Serviciile Stomatologice In Viziunea Reformei Sistemului DE Sanatate DIN Tara Noastra

Economie

Serviciile Stomatologice In Viziunea Reformei Sistemului DE Sanatate DIN Tara Noastra

Byadmin ianuarie 1, 2024

SERVICIILE STOMATOLOGICE ÎN VIZIUNEA REFORMEI SISTEMULUI DE SĂNĂTATE DIN ȚARA NOASTRĂ

INTRODUCERE

Asigurarea stării de sănătate a populației unei țări se realizează prin dezvoltarea eficientă a unui sistem sanitar național care să se plieze pe necesitățile poporului, dar și pe resursele socio-economice ale statului respectiv. Actualul sistem sanitar din România, clădit pe baza modelului Bismark, cel al asigurărilor sociale de sănătate, a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, esențială fiind reforma sistemului sanitar având ca obiectiv modernizarea și creșterea eficienței serviciilor medicale publice.

Rezultatele nu au fost întocmai cele scontate, domeniul medicinii dentare fiind profund afectat de schimbările implementate prin noua legislație. Tarele colaborării dintre Casa Națională de Asigurări și Ministerul Sănătății devin responsabile de marginalizarea serviciilor stomatologice în cadrul sistemului public de sănătate.

Prezenta lucrare urmărește evidențierea principalelor dificultăți în încercarea de integrare a serviciilor stomatologice într-un sistem sanitar profund deficitar din punct de vedere organizatoric, cu accent asupra serviciilor de medicină dentară profilactică și preventivă. Acest din urmă aspect este abordat cu un mai mare interes întrucât măsurile de medicină preventivă, indiferent de specialitatea în care sunt aplicate, reprezintă o formă de eficientizare a unor resurse financiare mai restrânse pentru asigurarea stării de sănătate a populației în ansamblul său. Am ales studiul impactului reformei sănătății tocmai asupra serviciilor stomatologice întrucât reprezintă o ramură medicală în plină ascensiune, deopotrivă cu multiple oferte din partea furnizorilor de servicii și cu numeroase cereri din partea unui procent tot mai mare de români cu afecțiuni stomatologice.

În condițiile vitrege de subfinanțare din partea sistemului național de sănătate, serviciile stomatologice devin din ce în ce mai populare în domeniul privat de activitate medicală. Deși există un procent relativ mic de cabinete stomatologice care încheie contracte-cadru cu Casele Teritoriale de Asigurări Sociale de Sănătate, domeniul public de activitate este total insuficient pentru necesarul de îngrijiri de natură oro-dentară al românilor.

În aceste condiții, în lipsa fondurilor suficiente pentru asigurarea tratamentelor curative sau de protetică, s-ar impune un minim de măsuri de prevenție și profilaxie pentru afecțiunile dentare, în scopul scăderii costurilor ulterioare. Din păcate, sistemul național de sănătate este lipsit de astfel de programe de medicină oro-dentară preventivă.

Măsura esențială , salvatoare, pentru domeniul public de activitate în ceea ce privește stomatologia, ar fi stoparea tendinței de scădere permanentă a procentului alocat stomatologiei din Fondul de asigurări sociale de sănătate, care a înregistrat o scădere de la 4,5 % procente în 1999 la sub 1 % la momentul actual. Aplicarea acestei măsuri ar contribui totodată și la creșterea standardelor calitative ale serviciilor. Este necesară totodată uniformizarea asistenței stomatologice din punct de vedere teritorial, mai ales în mediul rural. Alte deficiențe ale sistemului de sănătate oro-dentară sunt reprezentate de neglijarea activității de stomatologie pediatrică ( cabinetele școlare fiind aproape inexistente) și a celor de stomatologie de urgență.

PARTEA I – Stadiul cunoașterii-

CAPITOLUL 1- Locul și rolul serviciilor stomatologice în sistemul sanitar din România

Pentru reforma sistemului sanitar din România

Sistemul sanitar al unei țări are ca principal scop asigurarea sănătății populației respectivei țări, urmărind deopotrivă obținerea unui nivel ridicat de sănătate și distribuirea echitabilă a serviciilor medicale. De aceea, un sistem sanitar eficient trebuie să îndeplinească anumite exigențe, cum ar fi: autonomia și confidențialitatea, orientarea pacientului prin asigurarea unor servicii prompte și de calitate, fiind astfel corespunzător așteptărilor populației.

Având în vedere necesitatea de fonduri financiare precum și o distribuire echitabilă a acestora pentru ca un sistem sanitar să asigure calitatea superioară a serviciilor sanitare, este de bun augur să ne aplecăm asupra principalelor surse de colectare a fondurilor pentru asistența sanitară. Aceste sunt reprezentate de: impozitele generale, primele de asigurare obligatorii (plătite de fiecare individ indiferent de starea lui de sănătate, numite și asigurări sociale de sănătate, stabilite în procent fix), primele de asigurare voluntară ( obținute și corelate cu starea de sănătate a persoanelor asigurate), plata directă a serviciilor medicale (practicate mai ales în sectorul privat, dar și în celelalte sisteme sanitare, fiind numite co-plăți).

În funcție de forma de finanțare, sistemele de sănătate sunt de trei tipuri:

Sistemul național de sănătate (tip Beveridge)-finanțat prin impozite

Este răspândit în Anglia, Spania, Danemarca, Findlanda, Suedia, Norvegia, Grecia. Fondurile necesare sistemului sanitar provin de la bugetul local, medicii încheind contracte cu autoritățile actuale. Avantajele acestui tip de sistem sunt: accesibilitatea generală, acoperirea vastă, administrarea facilă a sistemului. Dintre dezavantaje enumerăm: gestionarea ineficientă a fondurilor, oferta crescută de servicii din partea medicilor pentru remunerație suplimentară, lipsa de stimulente pentru furnizorii de servicii medicale ;

Sistemul de asigurări sociale de sănătate ( tip Bismark)-finanțat prin

prime obligatorii de asigurare dependente de venituri este cel mai vechi sistem sanitar din Europa și este întâlnit în Germania, Austria, Belgia, Franța, Olanda casele de asigurări sunt cele care gestionează fondurile provenite din contribuția obligatorie , fiind independente de Guvern, dar prin reglementări stricte. Casele de asigurări încheie contracte de prestare a serviciilor de medicină cu spitale, medici de familie, medici stomatologi etc. Avantajele acestui tip de sistem sunt reprezentate de: creșterea descentralizării sistemului, independența fondurilor de prioritățile politice, competitivitatea între furnizorii de servicii medicale prin stabilirea unor standarde de calitate din partea plătitorilor, asigurându-se astfel respectarea drepturilor pacienților, fondurile sunt relativ stabile pentru sistemul de sănătate, asigură o furnizare mai eficientă a serviciilor de sănătate. Dezavantajele sunt destul de importante pentru acest tip de sistem sanitar: creșterea costului muncii pentru firme pentru acoperirea costului acestor prime, acoperirea asigurărilor pentru cei fără sursă de venit ( șomeri, elevi, pensionari) din alte fonduri de la bugetul de stat, stabilirea cu dificultate a primelor de asigurare pentru cei fără venituri realizabile, dificultatea administrării ;

Sistemul voluntar de asigurări ( asigurări private)-finanțare privată,

în funcție de grupa de risc a asiguratului sau prin plata directă a serviciului medical prestat. Este slab dezvoltat în Europa, fiind predominant în SUA. Avantajul său este reprezentat de politica de competitivitate între furnizorii și finanțatorii de servicii medicale, având ca urmare o creștere a calității serviciilor medicale și sporirea ofertei. Dezavantajele constau în faptul că există o slabă acoperire a populației cu servicii de sănătate, iar costurile sanitare cresc continuu;

În pratică, sistemele sanitare sunt întâlnite sunt diverse combinații, încercându-se sporirea avantajelor și reducerea dezavantajelor.

