Sectorul Asigurarilor In Economia de Piata
CUPRINS
CAPITOLUL 1
NECESITATEA, CONȚINUTUL, EVOLUȚIA ȘI ROLUL
ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1 Necesitatea și rolul asigurărilor
Asigurările au apărut în mod firesc din nevoia de protecție a omului împotriva calamităților naturii și împotriva consecințelor accidentelor, precum și din nevoile unor mijloace de existență în cazul limitării sau pierderii capacității de muncă ca urmare a îmbolnăvirii sau bătrâneții.
Calea de urmat pentru evitarea efectelor păgubitoare ale calamităților naturale este solidarizarea prin constituirea pe bază de contribuție a unor fonduri care să fie utilizate pentru refacerea bunurilor distruse, întreținerea persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă, deci calea asigurării.
Experiența a dovedit că acoperirea pagubelor se poate realiza pe mai multe căi, dintre care menționăm:
acoperirea din fondurile de rezervă ale statului (ceea ce nu este posibil in economia de piață), prin sistemul de autoasigurare, care conduce la blocarea acestor rezerve, deoarece necunoscându-se momentul producerii pagubelor, persoanele în cauză nu pot folosi aceste fonduri pentru alte destinații.
constituirea unui fond centralizat, prin participarea unui număr mare de persoane, dirijat de o instituție specializată în domeniu, s-a dovedit a fi bună, deoarece necesită un efort financiar mai mic pentru fiecare persoană în parte și utilizarea acestui fond în perioade cât nu sunt obligații de plată. Această cale este benefică pentru economia țării deoarece aceste fonduri pot fi folosite temporar pentru alte nevoi ale economiei țării, prin acordarea de credite pe termen scurt sau mediu.
Asigurarea este bazată pe PRINCIPIUL MUTUALITĂȚII – fiecare contribuie cu câte o sumă mică pentru a se crea un fond care să se repartizeze celor care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat. Acest principiu stă la baza asigurării.
Definiție:
,,Asigurarea reprezintă acea operație economico-financiară ce decurge fie dintr-o obligație prevăzută de lege, fie dintr-un contract prin care asiguratul se obligă să plătească periodic o sumă numită primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul își asumă obligația ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului, despăgubirea de asigurare sau suma asigurată”.
Premisele dezvoltării asigurării sunt de ordin obiectiv și subiectiv.
Din condițiile subiective am putea arăta că omul sau unitatea economică trebuie să simtă necesitatea de asigurare, să fie deci interesat în a-și acoperi riscurile respective cauzatoare de pagube. Dezvoltarea simțului și a cerinței de asigurare merge paralel cu dezvolatarea nivelului cultural și a nivelului de trai al omului.
O altă condiție este legată de posibilitățile financiare de plată a primelor de asigurare. Aceasta constituie unul din motivele principale a dezvoltării asigurărilor în țările avansate din punct de vedere economic.
Condițiile obiective ale dezvoltării asigurării sunt determinate de anumite principii și reguli printre care se pot arăta:
principiul mutualității (acoperirea în comun a riscurilor) după un principiu bine cunoscut “unul pentru toți și toți pentru unul” – care să participe la formarea fondului de asigurare;
evenimentul asigurat să fie întâmplător iar realizarea lui să nu depindă de voința asiguratului;
să existe la baza asigurării un număr mare de persoane (fizice sau juridice) asigurate, care să fie egal amenințate de acel risc cuprins în asigurare;
posibilitatea de ivire a evenimentului producător de pagube să fie sporadică, dar nici excesiv de rar deoarece în astfel de cazuri nu mai există interesul asigurat;
evenimentele producătoare de pagube trebuie să apară pe un teritoriu cât mai întins și nu numai în anumite locuri;
evenimentul asigurat trebuie să fie viitor, ceea ce a trecut este sigur și nu mai poate constitui obiect al asigurării.”
Asigurările pot fi definite și ca o reuniune de persoane, care amenințate de un eveniment cauzator de pagube pentru ele, contribuie cu sume de bani pentru a permite celor ce sunt loviți de acest eveniment să facă față consecințelor sale.
1.2. Importanța asigurărilor pentru economia țării și pentru asigurați
Pentru acoperirea într-un timp relativ scurt a pagubelor produse asiguraților se realizează desfășurarea neîntreruptă a procesului reproducției simple și lărgite.
Fondul este folosit atât pentru reproducția simplă (plata despăgubirilor pentru refacerea bunurilor avariate) cât și pentru reproducția lărgită, ce constau în acțiuni de prevenire și combatere a evenimentelor asigurate, creditarea economiei naționale, etc.
Prin intermediul asigurărilor se acordă despăgubiri asiguraților pentru acoperirea pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare, dând posibilitatea reconstituirii bunurilor distruse, asigurând astfel continuitatea procesului de producție.
Asigurările influențează pozitiv balanța de plăți a țării și contribuie la extinderea relațiilor economice internaționale atunci când societățile de asigurări, pe lângă asigurările directe mai efectuează și operații de reasigurări (adică atunci când se cedează altor societăți de asigurare o parte din riscurile subscrise – cu plata corespunzătoare a primelor – în raport cu riscurile asumate de reasigurător).
Asigurările – ramură creatoare de valoare adăugată
Potrivit Sistemului Conturilor Naționale, în ramura asigurării se încadrează companiile de asigurare indiferent de riscurile pe care le acoperă, agenții de asigurare, brokerii de asigurare, serviciile auxiliare ale asigurătorilor, consiliile asiguraților și organizațiile de expertiză.
Pe ansamblul țării, acoperirea riscului de daune în cursul unei perioade este egală cu indemnizația de asigurare plătită, corectată cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente, iar remunerația activității de asigurare reprezintă diferența dintre primele încasate și indemnizațiile plătite. Remunerația aferentă activității de asigurări de viață este egală cu diferența între primele încasate de asigurători și indemnizațiile achitate, plus soldul net al rezervelor tehnice, minus dobânzile aferente acestor rezerve. Rezervele tehnice cuprind rezervele de asigurare propriu-zise constituite pentru acoperirea riscului asigurat, precum și sumele reprezentând economii la asigurările de viață.
Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă
Asigurările sunt importante în economia unei țări nu numai pentru ca participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar și pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane.
Concomitent cu creșterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea productivității muncii acestora, exprimată ca valoare adăugată ce revine in medie pe o persoană ocupată în această ramură. Exemple edificatoare ar fi societățile de asigurări din SUA și Franța.
Asigurările – ramură participantă la oferta de capital de pe piața financiară
Pentru a face față obligațiilor față de asigurați, societățile de asigurări au datoria să constituie rezerve tehnice la asigurările de viață și rezerve de prime și de daune la asigurările de bunuri și răspundere civilă. Rezervele tehnice la asigurările de viață prezintă următoarele caracteristici:
se constituie in mod treptat, pe măsura încasărilor primelor;
plățile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene îndepărtate, peste mai mulți ani;
în intervalul de timp cât se află la dispoziția asigurătorului, rezervele respective ating dimensiuni importante și sunt folosite cu resurse proprii.
Fructificarea rezervelor de prime și de daune constituite la dispoziția societăților de asigurări, se face prin plasarea acestora în acțiuni, obligațiuni sau participații ale societăților comerciale, în bonuri de tezaur, obligațiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat, depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraților în contul sumelor asigurate la asigurările de viață, achiziționarea de bunuri imobiliare.
Prin activitatea desfășurată, societățile de asigurare influențează uneori, pozitiv sau negativ, și balanța de plăti a țării. Acest lucru se petrece când societățile de asigurări, pe lângă asigurări directe, mai efectuează și operații de reasigurare: cedează și altor societăți o parte din riscurile subscrise de ele și primesc în schimb, riscuri subscrise de alte societăți.
În măsura în care operațiile de reasigurare depășesc cadrul național, apar fluxuri în valuta între țara considerată și țările partenerilor societăților de asigurare și reasigurare, constând în prime, comisioane, despăgubiri, participări la beneficii, primite sau plătite. Toate aceste sume se reflectă în balanța de plăti, influențând-o fie pozitiv fie negativ.
Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice și mijloc de reluare a activității vremelnic întrerupte
Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, amenințată de un anumit fenomen (eveniment) viitor și incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unor sume de bani (unei prime), acesta din urmă să preia asupra sa consecințele producerii acelui fenomen (eveniment). Așadar riscul nu dispare, ci se deplasează numai efectele acestuia de la asigurat la asigurător.
Prin încheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numărul riscurilor și nici nu scade forța de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregătiți să le facă față. Pagubele provocate de catastrofe nu mai rămân în sarcina celor pe care forțele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizează, prin intermediul asigurării, pe toți asigurații.
Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea face posibilă reluarea într-un termen cât mai scurt a procesului de producție întrerupt și deci, realizarea reproducției simple.
1.3. Evoluția asigurărilor în România
Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte:
Asigurări în perioada 1871 – 1948
Asigurările în condițiile economiei planificate 1949 – 1990
Asigurările după anul 1991
A. Asigurările în perioada 1871 – 1948
Societățile de asigurare private
În 1871 prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie a fost autorizată înființarea primei societăți de asigurare ,,Dacia”. Până atunci, în țara noastră funcționau agenții ale unor societăți de asigurare austriece sau maghiare.
La înființare, ,,Dacia” avea un capital social de 3 milioane lei și se numără printre fondatorii și membrii consiliului său de administrație, personalități marcante ale vieții politice, sociale și economice: B. Boerescu (ministru al afacerilor străine), T. F. Negroponte, G.Gh. Cantacuzino.
Doi ani mai târziu, adică in 1873, a fost creată o a doua societate de asigurare ,,România”, cu un capital social de 2 milioane lei. Și această societate s-a bucurat de sprijinul unor personalități de prim rang, printre care se numara Grigore Ghica, principele AL.B.Știrbei, Mihail Kogălniceanu, care au făcut parte din consiliul de administrație. Rezultatele bune înregistrate de ,,România” au determinat mai multe societăți străine să-și retragă reprezentanțele din țara noastră și să cedeze portofoliul lor societății de asigurare ,,România”.
În 1881, cele două societăți au fuzionat și au creat astfel societatea ,,Dacia-România”, care a devenit una dintre cele mai puternice societăți de asigurare din țara noastră.
În 1882 a luat ființă societatea ,,Naționala” cu un capital de 3 milioane lei și a avut drept urmare retragerea din România a ultimei reprezentanțe străine, care i-a cedat portofoliul asigurărilor de incendiu.
În 1897 a fost întemeiată la Brăila, societatea ,,Generala” de cercurile comerciale din Brăila și Galați, cu colaborarea Băncii Mormorosh Blank&Co. și s-a specializat în asigurările transporturilor maritime, in special cereale.
În 1907 a lsă preia asupra sa consecințele producerii acelui fenomen (eveniment). Așadar riscul nu dispare, ci se deplasează numai efectele acestuia de la asigurat la asigurător.
Prin încheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numărul riscurilor și nici nu scade forța de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregătiți să le facă față. Pagubele provocate de catastrofe nu mai rămân în sarcina celor pe care forțele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizează, prin intermediul asigurării, pe toți asigurații.
Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea face posibilă reluarea într-un termen cât mai scurt a procesului de producție întrerupt și deci, realizarea reproducției simple.
1.3. Evoluția asigurărilor în România
Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă desfășurată în țara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani, care poate fi împărțită în trei etape distincte:
Asigurări în perioada 1871 – 1948
Asigurările în condițiile economiei planificate 1949 – 1990
Asigurările după anul 1991
A. Asigurările în perioada 1871 – 1948
Societățile de asigurare private
În 1871 prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie a fost autorizată înființarea primei societăți de asigurare ,,Dacia”. Până atunci, în țara noastră funcționau agenții ale unor societăți de asigurare austriece sau maghiare.
La înființare, ,,Dacia” avea un capital social de 3 milioane lei și se numără printre fondatorii și membrii consiliului său de administrație, personalități marcante ale vieții politice, sociale și economice: B. Boerescu (ministru al afacerilor străine), T. F. Negroponte, G.Gh. Cantacuzino.
Doi ani mai târziu, adică in 1873, a fost creată o a doua societate de asigurare ,,România”, cu un capital social de 2 milioane lei. Și această societate s-a bucurat de sprijinul unor personalități de prim rang, printre care se numara Grigore Ghica, principele AL.B.Știrbei, Mihail Kogălniceanu, care au făcut parte din consiliul de administrație. Rezultatele bune înregistrate de ,,România” au determinat mai multe societăți străine să-și retragă reprezentanțele din țara noastră și să cedeze portofoliul lor societății de asigurare ,,România”.
În 1881, cele două societăți au fuzionat și au creat astfel societatea ,,Dacia-România”, care a devenit una dintre cele mai puternice societăți de asigurare din țara noastră.
În 1882 a luat ființă societatea ,,Naționala” cu un capital de 3 milioane lei și a avut drept urmare retragerea din România a ultimei reprezentanțe străine, care i-a cedat portofoliul asigurărilor de incendiu.
În 1897 a fost întemeiată la Brăila, societatea ,,Generala” de cercurile comerciale din Brăila și Galați, cu colaborarea Băncii Mormorosh Blank&Co. și s-a specializat în asigurările transporturilor maritime, in special cereale.
În 1907 a luat ființă societatea ,,Agricola” care practica deopotriva asigurări legate și nelegate de agricultură, in 1930 a fuzionat cu ,,Foncierea” Cluj, devenind astfel ,,Agricola-Foncierea”.
Până la primul război mondial, societățile de asigurare românești nu au acționat decât în ramurile incendiu și viață; asigurarea împotriva grindinei s-a practicat pe scara restrânsă, o perioadă scurtă de timp, iar asigurarea de transport se limita la transporturi fluviale. După război au mai luat ființă 22 de societăți, unele noi, altele succesoare ale întreprinderilor de asigurare străine.
În 1920 s-a constituit societatea ,,Steaua României” cu un capital de 2 milioane lei, care în 1932 a fuzionat cu ,,Aurora” ajungând la 12 milioane lei capital; în 1936 a preluat portofoliul românesc al societății ,,Phoenix” din Viena, aflată în lichidare, ceea ce a dus la majorarea capitalului său la 20 de milioane lei.
În 1923 a luat ființă societatea ,,Asigurarea Românească”, cu un capital de 4 milioane lei; extinderea activității sale în asigurările de viață fără examinare medicală (asigurări populare) i-a adus bune rezultate.
După 1927, Guvernul a autorizat înființarea de societăți de asigurare străine, printre care ,,Norwich”, ,,Standard”, ,,Sun”, ,,Phoenix”.
Instituții publice de asigurare
În anul 1915 a luat ființă Casa de Asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în 1936 iar in 1942 s-a transformat în Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat, care dețineau monopolul asigurărilor bunurilor de stat și comunale. În 1949 această regie a fost transformată în societate comercială de stat de asigurări.
Prin legea din 1942 s-a lărgit sfera asigurărilor de stat prin includerea unor ramuri noi de asigurare sau a unor riscuri noi: casco, răspundere civilă, accidente, viață, inundații, grindină, iar din 1943 au fost înființate secțiile: transport, furt, răspundere civilă generală, accidente corporale și geamuri.
R.A.A.S. nu avea capital social și suporta despăgubirile de asigurare și cheltuielile de regie din sumele încasate. Nivelul primelor era inferior celui practicat de societăți private, întrucât rolul regiei era acela de a presta un serviciu public, nu de a realiza beneficii.
Mai primeau bunuri publice în asigurare și alte instituții:
– Eforia bisericii ortodoxe române – secția asigurări, care asigura bisericile, proprietatea parohială; bisericile, proprietatea primăriilor erau asigurate de R.A.A.S.;
– Casa armatei – secția asigurări, care asigura caii ofițerilor, proprietate de stat.
Unele instituții de stat aveau organizate secții pentru asigurarea unor bunuri agricole aparținând cetățenilor, astfel o formă de asigurare a culturilor agricole a fost practicată de Regia Monopolurilor Statului (RMS) pentru despăgubirea culturilor de tutun în caz de grindină.
În 1942, prin legea de constituire a Regiei Autonome a Asigurărilor de Stat, s-a prevăzut și asigurarea pentru cazurile de incendiu, inundație și grindină a imobilelor, recoltelor și inventarului agricol țărănesc, dar din cauza condițiilor de război, această asigurare nu s-a mai aplicat.
Asociații mutuale de asigurare
În anul 1909 au fost organizate două asemenea mari societăți mutuale: una era ,,Reuniunea proprietarilor de vite din Orăștie” și alta la Cacova (Banat), aceasta având o activitate de numai patru ani, din cauza încasărilor cu greutate a primelor, a sferei restrânse de acoperire a riscurilor, nivelul ridicat al cheltuielilor de achiziție, administrație și control.
În anul 1914, Societatea Națională de Agricultură a introdus asigurările mutuale de culturi agricole ale obștilor sătești, prin mijlocirea Casei Centrale a Băncii Populare asigurându-se astfel 156 de obști de arendare, răspândite în întreaga țară, cu suprafața de aproape 78.000 ha.
În 1937, erau 140 de asociații mutuale de acest fel, care asigurau circa 40.000 de bovine și 3.200 de cai . În concluzie se poate spune că au existat puține proiecte de legi și reglementări, elaborate din însărcinarea autorității de stat, privind în deosebi asigurarea animalelor.
Asigurările în condițiile economiei planificate 1949 – 1990
După 1948 toate societățile de asigurare private trec în patrimoniul statului și apare și un element nou, infiltrarea capitalului sovietic. Datorită acestui fapt a luat ființă societatea „Sovrom- asigurare”
În 1952 a fost organizată Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS), cu capital integral român, instituție specializată în operații de asigurări, reasigurări și comisariat de avarii.
Asigurările după anul 1991
Trecerea la economia de piață a făcut imperios de necesară modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurare și reasigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare, reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societățile comerciale specializate în operații de asigurare.
Pe data de 31.12.1990 și-a încheiat activitatea și au luat ființă următoarele trei societăți comerciale pe acțiuni:
Societatea ”Asigurarea Românească – ASIROM S.A”, care a preluat activele asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor facultative de autoturisme și a altor asigurări, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS-ului incluse în capital.
Societatea „Astra S.A.” care a preluat activele și pasivele societăților mixte (cu participarea ADAS-ului) din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea.
Agenția „Carom S.A”, care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurare din țara noastră.
Separat de cele trei societăți constituite în urma reorganizării ADAS-ului, a mai fost înființată banca de Import-export a României, numită pe scurt „Eximbank”, care practica asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată. La toate cele patru societăți capitalul inițial este integral deținut de statul român, ca acționar unic.
În luna septembrie 1990 a fost înființată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L. cu sediul la Timișoara.
În anul 1992 s-au înființat societățile AGRAS, ASIGURĂRI REASIGURĂRI ARDAF, în 1993 s-au înființat societățile ASIGURAREA ANGLO-ROMANA, GENERALA ASIGURĂRI.
În 1994 cel mai mare grup de asigurări și servicii financiare din lume, AIG – American Internațional Group a venit în România prin divizia de asigurări generale. A fost înființată UNSAR – Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România. Tot în 1994, s-au înființat societățile ASITRANS, ASIGURĂRI ION TIRIAC (ASIT care în anul 2000 și-a schimbat denumirea în ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI); în anul 1995 s-a înființat societatea OMNIASING.
În 1996 s-au înființat societățile ASIBAN SOCIETATE DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE, ATLASSIB SOCIETATE DE ASIGURĂRI.
În anul 1997 s-a înființat societatea Nederlanden Asigurări de Viață care în prezent are denumirea ING Nederlanden Asigurări de Viață.
În anul 1999 s-a înființat AIG Life Asigurări România S.A, divizia de asigurări de viață și pensie privată a companiei AIG.
În anul 2001 s-a înființat CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
1.4. Piața asigurărilor și analiza principalilor indicatori ai activității de asigurare
Piața asigurărilor – reprezintă, în general, locul unde se întâlnește, în mod reglementat, cererea cu oferta de asigurări.
Cererea de asigurare – persoanele fizice și juridice ce doresc să încheie asigurări într-un anumit moment dat.
Oferta de asigurare – este concretizată de produsele societăților specializate (autorizate să funcționeze și capabile din punct de vedere financiar să desfășoare o astfel de activitate de asigurare).
Piața asigurărilor continuă să rămână unul dintre ele cele mai dinamice sectoare ale economiei românești. Această performanță este demonstrată de rezultatele financiare obținute de companiile de asigurări în decursul ultimilor ani.
1.4.1 Dezvoltări și tendințe în sistemul asigurărilor
Numărul total al societăților de asigurare autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr.32/2000 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) în perioada 2002-2005 a cunoscut următoarea dinamică:
la sfârșitul anului 2002 erau 48 de societăți autorizate
la sfârșitul anului 2003 erau 46 de societăți autorizate
la sfârșitul anului 2004 erau 42 de societăți autorizate
la sfârșitul anului 2005 erau 43 de societăți autorizate
Implementarea reformei fiscale la începutul anului 2005, prin care a fost introdusă cota unică de impozitare de 16% asupra veniturilor salariale, a contribuit la creșterea resurselor financiare disponibile ale populației, ceea ce a stimulat consumul individual. De asemenea, prin reducerea cotei de impozitare până la 16% au fost stimulate intrările de investiții străine de capital.
Produsul Intern Brut a atins în 2005 valoarea de 287,2 miliarde lei, fiind înregistrată o creștere economică de 4,1% față de anul precedent. Consumul final al populației, în creștere cu 9% față de anul anterior, a contribuit cu 6,9% la creșterea Produsului Intern Brut.
Pe fondul acestor evoluții macroeconomice favorabile, piața asigurărilor a continuat să se dezvolte în 2005, astfel că volumul raportat de prime brute subscrise a atins, în premieră, echivalentul a circa 1,2 miliarde euro, depășind în același timp chiar și nivelul prognozat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (Grafic 1.1).
În termeni reali, volumul subscrierilor din activitatea de reasigurare, cumulat pentru asigurările generale și asigurările de viață, a crescut în 2005 cu 17%. De remarcat faptul că în 2005, piața asigurărilor din România a fost caracterizată de o relansare a asigurărilor de viață, creșterea reală consemnată la această categorie fiind de două ori mai mare decât cea a asigurărilor generale (respectiv de 28,12% față de 13,96%). În consecință, contribuția asigurărilor de viață în total subscrieri pe piață s-a majorat cu două puncte procentuale, până la nivelul de 23,5% în anul 2005.
Gradul de penetrare a asigurărilor a urcat, în 2005, la nivelul de 1,54% (față de 1,46% în anul anterior), iar ponderea activelor bilanțiere în Produsul Intern Brut a crescut la 2% (Grafic 1.2).
În cadrul asigurărilor generale, ponderea majoritară este deținută în continuare de asigurările auto și de cele de incendiu și calamități naturale, astfel încât decalajul între acestea și celelalte 15 clase de asigurări generale s-a menținut. În sectorul asigurărilor de viață, tendințe de creștere au fost înregistrate, la fel ca și în 2004, de subscrierile pentru asigurările de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, precum și pentru cele legate de fonduri de investiții.
Se apreciază că transformările climatice și experiența negativă prin care a trecut România în 2005 pe fondul numeroaselor evenimente catastrofice produse, își vor pune amprenta asupra activității de subscriere facultativă a riscurilor de catastrofe naturale, având în vedere faptul că atât societățile de asigurare, cât și cele de reasigurare au devenit mult mai prudente în evaluarea și preluarea riscurilor.
Având în vedere evoluția principalilor indicatori specifici în cursul anului 2005, prognoza pentru anul 2006 se prezintă astfel:
Grafic 1.1 Evoluția și prognoza primelor
brute subscrise (* – prognoză)
1.4.2 Capitalul social al societăților de asigurare
Valoarea capitalului social subscris de societățile de asigurare era la sfârșitul anului 2005 de 888.438.922 lei (241.614.023 euro), în creștere nominală cu 29,54% față de 2004. Aportul investitorilor străini în capitalul social al societăților de asigurare era, la această dată, de 435.509.088 lei, reprezentând 49% din total.
Capitalul social subscris și vărsat de către primele 10 companii de asigurare:
Grafic nr. 1.3 – capitalul subscris și varsat de primele 10 companii de asigurare în anul 2005
1.4.3 Prime brute subscrise
Volumul primelor brute subscrise în anul 2005 pe total piață, pentru contractele directe și primirile în reasigurare aferente ambelor categorii de asigurare – respectiv asigurări generale și asigurări de viață – a fost de 4.417.165.819 lei, în creștere reală cu 17% față de 2004, prin raportare la inflație. Structura primelor de asigurare subscrise în total, pe categorii de asigurare, se prezintă astfel:
Primele subscrise pentru contractele de asigurări generale au fost în valoare de 3.379.170.106 lei (918.976.940 euro), deținând o pondere de 76,5% în total;
Primele subscrise din contractele de asigurări de viață au fost în valoare de 1.037.995.713 lei (282.286.506 euro) și au reprezentat 23,5% din total subscrieri.
Tabel 1.1. Dinamica primelor brute subscrise în total piață, atât din asigurările directe, cât și din primirile în reasigurare, în perioada 2003 – 2005
Grafic 1.4. Evoluția primelor brute subscrise, pe total și pe categorii de asigurare, în perioada 2003 – 2005 (lei)
Volumul total al primelor brute subscrise (4.417.165.819 lei) este rezultatul contractelor de asigurare directe încheiate de societăți, care au generat prime subscrise în valoare de 4.384.987.227 lei, precum și al primirilor în reasigurare, în valoare de 32.178.591 lei.
Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și Produsul Intern Brut a atins nivelul de 1,54%. Față de anul precedent, acest indicator consemnează o creștere cu 0,08 puncte procentuale.
Tabel 1.2. Gradul de penetrare a asigurărilor
Gradul de penetrare a asigurărilor generale a urcat în anul 2005 până la nivelul de 1,18% (față de 1,14% în anul anterior), în timp ce pentru asigurările de viață a fost consemnat un grad de 0,36% în 2005 (față de 0,31%, în 2004).
Grafic 1.5. Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor, pe total și pe categorii de asigurare, în perioada 2003 – 2005
Un alt indicator reprezentativ pe piața internațională de asigurări este densitatea asigurărilor, calculat ca raport între primele brute subscrise și numărul populației.
Având în vedere că populația estimată de Institutul Național de Statistică pentru 31.12.2005 a fost de 21.610.208 persoane, rezultă că, în 2005, densitatea asigurărilor a fost de 204 lei/locuitor (echivalentul a 56 euro/locuitor), în creștere reală cu 17,33% față de anul 2004.
Densitatea asigurărilor generale a fost de 156 lei/locuitor (în creștere reală cu 14,29% față de 2004), iar cea a asigurărilor de viață a fost de 48 lei/locuitor (în creștere reală anuală cu 28,49%).
Grafic 1.6. Evoluția densității asigurărilor în perioada 1999 – 2005 (exprimată în euro)
Tabel nr. 1.3: Prime brute subscrise (asigurări de viață și non-viață) pe anii 2004 – 2005 de primele 10 companii de asigurări
În ansamblu, piața de asigurări românească a reușit o creștere reală de circa 16%, volumul total al primelor subscrise atingând 4,43 mld. RON.
Aprecierea subsțantială a monedei naționale față de EUR, cu circa 12% (rata medie de schimb a fost, în 2005, de 3,6234 RON/EUR față de 4,053 RON/EUR în 2004, inflația în 2005 a fost de 8,6% față de 9,3% în 2004) a determinat o rată de creștere nominală, în EUR, mult mai spectaculoasă, de aproape 41%, volumul primelor subscrise, calculate în moneda europeană, cifrându-se la 1,22 mld. EUR.
La nivelul performanțelor individuale, de remarcat în primul rand, "sprintul" realizat de ASIBAN, BCR Asigurări și BT Asigurări, companii care au reușit creșteri de 5 sau chiar de 10 ori, în cazul BT Asigurări, mai mari decât media pieței. Dacă ASIBAN și-a consolidat participarea la piața de asigurări RCA și a obținut rezultate notabile și pentru linia de asigurări CASCO, BCR Asigurări, care s-a aflat abia la debutul în asigurările RCA, a înregistrat performanțe notabile la nivelul asigurărilor auto facultative. BT Asigurări a adăugat ratelor de creștere remarcabile din asigurările auto o performanță notabila pe linia asigurărilor de incendiu și calamități naturale.
