea mandatelor de consilier doar a candidaților independenți, nu se mai aplică metoda analizată mai sus, de repartizare a mandatelor, aceasta făcîndu-se prin metoda întocmirii unei liste, în care vor fi înscriși în ordine descrescătoare candidații independenți în conformitate cu numărul de voturi acumulate. Fiecărui candidat independent atribuindu-se cîte un mandat de consilier, pînă la epuizarea acestora.
Dacă devine vacantă funcția de consilier deținută anterior de către un candidat independent, ocuparea acesteia nefiind posibilă de către un candidat supleant, ca în cazul formațiunilor politice, prin simplu motiv că existența unei asemenea liste este imposibilă în cazul candidaților independeți. Pentru ocuparea mandatului vacant are loc restabilirea șirului descrescător inițial și eliminarea numărului care aparținea candidatului respective, acordîndu-se mandatul vacant concurentului care deține numărul următor din șir.
Mandatele acordate pe parcursul funcționării consiliilor locale, ca urmare a apariției unor mandate vacante se efectuiază de către Comisia Electorală Centrală, datorită faptului că organele competente inițial cu atribuirea mandatelor de consilier local, sunt desființate la finele efectuării atribuțiilor cu care au fost însărcinate.
Spre deosebire de alegerea consilierilor din cadrul consiliilor locale care are loc în cadrul unui singur tur de scrutin, ocuparea funcției de primar este posibilă atăt după primul tur de scrutin, dacă unul din candidați a obținut din primul tur, peste 50 % din totalul voturilor acordate, cît și după desfășurarea turului doi de scrutin.
În cazul în care nici unul din candidații electorali nu a obținut numărul de voturi necesare pentru a devein primar din primul tur, în termen de 2 săptămîni va avea loc a doilea tur de scrutin. Participanți la a doilea tur de scrutin sunt doar primii doi candidați, care au acumulat cel mai mare număr de voturi în cadrul primului tur de scrutin.
Dacă mai mulți candidați au acumulat același număr de voturi, se va proceda la tragerea la sorți a doar 2 candidați pentru turul doi.
Buletinele de vot necesare pentru desfășurarea turului doi de scrutin, sunt întocmite cu înscrirea candidaților în ordine descrescătoare numărului de voturi obținute în cadrul primului tur de scrutin.
În cadrul turului doi se decide viitorul primar, fiind ales candidatul care obține cel mai mare număr de voturi, indiferent de numărul de persoane participante la vot. Egalitatea voturilor candidaților electorali nu duce la un nou tur de scrutin, fiind ales în funcția de primar persoana care a obținut un număr mai mare de voturi în cadrul primului tur de scrutin.
Următoarea etapă în cadrul procesului electoral, care imprimă doza necesară de legalitate procesului de votare, este confirmarea validității alegerilor și atribuirea mandatelor.
Conform Codului Electoral, consiliile electorale de circumscripție ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi prezintă procesele-verbale cu privire la rezultatele alegerilor în judecătoriile de sector sau municipale respective, iar cele de nivelul doi în judecătoriile unde sînt situate consiliile electorale de circumscripție ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi. Consiliul electoral de circumscripție al municipiului Chișinău va prezenta actele respective în judecătoria sectorului unde este situat consiliul electoral de circumscripție al municipiului Chișinău.
Instanțele judecătorești, în termen de 10 zile de la primirea rapoartelor de la consiliile electorale de circumscripție se expun asupra legalității alegerilor desfășurate în circumscripția respectivă, acestea infirmînd sau aprobînd legalitatea alegerilor din circumscripțiile respective.
Hotărirea de aprobare sau infirmare a legalității alegerilor se transmite în termen de 24 ore către Comisia Electorală Centrală și consiliile electorale de circumscripție respective pentru a fi aduse la cunoștința publicului.