În România reforma sistemului public de sănătate a fost introdusă prin promovarea Legii nr. 95/ 14 aprilie 2006 care are scopul de a clădi un sistem de sănătate modern și eficient, asemănător cu sistemele de sănătate ale țărilor din Uniunea Europeană. Scopul instrumentelor de asistență medicală publică este reprezentat nu numai de îmbunătățirea calității vieții prin tratarea afecțiunilor, ci și de strategia de prevenire a îmbolnăvirii și promovarea stării de sănătate. Conform legislației reformei de sănătate, asistența medicală publică se dorește a fi componenta sistemului sanitar care este garantată de stat, fiind finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale sau din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Din păcate, însă, legislația reformei sanitare a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări, atât anual, cu ocazia aprobării contractelor-cadru, cât mai ales punctual pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate. Rezultatele nu au fost întotdeauna în favoarea celor care ar fi trebuit să beneficieze de serviciile medicale sau de medicamentele asigurate prin intermediul domeniului asistenței medicale publice.

Cadrul legislativ privind sănătatea orală la nivel național cuprinde următoarele prevederi:

Casele de asigurări de sănătate decontează serviciile de medicină dentară pe baza biletelor de trimitere eliberate de medicii dentiști din cabinetele stomatologice din cadrul școlilor sau universităților;

Medicii dentiști din cadrul cabinetelor stomatologice școlare sau studențești pot prescrie medicamente pentru afecțiuni acute, pe o durată de maxim 3 zile;

Prin noțiunea de medic dentist din cabinetul școlar sau studențesc se înțelege medicul stomatolog care își desfășoară activitatea în cabinetele stomatologice din cadrul unităților de învățământ școlar sau superior, finanțate de la bugetul de stat;

Pachetul de servicii medicale de bază de medicină dentară preventivă și al tratamentelor de medicină dentară, tarifele și sumele decontate de casele de asigurări sunt menționate în normele contractului-cadru.

Reforma sistemului sanitar în România se bazează pe anumite principii determinante, și anume:

Obligativitatea asigurării atât pentru persoanele fizice cât și pentru cele juridice;

Principiul solidarității și subsidiarității- toți asigurații contribuie cu o sumă calculată procentual din veniturile realizate și beneficiază de serviciile medicale de care au nevoie;

Principiul alegerii libere de asigurat a furnizorilor de servicii medicale și de plătitor al acestora( cadru favorabil dezvoltării competitivității);

Principiul autonomiei ( funcționează Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei și Ordinii, Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor.);

Principiul deschiderii și funcționării și a altor forme de asigurare a sănătății (asigurări voluntare, facultative).

Sistemul de asigurări sociale de sănătate ar trebuie să realizeze o eficientă armonizare a părților contractuale: asiguratul ( contribuabilul, individual sau împreună cu angajatorul), furnizorul de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate care gestionează fondul de asigurări conform necesităților asiguraților.

Programul național de sănătate a femeii și copilului în cadrul Subprogramului de Asigurare a sănătății orale a copiilor prevede următoarele activități: desfășurarea de activități de informare, educare, comunicare pentru formarea unei educații sanitare corespunzătoare în ceea ce privește afecțiunile oro-dentare ( pentru copiii din clasele I-IV), sigilarea molarilor ca măsură de prevenție a cariilor (copii de clasa I), tratarea cariei molarului de 6 ani. Unitățile în care se desfășoară aceste activități sunt reprezentate de cabinetele de medicină dentară din unitățile de învățământ, annual beneficiind de activitățile de informare 200000 de copii, iar de tratamentul profilactic sau curativ aproximativ 100000 copii. Rezultatele nu sunt suficient de mulțumitoare, observându-se o creștere cu doar 20 de procente a numărului de copii tratați profilactic și curativ de medicii dentiști din cabinetele stomatologice din unitățile de învățământ.

Comparativ cu pachetul de servicii de medicină dentară propus în cadrul reformei declarate, actualul pachet de servicii este generos, însă profund deficitar datorită restrângerii financiare. Persoanele asigurate sunt cele afectate, întrucât pot beneficia de serviciile prevăzute în contractul-cadru cu CNAS în limita plafonului de raportare al medicului dentist curant, limita care este încă restrânsă, disponibilitatea lui fiind valabilă doar pentru primele zile ale unei luni calendaristice.

Serviciile oferite categoriilor de beneficiari amintite pot fi accesate limitat, în funcție de plafonul de raportare al medicului dentist curant aflat în relații contractuale cu CNAS la nivel teritorial.

Experiența contractelor anterioare cu CNAS, condițiile contractuale lipsite de atractivitate și lipsa de informare și de încredere a pacienților în asigurările de sănătate în medicina dentară au redus interesul medicilor dentiști pentru contractarea de servicii de medicină dentară cu casele județene de asigurări de sănătate. Apare astfel o deficiență în oferta de servicii de medicină dentară în sistemul public de asigurări de sănătate și o încurajare a sectorului privat de furnizare de servicii de medicină oro-dentară.

Exigențe în reforma serviciilor stomatologice

Procesul de îmbunătățire al serviciilor de medicină dentară se dezvoltă în jurul problemei de creștere a calității a serviciilor stomatologice (Badri et. al., 2009). Serviciile de medicină dentară au rolul de a asigura îngrijiri de specialitate, implementând standarde de calitate cu scopul de a menține starea de sănătate oro-dentară a populației.

Conform Kenny și al. (1999), calitatea este definită ca un complex de caracteristici ale unei entități prin care i se conferă acesteia capacitatea de a satisface necesitățile cunoscute și potențiale ale utilizatorului. Sunt luate în considerare în această definiție condiții tehnicofuncționale, economice, psihosenzoriale, ergonomice și ecologice.

Îmbunătățirea standardelor de calitate a serviciilor stomatologice din România poate fi atinsă prin aplicarea instrumentelor de management al calității. Aceleași instrumentele sunt folosite adesea pentru contracararea constrângerilor locale sau prevenirea sancțiunilor legale.

Deși in România prin reforma sistemului sanitar se intenționa promovarea unui proces de creștere a calității în serviciile stomatologice (conform standardelor europene ) prin preocuparea constantă a personalului medical, utilizarea eficientă a resurselor medicale în funcție de necesitățile pacientului, calitatea ocupă un rol marginal în sistemul sanitar român. Cauza ar putea fi reprezentată de cadrul legislativ al reformei sistemului de sănătate care nu prevede clar, măsurile ce ar trebui puse în aplicare la nivelul practicii stomatologice pentru asigurarea calității.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății există o serie de exigențe necesare procesului de creștere a calității serviciilor din practica dentară, cum ar fi : un suport tehnic eficient, managementul serviciilor și alte instrumente menite să crească eficiența practicii dentare, care ar trebui orientate către populația grup-țintă. Devine astfel primordială în acest proces necesitatea de a evalua nevoile comunității considerate grup-țintă pentru serviciile de medicină dentară. Pe lângă aceasta, structura eficientă, resursele corespunzătoare și un plan propriu, eficient al sisitemului sanitar sunt alete aspecte care duc la protejarea și promovarea calității îngrijilor.

Pentru satisfacerea cerințelor pacienților care se încadrează în standarde tot mai înalte de calitate, este necesară implicarea întregului personal stomatologic în vederea creșterii gradului de performanță, a asigurării materialelor necesare în vederea oferirii unei game complexe de servicii medicale. Esențială pentru acest proces de îmbunătățire calitativă a serviciilor stomatologice este identificarea expectanțelor beneficiarilor acestor servicii. Se pune accent pe îndeplinirea necesităților și expectanțelor pacienților, asigurându-se o relație strânsă mdic-pacient prin manifestarea continuă a cadrului medical față de pacient de interes pentru problemele acestuia, concentrare asupra detaliilor și permanentă dialogare.

Există recomandări în ceea ce privește creșterea satisfacției pacienților prin dobândirea de aptitudini de comunicare a personalului medical, menținerea unei igiene riguroase și furnizarea serviciilor de calitate (Harr, 2001).

Furnizarea serviciilor de medicină dentară în regim de ambulatoriu se realizează prin intermediul cabinetelor medicale (individuale, grupate, asociate) furnizoare de servicii medicale de stat sau private, al unităților medicale cu personalitate juridică înființate în termenul legii nr.31/1990 privind societățile comerciale sau al cabinetelor medicale din structura unor instituții prevăzute în ordonanța nr. 124/ 1998 la art. 16 “Organizațiile non-profit, fundațiile și asociațiile cu activități medicale, asociațiile profesionale, cultele religioase și lăcașele de cult religios, legal constituite.”

