Sisteme de Distributie
INTRODUCERE
Logistica este definită ca ansamblul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor către consumator. Reprezintă capacitatea de organizare și realizare a fluxurilor de persoane sau de mărfuri pentru a obține ceea ce se dorește( pentru a satisfice cerintele utilizatorilor finali) într-un timp și spațiu optime cu costuri minime.
Scopul acestei lucrări este studiul și proiectarea drumului minim de la un depozit la mai mulți beneficiari.
În capitolul 1 Depozitarea mărfurilor sunt prezentate cele două mari tipuri de depozite, fixe și mobile; clasificarea depozitelor, după caracterul operațiilor, după natura constructive, după gradul de dotare; operațiunile desfășurate într-un depozit; rolul si funcții ale depozitelor(de mișcare, de alimentare), variante și metode de amplasare a depozitului și poziționarea depozitului și a beneficiarilor pe hartă.
În cel de-al doilea capitol este descries produsul distribuit și caracteristicile logistice ale acestuia, caracteristici fizice, de piață și de livrare.
Al treilea capitol despre dimensionarea și delimitarea depozitului, instalarea de stive și coridoare, se regăsesc specificațiile unui europalet, încărcarea produselor pe palet, greutatea paletului încărcat, calculul spațiului ocupat în depozit de blocurile de stelaje ocupate cu produsele de distribuit și stabilirea numărului de electrostivuitoare necesar pentru operațiile efectuate în depozit.
Capitolul patru, Sisteme de distribuție, sunt prezentate particularitățile distribuției urbane, circuite de distribuție, mijlocul de transport utilizat, împreună cu restricțiile și taxele aferente.
Capitolul cinci este capitolul în care se regăsesc calculele distanțelor minime în două metode:
de la depozit la toți beneficiarii folosind un singur vehicul;
folosind două vehicule:
primul vehicul parcurge distanța de la depozit la primii 8 beneficiari;
cel de-al doilea vehicul parcurge distanța de la depozit la ultimii 8 beneficiari.
În acest capitol se mai regăsesc și calculele calculul și compararea parametrilor de trafic și de transport.
CAPITOLUL 1
DEPOZITAREA MĂRFURILOR
1.1.Generalități
Depozitarea și păstrarea mărfurilor, buna gospodărire a fondului de marfă existent și pregătirea adecvată în scopul vânzarii se realizează în spații special amenajate, și anume, în depozite.
Spațiile de depozitare sunt:
Fixe – depozite propriu zise;
Mobile – mijloace de transport.
Păstrarea este considerată temporară (cca. 2–20 zile) și este specifică produselor alimentare perisabile sau de lungă durată, când se depășește această perioadă limită, pentru produse industriale (aparatură electro-casnică, încalțăminte și îmbrăcăminte).
Importanța păstrării mărfurilor în bune condiții este subliniată și de obligativitatea supunerii unor produse (ex: electronice și electrice) încercărilor de depozitare în vederea verificării capacității de a rezista la transport sau depozitare în condiții climatice și mecanice specifice.
Produsele fiind sensibile la modificările de microclimat din timpul păstrării, există posibilitatea deprecierii calitative și inevitabil posibilitatea apariției litigiilor.
Efectuarea expertizelor merceologice ale spețelor rezultate presupune cunoașterea aprofundată a caracteristicilor produselor și, de multe ori, reconstituirea condițiilor mediului ambiant (considerat cel mai dificil tip de expertiza merceologică).
1.2.Clasificarea depozitelor
Dupa caracterul operațiilor:
de achiziție (depozite în care se primesc mărfuri pentru completarea sortimentului comercial);
de repartiție (are loc divizarea loturilor de mărfuri pentru transmiterea către magazine);
de transbordare (depozite în care se primesc mărfuri care ulterior vor fi transferate)
de păstrare care pot fi:
După durata de păstrare (pentru păstrarea sezonieră și pentru păstrarea de lungă durată)
După construcție (obișnuite și speciale – silozuri, frigorifice)
După produsele depozitate:
specializate;
combinate;
universale.
După natura constructivă sunt depozite:
deschise (platforme neacoperite, depozite pentru materiale pentru construcții)
semideschise (platforme acoperite, șoproane pentru legume-fructe)
închise (construcții speciale cu unul sau mai multe niveluri).
Dupa gradul de dotare:
neutilate (simple)
utilate:
cu ventilație mecanică;
frigorifice;
cu atmosfera controlată;
mixtă (frigorific + ventilație mecanică).
1.3.Activitatea dintr-un depozit
Activitatea dintr-un depozit implică efectuarea urmatoarelor operațiuni :
descărcarea mijloacelor de transport care se realizează mecanizat în cazurile în care furnizorii livrează mărfurile paletizate; dacă mărfurile nu sunt livrate în sistem paletizat ele vor fi așezate pe paletă în timpul descarcarii manuale a mijloacelor de transport;
transportul mărfurilor paletizate de pe rampa de descărcare în compartimentul de recepție, unde este efectuată recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor ;
transportul mărfurilor paletizate din compartimentul de recepție în cel de depozitare;
depozitarea în locurile destinate este determinată în funcție de o serie de factori : mărimea și tipul de construcție al clădirii, sensul fluxurilor de circulație, proprietățile fizico-chimice ale mărfurilor depozitate (ce necesită în final respectarea anumitor condiții de păstrare, frecvența comenzilor, viteza de circulație etc.);
formarea comenzilor în baza notelor transmise de beneficiarii depozitului, operațiune ce se realizează prin colectarea sortimentelor în cantitățile solicitate de la locurile de depozitare-păstrare ;
transportul comenzilor executate în compartimentul expediție ;
centralizarea pe rute de transport a comenzilor lansate de mai multe magazine ;
transportul partizilor de mărfuri la rampa de expediție ;
încărcarea partizilor de mărfuri în mijloacele de transport auto.
În vederea reducerii intervalului de timp de la trimiterea notelor de comenzi și primirea mărfurilor la unitățile comerciale se va organiza astfel activitatea de primire a comenzilor și realizarea partizilor de mărfuri încît să se elimine drumurile neraționale, manipulările inutile, formalitățile greoaie etc.
Prin urmare tehnologia în depozite se subîmparte în principal pe următoarele grupe de operațiuni :
primirea, recepționarea și sortarea mărfurilor ;
manipularea interioară a produselor ;
depozitarea și păstrarea lor ;
formarea loturilor de mărfuri comandate de beneficiari;
executarea livrărilor (expedierea mărfurilor la beneficiari).
Activitatea de baza a depozitelor o constituie organizarea partizilor de mărfuri pentru livrare unităților cu amanuntul.
Proiectarea tehnologiei amenajării depozitului se fundamentează pe următoarele elemente:
tipul și dimensiunile depozitului (suprafată, înălțime, volum);
tipul și destinațiile spațiilor componente ale suprafeței alocate depozitului (depozitare, ambalare, uscare, coacere, frig etc);
corespondența dintre fluxurile de mărfuri, ambalaje, informații, mijloace de transport;
ordonarea funcțională a depozitului.
1.4. Utilitatea depozitării
Existența depozitelor în sistemul logistic este o realitate pentru numeroase firme din domeniul producției și distribuției. Apelarea la spații de depozitare proprii, închiriate sau special dedicate pe baze contractuale este justificată de rolul și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc.
1.4.1. Rolul depozitelor
În general, noțiunea de depozit este cunoscută ca având două sensuri : unul economic și altul tehnic.
Din punct de vedere tehnic, prin depozit se înțelege orice construcție(clădire,încăpere, hală, magazie) special amenajată pentru păstrarea materialelor și dotată cu aparatajul, macanismele și utilajele necesare efectuării operațiilor de depozitare.
Din punct de vedere economic depozitul este un compartiment operativ prin care se derulează relațiile nemijlocite cu furnizorii și beneficiarii, se iau decizii privind alimentarea optimă în timp a beneficiarilor, se execută toate operațiunile de evidență, gestiune și gospodărire complexe a materialelor.
Din punct de vedere al rolului depozitului pentru gospodărirea complexă a materialelor, se are în vedere realizarea combinației în lanț a unor operații diferite ca natură și pondere în ansamblul activităților
Aceste operații se pot grupa în :
operații de manipulare cuprinzând totalitatea operațiunilor de preluare, descărcare, stivuire, încărcare etc.
operații de fracționare sau grupare care permit trecerea de la loturile de dimensiuni vagonabile la loturi de depozitare.
operații de depozitare propriu-zise(păstrare) prin care se asigură păstrarea, conservarea, întreținerea și controlul cantităților destinate corelării în timp între livrările furnizorilor și cererilor beneficiarilor din zonă.
operații de pregătire a gamei sortimentale de livrat, adică trecere de la loturile omogene de depozitare la loturi într-o gamă sortimentală mai variată pentru livrarea către beneficiari.
operații de distribuire prin care se realizează transmiterea materialelor în loturi complete către beneficiari.
