Sistemul Bancar In Economia de Piata

INTRODUCERE

În procesul de reformare a economiei în noile condiții ale transformărilor de după anul 1989, un rol principal i s-a atribuit sistemului bancar care urma să reprezinte unul din principalii furnizori în acest proces.

România a semnat asocierea la aderare în Uniunea Europeană în luna mai 1993 prin intrarea în vigoare a Acordului Interimar care la 1 februarie 1995 a fost înlocuit cu Acordul European de Asociere.La data de 22 iunie 1995,România a semnat cererea oficială de aderare iar în 2005 Acordul de Aderare la Uniunea Europeană.România a devenit stat membru al Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 2007 acceptând obiectivele economice și politice ale acestuia, fapt care a dus la modernizarea sistemului bancar .

Sistemul bancar prezintă o serie de trăsături care diferă de la un sistem la altul sau de la o perioadă la alta.Cele mai importante trăsături sunt:diversitatea,concentrarea,nivelul de dezvoltare,credibilitatea și stabilitatea sistemului bancar precum și derularea de operațiuni de achiziție și fuziuni.

Sistemul de plăți a apărut prima dată ca un set de reguli sub formă de practici, apoi sub formă de reguli fiind emise de conducătorii statelor, mai târziu au fost emise de bănci iar in final de autoritățile monetare ca instituții specializate ale statului.Acest sistem de plăți este legat indisolubil de monedă determinînd apariția și dezvoltarea lui în scopul finalizării tranzacțiilor economice.

Plățile electronice micșorează gripajul economiilor, reduce intârzierile de plată și diminuează lipsa de încredere în sistemul bancar care poate împiedica procesul de dezvoltare.Aceasta oferă comoditate consumatorilor, comercianților și sistemului bancar implicați într-o tranzacție economică.

Lucrarea de licență “Instrumente de plată în România” este structurată pe 4 capitole care prezintă o expunere a sistemului bancar în economia de piață, mijloacele si modalitățile de plată, sistemele de plăți și studiul despre evoluția plăților în România.

MOTIVAȚIA,IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Am ales această temă pentru lucrarea de licență din dorința de a-mi profunda cunoștiințele referitoare la sistemul bancar din România.Stadiul inițial al cunoașterii mele în tematica abordată nu era atât de bogată în comparație cu stadiul final, după finalizarea lucrării de licență reușind astfel să îmi imbunătățesc cunoștiințele conceptuale și teoretice.

Realizarea acestei lucrări are la bază analiza sistemului bancar și componentele acestuia.Pentru atingerea obiectivului propus, cercetarea are la bază atât metode teoretice cât și practice cunoscute în domeniul economic.

Un rol important în realizarea acestei lucrări a fost colectarea informațiilor și prelucrarea lor, interpretarea datelor cercetate.Bazele teoretice ale cercetării sunt inspirate din lucrările unor profesori în domeniul finanțelor.

Lucrarea de față este importantă pentru ca ne familiarizăm cu sistemul bancar și tot ce ține de acesta.

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI FIGURILOR

Tabelul 1. Indicatorii structurali și sistemului bancar românesc

CAPITOLUL 1.SISTEMUL BANCAR ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

DEFINIREA SISTEMULUI BANCAR

Sistemul bancar este definit ca un sistem financiar care interacționează cu următoarele componente: subsistemul finanțelor întreprinderilor, al bugetului de stat, al asigurărilor și al piețelor de capital.

Activitatea bancară face parte din activitatea economico-socială fapt pentru care trebuie asimilată unui element al strategiei generale de dezvoltare în fiecare țară.Aceasta reprezintă activitățile de atragere de depozite, acordarea de credite în cont propriu sau fonduri rambursabile de la public.

ROLUL ACTIVITĂȚII BANCARE ÎN ECONOMIE

Rolul activității bancare în economie este foarte complex și participă la procesul de intermediere financiară.Banca se interpune între agenți nefinanciari excedentari și agenți nefinanciari deficitari de resurse financiare.Aceștia se întâlnesc prin 2 circuite de finanțare: finanțare directă și indirectă.

Finanțarea directă: agenții se întâlnesc în mod direct pe piețele de capital prin emisiune de titluri ale datoriei primare (acțiuni,obligațiuni).

Figura nr. 1 Finanțarea directă

Fonduri Fonduri

Titluri ale Titluri ale

datoriei datoriei

( Sursa: Bogdan Căpraru, 2014:8 )

Finanțarea indirectă: agenții se întâlnesc prin intermediul băncilor care asigură compatibilitatea cererii și ofertei de resurse financiare.

Figura nr. 2 Finanțarea indirectă

Depozite Credite

Sursa: Bogdan Căpraru, 2014:8

Rolul băncilor în economie constă în ( Căpraru B., 2014:14 )

alocarea eficientă și rațională a resurselor în economie

participarea la dezvoltarea economică

reducerea riscurilor economice

reducerea asimetriei informațiilor

mijlocirea relațiilor de plăți dintr-o economie la nivel național și

internațional

monitorizarea activității economice prin verificarea acestora

STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR

Sistemul bancar este un sistem eterogen care diferă de la o țară la alta mai ales din punctul de vedere al tipurilor de instituții.Este structurat pe 2 nivele: la primul nivel se află Banca Centrală iar la al doilea nivel se află celelalte instituții financiar-bancare.