Odată cu validarea alegerilor, instanțele judecătorești validează prin hotărîre și mandatele de consilier și de primar. Dacă instanța de judecată a validat cel puțin 2/3 din totalul mandatelor, consiliul local se consider a fi format.
Persoanele care au obținut mandate la fucția de primar și la cea de consilier a consiliului local, primesc de la consiliul electoral de circumscripție legitimații, care confirmă funcția deținută.
Legislația electorală a Republicii Moldova, reglementează anumite situații în care alegerile locale deși au avut loc, acestea sau desfășurat cu anumite încălcări, sau la acestea au participat un număr mic de persoane cu drept de vot.
Astfel, în cazul în care alegerile locale sau desfășurat cu anumite încălcări din partea subiecților electorali, iar aceste încălcări au fost de așa natură încît să influențeze rezultatele alegerilor, acestea sunt considerate a fi nule.
În situația în care, la alegerile locale nu s-a atins o anumită rată de participare, și anume 25 procente din totalul elctoratului înscris în listele electorale, aceste alegeri sunt considerate a fi nevalabile. Nevalidarea alegerilor la care nu s-a atins pragul electoral are ca motiv, faptul că nu este întrunită voința majoritară a electoratului circumscripției respective. Aici nefiind vorba despre o voință majoritară exprimată de peste jumate de din electorat, ci este un prag electoral care necesită o participare la urme a unui sfert din electorat. Aici nu se ia în considerație preferințele electoratului, ci întrunirea unui anumit procent din cadrul electoratului care își îndeplinesc dorința civică de a participa la scrutin.
În cazul survenirii celor două cazuri analizate mai sus, au loc alegeri repetate, în termen de 2 săptămîni, care se vor desfășura pe baza acelorași liste electorale, cu aceeași candidați și comisii electorale.
Dacă responsabili de încălcările care au dus la anularea alegerilor locale se fac concurenții electorali aceștia sunt excluși din buletinele de vot în baza unei hotărîri judecătorești, iar dacă vinoveți se fac membrii consiliilor sau birourilor electorale acestea sunt înlocuite.
Votarea repetată se consideră valabilă indiferent de numărul de persoane care au participat la aceasta.
Pe parcursul exercitării mandatului de primar, cît și a consiliului local, pot parvedi situații care vor duce la alegeri noi, pentru a alege un nou primar, sau pentru a forma un nou consiliu local.
Situațiile care duc la noi alegeri locale sunt:
– dacă consiliul a demisionat, a fost dizolvat ori componența lui s-a redus cu mai mult de 1/3 din numărul stabilit de Legea privind administrația publică locală;
– dacă primarul a demisionat, a fost revocat sau nu poate să-și exercite funcțiile, inclusiv din cauza privării de dreptul la ocuparea unor funcții, stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă; – dacă și după votarea repetată nu a fost ales consiliul și/sau primarul;
– dacă s-a efectuat reorganizarea administrativ-teritorială și în unitățile administrativteritoriale nou-formate este necesară alegerea autorităților administrației publice locale.
În cazul în care au intervenit situația de demisionare, revocare s-au imposibilități de a-și exercita funcția de primar, iar pînă la noile alegeri generale a rămas mai puțin de un an, alegeri noi nu se organizează.
Data la care vor avea loc alegri noi este stabilită de către Comisia Electorală Centrală în conformitate cu prevederile alin.3 art. 139 al Codului Electoral.
Pot surveni și situații în care nu a fost posibilă stabilirea numărului necesar de consilieri, în termen de 2 săptămîni Comisia Electorală Centrală, va fixa data alegerilor parțiale care se vor desfășura în condiții normale, fără careva deosebiri față de alegerile locale generale.