Și în 2005, ca și în 2004, ocupantele primelor 4 poziții sunt: ALLIANZ-ȚIRIAC, ASIROM, OMNIASIG și ING Asigurări de Viață.
Grafic nr. 1.7: Prime brute subscrise pe anul 2005 (asigurări de viață și non-viață)
Tabel nr. 1.4: Cotele de piață deținute de primele 10 companii în 2005 comparativ cu 2004 (asigurările de viață si generale)
Din cele 43 de societăți de asigurare autorizate de CSA primele 10 dețineau în 2005 o cotă de piață de aproximativ 83,28%, comparativ cu 81,91 în 2004.
Se remarcă o creștere a cotei de piață a primelor 3 companii Allianț-Țiriac, Asirom și Omniasig, iar Asiban și BCR Asigurări au înregistrat cele mai semnificative creșteri din primele 10. Între cele care și-au diminuat cota de piață se numără: ING-Viață și Astra.
Grafic nr. 1.8: Cotele de piață deținute de primele 10 companii de asigurare
Prime brute subscrise din asigurări generale
În valoare totală de 3.379.170.106 lei (918.976.940 euro), primele brute subscrise aferente asigurărilor generale au reprezentat 76,5% din totalul subscrierilor din activitatea de asigurare desfășurată în 2005. Acestea au înregistrat un ritm anual de creștere de 13,96% în 2005, în termeni reali, ritm care este însă inferior celui consemnat în anul precedent (21,63%).
La volumul primelor brute subscrise din activitatea de asigurări generale au contribuit cele aferente contractelor directe, în sumă de 3.346.997.220 lei (910.227.413 euro) și cele aferente primirilor în reasigurare, raportate de 10 societăți, în sumă de 32.172.886 lei (8.749.527 euro).
Ca pondere în volumul primelor brute subscrise se observă că se mențin, ca și în anul 2004, aceleași clase de asigurare, în aproximativ aceleași limite și anume:
asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare – Ponderea acestora în total prime brute subscrise la categoria asigurări generale a fost în 2005 de 39,7%;
asigurările de răspundere civilă generală a autovehiculelor dețin o pondere de 28,6% din total asigurări generale. Comparativ cu 2004, volumul primelor subscrise la această clasă a fost în 2005 cu 16,45%;
asigurările de incendiu și calamități naturale au reprezentat 13,9% din total subscrieri la asigurări generale. Față de anul precedent a fost consemnată o creștere reală cu 10,70%;
asigurările de credite și garanții– reprezintă 7,9% din totalul subscrierilor în 2005. Față de anul 2004 acestea au crescut cu 46,87%.
Sumă primelor brute subscrise pentru clasele de asigurare cu o pondere importantă în total asigurări generale, menționate mai sus, este de 3.042.493.124 lei (827.416.474 euro) și reprezintă 90% din total.
Tabel 1.5. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale în perioada 2003 – 2005
Tabel 1.6: Prime brute subscrise din asigurările generale de primele 10 companii de asigurare pe anii 2004 – 2005
Privind tabloul general al rezultatelor obținute pentru liniile de asigurări generale, se poate spune că 2005 a fost anul ofensivei pentru cota de piață a companiilor de talie medie. Sprijinindu-se în special pe rezultatele obținute pentru liniile de asigurări auto, companiile ASIBAN, BCR Asigurări și BT Asigurări sunt autoarele celor mai bune rate de creștere în 2005 (66,7%, 55,64% și, respectiv, 165,90% în termeni reali) având ca rezultat creșteri corespunzatoare ale ponderii celor 3 companii de piață.
O creștere a cotei de piață cu 1% a realizat și compania UNITA, cu o rată de creștere reală de aproape 37%.
"Greii" pieței par să-și fi concentrat atenția, în 2005, asupra consolidării acumulărilor cantitative anterioare.
Principalele competitoare ale ALLIANZ-ȚIRIAC, ASIROM și OMNIASIG au traversat, de asemenea, un an al "limpezirilor" interne. Dacă la ASIROM procesul de modernizare și restructurare a managementului este înca în curs, fuziunea dintre OMNIASIG, OMNIASIG – AGI și OMNIASIG – ASIRAG, finalizată abia în luna noiembrie, este încă departe de a-și fi produs efectele cu adevărat.
Grafic nr. 1.9: Prime brute subscrise pentru asigurările generale în anul 2005
Prime brute subscrise din asigurări de viață pentru contractele directe
Societățile care au practicat asigurări de viață în 2005 au înregistrat un volum total de prime brute subscrise din asigurări de viață de 1.037.995.713 lei (282.286.506 euro), din care 1.037.990.007 (282.284.955 euro) din contractele directe și 5.706 lei din primiri în reasigurare (primiri care au fost raportate de o singură societate). Subscrierile din asigurări de viață au contribuit cu 23,5% în total subscrieri din activitatea de asigurare fiind, comparativ cu 2004, cu 28,12% mai mari, în termeni reali. De altfel, ritmul anual de creștere înregistrat de asigurările de viață în 2005, în termeni reali, a fost mult mai mare decât cel din anul anterior (10,10%).
Din analiza datelor transmise de cele 22 societăți care au practicat asigurări de viață, rezultă că ponderi semnificative în volumul primelor brute subscrise din asigurări directe sunt deținute de:
clasa I – asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare care reprezintă 63,7% din total, în creștere reală cu 31,5% față de 2004;
clasa III – asigurările de viață și anuități legate de fonduri de investiții, cu o pondere de 34,9%. Subscrierile din contractele de asigurare încadrate în această clasă au crescut cu 32% față de 2004.
Asigurările permanente de sănătate (clasa IV) au înregistrat cea mai mare creștere în acest an, respectiv de 780% față de 2004.
Tabel 1.7. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări de viață în perioada 2003 – 2005
Tabel 1.8: Prime brute subscrise din asigurările de viață de primele 10 companii de asigurare pe anii 2004 – 2005
Primele subscrise pentru asigurări de viață în anul 2005 au atins volumul de 282 mil. EUR, valoarea în moneda națională depășind pragul de 1 mld. RON.
În termeni reali, creșterea înregistrată este de peste 25%, rată superioară celei înregistrate la nivelul intregii piețe, care nu depașește 12%.
Un factor determinant al acestei performanțe care a condus la mărirea ponderii asigurărilor de viață până la 24%, este evoluția spectaculoasă înregistrată de către trei companii ASIBAN, BCR Asigurări și BT Asigurări. Apartenența acestor companii la importante grupuri bancare, lidere la rândul lor pe piața creditelor retail, duce la concluzia că aceasta creștere se datorează, în special, impulsului dat de dezvoltarea activității de creditare bancară.
Totuși, liderii pieței rămân două companii cu o îndelungată tradiție în domeniu, ING Asigurări de Viață și AIG Life, care dețin, împreună, o cotă de piață de circa 46%. Nu este de neglijat, de asemnea, creșterea înregistrată de ALLIANZ-ȚIRIAC, companie care, deși a debutat pe segmentul asigurărilor de viață relativ târziu, a reușit ca, prin parteneriatele încheiate și prin promovarea produselor sale, să marcheze un salt de 54% în termeni reali.
În fapt, evoluțiile înregistrate pe piața asigurărilor de viață nu fac decât să ilustreze apropierea de o realitate firească în piețele mature în care integrarea serviciilor financiare, cu multiplele interdependențe pe care le presupune, este deja un concept acceptat, apreciat și valorificat la justa lui valoare.
Grafic nr. 1.10: Prime brute subscrise pentru asigurările de viată în anul 2005
1.4.4 Indemnizații brute plătite
Indemnizațiile de asigurare reprezintă sumele pe care asigurătorul le plătește cu titlu de despăgubiri, conform contractului de asigurare încheiat, ca urmare a producerii riscului asigurat. În cazul asigurărilor de viață, societățile de asigurare mai plătesc, pe lângă indemnizații, și sume de răscumparare parțiale sau totale, dacă acestea sunt prevăzute în contractul de asigurare.
În cursul anului 2005, societățile de asigurare au plătit pentru dosarele de daună avizate (aferente atât contractelor directe, cât și primirilor în reasigurare) indemnizații brute în valoare totală de 1.758.745.510 lei (478.296.894 euro), în creștere reală cu 23,45% față de 2004 (1.311.879.000 lei), din care:
pentru asigurările generale au fost plătite indemnizații în sumă de 1.661.359.989 lei (451.812.567 euro);
pentru asigurările de viață au fost plătite indemnizații în sumă de 97.385.521 lei (26.484.328 euro).
Tabel 1.9. Indemnizații brute plătite în perioada 2003 – 2005
A. Indemnizații brute plătite pentru asigurări generale
Valoarea indemnizațiilor brute plătite în anul 2005 pentru asigurările generale a fost de 1.661.359.989 lei (451.812.567 euro), în creștere reală cu 23,71% față de 2004 (1.236.598.529 lei). Ritmul de creștere a indemnizațiilor brute plătite a fost mai mare decât cel înregistrat de primele brute subscrise la această categorie, care a fost de 13,96%.
Din analiza pe clase de asigurări a indemnizațiilor brute plătite în cursul anului 2005 rezultă că cele mai mari ponderi sunt deținute, la fel ca și în anii anteriori, de:
Grafic 1.11. Ponderea principalelor clase de asigurări generale în volumul total al indemnizațiilor brute plătite aferente contractelor directe, în anul 2005
Tabel 1.10. Indemnizații brute plătite pentru asigurări generale
în perioada 2003 – 2005
B. Indemnizații și sume de răscumpărare plătite pentru asigurările de viață
B1. Indemnizații brute plătite pentru asigurările de viață
Valoarea totală a indemnizațiilor plătite la această categorie a fost de 97.385.521 lei, echivalentul a 26.484.328 euro. Față de 2004, când indemnizațiile brute plătite la asigurările de viață au fost în sumă de 75.280.471 lei, acest indicator înregistrează în 2005 o creștere reală cu 19,12%.
Grafic 1.12. Ponderea principalelor clase de asigurări de viață în volumul total al indemnizațiilor brute plătite aferente contractelor directe, în anul 2005
Tabel 1.11. Indemnizații brute plătite pentru asigurări de viață
în perioada 2003 – 2005
B2. Sume de răscumparare plătite pentru asigurările de viață
Conform clauzelor contractuale, la produsele de asigurări de viață tradiționale și de asigurări legate de investiții, pe lângă indemnizațiile plătite urmare a producerii evenimentelor asigurate se mai acordă, în baza opțiunilor asiguraților, răscumpărări parțiale și totale.
Volumul sumelor plătite în 2005 cu titlu de răscumpărări (totale și partiale) a fost de 117.742.117 lei (32.020.374 euro), în creștere reală față de anul 2004 cu 10,66% (97.970.615 lei, în 2004).
1.4.5 Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin acidente de autovehicule (RCA)
În exercițiul financiar 2005, au practicat asigurări obligatorii RCA următoarele societăți: ABC ASIGURĂRI S.A., AGRAS – Grupul Wiener Stadtische S.A., ALLIANZ -ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., ARDAF S.A., ASIBAN S.A., ASIROM S.A., ASITRANS S.A., ASTRA S.A., BCR ASIGURĂRI S.A., BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A., CARPATICA ASIG S.A., CECCAR – ROMAS S.A., GENERALI ASIGURĂRI S.A., INTERAMERICAN ROMÂNIA INSURANCE COMPANY S.A., OMNIASIG S.A., OMNIASIG – AGI S.A., OMNIASIG – ASIRAG S.A. și UNITA S.A.
Anul 2005 a reprezentat pentru segmentul asigurărilor obligatorii RCA debutul procesului de liberalizare a tarifelor de prime. Astfel, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru anii de subscriere 2005 și 2006 asigurătorii autorizați să practice asigurări obligatorii RCA și-au stabilit propriile tarife de prime prin diminuarea sau creșterea, în marjele permise, a tarifelor de referință stabilite prin reglementări. Pentru anul 2005, intervalul de variație a tarifelor de prime permis a fost de [-10%; +10%] față de nivelurile de referință, iar pentru anul 2006 de [-10%; +20%].
Cu începere din 2007, acest segment de activitate este liberalizat complet, asigurătorii fiind singurii în măsură să își stabilească tarifele de prime practicate, în functie de propriile criterii.
Tabel 1.12: Evoluția principalilor indicatori privind asigurarea obligatorie RCA în perioada 2001 – 2005 (mii lei)
Grafic 1.13: Ritmurile anuale nominale de creștere a indicatorilor care reflectă eficiența pe ansamblu a activității asigurătorilor RCA pentru perioada 2001-2005
Valorile nominale ale indicatorilor, evidențiate în mărimi relative, sunt corectate la rata inflației (8,6%), comunicată de Institutul Național de Statistică la 31.12.2005, reflectând abaterile procentuale reale înregistrate în anul 2005 față de anul 2004.
Față de 2004 și 2003 despăgubirile plătite asiguraților RCA au înregistrat un nivel mai scăzut (32,44% în 2005 în comparație cu 57,22% în 2004 sau 79,29% în 2003).
I.1. Prime încasate pentru asigurarea obligatorie RCA
Volumul total al primelor brute încasate pentru asigurarea obligatorie RCA, valabilă în anul 2005, a fost de 761.858.140 lei, pentru un număr de 4.815.593 polițe încheiate, din care:
prime brute încasate pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru autovehiculele aparținând persoanelor fizice în valoare de 375.752.606 lei (în creștere cu 29,39% comparativ cu anul 2004), aferente unui număr de 3.586.886 polițe;
prime brute încasate pentru asigurările obligatorii RCA încheiate pentru autovehiculele aparținând persoanelor juridice în valoare de 386.105.534 lei (o creștere a acestui indicator cu 53,79%), pentru 1.228.707 polițe.
Grafic 1.14: Dinamica numărului de polițe RCA/2005 comparativ cu evoluția volumului de prime încasate în perioada 2001 – 2005
Volumul total al primelor încasate în anul de subscriere 2005 a înregistrat o creștere nominală cu 40,71% față de anul 2004, în termeni reali rata de creștere fiind de 29,56%. Această evoluție a fost determinată în principal de majorarea nivelului mediu al primelor de asigurare pentru autovehiculele aparținând persoanelor juridice, evoluția numărului de polițe înregistrând pe total o creștere cu doar 7,60% față de anul 2004.
Grafic 1.15: Prime brute încasate de asigurători din vânzarea polițelor de asigurări obligatorii RCA pentru anul de subscriere 2005
I.2. Sume de despăgubiri datorate în cursul exercițiului financiar 2005
Despăgubirile datorate în perioada unui exercițiu financiar sunt determinate prin însumărea volumului total al sumelor de despăgubiri plătite în cursul aceluiași exercițiu financiar (pentru dosarele de dauna aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință) și a volumului total al rezervei pentru daune nelichidate la sfârșitul respectivului exercițiu financiar (pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință).
Volumul total al sumelor de despăgubire datorate în cursul exercițiului financiar 2005, pentru prejudicii produse în anul 2005 și în anii precedenți (nelichidate până la 31.12.2005), este de 556.404.788 lei (s-au majorat cu 32,77%), pentru un număr de 277.524 dosare de dauna avizate, din care:
pentru persoane fizice = 299.883.631 lei, cu 30,78% mai mult față de 2004
pentru persoane juridice = 256.521.157 lei (cu 35,18% mai mult)
A. Totalul sumelor de despăgubire plătite în cursul exercițiului financiar 2005, aferente asigurării obligatorii RCA cu valabilitate în anul 2005, cumulate cu cele aferente exercițiilor financiare anterioare, a fost de 402.441.175 lei în creștere cu 32,44% față de 2004, pentru un număr de 195.466 dosare de daună, din care:
persoane fizice = 221,9 milioane RON (o creștere de 32,96% față de 2004);
persoane juridice = 180,6 milioane RON (creștere de 31,82% față de 2004).
Ponderea cea mai mare în totalul despăgubirilor plătite în cursul exercițiului financiar 2005 este reprezentată de despăgubirile acordate pentru daune materiale (98,9%), sumele plătite pentru vătămari corporale reprezentând doar 1,1% din total.
B. Valoarea totală a rezervelor constituite pentru daune nelichidate, pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori și anului de referință, era la data de 31.12.2005 de 153,9 milioane lei (în creștere cu 33,63% față de 2004), din care:
persoane fizice: 78 milioane lei (în creștere cu 24,96%)
pentru persoane juridice: 75,9 milioane lei (în creștere cu 43,90%).
Grafic 1.16: Dinamica volumului total al sumelor de despăgubiri datorate, structurat pe elementele sale componente (despăgubiri plătite și rezerve de daună), în perioada 2001 – 2005
Grafic 1.17: Sume de despăgubiri datorate de asigurătorii RCA în cursul exercițiului financiar 2005
I.3. Rezultatul tehnic pentru asigurarea obligatorie RCA
Rata daunei (Rd) = (Sume de despăgubire plătite + variația rezervei pentru daune rămase nelichidate) / prime încasate
Rata daunei calculată pentru exercițiul financiar 2005, în funcție de volumul total al sumelor de despăgubire datorate, recalculat corespunzător variației rezervei de daună, și volumul total al primelor încasate este de 57,91%, având o abatere față de anul 2004 de -5,27 puncte procentuale, ceea ce evidențiază un rezultat favorabil privind eficiența asigurării obligatorii RCA/2005.
Grafic 1.18: Dinamica rezultatului tehnic privind asigurarea obligatorie RCA (rata daunei)
II. Asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor CARTE VERDE
Societățile autorizate să practice asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor Carte Verde în exercițiul financiar 2005 sunt: AGRAS – Grupul Wiener Stadtische S.A., ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., ARDAF S.A., ASIROM S.A., ASITRANS S.A., ASTRA S.A., BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A., CARPATICA ASIG S.A., OMNIASIG S.A., OMNIASIG – AGI S.A., OMNIASIG – ASIRAG S.A. și UNITA S.A.
Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente produse în afara teritoriului României de autovehicule înmatriculate în România cuprinde polița de asigurare Carte Verde și condițiile speciale privind acoperirea riscurilor specifice acestei asigurări, elaborate de asigurători potrivit reglementărilor în vigoare.
Tabel 1.13: Evolutia principalilor indicatori privind asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor (Carte Verde) în perioada 2001 – 2005 (mii lei)
Grafic 1.19. Ritmurile anuale nominale de creștere a indicatorilor care reflectă eficiența pe ansamblu a activității asigurătorilor Carte Verde pentru perioada 2002-2005
II.1. Prime incasate pentru asigurarea Carte Verde
Volumul total al primelor brute încasate în cursul exercițiului financiar 2005 a fost de 170.071.609 lei (echivalentul a 46.251.559 euro), pentru un număr de 399.915 contracte încheiate.
Grafic 1.20. Evoluția primelor încasate pentru asigurarea Carte Verde în perioada 2001 – 2005 (milioane lei)
Volumul total al primelor încasate în exercițiul financiar 2005 a înregistrat o scădere cu 0,56% față de 2004 (influența ratei inflației semnalând o scădere cu -8,43%). Exprimat în euro, acest indicator de volum a crescut cu 7,27%.
Grafic 1.21. Prime încasate din asigurări Carte Verde în 2005 (milioane lei)
II.2. Sume de despăgubiri datorate în cursul exercițiului financiar 2005
Volumul total al sumelor de despăgubiri datorate în 2005, pentru dosare de daună aferente contractelor încheiate în anul de subscriere 2005 și în anii precedenți, a fost de 151.605.272 lei (echivalentul a 41.229.575 euro), pentru un număr de 8.244 dosare de daună.
Grafic 1.22: Dinamica volumului total al sumelor de despăgubiri datorate, structurat pe elementele sale componente (despăgubiri plătite și rezervele de daună), în perioada 2001 – 2005
Volumul total al sumelor de despăgubiri datorate pentru contractele încheiate în cursul exercițiului financiar 2005, înregistrează o creștere nominală cu 13,95% comparativ cu anul precedent (în termeni reali evoluția fiind cu 4,93%). În echivalent euro, volumul total al sumelor de despăgubiri datorate a consemnat în 2005 o creștere anuală cu 22,91%.
Grafic 1.23. Sume de despăgubiri datorate de asigurătorii Carte Verde în cursul exercițiului financiar 2005 (milioane lei)
II.3. Rezultatul tehnic pentru asigurarea Carte Verde
Rata daunei pe ansamblul pieței de asigurări Carte Verde, calculată pentru exercițiul financiar 2005, este de 43,23%, rezultat care reflectă eficiența activității privind această asigurare.
Rata daunei a înregistrat pentru anul 2005 o creștere cu 2,17 puncte procentuale față de 2004, evoluție influențată de creșterea volumului rezervelor pentru dosarele de daună aferente anilor de subscriere anteriori anului 2005 (cu 46,77%) și nelichidate la 31.12.2005.
Grafic 1.24. Dinamica rezultatului tehnic privind asigurarea de răspundere civilă Carte Verde (rata daunei)
1.4.6 Rezerve tehnice
Conform reglementărilor în vigoare, societățile de asigurare au obligația de a constitui rezerve tehnice la un nivel care să ofere siguranță absolută că, în cazul producerii riscurilor asumăte prin contractele de asigurare încheiate, vor avea capacitatea de a plăti indemnizații.
La data de 31.12.2005, valoarea totală a rezervelor tehnice brute constituite de societățile de asigurare era de 4.135.310.581 lei (1.124.611.944 euro), din care:
rezervele tehnice brute pentru asigurări generale în valoare de 2.305.645.336 lei (627.028.184 euro), reprezentând 55,8% din total;
rezervele tehnice brute constituite pentru asigurările de viață în valoare de 1.829.665.245 lei (497.583.760 euro), reprezentând 44,2% din total.
Comparativ cu situația de la finele anului anterior, rezervele tehnice brute existente la 31.12.2005 erau cu 29,88% mai mari în termeni reali, prin raportare la inflație, o creștere mai accelerată fiind înregistrată la categoria asigurări de viață (de 34,81% față de un ritm real de creștere în cazul asigurărilor generale de 26,21%).
Valoarea totală a rezervelor tehnice cedate în baza contractelor de reasigurare a fost de 648.032.023 lei (176.234.539 euro), reprezentând 15,7% din valoarea rezervelor tehnice brute. Prin diminuarea părții cedate, rezultă astfel o valoare netă a rezervelor tehnice – aferente riscurilor reținute de asigurători – de 3.487.278.558 lei (948.377.406 euro).
1.4.7 Activitatea de reasigurare
Reasigurarea, ca instrument de transfer al riscurilor unei societăți de asigurare către o altă societate, de reasigurare, conduce la îmbunătățirea situației financiare a cedentului prin reducerea riscurilor tehnice, diversifică și omogenizează portofoliul de asigurări și creează capacitate suplimentară de asigurare.
În anul 2005, pentru categoria de asigurări generale au fost raportate cedări în reasigurare de către 30 de societăți, în timp ce pentru categoria de asigurări de viață au raportat cedări în reasigurare 14 societăți .
1.5. Intermediarii de asigurări
Există, în general, două mari categorii de intermediari de asigurări, așa cum prevede și art. 2 din Legea nr. 32/3 aprilie 2000:
brokerii;
agenții.
Brokerii
În baza prevederilor introduse prin Legea nr. 403/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, brokerul de asigurare este persoana juridică română sau străină, autorizată să negocieze pentru clienții săi, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și să acorde asistență înainte și pe durata derulării contractelor, ori în legătură cu regularizarea daunelor.
Aceeași lege definește brokerul de asigurare ca fiind și un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, prevedere aplicabilă de la data aderării țării noastre la Uniunea Europeană.
Prime de asigurare intermediate:
Valoarea primelor de asigurare intermediate în 2005, raportate de un număr de 245 brokeri de asigurare, a fost de 855.389.230 lei (232.626.045 euro), din care:
795.977.467 lei (216.468.812 euro) prime intermediate aferente categoriei de asigurări generale, reprezentând 93,1% din total;
59.411.763 lei (16.157.233 euro) prime intermediate aferente asigurărilor de viață, reprezentând 6,9% din total
În România, ca și în țările din centrul și estul Europei, companiile de asigurare își promovează și își vând produsele, de regulă, direct prin personalul propriu sau agenți și în mai mică măsură prin intermediul brokerilor de asigurare, dovadă fiind ponderile relativ scăzute ale volumelor de prime intermediate de brokeri în total prime subscrise, cuprinse între 10 și 20%.
Grafic 1.25: Evolutia gradului de intermediere
Tabel 1.14: Prime intermediate brute de cele mai importante companii de brokeraj în asigurări în anul 2005
Grafic 1.26: Evolutia primelor de asigurare intermediate
si a comisioanelor de intermediere perioada 2002 – 2005
În 2005 comisioanele de intermediere au fost de 41 milioane euro iar primele de asigurare intermediate de 246 milioane euro. Față de 2004 se observă în 2005 o creștere totală de peste 45% în ceea ce privește primele intermediate și o creștere de peste 60% a comisioanelor intermediate.
Agenții de asigurare
Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele și în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat fără să aibă calitatea de asigurător sau de broker de asigurare.
La fel ca brokerul, agentul nu se găsește în situația de subordonare față de societățile de asigurări pentru care lucrează; el nu e prepusul acestor societăți. Totuși, în plasarea riscurilor a căror acoperire e căutată, el nu dispune de aceeași libertate de acțiune ca și brokerul: Legea 32/2000 îi obligă să rezerve exclusivitatea activității sale într-o anumită ,,linie de asigurări” unei singure societăți de asigurare. Puterea sa de negociere cu asigurătorii este scăzută.
Deosebiri dintre broker și agent
Practic, deosebirile dintre brokerul și agentul de asigurări constă în faptul că brokerul este reprezentantul clientului în raport cu societatea de asigurări, câtă vreme agentul este reprezentantul asigurătorului (pentru care vinde produse de asigurare) în relații cu clienții.
CAPITOLUL 2
SECTORUL ASIGURĂRILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
2.1. Cadrul general
În ceea ce privește practica asigurărilor în Uniunea Europeană se observă o preocupare tot mai intensă orientată în direcția internaționalizării activității de asigurare – reasigurare, fapt datorat creșterii numărului, dimensiunii și complexității riscurilor asigurate, incapacității piețelor naționale de a oferi singure o protecție corespunzătoare împotriva riscurilor.
La nivel european, această tendință este cel mai bine ilustrată de preocupările U.E. pentru crearea unei piețe unice a asigurărilor, acest lucru având o mare importanță pentru toate statele membre. U.E. s-a angrenat, astfel într-un proces de armonizare a legislațiilor naționale ale statelor membre, care va determina legislația aplicabilă tuturor contractelor de asigurare.
Atât pentru asigurările de viață cât și pentru cele non-viață, au fost stabilite trei generații de directive care urmează să creeze, gradual, o piață omogena. Cu cea de a treia generație de directive, care a fost implementată în iulie 1994, U.E. urmărește să deschidă piețele naționale de asigurări, astfel încât societățile de asigurări autorizate în țara de origine să poată desfășura activități similare în toate țările membre U.E.
Din punctul de vedere al asiguraților realizarea acestei armonizări ar duce la creșterea posibilităților de cumpărare a produselor de asigurare de la o societate care își are sediul central în oricare din țările membre U.E.; în afara faptului că această piață unică ar crea o ofertă mai mare de produse pentru asigurați, prețurile produselor de asigurare ar fi mai mici datorită unei concurențe mai mari.