1.4 INSTITUȚIILE FINANCIARE MONETARE

1.4.1 BANCA CENTRALĂ

Primele bănci centrale au apărut în sec.XVII în Suedia, Anglia, Franța și Statele Unite ale Americii.Banca Centrală este una dintre cele mai importante instituții finaciar-bancare din mijlocul sistemului bancar îndeplinind 2 funcții publice importante: supravegherea sistemului financiar și controlul creșterii ofertei de monedă.

Banca centrală nu lucrează direct cu publicul ci doar oferă anumite servicii celorlalte instituții numite “banca băncilor” (Beju D., 2006:81) .Fiind bancă de stat, guvernul poate beneficia de serviciile băncii centrale care comunică cu băncile comerciale și instituții de stat pentru a implementa politica monetară a țării.

Banca Centrală a fost înființată prin 2 moduri: primul fiind prin despărțirea lor de băncile comerciale și al doilea fiind prin înființarea instituțiilor noi cu rol de Bancă Centrală.

Banca Centrală a urmărit înființarea băncilor de stat pentru acordarea de credite de care aceasta are nevoie pentru a finanța cheltuielile.Bancnotele și monedele legale emise de Banca Centrală au putere liberatorie nelimitată pe teritoriul național și reprezintă forma monetară de bază “moneda de ultimă instanță” ( Beju D., 2007: ) pentru ca toate celelalte tipuri de monede să existe și să funcționeze.

Această bancă are un rol foarte important în cadrul sistemelor financiare îndeplinind următoarele funcții:

emisiune monetară și controlul ofertei de monedă

stabilirea pieței monetare și de capital

creditor de ultimă instanță

supravegherea instituțiilor bancare

protejarea și perfecționarea sistemului de plăți

Banca Centrală îndeplinește 4 obiective importante:

stabilirea prețurilor și serviciilor

ocuparea forței de muncă

stimularea creșterii economice

echilibrarea balanței plăților externe

În prezent, stabilirea prețurilor și serviciilor este un obiectiv fundamental pentru Banca centrală.Stimularea creșterii economice și echilibrarea balanței plăților externe sunt obiective secundare iar ocuparea forței de muncă este considerat un obiectiv inadecvat fiind în contradicție cu obiectivul fundamental care permite dezvoltarea economică durabilă.

1.4.2 INSTITUȚII DE CREDIT

Instituțiile de credit sunt formate din următoarele componente:băncile comerciale, organizațiile cooperatiste de credit, băncile de economisire și creditare din domeniul locativ, cooperativele de credit.

1.4.2.1 BĂNCILE COMERCIALE

Banca comercială acționează pe piața financiară ca un “agent economic autonom” ( Trenca I., 2011:17 ) care furnizează servicii bancare pentru obținerea unui profit.

Banca comercială are patrimoniu propriu diferit ca natura de patrimoniul celorlalți agenți economici, ei fiind repartizați fie pe producție,comerț sau servicii.Patrimoniul este gestionat autonom pe răspundere proprie sau pe riscul băncii.Se aplică 3 principii fundamentale: principiul prudenței bancare, principiul echilibrului financiar și principiul profitabilității.Nerespectarea principiilor poate conduce la un dezechilibru în mecanismul băncii sau la un colaps financiar.

Băncile comerciale desfășoara toate tipurile de operațiuni bancare premise de lege dar constituirea de depozite și acordarea de credite sunt considerate operațiuni de bază.

Banca comercială îndeplinește 3 funcții importante:

atragerea resurselor sub formă de depozite de la client

posibilitatea oferită clienților să-și retragă banii sau să-i transfere în alte conturi

acordarea de împrumuturi clienților care solicită credite, prin depozitele atrase

1.4.2.2 COOPERATIVELE DE CREDIT

Cooperativele de credit ocupă un loc important în cadrul sistemului bancar.Aceste instituții de credit au caracter de ajutorare reciprocă care mobilizează resursele disponibile ale persoanelor fizice, firmelor mici și mijlocii sau asociatțiilor familiale.Creditul li se acordă membriilor cooperatori pentru satisfacerea unor scopuri productive sau personale.

În România au existat 2 categorii de cooperative de credit:

cooperative asociate într-o rețea afiliată la Creditul cooperatist care este formată din casa centrală,41 case teritoriale și 67 cooperative locale;

84 cooperative de credit independente.

Casa centrală a cooperativelor de credit are rolul de a:

gestiona interesele comune ale membrilor săi;

exercita supravegherea activității cooperativelor de credit afiliate;

garanta în totalitate obligațiile cooperativelor de credit afiliate.