Deși în România prin reforma sistemului sanitar se intenționa promovarea unui proces de creștere a calității în serviciile stomatologice (conform standardelor europene ) prin preocuparea constantă a personalului medical, utilizarea eficientă a resurselor medicale în funcție de necesitățile pacinetului, calitatea ocupă un rol marginal în sistemul sanitar român. Cauza ar putea fi reprezentată de cadrul legislativ al reformei sistemului de sănătate care nu prevede clar, măsurile ce ar trebui puse în aplicare la nivelul practicii stomatologice pentru asigurarea calității.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății există o serie de exigențe necesare procesului de creștere a calității serviciilor din practica dentară, cum ar fi : un suport tehnic eficient, managementul serviciilor și alte instrumente menite să crească eficiența practicii dentare, care ar trebui orientate către populația grup-țintă. Devine astfel primordială în acest proces necesitatea de a evalua nevoile comunității considerate grup-țintă pentru serviciile de medicină dentară. Pe lângă aceasta, structura eficientă, resursele corespunzătoare și un plan propriu, eficient al sisitemului sanitar sunt alete aspecte care duc la protejarea și promovarea calității îngrijilor.

Pentru satisfacerea cerințelor pacienților care se încadrează în standarde tot mai înalte de calitate, este necesară implicarea întregului personal stomatologic în vederea creșterii gradului de performanță, a asigurării materialelor necesare în vederea oferirii unei game complexe de servicii medicale. Esențială pentru acest proces de îmbunătățire calitativă a serviciilor stomatologice este identificarea expectanțelor beneficiarilor acestor servicii. Se pune accent pe îndeplinirea necesităților și expectanțelor pacienților, asigurându-se o relație strânsă mdic-pacient prin manifestarea continuă a cadrului medical față de pacient de interes pentru problemele acestuia, concentrare asupra detaliilor și permanentă dialogare.

Există recomandări în ceea ce privește creșterea satisfacției pacienților prin dobândirea de aptitudini de comunicare a personalului medical, menținerea unei igiene riguroase și furnizarea serviciilor de calitate (Harr, 2001).

Conform statisticii Institutului Național de Sănătate Publică-Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică (INSP-CNSISP) în ceea ce privește asigurarea populației cu personal medical sanitar, în 2013, în România, se înregistrau 14282 medici dentiști din sectorul public și privat, cu o densitate de 6,7 la 100000 de locuitori ai țării.

Cheltuielile alocate pentru serviciile de îngrijire a sănătății oro-dentare sunt în strânsă legătură cu produsul intern brut. Conform raportului ”Platformei Europene pentru o Sănătate Orală mai Bună” din 2012, România este pe ultimele locuri din Europa în ceea ce priveste bugetul alocat acestei ramuri medicale.

Particularități ale serviciilor stomatologice

Prin urmare, serviciile de medicină dentară compensate total de casa de asigurări de sănătate sunt cele acordate copiilor cu vârsta între 0 și 18 ani și beneficiarilor legilor speciale și urgențele oro-dentare. Toate celelalte categorii de asigurați beneficiază de o alocare de 40-60% din costul serviciului de medicină dentară acordat.

Se poate sesiza caracterul profilactic al pachetului de servicii stomatologice, însă nu este concordant cu reala necesitate de îngrijiri medicale, precum și cu nivelul de morbididitate și risc de dezvoltare a unei afecțiuni oro-dentare în ceea ce privește populația și mai ales grupele mici de vârstă.

Cotroalele profilactice periodice sunt recomandate pentru a evita apariția unor afecțiuni oro-dentare al căror tratament este costisitor, însă datorită nivelului scăzut de educație sanitară al populației țării noastre, prezentările la un cabinet de medicină dentară se datorează cel mai adesea unei situații de urgență.

Așadar, adevărata politică preventivă în stomatologie presupune existența unei asistențe medicale active, cu antrenarea grupurilor populaționale țintă în adevărate programe de prevenție. Evident că procedurile preventive din normele contractului-cadru sunt accesate de pacient la solicitarea acestuia, cu respectarea limitelor financiare disponibile în momentul solicitării.

Finanțarea cabinetelor de medicină dentară se poate realiza din: servicii medicale prestate conform contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate județeană, servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor, servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu alte persoane fizice sau juridice, donații sau sponsorizări.

REZUMAT

Deși reforma sistemului sanitar a avut ca și obiectiv modernizarea și creșterea eficienței serviciilor medicale publice, rezultatele nu au fost întocmai cele scontate, domeniul medicinii dentare fiind profund afectat de schimbările implementate prin noua legislație.

Principala deficiență a actualului sistem de sănătate în ceea ce privește stomatologia, este reprezentată de subfinanțarea domeniului, fapt ce a condus la dezvoltarea expansivă a sectorului privat.

Date fiind slabele resurse financiare ale poporului român și costurile relativ ridicate ale serviciilor stomatologice în raport cu nivelul de salarizare din România, domeniul privat este greu accesibil unei mari proporții din locuitorii țării.

Soluția salvatoare pentru asigurarea unei stări satisfăcătoare de sănătate oro-dentară în condițiile date, este aceea a serviciilor stomatologice profilactice și preventive, cu un cost mult mai redus decât serviciile curative.

În lipsa unui nivel de educație sanitară corespunzător și a unei asistențe medicale de prevenție activă, prin implicarea unor grupuri populaționale țintă în programe naționale, starea de sănătate oro-dentară a romînilor continuă să fie îngrijorătoare.

CAPITOLUL 2- Starea serviciilor stomatologice în România

2.1 Analiza serviciilor stomatologice

Desfășurarea activității de medicină dentară în aceste unități medicale se realizează după anumite principii: în aceste cabinete medicale au dreptul să lucreze medici dentiști și personal medical autorizat, medicul are independență profesională și dreptul la inițiativă, activitatea medicală se desfășoară conform reglementărilor în vigoare, regulamentului Colegiului Medicilor Dentiști din România și Codului de Deontologie Medicală, în cabinetul de medicină dentară se vor desfășura doar acele activități pentru care a fost autorizat.

În ceea ce privește serviciile medicale asigurate de aceste cabinete, în cadrul acestora, conform programelor individuale, se efectuează tratamentul propriu-zis sau diverse procedee de prevenție a afecțiunilor oro-dentare. Medicii dentiști pot acorda pacienților diverse servicii medicale în funcție de specialitatea lor: servicii medicale de medicină dentară din cadrul pachetului medical de bază, al pachetului minimal de servicii sau al pachetului de servicii medicale de medicină dentară pentru persoanele care se asigură facultativ pentru sănătate, conform aplicării contractului-cadru de acordare a asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Pachetul de servicii medicale dentare de bază se referă la totalitatea serviciilor de care pot beneficia toate persoanele asigurate, indiferent dacă asigurarea se face prin contribuție personală sau nu. Pentru copiii cu vârsta între 0 și 18 ani , serviciile medicale de medicină dentară se acordă trimestrial, iar pentru tinerii între 18 și 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți și dacă nu realizează venituri din muncă se acordă de două ori pe an. Pachetul minimal de servicii de medicină dentară cuprinde intervențiile de urgență de care pot beneficia inclusiv persoanele neasigurate ( nu plătesc contribuția obligatorie la fondul asigurărilor sociale de sănătate și nu se află în niciuna din categoriile care beneficiază de asigurare fără plata contribuției).

Pachetul de servicii pentru persoanele care se asigură facultativ este reprezentat de serviciile medicale de urgență, iar pentru copiii între 0 și 18 ani cuprinde pachetul de bază de servicii de medicină dentară.

Medicii specialiști în chirurgie oro-maxilo-facială și ortodonție acordă asistență medicală conform specialității proprii. Se incearcă astfel furnizarea serviciilor medicale de medicină dentară de o calitate superioară, fiecare pacient fiind îndrumat către serviciul adecvat problemei de sănătate oro-dentară pentru care se prezintă la medic.

Pentru ca un cabinet de medicină dentară să funcționeze la standardele optime sunt necesare activitățile mai multor membrii: medic dentist, asistent medical, tehnician dentar, radiolog. Medicul dentist are dreptul la colaborarea cu orice tehnician dentar care își desfășoară activitatea în regim privat conform legii, plata cheltuielilor aferente tehnicii dentare făcându-se de către reprezentantul legal al cabinetului de medicină dentară direct către laboratorul de tehnică dentară.