Cadrul legislativ comunitar se bazează pe o structură formată din două nivele:
Tratatul de la Roma, care stabilește principiile generale ale Pieței Unice;
Directivele adresate statelor membre U.E., care le obligă pe acestea să își actualizeze legislația în conformitate cu cea comunitară
Directivele Europene în domeniul asigurărilor altele decât cele de viață se referă la asigurările directe care trebuie să acopere o multitudine de riscuri din diverse ramuri:
accidente (inclusiv accidente de muncă și boli profesionale);
boli;
corpuri de vehicule terestre;
corpuri de vehicule feroviare;
corpuri de vehicule aeriane;
corpuri de vehicule maritime, lacustre și fluviale;
mărfuri transportate;
incendiu și elemente naturale;
alte daune cauzate bunurilor (grindină sau de îngheț, furt);
răspundere civilă pentru vehicule cu propulsie proprie;
răspundere civilă pentru vehicule aeriene;
răspundere civilă pentru vehicule maritime, lacustre și fluviale;
răspundere civilă generală;
credit;
protecție juridică;
asistență.
Pentru desfășurarea activității de asigurare este necesară obținerea unei autorizații administrative prealabile, solicitate autorităților statului membru. După obținerea autorizației societatea va fi supusă unei supravegheri financiare.
Directive Europene în domeniul asigurărilor de viață se referă la urmatoarele tipuri de asigurări de viață:
asigurări cuprinse în ramura viață, mai ales în asigurarea de viață, de deces, mixtă, asigurarea de viață cu contraasigurarea;
asigurarea de rentă;
asigurările complementare practicate de societățile de asigurări;
asigurarea practicată în Irlanda și Marea Britanie, denumită asigurare de sanatate pe termen lung, nereziliabilă.
Directivele se referă la o serie de operațiuni ce decurg dintr-un contract, dar și cele care depind de durata vieții oamenilor, stabilite în legislația asigurărilor sociale.
Directivele mai prevăd și constituirea unui fond de garanție care să reprezinte 1/3 din minimul marjei de solvabilitate.
În Uniunea Europeană se disting, în principiu, două forme de protecție a asiguraților:
cea a Marii Britanii și a Olandei, care se concentrează asupra urmăririi solvabilității asigurătorilor și cercetării cifrei de afaceri la asigurările obligatorii, precum și asupra urmăririi creării unui fond de rezervă sigur. Autoritatea de supraveghere poate interveni când este cazul în activitatea unei societăți de asigurări pentru a preveni insolvabilitatea acesteia;
cea a Germaniei și a altor țări din U.E., care constă dintr-un control mult mai amănunțit al acurateței operațiunilor asigurătorilor.
Pentru a se ajunge la o piață unică a asigurărilor, obiectivele sunt în esență următoarele:
companiile de asigurări cu sediul în oricare din țările membre ale U.E. să aibă libertatea de a înființa sucursale în orice țară membră;
companiile de asigurări din orice țară membră U.E. să poată vinde servicii de asigurări în orice altă țară comunitară, pe baza unei singure autorizații și sub supravegherea țării în care își are sediul central, fără a fi obligată să-și înființeze sucursale în țara în care își oferă serviciile de asigurări;
să se aplice aceleași reglementări privind supravegherea activității de asigurare-reasigurare de către toate statele membre ale U.E.;
să fie amortizate clauzele principale ale contractelor de asigurare, eliminându-se posibilitățile de alegere a legii aplicabile, care ar putea crea avantaje nejustificate uneia dintre parți;
asigurătorii să opereze în țările membre ale U.E. de pe poziții de egalitate cu companiile naționale din alte țări, supunându-se aceluiași cadru legislativ;
să nu se restricționeze transferurile valutare între părțile contractante.
Procesul de formare a unei piețe unice a asigurărilor va fi înlesnit de faptul că domenii complementare cum ar fi cel al investițiilor și cel bancar se află într-un proces mai avansat de armonizare aceasta constituind o importantă bază de plecare și un sprijin în vederea accelerării constituirii pieței comune a asigurărilor.
În ceea ce privește riscul asigurat printr-un contract de asigurare în U.E. se acordă o importanță aparte aspectelor privind „statutul de membru în care există riscul”, noțiune prin care se înțelege:
statul membru în care se află bunurile, dacă asigurarea are ca obiect imobile, imobile și conținutul lor, iar riscul este acoperit de aceeași poliță de asigurare;
statul membru în care s-a făcut înmatricularea, când asigurarea are ca obiect vehicule de orice natură;
statul membru în care contractantul asigurării a semnat contractul, dacă avem de-a face cu un contract încheiat pe o perioadă mai mică sau egală cu patru luni, prin care s-au acoperit riscuri posibile în timpul unei călătorii sau a unei vacanțe, indiferent de ramura interesată;
statul membru în care contractantul asigurării își are reședința obișnuită.
Atunci când contractantul asigurării își are reședința obișnuită sau administrația centrală pe teritoriul statului membru unde este riscul, contractului de asigurare i se aplică legea acestui stat membru. În cazul în care legea acestui stat permite, părțile pot opta la încheierea contractului pentru legea acelei țări.
Dacă reședința (administrația centrală) contractantului nu se află pe teritoriul statului membru unde este situat riscul, contractului de asigurare i se poate aplica fie legea statului membru pe teritoriul careia se află riscul, fie legea statului membru în care contractantul asigurării își are reședința obișnuită sau administrația centrală.
Atunci când contractantul asigurării exercită activități comerciale, industriale sau profesii libere în diferite state membre, iar contractul acoperă două sau mai mult riscuri ce privesc aceste activități, opțiunea pentru încheierea contractului de asigurare poate fi făcută în favoarea legilor acelor state membre și ale țărilor în care contractantul asigurării își are reședința obișnuită.
În cazul în care avem de-a face cu unstat care cuprinde mai multe unități teritoriale care au fiecare propriile reguli în materie de obligații contractuale, fiecare unitate este considerată ca o țară în vederea aplicării legii.
2.2. Alinierea României la standardele Uniunii Europene
Raportul de Țară din 2003 pentru România subliniază câteva declinuri în acest sector. Acesta susține că legislația în domeniul asigurărilor nu este destul de precisă iar implementarea prevederilor si deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor este de multe ori inconsistenta. Raportul susține că România trebuie să mai facă eforturi pentru armonizarea legislației în domeniul asigurărilor cu acquis-ul communautaire.
De la raportul din 2003 și până la raportul din 16 mai 2006 au fost adoptate o serie de acte normative care aliniază legislația sectorului asigurărilor românesti la cea a U.E. Astfel:
Adoptarea legislației primare în spiritul normelor UE a continuat prin adoptarea Legii nr. 76/2003 care modifică Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor. Această lege este deosebit de importantă, întrucât sporește atribuțiile autorității de supraveghere si definește, în concordanță cu legislația comunitară, anumite noțiuni specifice asigurărilor.
A fost adoptată, de asemenea Legea nr. 172/2004 care modifică Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Aceasta transpune exact prevederile directivelor UE în domeniul asigurărilor: este desființată astfel obligația persoanelor fizice și juridice române de a încheia contracte de asigurare în exclusivitate cu societățile de asigurare stabilite în România. Prin aceasta este deschisă, practic, libertatea asiguraților români de a încheia contracte de asigurare cu asigurători străini, precum și libertatea acestora din urmă de a presta servicii de asigurare către persoane fizice și juridice române; medierea în asigurări, libertatea intermediarilor de a presta servicii; limitarea asigurătorilor la practicarea unei singure categorii de asigurări, respectiv de viață sau generale. Din punctul de vedere al asiguraților, preluarea acestor prevederi va avea efecte benefice prin intesificarea concurenței, ceea ce va determina competitorii să diversifice oferta de produse și servicii și să ridice nivelul calității acestora, va avea loc, de asemenea, o creștere a rolului intermediarilor de asigurări, în special al brokerilor de asigurare care acționează în numele asiguraților.
Prin noul cod fiscal primele de asigurare, în special a celor de viață, sunt deductibile în limita a 200 euro pe an. De asemenea, această măsură se aplica și asigurărilor voluntare private de sănatate care vor fi deductibile la calculul impozitului pe venitul salariaților și al impozitului pe profit la angajatori.
Finalizarea armonizării legislației primare din domeniul asigurărilor cu directivele europene – prin OUG nr.201/2005, aceasta fiind aprobată anul acesta prin Legea nr.113/2006 (Monitorul Oficial nr.421/16 mai 2006);
Emiterea majorității normelor aplicabile de la data aderării;
Depășirea, în premieră, a pragului psihologic de 1 miliard euro prime subscrise – evoluție care indică o creștere a vizibilității pieței de asigurări și a încrederii în acest sistem;
Încheierea primei etape de adecvare a capitalului social la limitele minime legale – ca măsură de pregătire a pieței pentru a face față noilor cerințe de solvabilitate aplicabile de la data aderării;
Întărirea capacității administrative a CSA de supraveghere prudențială prin programe de training a personalului, în special a actuarilor, prin cursuri de specialitate si vizite de studiu la autoritățile similare din alte state ale Uniunii Europene;
Dezvoltarea unei baze de date integrate care să permită asigurătorilor și brokerilor de asigurare să transmită raportări on-line; această bază de date va da totodată posibilitatea stocării informațiilor pe durate mari de timp, cu evidente efecte pozitive asupra activității de analiză desfășurate de autoritatea de supraveghere;
Cu suportul consultanților pe Programul Phare, demarează dezvoltarea unui sistem de indicatori de avertizare timpurie – acesta urmănd a fi implementat, cel mai probabil, anul acesta;
Introducerea cerințelor de separare a managementului societăților de asigurare compozite, autorizate până la 31 decembrie 2005, care se referă la:
Separarea conducerii și organizarea evidenței contabile și operative separat pentru cele două activități – de asigurări generale și de viață;
Alocarea cheltuielilor operaționale comune pe fiecare categorie de activitate conform unei chei de repartizare
Calcularea separată a marjei de solvabilitate, etc.
Transpunerea în legislația primară a directivei privind intermedierea în asigurări
Și în sectorul asigurărilor de răspundere civilă auto s-au înregistrat progrese, cum ar fi:
Liberalizarea parțială a tarifelor de primă RCA – ca exercițiu de pregătire a pieței pentru liberalizarea integrală aplicabilă de la data aderării
Se introduce acoperirea prin asigurare pentru 365 zile, renuntându-se astfel la perioada fixă de valabilitate corespunzătoare anului calendaristic
Se prevăd etapele de majorare a limitelor de răspundere ale asigurătorilor astfel încât de la data aderării nivelurile minime să corespundă celor prevăzute de directive
Crearea centrului de informare CEDAM, care este administratorul bazei de date create conform dispozițiilor art. II din Legea 172/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România
Intră în vigoare OUG nr.189/2005 care prevede compararea informațiilor din CEDAM cu cele privind autovehiculele înmatriculate – în vederea identificării autovehiculelor pentru care nu este îndeplinită obligația de asigurare
Prin Legea nr.113/2006 privind aprobarea OUG nr.201/2005 de modificare și completare a Legii nr.32/2000 se asigură:
Independența deplină a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România;
Constituirea Fondului – asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial – cu atribuții de:
Fond de protecție a victimelor străzii. Fiecare stat membru trebuie să creeze (sau să autorizeze) un organism cu scopul de a despăgubi, în limitele obligației pe care le-ar avea un asigurător, daunele materiale și corporale cauzate de vehicul neidentificat sau neasigurat
Organism de compensare cu rolul de a despăgubi persoanele vătămate în urma unor accidente care au avut loc pe teritoriul unui stat membru, produse de autovehicule asigurate de o societate dintr-un stat membru, altul decât statul de reședință al persoanei vătămate, în cazul în care societatea de asigurare nu și-a desemnat un Reprezentant de Despăgubire în statul membru de reședință a persoanei vătămate.
Centru de Informare cu rolul de a ține evidența numerelor de înmatriculare a autovehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul său, numerele polițelor de asigurare care acoperă răspunderea acestor autovehicule și perioada de valabilitate a acestora, numărul de Carte Verde sau asigurării de frontieră pe care le dețin anumite autovehicule, precum și datele de identificare ale societăților de asigurare care au eliberat documentele
Au demarat demersurile în vederea încheierii unui program de reasigurare pentru Fondul de protecție a victimelor străzii
Toate aceste demersuri sunt completate de o conștientizare a populației cu privire la necesitatea încheierii asigurării de răspundere civilă auto;
Este necesară și se fac demersuri pentru eliminarea practicilor de vânzare ambulantă care alterează încrederea populației și corectitudinea informațiilor transmise către baza de date CEDAM
Baza de date CEDAM
În prezent operațională, baza unică de date la nivel național privind asigurările obligatorii de răspundere civilă auto – CEDAM – este alimentată de 15 societăți de asigurare și conține 2,8 milioane înregistrări
În această perioadă se menține un dialog permanent cu asigurătorii de răspundere civilă auto pentru:
eliminarea erorilor
transmiterea tuturor datelor aferente polițelor de asigurare RCA în valabilitate
transmiterea datelor aferente polițelor de asigurare RCA nou încheiate
soluționarea sesizărilor semnalate on-line – prin intermediul paginii interactive de Internet cedam.csa-isc.ro, cu privire la unele probleme legate de date incorecte sau inexistente
Raportul de monitorizare realizat de Comisia Europeană pe baza concluziilor misiunii de peer – review din februarie a.c. – dat publicității în data de 16 mai 2006 – conține următoarele constatări și recomandări principale:
A fost adoptat un nou plan de acțiune cu măsuri specifice pentru combaterea conducerii autovehiculelor fără asigurare
Centrul de Informare a fost dotat cu echipament IT eficient.
În prezent bazele de date sunt actualizate și corectate în mod constant, astfel încât problema necuprinderii în asigurarea de răspundere civilă auto să poată fi controlată.
Au fost lansate campanii de conștientizare și a crescut numărul controalelor efectuate de poliție;
Totuși, acest plan de acțiune în domeniul asigurărilor auto rămâne să fie implementat;
Structurile administrative nu sunt deplin operaționale și trebuie consolidate:
Organismul de compensare nu are încă sediu sau resurse financiare.
Centrul de Informare nu dispune de personal suficient care sa gestioneze solicitările de informații
Trebuie asigurată independența financiară a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Capacitatea financiară a Fondului de garanție trebuie consolidată (în legislația românească acest fond fiind cunoscut sub denumirea de Fondul de protecție a victimelor străzii)
Există riscul ca România să nu fie capabilă să semneze acordul multilateral într-un timp care să permită Comisiei Europene să ia decizia de eliminare a controalelor la frontieră cu privire la existența asigurăriIor de răspundere civilă auto până în decembrie 2006.
În consecință, pregătirile trebuie accelerate considerabil în domeniul asigurărilor auto, fiind necesare eforturi suplimentare.
2.3. Piața asigurărilor în Uniunea Europeană
2.3.1 Prime brute subscrise
Anii care au urmat crizei financiare din 2001 au fost caracterizați de un ritm scăzut de creștere a primelor (inflație corectată) între 1% și 3%. Anul 2005 contrastează cu aceste cifre, întrucât datele provizorii pentru 2005 indică faptul că venitul total din prime al pieței europene de asigurări a crescut cu 4,5% (inflație corectată) după o creștere de 3,1% în 2004. Venitul total din prime a atins 978 miliarde de euro la sfârșitul anului 2005.
Grafic 2.1: Evoluția venitului din prime
O cifră dublă de creștere este observată în multe țari estice cum ar fi Liechtenstein (80,5%), Portugalia (25,7%), Luxemburg (23,1%), Suedia (17,2%) și Belgia (16,1%). Doar trei piețe au înregistrat scăderi în venitul total din prime: Elveția (-4,6%), Marea Britanie (-0,8%) care sunt printre cele mai dezvoltate piețe de asigurări și Malta (-2,6%).
Cu 22,6% din primele totale, Marea Britanie este înca conducătoarea pieței de asigurări din Europa, urmată de Franța (17,9%) și Germania (16,1%) toate celelalte piețe având o contribuție de cel mult 5%.
2.3.2 Creșterea marcantă a primelor din asigurările de viață în 2005
Primele din asigurările de viață au crescut cu 6,2% în 2005 față de 4,1% în 2004 și -0,1% în 2003. Această creștere puternică reflectă încrederea în produsele de asigurare de viață, ca un produs de investiții pentru pensii dar de asemenea ca o investiție alternativă în perioadele cu dobânzi mici oferind o bună garanție a întoarcerii capitalului.
Cresterea este ridicată în câteva țari vestice cum ar fi: Portugalia (43,1%), Suedia (23,4%), Belgia (22,4%), dar de asemenea și în țarile estice cifra dublă de creștere este observată pe mai mult de jumătate din piață: Letonia(52,1%), România(40,5%), Slovenia (23,5%),Croația (20,6%), Lituania (19,9%), Ungaria (19,8%). Această evoluție în țarile estice demonstrează un cadru economic sănătos și un efect de recuperare.
Grafic 2.2: Evoluția venitului din primele asigurărilor de viață
Evoluția pieței de asigurări din toate țarile europene reflectă printre altele schimbările așteptate în demografia europeană caracterizate de un declin în populația activă (datorită unei natalități mai mici necompensată în totalitate de migrație), de o creștere a numărului de pensionari și de o speranță de viață mai bună.
O astfel de evoluție va pune schemele de pensionare în prim plan și va forța guvernele naționale să adopte planuri alternative de pensionare cum ar fi acelea furnizate de asigurări. Autoritățile naționale și europene ar trebui să sprijine dezvoltarea fondurilor de pensii private ca un supliment la actualul program “Pay As You Go”(PAYG). Un astfel de sistem asigură solidaritatea cu PAYG și limitează problemele asociate schimbărilor demografice (contribuțiile individuale sunt colectate într-un cont personal și beneficiile sunt plătite din acest cont).
Avantajele pentru produsele de asigurare de viață rezultate din impozite, oferite de câteva state sunt: un prim pas în direcția dorită, dar ar trebui extinse la nivelul tuturor țărilor europene și strict menținute pe o perioadă lunga.
2.3.3 Creșterea primelor din asigurările de non-viață rămâne moderată
Rata de creștere de 1,8% observată în piața asigurărilor de non-viață este aproape identică cu cea observată în 2004 (1,7%), dar rămâne sub nivelul de 6% înregistrat în 2002 și 2003. Este un contrast pronunțat între țările europene: în țările estice este o creștere impresionantă în medie de peste 10%, pe când în țarile vestice rata medie de creștere e sub 2%.
Grafic 2.3: Rata de creștere a primelor de viață pe anii 2004-2005
Această evoluție reflectă dezvoltarea economiilor estice, în care unul dintre lideri este industria de asigurări acoperind riscul necesar și reducând nevoile capitale. De dezvoltarea economică de asemenea beneficiază și sectorul asigurărilor.
Grafic 2.4: Evoluția venitului din primele asigurărilor generale
Piețile vestice sunt caracterizate de o mai bună omogenitate. În timp ce în unele țări rata de creștere depășește 6%, altele înregistrează diminuări ale ratelor. Creșterea mai slabă în cele mai multe țări vestice pare să aibă legătură cu maturitatea acestor piețe, unde o mare parte a nevoilor sunt deja acoperite.
Grafic 5.5: Rata de creștere a primelor din asigurările generale pe anii 2004-2005
2.3.4 Asigurările generale în functie de tipul produsului
Asigurarea autovehiculelor
Cea mai mare parte a produselor de non-viață arată un venit total din prime de 127,4% miliarde euro care înseamnă o reducere de -0,2% în comparație cu 2004. O astfel de creștere mică a afacerilor de non-viață a fost deja observată în 2004 (0,7%) și reflectă concurența dintre asigurători în satisfacerea conducătorilor auto chiar dacă numărul autovehiculelor este în creștere în majoritatea țărilor. Creșterea negativă este în special legată de produsele de garanție care sunt obligatorii aproape peste tot și care reprezintă aproximativ 68% din primele totale pentru autovehicule. Pe de altă parte, evoluția este ușor pozitivă pentru pagubele la autovehicule (1,04%).
Sănătatea și accidentele
Clasele de produse pentru sănătate și accidente sunt caracterizate de o creștere de 2,7% și au atins suma totala de 95,2 miliarde de euro în 2005.
Această evoluție care este mai slabă decât în anii precedenți (5,7% în 2004) reflectă creșterea de 1,8% în prețurile pentru sănătate (Eurostat) îngrijorarea crescândă a cetățenilor pentru sănătatea și bunăstarea lor și dorința lor de a fi protejați în caz de boală sau accident.
Această cifră ascunde de asemenea dezvoltările inegale dintre două ramuri: ramura sănătății care reprezintă aproximativ 30% din venitul din prime, a înregistrat o creștere de 5% în timp ce ramura accidentelor a suferit o ușoară scădere de 0,7%.
Asigurarea proprietății
Venitul din prime în ceea ce privește asigurarea proprietații s-a ridicat la 79,8 miliarde de euro în 2005 față de 76,2 miliarde de euro în 2004. Aceasta reprezintă o creștere de 2,5% (inflație corectată) care este aproape dublă celei observate între 2003 și 2004. Printre ceilalți factori, creșterea prețurilor pentru case și construcții pe o serie de piețe, stimulată de dobânzile joase, explică această creștere care este touși sub nivelele ridicate din 2002 și 2003.
Obligațiile generale
Ramura obligațiilor generale a experimentat o creștere de 1,1% în 2005 față de 3,3% în 2004.Venitul din prime a atins valoarea de 36,1 miliarde de euro ceea ce reprezintă 8,3% din venitul total din prime.
Marina și Transportul
După o cădere majoră de 21,3% în 2004, venitul total din prime în ceea ce privește Marina, Aviația și Transportul (MAT) a scăzut cu 5,4% în 2005. Această situație a fost observată pe câteva din piețe dar este strâns legată de scăderea cu 9,1% observată în Marea Britanie care deține 45% din piața europeană MAT. Creșterea valorii dolarului poate să explice parțial această răsturnare într-o piață larg deschisă competiției internaționale.
Alte produse de asigurare
În sfârșit, toate celelalte categorii de asigurări de non-viață inclusiv asistență, asigurări de credit, pierderi bănești arată creșteri mai mari de 9,2%.
Tabel 2.1: Analiza evoluției primelor de non-viață
2.3.5 Gradul de penetrare al asigurărilor
Gradul de penetrare, definit de raportul primelor brute subscrise la PIB nu reprezintă contribuția asigurărilor la PIB (întrucât primele nu sunt implicate în calcul), dar face posibilă compararea scopului acestei activități cu totalul economiei, importanța acestui sector și dezvoltarea sa în timp.
Conform datelor provizirii, gradul de penetrare pentru asigurări s-a situat la 8,3% în 2005 și este identică cu cea observată în 2004 și 2003 dar cu un punct mai ridicată decât în 1998 și 1,7 puncte mai ridicată decât în 1993. Evoluția ratei de penetrare este puternic legată de dezvoltarea pieței de asigurări pe ultimii 10 ani.
Grafic 2.6: Gradul de penetrare al asigurărilor în Europa
Gradul de penetrare pentru asigurările de viața în economie a arătat o ușoară creștere de la 5% în 2004 la 5,1% în 2005. Acest nivel mediu ascunde diferențele dintre țările europene care reflectă nu numai diferența dintre standardele de viață dar și diferențele dintre legislații, protecție socială, obiceiuri economice, dezvoltările produselor, organizarea pensiilor.
În non-viață, gradul de penetrare a scăzut cu 0,1 puncte la 3,2% în 2005. Cele mai ridicate nivele au fost înregistrate în Luxemburg (5,8%), Olanda (4,9%), Elveția (4,5%) pe când cele mai scăzute nivele au fost găsite în România (0,8%) și Grecia (1,1%).
gradul de penetrare al asigurărilor de viață
Grafic 2.7: Gradul de penetrare al asigurărilor în Europa
2.3.6 Densitatea asigurărilor în UE
Densitatea, definită ca prima medie pe locuitor, reflectă dezvoltarea sectorului de asigurări și permite realizarea de comparații între țări. Oricum, concluziile trebuie trase prin raportarea la alte observații :
prima este aceea că contractele nu trebuie neaparat scoase de pe piața unde primele sunt emise. Acesta este un caz particular în Elveția și mai presus de orice în Luxemburg unde asigur[torii lucrează în mare parte în alte țări sub Directiva Libertații Serviciilor (FOS)
a doua este legată de diferențele mari între costurile de existență dintre țări
Grafic 2.8: Evoluția primei de asigurare medii pe locuitor
Prima de asigurare medie pe locuitor a crescut cu 6,3% ( non-inflație corectată) în 2005 la 1698 euro pe locuitor. Ca și rata de penetrare este eterogenă în țările europene.
Cu o densitate mai mare decât 25.000 euro pe locuitor, Luxemburg și Liechtenstein sunt cu mult peste media europeană. Acest nivel este direct legat de distribuția produselor de asigurare în întreaga piață europeană prin intermediul FOS care s-a dezvoltata în ultimii zece ani. Dincolo de cele două state, prima medie pe locuitor în cazul Elveției este peste 4200 euro și este îndeaproape urmată de Marea britanie (3679 euro/locuitor).
Densitatea este mult mai mică în toate țările estice unde se situează între 56 euro în România și 821 euro în Slovenia. Totuși aceste țări au înregistrat cea mai importantă creștere deoarece în cele mai multe dintre ele aceasta a fost de peste 10% sau chiar peste 40% în România.
Cota majoră a primei medii se leagă de asigurările de viață, care s-au ridicat la 1040 euro/locuitor în 2005 și a crescut cu 8,1%. Nivelul densității de non-viață este de 667 euro și a crescut cu 5% în 2005.
Densitatea precum și gradul de penetrare, arată o mai largă răspândire în viață decât în non-viață și reflectă diferența în dezvoltarea economică dar și diferența în obiceiurile economice, protecția socială, organizarea pensiilor.
2.3.7 Locul Europei în industria mondială a asigurărilor
Conform statisticilor publicate de către Swiss Re într-o cercetare Sigma, cu 36,9% din industria mondială a asigurărilor în 2004, Europa (estică și vestică luate împreună) este cea mai largă piață de asigurări din lume, înaintea Americii de Nord care deține 36%.
Dezvoltarea asigurărilor de viață în Europa și creșterea ratei de pentrare în țările estice și creșterea ratei de penetrare în țările estice a permis Europei să depășească America de Nord la această categorie pentru primaoară. În spatele acestor doi lideri, Asia deține 22,7% din prime și a scăzut ușor c u 0,5% comparativ cu 2003. Această coborâre se datorează scăderii cu 1% a afacerilor. Alte continente (Africa, America Latină și Oceania) reprezintă doar 4,4%.
Cele mai mari piețe de asigurări din lume (după valoarea volumului primelor subscrise în 2004):
1. UE – 896,7 miliarde euro
2. Statele Unite ale Americii – 883,8 miliarde euro
3. Japonia – 396,4 miliarde euro
4. Canada – 56,1 miliarde euro
5. Coreea de Sud – 55,2 miliarde euro
6. China – 42 miliarde euro
7. Australia – 39,8 miliarde euro
8. Taivan – 34,8 miliarde euro
9. Africa de Sud – 24,7 miliarde euro
10. India – 17,1 miliarde euro
11. Brazilia – 14,5 miliarde euro
12. Rusia – 13,2 miliarde euro
Grafic 2.9: Piața mondială a asigurărilor
CAPITOLUL 3
DELIMITĂRI PRIVIND BAZELE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR
3.1 Elemente tehnice ale asigurărilor facultative de bunuri
Activitatea de asigurare este acea prestație, care desemnează, în principal oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată.
Asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea unor anumite riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate.
Pentru a putea fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative care reglementează asigurările se impune mai întâi, o prezentare a noțiunilor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.
Elementele asigurării sunt :
asigurătorul
asiguratul
contractul de asigurare
beneficiarul asigurării
riscul asigurat
evaluarea în vederea asigurării
suma asigurată
prima de asigurare
durata asigurării
paguba sau dauna
despăgubirea de asigurare
Asigurătorul este persoana juridică (societate de asigurare) care administrează fondul de asigurare și își asumă obligația de a plăti asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea pentru pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică (clientul) care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau accidente.
Contractul de asigurare – actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cadrul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat, să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată.
În contractul de asigurare sunt prevăzute și alte mențiuni, precum data începerii și încetării răspunderii asiguratului, interesul asigurării, riscul asigurat, suma asigurată, prima de asigurare.