3.4. Lacunele din cadrul alegerilor locale.
Din păcate, specificul alegerilor locale din Republica Moldova tinde să fie legat de eterna polemică despre statalitate și valori ale neamului. Doar în localitățile mai mici din mediul rural, compacte din punct de vedere etnic, oamenii încep să lase emoțiile la o parte și să aleagă rațional, între două sau mai multe proiecte de dezvoltare pe termen mediu sau lung. În rest, în orice aglomerare urbană mai mare cu un amestec tradițional de români și ruși, oamenii nu vor alege niște administratori mai buni sau mai răi, ci tot felul de politicieni geostrategici, care sunt sau nu ”cu românii sau cu rușii”, care dezbat dacă vorbesc limba de stat sau limba română, sau care se laudă că au prieteni la Moscova ori la București.
Se cere deasemenea de menționat că alegerile locale în Republica Moldova sunt preponderent administrative în mediul rural, în timp ce în orașe predomină mai mult factorul politic și geopolitic. Chișinăul este capitala Republicii Moldova, deci aici factorul politic va prevala în detrimentul celui administrativ.
La sate votul va fi ceva mai personal deoarece oamenii cunosc candidații, știu ce a făcut fiecare pentru comunitate și judecă altfel lucrurile. Prin urmare jocurile geopolitice și politica de la nivel înalt vor intra în funcțiune în orașele mari.
Cele menționate mai sus ar putea fi atribuite drept fiind lacune ale întregii societăți moldovenești. Acestea sunt lacune ale gîndirii majorității electoratului nostru, imposibile de schimbat prin instrumente legislative. Schimbarea ar trebui educată în noi de mici, sau cultivate de noi înșine, dacă am ajuns la o anumită vîrstă și grad de gîndire.
În educația noastră electorală corectă, care ar putea fundamenta în conștiința noastră adevărata menire a alegerilor, și ar feri electoratul de manipulările ieftine ale candidaților electorali care urmăresc atragerea alegătorilor prin orice mijloace și instrumente, ar putea servi sursele mass-media. La fel de benefică pentru formarea unei personalități cu o mentalitate lucidă, ar fi introducerea unui curs de intruire a elevilor din clasele mari, pentru ca primele participări ale acestor la alegeri să nu fie doar un joc, sau exprimarea unei voințe străine tînărului care nu este pregătit pentru a face o alegere de sine-stătător.
Cu părere de rău această schimbare nu este dorită însă de clasa conducătoare, pentru ea fiind perfecta starea de lucruri în care ne aflăm. Mecanismele menționate mai sus, care ar putea aduce această schimbate, deși ar trebui să fie independente, libere și apărate de orice atingeri, sunt politizate total, lucrînd pentru imaginea politicienilor sub tutela cărora se află, și aici am putea menționa posturile de televiziune și radio, ziarele, revistele etc.
Pe parcursul desfășurării alegerilor locale din ultima perioadă de timp au putut fi identificate mai multe lacune ale procesului electoral, cît și a altor acte normative care au legătură cu procesul electoral. Cu toate că se află într-o continuă perfecționare, și rezultatele sunt vizibile, la anumite etape ale sistemului electoral încă există restanțe. În cele ce urmează vom identifica problemele existente în cadrul alegerilor locale, și vom încerca să dăm careva propuneri pentru soluționarea acestora.
Analizînd prevederile legale, precum și practica electorală, problemele alegerilor locale pot fi clasificate în cîteva categorii, și anume:
Instruirea funcționarilor electorali;
Totalizarea rezultatelor;
Finanțarea campaniei electorale;
Soluționarea contestațiilor;
Înregistrarea candidaților.