Existența depozitelor este legată de necesitatea menținerii stocurilor.
Depozitarea este considerată o activitate de susținere, care contribuie la îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a produsului potrivit, în cantitatea și de calitatea solicitată, în locul potrivit și la momentul potrivit, în condițiile celei mai mari contribuții la profitul firmei.
Utilitatea depozitelor nu trebuie să fie redusă, în mod simplist, la păstrarea unor cantități de mărfuri. Rolul depozitelor constă în:
coordonarea ofertei cu cererea. Această fațetă a rolului depozitelor este legată de asigurarea cantităților de produse necesare pentru satisfacerea cererii, în situațiile caracterizate de:
incertitudini referitoare la cerere. Incapacitatea de a estima cu certitudine evoluția viitoare a cererii impune menținerea unor stocuri care să permită satisfacerea cererii în perioadele de vârf. Probabilitatea unor fluctuații neașteptate determină crearea unor stocuri de siguranță. Cererea poate proveni atât de la clienții interni din cadrul organizației, cât și de la cei externi.
incertitudini privind ciclul de performanță. Capacitatea de a onora comenzile clienților este influențată de primirea la timpul potrivit, a mărfurilor de la furnizori. Existența unor variații ale duratei intervalului de reaprovizionare face necesară constituirea unor stocuri de protecție.
cerere sezonieră. Produsele cumpărate de clienți numai în anumite perioade ale anului impun, la rândul lor, crearea de stocuri. Producția se poate desfășura pe parcursul întregului an, pentru a asigura cantitatea necesară în sezon, cu costuri minime.
producție sezonieră. Depozitele au rolul de a prelua și păstra mărfurile produse într-o perioadă de timp limitată. Stocurile vor permite satisfacerea cererii distribuite de-a lungul anului.
obținerea de economii de costuri. Depozitarea are impact asupra costurilor din alte arii ale activității firmei. Poate determina obținerea unor economii de costuri în urmatoarele domenii:
cumpărare. Achiziționarea unor cantități mai mari decât cele corespunzătoare necesităților imediate face posibilă valorificarea discounturilor cantitative acordate de furnizori. Anticiparea unei conjuncturi nefavorabile pe piața de aprovizionare permite obținerea de economii prin cumpărarea în avans, la prețuri mai mici decât cele viitoare.
producție. Costurile pot fi diminuate datorită aplicării principiului economiilor de scară. Producția în loturi mari asigură mai buna utilizare a capacităților de fabricație și reducerea relativă a costurilor pe unitatea de produs. Filozofia "a produce pentru a stoca" poate însă conduce la pierderi importante în cazul necorelării ofertei cu cererea.
transport. Pe măsura crșterii cantităților de produse comandate furnizorilor, gradul de utilizare a capacității mijloacelor de transport crește, iar numărul operațiunilor de transport scade. Obținerea unor economii efective presupune din partea managerilor logistici, analiza comparativă a costurilor de transport și depozitare.
continuarea sau amânarea producției/prelucrării. Procesul de producție/ prelucrare poate continua în spațiile de depozitare. În cazul anumitor mărfuri alimentare, de exemplu vinuri, brânzeturi și fructe, păstrarea în depozit, în condiții speciale, are scopul de a asigura învechirea/coacerea produselor. Concepția modernă asupra depozitării susține și amânarea finalizării procesului de prelucrare până în momentul în care sunt cunoscute caracteristicile cererii.
îndeplinirea unor obiective de marketing. Legătura dintre depozitare și marketing este determinată de rolul spațiilor de depozitare în satisfacerea cererii clienților. Contribuția la realizarea obiectivelor de marketing se concretizează în următoarele aspecte:
reducerea timpului de livrare. Amplasarea depozitelor în apropierea clienților poate asigura diminuarea intervalului de timp necesar pentru onorarea cemenzilor. Proximitatea în raport cu piața țintă nu este neapărat de natură spațială, ci temporală, fiind condiționată de disponibilitatea unor mijloace de transport rapide.
adăugarea de valoare. Depozitele publice și cele dedicate pe baze contractuale pot oferi servicii speciale, în conformitate cu cerințele clienților. Facturarea, ambalarea, crearea de pachete promoționale sunt exemple de astfel de servicii.
creșterea prezenței pe piață. Un nivel înalt al serviciului logistic oferit clienților are un impact direct asupra nivelului vânzărilor. Prin menținerea loialității clienților actuali și atragerea unor noi clienți, cota de piață a firmei poate să sporească.
În funcție de specificul activității fiecărei firme, rolul depozitelor este legat și de alte situații. În cazul produselor menținute în antrepozite vamale, rolul se extinde la amânarea plății anumitor taxe până la vânzarea mărfurilor respective.
Funcții ale depozitelor
Depozitele de distribuție sunt spații, respectiv puncte de stocare, care sunt implantate în drumul fizic al unui produs de la producător la utilizatorul final (beneficiar). În funcție de forma de proprietate, depozitele pot fi: ale producătorului; comerțului de gros; comerțului cu amănuntul sau ale unor mandatari. Într-un sens restrâns, spațiile de vânzare ale comerțului cu amănuntul nu aparțin depozitelor de distribuție, deoarece structura lor, de regulă, nu este legată intrinsec de logistică.
Rolul important al depozitelor de distribuție rezultă din următoarele considerente:
întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a produselor la locul și timpul solicitate de către client;
depozitele de distribuție, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare;
transporturile în cantități de masă sunt mai ieftine decât transporturile mici; expedierea în cantități mari se face pe distanțe mari: producător-depozit de distribuție; expedierea de cantități mici poate să se limiteze pe distanțe mici.
Funcțiile depozitului de distribuție sunt :
Funcții de mișcare:
Primirea produselor(Descărcare)
Depozitare/Păstrare(Manipulare)
Comisionare(Formarea comenzilor)
Expediție
Funcții de alimentare:
Depozitare pe termen scurt
Depozitare pe termen lung, determinată de:
solicitări sezoniere
vârfuri de cerere
maturizare produse (vin, fructe)
acțiuni de marketing
Alături de cele două mari categorii de funcții de mișcare și de alimentare depozitele de distribuție pot exercita și alte funcții suplimentare, cum sunt:
marcare, etichetare;
controlul produselor care intră sau ies din depozit;
derularea comenzilor;
ambalare.
1.5. Amplasarea depozitelor
Deciziile de amplasare a depozitelor au un impact direct asupra capacității sistemului logistic de a oferi nivelul dorit de servire a clienților și costurile totale. În continuare, sunt analizate variantele clasice de amplasare a depoziteIor și metodele ce pot fi utilizate pentru poziționarea spațială a unui singur depozit sau a unei rețele de depozite.
1.5.1. Variante și metode de amplasare
Numărul și amplasarea depozitelor sunt determinate de coordonatele spațiale ale clienților și unităților de producție, precum și de particularitățile produselor. Depozitele au rolul de a contribui la eforturile firmei de a oferi clienților utilități de timp și loc. Un depozit va fi stabilit pe un anumit amplasament, numai dacă generează efecte favorabile în domeniul marketingului și vânzărilor și reduce costurile totale. În mod tradițional, variantele de amplasare au fost clasificate astfel:
amplasarea în funcție de piață. Această variantă presupune localizarea depozitului în apropierea clienților cheie. Aria geografică servită de depozit depinde de o serie de factori, de exemplu de viteza livrărilor, mărimea comenzii medii și costul unitar al livrării locale. Amplasarea unui depozit în funcție de piață se justifică atunci când constituie modalitatea de a oferi clienților un sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Un depozit amplasat în proximitatea clienților îndeplinește funcția de creare a unei structuri sortimentale, pe baza mărfurilor provenite din surse multiple. Produsele sunt primite de la furnizori în transporturi consolidate, efectuate pe distanțe mari. Diversitatea sortimentală a stocului menținut de depozit este mare.
Principalele avantaje oferite de această variantă de amplasare sunt următoarele:
costurile de transport relativ mici, datorită aprovizionării în cantități mari de la furnizori;
sortimentul de produse variat;
posibilitatea aprovizionării fiecărui client, conform necesităților, cu cantități de produse mai mici decât cele specifice aprovizionării directe de la furnizori;
reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul firmelor cliente.