În cazul asigurărilor de bunuri, de regulă, interesul asigurabil este interesul propietarului bunului asigurat, care este conștient ca fără asigurare suporta o eventuală pagubă determinată de distrugerea sau avaria bunului.
Prin încheierea contractului, asiguratul preia asupra sa eventuala pagubă, iar titularul interesului, care este și titularul asigurării, devine debitorul primei de asigurare și creditorul despăgubirii.
Contractul de asigurare întrunește o serie de caracteristici:
are un caracter sinalagmatic – părțile care intervin în asigurare se obligă reciproc că asiguratul să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul să acorde acestuia o despăgubire, condiționat de producerea fenomenului sau evenimentului prevăzut în contract. Înseamnă, deci, că între cele două părți apar raporturi de genul celor între creditor și debitor, iar obligațiile dintre ele se caracterizează nu numai prin recipricitate ci și prin interdependență.
are un titlu oneros – părțile urmăresc realizarea unor scopuri bine precizate: asiguratul urmărește obținerea despăgubirii sau a sumei asigurate, iar asigurătorul urmărește formarea fondului de asigurare necesar acoperirii răspunderilor asumate și realizarea unui anumit profit.
se execută succesiv – asiguratul și asigurătorul au dreptul la prestațiile prevăzute în contractul de asigurare până în momentul în care acesta își pierde valabilitatea.
are un caracter aleatoriu – deoarece prin încheierea lui se urmărește acoperirea cerințelor unui fenomen (eveniment) incert. Cu alte cuvinte, pentru asigurat prestația sa – concretizată în plata primei de asigurare – nu are un echivalent cert, deoarece el are dreptul să încaseze despăgubirea numai în măsura în care se produce riscul asigurat în perioada de valabilitate a asigurării. În ceea ce-l privește pe asigurător, încasarea primelor de asigurare este certă, pe când obligația sa de a achita despăgubirea are un caracter întâmplător, ea intervenind doar în cazul producerii riscului asigurat.
este un contract de adeziune – numai asigurătorul stabilește clauzele contractului, asiguratul nu poate interveni cu contrapropuneri, ci el poate să le accepte sau să refuze încheierea contractului.
Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea, fără ca acesta să fie parte la contractul de asigurare.
Uneori terța persoană, care devine beneficiarul asigurării, este indicată în mod expres de către asigurat în poliță (contractul) de asigurare, alteori desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarația scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, sau prin testament.
Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurat despăgubirea.
Această noțiune are mai multe sensuri:
– de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) împotriva căruia se încheie asigurarea;
– de posibilitatea de distrugere (parțială sau totală) a bunurilor, de unele fenomene imprevizibile ca furtuna, grindina, seismul, etc.
Fenomenul (evenimentul) asigurat care fost deja produs poartă numele de caz asigurat sau sinistru.
În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele (evenimentele) care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen (eveniment) generator de pagube poate constitui risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
producerea fenomenului (evenimentul) pentru care se încheie asigurarea, să fie posibil, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat cu nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu este necesară. În același timp, trebuie avut în vedere faptul că fenomenul care se produce în mod frecvent și pe scară largă nu poate fi acceptat ca risc asigurat, deoarece eventuala cuprinderea a sa în asigurare ar necesita plata de către asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca mărime cu valoarea pagubelor respective.
Totodată însă, este necesar ca fenomenul (evenimentul) să aibă o oarecare regularitate în producere și un grad de dispersie cât mai mare pe teritoriu, fiindcă în caz contrar nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui și nu se poate constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare.
Fenomenul (evenimentul) trebuie să aibă un caracter întâmplător în toate cazurile, respectiv părțile participante la asigurare nu trebuie să cunoască bunurile care vor fi supuse acțiunii fenomenelor, intensitatea acestora și momentul ivirii lor întrucât ar interveni selecția acestora și respectiv s-ar solicita asigurarea lor iar asigurătorul nu ar dispune de fonduri necesare pentru plata despăgubirilor.
Acțiunea fenomenului să poată fi înregistrată în evidența statistică, pentru a se putea stabili probabilitatea producerii fenomenului asigurat, iar pe această bază să se poată determina volumul răspunderii asigurătorului și cuantumul primei de asigurare care revine în sarcina asiguratului.
Producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care, asiguratul sau beneficiarul asigurării a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poată primi despăgubirea de asigurare, acesta nu numai că pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar va suporta și rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite.
Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau a mai multor riscuri. De regulă, prin același contarct se acoperă mai multe riscuri, unele legate între ele, iar altele de natură complet diferită.
O astfel de asigurare prezintă mai multe avantaje:
în condițiile în care printr-un singur contract de asigurare se oferă o protecție largă asiguraților, cheltuielile de administrare sunt mai reduse decât atunci când s-ar încheia câte un contract de asigurare pentru fiecare risc
totodată, această asigurare face posibilă acoperirea și a unor care au fie o frecvență mare, fie una scăzută, ceea ce le face mai greu accesibile pentru a fi asigurate în mod individual. Asigurarea, la un loc a mai multor riscuri, presupune de asemenea prime de asigurare mai reduse decât în cazul în care s-ar proceda la asigurarea separată a fiecărui risc.
Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare.
Este necesar să se cunoască cât mai precis valoarea acestora fiindcă despăgubirea de asigurare, în caz de producere a riscului asigurat, se stabilește și în funcție de valoarea bunurilor asigurate. Orice exagerare de la valoarea reală a bunurilor într-un sens sau altul poate avea consecințe negative, fie pentru asigurător, fie pentru asigurat.
Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv, înregistrată în evidența contabilă, sau stabilită în funcție de prețul de vânzare – cumpărare practicat pe piață.
Astfel:
supraevaluarea bunurilor conduce, de regulă, la slăbirea preocupării asiguraților pentru păstrarea și întreținerea cu grijă a acestora (hazard moral);
subevaluarea bunurilor nu permite, în caz de pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să poată compensa în întregime pierderea suferită.
Suma asigurată este partea din valoarea asigurată pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea și reprezintă, totdeauna și în toate cazurile, limita maximă a răspunderii asigurătorului. Suma asigurată stă la baza calcului primei de asigurare. Suma asigurată nu poate fi și nu trebuie să fie mai mare decât valoarea bunului asigurat.
Există suficiente argumente pentru ca suma asigurată să fie modificată, în cazul anumitor categorii de asigurări, de la an la an, pentru același obiect al asigurării ea scăzând sau crescând în funcție de acțiunea a diverși factori:
uzură – datorită folosinței;
uzură morală;
ameliorări semnificative – prin reparații și modernizări;
evoluția pieței;
Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei de asigurare la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare încasate, asigurătorul își constituie, pe lângă rezervele necesare achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, și alte rezerve prevăzute prin dispozițiile legale din care își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea rezervelor de asigurare
Volumul primelor de asigurare ce se încasează de la asigurați de determină înmulțind suma asigurată cu cota de primă tarifara stabilită pentru fiecare 100 sau 1.000 unități monetare din suma asigurată.
Cota de primă tarifara (primă brută) este diferențiată în funcție de forma de asigurare, felul bunului asigurat, frecvența și intensitatea producerii riscurilor asigurate. Este compusă din prima netă și adaos (suplimentar).
Prima brută = prima netă + adaos
Prima netă este destinată fondului necesar achitării despăgubirilor, iar adaosul servește pentru formarea resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor de constituire și administrare a fondului de asigurare, finanțarea unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirea fondului de rezervă și realizarea unui profit.
Legea asigurărilor nr. 32 / 2000 (actualizată 2005) vine și completează textual:
art. 2 / 13 – „prime brute subscrise – prime încasate și de încasat, inclusiv primele de reasigurare și de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare și reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referință, înainte de deducerea oricărei sume din acestea”;
art. 2 / 14 – „prime nete subscrise – prime brute subscrise din care se deduc sumele plătite și de plătit drept prime de reasigurare”;
art. 2 / 15 – „prime brute încasate – totalul primelor încasate, inclusivprimele de reasigurare încasate în perioada de referință, înainte de deducerea oricăror sume din acestea”;
art. 2 / 16 – „prime nete încasate – prime brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare”.
Durata asigurării este un element specific asigurărilor facultative și reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurat și asigurător, așa cum au fost stabilite prin contractul de asigurare.
Paguba asigurării reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.
Întrucât paguba poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunului asigurat, avem de a face cu:
paguba totală – în cazul distrugerii totale a bunului – și
paguba parțială – atunci când pierderea suferită este mai mică decât valoarea bunului.
Despăgubirea de asigurare (dauna) – este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.
, unde
d = despăgubire de asigurare
s = suma asigurată
p = paguba
v = valoarea bunului asigurat
3. 2 Sisteme de acoperire a pagubelor
Pornind de la funcția de bază a asigurării, aceea de a acoperii pagubele ce au fost pricinuite bunurilor de către evenimentele asigurate și de la faptul că asigurarea nu poate constitui în nici un caz un mijloc de îmbogățire a asiguratului, în sensul că acesta nu poate primi drept despăgubire mai mult decât valoarea pagubei efectiv suferite. Se ajunge la concluzia că, în cazul unei distrugeri sau pierderi complete a bunului asigurat (paguba totală), prestarea asigurătorului este limitată la valoarea din momentul producerii evenimentului asigurat a bunurilor respective.
Această desdăunare, la valoarea totală a bunului, nu se poate acorda decât în cazul în care asigurarea a fost încheiată pentru o sumă asigurată egală cu valoarea pe care a avut-o în momentul producerii evenimentului asigurat. În cazul în care suma asigurată este mai mică decât valoarea bunului (când avem de a face cu ceea ce numim „sub asigurare”), limita maximă până la care se poate ridica despăgubirea o constituie suma asigurată, adică suma prevăzută în contractul de asigurare.
În cazul în care bunul asigurat nu a fost distrus în întregime, ci a suferit numai paguba parțială, cuantumul despăgubirii se stabilește în funcție de sistemul practicat în mod obișnuit în asigurare și anume:
Sistemul acoperirii proporționale;
Sistemul acoperirii în baza primului risc
Scopul acoperirii limitate
A. Sistemul acoperirii proporționale (numit și al răspunderii proporționale sau regula proporționalității).
Când asigurarea acordă acoperire după acest sistem – care este de altfel sistemul clasic de acoperire – despăgubirea cuvenită asiguratului este atât în funcție de valoarea integrală a bunului în momentul producerii evenimentului asigurat cât și de suma asigurată.
Dacă asigurarea nu a fost încheiată pentru o sumă egală sau mai mare decât valoarea integrală a bunului, despăgubirea va prezenta numai o parte din valoarea pagubei, corespunzătoare procentului de acoperire prin asigurare.
Cu cât mărimea sumei asigurate este mai apropiată de valoarea bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul pagubei și în cazul în care valoarea bunului este egală cu suma asigurată, despăgubirea este egală cu paguba suferită.
Din cele arătate rezultă că, la toate asigurările în care acoperirea pagubei este acordată în baza proporționalității, asiguratul trebuie să fie atent la stabilirea sumei asigurate; dacă el dorește să aibă o acoperire completă, atunci trebuie să-și asigure bunul la valoarea lui integrală, dacă nu a făcut acest lucru, el trebuie să fie conștient că va primi numai o despăgubire parțială atât în cazul pagubei totale cât și în cazul unei pagube parțiale. Dacă în decursul asigurării valoarea bunului sau a bunurilor asigurate crește, el va trebui să-și completeze asigurarea cu diferența de suma respectivă, dat fiind ca la calcularea despăgubirii se ia ca bază valoarea din momentul producerii evenimentului asigurat a bunului sau a bunurilor asigurate și nu valoarea din ziua contractării asigurării.
B. Sistemul acoperirii în baza primului risc (asigurare de prim risc)
Introducerea acestui sistem a fost determinată de neînțelegerile intervenite uneori între asigurați și asigurători cu ocazia stabilirii cuantumului despăgubirilor pe baza acoperirii proporționale, mai ales datorită faptului că în cursul asigurării se schimbă adeseori valoarea bunurilor asigurate, fără a fi posibilă adaptarea continua a sumelor asigurate noii valori ale bunurilor.
Pentru a se putea garanta o despăgubire completă, în cazul pagubelor parțiale, s-a introdus în unele firme de asigurare acest sistem de acoperire, în baza primului risc, în cadrul căruia asigurătorul plătește asigurarea integral orice pagubă produsă bunurilor asigurate de către evenimentele acoperite prin asigurare, până la maximum suma asigurată.
Deci conform acestui sistem, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează nivelul despăgubirii, acesta depinzând doar de mărimea pagubei și a sumei asigurate.
Stabilirea despăgubirii în baza principiului primului risc este folosită de regulă la acele asigurări de bunuri la care pagubelor se produc mai greu, de exemplu la asigurarea clădirilor și a altor construcții, asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.
Dat fiind riscul pe care îl preia asigurătorul este mai mare în cazul acoperii proporționale, prima de asigurare, la aceeași sumă asigurată, este în mod natural mai ridicată în asigurările de prim risc decât în celelalte.
Privind cele două sisteme de acoperire a pagubei prin prisma avantajelor pe care le oferă asiguraților, rezultă ca cel pe baza primului risc este mai avantajos pentru asigurați decât cel al răspunderii proporționale, deoarece pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare.
C. Sistemul acoperirii limitate (răspunderii limitate)
Dezvoltarea deosebit de mare pe care a luat-o asigurarea în ultimele decenii, păturile tot mai largi de populație care s-au obișnuit a uza de ea, riscurile tot mai numeroase din economia modernă care cer să se impună asiguraților o mai mare atenție în direcția prevenirii pagubelor, numărul deosebit de mare de cazuri de pagube care cu greu mai pot fi lichidate în mod operativ, au dus la introducerea pe scară tot mai largă a limitării acoperirii acordate de asigurători, în sensul de a se garanta desdăunarea numai pentru pagubele de la o anumită sumă în sus și a se lăsa pagubele mărunte sau o parte fixă din pagubele efectiv pricinuite să fie suportate de asigurați.
Caracteristic principiului răspunderii limitate este faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depășește o anumită limită dinainte stabilită. Prin urmare, în acest caz o parte din pagubă cade în sarcina asiguratului, iar mărimea relativă a acesteia (uneori cea absolută) este stipulată în contractul de asigurare.
Partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care cade în sarcina asigurătorului poartă denumirea de FRANȘIZĂ, care poate fi:
atinsă (simplă)
deductibilă (absolută)
În cazul franșizei simple, asigurătorul acoperă în întregime paguba – până la nivelul sumei asigurate – dacă aceasta este mai mare decât franșiza.
Franșiza deductibilă se scade, în toate cazurile, din paguba indiferent cât este volumul acesteia din urmă. Cu alte cuvinte, în cazul fransizei deductibile despăgubirea se acordă numai pentru partea din pagubă ce depășește franșiza.
Nici în cazul franșizei simple și nici în a celei deductibile nu se acordă despăgubiri numai pentru pagubele care se încadrează în limitele fransizei.
Acest sistem de acoperire prezintă o serie de avantaje, dintre care principalele sunt următoarele:
se evită cheltuielile privind evaluarea, constatarea pagubelor și stabilirea despăgubirilor de asigurare la pagubele de volum mai redus, care nu prezintă o importanță economică deosebită;
îl determină pe asigurat să manifeste mai multă grijă pentru prevenirea pagubelor, deoarece el știe că dacă acestea se produc o anumită parte din ele o va suporta singur.
Având în vedere gradul mai scăzut de compensare a pagubelor în cazul asigurărilor la care se aplică sistemul răspunderii limitate,, cota de primă tarifară este și ea mai mică.
Sistemul răspunderii limitate se practicate de exemplu, la asigurarea mărfurilor în timpul transportului internațional.
3.3 Probabilitatea în asigurarea bunurilor
3.3.1 Indicele de despăgubire. Determinarea indicelui de despăgubire
Determinarea frecvenței producerii unei calamități la asigurarea bunurilor se bazează pe calculul probabilităților. Astfel, dacă se constată că, în medie pe o perioadă de – să zicem – de 10 ani, din 100.000 de case au ars 80 de case, înseamnă că probabilitatea anuală de incendiere a unei case de 80/100.000 = 0,8%. Deci, în acest exemplu, la fiecare 1.250 de case a ars câte o casă.
Datele statistice, care constituie un material temeinic în cadru Activității de asigurare, se grupează pe feluri de asigurări, pe categorii de bunuri, pe teritorii geografice, pe categorii de asigurați și în plus, la animale, pe specii și grupe de vârstă, iar la culturi agricole pe specii și feluri de culturi.
Pe baza acestor date statistice trebuie calculat, pentru fiecare an în parte, indicele despăgubirii față de suma asigurată, adică mărimea în lei a despăgubirii raportată la 100 lei suma asigurată.
Indicele de despăgubire se calculează raportând valoarea pagubelor pricinuite bunurilor de riscurile cuprinse în asigurare, într-o anumită perioadă de timp, la valoarea totală a bunurilor respective.
Acest indice se stabilește, de obicei, pe termen de minim de un an, deoarece prelucrarea datelor statistice pe termene mai scurte nu da rezultate concludente.
Un exemplu de calcul al indicelui de despăgubire: dacă suma asigurată totală a unor bunuri asigurate ar fi de un miliard de lei, iar despăgubirile cuvenite pentru pagubele pricinuite bunurilor respective de riscurile asigurate ar fi, într-un an, de 5 milioane lei, atunci indicele despăgubirii ar fi
I = (5.000.000/1.000.000.000) = 0,5%
Aceasta înseamnă că valoarea bunurilor asigurate s-a redus cu 0,5% în anul respectiv, sau ca la 100 lei suma asigurată, despăgubirile au reprezentat 0,50 lei.
Numărul anilor care este necesar să fie calculat indicele de despăgubire este mai mare, cu atât există mai multă siguranță ca el va indica un grad de precizie mai mare, mărimea primei nete.
Pe baza practicii de asigurare s-a ajuns la concluzia că, în cazul asigurării animalelor, numărul de ani care oferă suficientă garanție în stabilirea incendiului de asigurare este între 5-7, la clădiri și alte construcții pentru unele riscuri între 10-15 ani, iar pentru altele, cum este de exemplu, cutremurul, între 30-40 ani. La culturile agricole între 15-20 ani, etc.
Elementele indicelui de despăgubire
Pentru a putea obține elementele de bază ale indicelui despăgubirii este necesar să se calculeze o seamă de date statistice asupra bunurilor ce urmează a fi cuprinse în asigurare, cât și a riscurilor ce urmează a fi acoperite:
Numărul bunurilor (clădiri, animale, etc.)
Valoarea totală a bunurilor
Numărul cazurilor de pagube pricinuite bunurilor
Numărul bunurilor distruse sau vătămate
Valoarea totală a bunurilor distruse sau vătămate
Volumul total al pagubelor pricinuite bunurilor
Simbolizând grupele date statistice de mai sus prin litera respectivă, elementele de bază ale i8ndicelui se determină prin următoarele formule:
frecvența ivirii riscurilor =
gradul de extindere a riscurilor =
gradul de distrugere sau vătămare a bunurilor =
valoarea medie a unui bun ce urmează a fi asigurat =
valoarea medie a unui bun ce urmează a fi asigurat =
raportul dintre valoarea medie a unui bun distrus sau vătămat și valoarea medie a unui bun ce urmează a fi asigurat = . Prin înmulțirea acestor patru elemente se obține indicele despăgubirii, adică:
Rezultă deci că indicele despăgubirii se poate obține direct prin raportarea volumului total al pagubelor pricinuite bunurilor la valoarea totală a bunurilor.
3.3.2 Tarifele de prime
Determinarea nivelului cotei de primă tarifară pe baza căreia se stabilește valoarea primelor de asigurare (ANEXA 2) care vor fi plătite de asigurați, are o mare importanță în cadrul Activității de asigurare. Acesta importanță rezidă din faptul că, fără calcularea nivelului cotei de primă tarifară pe baze științifice, nu există certitudinea că asigurătorul va putea realiza un fond de asigurare corespunzător răspunderilor asumate. În cazul asigurărilor de bunuri, cea mai mare parte din primele încasate de asigurător se utilizează pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraților.
Partea din cota de primă tarifară pentru plata despăgubirilor, se numește prima netă sau cota de bază.
Prin adăugarea la acesta a adaosului destinat acoperirii cheltuielilor privind constituirea și administrarea fondului de asigurare, finanțării unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondului de rezervă și realizării de către asigurător, numit profit, obținem cota de primă tarifară sau prima brută.
Cota de primă netă se calculează pe baza indicilor de despăgubire anual, calculând-o după formula prezentată anterior.
Astfel, după cunoașterea indicilor de despăgubire anual, se calculează indicele mediu de despăgubiri cu indicii de despăgubire anuali pentru a vedea dacă între acestea există abaterii în plus sau în minus.
De regulă se constată existența unor astfel de abateri și ca atare nu se poate admite ca prima netă unitară să fie egală cu indicele mediu de despăgubire. Dacă s-ar admite o astfel de primă netă, ar exista posibilitatea ca încasările din primele de asigurare realizate de asigurător să nu fie suficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor produse de riscurile asigurate.
Pentru a elimina o astfel de posibilitate se majorează indicele mediu de despăgubire cu adaos de risc. Mărimea acestui adaos este influențată de nivelul abaterilor indicelor de despăgubire anuali, față de indicele mediu de despăgubire și se obține calculând abaterea medie pătratică.
În cadrul abaterii medii pătratice este indicat să renunțăm la indicele mediu de despăgubire, deoarece media aritmetică simplă nu este oportun a fi folosită decât în cazul în care frecvența despăgubirilor ar fi uniformă.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ
PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM S.A.
4.1 Prezentare generală
Societatea Comercială Asigurarea Românească – ASIROM S.A. a luat ființă la 1 ianuarie 1991, reprezentând, pentru piața românească de asigurări, piatra de temelie, punctul de referință al celorlalte societăți apărute ulterior.
Astfel, din perspectiva poziției sale de leader, ASIROM și-a asumat pe parcursul ultimilor ani o remarcabilă misiune, dublată de o înaltă responsabilitate: aceea de formator al pieței asigurărilor din România. În aceasta perioadă a intensificării concurenței pe piața asigurărilor prin apariția a numeroase noi societăți autohtone și multinaționale, ASIROM a reușit, să se plaseze, an de an, în topul societăților de asigurare-reasigurare prin rezultatele obținute. Vocația de constructor, puterea financiara și prestigiul Societății sunt elemente ale credinței ASIROM în setul de valori pentru care a optat și pe care le promovează în toate demersurile sale: exigențe înalte, integritate, angajament total față de nevoile și așteptările clienților, creșterea satisfacției angajaților.
ASIROM este autorizat să practice peste 80 de forme de asigurare facultative generale și asigurări de viață prevăzute de legislație și asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Atuurile ASIROM, susținute în limbajul cifrelor, pot fi sintetizate astfel:
volum mare al capitalului social – 63,8 milioane RON
volum mare al plasamentelor și disponibilităților în conturi curente – 270 milioane RON
cel mai mare volum al patrimoniului în terenuri și construcții – 130,5 milioane RON
volum mare de rezerve tehnice – 471 milioane RON
volum mare de daune plătite și sume asigurate – 360 milioane RON
cel mai mare număr de clienți
cel mai mare număr de contracte de asigurare
cel mai mare portofoliu de forme de asigurări
cel mai mare număr de unități service – circa 1.500 care deservesc clienții ASIROM
cel mai mare număr de autovehicule asigurate
cel mai mare număr de specialiști în domeniul asigurărilor
cea mai extinsă rețea de sucursale, agenții, reprezentanțe în peste 200 de orașe
cea mai extinsă rețea de colaboratori
cel mai mare grad de notorietate, 60% după cum rezultă din cercetarea companiei Gfk
marca în care românii au cea mai mare încredere, 22,5 % din voturi și
locul I, acordat ASIROM,conform unui sondaj recent al Reader’s Digest
Datorită calității produselor și serviciilor sale, ASIROM a obținut de-a lungul timpului numeroase premii și distincții, dovezi incontestabile ale profesionalismului și aprecierii de care se bucură pe piața asigurărilor. Cele mai recente premii sunt:
«COMPANIA ANULUI pentru Asigurări Generale», acordat de Revista PRIMM în cadrul Galei Premiilor Pieței Asigurărilor– ediția 2005 și
«Mr. RON pentru Compania de Asigurări a anului 2005», oferit de prestigioasa revistă Săptămâna Financiară.
ASIROM a subscris în primele 3 luni din 2006 un volum de prime brute de peste 210,28 mil. RON. Din totalul subscrierilor, peste 185 mil. RON sunt reprezentate de clasa asigurărilor generale, iar circa 25 mil. RON de asigurările de viață.
Companiile BRD Sogelease, în calitate de asigurat, MARSH în calitate de broker de asigurări, și ASIROM, în calitate de asigurător, au semnat un protocol tripărtit care privește încheierea, administrarea și menținerea asigurărilor pentru bunuri comercializate în sistem leasing. În acest sens, se vor încheia asigurări pentru avarii și furt ale autovehiculelor, asigurări complexe pentru transportatorii rutieri, asigurarea de bunuri și asigurarea CARGO. Domnul Boris SCHNEIDER, Directorul General al societății ASIROM, a declarat că acest parteneriat reprezintă un nou pas în demersul companiei de a fi cât mai aproape de clienții săi, oferind posibilitatea persoanelor care vor achiziționa bunuri în sistem leasing prin BRD Sogelease de a incheia asigurări la ASIROM și de a beneficia astfel de un pachet de servicii de înalta calitate oferit de companiile partenere.
Conducerea societății:
Iliuță Nicolae – Președinte Consiliul de Administrație
Adriana Guță – Membru Consiliul de Administrație
Magdalena Luminița Călin – Membru Consiliul de Administrație
Boris Schneider – Director General
Ion Brătulescu – Director General Adjunct
Steluța Racolța – Director Vânzări
Sigla S.C. ASIROM S.A. este:
CAPITALUL SOCIAL
Capitalul social al S.C. ASIROM S.A. este de 637.865.325 RON, iar acționariatul societății la data de 10.05.2006 se prezenta astfel:
– InterAgro SA – 50%
– Broadhurst Investments Limited – 14,93%
– A.V.A.S. – 6,38%
– QVT FUND LP S.A. – 12,23%
– Alți acționari – 16,4%
SCOPUL ȘI STRATEGIA SOCIETĂȚII
Scopul este desfășurarea activității de asigurare și reasigurare prin acceptarea de riscuri în schimbul plății unor prime de către asigurați și respectiv, reasigurați și prin plata despăgubirilor și a sumelor asigurate în cazul producerii evenimentelor asigurate în vederea compensării daunelor și a realizării de profituri.
Obiectivele strategice ale societății ar putea fi sintetizate astfel: modernizare – calitate – eficientizare maximă. În strategia de dezvoltare a ASIROM aceste obiective se materializează în acțiuni precise, concretizate în:
diversificarea gamei de produse și servicii specifice oferite clienților actuali și potențiali în concordanță cu legislația în vigoare;
orientarea, cu precădere, spre segmentele de piață nou apărute;
aplicarea unor metode flexibile de organizare și structurare a resurselor umane în vederea creșterii competenței profesionale, a eficienței personalului și prestarea unor servicii ireproșabile asiguraților;
perfecționarea produselor existente;
creșterea calității serviciilor;
perfecționarea managementului resurselor umane și
optimizarea investițiilor de capital.
OBIECTUL DE ACTIVITATE
Practicarea asigurărilor obligatorii, potrivit prevederilor legale în vigoare;
Practicarea asigurărilor facultative:
de viață;
de persoane, altele decât cele de viață;
de autovehicule;
maritime și de transport;
de aviație;
de incendiu și de alte pagube la bunuri;
de răspundere civilă;
de credite și garanții;
agricole;
de pierderi financiare din riscuri asigurate;
practicarea reasigurărilor în toate categoriile de asigurare
Asigurări de sănătate
În mai 2006, ASIROM a lansat, o asigurare medicală pentru interventii chirurgicale denumită comercial MEDICAL SELECT (ANEXA 4). Boris SCHNEIDER, Directorul General al ASIROM, estimează, pentru acest an, încheierea a 50.000 de polițe, valoarea subscrierilor situându-se în jurul a 1,25 mil. EUR. Prin intermediul acestei polițe, persoana asigurată primește o indemnizație pentru intervenții chirurgicale ca urmare a unei boli sau a unui accident, inclusiv în legatură cu starea de graviditate sau naștere, efectuate în unități publice sau private din Romania sau din afara țării.
