Sistemul de Management Integrat Calitate Mediu Securitate Si Sanatate In Munca

INTRODUCERE

Integrat înseamnă combinat: să aduni toate practicile de management intern într-un sistem unic, dar nu ca și componente separate. Pentru ca aceste sub-sisteme să fie părți integrate în sistemul de management al companiei, trebuie să fie interconectate astfel încât granițele dintre procese să nu fie sesizabile, practic să nu existe.

Un sistem reprezintă o interconexiune a componentelor sale, pentru a se ajunge la obiectivul stabilit inițial. Componentele sistemului includ organizarea, resursele și procesele.

Preocuparea pentru calitatea produselor realizate datează din perioada timpurie a epocii primitive.

Cu cât calitatea produsului este mai bună, activitatea industrială mai eficientă, personalul mai bine pregătit și mai integrat în procesul muncii, activitatea comercială și financiară, cât și celelalte activități desfășurate pe principiul „just in time”, cu atât o organizație este mai eficientă.

O organizație poate produce în cazul în care are desfacerea asigurată, dacă are comenzi. Obținerea de comenzi este asigurată în cazul în care produsul prezintă încredere în ceea ce privește calitatea, în condiții de concurență. Șansa produsului „fabricat” de a fi vândut este mai mare cu cât reușește să asigure utilizatorului serviciile pe care acesta le dorește, însă și în ceea ce privește calitatea sa.

Aplicarea în sfera conceptelor legate de calitate reprezintă demersuri necesare pentru orice agent economic, in legătură cu îmbunătățirea competitivității în condițiile concurențiale ale economiei de piață.

Din literatura de specialitate reiese faptul că organizațiile atribuie o importanță din ce în ce mai mare managementului calității produselor și-și doresc satisfacerea tuturor părților interesate.

Acțiunea mediului asupra organizațiilor poate fi înțeleasă prin schimbările mediului, atât prin factorii concurențiali, cât și prin turbulența mediului. Organizațiile pot influența mediul; ele pot să utilizeze o serie de tehnici pentru influențarea furnizorilor (contracte pe termen lung cu prețuri fixe), a competitorilor (prețuri, calitate), a clienților (reclamă, noi utilizări pentru produse), a sindicatelor etc. Astfel, organizațiile trebuie să țină seama de condițiile de mediu în care își desfășoară activitatea. Pentru ca ele să funcționeze cât mai bine, acestea au datoria de a-și adapta cultura organizațională la modificările care intervin.

Primejdia provocării unor profunde modificări nocive ale mediului ambiant, strâns legată de progresul tot mai accelerat al tehnicii moderne, a devenit astăzi o problemă ce interesează viitorul omenirii.

Creșterea semnificativă a populației din întreaga lume și, mai ales, progresul tehnicii, care consumă într-o mare măsură resursele naturale și produce în cantități mult mai mari deșeuri variate pe care natura nu a învățat încă să le distrugă și să le anihileze, schimbă în mod neașteptat și deosebit de grav raporturile dintre oameni și natura înconjurătoare.

Îndepărtarea cauzelor de poluare a mediului ambiant nu trebuie să se obțină prin suprimarea sau încetinirea activității creatoare a tehnicii modern, ci prin adâncirea conștiinței generale că roadele științei trebuie folosite cu sentimentul solidarității umane mai mult decât am făcut-o până acum. Știința nu poate fi binefăcătoare decât atunci când se bazează pe o conștiință cu adevărat umană.

Modificările modalității de abordare a membrilor organizației au făcut necesară crearea unui sistem de management integrat ce face referire la standardele internaționale, astfel:

în domeniul calității, norma ISO 9001/2000, utilizată pentru certificare, asigură satisfacerea clienților în cadrul unei politici de ameliorare continuă;

în domeniul mediului, norma ISO 14001/1996, utilizată pentru certificare, răspunde în principal de respectarea reglementărilor și recomandă personalului organizației și publicului modul de prevenire a poluării în cadrul unei politici de ameliorare continuă;

în domeniul sănătății și securității în muncă, norma engleză BS 8800/1996, cu specificarea OHSAS 18001/1999 pentru certificare, vizează respectarea reglementării și prevenirii riscurilor în domeniul sănătății și securității muncii; ele răspund cerințelor personalului și publicului.

Având în vedere standardele existente pentru managementul calității, al mediului și cel al sănătății și securității, precum și din experiența dobândită de către organizații de-a lungul timpului, s-a ajuns la concluzia că, pentru optimizarea activității, este necesară introducerea unui sistem de management integrat, care să întrunească toate cerințele impuse de fiecare din cele trei tipuri de management.

Scopul acestei lucrări este prezentarea unui astfel de sistem de management integrat, care să fie aplicat într-o organizație ce-și dorește obținerea unor rezultate care să fie conforme standardelor internaționale.

La partea experimentală este expusă procedura operațională prin care S.C. RAJA S.A. Constanța planifică și dezvoltă procesele necesare pentru obținerea apei sigure în stațiile de tratare a apei potabile din Constanța, Cernavodă și Predeal și distribuția acesteia către utilizatori.

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL CALITĂȚII

DEFINIREA CONCEPTULUI DE CALITATE

Abundența de informații existente și numeroasele organizații ce contribuie la promovarea conceptului calității conduc, la prima vedere, la ideea conform căreia acest concept este prezentat, în mod riguros, analitic și coerent în literatura de specialitate.

La originea cuvântului calitate se află cuvântul latin „qualitas” derivat la rândul său tot dintr-un cuvânt latin: „qualis”. „Qualitas” este traducerea în limba latină a cuvântului grecesc „poiotes”, introdus în lumea latină de către Platon și utilizat cel mai frecvent de Aristotel în lucrările sale.

Dar, la fel ca și teoria relativității, „calitatea” este deseori privită ca fiind un concept ce poate reprezenta aspecte diferite pentru oameni diferiți.

Indiferent de referința în timp sau contextul în care conceptul de „calitate” este analizat, acesta s-a concretizat, de-a lungul existenței sale, într-o multitudine de definiții, care au coexistat și s-au completat reciproc, conceptul fiind utilizat în descrierea multor fenomene economice sau ca parte integrantă a acestora.

Definițiile calității, așa cum sunt acestea relatate de literatura de specialitate, sunt tributare unor principii cum ar fi:

sistemul de valori la care se raportează;

mediul în care acestea sunt utilizate;

etosul celor care au impus definiția în literatura de specialitate.

Cercetarea, abordarea și interpretarea conceptului de calitate se raportează la variabilele dependente, precum: produsul finit, organizația, noțiuni precum cota de piață, costurile, profitul unei organizații, utilizatorul final etc.

La începutul anilor ´90, în lucrarea sa intitulată „Juran on Quality by Design: The New Steps for Planning Quality into Goods and Services”, Juran prezintă o grupare a elementelor evidențiate, implicit sau explicit, în definirea calității precum și a elementelor asupra cărora există discuții în ceea ce privește includerea sau nu în definiția calității.

Înainte de 1980, literatura de specialitate a făcut referire la „calitate” în termeni de indicator al eficacității unei organizații. Indiferent dacă vorbim de sectorul privat sau de sectorul public, până în anii 1980, toți cei care au definit calitatea au utilizat această noțiune drept calificativ pentru descrierea produselor sau serviciilor. Explicația pentru acest mod de abordare a calității poate fi derivată din strategia managerială și organizațională utilizată în acea perioadă, când majoritatea organizațiilor erau preocupate doar de extinderea dimensională a pieței.

După Reeves și Bednar definițiile calității apărute pe parcursul timpului nu s-au eliminat succesiv, ci mai degrabă s-au completat, au coexistat, ceea ce a determinat utilizarea în paralel a acestora. Aceeași autori precizează că nu se poate stabili o ierarhie a definițiilor existente ale calității întrucât: „în fiecare situație, fiecare definiție existentă relaționează cu criterii cum ar fi, măsurare, utilitate managerială și relevanță pentru consumator și este caracterizată atât de puncte tari, cât și de puncte slabe” și mai mult „conceptul calitate a beneficiat de multiple definiții și a fost utilizat pentru a descrie o varietate mare de fenomene”. [4]

ABORDĂRI ȘI DIMENSIUNI ÎN DOMENIUL CALITĂȚII

Analizarea modurilor de abordare a calității conduce la posibilitatea sistematizării definițiilor utilizate în literatura de specialitate după mai multe criterii, enumerate în continuare.

1.2.1 Abordarea calității din prisma conformității cu specificațiile

Începutul acestui mod de abordare a calității poate fi corelat cu mijlocul secolului al XIX-lea, în același timp cu apariția interschimbabilității și a producției de masă (inexistența conformității cu specificațiile ar fi determinat imposibilitatea aplicării procesului interschimbabilității).

Shewhart a creat premisele primei definiții a calității din perspectiva conformității cu specificațiile în lucrarea sa „Controlul economic al calității produselor fabricate” prin analiza modului în care cerințele consumatorului sunt transpuse în caracteristicile fizice ale produsului.

Gilmore utilizează pentru calitate, din perspectiva aceleiași abordări, următoarea definiție: „calitatea este gradul în care un produs specific este conform cu proiectul sau cu specificațiile”. Din perspectiva acestei abordări, calitatea poate fi evaluată în diferitele stadii ale procesului de producție. Rolul specificațiilor este definitoriu în cadrul acestei abordări, întrucât ele reprezintă informațiile de bază utilizate în procesele de producție.

Juran stabilește nivelul la care este valabil acest mod de abordare a calitătii: „la nivelurile de jos ale companiei. La acele niveluri personalul este adesea neinteresat de nevoile clientului; cu toate acestea, acești oameni solicită o definiție clară a responsabilităților ce le revin cu privire la calitate. O modalitate de definire a acestor responsabilități este de a le prezenta specificații și proceduri. În acest fel, responsabilitățile se traduc prin a urma procedurile și a îndeplini specificații”. [12]

1.2.2 Abordarea calității bazată pe conformitatea cu cerințele

Crosby definește calitatea drept conformitatea cu cerințele. În opinia lui Crosby, calitatea trebuie definită în termeni clari și măsurabili, iar planificarea strategică pare instrumentul favorit pentru aplicabilitatea practică a acestei definiții. Expresii cum ar fi „încântarea clientului” sau „îmbunătățirea continuă” nu reprezintă altceva decât o extensie a acestei definiții. Crosby își explică modul său de abordare a calității prin unghiul din care privește calitatea, și anume din poziția de manager, spre deosebire de Juran (inginer) sau Deming (statistician).

Din perspectiva aceleiași abordări, Gilmore prezintă calitatea drept „gradul în care un produs specific satisface necesitățile unui consumator specific”.

Cele două moduri de abordare a calității prezentate au determinat apariția conceptului de prevenire a defectelor. Dar, chiar și în condițiile în care un produs îndeplinește în totalitate specificațiile există o multitudine de factori externi care pot conduce la inutilitatea acestuia.