Efectuarea radiografiei dentare este adesea un pas indispensabil stabilirii unui diagnostic corect și al unui tratament adecvat, putând fi relizată într-un laborator de radiografie dentară conform biletului de trimitere de la medicul dentist sau de către medicul dentist cu atestat de radiodiagnostic dento-maxilar și aparatură necesară. Radiografia dentară reprezintă un serviciu al cărui cost este în întregime suportat de către pacient.

Modalitatea de plată este conform tarifului pe serviciu medical de medicină dentară. Decontarea serviciilor se face prin plata prin tarif pe serviciu medical exprimat în lei, suma datorată stabilindu-se în funție de numărul de servicii medicale și de tarifele aferente acestora. Această modalitate de plată a medicilor care încheie contracte de furnizare a serviciilor de medicină dentară cu casele de asigurări de sănătate prezintă o serie de avantaje și dezavantaje.

Dezvoltarea stomatologiei în domeniul privat apare ca urmare a imposibilității statului de a susține financiar serviciile de medicină dentară. La nivel global, în general stomatologia este dominată de activitățile din plan privat, întrucât sunt foarte puține state europene care au posibilitatea financiară de a asigura servicii stomatologice cât mai complete și de o calitate superioară. Unul dintre exemplele favorabile în acest sens este Anglia, țară care asigură un pachet de asistență stomatologică minimală, cuprinzând mai mult măsuri de profilaxie, controale stomatologice periodice, preventive. Pe lângă dificultățile financiare întâmpinate în susținerea dezvoltării stomatologiei în sectorul de stat, numărul tot mai mare de stomatologi precum și cererea tot mai mare de servicii stomatologice reprezintă alte cauze de orientare a acestora către desfășurarea activității lor profesionale în domeniul privat, stomatologia fiind de altfel o profesie liberală.

2.2 Aspecte pozitive și negative

Avantajul acestei modalități de plată este acela că medicii dentiști sunt stimulați să acorde servicii medicale prompte, atractive și de calitate corespunzătoare.

Dezavantajul constă în posibilitatea apariției “hazardului moral” al furnizorului de servicii determinată de relația medic-pacient. Medicul este cel care deține toate informațiile referitoare la starea de sănătate oro-dentară a pacientului, putând direcționa conduita terapeutică spre efectuarea unui număr mai mare de servicii medicale, care pot să nu fie necesare, fiind promovate astfel serviciile medicale curative și mai puțin cele preventive.

Una dintre modalitățile prin care casa de asigurări de sănătate poate diminua amplitudinea acestui aspect este reprezentată de stabilirea unui plafon al serviciilor de medicină dentară care vor fi decontate în funcție de gradul profesional al medicului. O altă metodă de contracarare a aspectului este realizarea periodică a unor controale ale reprezentanților casei de asigurări de sănătate pentru depistarea serviciilor medicale acordate în exces sau a celor raportate, dar nefurnizate.

Măsurile de contracarare a “hazardului moral”, în special stabilirea plafonului asupra serviciilor de medicină dentară, sunt generatoare de alte efecte negative, cum ar fi creșterea numărului de trimiteri către alți medici dentiști și întocmirea listelor de așteptare, cu impact nefavorabil asupra pacienților.

În sectorul privat, însă, nu există aceste dezavantaje, vorbind aici despre finanțarea cabinetelor de medicină dentară din plata directă a pacientului, în absența unui contract încheiat cu casa de asigurări de sănătate. Apare aici dezavantajul legat de posibilitățile reduse de plată ale categoriilor defavorizate, acest sector fiind selectiv pentru pacienții cu situație financiară mai bună.

2.3 Comparații cu alte țări

Diferența semnificativă între serviciile stomatologice românești și cele din alte state europene este cu precădere reprezentată de gradul de interes al al sistemului pentru aspectele profilactice. Stomatologia din România devine astfel o ramură medicală bazată aproape esențialmente pe servicii de medicină dentară cu viză curativă. Cauza este reprezentată în special de nivelul socio-economic scăzut față de țări dezvoltate care prezintă o istorie de câteva decenii în programele naționale de prevenție și profilaxie a afecțiunilor dentare (în Suedia se practică consumul de apă fluorizată ca măsură profilactică de aproximativ 50 de ani). Pe de altă parte importanța acordată aspectelor în ceea ce privește estetica danturii sunt cu mult avansate în țările vestice și mai ales în SUA față de România.

În ceea ce privește raportul preț/calitate al serviciilor de medicină dentară din România față de alte țări ale Europei Centrale și de Est, onorariile percepute de medicii români sunt la nivelele cele mai scăzute comparativ cu medicii din Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Grecia, fiind asigurată deopotrivă calitatea satisfăcătoare a serviciilor stomatologice.

Se preconizează pentru perioada viitoare că aproximativ un sfert din pacienții cabinetelor de stomatologie din România vor fi de origine străină, turismul dentar devenind o realitate și în România, după ce a cunoscut un succes răsunător în Ungaria și Polonia. Acest lucru se datorează prețurilor serviciilor stomatologice, de două sau chiar trei ori mai mici decât în restul țărilor vest-europene, standardele de calitate fiind la același nivel. În același timp, tarifele pentru furnizarea de servicii de medicină dentară sunt cu 30-70% mai mici în țările europene decât în SUA sau Canada. Ceea ce este atractiv pentru pacienții de peste hotare nu constă doar în tarifele reduse pentru serviciile stomatologice, ci și în posibilitatea de a stabili programări fără liste de așteptare.

Turismul dentar este o ramură a industriei medicale care implică pacienții ce doresc urmarea unor tratamente stomatologice în afara propriilor sisteme de sănătate publică. Așa cum spuneam, principalul motiv pentru care un turist dentar preferă serviciile stomatologice românești este reprezentat de prețurile convenabile, dar nu este și singurul. Pe de altă parte, evaluarea diferenței dintre finanțarea anuală a sistemului de sănătate publică din țara de origine și accesul general al populației la acel sistem joacă un rol important, alături de lipsa comitetelor de inspecție pentru industria stomatologică. Momentan, turismul dentar se dezvoltă exponențial la nivel global, proporțional cu gradul de independență și competitivitate al populației.Turismul dentar, cunoscut sub denumirea și de "vacanță dentară", reprezintă un sub-set al macro-setului turistic, cunoscut și ca turism medical.

REZUMAT

Medicii dentiști pot acorda pacienților diverse servicii de medicină dentară: din cadrul pachetului medical de bază, al pachetului minimal sau al pachetului de servicii pentru persoanele care se asigură facultativ pentru sănătate, conform aplicării contractului-cadru de acordare a asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Principalul dezavantaj al stomatologiei privateeste legat de posibilitățile reduse de plată ale categoriilor defavorizate.

Diferența semnificativă între serviciile stomatologice românești și cele din alte state europene este cu precădere reprezentată de gradul de interes al sistemului pentru aspectele profilactice.

PARTEA A II-A – Contribuții proprii

CAPITOLUL 3 –Aspecte definitorii privind prevenirea afecțiunilor stomatologice

3.1 Integrarea adecvată în reforma sistemului sanitar

Dacă până la sfârșitul secolului XIX medicina dentară se baza aproape în totalitate pe tratamente curative și protetice, începând cu descoperirea etiologiei bolilor oro-dentare de la începutul secolului XX, medicina dentară este în continuă căutare a celor mai potrivite metode profilactice ale afecțiunilor oro-dentare.

Medicina dentară preventivă a modificat în adevăratul sens modul de practicare a stomatologiei, crescând semnificativ calitatea vieții indivizilor și aducând importante beneficii economice și sociale. Momente importante în evoluția medicinei dentare preventive au fost: descoperirea rolului cariopreventiv al fluorului, descoperirea caracterului vindecabil al leziunii carioase prin remineralizare în stadiile incipiente, dezvoltarea domeniului tehnologic și al materialelor dentare.

Medicina dentară preventivă reprezintă o parte integrată a medicinii dentare care studiază și aplică măsuri de protecție și tratamente precoce individuale sau colective pentru asigurarea și menținerea stării de sănătate oro-dentară. Principalele obiective ale acestei ramuri sunt evitarea inițierii afecțiunilor precum caria dentară, parodontopatiile, cancerul bucal, anomaliile dento-maxilare, descoperirea și tratamentul bolilor oro-dentare în stadii incipiente, împiedicarea răspândirii acestor boli, limitarea efectelor nefaste asupra întregului organism, promovarea reabilitării sistemului oro-dentar.