Una din problemele importante ale sistemului alegerilor locale în țara noastră este înregistrarea candidaților la funcțiile elective, în special al candidaților independenți. După cum am menționat anterior pentru a fi înregistrat în calitate de candidat la funcția de primar sau consilier local, candidatul independent trebuie să fie susținut de un anumit număr de susținători, dovada susținerii respectivului candidat se face pe baza listelor de circumscripție, în care susținătorii își introduce datele și semnează. Validitatea acestor liste de subscripție este verificată de organele electorale competente, pentru a fi înregistrat candidatul la funcția electivă în cazul întrunirii numărului necesar de susținători. Însă aici e și marele paradox , organele electorale sunt însărcinate să verifice veridicitatea semnăturilor din listele de subscripție însă le lipsesc capacitățile legale pentru a aprecia veridicitatea semnăturilor, acestea nu au competențele/abilitățile necesare a constata falsul în semnături, pentru aceasta fiind necesară expertiza grafologică, lucru imposibil pentru așa un număr mare de semnături.
Un alt aspect al acestei probleme este faptul că aceeași persoană este prezentă în mai multe liste de subscripție la mai mulți candidați, lucru interzis de legislație, Codul Electoral specificînd că un alegător poate susține doar un candidat independent. Pentru redresarea situației la capitolul dat se propun cîteva soluții, și anume:
– De completat art. 42 cu prevederi pentru a concretiza care semnătură se consideră valabilă, dacă o persoană a semnat în două liste de subscripție, sau dacă ambele se consideră nule
– Stabilirea sancțiunii pentru alegătorul care a semnat în două liste de subscripție – se propune o nouă componență de contravenție: „Depunerea semnăturii în susținerea mai multor candidați independenți în alegeri” sau „Falsificarea semnăturilor din listele de subscripție”
– De studiat practicile altor state, pentru a găsi soluții pentru organele electorale care ar permite verificarea veridicității și autenticității datelor și semnăturilor din listele de subscripție.
Colectarea semnăturilor și verificarea acestora de către organele electorale, pentru a putea fi înregistrat candidatul independent în cursa electorală, duce la o înregistrare tîrzie a candidaților independenți, fapt ce îi plasează pe ultimele poziții în buletinele de vot.
Pentru soluționarea acestei probleme, binevenită ar fi să existe o singură tragere la sorți privind ordinea de înscriere în buletinul de vot efectuată după înregistrarea tuturor concurenților electorali. Procedura de tragere la sorți menționată mai sus, precum și comisia competentă de efectuarea aceteia, să fie detaliat expusă în actele normative electorale.
O altă lacună ce ține de alegerile locale, este legată mai mult de neprofesionalismul, sau neglijența unor persoane din cadrul organelor electorale, care înregistrează candidați la funcția de consilier care se regăsește pe listele mai multor formațiuni politice, deasemenea este întîlnită și înregistrarea de către organele electorale a aceluiași candidat în mai multe circumscripții de același nivel.
Pentru soluționarea acestor probleme se propune se propune:
– Verificarea comparativă a listelor de candidați de către organele electorale;
– Sancționarea organului electoral;
– De completat art. 44 care să prevadă că la depunerea documentelor pentru înregistrare candidatul să prezinte o declarație pe propria răspundere că nu a mai candidat în altă circumscripție de același nivel și nu este membru al altui partid.
Un alt aspect care ține de drept de a fi ales, și deci de înregistrare a candidaturii pentru funcțiile elective, sunt prevederile conținute în art. 13, care menționează că – persoanele care sînt condamnate la închisoare (privațiune de libertate) prin hotărîre judecătorească definitivă și își ispășesc pedeapsa în instituții penitenciare, precum și persoanele care au antecedente penale nestinse pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție precum și cele private de dreptul de a ocupa funcții de răspundere prin hotărîre judecătorească definitive, sunt lipsite de dreptul de a fi ales. Cred că e necesar de modificat art.13 alin. (2) lit. c) și d) prin substituirea cuvintelor „hotărîre judecătorească definitivă” prin cuvintele „hotărîre judecătorească irevocabilă”, deoarece hotărîrea judecătorească definitivă, poate fi atacată în instantele superioare pentru judecare, iar soluția în cazurile date poate să se schimbe, ceea ce ar îngrădi dreptul persoanei de a fi ales.