Modelele economice tradiționale au la bază ideea conform căreia prețul este primul determinant în procesul de alegere al unui produs de către consumator. Însă începând cu jumătatea secolului trecut calitatea a început să câștige teren în cadrul teoriei economice.

Dacă Shewhart își argumenta modul de definire a calității bazându-se doar pe latura obiectivă a acesteia, vom constata apariția unui alt mod de abordare a calității, bazat pe latura subiectivă. Pornind de la ipoteza că majoritatea bunurilor nu sunt evaluate de consumatori în termenii conformității cu specificațiile și chiar mai mult, aceștia nu sunt interesați de măsura în care un produs corespunde specificațiilor interne, se prezintă în continuare o sistematizare a definițiilor ce abordează calitatea din perspectiva clientului. Deși germenii unei astfel de perspective în abordarea calității apar încă din 1950, preocupările specialiștilor în a defini calitatea din această perspectivă se intensifică începând cu anii 1960, în paralel cu conturarea și dezvoltarea sectorului serviciilor. [7,8,9]

1.2.3 Abordarea calității bazată pe produs

Această abordare grupează definiții ale calității care scot în evidență modul în care superioritatea caracteristicilor unui produs adaugă valoare respectivului produs.

Prima definiție a calității din perspectiva acestei abordări apare la Abbott în 1955: „diferențele în calitate între produse totalizează diferențele în calitate ale câtorva atribute sau ingrediente dorite de consumator”. În paralel cu această definiție, autorul atenționează că datorită unei concentrări excesive asupra elementului „preț”, economiștii au neglijat de fapt un element de o importanță critică în cadrul procesului de alegere realizat de consumator și anume calitatea, sugerând, în același timp, că atât prețul, cât și calitatea sunt elemente care trebuie avute în vedere într-o piață competitivă. Mai mult, în opinia sa, numai în momentul în care diferențele privind calitatea sunt eliminate de standarde și de modul de aplicare a acestora, se stabilește o relație de egalitate între „produs ieftin” și „produs bun”.

Alături de Abbott, Feigenbaum este adeptul ideii conform căreia diferențierile în ceea ce privește calitatea, prețul și valoarea sunt elemente importante în procesul de decizie al consumatorului.

În 1982, Leifler definește calitatea, prin prisma aceluiași mod de abordare, drept: „suma atributelor neplătite ale unui produs și care sunt incluse în fiecare unitate de atribute inclusă în preț”. [10]

1.2.4 Abordarea calității din prisma consumatorului

La modul general, acest mod de abordare al calității este prezentat începând cu 1954 de către Keuhn și Day: „în analiza finală a pieței, calitatea produsului depinde de gradul în care aceasta corespunde șablonului de preferințe stabilit de consumator”.

Dacă cei doi autori nu precizează conținutul șablonului de preferințe stabilit de consumator, în același an Dortman și Steiner identifică serviciile adiacente (parte a șablonului de referințe sau al mixului stabilit de consumator) ca element în conturarea imaginii calității la utilizatorul final: „calitatea reprezintă orice aspect al unui produs, inclusiv serviciile adiacente stabilite prin contractul de vânzare, care influențează curba cererii”.

Punctul de vedere al utilizatorului în ceea ce privește calitatea este consemnat, începând cu Holbrook and Corfinan (1985) sub denumirea de calitatea percepută de client și reprezintă în opinia autorilor judecata consumatorului asupra produsului. Zeithaml extinde în 1988 această definiție considerând calitatea percepută drept judecata consumatorului asupra întregii excelențe sau superiorității produsului.

După Zeithaml, calitatea percepută este:

– diferită față de calitatea reală sau obiectivă;

– exprimă mai curând un nivel ridicat al abstracției, decât un atribut specific al produsului;

– o evaluare de ansamblu care, în unele cazuri, se aseamănă cu atitudinea;

– o judecată emisă în cadrul unui set de valori stabilit de client.

Percepția a doi consumatori în ceea ce privește calitatea a două referențiale poate fi diferită, chiar dacă referențialele sunt caracterizate de același nivel calitativ sub aspect obiectiv. Mai mult, calitatea percepută de consumator este cea care influențează decizia de cumpărare. Punctul de vedere al consumatorilor (judecata acestora) este abordat de literatura de specialitate sub denumirea de calitatea percepută de client. [16]

MANAGEMENTUL CALITĂȚII

Managementul calității coordonează activitățile pentru a direcționa și controla o organizație cu privire la calitate.

Încercări de definire a conceptului de managementul calității au evidențiat următoarele aspecte:

este o politică sau o strategie a organizației în domeniul calității;

este o filozofie care descrie obiectivele organizației în domeniul calității;

reprezintă o strategie globală a calității;

reprezintă ansamblul de principii și metode organizate într-o strategie globală vizând mobilizarea întregii organizații pentru a obține o mai bună satisfacere a clientului la un cost cât mai mic;

reprezintă politica organizației prin care aceasta tinde să-și mobilizeze toți membrii pentru îmbunătățirea calității produselorși serviciilor, precum și calitatea funcționării și a obiectivelor sale în relația cu mediul;

reprezintă satisfacerea nevoilor clienților privind calitatea produsului, livrarea cantității cerute, la timpul cerut, la locul solicitat, la un cost cât mai mic pentru client, în condițiile unei relații agreabile și eficiente cu acesta;

sistem de management al organizației centrat pe calitate, bazat pe participarea tuturor membrilor săi, prin care se urmărește asigurarea succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului și obținerea de avantaje pentru toți membrii organizației și pentru societate.

Principiile care stau la baza construirii, funcționalității și eficienței sistemelor de managementul calității sunt următoarele:

clientul este situat pe primul loc, în centrul atenției tuturor activităților organizației;

activitățile organizației sunt grupate într-o viziune sistematică, calitatea reprezentând punctul central al acestora;

întregul personal al organizației participă efectiv la realizarea calității, fiecare reprezentând o verigă care poate slăbi sau întări lanțul calității;

toți furnizorii externi participă activ la realizarea calității produselor organizației;

orice activitate cu repercusiuni în obținerea calității poate fi continuu ameliorată, iar lucrătorii individuali trebuie antrenați, trebuie stimulat spiritul lor de participare și inițiativă, trebuie motivați și sensibilizați corespunzător;

activitățile și realizările obținute trebuie argumentate cu date concrete;

activitățile trebuie să se facă urmărindu-se constant rentabilitatea și eficiența organizației, iar pe termen lung, avantaje pentru întregul personal al organizației și pentru societate. [13]

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII

2.1 CONCEPTE ȘI EVOLUȚII

Organizațiile sunt din ce în ce mai interesate de îndeplinirea și demonstrarea performanței sănătății și securității ocupaționale prin controlul riscurilor, în concordanță cu standardele în vigoare.

Toți indivizii au drept la viață, la libertate și la securitatea lor personală (art.3 din Declarația drepturilor omului adoptată la Paris la 10 Decembrie 1948). A veghea la securitatea altuia este o datorie ce se impune tuturor și, bineînțeles, șefului de întreprindere pentru salariații săi.

Experiența ne-a arătat cât de traumatizant este un accident grav, nu numai pentru rănit, dar și pentru personalul întreprinderii. A acționa în securitate înseamnă a te asigura contra riscurilor acestor traumatisme colective.

2.2 FACTORII DE RISC

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională și determinarea nivelului de risc pe baza combinației dintre gravitatea și probabilitatea consecinței maxime previzibile.

Se poate aprecia dimensiunea riscului pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională și determinarea nivelului de risc pe baza combinației dintre gravitatea și probabilitatea consecinței maxime previzibile.

Se poate aprecia dimensiunea riscului pe baza combinației dintre doi parametri: gravitatea și frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman.

Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru locul de muncă analizat.

Factorii care se iau în considerare la evaluarea riscului sunt:

probabilitatea producerii unei leziuni sau afectării sănătății;

gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătății.

Securitatea reprezintă starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero.

Din cauza trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu se pot atinge asemenea stări cu caracter de absolut.

Definind securitatea ca o funcție de risc:

y = f(x)

unde: y = 1/x,

se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc, așa cum este reprezentat în Fig.1.

Fig.1 Reprezentarea raportului securitate-risc

Riscul se poate prezenta grafic în funcție de gravitate și probabilitate (Fig.2)

Fig.2 Curba de acceptabilitate a riscului

Indiferent de factorul de risc și de evenimentul pe care îl poate genera, consecințele asupra executantului pot fi grupate astfel:

– incapacitate temporară de muncă;

– invaliditate;

– deces.

Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă cuprinde următoarele etape:

constituirea echipei de evaluare;

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

lista de identificare a factorilor de risc;

lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

grila de evaluare a riscurilor;

scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

fișa locului de muncă – document centralizator;

fișa de măsuri propuse.

Dacă luăm în considerare elementele organizatorice care asigură funcționarea organizației: structurile și organizarea de bază, activitățile de bază, comportamentul conducerii și al celorlalți angajați și raportăm conținutul celor trei planuri la ele, vom obține nouă câmpuri sau domenii de acțiune aferente sistemului de management.

Conducerea de vârf trebuie să-și propună ca protejarea forței de muncă, indiferent de reglementările legale, să fie considerată drept principiu de bază în activitatea organizației și un obiectiv la fel de important ca și profitul, și să urmărească implementarea acestei valori în programele strategice și de afaceri.

O asemenea politică este o precondiție decisivă pentru un sistem de MSSM care să transforme obligativitatea legală realizării securității și sănătății în muncă într-o acțiune voluntară, într-o asumare voită a responsabilității pentru condițiile de muncă ale salariaților. [3, 4]

2.3 STRUCTURA SISTEMULUI DE MANAGEMENT

Organizația trebuie să-și structureze sistemul managerial astfel încât acesta să permită implementarea politicii și strategiei sale vizând securitatea și sănătatea în muncă, precum și realizarea obiectivelor pe care și le-a stabilit.