1.4.2.3 BĂNCILE DE ECONOMISIRE ȘI CREDITARE ÎN DOMENIUL LOCATIV

Băncile de credit ipotecar și instituțiile de economisire și creditare în domeniul locativ au un rol important în ceea ce privește piața finanțării locuințelor.Creditul este un credit pe termen lung și se acordă pentru cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau construirea unei locuințe în care se garantează cu ipoteca imobilului pentru care se acordă creditul și cu polița de asigurare de viață a persoanei care beneficiază de credit.

În România există 3 bănci de economisire și creditare în domeniul locativ, și anume: BCR Banca Pentru Locuințe, Raiffeisen- Banca pentru locuințe și HVB Banca Pentru Locuințe.

1.4.2.4 BĂNCILE DE CREDIT IPOTECAR

Băncile de credit ipotecar sunt principalele instituții specializate în acordarea de credite ipotecare.Acestea se organizează sub forma unor societăți pe acțiuni și funcționează pe baza autorizației emisă de Banca Națională a României.Operațiunile băncilor ipotecare constau în emisiunea de obligațiuni ipotecare și acordarea de credite ipotecare pentru investiții imobiliare.

În România există o singură societate de credit ipotecar și anume Domenia Credit deoarece, până în prezent, nu s-au înființat bănci de credit ipotecar.

ALTE INSTITUȚII DE CREDIT

INSTITUTII DE PLATĂ

INSTITUȚII ECHITABILE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ

INSTITUȚII FINANCIARE NEMONETARE

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Până la sfârșitul anului 1989 sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii și produse bancare.Evoluția sistemului bancar românesc a început în 1990 prin noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea Băncilor Centrale și a Băncilor Comerciale.În 1991 a început reforma sistemului bancar pe 2 nivele în care Banca Națională Română și-a pierdut caracterul de bancă comercială.Sistemul bancar a devenit mai stabil și mai bine reglementat prin prezența unor bănci cu capital străin, de stat, privat sau mixt.

Banca comercială, prin noua legislație bancară a preluat toate activitățile specifice băncii efectuate până în acel moment de Băncile Naționale Române.Banca Națională îndeplinea funcții de: control al emisiunii monetare și al creditului, supraveghere a activităților bancare, administrare a rezervelor monetare internaționale.

Celelalte bănci, conform legislației sunt constituite ca societăți comerciale având obiective principale ca: atragerea de fonduri de la public, acordarea de credite și efectuarea serviciilor bancare.Banca Națională a stimulat formarea unui sistem universal de bănci comerciale având dreptul să efectueze toate operațiunile bancare.

Pe parcursul anului 2011 și în primul semestru al anului 2012 nu s-au produs modificări majore în sistemul bancar românesc.Numărul instituțiilor de credit s-a redus în cel de-al 3-lea trimestru al anului 2011 prin transferarea activitățiilor sucursalei Anglo-Romanian Bank către Banca Comercială Română, având un efect asupra indicatorilor statistici din cadrul băncilor străine.

Sistemul bancar românesc cuprinde 40 de bănci din care: 24 cu capital majoritar privat străin, 4 cu capital majoritar privat românesc, 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat și 9 sucursale ale băncilor străine, acestora li se adaugă și o organizație cooperatistă de credit.

Tabel nr.1- Indicatorii structurali ai sistemului bancar românesc

( Sursa BNR, Raport asupra stabilității financiare 2014:23 )

Modificările din cadrul instituțiilor de credit din România a dus la o scădere a cotei de piață a băncilor cu capital majoritar străin ajungând la 81% la finele lunii anului 2014.Scăderea cotei de piață se datorează reclasificării unor bănci din grupa băncilor cu capital majoritar străin în grupa băncilor cu capital majoritar românesc.

Sistemul bancar românesc se menține la un nivel ridicat cu sistemul bancar european, fiind semnificativă ponderea capitalului străin.

Indicele Herfindahl-Hirschman este un indicator de măsurare a gradului de concentrare bancară, care se stabilește din punct de vedere al cotei de piață prin suma pătratelor poziției de piață a tuturor băncilor din sistem.

În cazul în care, în sistem, există o singură bancă valoarea maximă a acestui indicator este de 10.000.

Nivelul indicelui Herfindahl-Hirschman este interpretat după următoarele:

un nivel sub valoarea de 1000 indică o piață bancară înalt competitivă;

un nivel situat între valorile 1000 și 1800 indică o piață bancară moderat competitivă;

un nivel peste valoarea de 1800 indică o piață bancară foarte concentrată și slab competitivă.

Evoluția indicelui Herfindahl-Hirschman prezintă o scădere continuă a gradului de concentrare pe măsura dezvoltării sistemului bancar și a creșterii competiției între instituțiile de credit.Valoarea de 806 de puncte, situează sistemul bancar al României sub media inregistrată în Uniunea Europeană.

CAPITOLUL 2. MIJLOACE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR ȘI MODALITĂȚI DE PLATĂ

2.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Operațiunile bancare prezintă procedurile cuprinse atât în normele Băncii Centrale cât și în normele băncii respective.Tehnicile bancare au evoluat pentru a realiza operațiuni, perfecționându-se în fiecare zi pe orientarea practicii bancare.