Un alt produs de asigurare lansat anul acesta este și PROFESIONAL ASIG (asigurarea angajaților pentru cauzele de accidente și boli profesionale) care se adresează, prin multitudinea riscurilor acoperite, tuturor categoriilor de personal, indiferent de activitatea desfășurată. Se poate încheia de orice persoană juridică pentru angajații săi.
Asigurări de viață
Un produs nou oferit de ASIROM este asigurarea PROSPERA – asigurarea facultativă de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital și reevaluare.
Asigurări agricole
Din categoria produselor de asigurări agricole lansate anul acesta, ca urmare a inundațiilor produse în ultimii 2 ani, face parte și asigurarea BUCHET RURAL (ANEXA 5), care este destinată locuitorilor din mediul rural. Se asigură prin acest tip de asigurare: locuințele (clădirile), bunurile din locuințe, culturile agricole, animalele, asigurarea de răspundere civilă față de terți.
Asigurări de Bunuri și Transport
Urmărind strategia de dezvoltare a societății în direcția diversificării ofertei de produse de asigurare, au fost perfecționate produsele existente: asigurarea mărfurilor pe timpul transportului – CARGO, asigurarea de avarii accidentale, asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (casco).
În ceea ce privește asigurarea obligatorie auto si carte verde, s-au încasat de prime brute de peste 220 milioane lei.
Reasigurări
Anul 2005, ca și debutul anului 2006 au fost marcate de inundațiile naturale. ASIROM a plătit daune asiguraților împotriva inundațiilor de aproximativ 7 milioane RON.
Partenerii care au sprijinit ASIROM în anul 2005, prin participarea la contractele de reasigurare sunt societăți puternice din punct de vedere financiar, cu care ASIROM colaborează de mai mulți ani: Swiss Re, Munich Re, GE Frankona, Hannover Re (Germania), SCOR (Franța), General Cologne Re (Austria), sindicatele Lloyds (Marea Britanie), Partner Re (Elveția) etc.
Organizarea , Resurse umane, Acționariat și Studii
Au fost vizate obiective precum:
Extinderea rețelei teritoriale, prin înființarea de noi sucursale mai ales în București
Creșterea nivelului de cunoaștere a produselor de asigurare de către angajați, prin perfecționarea și actualizarea informaționale necesare desfășurării activității în condiții de eficiență maximă.
În baza Programului de pregătire și perfecționare profesională, pentru anul 2005, au fost organizate la nivelul societății seminarii și cursuri pentru conducerea executivă, pentru personalul cu atribuții de contractare a asigurărilor, control și prevenire a daunelor, precum personalul de la sediul social.
4.2 Analiza economico – financiară
4.2.1 Situațiile financiare anuale ale S.C. ASIROM S.A.
Situațiile financiare anuale ale S.C. Asigurarea Românească – ASIROM S.A. au fost întocmite cu respectarea precizărilor privind unele masuri referitoare la închiderea exercițiului financiar 2005 la societățile din domeniul asigurărilor, aprobate prin Ordinul emis de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nr.113.103 din 15 februarie 2005, precum și cu respectarea Legii Contabilității nr. 82/1991, republicată și în structura prevăzută de Ordinul C.S.A. privind aprobarea Reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor, armonizate cu Directivele Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate.
Situațiile financiare anuale cuprind:
Bilanțul aferent anului financiar
Contul de profit și pierdere
contul tehnic al asigurărilor de viață
contul tehnic al asigurărilor generale
contul netehnic
Situația fluxurilor de trezorerie
Politici contabile și note explicative
4.2.2 Analiza economico – financiară pe baza bilanțului contabil
DATE DE BILANȚ
milioane RON
Analiza elementelor de activ
Activul bilanțului contabil în 2005, în sumă de 660,71 milioane RON, a cunoscut o diminuare de 3,2% față de cel înregistrat în anul 2004.
Analiza pe orizontală (comparativă) a evoluției fiecărui element pe parcursul celor 3 ani se va efectua calculând indicii și ritmurile de creștere sau descreștere, și abaterile absolute:
Activele necorporale, ce constau în licențe aferente programelor informatice, au cunoscut următoarea evoluție:
o scădere cu 28%
o scădere cu 42%
Societatea nu a facut investiții importante în sistemul informatic.
Plasamentele sunt acele active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale.
o creștere de 1,4%
o scădere cu 3%
Terenurile și construcțiile, titlurile de participare au înregistrat scăderi continue, iar alte plasamente financiare (participarea la capitalul altor societăți, garanția constituită în favoarea BAAR pentru Fondul Comun de Carte Verde) au avut o evoluție crescătoare.
Ponderea plasamnetelor în totalul activelor se prezintă astfel:
2003: plasamente/activ total = 70,47%
2004: plasamente/activ total = 63,27%
2005: plasamente/activ total = 63,59%
Se menține ridicată ponderea plasamentelor în totalul activelor, datorită normelor impuse de CSA.
Partea cedată din rezervele tehnice:
o creștere cu 59%
o creștere cu 47%
În perioada 2005/2004 față de 2004/2003 se constată o reducere a cedării în reasigurare a rezervelor tehnice aferente asigurărilor generele.
Creanțe:
o creștere cu 41%
o creștere cu 17%
Creanțele totale ale societății se compun din creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă (prime de asigurare aferente contractelor subscrise) și alte creanțe (debite din operațiuni de asigurare cu persoane fizice și juridice).
Alte elemente de activ (sunt compuse din echipamente, calculatoare, mobilier, stocuri și materiale de natura obiectelor de inventar):
o creștere cu 41%
o scădere cu 36%
Cheltuieli înregistrate în avans, sunt acele cheltuieli înregistrate pentru asigurarea RCA, ca și alte comisioane și cheltuilei înregistrate în avans (publicitate, imprimate specifice, abonamente, asigurarea RCA la autoturismele proprii, etc.), cheltuieli specifice exercițiului financiar următor:
o creștere cu 54%
o scădere cu 62%
B) Analiza elementelor de pasiv
Capital și rezerve
o scădere cu 17%
o scădere cu 28%
Se observă o scădere a capitalurilor în special datorită rezultatelor nefavoravile înregistrate în anii 2004 și 2005.
Rezerve tehnice (rezerva de prime și de daune aferente asigurărilor generale, rezerve tehnice și de daune aferente asigurărilor generale):
o creștere cu 19%
o creștere cu 11%
Rezervele tehnice au avut o evoluție crescătore datorată creșterii nivelului primelor brute subscrise.
Datoriile:
o creștere cu 31%
o scădere cu 2%
În perioada 2005/2004 societatea a reușit să-și micșoreze datoriile.
Venituri în avans:
o creștere cu 40%
o scădere cu 33%
Reprezintă în principal prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și alte asigurări care intră în vigoare în exercitțiul financiar următor.
4.2.3 Analiza economico – financiară pe baza contului de rezultate
milioane RON
Analiza veniturilor
Veniturile se compun în special din primele încasate din asigurările generele și din asigurările de viață. Ponderea deținută de veniturile din primele aferente asigurărilor generale este mult mai nare decât cea deținută de asigurările de viață.
Analiza pe verticală (structurală)
Evoluția ponderii veniturilor din asigurările generale (din prime și alte venituri) în totalul veniturilor se prezintă astfel:
2003:
2004:
2005:
Se constată o ușoară scădere a ponderii veniturilor din asigurările generale în totalul veniturilor.
Evoluția ponderii veniturilor din asigurările de viață (prime și alte venituri) în totalul veniturilor:
2003:
2004:
2005:
Ponderea veniturilor din asigurările de viață se află în creștere, asta în defavoarea veniturilor din asigurările generale.
Evoluția ponderii veniturilor netehnice și a altor venituri în totalul veniturilor:
2003:
2004:
2005:
Analiza pe orizontală (comparativă)
Dinamica veniturilor aferente asigurărilor generale:
o creștere cu 108%
o scădere cu 35%
Dacă în perioada 2004/2003 veniturile din asigurările generale au crescut cu 108%, în perioada 2005/2004 acestea au scazut cu 35% datorită scăderii ponderii altor venituri tehnice.
Dinamica veniturilor aferente asigurărilor de viață:
o creștere cu 13%
o creștere cu 8%
Se remarcă ritmul crescător al veniturilor din asigurările de viață datorită lansării unor produse de asigurare rentabile.
Dinamica veniturilor netehnice și a altor venituri:
o scădere cu 38%
o creștere cu 17%
Au crescut veniturile netehnice din terenuri și construcții, de asemenea și cele din realizarea plasamentelor.
Dinamica generală a veniturilor:
o creștere cu 58%
o scădere cu 23%
Această diminuare a veniturilor generale este cauzată în principal de diminuarea veniturilor din asigurările generele.
Analiza cheltuielilor
Analiza pe verticală (structurală)
Evoluția ponderii cheltuielilor din asigurările generale în totalul cheltuielilor:
2003:
2004:
2005:
Evoluția ponderii cheltuielilor din asigurările de viață în totalul cheltuielilor:
2003:
2004:
2005:
Evoluția ponderii altor cheltuieli netehnice în totalul cheltuielilor:
2003:
2004:
2005:
Din analiza principalelor tipuri de cheltuieli în totalul cheltuielilor cea mai mare pondere o au cheltuielile cu daunele aferente asigurărilor generale, urmate de cele de viață.
Analiza pe orizontală (comparativă)
Dinamica cheltuielilor din asigurările generale:
o creștere cu 122%
o scădere cu 40%
Față de perioada 2004/2003, în perioada 2005/2004 societatea a reușit să-și reducă cheltuielile cu 40%, ceea ce a avut ca rezultat diminuarea pierderiolor suferite în 2004.
Dinamica cheltuielilor din asigurările de viață:
o creștere cu 22%
o creștere cu 12%
Se remarcă o ușoară scădere a cheltuielilor cu daunele aferente asigurărilor de viață în perioada 2005/2004 față de perioada 2004/2003.
Dinamica cheltuielilor netehnice:
o scădere cu 34%
o creștere cu 27%
Dinamica cheltuielilor totale:
o creștere cu 69%
o scădere cu 22%
Deși a obținut rezultate pozitive în 2003 și în anii precedenți acestuia, datorită procesului de modernizare și restructurare a managenentului societatea a înregistrat în anul 2004 și 2005 rezultate negative. În 2005 o scădere a veniturilor cu 23% e însoțită de o scădere a cheltuielilor de 22%, însă rezultaul care e tot pierdere s-a majorat cu 52%. În pofida rezultatelor negative obținute în anii 2004-2005 societatea nu și-a pierdut credibilitatea în rândul clienților și continuă să rămână un lider de necontestat al pieței.
4.2.4 Indicatori de referință
1. Rata daunei (Rd) evidențiază raportul în care se află despăgubirile (D) sau sumele plătite de ASIROM în fiecare an din perioada 2003-2005, comparativ cu primele de asigurare (P) încasate:
Pentru a calcula rata daunei în fiecare din cei 3 ani am utilizat D și P exprimate în milioane RON:
2003:
2004:
2005:
Cu cât rata daunei înregistrează valori mai mici decât 100%, cu atât situația financiară a asigurătorului este mai bună.
Rata daunei la asigurări în perioada 2003-2005:
Se observă că rata daunei cea mai scăzută a fost înregistrată în anul 2003. În 2004 rata daunei a înregistrat cea mai mare valoare, asta datorită inundațiilor catastrofale produse în țară.
2. Costul relativ al activității de asigurare (Ca) se utilizează pentru aprecierea cât mai reală a situației financiare și este formulat ca un raport între cheltuielile totale (C) și totalul primelor încasate (P).
Sumele C și P sunt exprimate în milioane RON.
2003:
2004:
2005:
Acest indicator se mai numește și costul la 100 lei încasări totale. Cu ajutorul lui, determinăm în procente, cât reprezintă cheltuielile de asigurare față de primele de asigurare.
În toți anii, indicatorul a înregistrat valori mai mari de 100% situație nefavorabilă asigurătorului.
3. Gradul de acoperire prin asigurare (Ga) prezintă, în procente, în ce raport se află suma asigurată (S) față de valoarea reală a bunului asigurat (V).
Gradul de acoperire prin asigurare are semnificație numai dacă se calculează separat pentru fiecare bun cuprins în asigurare. De exemplu pentru un bun asigurat:
Gradul de acoperire al daunei (Gad), exprimat în procente se urmărește separat pe feluri de bunuri de asigurare.
, unde
D = despăgubirea acordată asigurătorului;
P = valoarea pagubei produsă la bunul asigurat
Pentru exemplul menționat mai sus:
Gradul de cuprindere în asigurare (Gc) se calculează ca un raport între bunurilor (persoanelor) asigurate și numărul bunurilor (persoanelor) asigurabile.
Cu cât gradul de cuprindere în asigurare este mai aproape de 100, cu atât mai mari sunt posibilitățile de creștere a eficienții economico-sociale, deoarece se realizează o dispersie uniformă a riscurilor. În perioada analizată, 2003-2005, acest indicator a avut o evoluție favorabilă societății ASIROM, crescând de la 33,5 % la 58,9 %, arătând creșterea calității activității desfășurate de organele asigurătorului.
Prima medie încasată pe un contract (Pn) se obține raportând totalul încasărilor din prima de asigurare (P) la numărul contractelor de asigurări încheiate:
2003: Pn = 384,08 : 0,97 = 395,96 lei/contract
2004: Pn = 492,08 : 1,67 = 294,65 lei/contract
2005: Pn = 473,05 : 1,51 = 313,28 lei/contract
Acest indicator folosește la analiza pe categorii sau o categorie de asigurări față de alta și orientează societatea ASIROM în anumite direcții.
Durata medie de lichidare a daunelor (Lm) ca indicator de apreciere a cererii de asigurare caracterizează comportamentul asiguratului față de un anumit risc și al societății ASIROM S.A. față de cererea de asigurare.
Se calculează ca un raport între numărul zilelor trecute la avizarea daunei până la plata despăgubirilor și numărul daunelor soluționate:
Se calculează pe categorii de bunuri cuprinse în asigurare la nivelul sucursalelor sau al societăților de asigurare .
În perioada analizată 2003 – 2004 acest indicator a fost destul de redus, ceea ce demonstrează, faptul că asigurații primesc mai repede despăgubirile pentru refacerea bunurilor distruse. Pentru asigurați, eficiența asigurării este din acest punct de vedere cu atât mai mare cu cât despăgubirea se plătește într-un timp mai scurt de la producerea daunei. Există însă situații când, datorită numărului redus de personal, dar și a situației financiare nefavorabile a societății de asigurare, durata medie de lichidare a daunei poate oscila. Această situație nu este întâlnită în cazul societății ASIROM S.A.
4.2.5 Analiza solvabilității și lichidității
A) Marja de solvabilitate disponibilă pentru asigurări generale
Evaluarea activelor și obligațiilor asigurătorului, care sunt luate în considerare la stabilirea marjei de solvabilitate, are la bază valorile acestora evidențiate în bilanțul contabil. Diferența dintre activele și obligațiile luate în considerare la stabilirea marjei de solvabilitate reprezintă activul net al asigurătorului și exprimă capacitatea acestuia de a-și acoperi obligațiile fără a apela la capitaluri proprii.
milioane RON
B) Marja de solvabilitate minimă pentru asigurările generale
milioane RON
Gradul de solvabilitate =
2004: Gradul de solvabilitate = nu există niciun risc de insolvabilitate
2005: Gradul de solvabilitate = nu există niciun risc de insolvabilitate
Asigurătorii au obligația să dețină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată.
Lichiditatea
Prin lichiditate se are în vedere capacitatea fiecărui mijloc economic de a parcurge calea normală a ciclului de exploatare până la transformarea lui în bani. Timpul necesar sau gradul de lichiditate este termenul în care un bun economic sau un drept poate fi transformat în bani lichizi în cursul circuitului lor.
milioane RON
Lichiditatea = total active lichide : rezerva de daune
2004: activele lichide pot acoperi daunele
2005: activele lichide pot acoperi daunele
4.3 Asigurarea bunurilor
4.3.1 Noțiuni generale
În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat, indemnizația de despăgubire dacă acesta a suferit o daună sau o pierdere financiară. Asigurarea compensează cheltuielile impuse de repararea sau înlocuirea bunurilor care sunt avariate, distruse sau pierdute.
Asigurarile de bunuri se pot încheia cu persoanele fizice și juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România, care au un interes patrimonial fată de bunul asigurat. De regulă, in asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge din statutul de proprietar al persoanei care dorește să se asigure. Sunt însă și situații în care și alte persoane pot avea un interes asigurabil față de bunul în cauză. De exemplu, o persoană care deține în comun cu una sau mai multe persoane un bun mobil sau imobil, are dreptul legal de a asigura bunul respectiv la întreaga valoare sau în cazul unui contract de ipotecă, ambele părți au un interes asigurabil: debitorul ipotecar, in calitate de proprietar și societatea ipotecară, în calitate de creditor
Potrivit condițiilor facultative de asigurare elaborate de către asigurător pot fi
asigurate:
bunurile aparținând persoanelor fizice și juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România;
bunurile primite în folosință sau aflate la acestea spre păstrare, reparare prelucrare, curățare, vopsire, vânzare ori spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor;
bunurile sau activitățile care fac obiectul unor contracte de concesionare închiriere sau locație de gestiune.
În principiu, nu se pot asigura bunurile care nu mai pot fi folosite potrivit cu
destinația lor, din cauza degradării.
Bunurile se asigură la sumele declarate de asigurat, fără ca acestea să depășească valoarea lor la data asigurării.
Prin valoarea la data asigurării se înțelege:
la mijloacele fixe și obiectele de inventar – valoarea de nou (prețul de înlocuire) din care se scade uzura în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a bunului respectiv;
la mijloacele circulante materiale, cu excepția obiectelor de inventar prețul de cost, inclusiv cheltuielile efectuate cu transportul, manipularea, depozitarea și prelucrarea lor. Valoarea de nou și prețul de cost se stabilesc după prețurile practicate în comerț. În cazul în care pentru unele bunuri nu există preturi practicate în comerț valoarea lor se stabilește prin comparație cu valoarea unor bunuri asemănătoare.
la obiectele de muzeu sau de expoziție (tablouri, sculpturi, țesături, colecții, documente, manuscrise sau alte obiecte având valoare artistică sau istorică), sumele corespunzătoare valorii lor de circulație.
În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an dar, la cererea asiguratului, asigurarea se poate încheia și pe perioade mai mici de un an (3, 6 sau 9 luni). Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurător a contractului de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate în contract.
Primele de asigurare se stabilesc de către asigurător pentru fiecare condiție specială de asigurare și se achită anticipat și integral. Pentru asigurările încheiate pe o perioadă de un an, la cererea asiguratului, primele de asigurare se pot plăti și în rate subanuale.
Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare în numerar ori în contul bancar al unității asigurătorului și încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.
În cazul în care primele de asigurare se plătesc în rate, iar asiguratul nu a achitat rata scadentă la termenul stabilit și nici în perioada de păsuire aprobată de societatea de asigurare, contractul se reziliază fără restituirea primelor de asigurare plătite.
Contractul de asigurare se reziliază și în cazul în care, înainte de începerea răspunderii asigurătorului, evenimentul asigurat s-a produs și asigurarea a rămas fără obiect ori după începerea răspunderii asigurătorului, producerea evenimentului a devenit imposibilă. În aceste cazuri primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie asiguratului.
În baza contractului de asigurare, asiguratul este obligat să îndeplinească o serie de obligații prevăzute de condițiile de asigurare, a căror neîndeplinire poate conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirile.
În perioada anterioară producerii evenimentului asigurat, asiguratul este obligat să întrețină și să folosească bunurile în condiții corespunzătoare și în conformitate cu dispozițiile legale. Dacă prin nerespectarea de către asigurat a acestor obligații se produc pagube, asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea fără restituirea primelor achitate, în același timp, asiguratul este obligat să ia, pe cheltuiala sa, toate măsurile și să se conformeze tuturor recomandărilor făcute de asigurător pentru prevenirea producerii pagubelor, în conformitate cu prevederile legale și / sau recomandările producătorului,
De asemenea, asiguratului îi revine obligația de a notifica asigurătorului, în scris, orice modificare față de datele comunicate la încheierea asigurării și de a permite reprezentantului asigurătorului să efectueze inspecția de risc ori de câte ori consideră că este necesar, să informeze și să pună la dispoziția acestuia toate datele necesare pentru evaluarea riscului.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul este obligat:
să ia măsuri pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate de limitare a pagubelor;
să acționeze pentru salvarea bunurilor asigurate;
să păstreze și să păzească bunurilor rămase etc;
să înștiințeze în scris în termen de 24 de ore despre producerea evenimentului asigurat;
să informeze imediat. în caz de incendiu sau explozie, organele de poliție sau unitățile de pompieri ori alte organe de cercetare și să solicite întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului și pagubele provocat;
să depună asigurătorului actele întocmite de aceste organe, precum și toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii bunurilor asigurate.
4.3.2 Instrumentarea dosarelor de daună privind asigurarea bunurilor
Constatarea producerii evenimentului asigurat, evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirii se fac de către asigurător împreună cu asiguratul. În caz de pagubă se întocmește un proces – verbal de constatare a pagubelor produse, în prezența asiguratului sau a reprezentanților acestuia și a doi martori asistenți.
Despăgubirea nu poate depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a facut asigurarea.
Dacă contractul s-a încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat,
În cuantumul pagubei se includ și pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile de salvare luate în timpul producerii evenimentului asigurat, precum și cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor. Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de tipul acesteia, totală sau parțială,
Prin paguba totală se înțelege :
la clădiri și alte construcții : distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica; distrugerea în așa măsură încât, deși au mai rămas resturi sau elemente de construcție ce se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea prin reparație nu mai este posibilă; costul reparațiilor, mai puțin uzura, depășește valoarea la data producerii riscului asigurat, a clădirii sau a altor construcții, din care s-a dedus valoarea la aceeași dată a bunurilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;
la bunurile a căror cantitate se exprimă în kilograme, bucăți, metri liniari, pătrați sau cubi, acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;
la celelalte bunuri: distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot
întrebuința sau valorifica; distrugerea în așa mod încât, deși au rămas resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, bunurile nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate prin înlocuire; la bunurile ce mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori a pieselor avariate sau prin înlocuirea sau recondiționarea acestora, costul reparațiilor ori costul de înlocuire sau de recondiționare a părților componente sau a pieselor avariate – din care se scade uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate – depășește valoarea la data producerii riscului asigurat, a bunurilor respective; costul restaurării obiectelor de muzeu sau de expoziție, lucrărilor de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci de marmura depășește valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor respective.
Prin pagubă parțială se înțelege :
la clădiri sau alte construcții, avarierea în cazurile în care clădirile sau alte construcții se refac prin reparații, cu unele excepții prevăzute de condițiile de asigurare;
la bunurile a căror cantitate se exprimă în kilograme, litri, bucăți, metri liniari, pătrați sau cubi, pierderea de calitate (deprecierea) la acea parte din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat și care diminueaza valoarea bunurilor respective;
la celelalte bunuri, avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate sau prin înlocuirea sau recondiționarea.
În caz de pagubă totală, cuantumul acesteia reprezintă:
la clădiri sau alte construcții, costul construirii din nou (de înlocuire) din care se scade uzura și valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;
la bunurile a căror cantitate se exprimă în kilograme, litri, bucăți, metri liniari, pătrați sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;
la celelalte bunuri, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor distruse din care se scade valoarea la aceeași dată a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
În caz de pagubă parțială, cuantumul acesteia reprezintă
la clădiri sau alte construcții, costul reparației, din care se scade uzura si valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;
la bunurile a căror cantitate se exprimă în kilograme, bucăți, metri liniari pătrati sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a pierderii de calitate (depreciere) a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă si care diminuează valoarea bunurilor respective. Gradul de depreciere se stabilește în procente, pe baza examinării bunurilor avariate;
la obiectele de muzeu sau de expoziție, lucrări de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci de marmură, costul restaurării, din care se scade valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;
la celelalte bunuri, costul reparațiilor părților componente sau pieselor
avariate ori costul de înlocuire sau de recondiționare al acestora, din care se scade uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate (cu excepția materialelor auxiliare, geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile, de la piesele în cauză) și valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
Valoarea mijloacelor fixe și obiectelor de inventar la data producerii evenimentului asigurat se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestora uzura
corespunzătoare.
Valoarea de nou la data producerii evenimentului asigurat a mijloacelor fixe șl obiectelor de inventar precum și a celorlalte bunuri se stabilește în baza urmatoarelor prețuri:
pentru clădiri și alte construcții: prețurile unitare pe articole de deviz privind lucrările de construcții și instalațiile aferente metodologiei de întocmire a devizelor pentru stabilirea valorii de nou și a dispozițiilor ce se aplică la întocmirea devizelor pe categorii de lucrări, valabile la data producerii evenimentului asigurat;
pentru bunurile cumpărate din comerț, preturile de vânzare practicate în comerț;
pentru bunurile provenite din productia proprie, preturile de producție; cel mult prețurile de vânzare din comerț mai puțin adaosul comercial și T.V.A aferente acestuia;
pentru produsele din cultura plantelor și din creșterea animalelor: în cazul produselor de importanță strategică, prețurile de contractare și de achiziție stabilite de Ministerul Agriculturii iar, în cazul celorlalte produse, prețurile de contractare și/sau de achiziție cu care acestea sunt preluate de unități de specialitate;
pentru obiectele de muzeu sau de expoziție, lucrări de artă pe sticlă, din sticlă sau pe plăci de marmură, valoarea de circulație;
pentru bunurile ce nu se mai fabrică, prețurile stabilite în comparație cu bunuri asemănătoare, făcându-se scăderea corespunzătoare pentru diferențe de calitate și productivitate;
pentru bunurile destinate vânzării, prețurile de vânzare mai puțin adaosul comercial și T.V.A. aferente acestuia,
Uzura bunurilor avariate sau distruse se stabilește în raport cu vechimea și starea de întreținere a acestora la data producerii evenimentului asigurat. La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuirile de părți componente sau piese, executate înainte de producerea evenimentului asigurat pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a bunurilor.
Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau înlocuirilor respective iar, în lipsă, pentru persoanele fizice și întreprinzători particulari, pe bază de expertiză suportată de aceștia. Pentru bunurile de același fel, având valori mai mici și care se prezintă asemănător din punct de vedere al vechimii, întrebuințării și stării de întreținere, se poate stabili o uzură medie.
Prin resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica se înțeleg diferite piese sau elemente (metale, materialul lemnos, lână de umplutură), rezultate din fiecare bun sau fel de bun avariat ori distrus, a căror valoare la data producerii evenimentului asigurat se stabilește după cum urmează :
la diferite piese sau elemente ce rezultă de la unele bunuri în caz de pagubă totală, în baza prețurilor de nou ale acestora, potrivit celor arătate anterior, din care se scade uzura corespunzătoare a bunurilor respective (cu excepția materialelor auxiliare, geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile, de la bunurile în cauză) și eventuala depreciere valorică rezultată în urma pagubei;
la metale și lână de umplutură, în baza prețurilor de achiziție ale unităților de specialitate;
la lemn de foc, în baza prețurilor de vânzare cu amănuntul ale unităților de specialitate.
Costul reparațiilor clădirilor sau altor construcții se stabilește prin aplicarea prețurilor unitare, pe articole de deviz, pentru lucrări de reparații la construcții și instalații aferente lor; metodologia și dispozițiile legale ce se aplică la întocmirea devizelor în vederea stabilirii costului reparațiilor sunt cele valabile la data producerii evenimentului asigurat.