Este foarte important ca să se stabilească personalul căruia i se atribuie funcții manageriale, acesta trebuind să fie format din specialiști în securitate și sănătate în muncă. După caz, se poate apela la medici specialiști în medicina muncii, la componenți ai altor sisteme importante din cadrul organizației, care au, de exemplu, sarcini privind primul ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor. [14]

2.4 FUNCȚIONAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT

Pentru a asigura funcționarea sistemului, organizației îi revine sarcina de a stabili modul în care se va realiza cooperarea personalului de conducere cu cel de execuție desemnat, în funcție de structura organizatorică, astfel încât să se acorde atenția cuvenită cerințelor de securitate și sănătate în muncă. Ulterior, se vor lua măsurile corespunzătoare pentru a extinde cooperarea și la ceilalți angajați. În acest scop, domeniile de activitate și procesele din organizație trebuie să fie structurate în mod corespunzător și între ele să se stabilească relații funcționale adecvate. Trebuie luate, de asemenea, măsuri ca tot personalul care face parte din echipa de conducere să aibă o viziune unică privind sarcinile și acțiunile specifice care decurg din politica și strategia securității și sănătății în muncă, ca și asupra monitorizării îndeplinirii lor. [14]

2.5 ELEMENTELE SISTEMULUI DE MSSM

Securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv respectarea prescripțiilor de securitate și sănătate în muncă conținute în legislația și reglementările naționale, constituie responsabilitatea directă a angajatorului. Acesta trebuie să dețină un rol fundamental în toate activitățile ce vizează problematica securității și sănătății în muncă în organizație și să întreprindă toate acțiunile necesare stabilirii unui sistem de management în domeniul menționat.

Acest sistem trebuie să prevadă existența următoarelor elemente esențiale:

politica;

organizarea;

planificarea și implementarea;

evaluarea;

acțiuni în vederea optimizării.

Specificația OHSAS 18001 prezintă cerințele pentru un managementul securității și sănătății în muncă, oferind unei organizații posibilitatea de a-și controla riscurile în domeniul securității și sănătății în muncă și de a-și îmbunătăți performanța. Ea nu stabilește criterii de performanță specifice securității și sănătății în muncă și nici nu oferă indicații detaliate pentru proiectarea unui management.

Specificația OHSAS 18001 este aplicabilă oricărei organizații care dorește să:

stabilească un sistem de managementul securității și sănătății în muncă pentru a elimina sau minimiza riscul salariaților sau al altor părți interesate care pot fi expuse riscurilor în domeniul securității și sănătății în muncă în timpul activităților lor;

implementeze, mențină și să îmbunătățească continuu un sistem de managementul securității și sănătății în muncă;

se asigure de propria conformitate cu politica de securitate și muncă declarată;

demonstreze altora această conformitate;

certifice/înregistreze propriul sistem de managementul securității și sănătății în muncă de către o organizație externă;

realizeze o autodeterminare și declarare a conformității cu acestă specificație OHSAS.

Cerințele din această specificație OHSAS ar trebui practic să fie înglobate în oricare sistem de managementul securității și sănătății în muncă. Extinderea aplicării va depinde de factori cum ar fi:

politica de securitate și sănătate în muncă a organizației;

natura activităților;

riscurile și complexitatea proceselor operaționale.

Această specificație OHSAS este orientată mai mult către securitatea și sănătatea în muncă, și nu către securitatea unui produs sau serviciu. [23]

CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL MEDIULUI

3.1 GENERALITĂȚI ȘI EVOLUȚIA CONCEPTELOR DE MANAGEMENT DE MEDIU

Managementul de mediu este un termen generic care descrie procesul complex de abordare a problemelor de mediu (de la identificarea acestora, evaluarea impactului/riscului, formularea programelor care să susțină dezvoltarea durabilă, implementarea, evaluarea și corectarea lor), necesitând colaborarea interdisciplinară (științe naturale, inginerești, sociale, economice, legislație, planificare) și de cele mai multe ori coordonarea, din punct de vedere al strategiilor, la nivel regional, național sau internațional.

Implementarea sistemelor de management de mediu promovate de Organizația Internațională de Standardizare ISO (“International Standards Organization”), în conformitate cu ISO 14001, reprezintă doar una dintre posibilitățile de a asigura durabilitatea unei activități economice.[21]

Alte concepte care pot fi aplicate în corelare cu sistemele de management de mediu sunt:

proiectarea produselor pentru mediu, considerând evaluarea ciclului de viață a acestora;

contabilizarea costurilor de mediu;

sisteme complexe de management integrat: mediu-calitate, mediu-energie, calitate-securitate-mediu;

eco-marcarea produselor;

adoptarea indicatorilor producției industriale durabile.

Adoptarea standardelor privind managementul integrat al mediului în contextul dezvoltării industriale este o necesitate și în România, datorită:

importanței reducerii poluării și respectiv asigurării premiselor dezvoltării durabile;

promovării treptate a exigențelor și criteriilor de mediu internaționale în scopul alinierii României la Comunitatea Europeană.

Abordarea programelor de management al calității (conform standardelor din seria ISO 9000) sau de management de mediu (conform standardelor din seria ISO 14000) se află încă în stadiul incipient, unitățile industriale care au demarat implementarea acestor standarde fiind în primul rând interesate de sporirea competitivității pe piața internațională.

3.2 CONCEPTELE DE TRATARE FINALĂ ȘI PREVENIRE A POLUĂRII

Finalitatea sistemelor de producție este realizarea și comercializarea produselor de diferite categorii (substanțe chimice, metale, materiale plastice, fibre, materiale de construcții), în vederea satisfacerii necesităților de dezvoltare economică și socială.

Orice astfel de sistem:

necesită: materii prime și materiale auxiliare, utilități, energie, forță de muncă, echipamente (utilaje), investiții, spații (clădiri);

generează: produse utile, emisii și deșeuri în diferite stări de agregare (solidă, lichidă, gazoasă).

In context global se poate discuta despre integrarea ciclurilor de producție explicând și relațiile sistemelor de producție cu mediul, după cum se poate observa din Fig. 3.

Fig.3 Relațiile sistemului de producție cu mediul înconjurător

Astfel, resursele preluate din natură sunt transformate atât în produse utile cât și în deșeuri, în final acestea ajungând înapoi în natură, de multe ori, însă cu un potențial poluant mult mai mare față de cazul inițial. De asemenea, în cadrul proceselor de prelucrare/transformare a materiilor prime în produse finite sunt generate emisii poluante care influențează calitatea factorilor de mediu (apă, aer, sol), în multe cazuri acestea prezentând și caracter de risc cancerigen, mutagen sau toxicitate foarte mare (compușii organici nebiodegradabili, metalele grele, cianurile). [2]

Ciclul total de producție integrează aspectele de producere a bunurilor materiale și energiei în mediul natural, sugerând impactul tuturor activităților umane asupra factorilor de mediu și a organismelor vii.

Considerând ciclul de producție, se poate considera că protecția mediului prezintă două componente principale:

1. Protecția mediului cu focalizarea asupra produsului obținut se referă în special la dezvoltarea și producerea produselor ecologice (“environmentally friendly products”):

vopsele și lacuri pe bază de apă (substituind solvenții organici);

ierbicide, pesticide cu biodegradabilitate crescută;

eco-detergenți, cu conținut redus de fosfați.

2. Protecția mediului cu privire la producție se referă la practicile de management integrat (producție + protecția mediului) și eventual aplicarea unor măsuri suplimentare de depoluare finală a fluxurilor lichide, gazoase sau de tratare a deșeurilor.

Posibilitățile de reducere a poluării generate de un sistem de producție se pot schematiza conform reprezentării din Fig. 4.

Fig.4 Posibilitățile de reducere a poluării generate de un sistem de producție

Se poate observa că cele două tipuri de opțiuni (reducerea la sursă a emisiilor poluante și, respectiv, recircularea/reutilizarea) se pot realiza prin îmbinarea atât a soluțiilor tehnologice cât și a celor manageriale.[2]

3.3 SISTEMELE DE MANAGEMENT DE MEDIU (SMM)

Sistemele de management de mediu și sistemele de management integrat au ca obiectiv abordarea într-un context global a relațiilor unităților economice cu mediul, având ca finalitate reducerea efectelor negative ale activităților umane asupra mediului și, în general, includerea cerințelor de protecție a mediului în toate sectoarele specifice activităților economice: strategia de dezvoltare, aprovizionare, marketing, cercetare, producție și servicii, financiar. În afară de ansamblul activităților legate strict de producție, sistemele de management integrat vizează și protecția produsului, a consumatorului și a personalului implicat în fabricație.

Conceptul SMM a fost introdus pentru prima dată în Olanda în 1985, ș,i în prezent, este aplicat în țările Uniunii Europene, în Asia, SUA, Canada și din ce în ce mai mult în Europa Centrală și de Est.

Deși este o acțiune voluntară, implementarea sistemelor de management de mediu a reușit să convingă în numeroase țări nu numai prin beneficiile financiare obținute (identificarea zonelor ce pot aduce economii, mărirea eficienței producției, găsirea de noi piețe), dar și prin creșterea credibilității în obținerea de credite bancare, în atragerea investitorilor și a beneficiarilor.

Scopul implementării SMM nu constă numai în conformarea cu legislația de mediu și minimizarea riscurilor financiare, ci și în îmbunătățirea continuă a performanțelor de mediu, asigurându-se astfel o bună imagine și o serie de avantaje pe piața competițională.

Conform ISO 14001: “Un sistem de management de mediu este o componentă a sistemului general de management ce include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, revizuirea și menținerea politicii de mediu”.

În esență, un SMM răspunde abordării pe baza principiului îmbunătățirii continue a performanțelor manageriale bazat pe cercul “Deming”, și anume: “Planifică, Execută, Verifică, îmbunătățește” (“Plan, Do, Check, Act”), în conformitate cu reprezentarea schematică din Fig. 5.

Fig.5 Cercul ”Demming”

Acest principiu implică parcurgerea celor 4 etape succesive, capabile de a genera și a întreține o spirală evolutivă pentru acest tip de sistem de management. Această abordare este flexibilă și permite integrarea într-o structură unică a mai multor sisteme, care prezintă interferențe (calitate, mediu, igienă, securitate).

Pentru o unitate productivă (organizație, companie), principalele obiective ale aplicării SMM sunt:

identificarea și controlul aspectelor de mediu, a impacturilor și riscurilor relevante din companie;

satisfacerea politicii de mediu, a obiectivelor și țintelor, inclusiv conformarea cu legislația de mediu;

definirea unui set de principii de bază care să orienteze activitățile viitoare vizând responsabilitățile de mediu;

stabilirea unor creșteri ale performanței de mediu a companiei, pe baza unui bilanț costuri-beneficii;

definirea responsabilităților, autorității și a procedurilor care să asigure implicarea fiecărui angajat al companiei în reducerea impactului negativ asupra mediului;

realizarea unui sistem eficient de comunicare în interiorul companiei și asigurarea unei instruiri corespunzătoare a personalului;

îmbunătățirea competitivității pe piața internă și internațională;

evitarea problemelor de mediu la introducerea proceselor noi;

dezvoltarea de produse noi, acceptate pe scară mai largă;

pregătirea companiei pentru investitori sau pentru oportunități de asociere.

Cele 3 modele reprezentative pentru sistemele de management de mediu sunt următoarele:

Standardul BS 7750

Este primul standard din lume referitor la managementul de mediu, fiind elaborat în 1992 de British Standards Institute (BSI) și intitulat “Specification for Environmental Management Systems”. Standardul BS 7750 prezintă o abordare apropiată de cea a standardelor (existente la acea dată) privind managementul calității, BS 5750 și BS EN ISO 9000, pornindu-se de la ideea ca acesta, la fel ca și standardul BS 5750, să fie asimilat în timp unui standard internațional ISO. în acest mod a apărut, în anul 1996, standardul ISO 14001.