În România, în ultimul sfert de secol, diverse politici ale sistemului de sănătate au pus accentul asupra medicinii preventive, accesibilității la serviciile medicale și eficienței serviciilor medicale. Deși medicina dentară aparține fără îndoială domeniului medical, iar sănătatea orală reprezintă un important factor predictiv pentru starea de sănătate a întregului organism, politicile de sănătate au minimalizat acest aspect până la eliminarea completă din sfera serviciilor medicale uzuale, necesare menținerii unei stări de sănătate corespunzătoare , precum și din fondul de finanțare de la nivel național.

Marginalizarea medicinii dentare prin reducerea accesibilității populației la serviciile stomatologice și finanțarea insuficientă a serviciilor medicale din acest domeniu s-au dezvoltat în ciuda numeroaselor recomandări venite din direcția Uniunii Europene după aderarea României sau chiar încă din faza de preaderare, care vizau prevenția în stomatologie și promovarea programelor de sănătate orală.

Este necesară distincția între noțiunile de prevenție care presupune măsuri ce previn apariția afecțiunilor oro-dentare și profilaxie care studiază și aplică metode de tratament preventiv.

Prevenția oro-dentară se desfășoară în mai multe etape :

Prevenția primară- evită apariția afecțiunilor oro-dentare;

Prevenția secundară- presupune tratamentul precoce al afecțiunilor buco-dentare, cu împiedicarea evoluției și extinderii lor;

Prevenția terțiară- scopul este de a limita apariția complicațiilor bolilor oro-dentare și necesitatea administrării tratamentelor complexe.

Metodele profilactice pot fi aplicate sub formă de profilaxie colectivă sau individuală.

Interesantă este diferența dintre concepția actuală asupra necesității prezenței serviciilor stomatologice în programele de sănătate națională și aceeași concepție în urmă cu aproximativ un veac, când profesorul Gheorghe Bilașcu introducea pentru prima dată ca domeniu medical obligatoriu în învățământul universitar medical. Nu întâmplător, România a beneficiat de astfel de servicii medicale preventive înainte de 1989.

Deși recunoscută ca fiind necesară de nenumărate ori în ultimii ani de diferiți miniștrii ai sănătății, stomatologia preventivă a dispărut cu desăvârșire din cadrul programelor naționale de sănătate recente.

Pentru statele Uniunii Europene, importanța acordată serviciilor stomatologice preventive ocupă un loc aproximativ egal cu cel alocat serviciilor curative. În perioada 1 aprilie 2013- mai 2014 a fost sistată orice finanțare publică pentru serviciile de medicină dentară , în ciuda intenției Colegiului Medicilor Dentiști din România de a colabora cu Ministerul Sănătății pentru elaborarea unui nou program de sănătate orală în România. Finanțarea asistenței stomatologice a fost reluată de curând, prin intermediul contractului-cadru stabilindu-se un set de proceduri, unele alcătuind pachetul de bază, iar altele pachetul minimal. În cadrul acestora, compensare în proporție de 100 % din fondul CNAS există pentru 24 de proceduri accesibile pentru copii și tineri de până la 18 ani și pentru încă 8 proceduri (pachetul minimal), considerate urgențe. În afara pachetului minimal, cu o compensare de 60% din fondul CNAS, asigurații mai pot beneficia de obturații dentare, extracții dentare, proteze dentare acrilice (proteze sociale mobilizabile clasice- accesibile indiferent de vârsta pacientului și de veniturile lunare ale acestuia, dar acordate în regim de coplată), tratamentul afecțiunilor pulpare și tratamentul afecțiunilor parodontale.

În România, Legea 95/2006 actualizată în 2013 prevede faptul ca “profesia de medic dentist asigură sănătatea a individului prin activități de prevenție, diagnostic și tratament al maladiilor și anomaliilor oro-dento-maxilare și de țesut adiacent, cu respectarea codului deontologic al medicului dentist”, iar art. nr. 649, 650, 652 prevăd furnizarea îngrijirilor în regim de urgență precum și a celor de asistență medicală primară. Se observă astfel integrarea noțiunii de medicină dentară preventivă în abilitățile medicului stomatolog.

Prin ord.MS nr. 422/29.03/2013 , în cadrul Programului Național de Evaluarea și Promovarea Sănătății, se stabilește realizarea de intervenții specifice pentru promovarea un stil de viață sănătos și organizarea unor evenimente specifice de promovarea a medicinei dentare preventive cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Orale din 20 martie.

Scopul organizării acestor evenimente îl constituie sensibilizarea populației la factorii de menținere a sănătății orale, la necesitatea măsurilor de prevenție a afecțiunilor oro-dentare precum și la efectul nociv al unor factori de risc. Conform OMS, cariile dentare reprezintă o problemă de sănătate majoră în țările industrializate, afectând 60-90% din copiii de vârstă școlară și marea majoritate a adulților, urmate îndeaproape de frecvența bolilor parodontale.

Conform unui studiu realizat de IPSOS Research în mai 2012, 80% dintre români au probleme dentare, dintre care doar 29% frecventează cu regularitate medicul stomatolog. Există certitudinea că starea de sănătate orală precară a populației se datorează stilului de viață dezordonat (consum crescut de zahăr, alcool, tutun) dar și igienei deficitare, la care se supraadaugă atitudinea reticentă față de medicul stomatolog și în general atitudinea pentru starea de sănătate ( strâns corelată cu factorii socio-economici, educație, aspect financiar).

În cadrul manifestărilor de promovare a medicinei dentare preventive se încearcă demonstarea faptului că cea mai înțeleaptă investiție în ceea ce privește starea de sănătate oro-dentară este promovarea și implementarea măsurilor preventive, având în vedere că majoritatea afecțiunilor oro-dentare pot fi prevenite. Se evidențiază totodată complicațiile grave care pot fi generate de simple afecțiuni oro-dentare: tromboze septice, infarcte miocardice, accidente vesculare hemoragice, meningită cronică, abces cerebral, afecțiuni ale pielii, complicații ale sarcinii, ulcer gastric, dureri articulare.

Așadar, principalii factori de risc pentru dezvoltarea unui boli dentare sunt: igienă orală deficitară și lipsa vizitelor regulate ( de cel puțin două ori pe an ) la medicul stomatolog, lipsa unei surse de apă potabilă și pentru o igienă generală și orală cât mai bună, dietă bogată în zahăr, grăsimi, săracă în fibre, vitamine, minerale esențiale, nutriție dezechilibrată, fumatul ( principalul factor de risc pentru cancerul oro-faringian), alcoolul, nefolosirea echipamentelor de protecție adecvate în timpul practicării anumitor sporturi sau utilizării vehiculelor cu motor.

3.2 Colaborarea cu familia în interesul generației tinere

Educația pe diverse planuri reprezintă strategia dezvoltării de perspectivă și contribuie la modelarea multilaterală și anticipativă a factorului uman. Este un aspect care presupune colaborarea multiplelor structuri sociale: instituții guvernamentale, cadre didactice, furnizori de produse de educație și igienă, dar mai ales cadrul familial.

Educația în domeniul sănătății orale presupune informarea populației asupra necesității unui comportament igienic sanogen cu scopul menținerii stării de sănătate odonto-parodontale, a sănătății generale, a dezvoltării armonioase a corpului, a adaptării la condițiile mediului înconjurător.

Educația pentru sănătatea orală reprezintă pentru copii unul dintre cele mai importante aspecte ale promovării stării de sănătate întrcât afecțiunile orodentare în dentiția temporară facilitează apariția acelorași afecțiuni în dentiția permanentă. Promovarea proiectelor de educație pentru sănătatea orală pe scară largă în rândul copiilor și părinților are un puternic impact asupra stării de sănătate oro-dentare în generațiile viitoare, în familii și diverse grupări socio-economice.

Întrucât însușirea unui stil de viață sănătos este apanajul vârstelor mici, activitățile de prevenție a afecțiunilor oro-dentare trebuie să debuteze de timpuriu, cu adresabilitate nu numai către copil, cât mai ales către familia acestuia, rolul familiei în educația pentru sănătate fiind esențial și fundamental. Un pas important pentru formarea deprinderilor sănătoase și evitarea tratamentelor costisitoare de mai târziu este reprezentat de sensibilizarea părinților asupra cariei dentare, alături de metode de prevenție, factori de risc și factori preventivi.