Costul reparațiilor, recondiționărilor sau restaurărilor, inclusiv costul de înlocuire a părților componente ori pieselor avariate, cu excepția clădirilor sau altor construcții, se stabilește pe bază de acte de la unitățile de specialitate,
După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma rămasă, cu aceeași primă de asigurare. La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi completată printr-o asigurare suplimentară contra plății diferenței de primă corespunzătoare.
În caz de furt, când acesta este însoțit de alte daune (spargerea ușii, geamului, peretelui etc.) produse încăperii în care s-a aflat obiectul asigurării, asiguratul este despăgubit cu întreaga valoare a acestei daune, în măsura în care nu se depășește suma asigurată. Dacă înainte ca asiguratul să primească despăgubirea, bunurile furate au fost găsite, societatea de asigurări îl despăgubește numai pentru eventualele pagube înregistrate ca urmare a furtului.
Dacă bunurile furate nu au fost găsite, despăgubirile se acordă cu condiția ca asiguratul să dea o declarație din care să rezulte că, în situația în care bunurile furate vor fi găsite, se obligă să restituie total sau parțial, după caz, despăgubirea primită.
Asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru :
a) pagube indirecte (reducerea valorii bunurilor asigurate după reparație,
scăderea prețurilor bunurilor, întârzieri în livrarea bunurilor chiar dacă aceasta este
determinată de cauze cuprinse în asigurare);
pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori a producției, inclusiv salariile aferente pe perioada respectivă;
pagube produse de operațiuni militare în timp de război;
d) cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în
comparație cu starea lor de dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru
repararea unor avarii sau distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare și nici
cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;
pagube pricinuite de măsuri de război (indiferent dacă războiul este declarat sau nu), invazie, ocupație militară, război civil, insurecție, rebeliune, revoluție, putere (dictatură) militară sau uzurpare de putere;
pagube produse de tulburări civile, revolte, acte de terorism sau sabotaj, acte de vandalism și alte asemenea;
pagube produse de influențe directe ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile;
h) în caz de confiscare, naționalizare, sechestrare, rechiziționare sau alte acte similare;
i) pagube sau cheltuieli în legătură cu poluarea și/sau contaminarea provocate direct sau indirect de orice cauză; în cazul în care, urmare a unei poluări și/sau contaminări, are loc un incendiu și/sau explozie, care provoacă pagube bunurilor asigurate, acestea se despăgubesc dacă sunt urmare directă a incendiului și/sau exploziei.
Nu se acordă despăgubiri nici în cazurile în care paguba s-a produs, și nici pentru partea de pagubă care s-a mărit, când :
la asigurările încheiate cu persoanele juridice, este încriminată culpa unui membru din conducerea societății asigurate, lucrând în această calitate:
la asigurările încheiate cu întreprinzătorii particulari, s-a dovedit culpa unui membru din conducere, lucrând în această calitate;
c) la asigurările încheiate cu persoane fizice, este vorba de culpa asiguratului sau a oricarei persoane fizice majore care, în mod statornic, locuiește și gospodărește împreuna cu asiguratul.
Cazurile considerate culpă în producerea pagubei sunt prevăzute în condițiile speciale stabilite pentru fiecare fel de asigurare.
Se considera culpă în mărimea pagubei și numai pentru partea de pagubă care s-a marit (chiar dacă paguba a fost produsă fără culpă):
neluarea în timpul producerii evenimentului asigurat a măsurilor de limitare a pagubei, dacă acest fapt rezulta din actele încheiate de organele în drept (poliție, pompieri, ROMGAZ, etc);
neluarea măsurilor ce stau în putința factorilor de conducere – după
producerea pagubei – pentru limitarea pagubelor produse, precum și pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrarea și paza bunurilor rămase ori pentru prevenirea degradărilor;
după producerea evenimentului asigurat, asigurătorul achită despăgubirea
cuvenită asiguratului, numai după ce acesta a probat legitimitatea sa de a încasa indemnizația și a predat asigurătorului întreaga documentație necesară subrogării acestuia pentru exercitarea acțiunii de subrogare.
Instrumentarea dosarelor de daună
Investigarea evenimentelor produse la aceste forme de asigurare trebuie să aibă în vedere posibilitatea producerii intenționate a unor riscuri asigurate, exagerării volumului pagubelor, întocmirii unor constatări tehnice și expertize neconforme cu realitatea, prezentării de devize de reparații și alte documente total sau parțial fictive etc. precum și eventualele divergențe privind valoarea revendicărilor și a sumelor de despăgubire.
În acest context, concomitent cu constatarea producerii evenimentului asigurat evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirilor, asigurătorul trebuie să întreprindă măsuri de investigare și verificare a gradului de acoperire a riscului asigurat, a realității producem evenimentului, întinderii și mărimii pagubelor. Inspectorul de daună trebuie să dea declarații scrise sau înregistrate părților implicate și martorilor, să strângă dovezi materiale și să desfășoare activități de documentare și demonstrative
4.3.3 Principalele forme de asigurare de bunuri practicate de S.C. ASIROM S.A.
A. Asigurarea clădirilor, a altor construcții și a conținutului acestora pentru pagubele produse de incendiu și alte calamități
Obiectul asigurării: În această asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri :
clădiri și alte construcții (inclusiv instalațiile fixe aferente, de încălzire electrice, sanitare, ascensoare etc.) care servesc drept locuințe, birouri magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi muzee, expoziții, etc. precum și clădiri în curs de construcții împrejurimile ș.a.;
mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;
obiectele de inventar;
mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.
Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la bunurile asigurate produse de incendiu, trăsnet, explozie – chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu sau ploaie torențială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindina, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă și căderea pe clădiri sau alte construcții a unor corpuri. Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiș sau sub cerul liber.
Pentru clădiri si alte construcții se acordă despăgubiri și pentru :
cazurile în care, pentru a se opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz, să se dărâme ori să se demonteze clădirea sau construcția, ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundatii, prăbușiri sau alunecări de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau constructiei și este necesară demontarea sau mutarea în alt loc a acestora;
pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin lovirea lor de către un vehicul;
cheltuielile făcute pentru lucrările de curățare a locului unde s-a produs paguba (ridicarea molozului, aluviunilor, pământului provenit de la prăbușiri sau alunecări de teren etc), în măsura în care acestea privesc riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrărilor de reparații.
În cazul mijloacelor fixe (cu excepția clădirilor sau altor construcții) și mijloacelor circulante materiale se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a :
carbonizării totale sau parțiale, ori topirii, chiar și fară flacări;
avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală;
dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirii sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate, ori a unor clădiri sau altor construcții învecinate, dacă aceasta se face pentru a opri extinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de inundație, de prăbușire sau alunecare de teren;
acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile respective;
pierderii sau dispariției bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate;
prăbușirii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate precum și a izbirii lor de către un vehicul.
Se acordă despăgubiri pentru pagubele produse clădirilor, altor construcții, mijloace fixe și circulante și în cazul în care prăbușirea sau alunecarea de teren a fost prilejuită de lucrări executate pentru amplasarea clădirilor sau altor constructii, ori de lucrări rutiere de interes local precum și de prospecțiuni, explorări sau exploatări miniere sau petroliere, la suprafață sau în profunzime, indiferent de timpul trecut de la terminarea sau abandonarea lor. Nu se acordă despăgubiri dacă agenții economici care au efectuat lucrările respective sunt obligați expres, prin dispoziții legale să plătească despăgubiri. În căzul plății despăgubirilor acordate de către asigurător, acesta are drept de regres împotriva societăților comerciale răspunzătoare de producerea pagubelor respective.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri, în afara cazurilor prevăzute de condițiile generale de asigurare a bunurilor, nici pentru pagubele :
produse numai de fermentație, oxidare, căldură, precum și de pătare ori pârlire determinate de o sursă normală de căldură;
produse instalațiilor electrice numai prin acțiunea curentului electric (în afară de cele produse de trăsnet), dacă aceasta nu este urmată de incendiu;
produse aparatelor electrice numai prin acțiunea curentului electric, dacă aceasta nu este urmată de incendiu și chiar dacă acțiunea curentului electric a fost cauzată de trăsnet;
produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.
Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului după cum urmează:
separat, pentru fiecare clădire sau alte construcții (depozit, ateliere etc), obiect de muzeu sau de expoziție, lucrare de artă pe sticlă, din sticlă sau pe plăci de marmură;
global, pentru toate bunurile, mijloacele fixe și circulante materiale, din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime și separat, pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă prevăzută în același tarif de prime.
Constatarea și evaluarea pagubelor produse prin riscurile asigurate se realizează potrivit condițiilor generale de asigurare a bunurilor, ținându-se seama în mod deosebit de starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat și dacă paguba înregistrată este totală sau parțială, cu recuperări sau fără recuperări.
Frecvența neregulilor la această clasă de asigurare, dar mai ales producerea intenționată de riscuri asigurate și "umflarea" despăgubirilor impun acordarea unei atenții deosebite calculării corecte a sumelor la care este evaluat și asigurat bunul, obligațiilor asiguratului cu privire la întreținerea acestuia și modalităților de constatare și stabilire a daunelor produse.
În acest sens, inspectorul de dauna care instrumentează dosarul de daună sau cel care investighează realitatea producerii evenimentului asigurat va analiza și verifica dacă:
• evenimentul s-a produs în perioada de valabilitate a asigurării;
s-au cerut în scris poliției și unităților de pompieri, copii după actele întocmite și concluziile cercetărilor făcute în legătură cu cauza și împrejurările producerii riscului asigurat;
anul construcției declarat de asigurat și consemnat în procesul – verbal de constatare este cel real, înscris în registrele aflate la primărie sau alte instituții;
prețurile din devizele de materiale și tarifele de manoperă sunt reale și în conformitate cu cele practicate de unitățile specializate în domeniu;
documentația privind evaluarea clădirilor și altor construcții este conformă cu metodologiile practicate în domeniul construcțiilor;
concluziile privind cauzele pagubelor produse corespund realității și dacă criteriile de încadrare a acestora în funcție de felul distrugerilor (parțiale sau totale) au fost corect stabilite;
documentația privind daunele produse și schițele clădirilor distruse sau a părților din clădirile avariate corespunde cu realitatea;
inventarul resturilor recuperabile ce se mai pot întrebuința sau valorifica este corect întocmit și corespunde situației de fapt;
s-au aplicat corect cotele de uzură și dacă ele corespund vechimii clădirilor și stării de întreținere a acestora;
prețurile unitare, pe articole de deviz, folosite în devizele de refacere a clădirilor sunt reale, iar consumurile specifice de materiale și forța de muncă corespund cantităților de lucrări trecute în deviz;
pagubele s-au produs sau mărit din cauza unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate, din culpa asiguratului sau a oricărei persoane fizice majore care, în mod statornic, locuiește și gospodărește împreună cu asiguratul.
B. Asigurarea bunurilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie
Sunt asigurate pentru cazurile de furt prin efracție sau acte de tâlhărie, bunurile sau alte valori (numerar, timbre poștale sau fiscale, obligațiuni CEC etc) aflate în localul asiguratului persoană juridică sau curierilor aliați în slujba acestuia.
Prin furt prin efracție se înțelege, potrivit normelor de asigurare, acel furt săvârșit prin spargerea pereților, acoperișului, ușilor, ferestrelor, dușumelelor sau prin stricarea sau forțarea dispozitivelor de închidere.
În cazul asigurării bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului nu sunt asigurate, în afară de cele prevăzute de condițiile generale, următoarele :
mijloacele fixe care prin volumul sau greutatea lor ori prin faptul că sunt zidite nu sunt expuse furtului, precum și animalele;
bunurile ce se află în localuri în afara localității (la mai mult de o jumătate de kilometru de cea mai apropiată clădire locuită din localitate) și care nu au paznic permanent sau nu sunt locuite în permanență;
mărfurile (produsele) sau orice alte bunuri aflate în vitrinele exterioare care nu fac corp comun cu clădirea sau altă construcție prevăzută în contractul de asigurare;
pietrele scumpe sau obiectele din platină, aur și valorile care nu sunt păstrate
în dulapuri de fier (case de bani. tezaure, dulapuri fișet etc). cu excepția cazurilor
când bunurile sau valorile respective se află expuse în cadrul muzeelor sau expozițiilor;
bunurile sau valorile aflate în gherete, chioșcuri, tonete, rulote sau alte
asemenea construcții, indiferent de felul materialelor din care sunt executate.
Societatea de asigurare acordă despăgubiri pentru:
a) pagubele produse prin furtul prin efracție a bunurilor sau valorilor înscrise in contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, cu condiția să fie îndeplinite următoarele măsuri de siguranță și pază:
ușile exterioare ale localului (încăperilor) în care se află bunurile sau valorile asigurate să fie încuiate cu dispozitive de închidere (broaște cu chei, lacăte exterioare ori zăvoare interioare);
ușile exterioare ale localului (încăperilor) în care se află bunurile sau valorile asigurate, și care au geamuri, să fie apărate cu obloane de lemn și bare de fier, ori cu obloane de fier sau grilaje de fier încuiate:
încăperile situate la parterul în care se află bunurile sau valorile asigurate sau prin care se pătrunde la acestea, să aibă toate geamurile, atât la uși cât și la ferestre, aparate cu obloane, bare de fier, grilaje etc;
încăperile în care se află bunurile sau valorile asigurate să fie prevăzute cu sisteme de alarmă.
pagubele produse prin spargerea sau deteriorarea – cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracție – a pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor la clădiri sau alte construcții aparținând asiguratului, precum și a mobilierului și sistemului de alarmă;
pagubele produse prin furtul bunurilor sau valorilor înscrise și aflate în localul prevăzut în contractul de asigurare, dacă acesta a fost comis prin acte de violență sau amenințare, în condițiile prevăzute de Codul penal, asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului;
pagubele produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare și aflate în localul prevăzut în poliță, prin folosirea cheilor originale obținute prin acte de tâlhărie comise în condițiile arătate la punctul c, în localul menționat în contractul de asigurare.
Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului, fie global pentru toate bunurile (valorile) din aceeași grupă, prevăzute în tariful de prime, fie separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, respectiv valori din aceeași grupă.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale și nici pentru pagubele săvârșite de orice angajat sau prepus al asiguratului și pagubele cauzate de furtul simplu sau de furtul săvârșit prin chei potrivite sau originale
C. Asigurarea utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale
Prin contractul de asigurare sunt acoperite pagubele materiale produse prin distrugerea sau avarierea bruscă și neprevăzută a utilajelor, instalațiilor, mașinilor și echipamentelor aflate în localul asiguratului. Sunt cuprinse în asigurare numai bunurile acceptate în urma efectuării testelor de funcționare, fie că acestea sunt în stare de funcționare sau în repaus, demontate în scopul curățirii sau reviziei, ori în cursul mutării în alt toc, la aceeași adresă.
Pagubele acoperite prin asigurare pot fi cauzate de greșeli de montare sau instalare, defecte de construcție, de materiale sau turnare, nepricepere, neglijența prepușilor, insuficiența apei în boilere, dezmembrare datorată forței centrifuge, scurtcircuit sau alte cauze care nu sunt în mod expres excluse de normele de asigurare.
Societatea de asigurare nu acordă despăgubiri în cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, atunci când pagubele sunt produse din culpa asiguratului, a unui membru al familiei acestuia sau a unui membru al conducerii unității asigurate ori a unui prepus al asiguratului și nici în cazurile prevăzute de condițiile speciale.
Potrivit acestor norme nu se acordă despăgubiri pentru :
a) incendiu, lovitură directă a trăsnetului, explozie, stingere a unui incendiu sau demolare ulterioară, cădere a avioanelor sau a altor aparate aeriene sau a obiectelor provenind din acestea, orice fel de furt sau tentativă de furt, prăbușire a clădirilor, inundatie, cutremur, alunecare sau prabușire de teren, avalanșă, uragan, furtună, ciclon, erupție vulcanică sau catastrofe naturale similare;
b) pagube pentru care, prin lege sau contract, răspunde producătorul, furnizorul, antreprenorul, inclusiv atelierul (secția) de reparație;
c) pagube produse de erori sau deficiențe ale bunurilor asigurate existente la începerea perioadei de valabilitate a contractului de asigurare, de care asiguratul sau reprezentanții săi au cunoștință, indiferent dacă aceste erori sau defecte au fost sau nu aduse la cunostinta asigurătorului;
d) acțiunea intenționată a asiguratului sau a unuia din reprezentanții săi;
e) consecințe ale razboiului, invaziei, acțiunii unui dușman extern, ostilitaților, razboiului civil, revoltei, insurecției, grevei patronale, tulburărilor civile, puterii (dictaturii militare sau uzurpării de putere, actelor unor grupuri de persoane răuvoitoare sau persoane care acționează în numele său);
f) vandalism (acte de distrugere cu intenție a bunurilor asigurate de către persoane cunoscute sau necunoscute);
g) consecințe ale reacțiilor nucleare, radiației nucleare sau contaminării radioactive;
h) pagube consecința directă a influenței continue a exploatării (uzura, eroziune, coroziune, ruginire, depunere de piatra la cazane);
i) daune de consecințe de orice fel sau răspunderi de orice natură (de exemplu: pierderi de valoare, pierderi de profit, pagube bănești produse de imposibilitatea executării contractelor, pierderea clientelei etc.);
j) plăți pentru despagubirea acordata pentru pagubele materiale.
Asigurătorul nu va despăgubi pe asigurat nici pentru cheltuielile pe care oricum acesta le-ar fi efectuat dacă evenimentul nu ar fi avut loc (service, intreținere, etc.), cheltuielile suplimentare efectuate în legatura cu transformarea sau îmbunatățirea stării bunurilor în comparație cu cea anterioara daunei, cheltuielile suplimentare efectuate pentru improvizații sau reparații/înlocuiri temporare a bunurilor asigurate și cheltuielile suplimentare care nu au fost incluse în suma asigurată.
Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului, separat pentru fiecare mașină, utilaj sau instalație, la o valoare egală cu costul de înlocuire al bunurilor asigurate prin bunuri noi, de același tip și de aceeași capacitate. Costul de înlocuire include cheltuielile obișnuite de transport, taxele vamale și costul montării.
Bunurile asigurate se consideră subasigurate dacă suma asigurată este mai mică decât valoarea de asigurare. Dacă la producerea unui eveniment asigurat se consideră că suma asigurată este mai mică decât valoarea asigurată la acea dată, despăgubirea se reduce în mod corespunzător raportului dintre suma asigurată și valoarea de asigurare. Această situație se aplică fiecărui bun în parte.
În cazul producerii unei distrugeri sau avarieri asiguratul este obligat să ia toate măsurile pentru diminuarea pagubelor și să înștiințeze imediat, în caz de incendiu sau explozie, organele de poliție, unitățile de pompieri ori alte organe de cercetare, concomitent cu anunțarea asigurătorului despre producerea daunei, cauza și mărimea probabilă a daunei.
Pentru a primi despăgubirea cuvenită asiguratul are următoarele obligații:
să furnizeze asigurătorului informații complete despre eveniment și documentele necesare pentru evaluarea mărimii pagubei sau pentru determinarea cheltuielilor efectuate;
să acorde sprijin în efectuarea investigațiilor pentru stabilirea cauzelor și condițiilor de producere a pagubei și să nu facă nici o modificare a bunului avariat care ar putea îngreuna sau pune în imposibilitate investigarea cauzei pagubei;
să păstreze piesele afectate pentru inspecție și să nu repare sau să înlocuiasca mașinile sau utilajele afectate decât cu acordul asigurătorului. În cazul în care asigurătorul nu efectueaza în termen de 7 zile lucrătoare de la înștiințarea daunei asiguratul poate executa reparațiile sau înlocuirile.
Despăgubirea nu poate depăși suma asigurată pentru fiecare bun asigurat prevăzută în specificația la contract, iar despăgubirea totală nu poate depăși suma totală asigurată.
În cazul bunurilor care pot fî reparate cuantumul pagubei îl reprezintă cheltuielile efectuate în mod necesar pentru a se readuce bunul avariat la starea de folosința imediat anterioară producerii pagubei, costul demontării și montării pentru
efectuarea reparațiilor și cheltuielile obișnuite de transport la și de la atelierul de reparații, taxele vamale și alte taxe, dacă este cazul, în măsura în care aceste cheltuieli au fost incluse în suma asigurată. Asigurătorul va plăti costul materialelor și manopera pentru reparații, precum și un procent rezonabil pentru acoperirea cheltuielilor de regie.
Dacă costul reparațiilor este egal sau depășește valoarea reala a bunului asigurat imediat anterioară producerii pagubei, bunul este considerat distrus iar despăgubirea se va stabili ca în cazul unei distrugeri totale.
În cazul în care un bun asigurat este distrus, despăgubirea cuprinde valoarea reală a bunului imediat anterioară producerii pagubei, inclusiv cheltuielile obișnuite
de transport, costul montării și taxele vamale, cu condiția ca aceste cheltuieli să fi fost incluse în suma asigurată. Valoarea reală se calculează prin scăderea uzurii din costul de înlocuire a bunului, determinată în funcție de vechimea, starea de întretinere și de întrebuințare a bunului asigurat.
Calculul despăgubirii cuvenite asrguratului se face prin scaderea din indemnizația stabilită a franșizei și a valorii recuperate (piese, subansamble și materiale care mai pot fi utilizate sau valorificate) la data producerii evenimentului asigurat. În cazul în care au fost afectate mai multe bunuri asigurate în unul și același eveniment asigurat se va scădea din despăgubire numai cea mai mare franșiză aplicabilă.
În cazul existenței mai multor asigurări încheiate pentru același bun, fiecare
asigurător este obligat la plată, proporțional cu suma asigurată și până la concurența
acestuia, fară ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul
efectiv, consecință directă a riscului.
În cazul plății unei despăgubiri asigurătorul are dreptul de a compensa ratele de
primă ce i se datorează până la sfârșitul perioadei de asigurare prin scăderea acestora
din valoarea despăgubirilor cuvenite.
D. Asigurarea lucrărilor de construcții – montaj și a răspunderii constructorului
Asigurarea se încheie cu societățile comerciale care au ca obiect de activitate construcții – montaj în România și/sau în străinătate, indiferent de forma de proprietate a capitalului (de stat, mixtă sau privată). La cererea asiguratului, în asigurare poate fi inclus în calitate de coasigurat și beneficiarul lucrării.
Prin asigurare sunt acoperite pagubele cauzate contractantului poliței prin avarierea bunurilor asigurate și răspunderea civilă legală a acestuia față de terți, pentru vătămări corporale sau deces, avarieri sau distrugeri a unor bunuri.
În asigurarea lucrărilor de construcții – montaj sunt cuprinse :
bunurile încorporate în obiectivul de construcții – montaj în curs de execuție;
mașinile, utilajele și instalațiile de construcții;
materiale și alte bunuri folosite la executarea construcțiilor.
În afara bunurilor menționate mai sus pot fi cuprinse în asigurare și:
cheltuielile făcute cu transportul mașinilor, utilajelor, instalațiilor, materialelor și a altor bunuri de la furnizor până la șantierul de construcții – montaj, dacă acestea nu au fost cuprinse în asigurarea de transport;
diferențele de tarif pentru transportul aerian sau expres al unor bunuri;
taxele vamale, taxele de timbru și alte taxe legale,
cheltuielile pentru munca suplimentară, munca de noapte ori în zilele de sărbători legale și cheltuieli făcute ca urmare a creșterii prețurilor și salariilor peste cele luate în calcul în deviz.
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru:
pagubele materiale cauzate bunurilor de: incendiu, trăsnet, explozie, furtună, uragan, grindină, ploaie torențială, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren;
cheltuieli de curățire a locului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma unei pagube cuprinse în asigurare, dar nu mai mult de 2% din suma asigurată total;
sumele datorate de asigurat cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată pentru prejudicii de care răspunde în baza legii față de terțe persoane păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea unor bunuri în legătură cu construcția – montajul ce o execută;
pagubele materiale cauzate de construcție în timpul perioadei de garanție (menținere în funcțiune), prin lucrări și operațiuni efectuate de asigurat pentru îndeplinirea obligațiilor sale.
Societatea de asigurare mai acordă despăgubiri și pentru :
cheltuieli necesare și economicoase făcute pentru salvarea și conservarea bunurilor asigurate, micșorarea pagubelor, prevenirea extinderii pagubelor sau pentru stabilirea cauzelor și cuantumului acestora și alte cheltuieli ca urmare a unei pagube;
cheltuieli făcute de asigurat în scopul respingerii sau reducerii pretențiilor la despăgubire, ori în scopul formulării pretențiilor față de terți;
cheltuielile de demontare și montare făcute ca urmare a unei pagube cuprinse în asigurare;
alte cheltuieli, diferențe de tarif și taxe cuprinse în contractul de asigurare.
Asigurarea se încheie la suma declarată de asigurat, în lei sau în valută, așa cum a fost încheiat contractul de construcții – montaj, pe toată perioada de construcție, până la predarea definitivă a lucrării pe bază de proces – verbal de recepție, inclusiv perioada de garanție prevăzută în contract.
Suma asigurată reprezintă:
pentru pagubele materiale – valoarea totală a contractului de construcție -montaj inclusiv mașinile, utilajele, instalațiile, materialele și alte bunuri folosite la executarea acestora;
pentru răspunderea civilă legală – suma pe care asiguratul o apreciază că va constitui limita răspunderii sale. În acest sens se va ține seama de natura construcției – montajului, de numărul de lucrători, utilaje și mașini folosite, legislația și uzanțele în materie din țara respectivă, precum și orice alte elemente ale situației locale.
Răspunderea societății de asigurare începe o dată cu deschiderea șantierului de construcții – montaj, respectiv din momentul aducerii în șantier a primului lot de utilaje, materiale sau alte bunuri și încetează la data predării definitive a lucrării către beneficiar, sau a unor părți ori faze de lucrare, potrivit graficelor de execuție, la expirarea termenului de garanție (menținere în funcțiune) prevăzut în contractul de construcție – montajuri, la data denunțării sau rezilierii contractului de asigurare.
În caz de prelungire a perioadei de construcție – montaj peste termenul convenit, la cererea asiguratului, durata asigurării se prelungește contra plății unei prime suplimentare. În situația de reducere a perioadei de construcție, asigurătorul restituie o parte din prima încasată (calculată pe numărul lunilor de asigurare ce se reduc) dacă pagubele înregistrate nu depășesc, pe toată durata asigurării, 50% din prima de asigurare totală.
Dacă asigurarea încetează înainte de termen din altă cauză decât predarea construcției – montajului sau contractul de asigurare se denunță ori se reziliază, primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară încetării asigurării, calculată pe numărul lunilor de asigurare rămase, se restituie.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse de :
penalizări ca urmare a nerespectării termenelor de execuție sau altor obligații contractuale, precum și pentru defectele de aspect sau finisare, chiar dacă acestea sunt provocate de cazurile de pagubă cuprinse în asigurare;
amenzi de orice fel și cheltuieli penale:
grindină, ploaie torențială sau inundație la materialele depozitate sub cerul liber, cu excepția cazurilor în care paguba s-ar fi produs chiar și în situația în care materialele ar fî fost depozitate în magazii;
dispariția unor bunuri dacă aceasta a fost constatată numai cu prilejul unor inventarieri periodice;
Societatea de asigurare nu acordă despăgubiri nici pentru :
pagube pricinuite ca urmare a intenției sau culpei grave a unui membru din
conducerea societății comerciale asigurate sau a unui reprezentant legal al acesteia;
pagube indirecte, chiar dacă sunt urmare a unei pagube cuprinse în asigurare;
pagube pricinuite de instalații subterane, cum ar fi cabluri electrice, conducte de ape, petrol, gaze, lucrări de drenaj și altele asemănătoare, existente în perimetrul șantierului sau în imediata vecinătate, în afara cazului în care asiguratul a cemt de la autoritățile respective date privind poziția exactă a unor asemenea instalații subterane, în care caz se va limita numai la costul acestor instalații;
pagube pricinuite culturilor agricole și forestiere;
pagube produse autovehiculelor care au dreptul să circule pe drumurile publice sau pagube pricinuite de acestea terților, dacă au fost folosite în afara perimetrului șantierului sau fără legătură directă cu lucrările de construcții – montaj;
vătămare corporală sau deces al persoanelor care lucrează pentru asigurat sau sub controlul acestuia;
pagube produse unor bunuri personale aparținând asiguratului sau beneficiarului ori persoanelor care lucrează pentru aceștia sau sub controlul lor.