Instrumentul de plată caracterizează un anumit tip de titluri folosite în relațiile de plăți.Conținutul și forma acestor documente scrise sunt acceptate atât pe plan intern cât și internațional.Prin instrument de plată se realizează transferul unei sume de bani dintr-un cont în alt cont.Instrumentele de plată, în țara noastră se împart în 2 categorii: instrumente de plată din inițiativa plătitorului și instrumente de plată din inițiativa beneficiarului.La rândul lor, instrumentele din inițiativa plătitorului se împart astfel: instrumente de plată de credit care includ ordinul de plată și instrumente de plată de debit care include cecul, cambia și biletul la ordin.

Mijloacele de plată fără numerar permit transferul fondurilor de către instituții de credit, instituții de plată și instituții eminente de monedă electronică în baza unei instrucțiuni de plată.Plata fără numerar se efectuează prin transferul de fonduri de la plătitor la beneficiar și implică o serie de operațiuni bancare permise doar instituțiilor autorizate și supravegheate de BNR respectiv Trezoreriei Statului.

Plata fără numerar se realizează în 2 faze: faza transacțională și faza de compensare și decontare.

Faza transacțională prezintă inițierea, validarea și transmiterea instrucțiunilor de plată care pot fi inițiate de către debitor sau de către beneficiar în funcție de instrumentul utilizat.În cadrul acestei faze au loc operațiunile de verificare identității părților implicate în tranzacție, a autencității instrumentului de plată și a integrității datelor aferente tranzacției.

Faza de decontare și compensare permite instituțiilor de credit să schimbe între ele creanțe rezultate din plăți fără numerar prin sistemul de plăți.

Etapele principale ale unei plăți fără numerar

Figura nr. 3 Plata fără numerar

Sursa: BNR

2.2 TRANSFER CREDIT.ORDINUL DE PLATĂ

Transferul de credit a fost consacrat în practica bancară din România sub forma ordinului de plată.

Unul dintre principalele instrumente de plată și de decontare este ordinul de plată.Acesta “este utilizat pentru stingerea obligațiilor exigibile, respectiv o dispoziție dată de un client băncii sale în scopul efectuării unei plăți în favoarea unei terțe persoane.” (Basno C. și Dardac N.,2004:75).

Ordinul de plată este un instrument de virament de credit, este o dispoziție necondiționată dată de emitentul acestuia unei bănci și pune o anumită sumă de bani la dispoziția beneficiarului.Această dispoziție este considerată ordin de plată numai în cazul în care banca deține fondurile reprezentate prin suma respectivă și nu prevede ca plata să fie efectuată la cererea beneficiarului.

Ordinul de plată este revocabil ceea ce înseamnă că acesta poate fi anulat înainte ca beneficiarul să-l incaseze, fiind prezentate anumite riscuri în ceea ce privește bonitatea și intenția ordonatorului.Emiterea ordinului de plată se face pe suport clasic ( hârtie ) sau pe suport neconvențional ( magnetic sau electronic ).

Banca, de-a lungul ordinului de plată de la plătitor la beneficiar efectuează operațiuni de recepție, autentificare, acceptare și executare a acestuia purtând denumirea de transfer-credit.

Transferul-credit are următorii participanți:

emitent: persoana care emite pe cont propriu ordinul de plată

plătitor: persoana care emite în nume și pe cont propriu ordinul de plată

beneficiar: persoana care primește o sumă de bani prin intermediul ordinului de plată de la plătitor

banca inițiatoare: emite ordinul de plată prin transfer-credit

banca destinatară: primește și acceptă ordinul de plată fie în numele său, fie pentru a pune la dispoziție o sumă de bani beneficiarului sau clientului său

banca receptoare: orice bancă care primește spre executare ordinul de plată

banca intermediară: orice bancă emitentă sau receptoare care funcționează ca bancă intermediară

recepția: procedură în care se recunoaște autentificarea, acceptarea și executarea ordinului de plată

autentificarea: banca stabilește dacă ordinul de plată a fost emis de persoana specifictă pe el și dacă acesta este client

acceptarea: banca recunoaște valabilitatea ordinului de plată recepționat

refuzul: banca receptoare decide că nu este posibilă executarea ordinului de plată dat de un client deoarece ar determina costuri excesive sau întârzieri în finalizarea transferului-credit

executarea: banca pune în aplicare ordinul de plată acceptat anterior, aceasta durează 1-2 zile bancare

Ordinul de plată trebuie să conțină elemente obligatorii și anume:

numărul documentului și data emiterii

ordinul de a plăti suma de bani

numele beneficiarului și numărul contului acestuia

numele plătitorului și numărul contului acestuia

banca plătitorului

banca beneficiarului

scopul plății

semnătura plătitorului (Beju D., 2009: 59 )

Circuitul ordinului de plată

În figura 4 sunt prezentate etapele principale ale ordinului de plată în cazul unui transfer-credit.