O serie de activități pot fi desfășurate în cadrul campaniilor de prevenire a afecțiunilor dentare: activități de informare-educare-comunicare în unități de învățământ, activități stradale, diseminarea mesajelor specifice prin intermediul cabinetelor de medicină dentară sau prin media locală.

Dintre factorii care contribuie la formarea educativă a copilului în dezvoltare, familia este cea responsabilă pentru stilul de viață sanogen al copilului deoarece este primul minigrup social în cadrul căreia copilul vine în contact cu informații referitoare la sănătatea orală. Una dintre modalitățile de creștere a interesului copilului pentru acest aspect este prezentarea continuă de informații actualizate, educarea și motivarea părinților.

Un alt doilea micromediu cu rol în educația sanitară a tinerilor este reprezentat de unitatea de învățământ datorită timpului considerabil pe care aceștia îl petrec în școală. Conform statisticilor, există o relație direct proporțională între nivelul de educație sanogenă a copiilor și obiceiurile sanogene ale părinților dar și cu nivelul de instruire intelectuală a acestora.

Se constată indici de carie mai scăzuți la copiii care provin familii cu ambii părinți față de familiile cu un singur părinte, la fel ca și la copiii cu mame al căror nivel de școlarizare este mai avansat. Se remarcă o proporție dramatică de mame care nu au cunoștiințe despre modalități de menținere a stării de sănătate oro-dentară. Se pare că după introducerea programului de educație pentru sănătate orală desfășurat în instituțiile de învățământ preuniversitar , frecvența periajului dentar de două ori pe zi, în mod regulat, a crescut atât la copii cât și la părinți.

În ciuda acestui lucru, vizitele regulate la stomatolog nu au devenit o prioritate majoră. Deși indicatori ai sănătății orale, cum ar fi, indicele de carie și indicele de obturație, respectiv de dinți absenți au crescut ( datorită consumului excesiv de dulciuri și băuturi carbogazoase), s-a înregistrat o îmbunătățire în acumulările de cunoștiințe și schimbări comportamentale în rândul preșcolarilor. Campania de educație sanitară desfășurată pentru preșcolari, mame, educatori a condus la conștientizarea importanței igienei orale, a factorului alimentar și a controlului periodic la medicul stomatolog, deci la acordarea rolului primordial în educația sănătății orale prevenției primare în stomatologie.

3.3 Fonduri alocate în acest sens

Conform statisticii Institutului Național de Sănătate Publică-Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică (INSP-CNSISP) în ceea ce privește asigurarea populației cu personal medical sanitar, în 2013, în România, se înregistrau 14282 medici dentiști din sectorul public și privat, cu o densitate de 6,7 la 100000 de locuitori ai țării.

Cheltuielile alocate pentru serviciile de îngrijire a sănătății oro-dentare sunt în strânsă legătură cu produsul intern brut. Conform raportului ”Platformei Europene pentru o Sănătate Orală mai Bună” din 2012, România este pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește bugetul alocat acestei ramuri medicale.

Serviciile stomatologice profilactice pot fi acoperite din punct de vedere financiar fie de Casa de Asigurări de Sănătate, fie din bugetul statului. În cazul primei variante, medicul de medicină dentară asigură asistență medicală preventivă copiilor de până la 16 ani individual sau pe grupuri de profilaxie în cadrul unităților de învățământ. Conform contractului cu Casa Județeană de Asigurări, medicul stomatolog va primi anual o sumă unică pentru fiecare persoană înscrisă în evidența sa, fiindu-i imputat un anumit procent din venitul anual în cazul în care serviciile profilactice nu au fost realizate optim.

Cealaltă opțiune prevede acordarea de servicii medicale prevetive în mod individual, fără a avea un contract cu Casa Județeană de Asigurări, iar serviciile medicale sunt rambursate prin venituri de la bugetul statului.

În România serviciile preventive de medicină dentară se suportă din fondul de asigurări sociale trimestrial pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, individual sau sub forma grupurilor de profilaxie, fie la grădiniță, fie în unitățile de învățământ preuniversitar și de două ori pe an pentru tinerii cu vârsta între 18 și 26 de ani dacă fac dovada faptului că sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu au venituri din muncă.

REZUMAT

Diversele politici de sănătate au minimalizat medicina dentară până la eliminarea completă din sfera serviciilor medicale uzuale, necesare menținerii unei stări de sănătate corespunzătoare , precum și din fondul de finanțare de la nivel național.

Pentru statele Uniunii Europene, importanța acordată serviciilor stomatologice preventive ocupă un loc aproximativ egal cu cel alocat serviciilor curative.

Educația în domeniul sănătății orale presupune informarea populației asupra necesității unui comportament igienic sanogen cu scopul menținerii stării de Îcorpului, a adaptării la condițiile mediului înconjurător.

Educația în acest sens este esențial să se desfășoare în cadrul micro sau macrosocietăților cu care copilul realizează primele interacțiuni.

Cheltuielile alocate pentru serviciile de îngrijire a sănătății oro-dentare și, implicit, măsurile profilactice și preventive sunt în strânsă legătură cu produsul intern brut. Conform raportului ”Platformei Europene pentru o Sănătate Orală mai Bună” din 2012, România este pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește bugetul alocat acestei ramuri medicale.

În România, serviciile stomatologice profilactice pot fi acoperite din punct de vedere financiar fie de Casa de Asigurări de Sănătate, fie din bugetul statului, evident, în limita posibilităților financiare.

CONCLUZII ȘI PROBLEME DE REFLECȚIE

Viziune unitară asupra pregătirii specialiștilor

Medicina dentară reprezintă o importantă ramură medicală, mai ales din punctul de vedere al sănătății pacientului, dar și din punct de vedere estetic.

Este bine cunoscut răsunetul pe care starea de sănătate oro-dentară îl poate avea asupra stării generale de sănătate, dat fiind faptul că afecțiunile oro-dentare predispun la dezvoltarea unor grave complicații. Stomatologia reprezintă un domeniu cu o largă paletă de deschidere, dat fiind faptul ca pacienții medicilor stomatologi aparțin celor mai variate grupe de vârstă. O dentiție sănătoasă se pare că începe din viața intrauterină prin îngrijirea mamei și prin dieta acesteia și continuă pe tot parcursul vieții prin metode profilactice de menținere a stării de sănătate orale sau prin tratamentele curative.

Medicul stomatolog are rolul de a diagnostica și trata corespunzător pacientul, dar și de a-i oferi pacientului o serie de informații corecte, utile, pentru prevenția diferitelor afecțiuni dentare și cu privire a opțiunile diagnostice și terapeutice.

Pe lângă o serie de aptitudini pe care un medic stomatolog ar trebui să le aibă ( înțelegere, compasiune pentru cei din jur, privirea de ansamblu, atenția la detalii, capacitatea de integrare a totalității informațiilor furnizate de alți medici), este obligatorie pregătirea academică ( absolvirea unei facultăți de medicină dentară) . Odată cu promovarea examenului de licență, medicul stomatolog capătă dreptul de liberă practică, permitându-i-se desfășurarea activității profesionale într-un cabinet stomatologic. O parte din absolvenții facultății de medicină dentară își continuă pregătirea teoretică și practică în cadrul rezidențiatului care permite specializarea în două ramuri ale medicinei dentare : ortodonția și chirurgia buco-maxilo-facială. Medicii stomatologi sunt obligați să își completeze continuu educația medicală, participând la manifestări științifice de specialitate, la cursuri, la examene pentru obținerea de atestate și competențe suplimentare.

Ramură medicală, stomatologia a cunscut o amplă dezvoltare în ultimele decenii, ajungând de curând să se alinieze standardelor impuse de Uniunea Europeană. România se poate mândri astăzi cu medici stomatologi cu un ridicat grad de cunoștiințe profesionale și o pregătire adecvată furnizării de servicii de cea mai bună calitate. Totodată, medicii români stomatologi, prin trainingurile de peste hotare și prin disponibilitatea intelectuală de a deprinde noi tehnici profesionale, se perfecționează din ce în ce mai mult în domeniul de activitate și oferă pacienților servicii de cea mai înaltă calitate.