Standardul BS 7750 a fost verificat timp de un an și, ca urmare a rezultatelor obținute și a comentariilor favorabile formulate de diverse organizații, a fost revizuit în 1994, urmărindu-se și compatibilizarea sa cu Sistemul de Management de Mediu și Audit (SMMA) care tocmai apăruse.

Regulamentul EMAS

EMAS (“Eco-Management and Audit Scheme”) este denumirea Regulamentului nr. 1836/93 al Comisiei Europene pentru Sisteme de Management de Mediu și Audit (SMMA), cunoscut și sub numele de Regulament Eco-Audit. Acesta permite participarea voluntară și aderarea companiilor europene din sectorul industrial la schema comunitară de eco-management și audit. La elaborarea SMMA au participat BSI și Directoratul General XI al CE, folosindu-se, inițial, ca model standardul BS 7750, iar ulterior, operându-se revizuiri succesive pentru compatibilizarea acestor două documente. SMMA a intrat în vigoare în 1993 și a devenit operațional în 1995.

Standardul ISO 14001

Acest standard, a cărui versiune în românește este “SR EN ISO 14001 „Sisteme de management de mediu. Specificații și Ghid de utilizare” reprezintă componenta de bază a seriei de standarde ISO 14000 și a fost adoptat în 1996. Standardul român echivalent a apărut în 1997. Prin apariția standardului ISO 14001, standardele naționale referitoare la sisteme de management de mediu (inclusiv BS 7750) au fost înlocuite de către acesta.

În completarea standardului ISO 14001 au fost și încă vor mai fi elaborate și alte standarde referitoare la protecția mediului, toate din seria ISO 14000. Dintre acestea, cel mai strâns legat de problematica implementării unui SMM este ISO 14004 “Sisteme de management de mediu – Ghid privind principiile, sistemele și tehnicile de aplicare” adoptat ca standard internațional, concomitent cu ISO 14001 și preluat ca standard român în anul 1998.

Sistemul de management de mediu depinde de tipul, natura, mărimea, complexitatea activității, produselor și serviciilor companiei. Există totuși un număr de elemente de bază care se regăsesc în toate SMM-urile. Acestea includ:

Obținerea angajamentului din partea managerului general al companiei privind dorința și sprijinul în implementarea sistemului de management de mediu.

Analiza de mediu inițială: stabilirea exactă a poziției unde se află compania în relație cu mediul. Constituie baza de pornire în implementarea SMM, față de care va judeca ulterior și îmbunătățirea continuă a performanței de mediu.

Politica de mediu, de obicei publicată în scris ca Declarație a Politicii de Mediu, exprimă angajamentul managerului general de a se conforma legislației de mediu și de a urmări îmbunătățirea continuă a performanței de mediu. în felul acesta, se asigură nu numai responsabilitatea pentru implementarea politicii de mediu, ci și suportul necesar acesteia.

Programele de management de mediu, care pornesc de la identificarea aspectelor de mediu și a impactului asociat acestora și conțin măsurile ce vor fi luate de-a lungul unei perioade de timp, identificând activitățile, responsabilitățile angajaților și resursele financiare corespunzătoare.

Structuri și responsabilități: definirea, atribuirea și comunicarea structurilor, responsabilităților și autorității de mediu necesare pentru a implementa SMM.

Integrarea managementului de mediu în managementul general al companiei include proceduri pentru înglobarea cerințelor de mediu în toate sectoarele specifice companiei, cum ar fi: aprovizionare, marketing, cercetare-dezvoltare, serviciu financiar. Aceste proceduri pot conține: sistemul de comunicare internă, controlul documentelor, controlul operațional, evaluarea riscului și pregătirea planurilor și procedurilor de urgență în vederea asigurării unui răspuns corespunzător în cazul incidentelor și accidentelor.

Monitoring, măsurători și proceduri de înregistrare – necesare pentru a înregistra și evidenția pe bază de documente, rezultatele acțiunilor întreprinse.

Acțiuni preventive și corective în vederea eliminării cauzelor existente sau potențiale privind neconformarea cu obiectivele și țintele stabilite inițial.

Auditul SMM – stabilirea și menținerea programelor de auditare a sistemului de management de mediu cu frecvență dictată de natura operațiilor.

Analiza Managementului de Mediu – evaluarea realizată de managerul general asupra tuturor aspectelor semnificative ale SMM, pentru a identifica necesitatea unor posibile schimbări în sistem.

Seria de standarde ISO 14000 privind managementul mediului reprezintă concretizarea activității Comitetului Tehnic ISO/TC-207, care, începând din 1993 a răspuns de dezvoltarea standardelor privind managementul mediului și a instrumentelor suport de evaluare a organizațiilor, produselor și proceselor.

ISO/TC-207 a creat 6 subcomitete (SC 1-SC 6) și un grup de lucru (WG1), în componența acestor grupuri de lucru fiind numiți membri ai comisiilor de standardizare și experți în domeniul mediului, pe plan național.

Principiile de bază care au stat la baza dezvoltării seriei de standarde ISO 14000 pot fi sintetizate astfel:

Realizarea consensului cu toate părțile interesate pe bază de voluntariat (standardele din seria ISO 14000 sunt standarde voluntare stabilite prin consens la nivel internațional și care pot fi adoptate ca standarde naționale).

Standardele din seria ISO 14000 nu interferă cu legislația națională de mediu. în acest sens, au fost excluse din obiectivele activității subcomitetelor ISO/TC-207 următoarele aspecte:

stabilirea valorilor limită admisibile pentru poluanți și efluenți;

stabilirea performanțelor de mediu;

standardizarea produselor;

metode de control a poluanților (alte subcomitete ISO își desfășoară activitatea în acest domeniu: ISO/TC 146- standarde privind calitatea aerului, ISO/TC 147- standarde privind calitatea apei, ISO/TC 190- standarde privind calitatea solului).

Respectând aceste principii de bază, se poate observa că stabilirea valorilor maxim admisibile a poluanților la emisie și imisie, precum și nivelul performanțelor de mediu rămân prerogativele autorităților naționale în domeniu.

Seria de standarde ISO 14000 (Fig.6) oferă elementele și instrumentele manageriale pentru a controla aspectele de mediu, pentru a îmbunătăți performanțele de mediu ale organizației și a atinge obiectivele economice și de mediu stabilite.

Fig.6 Structura seriei de standarde ISO 14000

În seria ISO 14000, standardele ISO 14001 și ISO 14004 prezintă o importanță deosebită. Aceste standarde permit organizației să abordeze sistematic modul în care activitățile, produsele și serviciile sale interacționează cu mediul și să controleze activitățile sale pentru a realiza obiectivele și țintele propuse privind protecția mediului.

Standardul ISO 14001 (“Sisteme de management de mediu – Specificații și îndrumări pentru utilizare”) se referă la sistemul de management de mediu, având ca scop general declarat susținerea protecției mediului și prevenirea poluării, în echilibru cu necesitățile socio-economice.

Standardul ISO 14001 oferă specificații și îndrumări pentru utilizare care se pot aplica tuturor tipurilor de activități, nu doar celor industriale (ex.: organizații prestatoare de servicii, administrație locală). Astfel, standardul ISO 14001 poate fi aplicat în orice organizație care dorește:

implementarea, menținerea și îmbunătățirea unui SMM;

asigurarea conformității cu politica de mediu pe care a adoptat-o;

demonstrarea conformității cu standardul tuturor celor interesați de aceasta;

certificarea/înregistrarea SMM de către un organism acreditat (din afara organizației);

realizarea unei autoevaluări și auto-declarații de conformare cu standardul ISO 14001.

Adoptarea standardului ISO 14001 nu poate garanta performanțele de mediu optime ale organizației. Acest standard nu stabilește cerințe precise referitoare la performanța de mediu, cu excepția celor prezentate în angajamentul asumat prin politica de mediu declarată.

CAPITOLUL 4. INTEGRAREA UNUI SISTEM DE MANAGEMENT CALITATE-SECURITATE-MEDIU

Un sistem integrat de management reprezintă o abordare managerială logică și sistematică prin care pot fi luate decizii strategice și operaționale optime, ținând cont de toate aspectele esențiale ce conduc la desfășurarea în mod eficient a activității unei organizații, din punct de vedere al calității, al securității și al mediului.

4.1 MOTIVELE INTEGRĂRII

4.1.1 Puncte comune

• Principiile comune de management

Analogiile conceptuale conduc la principii de management foarte asemănătoare. Rezultă pentru calitate, securitate și mediu că normativele corespondente sunt compatibile și complementare și pot fi aplicate fără probleme managementului integrat. Un număr mare de întreprinderi sunt în prezent conștiente că au posibilitatea de a aplica aceste principii comune pentru a satisface obiectivele lor globale de ameliorare a performanțelor proprii.

• Punctele comune de aplicare

În primul rând exigențele de calitate, securitate și mediu se aplică acelorași realități, deci trebuie ca organizația să știe și să stăpânească producția și procesele și aceasta atât la nivelul cotidian de gestiune curentă și de asemenea dacă este vorba de a crea noi produse și procese. Diferitele discipline trebuie să conveargă pentru a duce în permanență la decizii comune optimizate și ținând cont de diferitele puncte de vedere.

• Metodele și principiile comune de acțiune

Pentru a fi eficace în cele trei domenii ale managementului integrat trebuie să facă apel la principiile comune de acțiune. Aceasta trece prin angajamentul direcțiunii, definirea politicilor, planificarea și stăpânirea proceselor, măsurarea și supravegherea performanțelor etc., respectiv tot atâtea motive pentru a lua dispozițiile de management comune.

• Punctele comune securitate calitate

Securitatea și calitatea sunt foarte dificil disociabile într-o întreprindere. Un accident de muncă cu oprirea producției conduce des la consecințe grele pentru productivitate. Invers, punerea în funcțiune a unui sistem de management al calității contribuie la prevenirea accidentelor și deci la ameliorarea securității. Această corelare într-un bun sistem de management al calității (în special dacă este certificat ISO 9000) și performanțele în materie de securitate au foste deja observate de numeroase Case de Asigurări de Sănătate din întreaga Europă și este din ce în ce mai des confirmată de studii efectuate pe teren la mai multe organisme și întreprinderi.

• Punctele comune mediu și calitate

Acele întreprinderi a căror rol este să protejeze mediul (tratamentul apelor și al deșeurilor) și care sunt angajate într-un demers de calitate au făcut natural integrarea calitate-mediu; produsele și serviciile lor, respectiv sistemul lor documentar sunt un singur și același răspuns la exigențele de calitate și mediu.