O altă categorie de lacune, identificată în cadrul alegerilor locale, este caracteristică finanțării campaniei electorale. De cele mai multe ori în rapoartele concurenților electorali nu sînt reflectate detaliat veniturile și cheltuielile reale pe care le fac concurenții electorali. Pentru a combate acest fenomen, pentru a opri finanțarea campaniilor electorale pe bani veniți de peste hotarele țării din prtea unor anumite grupuri cu interese, precum și pentru a egala șansele concurenților electorali la o campanie electorală bazată pe principiile egalității și transparenței este nevoie de schimbări.
Printre schimbările care ar putea rezolva această lacuna putem menționa:
– De elaborat un regulament sau un îndrumar care ar prevedea obligativitatea reflectării în rapoartele financiare ale concurenților electorali a tuturor veniturilor, iar cheltuielile să fie reflectate după destinație (achitarea pentru carburanți, pentru arenda sălii, salariile persoanelor care participă la agitația electorală etc.);
– Efectuarea auditului rapoartelor financiare ale concurenților electorali de către CEC;
– Introducerea sancțiunilor mai drastice pentru concurenții electorali care se eschivează de la prezentarea și reflectarea cheltuielilor.
În cadrul etapei de totalizare a rezultatelor alegerilor există și aici numeroase neajunsuri, pe care vom încerca să le identificăm, și să propunem careva soluții pentru soluționarea lor.
Așadar, La alegerile locale generale, consiliul electoral trebuie să prezinte la CEC documentele electorale timpde 48 ore. Acest termen este unul prea mic pentru a putea fi realizat, cu atît mai mult practica electorală dovedindu-ne acest lucru, majoritatea consiliilor nu se încadrează în acest termen, și trimit documentele electorale cu întîrzieri.
Analizînd cele expuse mai sus, ar fi binevenită schimbarea acestui termen, de la 48 ore, la 72 ore, pentru ca consiliile electorale să se încadreze în timp.
O altă problemă este completarea proceselor-verbale cu erori, încurcături, greșeli. Pentru depășirea acestei probleme cred că este necesară motivarea persoanelor care sunt responsabile pentru completarea proceselor-verbale, dar în același timp și parvenirea răspunderii pentru erorile comise.
În cadrul alegerilor generale, are loc alegerea mai multor funcții, iar buletinele de vot trebuie să se deosebească de la un tip de alegere, la altul, spre regret, din cauza că diferenșa dintre culorile buletinelor de vot a fost minimă, la numărarea acestora au fost comise erori. În acest caz s-ar recomanda aplicarea unei game mai lergi de culori, pentru a putea diferenția clar tipul buletinului.
Cu toate că Codul Electoral conține prevederi în cee ce privește amenajarea localului și a meselor pentru numărarea voturilor, în multe din cazurile examinate în instanțele de judecată reclamanții au invocat transparența insuficientă la numărarea voturilor, neasigurarea condițiilor pentru cei ce asistau la procesul respectiv, nerespectarea recomandărilor de a prezenta buletinele de vot valabile și cele nevalabile tuturor celor prezenți. Pentru rudecerea cazurilor de genul acesta se recomandă elaborarea de către Comisia Electorală Centrală a unor cerințe minime unice privind amenajarea, condițiile tehnice și asigurarea logistică a localurilor secțiilor de votare și instruirea adecvată a celor implicați în acest proces.
Au fost întîlnite situații în care procesele-verbale nu întotdeauna au fost incluși consilierii aleși conform listei valorilor și ordinii din șirul descrescător, nu era indicat din partea cărei formațiuni au fost aleși. La fel, au fost constatate cazuri în care șirul descrescător a fost întocmit cu erori sau/și incomplet, plus că procedura tragerii la sorți în cazul concurenților cu același număr de voturinu este clară, lăsînd prea mult spațiu pentru speculații și interpretări incorecte.