Firma C plătește prin ordinul de plată serviciile care i-au fost prestate de către firma D

Firma C emite ordinul de plată și îl prezintă băncii la care este deschis contul și care este bancă inițiatoare

Banca inițiatoare efectuează operațiuni de recepție, autentificare, acceptare și de executare a ordinului de plată

Transferul-credit este finalizat în momentul acceptării ordinului de plată de către banca beneficiarului

După ce se acceptă banca destinatară creditează contul clientului său cu suma de pe ordinul de plată primit

Unitatea prestatoare își recuperează în final contravaloarea serviciilor prestate ( Basno C. și Dardac N., 2004:79 )

Figura 4. Filiera ordinului de plată

Prestări cu plată prin OP

(2) Emite OP Creditează contul

beneficiarului

(4) Emite ordinul de plată

( Sursa: Basno C. și Dardac N.,2004:79 )

Obligațiile părților implicate în circuitul ordinului de plată

Transferul-credit se realizează pe baza unor principii din care decurg obligații stabilite ale participanților.

Obligațiile emitentului

Emitentul este obligat prin ordinul de plată dacă acesta a fost emis de el sau de către altă persoană care are mandatul de a-l reprezenta.

Obligațiile băncii receptoare

Acceptarea ordinului de plată de către bancă se face în momentul recepției, în momentul înștiințării emitentului că a acceptat ordinul de plată respectiv sau în moemntul în care se procedează executarea acestuia.

Banca receptoare își asumă următoarele obligații:

să execută ordinul de plată în ziua acceptării acestuia sau cel puțin în ziua următoare

dacă pe ordinul de plată este indicată o dată fixă a plății banca va trebui să respecte acea dată

să înștiințeze emitentul de neonorarea ordinului său de plată solicitându-i instrucțiuni suplimentare

Obligațiile băncii destinatare

Ordinul de plată este acceptat de către bancă în situațiile următoare:

-la recepția de la emitent iar între cele 2 părți să existe un acord

-în momentul în care emitentul este înștiințat despre acceptarea și debitarea contului acestuia deschis

-în momentul creditării contului beneficiarului

După ce ordinul de plată este acceptat, banca destinatară este obligată să pună fondurile la dispoziția beneficiarului în ziua acceptării sau cel târziu ziua următoare și să-l înștiințeze pe emitent că în cazul în care mențiunile obligatorii lipsesc ordinul de plată nu poate fi executat.

Dacă banca nu acceptă ordinul de plată ea are obligația să-i comunice emitentului refuzul până în ziua bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.Această regulă are 2 excepții:

-dacă plata se face prin debitarea contului emitentului deschis la banca respectivă și acesta nu are suficient disponibil pentru a onora ordinul de plată

-dacă nu sunt suficiente informații despre emitent

Fiecare bancă sprijină plătitorul sau orice bancă emitentă anterioară până la finalizarea transferului-credit și are dreptul de a beneficia de ajutorul oricărei bănci receptoare ulterioare în ceea ce privește completarea procedurilor bancare în cadrul plății.

Transferul-credit este finalizat în momentul acceptării, în acest caz banca este obligată față de beneficiar pentru suma înscrisă în ordinul de plată.

Dacă transferul-credit nu se finalizează, banca este obligată sa returneze plătitorului suma pe care a primit-o de la acesta în baza ordinului de plată.

Ordinul de plată cuprinde următoarele procedee: viramentul și debitul direct.

Viramentul reprezintă operațiunea de stingere a obligațiilor bănești, pe care debitorul o are față de creditorul său, prin care banca transferă o sumă din contul plătitorului în contul beneficiarului de sume.Acesta este prezentat sub forma unui document de dispoziție adresat de titularul de cont către banca sa.Ordinul de virament este documentul prin care se exprimă și se materializează mandatul dat de client bancherului, de a transfera o sumă de bani din contul său în contul altuia, pe baza reglementărilor legale.Băncile stabilesc normele de funcționare a viramentului și tipăresc formulare pentru a asigura unitatea modului de exprimare și operare.

Viramentul, în funcție de sensul din care se dispune efectuarea plății poate fi: de credit sau de debit.

Prin viramentul de credit plătitorul ordonă băncii sale să promoveze ordinul de plată către beneficiarul specificat, banca plătitoare preia suma din contul plătitorului și efectuează plata către banca creditorului și banca creditoare înscrie suma în contul beneficiarului.

Prin viramentul de debit plătitorul împuternicește creditorul pentru astfel de operațiuni, solicitând băncii sale aprobarea operațiunii, creditorul depune documentația sumei de plată la banca sa, iar banca plătitorului include pentru plată suma respectivă la data scadenței, iar după efectuarea plății suma respectivă revine în contul creditorului.

Trăsăturile ordinului de plată (virament):

-ordinul de plată emis nu conferă nici un drept beneficiarului, nu se înmânează acestuia, nu se materializează numai în anumite condiții

-ordinul de plată este revocabil, relațiile dintre titular și bancă sunt particulare și secrete

-ordinul de virament are o ordine de preferință dezavantajoasă

2.2 DEBITARE DIRECTĂ

2.3 TRANSFER DEBIT

Transferul debit sau debitul direct este din punct de vedere al operațiilor bancare instrumentul opus transferului de credit.Acesta se bazează pe același principiu de bază în care promovează consimțământul plătitorului și apără interesele beneficiarilor de sumă și ale celui care plătește.