• Punctele comune securitate și mediu

Securitatea și mediul se reunesc prin obligația de a fi identificate toate riscurile pentru salariați și pentru public: riscuri privind procesele și natura produselor cum ar fi exploziile, incendiile, scăpările necontrolate. Este cazul industriei chimice și petrochimice și pentru industriile agroalimentare (sănătate, poluare și deșeuri).

4.1.2 Satisfacerea tuturor părților interesate

Integrarea sistemelor de management calitate, securitate și mediu răspunde preocupărilor de eficiență a organismelor și întreprinderilor. Această integrare odată realizată, conduce la un management global sau total apt a satisface toate părțile interesate.

• Preocupările proprii ale întreprinderii

Pentru a-și asigura perenitatea, întreprinderea trebuie să răspundă în special următoarelor provocări:

– să facă față concurenței păstrând totuși securitatea instalațiilor (securitatea în funcționare a personalului și a produselor);

– să răspundă exigențelor comune și specifice de calitate, sănătate, securitate și mediu.

• Preocupările exterioare ale întreprinderii

Întreprinderea nu poate să ignore așteptările sau exigențele externe, deci trebuie:

– să respecte aspectele ecologice (dezvoltare durabilă);

– să asigure securitatea publicului

Există deci o complementaritate remarcabilă între cele trei domenii ale managementului integrat, având ca efect o lărgire a câmpului de conștiință a întreprinderii.

4.2 DESCRIEREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE-MEDIU-SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

4.2.1 Cerințe generale

Pentru a fi competitivă și pentru a menține o bună performanță economică, o organizație trebuie să implementeze, să mențină și să îmbunătățească continuu un sistem de management integrat calitate-mediu-ssm, conform standardelor SR EN ISO 9001: 2008, SR EN ISO 14001:2005, SR OHSAS 18001: 2008.

În conformitate cu cerințele acestor standarde, au fost determinate o serie de aspecte care au o contribuție esențială la calitatea serviciilor, lucrărilor și produselor realizate de societate, la impactul acestora asupra mediului, securității și sănătății în muncă:

a) calitatea datorată nivelului tehnic al serviciilor: se referă, în principal, la calitatea datorată performanțelor serviciilor în ceea ce privește încadrarea în parametrii fizico-chimici și biologici impuși, pentru asigurarea sănătății, securității consumatorilor și protecția mediului;

b) calitatea datorată realizării serviciilor conform cerințelor și așteptărilor clientului: se referă la respectarea angajamentelor contractuale privind termenele prevăzute, încadrarea în costurile convenite și intervențiile în caz de neconformități ale serviciilor-service-ul prompt;

c) calitatea datorată conformității cu proiectul tehnic și reglementările aplicabile: este calitatea datorată menținerii consecvente pe toată durata prestării serviciilor, realizării lucrărilor asociate, în conformitate cu proiectul de execuție, a satisfacerii cerințelor referitoare la mediu și protecția consumatorului, securității și sănătății în muncă, respectiv a cerințelor legale și reglementate aplicabile;

d) calitatea datorată disponibilității serviciilor și produselor: este calitatea datorată continuității serviciilor, respectiv disponibilitatea produselor rezultate din lucrări pe întreaga durată de viață sau pe perioada de garanție, după cum este necesar, în scopul menținerii caracteristicilor și a cerințelor prevăzute în proiect;

e) reducerea consumurilor energetice: are în vedere reabilitarea echipamentelor, dar și aplicarea de corecții imediate în cazul apariției unor evenimente cu efecte negative;

f) managementul deșeurilor: vizează asigurarea unei gestiuni riguroase a deșeurilor generate, în special a celor periculoase;

g) minimizarea factorilor de risc: reducerea riscurilor generate de factorii externi;

h) managementul riscurilor în procesul muncii: determinarea, ierarhizarea riscurilor și adoptarea de măsuri care să mențină riscurile la un nivel acceptabil;

i) îmbunătățirea condițiilor de muncă și grija consecventă pentru sănătatea angajaților: acest aspect vizează creșterea satisfacției angajaților, asigurând sporirea implicării acestora.

În vederea îmbunătățirii continue a eficacității, o organizație trebuie să:

– determine procesele necesare sistemului de management integrat și aplicarea acestora în activitatea curentă;

– determine succesiunea și interacțiunea dintre acestea;

– stabilească criteriile și metodele necesare pentru a se asigura că atât operarea, cât și controlul acestor procese sunt eficace;

– asigure disponibilitatea resurselor și informațiilor necesare pentru operarea și monitorizarea proceselor;

– monitorizeze, măsoare și analizeze procesele;

– implementeze acțiunile necesare realizării obiectivele planificate și îmbunătățirii continue a proceselor.

Atunci când organizația alege să utilizeze orice proces din afara ei, proces care ar putea să influențeze conformitatea cu cerințele, se asigură de controlul asupra acestuia.

Procesele determinate necesare sistemului de management integrat calitate-mediu-ssm, includ procesele de management, de asigurare a resurselor, de asigurare a calității, de măsurare, analiză și îmbunătățire, de prestare a serviciului, de control al aspectelor de mediu, de control al aspectelor de SSM, controlul pentru siguranța apei de băut sau folosită în industria alimentară.

4.2.2 Documentația sistemului de management integrat

Documentația sistemului de management integrat calitate-mediu-ssm include:

politica organizației în domeniul calității, mediului, securității și sănătății în muncă, care include și angajamentul Directorului General;

obiectivele generale calitate-mediu-ssm;

obiectivele specifice calitate-mediu-ssm la toate nivelurile organizației;

Manualul Managementului Integrat;

proceduri generale;

proceduri operaționale (de calitate, mediu, securitate și sănătate în muncă);

alte documente necesare organizației pentru a se asigura de planificarea, operarea și controlul eficace ale proceselor sale, incluzând Regulamentul Intern, Programe de urmărire a lucrărilor/proiectelor, Program de management de mediu, Program de management de ssm, instrucțiuni de lucru;

înregistrări cerute de SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005, SR OHSAS 18001: 2008.

4.2.3. Controlul documentelor

Controlul elaborării, verificării și aprobării documentelor interne, precum și asigurarea unui control permanent asupra documentelor de proveniență externă, se realizează conform procedurii generale “Controlul documentelor”, care definește controalele necesare pentru:

– aprobarea documentelor înainte de emitere, în ceea ce privește adecvarea acestora;

– analizarea, actualizarea, dacă este cazul, și reaprobarea documentelor;

– asigurarea că sunt determinate modificările și stadiul revizuirii curente ale documentelor;

– asigurarea că versiunile relevante ale documentelor aplicabile sunt disponibile în punctele de utilizare;

– asigurarea că documentele rămân lizibile și identificabile cu ușurință;

– asigurarea că documentele de proveniență externă sunt determinate și distribuția lor este controlată;

– prevenirea utilizării neintenționate a documentelor perimate și identificarea adecvată a acestora dacă sunt păstrate pentru orice alt scop.

4.2.4. Controlul înregistrărilor

Înregistrările sunt stabilite și menținute pentru a furniza dovezi ale conformității cu cerințele și funcționării eficace a sistemului de management integrat. Înregistrările rămân lizibile, identificabile și regăsibile cu ușurință.

Pentru controlul înregistrărilor, este stabilită o procedură generală documentată, care definește controlul necesar pentru determinarea, depozitarea, protejarea, regăsirea, durata de păstrare și eliminarea înregistrărilor sistemului de management integrat.

4.3 ORGANIZARE, RESPONSABILITATE ȘI AUTORITATE

4.3.1 Responsabilitatea managementului

Managementul la cel mai înalt nivel se asigură că responsabilitățile și autoritatea sunt definite și comunicate în cadrul organizației.

Organul de conducere al organizației decide asupra activității acesteia și stabilește politica economică și comercială. Managementul și administrarea organizației sunt încredințate unui Consiliu de Administrație, al cărui președinte este Directorul General.

Consiliul de Administrație deleagă prin hotărâre anumite atribuții Comitetului de Direcție, care este condus de Directorul General.

Directorul General numește un Reprezentant al Managementului Integrat, care se asigură că procesele sistemului sunt stabilite, implementate și menținute, raportează la cel mai înalt nivel despre funcționarea sistemului de management integrat și despre orice necesitate de îmbunătățire și se asigură că este promovată în cadrul organizației conștientizarea cerințelor legale și ale clientului.

Competențele necesare pentru fiecare sarcină care influențează calitatea produselor, afectarea mediului înconjurător sau ssm, sunt documentate în fișele posturilor.

Fiecare funcție are stabilite prin fișa postului responsabilități, autoritate și libertate de acțiune pentru:

– a iniția acțiuni de prevenire a apariției oricărei neconformități referitoare la execuția lucrărilor și la sistemul de management integrat;

– a determina și înregistra orice probleme referitoare la produse, la procese și la SMI;

– a iniția, a recomanda sau a furniza soluții pe căi prestabilite;

– a verifica implementarea soluțiilor;

– a controla execuția lucrărilor, precum și recepția acestora până când deficiența sau starea necorespunzătoare a fost corectată.

Evaluarea internă a menținerii și îmbunătățirii sistemului de management integrat se realizează planificat de către auditori interni calificați pe calitate, mediu, ssm, cât și prin controale inopinate efectuate de Responsabilul Calitate, Responsabilul de Mediu, Responsabilul cu Securitatea și Sănătatea în Muncă.

Aceștia raportează orice neconformitate determinată direct Reprezentantului Managementului Integrat și propune acțiuni preventive/corective sau măsuri de îmbunătățire.

4.3.2. Angajamentul managementului

Declarația de strategie cu privire la politica în domeniul calității, mediului, securității și sănătății în muncă este afișată în toate locurile relevante.

Prevederile declarației sunt implementate și menținute pe baza unei planificări a SMI, elaborate de Reprezentantul Managementului Integrat și aprobate de Directorul General.

Eficacitatea sistemului de management integrat se evaluează prin planificarea și desfășurarea de audituri interne, de către auditori interni de calitate, mediu, securitate și sănătate în muncă, calificați și evaluați periodic.

Managementul prezintă dovezi privind angajamentul său pentru dezvoltarea și implementarea sistemului de management integrat și îmbunătățirea continuă a eficacității sale prin:

– comunicarea în cadrul organizației a importanței satisfacerii cerințelor clienților, a cerințelor legale și a celor de reglementare, inclusiv prin instruirea personalului;

– stabilirea politicii SMI;

– asigurarea faptului că sunt stabilite obiectivele SMI și obiectivele specifice la fiecare nivel;

– conducerea analizelor efectuate de management și stabilirea de acțiuni corective/preventive; analiza propunerilor de îmbunătățire, decizii;

– asigurarea disponibilității resurselor.