Amplasarea în apropierea pieței este o soluție întâlnită în cazul produselor alimentare și bunurilor de consum curent. De asemenea, se aplică în domeniul sprijinului logistic pentru producție, în vederea asigurării componentelor care fac obiectul unor strategii de tip 'Just-intime".
amplasarea în funcție de producție. Depozitul este plasat în apropierea unităților de fabricație ale unei firme producătoare. Funcțiile principale pe care le îndeplinește sunt combinarea produselor și consolidarea livrărilor. Apelarea la un astfel de depozit este necesară în cazul în care fiecare unitate de fabricație este specializată în realizarea unui anumit produs, iar clienții solicită un sortiment complet. Printre avantajele specifce se înscriu următoarele:
facilitarea obținerii de către client a unui sortiment constituit din produse fabricate de diferite unități;
reducerea costurilor de transport prin consolidarea livrărilor către clienți;
posibilitatea clienților de a comanda o cantitate mică din fiecare produs;
simplificarea pentru client, a operațiunilor de urmărire a livrărilor efectuate de furnizor, datorită primirii mai multor produse, cu o singură factură.
amplasarea intermediară. Spre deosebire de celelalte două variante, nu pune accentul pe proximitatea față de clienți sau față de unitățile de fabricație ale producătorului. Depozitele sunt poziționate între clienți și unitățile de producție. Funcțiile îndeplinite sunt consolidarea și crearea sortimentului. Această variantă se aseamănă cu amplasarea în funcție de producție. La un cost logistic scăzut, se livrează fiecărui client structura sortimentală dorită. Prezența depozitelor unei firme în apropierea clienților a fost mult timp privită ca un avantaj competitiv, o condiție a succesului. Clienții considerau că pot beneficia de un nivel înalt de servicii logistice doar de la furnizorii care dispun de depozite situate în apropierea lor. Paradigma prezenței locale a determinat numeroși furnizori să creeze rețele de depozite, în cadrul cărora numeroase unități mențineau un sortiment complet de produse. În prezent, depozitul local nu mai este absolut necesar pentru a oferi serviciile logistice așteptate de clienți. Dezvoltarea serviciilor de transport și evoluțiile din domeniul tehnologiei informației reduc timpul necesar pentru identificarea și satisfacerea cerințelor clienților.
Cercetările pentru stabilirea amplasamentului unor facilități (unități de producție, depozite, magazine etc.) au fost deosebit de numeroase. Primele preocupări în acest domeniu datează de la începutul secolului XX. Metodele de amplasare a depozitelor, dezvoltate prin aceste cercetări, pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii:
numărul depozitelor. Problemele de amplasare pot viza poziționarea spațială a unui singur depozit sau a mai multor depozite. Metodele de amplasare a unui depozit unic consideră o problemă simplificată, deoarece nu iau în considerare distribuirea cererii pe mai multe depozite, efectele de consolidare a stocurilor și costul depozitului.
caracterul discret al alegerii. Există două categorii de metode – continue și discrete. Metodele continue permit găsirea celei mai bune amplasări într-un spațiu continuu. Spre deosebire de acestea, metodele discrete permit selectarea amplasamentului dintr-o listă de alegeri posibile. În practică, metodele discrete sunt mai frecvent utilizate.
gradul de agregare a datelor. Metodele care utilizează date cu grad mare de agregare limitează amplasamentul la o arie geografică largă, de pildă o localitate. În schimb, metodele bazate pe date cu grad mic de agregare permit diferențierea între două amplasamente foarte apropiate, de exemplu separate doar de o stradă.
orizontul de timp. Apelarea la date referitoare la o singură perioadă de timp (de pildă, un an) este specifică metodelor statice. Amplasarea în funcție de evoluțiile estimate pentru mai mulți ani se poate stabili cu ajutorul metodelor dinamice.
1.5.2. Metode de amplasare a unui singur depozit
Pentru localizarea unui singur depozit se pot utiliza metode exacte, grafice sau de aproximare. Metoda frecvent utilizată pentru stabilirea amplasamentului este metoda centrului de gravitație. Aceasta metoda este denumită și metoda grilei. Are un caracter static și continuu.
Cu ajutorul metodei centrului de gravitație, se poate determina amplasamentul care asigură satisfacerea cererii clienților, în condițiile celui mai mic cost total. Costul de transport trebuie să fie minimizat pentru ansamblul ariei geografice unde va fi amplasat centrul de gravitație. Se consideră că, în principiu, costurile de transport sunt o funcție de distanță, cantitate și timp. În cadrul unui anumit teritoriu, depozitul va putea fi amplasat în centrul de gravitație calculat într-una dintre următoarele variante:
în funcție de cantitate;
în funcție de distanță;
în funcție de cantitate și distanță;
în funcție de timp, cantitate și distanță.
Aplicarea metodei se bazează pe geometria analitică și impune utilizarea unui sistem de coordonate cartezian. Fiecare centru de cerere este poziționat spațial prin coordonatele sale. Cu ajutorul teoremei lui Pitagora, se determină distanța dintre oricare două puncte reprezentate în sistemul de coordonate.
O primă variantă de amplasare a depozitului este cea bazata pe centrul de gravitație în funcție de cantitate. În acest caz, este considerată numai una dintre cele trei variabile: distanța, cantitate și timp. Soluția obținută cu ajutorul acestei metode este amplasamentul care asigură echilibrul între destinații, pe o anumită perioadă, în funcție de cantitate.
Amplasarea unui singur depozit se poate realiza și prin metoda centrului de gravitație în funcție de distanță. Soluția obținută indică punctul care minimizează distanța combinată spre toate destinațiile și implicit costul total. Spre deosebire de varianta bazată pe cantitate, stabilirea celui mai bun amplasament presupune parcurgerea unui proces iterativ, pentru a obține o localizare din ce în ce mai buna a depozitului. Coordonatele depozitului și distanța de la depozit la punctele de livrare se recalculează în fiecare etapă, până când imbunătățirea obținută de la o etapă la alta este minimă sau nulă.
Metoda centrului de gravitație, tehnicile grafice și metodele de aproximare, utilizate pentru stabilirea celui mai bun amplasament al unui singur depozit, se diferențiază prin capacitatea lor de a garanta o soluție optimă. Decizia finală de focalizare a depozitului este ghidată de soluțiile obținute cu ajutorul acestor metode, fără a coincide neaparat cu coordonatele calculate. Motivul constă în faptul că metodele respective pornesc de la ipoteze care simplifică realitatea. Ca exemple de ipoteze pot fi considerate următoarele:
concentrarea cererii într-un punct. În practică, cererea provine de la mai multe firme cliente dispersate pe o arie teritorială. În consecință, costul de transport la punctul de cerere nu coincide cu cel până la clienții individuali.
limitarea la costurile variabile. Nu sunt considerate diferențele de cost corespunzătoare localizărilor posibile ale depozitului sau costurile cu forța de muncă
relația direct proporțională dintre transport și distanță. În realitate, creșterea distanței nu conduce la o creștere în aceeași proporție a costurilor de transport. Cauza relației neliniare este faptul că în structura tarifelor de transport există deopotrivă componente fixe și component variabile.
rutele rectilinii. Dependența de căile de transport existente face din rutile rectilinii o excepție. Se pot utiliza coeficienți de transformare a distanței în linie dreaptă în distanțe pe calea ferată, șosea etc.
caracterul static. Metodele de amplasare a unui singur depozit se referă la o singură perioadă. Nu iau în calcul modificările de venituri și costuri, care vor surveni în viitor.
1.6. Poziționarea depozitului și a beneficiarilor
Harta în care am lucrat a fost realizată în ArcGis. Am lucrat în același timp cu ArcMap și ArcCatalog. Pentru început am creat un folder pentru layer-ele folosite, pe care l-am conectat la ArcCatalog. Pentru depozit, clienți si indicator trafic intens am creat câte un layer cu click dreapta pe folder-ul conectat-new-shapefile-point iar pentru trafic intens click dreapta pe folder-new-shapefile-polyline, ca în figura 1.6.1. După crearea layer-elor, acestea au fost încărcate în ArcMap, program în care am lucrat mai departe.
Figura 1.6.1. Crearea unui nou layer
1.6.2. Poziționarea depozitului și a beneficiarilor
CAPITOLUL 2
CARACTERISTICILE LOGISTICE ALE MĂRFURILOR
Produsul distribuit
Produsul distribuit celor 16 beneficiari este apa plată la pet de 1.5l .
Fig. 2.1. Produsul distribuit
Se identifică drept destinații ale transportului 16 supermarketuri din București, zona sector 4.
Caracteristici fizice
Insușirile mărfurilor sunt determinante pentru alegerea tehnologiilor de transfer. Deasemenea, ponderea diferitelor costuri( de depozitare, de transport, de manipulare) în costul logistic este condiționată de aceste caracteristici fizice ale mărfurilor.