‘Transferul debit este instrumentul de plată inițiat de beneficiarul plății, care promovează în filiera bancară cererea de a fi plătit din contul plătitorului’.( Basno C. și Dardac N., 2004:82). Această cerere este satisfăcută pe baza consimțământului de principiu și a celui tacit pe care plătitorul le exercită.

Relațiile prezente între părți la transferul debit sunt prezentate în figura 5.( Basno C. și Dardac N., 2004:83 )

Utilizarea instrumentului de plată debit direct este autorizată de bănci pentru fiecare firmă pentru care se motivează.În acest caz este posibilă acceptarea filierei specifice de către orice bancă din sistemul național, utilizarea fiind accesibilă oricărei firme sau persoane care este titular de cont.

Firmele utilizatoare ale instrumentului transfer debit derulează relații de livrări, prestări sau plăți pe baza contractelor încheiate cu fiecare client, în care sunt prezentate obligațiile și drepturile acestora.Consimțământul de principiu al plătitorului de a efectua plăți curente este inclus în contract în funcție de solicitările furnizorului, în conformitate cu modul de tarifare convenit între părți.

Firma furnizoare întocmește din timp facturile periodice pentru fiecare plată, decurgând din livrările și prestările din perioada de referință și le remite operativ plătitorului având astfel loc și avizarea plătitorului.

Firma furnizoare formulează transferul debit fie pe suport hârtie, fie pe suport electronic și îl pune în circuitul bancar astfel încât să fie posibilă derularea operațiunilor în funcție de termenele de plată.

Plătitorul are prilejul să-și exprime consimțământul tacit în cadrul instrumentului transfer credit dacă pretențiile de plată corespund ale furnizorului corespund cu viziunea plătitorului prinvind cuantumul livrărilor și valoarea acestora.

Cursul firesc implică preluarea sumei din contul plătitorului cu exactitate în ziua scadenței și astfel alimentarea cu regularitate a contului beneficiarului.

Cadrul stabilit pentru instrumentul transfer debit creează un cadru organizatoric și disciplinar optim, în care asigură o desfășurare accelerată și corectă a plăților, benefică pentru toți partenerii.

Figura 5. Filiera bancară a transferului debit

Livrare contractuală (1)

Consimțământ de plată tacit (4) Întreținere

transfer

debit (2)

Promovare transfer debit (3)

Virare (6)

( Sursa: Basno C. și Dardac N.,2004:83 )

2.3.1 Cambia și biletul la ordin

Definire și cadru legal

Unul dintre cele mai vechi instrumente de plată este cambia.Aceasta se mai folosește și astăzi în activitatea comercială internațională sub diverse forme și cu unele modificări funcționale sub forma unui acreditv documentar sau al unui incasso documentar.

Cambia și biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile și instrumente de plată prin care se obligă debitorul să-i plătească beneficiarului la scadența fixată o sumă de bani determinată.

Cambia fiind un act sub semnatură privată pune 3 părți în legatură: trăgător, tras și beneficiar.Titlul este creat de trăgător, creditorul care dă ordine debitorului sau, numit tras, plătește beneficiarului o sumă fixată la o dată determinată.

Trăgătorul: emite înscrisul de valoare; aceasta poate fi un producător,un prestator de servicii, un vânzător local sau un exportator

Trasul: este obligat să plătească cambia emisă de trăgător; aceasta poate fi un compărător local, beneficiar de servicii sau un importator.

Beneficiarul: este orice persoană care deține o cambie; această persoană poate fi însuși trăgătorul sau orice terț căruia i se transmite cambia la ordin.

Biletul la ordin este un alt instrument de plată și credit folosit în relațiile de plăți.Din punct de vedere al naturii juridice și al caracterelor, biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei.Spre deosebire de cambie, biletul la ordin presupune raporturi juridice între:

Emitent sau debitor: persoana obligată să plătească

Beneficiar sau creditor: persoana care încasează suma

Conținutul cambiei și biletului la ordin

Cambia este un act solemn și formal care trebuie să conțină mențiuni obligatorii esențiale și neesențiale.Acestea sunt:

denumirea cambiei care este trecută în textul titlului și exprimată în limba în care înscrisul este redactat

ordinal necondiționat de a plăti o suma determinată de bani

numele persoanei care trebuie să plătească (trasul)

data scadentă

locul unde trebuie făcută plata

numele beneficiarului

data și locul emiterii

semnatura persoanei care emite cambia (trăgător) ( Bărbulescu O.,2014:18 )

Nevalabilitatea cambiei se datorează lipsei oricăreia dintre aceste mențiuni obligatorii.Unele mențiuni obligatorii neesențiale pot fi suplinite în caz de lipsă.