Ca răspuns la cele menționate mai sus, e necesar de elaborat o hotărîre a Comisiei Electorale Centrale expresă privind modalitatea de totalizare a rezultatelor alegerilor, procedura de atribuire a mandatelor, transmiterea datelor preliminare, procesarea automatizată a proceselor-verbale cu stabilirea termenelor, responsabilităților și sancțiunilor pentru nerespectarea cerințelor, precum și instruirea persoanelor responsabile de totalizarea rezultatelor alegerilor.
Pe tot parcursul procesului electoral, de la stabilirea datei alegerilor, și pînă la validarea acestora, participanții procesului electoral depun o mulțime de contestații avînd ca motiv diverse abateri de la norma legală. În cele ce urmează vom identifica lacunele legislative din cadrul soluționării contestațiilor, precum și soluțiile acestora.
Cele mai multe contestații se depun pentru – renumărarea voturilor, aceasta fiind cerința principală în contestarea rezultatelor alegerilor în diferite localități. Pentru a nu se face abuz de dreptul de a depune contestații, se recomandă dezvoltarea cadrului legal prin stabilirea circumstanțelor (temeiurilor) și obligativitatea prezentării probelor de către contestatar în vederea solicitării efectuării procedurii de renumărare.
Drept temei de contestații multiple servește prezentarea incompletă a documentelor pentru înregistrarea candidaților. Acest fapt îngreunează activitatea consiliilor electorale. Se recomandă, completarea art. 44 din Codul electoral cu norma prin care să se stabilească dreptul organului electoral de a refuza recepționarea setului incomplet de documente.
Multe dintre contestații au ca motiv, faptul utilizării resurselor administrative de către anumiți participanți la procesul electoral. Cu părere de rău, lipsa unei noțiuni clare de – utilizare a resurselor administrative și lipsa unei sancțiuni eficiente pentru această încălcare duce la ineficiența normei date. Pentru soluționarea acestor abateri, e necesară: o concretizare a noțiunii de – utilizare a resurselor administrative, instituirea unei componențe de contravenție sau infracțiune (în dependență de gravitate) prin completarea legislației aferente precum și instituirea unui control asupra emiterii deciziilor de suspendare, executare a acestora.
Cea mai mare problem însă a capitolului dat, pare a fi, ineficiența sancțiunilor, chiar dacă problema a fost semnalată legiuitorului, cadru legal nu a fost modificat, de aceea problema unor sancțiuni formale este una foarte actuală. Ca soluție a acestei probleme propunem, identificarea noilor modalități de sancționare – prin înăsprirea acestora (ex. amenda), inclusiv prin propunerea de noi sancțiuni contravenționale sau chiar penale. La fel, înăsprirea răspunderii juridice, lărgirea temeiurilor în vederea înaintării solicitării de anulare a înregistrării (art. 69 alin. (4) din Codul electoral, ex. în cazul utilizării resurselor administrative.
Ultima categorie de lacune ale alegerilor locale este neinstruirea necesară a funcționarilor electorali. În cele ce urmează vom identifica principalele neajunsuri ale instruirii funcționarilor electorali, și vom încerca să găsim soluții de rezolvare a acestora.
Prima din cadrul acestei categorii am putea să identificăm responsabilitatea redusă din partea membrilor organelor electorale inferioare, mai ales din partea celor desemnați de către partidele politice. Aceasta ar putea fi rezolvată prin colaborare cu partidele politice pentru îmbunătățirea calității reprezentanților lor în organele electorale, precum și testarea, certificarea membrilor organelor electorale.
Remunerarea redusă a funcționarilor electorali duce la ocuparea locurilor în cadrul organelor electorale a persoanelor neprofesioniste, pentru care remunerarea actuală e satisfăcătoare, iar pentru cadrele de profesioniști e prea mica, pentru a pune pe primul loc funcția în cadrul organelor electorale, și pe doi celelalte activități. Pentru atragerea persoanelor competente, e necesar de a fi revăzute prevederile ce țin de remunerarea funcționarilor electorali, în vederea măririi acesteia.