Despăgubirile se stabilesc în funcție de starea bunului în momentul producerii riscului. Pagubele produse se despăgubesc pâna la costul reconstituirii părții avariate, inclusiv celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare.
Pentru răspunderea civilă legală a asiguratului față de terți despăgubirea se stabilește pe baza înțelegerii dintre părți, cu acordul asigurătorului, ori prin hotarâre judecatorească, în conformitate cu legislația țarii în care se execută lucrarile de construcții – montaj.
E. Asigurarea utilajelor de construcții și a altor utilaje și instalații speciale
S.C. ASIROM S.A. – a cărei ofertă face obiectul studiului nostru de caz – asigură utilajele de construcții, alte utilaje și instalațiile speciale puse în funcțiune pe șantierele de construcții, potrivit solicitărilor și listei completate de asigurat.
Nu sunt asigurate și nu sunt incluse în normele speciale de asigurare:
autovehiculele / vehiculele înmatriculate cu excepția cazului în care acestea acționeaza doar la locațiile asigurate,
ambarcațiunile, navele sau aeronavele, navele submersibile, instalațiile și mijloacele care acționeaza sub pământ (cu excepția cazurilor convenite în mod expres).
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pierderea, avarierea, sau răspunderea cauzată, produsă, rezultată sau agravată direct sau indirect de:
franșiza prevazută în “Specificația” pentru fiecare eveniment;
daune datorate unor avarii accidentale, pene sau defecțiuni de natură mecanică sau electrică, înghețarii fluidului de răcire sau altor fluide, ungerii defectuoase sau agentului de racire;
pierderi sau daune la piese / subansamble ce se înlocuiesc, cum ar fi sfredele, burghie, cuțite, șabloane, cabluri, lanțuri, benzi transportoare, baterii, pneuri;
avarii datorate exploziei unui motor cu comustie internă, a unui rezervor sau vas de presiune având drept cauze presiunea fluidului intern sau a aburilor;
daune produse în timpul transportului sau deplasării prin forța proprie utilajelor asigurate între două locații (puncte de lucru;
daune consecința directă a exploatării normale datorate lipsei de folosire și condițiilor atmosferice normale;
daune întâmplate în timp ce unul sau mai multe bunuri asgurate este / sau sunt supuse unei testări sau verificări de orice natură sau sunt folosite în alte moduri decât cele pentru care sunt destinate;
daune datorate defectelor existente în momentul încheierii asigurării chiar dacă acestea erau sau nu cunoscute de asigurat;
acțiunea intenționata sau neglijența gravă a asiguratului sau a reprezentanților săi (în cazul persoanelor juridice);
daune de care producătorul, furnizorul sau unitatea de reparații sunt responsabile prin lege sau printr-un contract;
daune de orice natură (pierderi de valoare, pierderi de profit, pagube bănești produse imposibilitatea executarii contractelor, pierderea clientului, etc.);
daune descoperite în timpul efectuării unui inventar sau in timpul unor operațiuni normale de serviciu;
daune provocate bunurilor asigurate de către persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice sau care nu au în atribuție și / sau nu sunt calificate în conducerea sau manipularea bunurilor asigurate;
furtul simplu, dispariția inexplicabilă.
Contractul de asigurare nu acoperă nici cheltuielile suplimentare efectuate ca urmare a producerii unui eveniment asigurat precum: lucrul peste program, pe timpul nopții sau al sărbătorilor legale sau cele determinate de transportul expres al bunurilor asigurate, decât dacă acesta au fost agreate în prealabil, în scris, de asigurător și s-a plătit prima de asigurare corespunzătoare.
Răspunderea asigurătorului intră în vigoare după 24 de ore de la expirarea zilei
în care s-a încasat integral prima de asigurare (sau prima rată a acesteia), s-a efectuat
inspecția de risc și s-a emis contractul de asigurare. În cazul în care inspecția de risc
se face după emiterea contractului de asigurare, numărul de zile în care se va efectua
inspecția de risc va fi stipulată în "Specificație", dar nu va depăși 10 zile, în acest caz
răspunderea asigurătorului va începe după această perioadă, chiar dacă inspecția de
risc nu a fost finalizată.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a achitat asigurarea și s-au plătit primele de asigurare.
Suma asigurată este cea declarată de asigurat, care trebuie să fie egală cu valoarea de asigurare. Prin valoare de asigurare se înțelege valoarea de înlocuire a bunurilor asigurate cu bunuri noi de același tip, calitate, parametri și capacitate în care sunt incluse și taxele de transport, taxele vamale și costurile de montaj, dacă este cazul. Suma asigurată trebuie să conțină și taxa pe valoarea adăugată aferentă utilajelor de asigurare; în caz contrar, acest lucru se menționează în lista utilajelor iar despăgubirea nu va include această taxă.
Dacă la data producerii evenimentului asigurat se constată că sumele asigurate sunt inferioare valorii de asigurare despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată și valoarea de asigurare a bunului în cauză, potrivit principiului proporției. Condiția se aplică fiecărui bun sau valorii a unui bun, în mod separat.
Modul de stabilire și calculul cuantumului de despăgubire prevăzut de normele speciale de asigurare este același ca și în cazul asigurării utilajelor și instalațiilor pentru cazurile de avarii accidentale.
Inspectorul de daună sau cei care instrumentează dosarul de daună trebuie să acorde o atenție deosebită corectitudinii stabilirii daunelor produse, a realității și veridicității actelor și documentelor prezentate de asigurat pentru stabilirea și calcularea despăgubirii. Asigurătorul plătește despăgubirea numai pe baza facturilor chitanțelor și altor documente care dovedesc efectuarea reparațiilor sau înlocuirea pieselor și subansamblelor afectate. În cazul în care asiguratul nu dorește repararea bunului avariat, despăgubirea se face pe baza evaluării asigurătorului (deviz antecalcul, prețuri de producător sau de reprezentanță, cataloage de specialitate etc) in limita valorii reale a bunului avariat.
4.3.4 Asigurarea S.C. UNICOM S.A. de către S.C. ASIROM S.A.
Întocmirea poliței de asigurare
S.C. UNICOM S.A. deține 2 depozite din zidărie și un sediu evaluate la 3.000.000 lei și echipamente de tehnică de calcul în valoare de 18.090 lei expuse posibilității de a izbucni un incendiu, unei inundații sau alt eveniment ce ar putea distruge depozitele, sediul sau tehnica de calcul.
Pentru a continua politica de protejare a afacerilor firmei societatea UNICOM S.A. dorește să-și reînnoiască polițele de asigurare cu seriile AA 122375. Pe care le avea încheiate cu societatea de asigurări ASIROM și expirau la data de 30.08.2005.
Astfel, în data de 16.08.2005 s-a completat o cerere – chestionar de către managerul firmei UNICOM S.A., în care sunt prezentate date necesare asigurătorului privind evaluarea riscului și stabilirea primei de asigurare.
În cererea chestionar, pe lângă denumirea solicitantului, interesul asigurabil, denumirea proprietarului, adresa solicitantului și a bunurilor ce urmează a fi asigurate, bunurile și valorile declarate în asigurare (mijloace fixe în valoare de 3.000.000 lei, echipamente și tehnică de calcul 18.090 lei ), riscurile ce vor fi cuprinse în asigurare, asigurătorului și se mai precizează materialul construcțiilor, materialul acoperișurilor și alte date despre bunurile solicitate spre asigurare. Tot în cererea – chestionar sunt cerute amănunte privind vecinătățile, tipurile de materiale utilizate / depozitate, informații privind instalațiile fixe care aparțin clădirilor, detalii privind depozitarea, și foarte multe precizări privind elementele de risc privind inundațiile, incendiul sau exploziile.
Următoarea etapă este estimarea daunei maxime posibile, care are ca scop analizarea globală a protecției împotriva incendiilor a unei construcții, funcție de natura și destinația sa, pentru protejarea atât a clădirii cât și a bunurilor materiale față de pericolul de incendiu. Extimarea daunei este indicată de gradul în care subiectul de asigurat ar fi în lumina circumstanțelor și a factorilor relativi afectați de întâmplare a unui accident major rezultând dintr-un pericol asigurat.
La stabilirea daunei maxime posibile trebuie luate în calcul trei aspecte distincte:
măsurile organizatorice, pornind de la avizele de funcționare – în special cel de la pompieri;
aspectul tehnic, care ar trebui să cuprindă în principal cauze de producere a unor daune, în funcție de riscurile asigurate cuprinse în asigurare
necesarul de fonduri bănești pentru demolarea, curățirea și reconstruirea clădirii sau a unor părți componente ale construcției, unde poate avea loc dauna maximă posibilă.
Toate aceste elemente principale, însumate, analizate și calculate, conduc la stabilirea valorii cele mai mari daune, cu siguranță posibilă, pentru riscul de incendiu.
Polița privind asigurarea de bunuri (ANEXA 3) cuprinde emitentul, asiguratul, bunurile asigurate și tipurile de asigurare. La rubrica adresa bunurilor asigurate acestea pot fi atât la adresa firmei cât și la altă adresă.
Urmează calculul primei de asigurare pe baza totalului sumei asigurate și al cotei de primă comerciale. Acesta s-a obținut din tariful de prime privind asigurarea clădirilor și a conținutului lor, avem cota de primă de 0,7%
Din calcule rezultă:
Primă de asigurare:
3.018.090 ×0, 7% = 21.127 LEI RON
La rubrica modalități de plată se poate opta pentru plata integrală, semestrială, trimestrială. Plata se face în patru rate valoare egală de 5.282 lei.
Polița de asigurare s-a încheiat pe o perioadă de 12 luni cu începere de la data de 1.09.2005 până la 30.08.2006.
Deci din polița de asigurare fac parte următoarele documente: cererea chestionar, raportul inspecției de risc, condițiile generale și condițiile specifice.
Întocmirea dosarului de daună
Documentele strict necesare lichidării unui dosar de daună (în cazul daunelor provocate de incendiu și alte calamități la bunuri) sunt:
formularul de declarație de daună completată de asigurat cu privire la producerea evenimentului asigurat, din care trebuie să rezulte: denumirea asiguratului, felul bunurilor avariate sau distruse, numărul și data poliței de asigurare, locul data, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, locul unde se află bunurile avariate sau distruse și mărimea probabilă a daunei;
copia poliței de asigurare;
actele întocmite de pompieri, poliție sau alte organe de cercetare abilitate prin lege, cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat;
procesul verbal de constatare a daunelor (formular tipizat ASIROM), completat integral de către inspectorul de daune ASIROM;
fotografii relevante ale bunului avariat sau distrus din care să rezulte cât mai clar cu putință urmările producerii evenimentului asigurat;
devizul de reparații final;
referatul de plată al daunei;
diverse acte în funcție de specificul fiecărei daune, inclusiv corespondența cu privire la rezolvarea dosarului de daună.
Pe data de 26.01.2006, ora 16.30 se produce la echipamentele și tehnica de calcul o daună, respectiv un incendiu ce afectează și o încăpere a sediului societății GALGROS S.A.. În vederea anunțării asiguratului S.C. UNICOM S.A. trimite pe data de 27.01.2006 un fax prin care ASIROM este informat de producerea daunei și cere constatarea ei (ANEXA 6). Asiguratul a comunicat prin acest document data poliței de asigurare, felul bunurilor avariate sau distruse, locul, data, ora, cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, locul unde se află bunurile avariate sau distruse și mărimea probabilă a daunei.
Ca urmare a sesizării făcute de ASIROM, printr-un reprezentant, trece la constatarea efectivă la fața locului a pagubelor.
În baza procesului verbal de incendiu nr. 4 din 26.01.2006 și a declarației de daună pentru polița de incendiu se întocmesc două procese verbale de constatare a daunelor (respectiv unul pentru bunuri și celălalt pentru clădiri), în care se menționează: data, ora, cauza și împrejurările în care s-a produs paguba, eventualul vinovat, precum și împrejurările care au condus la mărirea ei (ANEXELE 7-9). În același timp se fac fotografii la fața locului cât mai relevante pentru stabilirea daunelor.
După întocmirea acestor documente asiguratul reface amenajările interioare pe baza unor oferte deviz antecalculat a cel puțin trei societăți care au un asemenea obiect de activitate și sunt agreate de către asigurător. Aceste lucrări se execută bineînțeles de către S.C. CONCAS S.A. datorită faptului că are devizul ofertă cu cea mai mică valoare. La terminarea executării lucrărilor de reparație UNICOM S.A. plătește suma de 10.007 lei și ASIROM va plăti exact suma daunei asiguratului. În baza tuturor acestor documente inspectorul de daune a întocmit referatul de plată privind dauna. Acest referat cuprinde pe lângă informații privind asiguratul, felul asigurării, evenimentul asigurat, și modalitatea de calcul a valorii despăgubirii.
Astfel la rubrica despăgubiri avem:
Reparații și amenajări interioare: 5.000 lei
Valoare calculatoare distruse: 5.007 lei
TOTAL DAUNĂ (1+2): 10.007 lei
TOTAL DESPĂGUBIRE: 10.007 lei
În final reprezentantul ASIROM care s-a ocupat de acest dosar propune aprobarea plății despăgubirii în sumă de 10.007 lei RON din contul ASIROM în favoarea UNICOM S.A.. La perfectarea actelor asiguratul trebuie să semneze o declarație care confirmă faptul că asiguratul nu mai are nici o pretenție în legătură cu paguba respectivă și în cazul reîntregirii valorii poliței sau modificării ei un act adițional de modificare a poliței de bază.
Din cele prezentate se constată că asigurările de bunuri sunt strict necesare pentru protejarea afacerilor unei societăți. Se mai constată că este necesară aprecierea corectă a eventualelor categorii de riscuri cărora afacerea le este expusă și totodată evaluarea corectă a acestora. În cazul nerespectării acestor principii se pot încheia asigurări care nu au drept rezultat protecția asiguratului, fiind plătite prime de asigurare ce nu își justifică eficiența. De regulă în cazul unor afaceri complexe de mare întindere se poate apela la specialiști care pot evalua corect riscurile la care sunt expuse anumite afaceri cât și valoarea reală care trebuie asigurată.
4.4 Monografia principalelor înregistrări contabile specifice activității S.C. ASIROM S.A.
4.4.1 Organizarea contabilității societăților de asigurări
Societățile comerciale de asigurare, de asigurare – reasigurare și de reasigurare, precum societățile de intermediere în asigurări, denumite societăți, potrivit art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie la sediile declarate de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile Legii contabilității și ale Reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu Directivele Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (Ordinul președintelui CSA nr. 3129/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile).
Aceste reglementări se vor aplica sucursalelor și altor subunități fără personalitate juridică, cu sediul în România, cât și sucursalelor și altor subunități fără personalitate juridică cu sediul în România, ce aparțin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.
4.4.2 Contabilitatea primelor din asigurările directe
Încasarea primelor din asigurările sunt acele operații de decontare pentru care se utilizează următoarele conturi:
401 – „Decontări privind primele de asigurare”, cont de ACTIV cu ajutorul căruia se evidențiază primele de asigurare brute subscrise aferente asigurărilor de viață și generale. Se DEBITEAZĂ cu primele brute de asigurare directe și subscrise și se CREDITEAZĂ cu sumele direct încasate de societate sau prin intermediari, precum și cu primele anulate și neîncasate. Are SOLD DEBITOR și exprimă primele subscrise și de încasat.
402 – „Prime anulate și de restituit”, urmărește primele aferente asigurărilor directe și acceptărilor în reasigurare privind asigurările de viață și generale. Este un cont de PASIV care se CREDITEAZĂ cu primele neîncasate dar restituibile, precum și cu cele de restituit (pentru că au fost anulate), inclusiv pentru cele aflate în aceste situații din coasigurări și reasigurări – acceptări. Are SOLD CREDITOR și reprezintă primele anulate de restituit.
404 – „Decontări privind intermediarii din asigurări” ține evidența decontărilor cu intermediarii în asigurări în care scop se DEBITEAZĂ cu valoarea primelor încasate și se CREDITEAZĂ odată cu decontarea acestora către societate.
422 – „Sume datorate intermediarilor în asigurări”, este un cont de PASIV cu ajutorul căruia se ține evidența sumelor datorate drept comisioane intermediarilor în asigurări (agenți de asigurare și brokeri de asigurare), pe baza contractelor de mandat încheiate. Se CREDITEAZĂ cu sumele reprezentând comisioanele cuvenite intermediarilor (cheltuieli de achiziție) și se DEBITEAZĂ pe măsura achitării lor; are SOLD CREDITOR și reprezintă comisioanele datorate de societate intermediarilor.
Prima de asigurare este un venit, de fapt principalul venit al societății de asigurare, așa că pentru organizarea contabilă se vor folosi următoarele conturi:
701 – „Venituri din prime brute subscrise privind asigurările de viață directe”
702 – „Venituri din prime brute subscrise privind asigurările generale directe”
Ambele conturi evidențiază primele brute subscrise, fiecare pentru una din cele două mari categorii de asigurări, în care scop se CREDITEAZĂ cu valoarea primelor de asigurare brute subscrise afernte asigurărilor directe, cu primele aferente coasigurării, precum și cu primele încasate anticipat și care se fac venit în momentul începerii sau aniversării contractului de asigurare
Exemple de înregistrări contabile:
se înregistrează prime de asigurare brute subscrise în valoare de 50 lei (RON)
încasarea primei brute efectuate direct de societate:
sau
încasarea primei brute de către intermediarii din asigurări:
se înregistrează decontarea primelor de asigurare încasate prin intermediarii în asigurări cu societatea:
Dacă polița este încheiată cu plata în devize, contul 401 se va debita cu valoarea în RON la cursul de la data intrării în vogoare a poliței sau la data „aniversării” și se reevaluează la sfârșitul fiecărui an (31 dec.). Creditarea pe măsura încasării ratelor va genera venituri/cheltuieli din diferențe de curs valutar.
Astfel, pentru fiecare poliță contul 401 va prezenta sold reprezentând diferența de curs valutar.
Exemplu: pe data de 1.01 se încheie o asigurare în care vaolarea poliței este de 50 euro, curs euro = 3,68 lei. Polița în aceasta luna se plătește la cursul stabilit în momentul asigurării; din luna următoare apar diferențe de curs valutar, curs euro = 3,80 lei, vom înregistra astfel:
1.01
50 euro x 3,68 lei = 184 lei
1.02
50 euro x 3,80 lei = 190 lei
50 euro x 3,68 lei = 184 lei
diferență de curs = – 6 lei se va înregistra pe diferențe de curs valutar astfel:
4.4.3 Contabilitatea rezervelor tehnice din asigurări
Orice societate de asigurare are obligația să constituie și să mențină toate categoriile de rezerve tehnice prevăzute de lege, rezerve de o altă natură decât cele clasice, întâlnite numai în zona asigurărilor.
Rezervele tehnice sunt prevăzute expres în Ord. CSA nr. 3109/28 oct. 2003 privind metodologia de calcul și de evidență a rezervelor tehnice minimale pentru asigurările generale și, respectiv, Ord. 3111/2003 pentru asigurările de viață.
Rezervele tehnice constituite trebuie să aibă în orice moment o valoare suficientă pentru a permite societății să onoreze angajamentele din contractele de asigurare.
Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile legale, reprezintă obligații ale asigurătorului și se deduc din veniturile acestuia în vederea determinării profitului (prin debitarea pe conturile de cheltuieli)
Conținutul și clasificarea rezervelor
Rezerva de prime
Se calculează lunar prin însumarea cotelor – părți din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării.
Rezerva de primă constituită va fi obținută prin însumarea valorilor rezervei de prime calculate pentru fiecare contract.
, unde:
Rp – rezerva de primă aferentă unui anume contract de asigurări generale;
X – nr.de zile corespunzătoare neexpirate, aferente primei brute subscrise;
Y – nr. de zile corespunzătoare aferente primei brute subscrise;
p – valoarea primei brute subscrise.
– Rezerva de primă totală va fi obținută prin însumarea rezervelor individuale de prime ale fiecărui contract. (n = nr. de contracte în vigoare)
Rezerva de daune
Se creează și se actualizează lunar în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune.
Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate și în curs de lichidare și se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Rezerva de daune care trebuie constituită va fi obținută prin însumarea valorilor rezervei de daune calculate pentru fiecare contract de asigurări generale.
Elementele care se iau în considerare în calculul rezervei de daune, sunt:
valoarea estimată a despăgubirii cuvenite pentru dauna avizată, în limita sumei asigurate;
cheltuielile cu constatarea și evaluarea pagubei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane;
costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane;
valoarea recuperărilor și a regreselor atât pentru daune soluționate cât și pentru cele în curs de soluționare.
În cazul pretențiilor de despăgubiri care fac obiectul unei acțiuni în instanță, rezerva de daune se va constitui și se va menține la nivelul pretențiilor solicitate în instanță în limita sumei asigurate.
Organizarea contabilă a rezervelor
În contabilitatea rezervelor tehince se folosesc următoarele grupe de conturi de conturi, din clasa 3 „conturi de rezerve tehnice”:
31 „rezerve tehnice privind asigurările de viață și asigurările generale”
315 „rezerva de prime privind asigurările generale”
32 „rezerva de daune privind asigurările de viață și asigurările generale”
326 „rezerva de daune privind asigurările de viață”
327 „rezerva de daune privind asigurările generale”
39 „rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare”
395 „partea cedată reasigurătorului din rezerva de prime aferentă asigurărilor generale”
397 „partea cedată reasigurătorului din rezerva de daune avizate și neavizate”
399 „partea cedată reasigurătorului din alte rezerve tehnice aferente asigurărilor generale”
Conturile din grupele 31, 32 și 33 sunt conturi de pasiv.
Se creditează cu sumele reprezentând constituirea și majorarea rezervelor corespunzătoare (conturile din grupele 61 „cheltuieli privind rezervele tehnice afernte asigurărilor de viață și a rezervei de prime la asigurările generale”, 62 „cheltuieli privind rezervele de daune aferente asigurărilor de viață și asigurărilor generale”, 63 „cheltuieli privind alte rezerve tehnice aferente asigurărilor generale”).
Se debitează cu sumele reprezentând diminuarea sau anularea rezervei corespunzătoare (conturi de cheltuieli enumerate mai sus). Soldul contului reprezintă rezerve corespunzătoare existentă.
Conturile din grupa 39 sunt conturi de activ.
Se debitează cu sumele reprezentând cota parte din rezervele corespunzătoare ce intră în sarcina reasigurătorului (conturile 619 „partea cedată reasigurătorului din rezervele tehnice privind asigurărilor de viață și rezerva de prime la asigurările generale”, 629 „partea cedată reasigurătorului din rezervele de daune aferente asigurărilor de viață și generale”, 639 „partea cedată reasigurătorului din alte rezerve tehnice aferente asigurărilor generale”).
Se creditează cu sumele reprezentând diminuarea sau anularea rezervelor corespunzătoare aferente reasigurării (conturi de cheltuieli enumerate mai sus).
Soldul contului reprezintă rezervele aferente reasigurării existente.
Cheltuielile cu rezervele
61 „cheltuieli privind rezervele tehnice afernte asigurărilor de viață și a rezervei de prime la asigurările generale”
615 „cheltuieli privind rezerva de prime aferentă asigurărilor generale”
62 „cheltuieli privind rezervele de daune aferente asigurărilor de viață și asigurărilor generale”
626 „cheltuieli privind rezerva de daune aferentă asigurărilor de viață”
627 „cheltuieli privind rezerva de daune aferentă asigurărilor generale”
Cheltuieli – partea cedată reasigurătorului
619 „partea cedată reasigurătorului din rezervele tehnice privind asigurărilor de viață și rezerva de prime la asigurările generale”
6197 „partea cedată reasigurătorului din rezerva de prime”
629 „partea cedată reasigurătorului din rezervele de daune aferente asigurărilor de viață și generale”
6296 „partea cedată reasigurătorului din rezervele de daune privind asigurărilor de viață”
6297 „partea cedată reasigurătorului din rezervele de daune privind asigurările generale”
639 „partea cedată reasigurătorului din alte rezerve tehnice aferente asigurărilor generale”
Operații contabile
A. Exemplu privind înregistrarea rezervelor de prime
Se încheie un contract de asigurare pe o durată de 1 an (valabilitate 1.01 – 31.12), prima de asigurare fiind de 2000 lei.
rezerva la începerea contractului:
După prima lună:
Timp trecut: 30 zile;
Timp rămas: 330 zile;
Rezerva
Diminuarea rezervei: 2000 – 1833 = 167 lei
– vom înregistra diminuarea rezervei:
cedarea în reasigurare: presupunem că după prima lună se cedează în reasigurare 80% din rezerva de primă ce degrevează societatea cedentă
80% din 1833 = 1466 lei
În continuare societatea asigurătoare continuă să calculeze rezerva sa de prime numai că în contabilitatea ei apare compensată:
în luna a 3-a, deci dupa 2 luni, rezerva de prime va fi:
– societatea asigurătoare continuă să înregistreze diminuarea rezervei de prime:
februarie: 1833 lei
martie: 1666 lei
diminuare 167 lei
concomitent se înregistrează partea cedată reasigurătorului:
80% x 167 = 133 lei
Voi prezenta în continuare matricea rezervei de prime și a rezervelor cedate în reasigurare pentru exemplul de mai sus:
Respectând regulile de înregistrare contabilă, lună de lună, pentru acest contract, situația în conturi va fi:
B. Exemplu privind înregistrarea rezervelor de daune
Rezerva de daune pentru asigurările generale se calculează pentru fiecare contract în parte, luând în considerare:
Balanța rezervelor (avizate):
Înregistrarea creșterii volumului rezervei de daune avizate:
Dacă din balanța lunară a rezervei de daune avizate ar fi rezultat o diminuare a acestora (să presupunem cu 300 lei):
Rezerva de daune neavizate se contabilizează după aceeași schemă, numai că se utilizează conturile perechi:
3272 „Rezerve de daune neavizate”
6272 „Cheltuieli privind rezerva de daune neavizate”
Stabilirea valorii daunelor neacoperite (neplătite) existente în portofoliu la finele anului și împărțirea lor în „avizate” și „neavizate” adică atestate sau nu pe bază de documente, expertize, devize, etc., sau estimate pe baza experienței este destul de relativă și de aceea trebuie efectuate calcule contract cu contract.
Celelalte categorii de rezerve se înregistrează asemănător.
Ordinul nr. 3110 din 2003 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, reglementează categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate. Aceste categorii de active sunt următoarele:
titluri de stat emise de administrația publică centrală și obligațiuni emise de autoritățile administrației publice locale;
creanțe aferente primelor brute subscrise;
valorile mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată și titlurile de participare la fondurile deschise de investiții;
terenuri și construcții;
disponibilitățile în conturile curente la bănci și casierie, depozite bancare negrevate de sarcini;
alte active corporale
4.4.4 Operații contabile privind încasarea primelor de asigurare de către intermediarii în asigurări
Agenții – persoane fizice înregistrate fiscal
Se calculează, de regulă, la sfârșitul lunii, comisionul cuvenit persoanelor fizice autorizate pentru polițele de asigurare încheiate, precum și pentru ratele încasate în contul acestor polițe:
Se reține impozitul datorat (10%):
Se face decontarea pentru restul de plată:
Brokerii și alte persoane juridice
În relațiile de decontare cu brokerii de asigurări se întâlnesc două situații particulare:
Compensarea comisioanelor cu primele de asigurare
Înregistrarea primelor brute subscrise în valoare de 5000 lei:
Transferul obligației de încasare a primelor către agenți – brokeri:
Calculul și înregistrarea comisionului cuvenit intermediarilor în asigurări:
Compensarea comisionului de plată cu prima de încasat și încasarea diferenței:
2. Plata de către centrală a unor comisioane în contul unei sucursale, în funcție de cerințele brokerului, sediul social al acestuia
Sucursala calculează și înregistrează comisionul datorat agentului:
Notificarea sucursalei către centrală:
Plata efectuată de centrală:
Notificarea centralei către sucursală pentru plăți efectuate în favoarea sa:
3. Cheltuielile de achiziție în avans
Există cazuri în care unele contracte de asigurare se încheie în avans comparativ cu data la care ele intră în vigoare. Cu toate acestea ele generează cheltuieli specifice asigurărilor (comisioane, cheltuieli de deschidere a dosarelor).