Principalele caracteristici fizice ale mărfurilor care, singure sau în diverse combinații, orientează asupra tehnologiilor de transfer:
Forma – pachetizată, lichidă, generală;
Densitate fizică – mică(1.5l/pet);
Densitate de pachetizare – mare;
Gradul de standardizare a pachetelor – înalt;
Densitatea valorica – mare;
În raport cu densitatea valorica și densitatea de pachetizare, pot fi definite patru categorii de mărfuri:
A – mărfuri cu densitate valorică mică și densitate de pachetizare mică( cereale, uleiuri nerafinate);
B – mărfuri cu densitate valorică mare și densitate de pachetizare mică( produse chimice, mașini);
C – mărfuri cu densitate valorică mare și densitate de pachetizare mare(articole de îmbrăcăminte, alimente);
D – mărfuri cu densitate valorică mică și densitate de pachetizare mare( flori, materiale de construcții manufacturate).
Din acestea, produsul transportat încadrându-se în categoria alimente, reiese ca are o densitate valorică mare și densitate de pachetizare mare.
Perisabilitatea – mică;
Vulnerabilitatea – mică;
Periculozitate – mică spre nulă;
COST DE DEPOZITARE
COST MANIPULARE
COST TRANSPORT
Fig. 2.2. Ponderea costurilor de depozitare, de manipulare și de transport în costul logistic pentru cele patru categorii de mărfuri.
(sursă: Sisteme de Trasport, Prof. Dr. Ing. Șerban Raicu, 2004, Editura Agir)
Datorită faptului că produsul ales pentru distribuție se incadrează în categoria C(alimente) are un cost de depozitare mare, cost de manipulare mare și cost de transport mediu.
Caracteristicile de piață
Aceste caracterictici determină cerințe pentru sistemele logistice sub aspectul vitezei, preciziei și al costurilor. Ele sunt esențiale pentru sistemele de transfer ca și pentru sistemele de transport aferente.
Principalele caracteristici de piață ale mărfurilor:
Rata de reînnoire(realimentare) – mare;
Durata de căutare – mică, mărfuri cerute frecvent;
Limita maximă de greutate – mare;
Perisabilitate(economică) sau de depreciere a produselor – mică;
Ciclul de viață în producție – poziție stabilă pe piață.
Caracteristici de livrare
Caracteristicile fizice ale mărfurilor împreună cu cele de piață conduc la caracteristicile de livrare:
Sunt patru categorii, fiecare formate din două grupe, rezultând opt caracteristici de livrare:
Mărfuri cu mișcare rapidă – mărfuri cu rată ridicată de reînnoire, durată redusă de căutare, cu grad relativ înalt de standardizare(pachetizare), cu poziție stabilă pe piață si cu limită maximă de greutate relativ mică;
Mărfuri de larg consum – comercializare largă( distribuție extinsă pe piață): mulți comercianți cu amănuntul(detailiști) din toate ramurile vând astfel de produse. În general, sunt mărfuri cu mișcare rapidă și cu limită scăzută de greutate;
Mărfuri fără timp critic – au durată de viață mare, valoarea bunurilor nu dispare într-un timp scurt, nu se reduce semnificativ;
Expediții omogene.
CAPITOLUL 3
DIMENSIONAREA DEPOZITULUI
3.1. Generalități
Dimensiunea depozitelor este reprezentată de suprafața, volumul și respectiv înălțimea optimă pentru a asigura depozitarea cantităților de mărfuri.
Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele aspecte:
raza de activitate a depozitului;
volumul previzionat al desfacerilor prin depozit;
stocurile de mărfuri medii și maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada urmatoare de timp;
viteza de circulatie a mărfurilor;
înaltimea pâna la care se depoziteaza mărfurile (de cel puțin 6 m);
sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stelaje, vrac);
nivelul de înzestrare tehnică preconizat;
particularitățile constructive ale depozitului.
Suprafața principală a unui depozit reprezintă suprafața utilizată efectiv pentru depozitarea mărfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.
Volumul principal de depozitare reprezintă volumul ocupat efectiv de către unitățile de mărfuri paletizate.
Suprafața de depozitare se poate structura după următoarea schemă:
I. Suprafața principală de funcționare
suprafața de recepție (descărcare, formarea unităților de încărcare, recepție cantitativă și calitativă, transport și depozitare);
suprafața de depozitare (depozitare, păstrare, climatizare, transport și ambalare în scopul încărcării și descărcării mărfurilor din locurile de depozitare);
suprafața de livrare (sortare pentru livrare, pregătire pentru vânzare, transport, formarea de loturi pentru expedierea lor la beneficiari);
II. Suprafața secundară de funcționare:
birouri;
spații pentru procese organizatorice legate de administrarea halei;
laboratoare pentru controlul calității mărfurilor;
spașii sociale, sanitare;
spații prestări servicii diverse;
puncte de vânzare cu amănuntul.
Capacitatea unui depozit este definită prin intermediul capacității de preluare, depozitare și livrarea a mărfurilor. Aceste capacități se măsoară prin cantitatea maximă de mărfuri ce pot fi preluate, depozitate sau livrate într-o unitate de timp bine determinată (oră, zi, an), cu resursele proprii de muncă. Acestea se exprimă în diferite unități de măsură: număr, m3, kg sau unități monetare pe unitatea de timp aleasă.
Aprecierea gradului real de utilizare a suprafețelor și spațiilor de depozitare se realizează prin intermediul următorilor coeficienți:
coeficientul de utilizare a suprafeței;
coeficientul de utilizare a înălțimii;
coeficientul de utilizare a volumului;
spațiul de depozitare pe metru cub volum de bază de depozitare;
suprafața funcțională principală pe metru cub volum de bază de depozitare.
3.2. Dimensionarea și delimitarea funcțională a spațiilor de depozitare
Indiferent de specificul materialelor care fac obiectul activității depozitelor, eficiența exploatării acestora este dependentă de formele de organizare interioară adoptate.
Pentru adoptarea diverselor forme de organizare interioară pentru depozite, vor trebui cunoscute și respectate o serie de reguli generale grupate astfel:
Legătura dintre traficul interior și cel exterior să fie realizat printr-un număr minim de operațiuni intermediare;
Materialele să poată fi ușor accesibile;
Intrările și ieșirile de materiale nu trebuie să se stingherească reciproc eliminându-se aglomerările sau întreruperile în flixul materialelor;
Respectarea principiului’first in-first out’ adică ceea ce a fost depozitat în primul rând urmează să părăsească primul depozitul;
Să se evite în limita posibilitîților mutarea de mai multe ori a materalului depozitat;
Depozitarea să respecte principiul minimului de transport;
Pregătirea prealabilă a operațiilor pentru depozitare;
Începutul și sfârșitul căii de colectare sau de divizare să-l constituie punctual de control central;
Sistemul de depozitare să fie sinoptic și ușor controlabil, evitându-se operațiile de căutare sau pierderi în colțurile întunecate sau palate supraîncărcate;
Posibilitatea familiarizării rapide a personalului ocupat cu mișcarea materialelor depozitate și a serviciilor de achiziții și livrări;
Asigurarea flexibilității depozitului pentru adaptarea ușoară la modificările sortimentale viitoare;
Evitarea perioadelor de așteptare și a perioadelor de vârf, asigurându-se solicitarea uniformă a personalului și utilajului;
Menținerea unităților(blocurilor) de intrare, transport și stivuire;
Evitarea muncii corporale obositoare, nu numai prin punerea la dispozișie a mijloacelor ci chiar și prin organizarea rațională a muncii în depozite.
3.2.1. Instalarea rândurilor de stive și coridoare
Repartizarea funcțională a spațiului unui depozit pentru constituirea rândurilor de stive și coridoare se va face în funcție de caracteristicile materialelor derulate prin aceste depozite.
Pentru materialele de dimensiuni mari și în structură omogenă devine recomandabilă forma de stivuire în bloc în linie dreaptă care necesită căi de circulație reduse.
Fig. 3.2.1.1. Stivuire bloc în linie
Fig. 3.2.1.2. Rânduri de stive longitudinale
Fig. 3.2.1.3. Rânduri de stive transversal
(sursă: note de curs ,Distribuția și logistica mărfurilor, Universitatea ”George Bacovia” Bacău)
Stivuirea în rânduri transversale nu poate asigura în aceeași măsură vederea în ansamblu a stivelor, dar căile de acces devin mai lungi deoarece de pe o parte se va parcurge obligatoriu și fronturile rândurilor și pe de altă parte, se revine pe punctual inițial prin mers în gol pentru a ăncepe o nouă operație de colectere.