4.3.3. Orientarea către client

Managementul de la cel mai înalt nivel se asigură că cerințele clientului sunt determinate și satisfăcute în scopul creșterii satisfacției acestuia.

4.4 POLITICA ORGANIZAȚIEI

Politica privind calitatea, mediul, securitatea și sănătatea în muncă este formulată în declarația Directorului General cu privire la calitatea serviciilor oferite de organizație. Politica este afișată la loc vizibil în fiecare compartiment al organizației și se revizuiește când este necesar (când nu mai este adecvată strategiei stabilite de management pentru îndeplinirea obiectivelor generale).

Managementul se asigură că politica din domeniul managementului calității, mediului, ssm:

– este adecvată față de scopul organizației;

– corespunde naturii, dimensiunilor și impactului asupra mediului al activităților și serviciilor organizației, nivelului riscurilor securității și sănătății în muncă al organizației;

– include un angajament pentru satisfacerea cerințelor și pentru îmbunătățirea continuă a eficacității sistemului de management integrat, de prevenire a poluării;

– include un angajament de conformitate cu legislația și cu reglementările de mediu și ssm aplicabile și cu alte cerințe asumate de organizație;

– asigură un cadru pentru stabilirea și analizarea obiectivelor calității, mediului, ssm;

– este documentată, implementată, menținută;

– este comunicată întregului personal al organizației, prin afișare și instruire, în scopul conștientizării obligațiilor lor individuale;

– este disponibilă părților interesate;

– este analizată pentru adecvarea ei continuă.

CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ

5.1 ISTORICUL COMPANIEI S.C. RAJA S.A.

SC RAJA SA Constanța este cel mai mare operator regional din România în domeniul alimentării populației cu apă potabilă și al epurării apelor uzate și deservește peste un milion de locuitori, în timpul sezonului estival numărul beneficiarilor depășind 2,5 milioane.

Încă din cele mai vechi timpuri au existat preocupări pentru asigurarea alimentării cu apă în această zonă aridă (exenplu: sistemul de alimentare cu apă al cetăților Histria și Tomis). Însă, apa potabilă a reprezentat o problemă încă din primele secole de existență ale cetății Tomis. Ovidiu o amintește în scrierile sale: „Nu pot suporta nici clima, nici să mă obișnuiesc cu apa de aici. Nu se găsește în Tomis apă de băut, decât aceea din lacuri amestecată cu apă sărată din mare”. Potrivit istoricilor locali, primele încercări de aducțiune a apei au fost realizate în epoca romană.

În orașul Constanța, preocuparea pentru alimentarea cu apă potabilă începe din anul 1880, însă apă potabilă curentă, adică printr-un sistem de pompare, la robinet, nu a putut fi adusă în Constanța decât în preajma primului război mondial.

[24]

5.2 DOMENIUL DE ACTIVITATE AL S.C. RAJA S.A.

S.C. RAJA S.A. Constanța este membru fondator al Asociației Române a Apei și, în același timp, este o companie furnizoare de servicii de alimentare cu apă și canalizare din România membră IWA (Asociația Internațională a Apei).

Spre deosebire de unitățile similare din țară, S.C. RAJA S.A. Constanța are o particularitate, datorită învecinării cu Marea Neagră și a activităților economice unicat din acest areal: 93% din apa furnizată beneficiarilor este extrasă din subteran, ceea ce implică costuri deosebit de mari generate de consumul de energie electrică. În timp ce există județe unde nu funcționează nici măcar o stație de epurare, S.C. RAJA S.A. Constanța are în exploatare 12 stații de epurare ape menajere.

5.2.1 Activități principale

Activitățile principale ale S.C. RAJA S.A. sunt următoarele:

– alimentare cu apă în 145 localități;

– colectarea și evacuarea apelor uzate menajere și meteorice în 27 localități;

– epurarea și evacuarea apelor uzate în 12 stații de epurare;

– întreținerea și repararea echipamentelor utilizate în activități specifice;

– analize de laborator pentru apa potabilă și apa uzată în laboratoare acreditate RENAR.

5.2.2 Localități deservite

S.C. RAJA S.A. asigură servicii specifice în următoarele localități:

– Județul Constanța: 109 localități (12 orașe și 97 comune/sate);

– Județul Ialomița: 15 localități (3 orașe și 12 comune/sate);

– Județul Călărași: 5 localități ( 5 comune/sate);

– Județul Ilfov: 8 localități (1 oraș și 7 comune/sate);

– Județul Dâmbovița: 5 localități (5 comune/sate);

– Județul Brașov: 3 localitati (1 oraș și 2 sate).

5.2.3 Sistemul de alimentare cu apă

Sistemul de alimentare cu apă este format din:

– 103 surse de adâncime cu un număr de peste 400 puțuri cu o capacitate totală instalată de peste 36.000 mc/h;

– trei surse de suprafață:

– Galeșu, cu o capacitate totală instalată de 4,60 mc/s;

– Dealu Vifor, cu o capacitate totală instalată de 0,80 mc/s;

– Predeal, cu o capacitate totală instalată de 0,06 mc/s;

– două complexe de tratare a apei brute: stația de tratare Palas și stația de tratare Dealu Vifor;

– conducte de alimentare cu apă: peste 3500,0 km;

– 159 rezervoare de apă cu un volum total înmagazinat de 301.197 mc;

– 72 stații de pompare apă potabilă cu o capacitate totală de 29,73 mc/s.

De asemenea, sistemul de canalizare are o lungime totală de 1430,0 km, din care:

– colectoare menajere și pluviale: L= 1224,0 km;

– conducte de refulare: L= 206,0 km;

– 85 de stații de pompare a apelor uzate cu o capacitate totală de 57.660 mc/h;

– 12 stații de epurare cu o capacitate maximă de 7.543 l/s.

5.3 IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE-MEDIU- SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ – SIGURANȚA ALIMENTULUI ÎN S.C. RAJA S.A.

În ultimii 50 de ani, datorită globalizării tot mai accentuate a economiei, ponderea și importanța standardelor referențiale având recunoaștere internațională a crescut constant. Ele asigură un cadru de referință, un limbaj comun între furnizori și consumatori. Chiar dacă rolul lor se manifestă discret, rezultatele sunt evidente, standardele contribuind esențial la desfășurarea normală a activității și vieții noastre de zi cu zi. 

Standardele internaționale sunt indispensabile pentru afaceri, clienți, guverne, comerț, consumatori, ele aducând beneficii pentru oricine. Calitatea produselor și serviciilor oferite pe piață, nivelul lor de siguranță, fiabilitatea și intercompatibilitatea sunt și rezultate ale procesului de standardizare.

Astfel, tot mai multe organizații sunt preocupate să utilizeze tehnici și instrumente care să faciliteze imbunătățirea continuă a performanțelor, astfel încât să fie satisfacute integral cerințele clienților în condiții de profitabilitate.

Începând cu anul 2003 s-a inițiat proiectarea și implementarea în S.C. RAJA S.A. Constanța a unui sistem de calitate conform ISO 9001, în octombrie 2004 obținându-se certificarea sistemului de către SRAC Bucuresti. 

Implementarea și certificarea sistemului de management al calității a adus în S.C. RAJA S.A. Constanța o nouă atitudine și abordare a proceselor în mod organizat, având la bază efortul de a modifica cultura organizației, ajutându-i pe membrii acesteia să înțeleagă starea de fapt.

Având în vedere faptul că ciclul de viață al unei organizații cuprinde o etapă importantă – etapa de maturitate, iar calitatea unei organizații depinde în mare masură de capacitatea de prelungire a acestei etape, acest lucru a fost posibil doar printr-un management eficient, capabil să mențină organizația la cerințele reale ale pieței și printr-un control intern dezvoltat. Succesul unei organizații în realizarea obiectivelor propuse este direct proporțional cu modul în care este condusă. Managementul de vârf al S.C. RAJA S.A. Constanța a înțeles că prima sarcină a unei societăți este de a satisface cerințele și așteptările clienților, care generează profit și asigură viitorul organizației.

Pe 30.11.2004, RAJA Constanța a obținut Licența clasa I pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, valabilă 12 luni. Dar, conform sloganului “Bine nu este niciodată, perfect este doar pentru scurt timp”, cât și pentru menținerea Licenței de funcționare, a devenit necesară și firească și implementarea sistemelor de mediu și securitatea și sănătatea în muncă, conform standardelor ISO 14001, OHSAS 18001, în octombrie 2005, obținându-se certificarea sistemului mediu-ssm, integrat cu cel de calitate deja existent. 

Printre cerințele impuse de ANRSC pentru menținerea licenței, privind implementarea unor sisteme de management de mediu, de securitate și sănătate în muncă, respectarea indicatorilor de performanță și continuitatea serviciului, monitorizarea calității apei potabile și apei uzate, obținerea autorizațiilor de gospodărirea apelor și de mediu pentru toate punctele de lucru, s-a regăsit și cerința privind implementarea unui sistem de calitate privind competența laboratoarelor. 

În octombrie 2007, S.C. RAJA S.A. a obținut acreditarea de către RENAR a laboratoarelor de încercări apă potabilă Palas și apă uzată Constanța Sud.

În ianuarie 2006, S.C. RAJA S.A. obține licența clasa I pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, valabilă 5 ani. În anul 2007, RAJA se transformă în societate pe acțiuni, drept pentru care se modifică și Licența de funcționare în decembrie 2007. 

Societatea umană evoluează și Organizația Mondială a Sănătății a adoptat conceptul de apă sigură, recomandând aplicarea principiilor HACCP în producerea apei potabile, apa fiind esențială pentru susținerea vieții. De aceea, cu ocazia recertificării sistemului integrat calitate-mediu-ssm (decembrie 2007) și a tranziției sistemului la cerințele variantei OHSAS 18001:2007, S.C. RAJA S.A. Constanța a luat decizia aplicării sistemului de management al siguranței alimentului. 

În luna decembrie 2008, S.C. RAJA S.A. Constanța a obținut certificarea sistemului de management al siguranței alimentului, în conformitate cu cerințele standardului ISO 22000:2005. 

În data de 09.02.2011, S.C. RAJA S.A. Constanța a obținut Licența clasa I pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, cu o valabilitate de 5 ani.

În momentul de față, S.C. RAJA S.A. Constanța are documentat, implementat și recertificat un sistem de management integrat calitate-mediu-securitate și sănătate în muncă – siguranța alimentului. 