Dezvăluirea unei cercetări științifice în domeniu

Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES a realizat, la solicitarea Colegiului Medicilor Dentiști din Cluj, studiul privind ”MEDICII DENTIȘTI – Percepții publice. Atitudinile și comportamentele de igienă dentară ale românilor”. Cercetarea a avut loc pe parcursul a două zile, prin interogarea unui număr de 1200 de persoane cu vârste de peste 18 ani, din mediul urban. Cercetarea a vizat o serie de subiecte:

Percepția românilor asupra medicilor stomatologi și serviciilor furnizate de aceștia;

Medicii stomatologi și cabinetele de medicină dentară se bucură de aprecieri pozitive din partea românilor, 83 % din cei interogați apreciind pregătirea profesională a cestora ca fiind foarte bună. 80 % din persoanele supuse studiului au recunoscut că frecventează cu regularitate un cabinet stomatologic, iar 87 % din aceștia apreciază ca fiind grea și foarte grea munca dentiștilor.

Accesibilitatea populației la serviciile de medicină dentară

În ceea ce privește frecvența cu care românii vizitează cabinetele stomatologice, se apreciază că 48 % merg la dentist o dată sau de două ori pe an, 12 % nu merg deloc, iar 37 % doar când au dureri dentare. Se remarcă, așadar, o accesibilitate redusă a românilor la serviciile de medicină dentară. Limitarea acestei reduse accesibilități este de natură financiară predominant. Pe lângă această, se adaugă accesibilitatea redusă în teritoriu. 31 % spun că provin din localități în care nu funcționa niciun cabinet stomatologic.

Subiecții studiului au fost invitați să propună soluții pentru îmbunătățirea gradului de accesibilitate la serviiile stomatologice. Dintre propunerile lor, de reținut ar fi necesitatea funcționării unui cabinet stomatologic non-stop, 95 % din respondenți considerând că un astfel de cabinet este necesar pentru fiecare oraș din țară. 74 % dintre subiecți consideră prețurile serviciilor stomatologice mari sau foarte mari, doar 4 % apreciind că acestea nu sunt deloc ridicate;

Gradul de informare a populației asupra gratuităților oferite de statul român în acest domeniu

Conform studiului, gradul de informare a populației asupra serviciilor stomatologice decontate de Casele de Asigurări Teritoriale sunt reduse și incomplete. Dacă un procent de 16% declară că au beneficiat la un moment dat de servicii stomatologice compensate, 52 % dintre respondenți susțin că nu au auzit că acest tip de tratamente pot fi decontate de stat. Motivul acestei slabe informări a populației este prezentat de prof. univ. dr. Radu Câmpian, președintele Colegiului Medicilor Dentiști Cluj care consideră că: ”Finanțarea asistenței stomatologice prin sistemul social de asigurări de sănătate din România este precară, total insuficientă și demotivantă pentru medici”, explicându-se astfel tendința actuală a medicilor stomatologi de a-și desfășura activitatea în mediul privat, încasând costuri integrale p er servicii stomatologice furnizate.

Starea de sănătate orală a populației

Aproximativ 55 % dintre românii intervievați apreciază că au o stare de sănătate orală bună și foarte bună, în timp ce 26 % recunosc starea sanitară orală precară. Pe lângă aceasta, se pare că și comportamentele de igienă dentară sunt profund deficitare în România, 18 % folosind sprayul de gură, 32 % dușul cavității bucale, 41 % ața dentară. Mai mult decât atât, alegerea în ceea ce privește produsele de igienă orală și metodele de menținere a stării de curățenie a cavității orale, este profund influențată de mass-media, recomandările apropiaților, prețul produselor, sfatul medical de specialitate ocupând unul dintre ultimele locuri în această ierarhizare.

În România nu există programe naționale de prevenire a afecțiunilor oro-dentare, așa cum se întâmplă în celelalte state europene, autoritățile locale fiind mult mai implicate în strategiile de medicină dentară preventivă.

Lipsa acestor măsuri profilactice este sursa unor grave urmări asupra stării de sănătate a populației . La nivel național global, 30% din persoanele cu vârste cuprinse între 65 și 75 de ani nu au dinți naturali, incidența cancerului oral este de aproximativ 10 cazuri la 100000 de locuitori, unul la 500 de nou-născuți prezintă o malformație a cavității orale.

În ceea ce privește frecventarea furnizorilor de servicii stomatologice la nivel european, 57 % din aceștia vizitează dentistul de minim o dată pe an, 79 % dintre ei preferând sectorul privat și 14 % sectorul de stat. Majoritatea europenilor consultă medicul stomatolog din motive de medicină preventivă ( mai mult de jumătate din cei intervievați au motivat ultima vizită le dentist ca fiiind pentru control periodic, curățare profesională etc.).

Mai mult decât atât, cei care nu frecventează medicul stomatolog în mod regulat adoptă acest comportament în lipsa unor afecțiuni oro-dentare, și nu din cauza limitării financiare sau a lipsei de accesibilitate la serviciile stomatologice din punct de vedere teritorial. Se pot deduce de aici principalele diferențe dintre serviciile stomatologice din România față de celelalte state europene dar și modalitatea diferită de abordare a importanței sănătății oro-dentare din partea românilor, respectiv a restului națiunilor.

Colaborarea public-privat în interesul pacientului

În ceea ce privește privatizarea sistemului public de medicină dentară, au existat două etape în acest sens: prima etapă a constat în cedarea prin comodat a cabinetelor publice, iar a doua a fost reprezentată de vânzarea acestora cu drept de preemțiune și facilități pentru ocupanți. În prezent, peste 95% din asistența medicală dentară se desfășoară în domeniul privat, restul de 5 % fiind reprezentate de cabinete de stat din rețelele cu asistență medicală proprie (armată, poliție, SRI) și de cabinetele publice din unitățile de învățământ. Se apreciază faptul că momentan, situația în stomatologia română este similară cu cea din celelalte țări UE.

Deși mai mult de jumătate din medicii stomatologi care își desfășoară activitatea în domeniul privat încheie contracte cu Casele teritoriale de Asigurări de Sănătate, tratamentele de specialitate furnizate conform acestor contracte sunt insuficiente necesităților de îngrijire a sănătății orale a asiguraților, având în vedere că plafonul lunar este de-a dreptul simbolic, epuizându-se în câteva zile. Situația devine mai sumbră dacă adăugăm la cele prezentate mai sus tendința afecțiunilor stomatologice de cronicizare și dezvoltare de complicații progresive ( costurile de tratament cresc exponențial) și lipsa unui program național eficient de profilaxie dentară pentru copii.

Sectorul privat de servicii stomatologice din România a fost prima specialitate medicală de după 1989 care a creat o categorie medie în cadrul profesiilor liberale ( pe lângă avocați, notari, medici veterinari, arhitecți etc.). A permis prin aceasta crearea de noi locuri de muncă și a devenit un bun segment plătitor de impozite. De-a lungul anilor a cunoscut o dezvoltare progresivă, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, continuând să își extindă standardele de calitate în permanență datorită concurenței puternice.

La nivel național, există mari diferențe în ceea ce privește onorariile medicilor stomatologi din marile orașe și ale celor din orașele medii, mici sau din mediul rural care nu reflectă deficitul raportului preț/calitate, ci mai degrabă o adaptare a stomatologilor la puterea economică a populației unei anumite așezări umane.

Proiect de programe naționale privitor la prevenirea afecțiunilor stomatologice

Datorită importanței deosebite a medicinei dentare preventive pentru menținerea stării de sănătate generale a populației, devine absolut necesară introducerea unor programe naționale care să cuprindă o serie de măsuri împotriva dezvoltării afecțiunilor oro-dentare.

De exemplu, profilaxia primară a cariei dentare ar trebui să cuprindă deopotrivă măsuri de profilaxie dispozițională sau endogenă ( încă din viața intrauterină, la femeia gravidă, apoi la femeia care alăptează ): creșterea rezistenței structurilor dentare, rolul alimentației, eliminarea factorilor etiologici ai procesului carios și măsuri expoziționale sau exogene ( continuă la copilul la care a erupt dentiția temporară), controlul formării plăcii bacteriene prin asigurarea unei igiene orale riguroase, profilaxia cu fluor, sigilarea șanțurilor și fosetelor, dietă cariopreventivă, controlul stării de sănătate generală, educație sanitară care să promoveze stilul sanogen de viață, înlăturarea factorilor etiologici cariogeni.

În cadrul acelorași programe de promovare a sănătății orale sunt necesare în cadrul prevenției secundare diagnoza precoce a leziunilor oro-dentare, tratamentul acestora prin remineralizare, sigilare lărgită, terapie odontală.