Pentru efectuarea comparației influenței căilor de colectare asupra dimensionării depozitului în diferite variante de ordonare a stivelor, va trebui să se țină seama și de modalitatea de așezare a paletelor față de rândul de colectare.
În cazul așezării transversale(palete cu latura mică spre coridor) se va ocupa o parte mai mică a coridorului și lungimea totală a căilor de colectare poate fi scurtată cu până la 30 %
3.3. Specificații europalet încărcat
Fig. 3.3.1. Produsul distribuit
Fig. 3.3.2. Dimensiuni europalet
Dimensiuni pet(L*l*h): 80*80*320mm
Dimensiuni bax: L = 80 3 = 240mm
l = 80 2 = 160mm
h = 320mm
Dimensiuni palet : L = 160 7 = 1120mm
l = 240 3 = 720mm
h = 320 3 + 145 = 1105mm
Din calcule reiese că pe europalet se așează 7 baxuri pe lungime și 3 baxuri pe lățime, din care mai departe pe nivel 21 baxuri. Pe înalțime se pun 3 nivele rezultând 63 baxuri pe europalet. 63 baxuri, în fiecare bax 6 peturi a câte 1.5 litri:
63 6 = 378 peturi/palet
378 1.5 = 567 kg/palet
Greutate palet încărcat:
567kg (greutatea încărcăturii) + 20kg (greutatea paletului) = 587kg
Fig. 3.3.3. Europalet încărcat
Calculul capacității și dimensionarea depozitului
Capacitatea necesară a depozitului:
CND = kn Td kd = 1.2 7 0.8 = 108
Unde:
CND – capacitatea necesară a depozitului;
mp – masa paletului încărcat, mp = 0.567 t;
Q – volumul zilnic de marfă, Q = 9.072 t;
kn – coeficientul de neuniformitate zilnică a activității la punctele de manipulare, kn = 1,2;
Td – timpul mediu de depozitare, Td = 7 zile;
kd – coeficientul de depozitare a mărfurilor, kd = 0,8.
Pentru a dimensiona spațiul necesar am pornit de la ipoteza că întreaga clădire este construită dintr-un număr n de module – un spațiu ipotetic, având dimensiunile unui paralelipiped.
Am ales:
Lățimea minimă a coridoarelor de circulație a utilajelor lc = 3243mm;
Lungimea unui stelaj LST = 15000mm;
Înălțimea maximă de ridicare a stivuitorului, Hmax = 3300mm;
Înălțimea paletei, hp = 145mm;
Dimensiunile unei celule din stelaj:
Fig. 3.4.1. Dimensionarea unei celule din stelaj
Lățimea paletei, lp = 800mm;
Lungimea paletei, Lp = 1200mm;
Spațiu de siguranță, = 150mm;
Înălțimea unității de încărcare, huî = 1105 mm;
x = lp + = 800 + 150 = 950mm = 0.95m;
y = Lp + 2 = 1200 + 395 = 1495mm = 1.5m;
z = huî + + hp = 1105 + 150 = 1255mm = 1.3m.
Nv = [] + 1 = [] + 1 = [2.62] + 1 = 3 nivele
După înalțimea maximă de ridicare a furcilor electrostivuitorului am obținut 3 niveluri, însă în proiect am folosit 2 niveluri.
NCNv = = = 54
NCS = [] Nv = [] 2 = [10.03] 2 = 20 celule/stelaj;
NCBS = 2 NCS = 40 celule/bloc de stelaj;
NBS = = = 3 blocuri de stelaj.
Dimensiunea spațiului ocupat de cele 3 blocuri de stelaj:
Ls = NBS z + Ncul lc = 1 15 + 2 3.243 = 21.486 22 m
ls = NBS x 2 + Ncul lc = 1.5 0.95 2 + 1 3.243= 6.093 7 m
Am folosit un depozit de 95×57 m în care am introdus 3 blocuri de stelaj pe care le-am obținut din calcule.
Schema depozitului
Stabilirea numărului necesar de utilaje
Pentru calculul numărului necesar de stivuitoare sunt necesare două elemente de bază:
fluxurile de materiale
productivitatea medie orară a unui stivuitor
unde:
Qe-productivitatea medie orara de exploatare a depozitului;
Tc- durata medie a unui ciclu de manipulare;
kT-Coeficientul de folosire in timp a utilajului, kT=0.8;
1.Timpul necesar introducerii furcilor în galeriile paletului
t1 = 4 s
2.Timpul necesar rotirii in plan vertical a sistemului de rame cu unghiul α
t2 = 2 s
3.Ridicarea unității de încărcătură la înălțimea de transport HT
t3 = 1.6 s
4.Durata manevrei de întoarcere a electrostivuitorului
t4=5 s
5.Deplasarea electrostivuitorului cu încărcătura
t5 = 79.92 s
6.Rotirea utilajului pe un arc de curbă de 90
t6 = 4 s
7.Ridicarea încărcăturii la înălțimea de stivuire a mărfii HR
t7 = 13.7 s
8. Timpul necesar rotirii in plan vertical a sistemului de rame cu unghiul α
t8 = 2 s
9.Timpul necesar scoaterii furcilor din galeriile paletului
t9 = 4 s
10.Coborârea furcilor fără încărcătură de la înălțimea de stivuire a marfii HR
t10 = 8.5 s
11. Durata manevrei de întoarcere a electrostivuitorului
t11= 8 s
12. Durata deplasării în stare goală a electrostivuitorului
t12 = 79.92 s
Durata ciclului de manipulare pentru cursa cea mai lungă:
Tc = 4+2+1.6+5+79.92+4+13.7+2+4+8.5+8+79.92 = 212.6 s
unde:
Qz – volumul zilnic de marfă, Qz = 9.072 t;
qM – fluxul de materiale;
TF – timpul zilnic de funcționare al depozitului, TF = 6 h;
kn- coeficientul de neuniformitate zilnica a activitatii la punctele de manipulare, kn=1.2;
5.44
stivuitor
CAPITOLUL 4
SISTEME DE DISTRIBUȚIE
4.1. Conținutul, rolul și funcțiile distribuției mărfurilor
Procesul de distribuție reprezintă o componentă importantă a activității pe care agenții economici o desfășoară în cadrul pieței.
Termenul de distribuție desemnează ansamblul mijloacelor și al operațiunilor care asigură punerea la dispoziția utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor și serviciilor realizate de către întreprinderile producătoare.
Distribuția reprezintă procesul prin care bunurile și serviciile sunt puse la dispoziția consumatorilor – intermediari sau finali – asigurându –li-se acestora facilitățile de loc, timp, mărime, potrivit cerințelor pe care le manifestă în cadrul pieței.
Mijloacele și operațiunile desemnate prin termenul de distribuție se clasifică în două mari categorii: distribuția comercială și distribuția fizică.
Distribuția comercială constă în a transforma titlul de proprietate asupra produsului de la producător la consumator. Distribuția respectivă poate fi asigurată prin intermediul agenților de distribuție.
Distribuția fizică constă în a pune, din punct de vedere material, bunurile și serviciile la dispoziția consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport și al stocajului ( logistica comercială ).
Noțiunea de distribuție, în sens larg, înglobează următoarele domenii:
circuitele și canalele de distribuție: itinerariul pe care produsele îl urmează în drumul lor către cumpărător și alegerea intermediarilor;
logistica distribuției ( distribuția fizică ): metodele și tehnicile care intervin în transportul produselor la locurile de vânzare;
organizarea și administrarea vânzărilor: gestiunea forței de vânzare a unei întreprinderi și contactul cu intermediarii;
promovarea vânzărilor și service-ul clientelei.
Producătorii și consumatorii sunt separați prin distanță, prin ignorarea reciprocă a mijloacelor și nevoilor, prin disproporții între cantitățile oferite de către fiecare producător și cele cerute de fiecare consumator, precum și prin perioadele de realizare a produselor și momentul manifestării nevoilor. Pornind de la aceste considerente, distribuției îi revine rolul de a regulariza mișcarea bunurilor și serviciilor între producție și consum și de a satisface nevoile consumatorilor, furnizându-le o serie de servicii ca: proximitatea prețului de vânzare, posibilitatea de a alege dintr-un sortiment larg bunurile și serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor și exigențelor lor.
Distribuția are rolul:
de a regulariza mișcarea bunurilor și serviciilor între producție și consum, amortizând, atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieței;
de a informa producătorul asupra faptelor și dorințelor clientelei;
de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.
Prin urmare, distribuția mărfurilor reprezintă un dublu curent:
1 – producător spre consumator – reprezintă serviciile prestate de distribuție pentru a pune bunurile și serviciile la dispoziția utilizatorului final;
2 – consumator spre producător – este un curent psihologic care traduce dorințele, nevoile consumatorului. Acest curent permite producătorului să răspundă la următoarele întrebări: ce vrea clientul ?; în ce cantități?; cine consumă produsele proprii?.