Prin implementarea sistemului integrat de management, s-a obținut o mai mare coerență în activitate, o optimizare a acțiunilor, o micșorare a suprapunerilor și disipării responsabilității, o eficiență mărită în condițiile unor cerințe comune, o viziune unitară asupra dezvoltării viitoare, inclusiv reducerea cheltuielilor de întreținere a întregului sistem.[24]

5.4 CONTROLUL CALITĂȚII APEI

Laboratoarele de Încercari Apă Potabilă – Palas Constanța, Apă Uzată – Constanța Sud și Apă Uzată Mangalia efectuează încercări fizico-chimice și bacteriologice pentru determinarea indicatorilor de calitate ai apei potabile și indicatori pentru apele uzate și nămolurile provenite din epurarea acestora, într-un sistem al calității conform cerințelor standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Laboratoarele de încercări sunt acreditate RENAR din anul 2007, încercările pentru care s-a obținut acreditarea fiind conform anexelor de reacreditare curentă nr. LI 549/2011.

Pentru asigurarea la cote cât mai înalte a calității rezultatelor încercărilor, laboratoarele:

– aplică metode de încercare adecvate, în conformitate cu ultimele ediții ale standardelor de analiză;

– dispun de personal de management și tehnic competent care corespunde criteriilor de pregătire, instruire și experiență impuse de încercările efectuate;

– sunt dotate cu echipamente moderne, verificate metrologic/etalonate și întreținute conform procedurilor stabilite;

– sunt aprovizionate cu reactivi de calitate corespunzătoare standardelor europene.

Laboratoarele de încercări cooperează cu clienții pentru clarificarea cerințelor specificate de aceștia și prin regulile lor de funcționare, asigură confidențialitatea informațiilor în raport cu alți clienți.

Laboratoarele de Încercări Apă Potabilă – Palas Constanța și Apă Uzată – Constanța Sud efectuează, contra cost, încercări fizico-chimice și bacteriologice în următoarele condiții:

– beneficiarul va lansa o comandă de analiză apă potabilă sau uzată, pe care o va depune la Registratura SC RAJA SA Constanța, precizând și indicatorii de calitate solicitați;

– prelevarea probei de apă potabilă sau uzată este realizată de personalul laboratorului la cererea beneficiarului (contra cost) sau de către beneficiar cu respectarea protocolului de prelevare, pus la dispoziția acestuia de către laborator; în acest caz beneficiarul va aduce proba de apă potabilă sau uzată (inscripționată cu data și locul recoltării) în interval de maxim 4 ore de la prelevare, la sediul laboratorului;

– raportul de încercare va fi ridicat de la sediul laboratorului, după obținerea tuturor rezultatelor indicatorilor solicitați (4 zile – apă potabilă; 6 zile – apă uzată);

– contravaloarea raportului de încercare va fi achitată în numerar la casieria de la sediul SC RAJA SA Constanța sau prin OP, înaintea ridicării acestuia.

5.5 PROCEDURA OPERAȚIONALĂ DE PLANIFICARE ȘI REALIZARE A PROCESELOR DE OBȚINERE A APEI SIGURE ÎN STAȚIILE DE TRATARE

Cod: POA-7.2/1

INDICATORUL REVIZIILOR

5.5.1 Scop

Procedura descrie modul în care S.C. RAJA S.A. Constanța planifică și dezvoltă procesele necesare pentru obținerea apei sigure în stațiile de tratare și distribuția acesteia către utilizatori.

5.5.2 Domeniu de aplicare

Procedura se aplică de personalul stațiilor de tratare apă potabilă.

5.5.3 Documente de referință

– SR EN ISO 22000:2005 – Sisteme de management al siguranței alimentului; Cerințe pentru orice organizație din lanțul alimentar;

– SR ISO 9000:2006 – Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și vocabular;

– SR EN ISO 9001:2008 – Sisteme de management al calității – Cerințe;

– SR EN ISO 14001:2005 – Sisteme de management de mediu – Cerințe cu ghid de utilizare;

– SR OHSAS 18001:2008 – Sisteme de management de sănătate și securitate în muncă – specificații;

– Manualul Managementului Integrat;

– Legislație aplicabilă conform „Registru de prevederi legale și alte cerințe cod: F –POMSA -4.3.1-1.

Definiții și prescurtări

5.5.4.1 Definiții

Termenii utilizați și definirea acestora sunt conform cu SR ISO 9000:2006, SR EN ISO 22000:2005 și Hot. 100 din 2002.

Ape Tip A1 – Tratare fizică simplă și dezinfecție (de exemplu: filtrare rapidă și dezinfecție);

Ape Tip A2 – Tratare normală fizică, chimică și dezinfecție [de exemplu: preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecție (clorinare finală)].

5.5.4.2 Prescurtări:

DG – Director General;

PO – Procedură operațională;

CESA – Conducătorul echipei de siguranța alimentului;

ESA – Echipa de siguranța alimentului;

PCC – Punct critic de control;

PRPO – Program Preliminar Operațional;

PRP – Programe Preliminare;

G – Gravitate;

P – Probabilitate;

CR – Clasa de Risc;

Q1 – Q4 – Întrebări arbore decizional;

DMP – Descrierea materiilor prime;

CPF – Caracteristicile produsului finit;

UP – Utilizare preconizată;

DF – Diagrama de flux;

DEP – Descrierea etapelor procesului și a măsurilor de control;

AP – Analiza pericolelor;

GMP – Bune practici de lucru (good manufacturing practice).

Descrierea procedurii

5.5.5.1. Etapele procesului (Fig.7)

Fig.7 Etapele procesului pentru obținerea apei sigure

5.5.5.2. Descrierea materiilor prime (DMP), materialelor în contact cu produsul (apa), deșeuri rezultate

APA BRUTĂ

CLOR

SULFAT DE ALUMINIU

Nume produs: CLORURĂ DE VAR

Nume chimic: sare mixtă a calciului cu acid hipocloros și acid clorhidric

NISIP – CUARȚ GRANULAT PENTRU FILTRELE DE APĂ

5.5.5.3. Caracteristicile produsului finit (CPF)

APA POTABILĂ

5.5.5.4. Utilizare preconizată (UP)

APA POTABILĂ

5.5.5.5. Descrierea etapelor procesului si a masurilor de control (DEP)

5.5.5.5.1. Captarea apei la nivelul orașului Constanța se realizează atât din surse de subteran, cât și din sursa de suprafață Galeșu, fiind extrasă cu ajutorul echipamentelor de pompare din puțuri, respectiv din Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari.

Alimentarea cu apă se realizează fie prin sistemul interconectat „Litoral”, pentru localitățile cuprinse între Năvodari și Vama Veche, fie prin sisteme mici, locale.

5.5.5.5.2. Captarea apei la nivelul orașului Cernavodă

5.5.5.5.3. Captarea apei la nivelul orașului Predeal

5.5.6. Identificarea, evaluarea și analiza pericolelor

Se realizează și actualizează ori de câte ori este nevoie Analiza pericolelor în format cod F-POA-7.4 de către Echipa de siguranța alimentului, analiză prin care se stabilește care pericole trebuie controlate, gradul de control necesar pentru asigurarea siguranței alimentului și măsurile de control ce se impun.

5.5.6.1. Metoda de identificare și analiza pericolelor adoptată, (funcție de gravitate și probabilitatea de manifestare) este următoarea:

GRAVITATEA (G) reprezintă consecințele suferite de consumator ca urmare a expunerii la un contaminant. Se clasifică în trei nivele:

mare: consecințe fatale, îmbolnăviri grave, prejudicii incurabile, care se manifestă imediat sau după o perioadă mai lungă;

medie: prejudicii substanțiale și/sau îmbolnăviri;

mică: leziuni minore și/sau îmbolnăviri, absența efectelor sau efecte minore, sau consecințe care apar numai după expunere la doze ridicate în perioade lungi de timp.

PROBABILITATEA (P) este “șansa” de a avea un contaminant în produsul final în momentul consumului. Se clasifică în trei nivele de frecvență:

– mică: practic imposibil să se producă sau improbabilă (“risc teoretic”);

– nmedie: poate să apară, se întâmplă să apară;

– mare: apare în mod sistematic, repetat.

CLASA DE RISC (CR)

Nivelul 1: nu sunt necesare nici un fel de măsuri

Nivelul 2: măsuri periodice-adesea acțiuni unice-trebuie întreprinse

Nivelul 3: necesită măsuri generale de control, cum ar fi programe preliminare operaționale.

Nivelul 4: punct critic de control (PCC)

Măsuri specifice de control care sunt necesare pentru o situație particulară.

Se întocmește plan HACCP pentru fiecare PCC identificat.

PRESCURTĂRI:

B – pericol biologic

C – pericol chimic

F – pericol fizic

R – pericol radiologic

P – probabilitate

G – gravitate

CR – clasa de risc

Arborele decizional pentru materii prime:

Q1. Se cunoaște pericolul ca fiind asociat cu această materie primă?

Q2. Garantează prelucrarea materiei prime și utilizarea corespunzătoare de către consumator a produsului finit reducerea pericolului până la un nivel nepericulos?

Q3. Reprezintă pericolul identificat un pericol (greu de controlat) de contaminare a utilajelor, secției de prelucrare sau a altor produse alimentare?

Fig.8 Arborele decizional pentru materii prime

Fig.9 Schema procesului pentru PCC și PRPO

Arborele decizional pentru etape

Q1 – Există măsuri de control?

Q2 – Se elimină în această etapă riscul sau se scade probabilitatea lui de reptare, până la un nivel acceptabil ?

Q3 – Contaminarea cu riscul identificat ar putea depăși nivelele acceptabile ?

Q4 – Poate o etapă ulterioară să elimine acest risc, sau să reducă probabilitatea lui de repetare până la un nivel acceptabil?

Fig.10 Arborele decizional pentru etape

5.5.6.2. Evaluarea măsurilor de control (F-POA-7.4.4)

Pe baza evaluării pericolelor sunt selectate măsurile de control capabile să prevină, să elimine sau să reducă aceste pericole pentru siguranța alimentului până la niveluri acceptabile definite.

Fiecare dintre măsurile de control sunt analizate respectând eficacitatea sa împotriva pericolelor pentru siguranța alimentului identificate.

Măsurile de control sunt clasificate astfel încât să poată fi gestionate prin programele preliminare (PRP) operaționale (PRPO) sau prin planul HACCP, conform arborelui decizional pentru selectarea și evaluarea măsurilor de control.

Fig.11 Selectarea și evaluarea măsurilor de control

5.5.7. Responsabilități

Directorul General

aprobă prezenta procedură;

aprobă analiza pericolelor.

Conducătorul echipei de siguranța alimentului

Vizează prezenta procedură;

Coordonează activitatea echipei de siguranța alimentului;

Verifică periodic respectarea procedurii, respectiv programelor preliminare și planurilor HACCP.

Echipa de siguranța alimentului

Efectuează analiza pericolelor, stabiliește PCC și elaborarea de PRPO/planHACCP;

Aprobă în ședințele echipei, programele preliminare și planurile HACCP;

Aprobă în ședințele echipei modificarea acestora când este cazul;

Urmărește implementarea prezentei proceduri în cadrul organizației.

Inspecție sanitară și de mediu

Verifică respectarea cerințelor legale și reglementate aplicabile.