Fluctuația mare a persoanelor care activează în organele electorale, atît de la scrutin la scrutin, cît și pe parcursul perioadei electorale duce la instabilitatea acestor organe și de cele mai multe ori, mai ales în zonele rurale, la neprofesionalismul acestora.
Ultima perioadă tot mai mult se pune în discuție constituirea organelor locale permanente, format dintr-un număr mic de persoane, care se vor fi instruite atît pe parcursul campaniei electorale, cît și între acestea. Astfel, va fi posibilă formarea nucleului unor viitoare organe electorale competente. Fiind sub supravegherea acestor cîțiva profesioniști, cu cunoștințe în domeniu și cu o anumită doză mărită de responsabilitate, va scădea simțitor numărul erorilor și greșelilor care se comit în present de către organele electorale.
Formarea unor organe electorale permanente, este destul de costisitoare pentru bugetul nostrum și așa deficitar, însă e nevoie de acestea, pentru bunul mers al alegerilor, pentru recuperarea credibilității pierdute în față societății, nu numai a organelor electorale, ci a tuturor organelor de stat.
Bibliografie
Acte și documente
1.Constituția Republicii Moldova.
2.Codul electoral nr. 1381-XIII din 21.11.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997.
3.LEGEA nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală.
Monografii și articole
4. Arseni Al. Drept constituțional și instituții politice vol ll, Chisinău, 1997.
5. T. Cârnaț, Drept Constituțional , Chișinău, 2010.
6. N. Popa, Teoria generală a dreptului, București, ed. Actami, 1992.
7. I. Deleanu, Drept constituțional și instituții politice, Tratat l, București, ed. Lumina-Lex, 2005.
8. I. Sedlețchi, Gh. Avornic, I. Guceac, Bazele statului și dreptului, P. lll. Chișinău, 1993.
9. I. Guceac, Curs elementar drept constituțional, vol ll, Chișinău, 2004.
10. M. Cernenco, C. Ciurea, E. Negru, O.Serebrian, alegerile într-o societate democratică, Chișinău, 2001.
11. Gh. Costachi, Statul de drept între teorie și realitate, Chișinău, 2000.
12.Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 25, publicat în ediția oficială Tratate internaționale, 1998.
13. I.Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Editia 13, vol ll, Ed. C.H. Beck, București, 2009.
14. Heinrich Henckel, Sistemul elvețian: Un model de funcționare a statului de drept, Târgu-Mureș, 1993.
16. I. Guceac, Drept Electoral, Chișinău, 2005.
17. P. Fruntașu, Sisteme politice contemporane, vol. l, Chișinău, 2001.
18. V. Perciune, Influențele sistemului electoral asupra formării pluripartidismului în Republica Moldova și Israel: studiu comparat, teză de doctor în științe, Chișinău, 2006.
19. I. Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporțională în sistemele electorale contemporane, Ed. RAMO, București, 1996.
20. M. Bădescu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina-Lex, București, 2001.
21. Князев С. Д., Принцыпы российского избирателъного права, Правоведение, 1998.
22. Катков Д. Б., Корчиго Е. В., Избирателъное право: Вопросы и ответы, Москва, 2001.
23. Iancu Gh., Drept electoral, Curs universitar, C. H. Beck, București, 2012.
24. T. Cârnaț, D.Jelescu, Revista națională de drept, Nr.8, 2014.
25. Grigore Rusu, Marius Negoiță, Legea și viața, nr. 12, 2011.
Surse internet
26. www.cec.md- site-ul oficial al Comisiei Electorale Centrale
27. www. ipostica.wordpress.com
28. www.andronake.blogspot.com, Ion Andronache, 2 iunie 2012, Care sistem de alegeri este potrivit pentru Republica Moldova?, viz. la 20.04.2015
29. www.e-democracy.md , Alegeri în Republica Moldova, viz.la 23.04.2015
30. http://www.parajurist.md , Care sunt principiile participării la alegeri?, viz. la 29.04.2015
31. http://www.promolex.md , Raport privind drepturile omului în Moldova, viz. la 08.05.2015.