În vederea realizării echilibrului necesar în cadrul pieței, prin regularizarea mișcării bunurilor și serviciilor între producție și consum, distribuția reunește un ansamblu de funcții economice esențiale atât pentru producători, cât și pentru consumatori, permițând scurgerea producției spre locurile de consum, în cele mai bune condiții posibile.
Principalele funcții ale distribuției sunt:
Schimbarea proprietății asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator, prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare;
Deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităților de transport, stocare, depozitare și condiționare, manipulare, demontare sau ansamblare, ambalare, etalare, vânzare;
Informarea, consilierea și organizarea service-lui după vânzare, în vederea asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilitățile de satisfacere a diverselor trebuințe, facilitării operațiunilor de alegere a produselor necesare și ajustării în procesul de întreținere și utilizare a diverselor bunuri achiziționate;
Finanțarea unor operațiuni comerciale. Prin această funcție se are în vedere existența unor cazuri în care agenții de distribuție finanțează întreprinderile de producție în procesul de cumpărare și stocare a produselor, pe unele perioade în care mărfurile vor fi produse și nu vor fi vândute imediat clientului final.
4.2.Particularități în distribuția urbană a mărfurilor
Distribuția mărfurilor în marile aglomerații urbane este un proces de o complexitate ridicată determinat de restricțiile induse de spațiul urban. Mediul distribuției urbane este caracterizat prin disocierea tot mai pregnantă între zonele rezidențiale, locurile de muncă și zonele comerciale, geografia fluxurilor fiind determinată de diferențele în cadrul traseelor, de polarizarea zonelor comerciale.
Demersul în analiza distribuției mărfurilor și optimizarea acesteia este necesar să ia în considerare și elemente de economie urbană, marile aglomerări urbane fiind consecința nu numai a evoluțiilor demografice, ci și a acțiunilor de ordin economic.
Integrarea rețelelor de distribuție a mărfurilor în zonele urbane presupune soluționarea problemelor relative la transportul mărfurilor, în condițiile restricțiilor de trafic și a interacțiunilor cu transportul public și privat de persoane, precum și a dotărilor existente la nivelul infrastructurii urbane.
Optimizarea procesului de distribuție urbană a mărfurilor presupune obținerea modalităților de distribuție a bunurilor la punctele de livrare finală într-un mod care să minimizeze costurile totale de distribuție.
Deși componentele sistemului de distribuție fizică urbană nu diferă de cele din afară spațiului urban, o serie de diferențieri referitoare ale caracteristicile acestora se pot identifica în aglomerațiile urbane. În acest sens, cea mai afectată componentă a sistemului de distribuție o reprezintă transportul mărfurilor. Diferențierea care apare în transportul de mărfuri în spațiul urban față de transportul de mărfuri interurban este determinată de traficul ridicat și infrastructura limitată a zonelor urbane.
Limitările relative la tipul, caracteristicile tehnice, de capacitate, emisii ale vehiculelor impun realizarea unui transfer fizic a mărfurilor între diferitele moduri de transport sau între vehicule de transport aparținând aceluiași mod de transport, dar de dimensiuni și caracteristici diferite. Un astfel de transfer poate fi perceput ca dezavantajos determinând consumuri de resurse financiare suplimentare, timpi suplimentari, generând și o serie de riscuri adiționale. Există însă și modalități de reducere a acestor dezavantaje, prin utilizarea unităților de încărcătură standardizate și prin automatizarea proceselor de transbordare.
Distribuția mărfurilor în spațiul urban este asociată cu o serie de disfuncționalități care reduc eficiența distribuției: prelungirea timpilor de livrare datorită congestiei de trafic și accesului la punctele de livrare, incapacitatea vehiculelor de livrare a mărfurilor de a se încadra în intervalele prestabilite de timp din cauza situațiilor de urgență (congestii de trafic, defecțiuni).
4.3. Circuite de distribuție
Principalele circuite de distribuție a mărfurilor sunt considerate următoarele :
1. Circuitul direct producător-consumator, când întreprinderea producătoare vinde direct consumatorului final produsele sau serviciile sale. Este specific, în primul rând, serviciilor, datorită unor particularități ale acestora (intangibilitatea și inseparabilitatea de producător) care creează imposibilitatea mișcărilor în spațiu; de aceea vânzarea lor se realizează adesea concomitent cu producerea și consumul serviciilor respective.
Distribuția fără intermediar intervine într-o mare măsură în cazul bunurilor de utilizare productivă (utilaje, mașini, materii prime în cantități mari) și în mai mică măsură în cazul produselor destinate populației cum ar fi cele de folosință îndelungată sau/și de volum mare, de genul mobilei, autoturismelor livrate direct de la producător la consumator, etc. Acest circuit este propriu și vânzării mărfurilor prin magazinele proprii ale întreprinderilor producătoare.
2. Circuitul scurt, producator-intermediar-consumator: acest tip de circuit, cu un singur intermediar intervine într-o mare măsură în cazul bunurilor de utilitate productivă și bunurilor de consum, dar în măsură diferită. În cazul produselor cu destinație productivă, intermediarii apar atât ca angrosiști cât și ca detailiști între unitățile producătoare pe de o parte și consumatorii care pot fi unități publice (regii autonome și unități comerciale) sau agenți economici particulari, pe de altă parte. În cazul bunurilor de consum final, este vorba despre produsele pe care detailiștii le achiziționează direct de la producător.
În cadrul circuitului cu un singur intermediar, poate fi întâlnită varianta în care mărfurile trec prin două unități operative (depozit și magazin), aparținând aceluiași intermediar. Această variantă de circuit scurt este utilizată într-o mai mare măsură de firmele detailiste care dispun de o suprafață de depozitare relativ mare și care pot integra funcții ale comerțului angrosist cu diseminarea teritorială redusă a unităților de desfacere.
3. Circuitul lung, producator-intermediar-intermediar-consumator, alcătuit din două verigi intermediare consecutive, este specific pieței bunurilor de consum, în poziția de intermediari fiind un angrosist și un detailist. Acest circuit de distribuție se impune în cazul circulației mărfurilor cu asortiment complex, cu cerere sezonieră sau a celor care impun efectuarea unor operațiuni prealabile (ambalare, paletizare, containerizare). În unele cazuri, angrosistul desfășoară și activități cu amănuntul, vânzând produsele direct consumatorului final.
4. Alte circuite, în practică, mărfurile pot trece și prin circuite cu mai mult de doi intermediari, (circuite foarte lungi) dar acest fapt duce la creșterea costurilor distribuției și implicit, a prețului de vânzare la consumatorul final.
Sistemul de distribuție folosit în proiect este cu circuit lung, structură ierarhică(fig. 4.3.1.), canal de distribuție indirectă, printr-un angrosist.
Fig. 4.3.1. Distribuție cu structură ierarhică
Comercianții angrosiști
furnizează capacități de depozitare;
oferă reducerea costului de contactare dintre producător și client;
preiau adesea majoritatea responsabilităților din zona promovării produselor. Mulți își produc propriile broșuri de prezentare sau utilizează propriul system de teleshopping.
4.4. Mijloace de transport
Vehiculul utilizat pentru distribuție este Mercedes-Benz Sprintr furgon lung cu ampatament 4325mm, plafon înalțat cu masa totală de 5t.
Fig. 4.4.1. Mercedes-Benz Sprinter furgon lung cu ampatament 4325mm, plafon înălțat
(sursă: http://www.mercedes-benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/van/home/new_vans/models/sprinter_906/panel_van_/data/dimensions.0004.html)
Tab. 4.4.1. Date tehnice pentru sprinter furgon 5t
(sursă: http://www.mercedes-benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/van/home/new_vans/models/sprinter_906/panel_van_/data/dimensions.0004.html)
Cantitatea distribuită zilnic fiecărui client este de un europalet cu greutatea de 567 kg.
Timpul de încărcare/descărcare a unui palet:
Tînc/desc palet = 3 min
Aprovizionarea depozitului se face zilnic. Cantitatea zilnică de marfă care sosește este:
Q = 9072 kg
Scenarii de distribuție:
Livrările se efectuează zilnic în intervalul 8:00-16:00.
Livrările se efectuează o dată la două zile, în intervalul 8:00-16:00.