Biletul la ordin trebuie să conțină următoarele mențiuni obligatorii:

denumirea de bilet la ordin

promisiunea necondiționată de a plăti suma determinată

indicarea scadenței

indicarea locului unde trebuie făcută plata

numele persoanei la care trebuie efectuată plata

indicarea datei și a locului emiterii

semnătura emitentului (Beju D., 2009:121 )

Conform prevederilor legale pentru modificarea și completarea cambiei și biletului la ordin din 26 Martie 2008, Monitorul Oficial al României 284/2008, elementele biletului la ordin se completează cu:

numele emitentului

codul emitentului

Biletul la ordin poate fi anulat atunci când nu cuprinde numele persoanei la care trebuie făcută plata, dar nu și atunci când denumirea emitentului nu este corectă sau completă.

Se efectuează 2 mari categorii de operațiuni pe baza cambiei și a biletului la ordin:operațiuni cambiale nebancare precum și operațiuni cambiale bancare.

Operațiuni cambiale nebancare

Aceste operațiuni cambiale nebancare sunt efectuate în afara băncii și cuprinde următoarele operațiuni:

emiterea cambiei: este realizată la valoarea nominală, formată din suma împrumutată la care se adaugă dobanda

girarea,andosarea: este operațiunea prin care se transmite titlul de credit de la posesorul sau numit girant unei terțe numită giratar care primește toate drepturile ce decurg din titlu; girul poate fi făcut pentru întreaga valoare a titlului și trebuie să fie necondiționat

avalizarea:această operațiune garantează plata titlului la scadență de către o terță persoană care este obligată să plătească dacă debitorul nu poate onora plata; avalist se numește persoana care dă avalul, iar persoana căruia i se oferă avalul se numește avalizat; avalul este necondiționat, se înscrie pe titlu și de obicei este dat pentru întreaga sumă dar poate fi și parțial; indicarea persoanei pentru care s-a dat avalul este obligatorie, în caz contrar se consideră dat în favoarea trăgătorului

acceptarea: este operațiunea specifică cambiei, debitorul în cazul biletului la ordin promite și acceptă plata în momentul emiterii; trasul, prin acceptarea cambiei efectuează plata la data scadentă oricărui posesor legitim al titlului; acesta nu este obligat să accepte cambia dar dacă o face trebuie să fie necondiționată și poate să fie parțială

scadența: reprezintă data la care titlul devine exigibil și trebuie să se efectueze plata acestuia; pe titlu trebuie specificată clar data scadentă

Biletul la ordin și cambia pot fi trase:

la vedere: plata trebuie efectuată de către tras în momentul prezentării titlului de către posesorul ei

la un timp de la emitere: termenul se calculează din ziua următoare datei emiterii

la un timp de la vedere: se calculează la un anumit număr de zile, luni sau ani de la data prezentării

la termen: la o dată exactă, zi, luna, an

plata: această operațiune încheie procesul cambial în care obligații inscriși în titlu sunt eliberați; prezentarea la plată se face la locul specificat pe titlu

regresul: atunci când acceptarea și plata cambiei sunt refuzate, creditorul este îndreptățit la regres împotriva trăgătorului, girantului sau avalistului care și-au asumat obligația secundară; condiția necesară pentru exercitarea dreptului de regres este protestul care este un act doveditor al refuzului de acceptare sau de plată

Operațiuni cambiale bancare

scontarea: în cadrul acestei operațiuni posesorul cambiei o vinde unei bănci înainte de termenul scadent; posesorul cambiei obține prin scontare valoarea actuală a cambiei prin diferența dintre valoarea nominală și dobanda calculată până la scadență

rescontarea: este operațiunea prin care banca comercială prezintă cambia și biletul la ordin spre achitarea băncii centrale; în posesia băncilor centrale intră cambiile și biletele la ordin rescontate care vor fi încasate la scadență de la debitori

pensiunea: reprezintă posesorul unor titluri care obțin un imprumut de la bancă cu condiția răscumpărării cambiei și a biletului la ordin înainte de termenul scadent

gajarea: este operațiunea în care cambiile și biletele la ordin sunt prezentate băncii ca și garanție mobiliară în obținerea unui împrumut

Asemănări între cambie și bilet la ordin

-atât cambia cât și biletul la ordin conferă certitudinea drepturilor cuprinse în titlu

-ambele conferă autonomie drepturilor cuprinse în titlu față de raportul juridic fundamental, drepturile și obligațiile din titlu au un caracter originar

-cambia și biletul la ordin pot fi transmise prin gir, pot fi garantate prin aval și se supun acelorași reguli generale

-amândouă au o dată scadentă la care devin exigibile

-se aseamănă foarte mult prin faptul că sunt derivate una din cealaltă în sensul că biletul la ordin este o cambie simplificată

Deosebiri între cambie și bilet la ordin

-cambia ia naștere la inițiativa creditorului iar biletul la ordin ia naștere la inițiativa debitorului

-spre deosebire de cambie, biletul la ordin implică 2 persoane în loc de 3 și reprezintă asumarea unei obligații de plată necondiționată

Cambia și biletul la ordin pot fi refuzate dacă sunt încălcate următoarele reguli:

-dacă nu sunt completate corespunzător data, scadența, locul plății sau locul emiterii

-dacă conțin modificări, adăugări

-dacă clientul plătitor nu are în cont disponibilul necesar

2.3 .2 CECUL

Definire și cadrul legal

Cecul reprezintă un înscris sau un titlu de credit dat de un client băncii sale prin care cere acesteia să plătească o anumită sumă de bani, fie lui pentru retrageri de numerar, fie către o persoană specificată de client, pentru plata unei datorii.