32. www.ziaruldeiasi.ro, Alegerile locale la Chisinau, viz. la data de 12.05.2015.
33. www.adevarul.ro, Alegerile locale din Republica Moldova, așteptate cu dezamăgire, viz. la data de 12.05.2015.
Bibliografie
Acte și documente
1.Constituția Republicii Moldova.
2.Codul electoral nr. 1381-XIII din 21.11.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81/667 din 08.12.1997.
3.LEGEA nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală.
Monografii și articole
4. Arseni Al. Drept constituțional și instituții politice vol ll, Chisinău, 1997.
5. T. Cârnaț, Drept Constituțional , Chișinău, 2010.
6. N. Popa, Teoria generală a dreptului, București, ed. Actami, 1992.
7. I. Deleanu, Drept constituțional și instituții politice, Tratat l, București, ed. Lumina-Lex, 2005.
8. I. Sedlețchi, Gh. Avornic, I. Guceac, Bazele statului și dreptului, P. lll. Chișinău, 1993.
9. I. Guceac, Curs elementar drept constituțional, vol ll, Chișinău, 2004.
10. M. Cernenco, C. Ciurea, E. Negru, O.Serebrian, alegerile într-o societate democratică, Chișinău, 2001.
11. Gh. Costachi, Statul de drept între teorie și realitate, Chișinău, 2000.
12.Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 25, publicat în ediția oficială Tratate internaționale, 1998.
13. I.Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Editia 13, vol ll, Ed. C.H. Beck, București, 2009.
14. Heinrich Henckel, Sistemul elvețian: Un model de funcționare a statului de drept, Târgu-Mureș, 1993.
16. I. Guceac, Drept Electoral, Chișinău, 2005.
17. P. Fruntașu, Sisteme politice contemporane, vol. l, Chișinău, 2001.
18. V. Perciune, Influențele sistemului electoral asupra formării pluripartidismului în Republica Moldova și Israel: studiu comparat, teză de doctor în științe, Chișinău, 2006.
19. I. Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporțională în sistemele electorale contemporane, Ed. RAMO, București, 1996.
20. M. Bădescu, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina-Lex, București, 2001.
21. Князев С. Д., Принцыпы российского избирателъного права, Правоведение, 1998.
22. Катков Д. Б., Корчиго Е. В., Избирателъное право: Вопросы и ответы, Москва, 2001.
23. Iancu Gh., Drept electoral, Curs universitar, C. H. Beck, București, 2012.
24. T. Cârnaț, D.Jelescu, Revista națională de drept, Nr.8, 2014.
25. Grigore Rusu, Marius Negoiță, Legea și viața, nr. 12, 2011.
Surse internet
26. www.cec.md- site-ul oficial al Comisiei Electorale Centrale
27. www. ipostica.wordpress.com
28. www.andronake.blogspot.com, Ion Andronache, 2 iunie 2012, Care sistem de alegeri este potrivit pentru Republica Moldova?, viz. la 20.04.2015
29. www.e-democracy.md , Alegeri în Republica Moldova, viz.la 23.04.2015
30. http://www.parajurist.md , Care sunt principiile participării la alegeri?, viz. la 29.04.2015
31. http://www.promolex.md , Raport privind drepturile omului în Moldova, viz. la 08.05.2015.
32. www.ziaruldeiasi.ro, Alegerile locale la Chisinau, viz. la data de 12.05.2015.
33. www.adevarul.ro, Alegerile locale din Republica Moldova, așteptate cu dezamăgire, viz. la data de 12.05.2015.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Electoral AL Republicii Moldova (ID: 146717)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.