Fig. 4.4.2. Delimitarea zonelor în funcție accesul autovehiculelor grele în Municipiul București
(sursă: http://www.pmb.ro/harti/zonele_a_b/zonele_a_b.php)
Tab. 4.4.2. Taxe aferente
(sursă: http://www.pmb.ro/harti/zonele_a_b/acces_autovehicule.php)
<<Art.4.- Restricționarea circulației autovehiculelor în zonele A și B se face astfel:
în perioada 15 iunie – 15 septembrie:
în intervalul orar 20,00-07,00 accesul și circulația acestora sunt permise numai pe baza de autorizație;
în intervalul orar 07,00-20,00 accesul și circulația acestora sunt interzise
în perioada 16 septembrie – 14 iunie:
în intervalul orar 19,00-08,00 accesul și circulația acestora sunt permise numai pe baza de autorizații;
în intervalul orar 08,00-19,00, accesul și circulația acestora sunt interzise.
Art.6.- Taxele percepute pentru obținerea autorizațiilor prevazute la art.4 sunt :
pentru accesul și circulația în zona "A":
vehiculele cu masa totală maximă autorizată de până la 5 tone inclusive, sunt scutite de taxe;
2000 lei/lună sau 200 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 5 tone și 7,5 tone inclusiv;
4000 lei/lună sau 400 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 7,5 tone și 12,5 tone inclusiv;
8000 lei/lună sau 800 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 12,5 tone și 16 tone inclusiv;
12000 lei/lună sau 1200 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 16 tone și 22 tone inclusiv;
16000 lei/lună sau 1600 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 22 tone și 40 tone inclusiv;
20000 lei/lună sau 2000 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 40 tone.
pentru accesul și circulatia în zona < B >:
vehiculele cu masa totală maximă autorizată de până la 5 tone inclusiv, sunt scutite de taxe;
500 lei / lună sau 50 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 5 tone și 7,5 tone inclusiv;
1000 lei/lună sau 100 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 7,5 tone și 12,5 tone inclusiv;
1500 lei/lună sau 150 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 12,5 tone și 16 tone inclusiv;
2000 lei/lună sau 200 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 16 tone și 22 tone inclusiv;
2500 lei/lună sau 250 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 22 tone și 40 tone inclusiv;
3000 lei/lună sau 300 lei/zi pentru vehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 40 tone.
Pentru autovehiculele cu remorcă, masa totală se calculează prin însumarea masei autovehiculului plus remorca.>>
Fig. 4.4.3. Schema vehiculului încărcat(vedere de sus)
CAPITOLUL 5
ORGANIZAREA TRASEULUI DE DISTRIBUȚIE
5.1. Algoritmi de rutare
Rutarea se va face pentru fiecare vehicul în parte folosind algoritmului comis-voiajorului, ”Procedeul lui Little”.
Acesta este un algoritm euristic, care determină o soluție optimală.
Condiții:
există doar un singur drum de la clientul i la ceilalți clienți;
există un singur drum de la ceilalți clienți la clientul j;
drumul găsit este hamiltonian.
Descrierea procedeului:
Fie S(0) mulțimea tuturor itinerariilor admisibile în problema comis-voiajorului, de dimensiune n*n, cu matricea costurilor . Există (n-1)! trasee în S(0). Reducem matricea astfel încât fiecare linie și fiecare coloană să conțină cel mult un elemnt nul. Dacă am putea găsi un drum trecând prin zerouri, el ar fi optim, iar în termenii matricii originare costul ar fi egal cu suma reducerilor efectuate. Fie matricea redusă și r cantitatea totală scăzută din . Astfel, fiecare itinerariu în S(0) va costa cel putin r. Spunem că r este o margine inferioară a traseelor din S(0). Metoda lui Little și a colaboratorilor începe prin a partiționa S(0) în două submulțimi și a calcula câte o margine inferioară pentru fiecare din ele. Împărțim apoi submulțimea având marginea inferioară mai mică și calculăm încă două margini inferioare. La fiecare etapă alegem submulțimea având cea mai mică margine inferioară obținută până în acel moment și o descompunem în două submulțimi disjuncte. La sfârșit vom obține o submulțime care conține un singur itinerar, al cărui cost este egal cu marginea inferioară; acest drum este optimal.
Algoritmul:
1) Se reduce matricea costurilor până când obținem un zero în fiecare linie și în fiecare coloană. Aceasta se face scăzând cel mai mic element din fiecare linie, din fiecare element al liniei respective și apoi scăzând cel mai mic element din fiecare coloană a matricei obținute din din fiecare element al coloanei. Reducerea totală r este suma cantităților care au fost scăzute. Fie matricea obținută în acest mod.
2) Pentru fiecare element nul din se înregistrează penalitatea () corespunzătoare nefolosirii acelui element. Raționamentul pe care îl facem este următorul: dacă nu folosim arcul (h,k), trebuie să folosim un anumit element din linia h și un anumit element din coloana k; prin urmare, costul nefolosirii legăturii (h,k) este cel puțin egal cu suma celor mai mici elemente din linia h și coloana k, cu excepția elementului însuși. Prin urmare:
.
Se înregistrează rezultatul în colțul din stânga sus al fiecărei celule în care se găsește un zero.
3) Fie (h,k) celula cu , având penalitatea maximă; dacă există mai multe asemenea elemente, se alege unul unul dintre ele în mod arbitrar. Partiționăm mulțimea S(0) a tutoror itinerariilor posibile în mulțimea acelora care conțin arcul (h,k) și mulțimea complementară. Fie S(h,k) și aceste submulțimi.
4) Calculăm apoi marginile inferioare ale costurilor tuturor drumurilor în fiecare submulțime.
4.1) Dacă nu folosim arcul (h,k), atunci pe lângă reducerea r va mai fi un cost de cel putin . Prin urmare o margine inferioară este dată de:
.
4.2) Pentru a calcula o margine inferioară pentru S(h,k), vom observa că dacă folosim arcul (h,k) nu mai putem folosi arcul (k,h); dacă am utiliza ambele arce (h,k) și (k,h) ar trebui să mergem de la h la k și înapoi la h fară a vizita ceilalți beneficiari. Pentru a evita folosirea arcului (k,h) vom pune . Arcul (h,k) odată folosit, nu vom mai utiliza nici un arc liniei h sau coloanei k. Eliminăm linia h si coloana k. În matricea rămasă trebuie să alegem un element din fiecare linie și din fiecare coloană astfel încât costul să fie cel puțin egal cu cantitatea cu care matricea rămasă poate fi redusă. Fie această cantitate. În aceste condiții, o margine inferioară pentru S(h,k) este:
Metoda 1 – un vehicul merge de la depozit la cei șaisprezece beneficiari
Tab. 5.1. Calculul drumului minim de la depozit trecând pe la toți beneficiarii
ω1 = r1+r2
ω1 = 17.5+2.2
ω1 = 19.7
P(7;8) = 2.4
C(8;7) = –
r(7;8) = 1.6
P(11;12) = 1.7
C(12;11) = –
r(11;12) = 0.9
P(13;14) = 1.1
C(14;13) = –
r(13;14) = 1.1
P(14;15) = 1.1
C(15;14) = –
r(14;15) = 1
P(15;16) = 1.6
C(16;15) = –
r(15;16) = 0.7
r(12;13) = 0
P(12;13) = 0.5
C(13;12) = –
r(9;10) = 0
P(9;10) = 0.7
C(10;9) = –
P(10;11) = 2.2
C(11;10) = –
r(10;11) = 1.4
P(4;6) = 0.4
C(6;4) = –
P(5;4) = 0.4
C(4;5) = –
r(4;6) = 0
r(5;4) = 0.1
P(3;5) = 0.9
C(5;3) = –
r(3;5) = 0.2
P(8;9) = 0.8
C(9;8) = –
P(6;7) = 6.4
r(8;9) = 0.1
r(6;7) = 2.2
P(16;1) = 0.8
r(16;1) = 0
P(D;3) = 0.6
r(D;3) = 0.6
Drumul minim obținut:
D-3-5-4-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-1-2-D =
= 2.1+1.1+0.4+0.3+2.4+1.4+2.6+0.3+2.2+1.7+3.8+1+1.3+1.9+4.6+1.3+1 = 29.4 km
Fig. 5.1 Arborele distanței de la depozit la toți beneficiarii
Metoda 2 – un vehicul merge de la depozit la primii opt beneficiari, iar un al doilea de la depozit la urmatorii opt beneficiari
Tab. 5.2. Calculul drumului minim de la depozit la primii opt beneficiari
r3 = 8.9
r4 = 1.1
ω2 = r3 + r4 = 8.9+1.1 = 10
P(7;8) = 2.5
C(8;7) = –
r(7;8) = 1.6
P(3;4) = 0.4
C(4;3) = –
r(3;4) = 0.4
P(4;6) = 0.4
C(6;4) = –
r(4;6) = 0
P(5;7) = 2.5
C(6;4) = –
r(5;7) = 0.8
P(6;5) = 5.5
C(5;6) = –
r(6;5) = 2.3
P(D;3) = 0.3
C(3;D) –
P(8;1) = 0.5
C(1;8) = –
r(D;3) = 0.4
Drumul minim obținut:
D-3-4-6-5-7-8-1-2-D =
= 2.1+1+0.3+1.3+1.9+1.4+5.2+1.3+1 = 15.5 km
Fig. 5.2 Arborele distanței de la depozit la primii 8 beneficiari
Tab. 5.3. Calculul drumului minim de la depozit la următorii opt beneficiari
ω3 = r5 + r6 = 13.4 + 4.7 = 18.1
P(11;12) = 1.7
C(12;11)= –
r(11;12)=0.9
P(13;14)=1.1
C(14;13)= –
r(13;14)=1.1
P(14;15)=1.3
C(15;14)= –
C(15;13)= –
r(14;15)=1.2
P(16;13)=0.7
C(13;16)= –
C(15;16)= –
r(16;13)=0.3
P(15;D)=2
C(D;15)= –
C(D;13)= –
r(15;D)=1.9
P(12;10)=0.5
C(10;12)= –
r(12;10)=0.4
P(D;9)=0.5
C(9;D)= –
r(9;11) = 0
r(10;16) = 0
Drumul minim obținut:
D-9-11-12-10-16-13-14-15-D =
= 5.3+2.2+1.7+1+2.1+3.3+1+1.3+6 = 23.9
Fig. 5.3 Arborele distanței de la depozit la ultimii 8 beneficiari
5) Se alege S(h,k) și pentru a fi partiționată în continuare, după cum este mai mic decât sau invers. Dacă se alege S(h,k), se merge la pasul 2 folosind matricea redusa obtinuta la pasul 4.2. Dacă se alege se reia matricea punând și se reduce matricea rezultată. Ne reîntoarcem la pasul 2 cu matricea obținută în acest fel.