Prevenția terțiară include tratamentul curativ al leziunilor odontale, al leziunilor radiculare, tratament de substituție.

În concluzie, medicina dentară preventivă își propune profilaxia pierderii capacității funcționale a aparatului dentar, corecta igienizare a cavității orale și a lucrărilor de substituție, menținerea rezultatelor obținute prin tratament.

Programele naționale de profilaxie orală ar reprezenta metoda de salvare de la cifrele dramatice înregistrate în cadrul morbidității și mortalității de cauză oro-dentară. Scopul acestor programe este de a reduce cheltuielile pentru tratamente laborioase ale structurilor oro-dentare, chiar se încearcă menținerea stării de sănătate orală prin măsuri preventive. Recomandăm astfel parteneriate între cabinetele de medicină dentară ( colaborare public-privat/ privat-privat) cu o serie de firme care comercializează produse de igienă orală, în vederea atragerii atenției populației asupra relației strânse sănătate orală- educație sanitară individuală sau în cadru familial, a măsuri de igienizare a cavității orale începând de la vârste fragede.

O altă propunere este aceea de încheiere de către Facultățile de Medicină Dentară din cadrul centrelor universitare a unor protocoale prin care să asigure tratamente stomatologice persoanelor instituționalizate sau defavorizate, iar pentru restul pacienților se propune stabilirea unor tarife derizorii, care să acopere cheltuielile materiale.

Un alt exemplu de program național este acela de desfășurare a campaniilor de promovare a unui stil de viață sănătos și igienic de către autoritățile publice prin intermediul medicilor stomatologi, studenților la Facultatea de Medicină Dentară, sau de către voluntari din cadrul organizațiilor non-guvernamentale. Este necesar ca aceste campanii să fie adresate atât grupelor de vârstă tinere cât și părinților pentru răspândirea eficientă a informației și noilor deprinderi în cadrul micromediului familial.

Asociația Stomatologilor Americani consideră că la nivel european inegalitățile în plan socioeconomic sunt profund reflectate în starea de sănătate oro-dentară a populației, considerând din acest motiv prioritară promovarea accesului la servicii stomatologice a grupurilor populaționale vulnerabile. Aceeași asociație promovează folosirea telemedicinii pentru comunicare precum și colaborarea interdisciplinară. Se pare că la nivel european fondurile alocate sănătății orale reprezintă 5-10% din cheltuielile totale pentru domeniul sanitar și continuă să crească.

În 2013, Parlamentul European și-a propus realizarea unei Platforme pentru o sănătate orală mai bune ( Platform Better Oral Health in Europe), având ca țintă o sănătate orală mai buna până în anul 2020. Platforma pentru o Sănătate Orală mai Bună în Europa- orientată spre o sănătate dentară mai bună până în 2020- este o inițiativă comună a Asociației Europene pentru Sănătate Publică Dentară (EADPH), a Asociației pentru Educație Dentară în Europa (ADEE), a Wrigley Oral Healthcare Program, a GlaxoSmithKline Consumer Healthcare, a Fundației Internaționale pentru Sănătate Orală (IDHF) și a Consiliului European al Medicilor Stomatologi (CECDO). Acest proiect are ca scop o abordare eficientă a educației pentru sănătate la nivel european, promovarea serviciilor stomatologice preventive și facilitarea accesului populației europene la serviciile. Proiectul a fost propus ca soluție pentru rezolvarea problemelor din acest domeniu cu care se confruntă Europa și care au fost evidențiate de amplul raport asupra stării sănătății orale din Europa publicat în 2012 de Platforma pentru o Igienă Orală mai Bună.

Printre principalele probleme reflectate de statistică, se numără: incidența crescută a cariei pentru multe categorii sociale din Europa de Est dar și din statele membre ale UE, incidența mare la nivel european a bolilor parodontale și cancerului oral, costurile ridicate pentru menținerea stării de sănătate oro-dentare (aproximativ 79 miliarde de euro cheltuite de UE în 2012), lipsa unui registru comun al pacienților util pentru monitorizarea și implementarea unor politici eficiente de prevenție.

Proiectul european are o serie de obiective care se doresc atinse până în 2020 care vizează: sistemele de colectare a datelor, politicile de prevenție, educarea și conștientizarea necesității igienei orale. Se intenționează crearea unor sisteme de centralizare a datelor din fiecare țară UE, dezvoltarea programelor naționale sau regionale de sănătate orală preventivă care să includă controale gratuite, cursuri de educare a copiilor și adolescenților în privința practicii de igienă orală, utilizarea pastei de dinți fluorurate, obiceiuri alimentare sănătoase, reducerea consumului de produse zaharoase.

Prin măsurile prevăzute de proiectul Platformei pentru o Sănătate Orală mai Bună în Europa, se evidențiază importanța sănătății orale ca parte integrantă din sănătatea generală precum și importanța eliminării factorilor de risc comuni ai bolilor ( dietă, fumat, alcool).

OMS propune integrarea soluțiilor referitoare la sănătatea dentară cu celelalte soluții pentru boli cronice, considerând că sunt mult mai eficiente dacă sunt încadrate în programe naționale de sănătate publică.

OMS încurajează monitorizarea riscurilor pentru sănătatea orală, implementarea programelor comunitare de promovare a sănătății orale și de prevenție a bolilor, vizând în special categoriile sociale defavorizate, menționarea factorilor de risc comuni bolilor cronice ca fiind factori de risc și ai sănătății orale, furnizarea unui suport tehnic țărilor, necesar pentru înbunătățirea serviciilor de medicină dentară și pentru integrarea acesteia în sănătatea generală.

BIBLIOGRAFIE

Badri, M., Attia, S., & Ustadi, A. (2009). Healthcare quality and moderators of patient satisfaction: testing for causality. International journal of health care quality assurance, 22, 15-20

C.Amariei , Introducere în managementul stomatologic, Ed. Viața Medicală Românească, București, 1998

Dănilă Hanganu SC, I. Stomatologie comunitară, Editura Tehnica-Info, Chișinău, 2002

E. Pătru, Sănătate publică și management pentru studenții Facultății de Medicină Dentară, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2008

Elena Dimitriu – Tiron, Dimensiunile educatiei contemporane,Institutul European, 2005

Enăchescu, Marcu, Sănătate publică și management sanitar-note de curs, Ed.ALL, București, 1998

I.Dănilă , C. Hanganu , T. Timiș Trends în oral health status în schoolchildren from Iași, Romania. Oral Health and Preventive Dentistry 2004: 2 (1): 71.

Ion PLUMB , Serviciile de sănătate și asigurările sociale de sănătate

Loredana Dumitrașcu, Rezumat teză de doctorat : Schimbarea atitudinilor și comportamentului față de sănătatea orală

Petersen , Dănilă I, Delean A, Grivu O, Ioniță G, Pop M, Samoilă A. Oral health status among schoolchildren în Romania, 1992. Community Dent Oral Epidemiol 1994; 22: 90-93.

Prof. dr. Radu Septimiu CÂMPIAN 27 Iunie 2014 Revista Viața medicală nr. 16, 27 Iunie 2014

Silviu Marin, Turismul dentar – între supraspecializare și cooperare, 26 Iulie 2014, actualizat 02 Martie 2015, www.netdent.ro

Eurobarometer 72.3 Oral Health Conducted by TNS Opinion & Social at the request of Directorate General Health and Consumers Survey co-ordinated by Directorate General Communication

Ordin nr. 1338 din 31/07/2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcțională a cabinetelor medicale și de medicină dentară

LEGE Nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății – extras – TITLUL XIII , Exercitarea profesiei de medic dentist Organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor Dentiști din Romania

Revista Romana de Educatie Medicala si Dentara – Volum 2, Nr. 1, Ianuarie – Iunie 2013

ANEXA 8 MODALITĂȚILE DE PLATĂ în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice inclusiv recuperare, medicină fizică și balneologie, paraclinice și de medicină dentară

http://publichealth.ro/wp-content/uploads/2013/11/aDMIRE-synthesis-paper-RO.pdf

http://www.sser.ro/docs/ghid-de-profilaxie-2011-09.pdf

http://www.cmdr.ro/news.php?pag=1

http://cristinatoteanu.blogspot.ro/2011/02/conceptul-profilactic-in-stomatologie.html