Beneficiarul plății poate fi purtătorul cecului sau o persoană menționată de trăgător (cec de plată) sau poate fi chiar însuși trăgătorul (cec de retragere).

Cecul are următoarele caractere juridice:

-este un titlu la ordin, complet și formal

-încorporează obligația abstractă și necondoționată

-obligația de plată este autonomă

-constituie titlu executoriu

Mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cecul sunt:

denumirea de cec trecută pe înscris

ordinul necondiționat de a plăti o sumă de bani

numele trasului, banca la care trăgătorul are deschis contul

numele beneficiarului

locul plății, localitatea și adresa băncii unde se face plata

data și locul emiterii

semnătura trăgătorului ( Beju D., 2009:131 )

Cecul este instrumentul de plată la vedere, nefiind necesară acceptarea lui de către banca plătitoare ci doar efectuarea serviciului de decontare.

Titularul de cont trebuie să aibă disponibilități suficiente în contul său atunci când emite un cec, în caz contrar emiterea este supusă sancțiunilor civile și penale.

Cecul implică 3 persoane: trăgător, tras și beneficiar.

Trăgătorul – este cel care emite cecul în baza disponibilităților în contul deschis la banca sa, oferind astfel o dispoziție de plată necondiționată

Trasul – este banca care primește ordinul necondiționat de la trăgător pentru efectuarea plății

Beneficiarul – este entitatea care încasează suma înscrisă pe cec

Emiterea unui cec fără autorizarea băncii și fără acoperire constituie infracțiune și se sancționează conform legii.Urmărirea penală a emitentului începe din momentul în care beneficiarul căruia i s-a refuzat plata depune plângere, de către organul de urmărire penală deoarece banca este obligată sa sesizeze poliția economică.

Cecul poate fi plătit unei persoane cu clauza <nu la ordin>, cu clauza <la ordin> respectiv cu mențiunea <la purtător>.Cecul care indică persoana beneficiarului este considerat un cec nominativ iar cecul în care numele beneficiarului nu este specificat este considerat un cec la purtător.

Cecul care conține clauza <nu la ordin> nu poate fi transmis prin gir altei persoane ci numai în forma cesiunii de drept comun, cecul cu sau făra clauză expresă <la ordin> este transmisibil prin gir și remitere iar cecul <la purtător> deși nu are specificat numele beneficiarului se transmite prin simpla sa remitere de la un purtător la altul.

Girarea instrumentului de plată reprezintă operațiunea prin care se transmit simultan atât remiterile cât și toate drepturile rezultate din cec.Girarea se face pe versoul titlului, cu specificarea noului posesor și semnătura celui care îl transmite.Girul trebuie să fie necondiționat și integral, în caz contrar acesta va fi anulat.

Girul se împarte în 2 categorii: în plin sau în alb.

Girul în plin este reprezentat de declarația girantului, care cuprinde obligația trasului de a plăti unei anumite persoane indicate de către girant.Pentru a fi valid, girul în plin trebuie să cuprindă următoarele elemente:

-numele girantului

-semnătura girantului

-data girării

Girul în alb ii permite posesorului cecului să-l transmită fără a lua nici o răspundere, deoarece numele lui nu este specificat pe cec.

Cecul este un instrument plătibil “la vedere” (Bărbulescu O.,2014:97).La primirea cecului, banca beneficiarului de cec transcrie conținutul cu caractere magnetice pentru a permite prelucrarea automatizată a acestuia.Dacă este și bancă plătitoare a acestuia, debitează contul trăgătorului și creditează contul beneficiarului cu suma respectivă și păstrează cecul respectiv în arhivă 10 ani.Dacă nu este bancă plătitoare, adică trăgătorul are contul deschis la o altă bancă, atunci înainte de a credita contul beneficiarului, banca plătitoare debitează și remite cecul.Trasul debitează contul trăgătorului și păstrează cecul în arhivă.

Modalitățile prin care pot fi transmise cecurile sunt:

Simpla remitere – este caracteristica cecului la purtător, care atunci când cecul este emis nu are menționat beneficiarul sau are menționată doar opțiunea <la purtător>.Acest tip de cec poate fi plătit beneficiarului sau deținătorului instrumentului

Cesiunea de creanță ordinară – apare atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane și conține menșiunea <nu la ordin>.Acest tip de cec poate fi încasat doar de persoana nominalizată

Girare – reprezintă remiterea și toate drepturile ce reies din cec.Girareaeste o mențiune făcută pe verso-ul cecului, în favoarea oricui.