6) Fie (u,v) căsuța care conține penalitatea maximă . Se face din nou o partajare, în mulțimile care conțin arcul (u,v) și acelea care nu îl conțin.
7) Se calculează marginile inferioare ale noii mulțimi. Fie marginea inferioară corespunzatoare mulțimii care urmeză a fi partajată.
7.1) Pentru mulțimea care nu conține (u,v) marginea inferioară este .
7.2) Pentru mulțimea care include (u,v) se elimină linia u si coloana v. Se reduce matricea astfel obținută. Fie reducerea; atunci . După acest pas, ne reîntoarcem la pasul 2.
5.2. Calculul parametrilor de transport și de trafic
Alegerea metodei:
Timpii de încărcare/descărcare sunt aceiași pentru ambele metode: 12 minute pentru încărcare si 12 minute pentru descărcare.
Timpii de deplasare care s-au obținut prin cele două metode sunt:
prima metodă(V:1-16):
tdepl = 273 min 5 ore
a doua metodă(V1: 1-8;V2: 9-16):
tdeplV1 = 109 min 2 ore
tdeplV2 = 136 min 2.2 ore
Distanțele parcurse de vehicule sunt următoarele:
prima metodă:
d1 = 61 km
a doua metodă:
d2 = 24 km
d3 = 33 km
Datorită faptului că timpii obținuți în cele două metode se încadrează în intervalul ce trebuie respectat varianta optimă este cea cu distanța mai mică de parcurs, adică cea obținută prin a doua metodă(V1: 1-8;V2: 9-16).
În continuare se calculează fluxul de trafic, fluxul de transport, procentul parcursului gol, prestația zilnică și gradul mediu de încărcare a mijloacelor de transport pentru scenariul I, a doua metodă, și pentru scenariul II.
Scenariul I
Fluxul de trafic:
Ftrafic = ni*di
Ftrafic = 1 24 + 1 33 = 57 veh km /zi
Fluxul de transport:
Ftransport = ni(di- di*) = 1(24-6)+1(33-12) = 39 veh înc km /zi
Parcursul gol:
Pg = 100
Pg = 100 = 31%
Prestația zilnică(masa paletei este egală pentru fiecare beneficiar, m=0.567):
Pz = mD dD-3 + (mD – m) d3-4 + (mD – 2m) d4-6 + (mD – 3m) d6-5 + (mD – 4m) d5-7 + +(mD – 5m) d7-8 + (mD – 6m) d8-1 + (mD – 7m) d1-2 + mD dD-9 (mD – m) d9-11 + +(mD – 2m) d11-12 + (mD – 3m) d12-10 + (mD – 4m) d10-16 + (mD – 5m) d16-13 +
+(mD – 6m) d13-14 + (mD – 7m) d14-15
Pz = 9.072 2.1+(9.072–0.567) 1+(9.072–2 0.567) 0.3+(9.072–3 0.567) 1.3+
+(9.072-40.567) 2+(9.072-50.567) 1.4+(9.072-6 0.567) 5.2+(9.072-70.567) 1.3+
+9.072 5.3+(9.072- 0.567) 2.2+(9.072-2 0.567) 1.7+(9.072-3 0.567) 1+
+(9.072-4 0.567) 2.1+(9.072-5 0.567) 3.3+(9.072-6 0.567) 1+(9.072-7 0.567) 1.3
Pz = 232.8102 tone km/zi
Gradul mediu de încărcare:
Gînc = 100
Gînc = 100
Gînc = 46%
Scenariul II
Timpii de deplasare:
tdeplV1 = 206 min 4 ore
tdeplV2 = 235 min 4 ore
Distanțele parcurse de vehicule:
dV1 = 41 km
dV2 = 49 km
Fluxul de trafic:
Ftrafic = ni*di
Ftrafic = 1 41 + 1 49 = 90 veh km /zi
Fluxul de transport:
Ftransport = ni(di- di*) = 1(41-18)+1(49-23) = 49 veh înc km /zi
Parcursul gol:
Pg = 100
Pg = 100 = 45%
Prestația zilnică(masa paletei este egală pentru fiecare beneficiar, m=0.567):
Pz = mD dD-3 + (mD – m) d3-5 + (mD – 2m) d5-7 + (mD – 3m) d7-8 + (mD – 4m) d8-13 + +(mD – 5m) d13-14 + (mD – 6m) d14-1 + (mD – 7m) d1-2 + mD dD-4 +(mD –m) d4-6 + +(mD – 2m) d6-9 + (mD – 3m) d9-10 + (mD – 4m) d10-11 + (mD – 5m) d11-12 +
+(mD – 6m) d12-15 + (mD – 7m) d15-16
Pz = 18.144 2.1+(18.144–1.134) 1.1+(18.144–2 1.134) 1.9+(18.144–3 1.134) 1.4+
+(18.144–4 1.134) 5.9+(18.144–5 1.134) 1+(18.144–6 1.134) 7.1+
+(18.144–7 1.134) 1.3+18.144 3+(18.144–1.134) 0.3+
+(18.144–2 1.134) 2+(18.144–3 1.134) 0.3+(18.144–4 1.134) 2.2+
+(18.144–5 1.134) 1.7+(18.144–6 1.134) 4.4+(18.144–7 1.134) 1.9
Pz = 510.3 tone km/zi
Gradul mediu de încărcare:
Gînc = 100
Gînc = 100
Gînc = 32%
5.3. Compararea parametrilor de trafic obținuți în cele două scenarii
Din tabel se observă că cele mai avantajoase procente, al parcursului gol și al gradului mediu de încărcare, s-au obținut la primul scenariu, cu livrări zilnice.
CONCLUZII
Depozitarea și păstrarea mărfurilor s-a făcut într-un spațiu de depozitare fix, închis, simplu.
După caracterul operațiilor depozitul este unul de repartiție, aici are loc divizarea loturilor de mărfuri pentru transmiterea către magazine.
Circuit de distribuție lung producător-intermediar-intermediar-consumator, intermediarii fiind un angrosist și mai mulți detailiști.
Avantajele distribuției urbane:
Distanțe scurte de parcurs
Distanța minimă de la depozit la cei 16 beneficiari s-a calculat prin două metode:
De la depozit către toți beneficiarii ulitizând un singur vehicul;
De la depozit la toți beneficiarii utilizând două vehicule.
Datorită faptului că timpii obținuți în cele două metode se încadrează în intervalul ce trebuie respectat varianta optimă este cea cu distanța mai mică de parcurs, adică cea obținută prin a doua metodă, ulitlizând două vehicule.
Calculând în ambele scenarii fluxul de trafic și fluxul de transport, din comparație a rezultat că cele mai avantajoase procente, al parcursului gol și al gradului mediu de încărcare, s-au obținut la primul scenariu, cu livrări zilnice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sisteme de Distributie (ID: 146632)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.