Responsabil calitate, siguranța alimentului (RQSA – șef Serv. Managementului Calității, Siguranța Alimentului)

Elaborează prezenta procedură inclusiv PRPO/planuri HACCP

Asigură difuzarea controlată a prezentei proceduri în entitățile unde este aplicabilă;

Urmărește implementarea prezentei proceduri în cadrul organizației prin audituri interne sau controale inopinate;

Efectuează modificări ale procedurii când este cazul.

Responsabilii de proces (șefii centrelor zonale/ secții)

Implementează prezenta procedură în entitatea funcțională pe care o conduc;

Verifică respectarea PRPO si planurilor HACCP;

Verifică zilnic completarea corectă a formularelor, registrelor;

Fac propuneri de modificare a procedurii, dacă este necesar.

5.5.8. Înregistrări

„Program de prelevare și încercare surse/rezervoare/rețele”, cod: F-PL-11-02;

„Registru de intrări laborator apă potabilă”, cod: F-PL-15-02;

„Fișa de prelevare probe apă”, cod: F-PL-14-02;

„Registru de rezultate fizico-chimice: surse/rezervoare/rețele/ comenzi externe/analize complete stație de tratare” cod F-PL-11-05;

“Registru de rezultate bacteriologice oraș – județ/comenzi externe/stație de tratare”, cod F-PL-11-08;

„Situația privind rezultatele analizelor fizico – chimice și bacteriologice pentru probele de apă prelevate în data de …”, cod: F-POC-8.2.4/1-1;

„Raport de neconformitate”, cod: F-PG-8.5.2/8.5.3-1;

Comandă;

NRCD;

Fișa de magazie;

PV de predare-primire;

„Situație clor rezidual liber”, cod F-POC-7.5/1-1;

“Situație clor rezidual liber și consum clor”, cod F-POC-7.5/1-2;

„Grafic de spălare și igienizare a rezervoarelor de înmagazinare apă potabilă”, F-IL-SC-03-1;

“Evidența zilnică a echipamentelor de pompare” cod: F-POC-6.3/3- 8;

“Proces verbal privind spălarea și igienizarea rezervoarelor de înmagazinare apă potabilă”, cod: F-IL-SC-03-4;

“Rezultate spălare/ igienizare rezervoare de înmagazinare apă potabilă cod:F-IL-SC-03-3, (care includ și rezultatele testelor de sanitație);

“Evidența echipamentelor de pompare”, cod: F-POC-6.3/3- 7;

„Evidența zilnică a echipamentelor de pompare”, cod: F-POC-6.3/3- 8;

„Planul de inspecții și revizii” echipamente de pompare, cod: F-POC-6.3/3-1;

„Raport dispecer”, cod: F-POC-8.2.4/4-1;

„Listă telefoane părți interesate”, cod: F-POC-8.2.4/4-2;

Evaluare măsuri de control.

5.5.9. Lista agenților patogeni potențiali din apa potabilă; efectul asupra consumatorilor

Anexa 1 la procedura POA-7.2/1

MICROORGANISMELE NEPATOGENE PREZENTE ÎN APA POTABILĂ

Microorganismele nepatogene, după efectul pe care îl produc se împart în:

– Bacterii feruginoase, care se găsesc frecvent în canalele cu apa stagnată, unde se înmulțesc, elimină oxigenul din mediu și creează o atmosfera anaerobă care favorizează putrefacția materiilor organice și apariția mirosurilor și gusturilor grețoase. Efectul acțiunii acestor bacterii este formarea unor depozite mucilaginoase și vâscoase în apele din rețeaua de distribuție, care pot atinge grosimi de 2 cm în canale și cisterne și apariția așa numitelor “ape roșii”.

– Bacterii sulfato – reducătoare sunt agenți biologici majori ai proceselor naturale de reducere a sulfului, care concură la producerea fenomenelor de coroziune a metalelor feroase, fenomen vizibil la nivelul canalelor metalice care transportă apa, mai ales cea caldă.

– Nitrozobacteriile care oxidează amoniacul în nitriți în condiții anaerobe.

– Nitrobacteriile care oxidează nitriții în nitrați.

– Bacteriile denitrificatoare, care reduc nitrații în nitriți.

– Bacterii care oxidează în condiții aerobe hidrogenul gazos.

CONCLUZII

Studiul literaturii de specialitate în domeniul calității, al securității și sănătății în muncă și al mediului, a evidențiat importanța dezvoltării și implementării managementului integrat.

În ultimii ani, la nivel internațional, tot mai multe organizații s-au arătat dispuse să pună în aplicare tehnici și proceduri de management integrat, destinate îmbunătățirii continue a performanțelor, ținând cont, totodată, de cerințele clienților.

Având în vedere necesarul din ce în ce mai mare de apă potabilă al populației, S.C. RAJA S.A. Constanța se află într-o continuă expansiune, reușind să încheie contracte pentru furnizarea de servicii specifice atât în localități din România, altele decât cele din județul Constanța, cât și din Republica Moldova.

De asemenea, pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță propuse și obținerea unei ape cât mai pure, S.C. RAJA S.A. Constanța a început deja un proces de modernizare a echipamentelor și instalațiilor aflate în dotarea stațiilor de tratare a apei potabile.

Necesitatea obținerii unei ape pure din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici și microbiologici a dus la realizarea acestei proceduri operaționale, care respectă în totalitate standardele managementului de calitate, mediu, sănătate și securitate în muncă și siguranța alimentului.

Din observarea modului de implementare a procedurii operaționale de realizare și planificare a proceselor de obținere a apei sigure în stațiile de tratare, rezultă faptul că S.C. RAJA S.A. respectă cerințele certificărilor în vigoare și asigură distribuția către beneficiari a apei sigure conform exigențelor acestora.

BIBLIOGRAFIE

[1] Certo, S. (2004), Managementul modern, Editura Teora, București;

[2] Chirilă, E. (2000), Protecția mediului, Ovidius University Press, Constanța;

[3] Darabonț, A., Pece, Ș., Dăscălescu, A. (2001), Managementul securității și sănătății în muncă, Editura Agir, București;

[4] Darabonț, A., Nisipeanu, S., Darabonț, D. (2002), Auditul securității și sănătății în muncă, Editura Agir, București;

[5] Dinu, V. (1999), Standardizarea și certificarea produselor, Editura Economică, București;

[6] Ionescu, C. (2000), Cum să construim și să implementăm un sistem de managementul de mediu, Editura Economică, București;

[7] Juran, J.M. (1973), Calitatea produselor, Editura Tehnică, București;

[8] Juran, J.M. (2000), Planificarea calității, Editura Teora, București;

[9] Juran, J.M. (2004), Manualul calității, Editura SRAC;

[10] Manoliu, Ionescu, C. (2000), Politica și legislația europeană a mediului, Editura HGA, București;

[11] Negrei, C.C. (1999), Instrumente și metode în managementul mediului, Editura Economică, București;

[12] Olaru, Marieta (1999), Managementul calității, Editura Economică;

[13] Oprean, C., Kifor, C.V. (2002), Managementul calității, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, ISBN 973 651 310 6;

[14] Oprean, C., Kifor, C.V., Suciu, O. (2005), Managementul integrat al calității, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu;

[15] Popa, Firică (2004), Ghid pentru îmbunătățirea performanței, Editura ASE București;

[16] Redeș, A., Petrescu, V., Grigoroiu, S., Hapan, R. (1995), Calitatea totală – element de referință în noua eră a managementului, Editura ASE, București;

[17] Șatrapeli, T., Papari, G., (2002), Elemente de marketing și managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța;

[18] Teodoroiu, T. (1993), Asigurarea calității, Editura Tribuna Economică, București;

[19]. SR EN ISO 9000:2001 – Sisteme de management al calității – concepte și vocabular;

[20]. SR EN ISO 9001:2001 – Sisteme de management al calității – cerințe;

[21] SR EN ISO 14001:1997 – Sisteme de management de mediu. Specificații și ghid de utilizare;

[22] SR EN ISO 14004:1998 – Sisteme de management de mediu. Specificații și ghid de utilizare;

[23]. SR OHSAS 18001:2008 – Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale;

[24] *** S.C. RAJA S.A. Constanța – Istoric, http://www.rajac.ro/informatii-utile/istoric;

BIBLIOGRAFIE

[1] Certo, S. (2004), Managementul modern, Editura Teora, București;

[2] Chirilă, E. (2000), Protecția mediului, Ovidius University Press, Constanța;

[3] Darabonț, A., Pece, Ș., Dăscălescu, A. (2001), Managementul securității și sănătății în muncă, Editura Agir, București;

[4] Darabonț, A., Nisipeanu, S., Darabonț, D. (2002), Auditul securității și sănătății în muncă, Editura Agir, București;

[5] Dinu, V. (1999), Standardizarea și certificarea produselor, Editura Economică, București;

[6] Ionescu, C. (2000), Cum să construim și să implementăm un sistem de managementul de mediu, Editura Economică, București;

[7] Juran, J.M. (1973), Calitatea produselor, Editura Tehnică, București;

[8] Juran, J.M. (2000), Planificarea calității, Editura Teora, București;

[9] Juran, J.M. (2004), Manualul calității, Editura SRAC;

[10] Manoliu, Ionescu, C. (2000), Politica și legislația europeană a mediului, Editura HGA, București;

[11] Negrei, C.C. (1999), Instrumente și metode în managementul mediului, Editura Economică, București;

[12] Olaru, Marieta (1999), Managementul calității, Editura Economică;

[13] Oprean, C., Kifor, C.V. (2002), Managementul calității, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, ISBN 973 651 310 6;

[14] Oprean, C., Kifor, C.V., Suciu, O. (2005), Managementul integrat al calității, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu;

[15] Popa, Firică (2004), Ghid pentru îmbunătățirea performanței, Editura ASE București;

[16] Redeș, A., Petrescu, V., Grigoroiu, S., Hapan, R. (1995), Calitatea totală – element de referință în noua eră a managementului, Editura ASE, București;

[17] Șatrapeli, T., Papari, G., (2002), Elemente de marketing și managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța;

[18] Teodoroiu, T. (1993), Asigurarea calității, Editura Tribuna Economică, București;

[19]. SR EN ISO 9000:2001 – Sisteme de management al calității – concepte și vocabular;

[20]. SR EN ISO 9001:2001 – Sisteme de management al calității – cerințe;

[21] SR EN ISO 14001:1997 – Sisteme de management de mediu. Specificații și ghid de utilizare;

[22] SR EN ISO 14004:1998 – Sisteme de management de mediu. Specificații și ghid de utilizare;

[23]. SR OHSAS 18001:2008 – Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale;

[24] *** S.C. RAJA S.A. Constanța – Istoric, http://www.rajac.ro/informatii-utile/istoric;