Pentru evidența acestui gen de cheltuieli se folosește contul de activ 473 „cheltuieli de achiziție înregistrate în avans” care se debitează cu sumele plătite drept cheltuieli de achiziție în avans și se creditează cu cote părți din aceste cheltuieli care se repartizează asupra perioadelor sau exercițiilor financiare următoare, pe tipuri de cheltuieli. Are sold debitor și reprezintă cheltuielile achitate dar neajunse la scadență.
De exemplu, se plătesc cheltuielile de achiziție datorate intermediarilor în valoare de 30 lei:
La data scadenței se impută asupra cheltuielilor:
4.4.5 Coasigurarea
Conform Legii nr. 32/2000 „privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor”, coasigurarea este operațiunea prin care doi sau mai mulți asigurători subscriu aceluiași risc, fiecare asumându-și o cotă – parte din acesta.
În fapt este vorba de un număr de asigurători care împreună hotărăsc să asigure un client contra unuia sau mai multor riscuri, fiecare răspunzând de proporția pe care și-o asumă. O astfel de înțelegere poate arăta în felul următor:
În contabilitatea societății „A” au loc următoarele operațiuni:
Prime brute subscrise aferente părții de 40% din contractul de asigurare:
Prime brute subscrise și încasate din operațiuni de coasigurare:
Evidențierea anulării primelor aferente contractelor de coasigurare reziliate
Prime de coasigurare anulate și restituite:
Prime de coasigurare anulate și neîncasate:
405 „Decontări privind operațiunile de coasigurare”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența primelor brute subscrise privind operațiunile de coasigurare aferente asigurărilor de viață și generale. Este un cont de activ.
Se debitează cu:
– valoarea primelor brute subscrise aferente coasigurării (701 „Venituri din prime brute subscrise aferente asigurărilor de viață directe”, 702 „Venituri din prime brute subscrise aferente asigurărilor generale directe”).
Se creditează cu:
valoarea primelor de coasiguraresubscrise anulate și neîncasate (402 „Prime anulate și de restituit”),
sumele încasate reprezentând prime brute subscrise de coasigurare (544, 547).
Soldul contului reprezintă primele brute subscrise privind operațiunile în coasigurare de încasat.
708 „Prime brute subscrise anulate”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența primelor brute subscrise anulate aferente asigurărilor directe, acceptărilor în reasigurare și coasigurărilorprivind asigurările de viață si generale.
Se debitează cu sumele reprezentând primele de asigurare brute subscrise anulate (402).
4.4.6 Dauna
„Dauna” sau „despăgubirea de asigurare” este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.
Despăgubirea poate fi:
în limitele sumei asigurate;
egală sau mai mică decât paguba;
în funcție de principiul convenit la încheierea contractului de asigurare.
Organizarea contabilă
Pentru orice societate de asigurări dauna este o cheltuială, de fapt principala cheltuială de exploatare, așa că în organizarea contabilă primlele conturi pe cre le întâlnim sunt:
601 „Cheltuieli privind daunele și prestațiile la asigurările de viață directe” care colectează în debitul său toate cheltuielile privind daunele, anuitățile, răscumpărările și alte cheltuieli privind daunele și prestațiile asigurările de viață directe;
602 „Cheltuieli privind daunele și prestațiile la daunele generale directe”, care se debitaeză cu daunele și prestațiile aferente asigurărilor generale;
604 „Cheltuieli privind daunele și prestațiile la asigurările de viață – acceptări” colectează în debitul său toate cheltuielile privind daunele, anuitățile, răscumpărările și alte cheltuieli privind daunele și prestațiile cuvenite asigurătorului pentru asigurările de viață acceptate în reasigurare (411, 544, 547);
605 „Cheltuieli privind daunele și prestațiile la asigurările generale – acceptări”, cont de activ care se debitează cu cheltuielile privind daunele, anuitățile, răscumpărările, recuperările și alte cheltuieli privind daunele și prestațiile aferente asigurărilor generale acceptate în reasigurare (411, 544, 547).
Toate conturile menționate mai înainte, fiind conturi de cheltuieli, se închid la finele anului prin creditare în corespondență cu rezultatul exercițiului (121 „Profit și pierdere”).
Mai trebuie menționat că fiecare din cele patru conturi de cheltuieli este divizat pe următoarele conturi de gradul II:
cheltuieli privind daunele
cheltuieli privind anuitățile
cheltuieli privind recuperările
cheltuieli privind daunele și prestațiile
Pentru decontarea cheltuielilor cu daunele în cazul acceptărilor în reasigurare se mai folosește contul 411 „Decontări privind operațiile de reasigurare – acceptări”. Este un cont bifuncțional.
Se debitează cu:
sumele reprezentând daune achitate asigurătorului (544, 547);
sumele reprezentând primele brute subscrise primite în reasigurare (703 „venituri din prime brute subscrise aferente acceptărilor la asigurările de viață”, 704 „venituri din prime brute subscrise aferente acceptărilor la asigurările generale”),
sumele reprezentând venituri din recuperări (753 „venituri din recuperări aferente asigurărilor generale”).
Se creditează cu:
valoarea primelor brute subscrise anulate și neîncasate aferente operațiunilor de reasigurare – acceptări (402),
sumele reprezentând cheltuieli cu daunele de achitat asigurătorului (604, 605),
sumele reprezentând comisionul de reasigurare (651 „Cheltuieli privind comisioanele din reasigurare”).
Soldul debitor al contului reprezintă creanțele iar soldul creditor reprezintă datoriile privind operațiunile de reasigurare – acceptări existente.
Dat fiind că societatea de asigurare are și cedări în reasigurare înseamnă că daunele constatate pentru aceste polițe vor fi recuperate de la reasigurător. Pentru evidența acestora se folosește contul 705 „Venituri din servicii prestate”. Cu ajutorul acestui cont se mai ține și evidența comisioanelor din reasigurare, participarea la profitul reasigurătorului, precum și alte venituri din servicii prestate.
Se creditează cu:
sumele reprezentând daunele care au intrat în sarcina reasigurătorului,
comisioanele de reasigurare și sumele reprezentând participarea la profitul reasigurătorului (412 „Decontări privind operațiile de reasigurare – cedări”),
sumele încasate reprezentând comisioanele de reasigurare datorate de brokerii de asigurare (461 „Debitori diverși”)
valoarea serviciilor prestate (461 „Debitori diverși”).
412 „Decontări privind operațiile de reasigurare – cedări”. Este un cont bifuncțional.
Se creditează cu:
sumele reprezentând daune încasate de la reasigurător (544, 547);
valoarea primelor brute subscrise cedate în reasigurare (709 „Prime brute subscrise cedate”).
Se debitează cu:
sumele reprezentând comisioanele in reasigurare ca urmare a cedării în reasigurare (705 „Venituri din servicii prestate”);
sumele repre zentând daunele care sunt în sarcina reasigurătorului (705);
Soldul debitor al contului reprezintă creanțele iar soldul creditor reprezintă datoriile privind operațiile de reasigurare – cedări existente.
Operații contabile
Despăgubiri constatate și achitate direct asiguraților în valoare de 1.000 lei:
Se recuperează de la persoanele vinovate:
Daune constatate pentru contractele cedate în reasigurare:
Dreptul de creanță asupra reasigurătorilor:
Încasarea sumei datorată de reasigurători:
Daune notificate pentru contractele acceptate în reasigurare în valoare de 300 lei:
Obligația de plată:
Achitarea sumelor datorate:
ASIROM are de recuperat de la OMNIASIG suma de 30.669,37 RON și are de plătit suma de 51.333,87 RON, aferente dosarelor de daună, pentru care se procedează la compensarea sumelor (ANEXA 13):
Creanța
Datoria
Compensarea pentru suma de 22.793,15 RON, admisă de Omniasig, pentru restul de 7.876,22 se va proceda la o rezolvare pe cale amiabilă
4.4.7 Reasigurarea
Conform Legii 32/2000 „privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor”, reasigurarea este operațiunea de asigurare a unui asigurător de către un alt asigurător, primul fiind asigurat, iar cel de al doilea reasigurător.
Tratatele de asigurări extind definiția: „reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, prin divizare a răspunderilor între mai mulți asigurători, dispersați pe arii geografice cât mai întinse, pentru menținerea unui echilibru rezonabil între primele încasate și despăgubirile datorate de fiecare asigurător în parte”.
A) Cedări în reasigurare
Pe lânga conturile menționate mai sus se mai folosesc:
705 „Venituri din servicii prestate”. Cu ajutorul acestui cont se mai ține și evidența comisioanelor din reasigurare, participarea la profitul reasigurătorului, precum și alte venituri din servicii prestate.
Se creditează cu:
sumele reprezentând daunele care au intrat în sarcina reasigurătorului,
comisioanele de reasigurare și sumele reprezentând participarea la profitul reasigurătorului (412 „Decontări privind operațiile de reasigurare – cedări”),
sumele încasate reprezentând comisioanele de reasigurare datorate de brokerii de asigurare, valoarea serviciilor prestate (461 „Debitori diverși”)
709 „Prime brute subscrise cedate”, defalcat pe:
7093 „Prime brute subscrise cedate aferente asigurărilor generale directe”
7094 „Prime brute subscrise cedate aferente acceptărilor la asigurările generale”
Se debitează cu valoarea primelor brute subscrise cedate în reasigurare (412 „Decontări privind operațiile de reasigurare – cedări”).
Cedarea primei
Subscrierea normală a primei (la aniversare):
Încasarea
Conform contractului încheiat între cele două societăți de asigurare, se cedează reasigurătorului o parte din primă, respectiv proporția convenită (să presupunem 80%):
Se achită integral sau în rate prima cedată reasigurătorului:
Anularea primelor cedate în reasigurare
Poate fi urmarea unei noi înțelegeri între cele două societăți de asigurare sau nerespectarea de către asigurător a unor condiții ferme sau a pierderii clientului, etc.
Se anulează primele cedate în reasigurare în valoare de 4.000 lei
Încasarea primei cedate reasigurătorului, întrucât ea a rămas fără obiect:
Între contractul integral și contractul în anulare pot interveni și modificări în sensul diminuării primelor cedate în reasigurare:
Cedentul poate negocia și reține un comision de contractant și administrare (de ex. 1% din 10.000 = 100 lei)
O altă convenție poate fi participarea la profitul reasigurătorului
3. Transferul rezervelor
Înregistrarea cotei părți din rezerva tehnică preluată de asigurător:
Diminuarea sau anularea rezervei cedate odată cu expirarea contractului de reasigurare:
4. Soluționarea daunelor
Plata despăgubirii:
Daunele care au intrat în sarcina reasigurătorului (80% * 3000 = 2.400 lei):
Se încasează suma de la reasigurător:
B) Acceptări în reasigurare
1. Încasarea primei
Prime brute subscrise în reasigurare acceptate:
Încasarea primelor angajate:
Societatea de asigurare care ne-a adus contractul pretinde un comision:
Se plătește comisionul:
2. Anularea primelor
Se anulează primele:
Pentru primele de asigurare subscrise, anulate și primite (numai scriptural) în reasigurare se înregistrează:
Dacă primele acceptate în reasigurare au fost încasate, atunci închiderea decontării se face prin plata sumelor:
3. Constituirea rezervelor
Se constituie rezerva de prime pentru reasigurările primite în acceptare:
4. Soluționarea daunelor
Se înregistrează sumele – daunele de achitat asigurătorului:
5. Recuperări
Dacă se constată anumite venituri din recuperări notificate de asigurător și confirmate reasigurătorului:
Se achită asigurătorului sumele cuvenite (daunele):
4.5 Sistem expert: „Stabilirea nivelului primei de asigurare în funcție de situația financiară a firmei”
4.5.1 Identificarea problemei, aspecte generale
Mi-am propus realizarea unui sistem expert care să permită stabilirea nivelului primei de asigurare în funcție de situația financiară a unei firme de asigurări. În funcție de principalii indicatori ce determină situația financară și poziția de pe piață a firmei se pot lua diferite măsuri de ajustare a primei de asigurare, care reprezintă prețul plătit de clienți pentru produsul dorit de asigurare.
Este mult mai ușor pentru un investitor să scadă prima dacă observă că trece printr-o perioadă financiară grea și să o majoreze dacă se bucură de încrederea pieței (a clienților). Pentru firmele de asigurări este foarte importantă stabilitatea financiară fapt ce determină o imagine bună în raport cu clienții. S-a dovedit faptul că o firmă de asigurări de renume este mult mai căutată decât una nou înființată, care nu prezintă încrederea că își va onora obligațiile.
Pentru o societate de asigurări avantajul competitiv rezultă din oferirea de servicii de calitate clienților astfel încât aceste produse să diferențieze societatea de concurenții din aceeași ramură de acțiune.
Misiunea firmei și obiectivele pe termen lung trebuie analizate în contextul unui mediu incert, deoarece cu cât perioada la care se referă este mai îndelungată cu atât riscurile implicate și gradul de incertitudine cresc. Ele trebuie construite în așa fel încât să reflecte interesele organizației: managementul, salariații, acționarii, creditorii, clienții.
Este o investiție atractivă în momentul în care satisface interesele investitorilor (profituri și dividende cât mai mari). Avantajul competitiv rezultă din diferențierea prin produse (produse ca ale concurenților la prețuri cel puțin egale) și prin costuri (costuri mai mici și prețuri egale).
4.5.2 Achiziția de cunoștințe
Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plătește (anticipat) asigurătorului.
PA = suma asigurată * cota de primă
Suma asigurată reprezintă partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.
Cota de primă este diferită în funcție de nivelul bunului asigurat, de frecvența și intensitatea producerii riscului asigurat.
Prima brută = Prima netă + Adaosul de primă
Prima netă marge la fondul de asigurare,iar adaosul de primă acoperă:
cheltuielile generale de asigurare
cheltuielile de administrare a poliței
realizarea unui beneficiu
Dacă asigurătorul are o situație financiară precară (este în prag de insolvabilitate) atunci va trebui să întocmească și să aplice un plan de redresare financairă care trebuie să cuprindă:
limitarea valorii de prime brute sau nete subscrise pe o anumită perioadă, astfel încât acestea să nu depășească anumite valori
interzicerea vânzării sau reînnoirii contractelor de asigurare
interzicerea efectuării anumitor investiții
majorarea capitalului social sau a fondului de rezervă
Pentru stabilirea situației financiare a firmei am folosit Modelul lui Altman. Esența modelului o formează cele 5 criterii de performanță economică după care se apreciază viabilitatea întreprinderii. Criteriile sunt notate cu X1 , X2 , X3 , X4 , X5 . Astfel:
gradul de flexibilitate (X1) = active circulante / active totale
posibilitatea finanțării activelor din profit (X2) = profit net / total active
capacitatea de a obține profit (X3) = profit brut / total active
gradul de îndatorare (X4) = valoarea acțiunilor / datoria totală
randamentul activelor (X5) = cifra de afaceri / total active fixe
Fiecărui parametru i se acirdă o notă de evaluare cu care se va pondera nivelul raportului corespunzător și prin însumare se obține potențialul de viabilitate economică (Z). Considerăm următoarele note acordate lui X: 1,30; 1,50; 3,10; 0,50; 1,10.
Z = 1,30* X1 + 1,50* X2 + 3,10* X3 + 0,50* X4 + 1,10* X5
Valorile obținute se interpretează astfel:
Z < 1,80 – firma are o situație financiară rea, este amanințată de faliment
1,80 < Z < 3 – firma are o situație financiară bună
Z > 3 – firma are o situație financiară foarte bună, este viabilă și obține profit
În prezentarea sistemului am folosit și stadiul firmei, a celor patru etape din viața economică a oricarei firme prezentat prin matricea BCG, care se prezintă astfel:
Pentru a afla rentabilitatea am folosit urmatoarele calcule:
Unde:
RE este rentabilitatea economică
RF este rentabiliatea financiară
RD este rata dobânzii
Am stabilit o legătură între situația financiară și stadiul firmei materializată în următoarele scopuri ale sistemului expert:
creșterea primei (C)
scăderea primei (S)
menținerea primei (M)
Simularea sistemului:
X1 = 0,7
X2 = 1,1
X3 = 1,2 Z = 7,057 > 3 situația financiară FB
X4 = 1,15
X5 = 0,22
Lichiditatea = nevoie creșterea primei 10
Trezoreria = negativă stadiul firmei dilemă
Cota de piață = slabă
RE = 0,1
RF = 11 rentabilitatea slabă
RD = 12
Listarea sistemului expert
Calificatori, variabile și reguli
Subject:
Stabilirea nivelului primei
Author:
Anghel Octavian
Uses all applicable rules in data derivations.
Probability System: 0 – 10
DISPLAY THRESHOLD: 1
QUALIFIERS:
1 Stadiul firmei
dilema
vedeta
sanse mari
piatra de moara
2 Situatia financiara
foarte buna
buna
rea
3 Lichiditatea
nevoie (<0,5)
echilibru (=0,5)
surplus (>0,5)
4 Trezoreria
pozitiva
negativa
5 Rentabilitatea
buna
satisfacatoare
slaba
6 Cota de piata
ridicata
slaba
CHOICES:
1 cresterea primei
2 scaderea primei
3 mentinerea primei
VARIABLES:
1 RE
introduceti rentabilitatea economica
Numeric variable
2 RF
introduceti rentabilitatea financiara
Numeric variable
3 RD
introduceti rata dobanzii
Numeric variable
4 Z
situatia financiara este:
Numeric variable
5 X1
gradul de flexibilitate este:
Numeric variable
6 X2
posibilitatea finantarii activelor din profit este:
Numeric variable
7 X3
capacitatea de a obtine profit este:
Numeric variable
8 X4
gradul de indatorare este:
Numeric variable
9 X5
randamentul activelor este:
Numeric variable
RULES:
RULE NUMBER: 1
IF:
[RE]>25
and [RF]>1.3*[RD]
THEN:
Rentabilitatea buna
RULE NUMBER: 2
IF:
[RE]>25
and [RD]<[RF]
and [RF]<[RD]*1.3
THEN:
Rentabilitatea satisfacatoare
RULE NUMBER: 3
IF:
[RE]<25
and [RF]<[RD]
THEN:
Rentabilitatea slaba
RULE NUMBER: 4
IF:
Lichiditatea nevoie (<0,5)
and Trezoreria negativa
and Cota de piata slaba
and [RE]<25
and [RF]<[RD]
THEN:
Stadiul firmei dilema
RULE NUMBER: 5
IF:
Lichiditatea echilibru (=0,5)
and Trezoreria pozitiva
and Cota de piata ridicata
and [RE]>25
and [RF]>1.3*[RD]
THEN:
Stadiul firmei vedeta
RULE NUMBER: 6
IF:
Lichiditatea surplus (>0,5)
and Trezoreria pozitiva
and Cota de piata ridicata
and [RE]>25
and [RF]>1.3*[RD]
THEN:
Stadiul firmei sanse mari
RULE NUMBER: 7
IF:
Lichiditatea echilibru (=0,5)
and Trezoreria negativa
and Cota de piata slaba
and [RE]<25
and [RF]<[RD]
THEN:
Stadiul firmei piatra de moara
RULE NUMBER: 8
IF:
Situatia financiara foarte buna
and Stadiul firmei dilema
THEN:
cresterea primei – Confidence=10/10
RULE NUMBER: 9
IF:
Situatia financiara foarte buna
and Stadiul firmei vedeta
THEN:
cresterea primei – Confidence=10/10
RULE NUMBER: 10
IF:
Situatia financiara foarte buna
and Stadiul firmei sanse mari
THEN:
cresterea primei – Confidence=10/10
RULE NUMBER: 11
IF:
Situatia financiara foarte buna
and Stadiul firmei piatra de moara
THEN:
mentinerea primei – Confidence=8/10
RULE NUMBER: 12
IF:
Situatia financiara buna
and Stadiul firmei dilema
THEN:
cresterea primei – Confidence=8/10
RULE NUMBER: 13
IF:
Situatia financiara buna
and Stadiul firmei vedeta
THEN:
cresterea primei – Confidence=8/10
RULE NUMBER: 14
IF:
Situatia financiara buna
and Stadiul firmei sanse mari
THEN:
mentinerea primei – Confidence=7/10
RULE NUMBER: 15
IF:
Situatia financiara buna
and Stadiul firmei piatra de moara
THEN:
scaderea primei – Confidence=5/10
RULE NUMBER: 16
IF:
Situatia financiara rea
and Stadiul firmei dilema
THEN:
mentinerea primei – Confidence=5/10
RULE NUMBER: 17
IF:
Situatia financiara rea
and Stadiul firmei vedeta
THEN:
mentinerea primei – Confidence=4/10
RULE NUMBER: 18
IF:
Situatia financiara rea
and Stadiul firmei sanse mari
THEN:
scaderea primei – Confidence=8/10
RULE NUMBER: 19
IF:
Situatia financiara rea
and Stadiul firmei piatra de moara
THEN:
scaderea primei – Confidence=10/10
RULE NUMBER: 20
IF:
TRUE
THEN:
[Z] IS GIVEN THE VALUE 1.3*[X1]+1.5*[X2]+3.1*[X3]+0.5*[X4]+1.1*[X5]
RULE NUMBER: 21
IF:
[Z]<1.8
THEN:
Situatia financiara rea
RULE NUMBER: 22
IF:
[Z]<3
and 1.8<[Z]
THEN:
Situatia financiara buna
RULE NUMBER: 23
IF:
[Z]>3
THEN:
Situatia financiara foarte buna
Figura 1: Testarea sistemului expert
Figura 2. Rezultatul dat de sistemul expert
Figura 3: Lista de înlănțuire
CAPITOLUL 5
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Piața asigurărilor din țara noastră a cunoscut în anul 2005 o creștere reală de peste 16% (creștere exprimată în euro de 40%), pe fondul îmbunătățirii principalilor parametri macroeconomici care au dus la majorarea resurselor financiare aflate la dispoziția populației. Astfel, volumul total de prime brute subscrise în mod direct de către sectorul asigurărilor se ridica la finele anului 2005, potrivit datelor furnizate de C.S.A, la peste 4,43 mld RON (1,22 mld euro), din care subscrieri din asigurări de viață de 23,6% (286 mil. euro).
România ocupă locul 25 în Europa în domeniul asigurărilor, în funcție de volumul veniturilor din prime, conform datelor publicate de CEA – Consiliul European de Asigurări. Volumul veniturilor din prime din țara noastră devansează țarile baltice, Malta, Cipru și Islanda. Potrivit acelorași date, România a obținut o rată de creștere care o plasează pe poziția a 4-a în clasament, primele 3 locuri fiind ocupate de Liechtenstein (80%), Portugalia (25,7%) și Luxembourg (23,1%).
Doi indicatori care au avut o dinamică pozitivă în anul precedent sunt gradul de penetrare și densitatea asigurărilor. Astfel, ponderea asigurărilor în PIB a ajuns la 1,54% față de 1,46% în 2004. În același timp, densitatea calculată drept suma de bani cheltuită în medie de fiecare român pe asigurări, a ajuns în 2005 la 56 de euro, în creștere cu 17,4% comparativ cu 2004.
Gradul de penetrare al asigurărilor în Uniunea Europeană în 2005 s-a situat la 8,3% (5,1% pentru asigurările de viață și 3,2% pentru asigurările generale, în tara noastră gradul de penetrare al asigurărilor de viață este cu mult mai mic decât cel al asigurărilor generale). Comparând nivelul acestui indicator în România și U.E. se poate spune că diferenta diferența nu este numai dintre standardele de viață ci sunt diferențe între legislații, protecție socială, obiceiuri economice, dezvoltarea produselor de asigurare, organizarea pensiilor. Dacă analizăm densitatea asigurărilor în U.E. aceasta se ridică în 2005 la 1698 euro pe locuitor, cu excepția câtorva țări (Luxembourg și Liechtenstein – 25.000 euro/locuitor, Elveția – 4200 euro/locuitor, Marea Britanie – 3679 euro/locuitor).
Fiscalitatea ar avea un rol esențial în dezvoltarea acestui sector în țara noastră, toate formele de economisire și protecție, inclusiv asigurările ar trebui să beneficieze de deductibilitate fiscală. Prin noul Cod Fiscal se prevede deductibilitatea primelor de asigurări la calculul impozitului pe venit și impozitului pe profit în limita sumei de 200 de euro pe an, în special pentru asigurările de viață. Această măsură va crea începând cu 1 ianuarie 2007 premisele fiscale pentru încurajarea asigurărilor voluntare de sănătate.
Un rol important în dezvoltarea asigurărilor în România îl are si inițiativa Guvernului de a implementa un proiect de protecție a populației împotriva dezastrelor prin asigurare, care va deveni operațional de la 1 ianuarie 2007, și are ca scop oferirea de ajutor populației și Guvernului pentru a repara sau reconstrui locuințele afectate în cazul dezastrelor. Potrivit viitoarei legi toate locuințele existente pe teritoriul țării, indiferent dacă sunt situate în domeniul public sau în cel privat, vor fi asigurate obligatoriu împotriva riscului de cutremur, inundații sau alunecări de teren. Acest proiect va fi gestionat de Compania Română Împotriva Dezastrelor (CRID), a cărei acționari vor fi societățile de asigurări abilitate de C.S.A să ia parte la program.
Potrivit unui sondaj 4,3% (6,2% în mediul urban și 1,8% în mediul rural) dintre gospodăriile din România și-au asigurat locuința realizat în perioada iunie 2004 – mai 2005 de către Institutul Național de Statistică.
De asemenea se dorește și reformarea sistemului de pensii prin introducerea pensiilor facultative (programul PAYG).
Astfel, aderarea României la U.E. a atins toți actorii pieței asigurărilor: companiile, autoritatea de supraveghere, legislativul și executivul.
C.S.A – autoritatea de supraveghere a asigurărilor a adoptat norme menite să armonizeze funcționarea pieței la standardele U.E. Reglementările adoptate de CSA au vizat 2 direcții principale: protejarea cât mai eficientă a asiguraților și pregătirea pieței pentru integrare.
Raportul de monitorizare realizat de Comisia Europeană, dat publicității la data de 16 mai 2006, consemnează progresele făcute de țara noastră în domeniul asigurărilor, dintre care se număra:
a fost adoptată Legea 172/2004 care modifică Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Este desființată obligativitatea persoanelor fizice și juridice române de a încheia contracte de asigurare în exclusivitate cu societăți de asigurare din România. Prin aceasta este deschisă libertatea asiguraților români de a încheia contracte de asigurări cu asigurători străini, precum și libertatea acestora din urmă de a presta servicii de asigurare către persoanele fizice și juridice române; este prevăzută libertatea intermediarilor de a presta servicii; nu se mai aplică limitarea asigurătorilor de a practica o singură categorie de asigurări;
încheierea primei etape de adecvare a capitalului social la limitele minime legale – ca măsură de pregătire a pieței pentru a face față noilor cerințe de solvabilitate aplicabile de la data integrării;
dezvoltarea unei baze de date care să permită asigurătorilor și brokerilor de asigurare să transmită raportări on-line (pentru analiza acestora de către CSA);
liberalizarea parțială a tarifelor de primă RCA (integrală de la 1 ian. 2007);
crearea centrului de informare CEDAM, care este administratorul bazei de date, prin care se compară informațiile transmise de asigurători cu privire la asigurații care au plătit polițele RCA cu cele privind auovehiculele înmatriculate în vederea identificării autovehiculelor pentru care nu este îndeplinită obligația de asigurare;
prin adoptarea Legii 113/2006 privind aprobarea OUG 201/2005 de modificare și completare a Legii 32/2000 privind activitatea de asigurări și supravegherea asigurărilor se asigură constituirea Fondului – asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial cu atribuții de:
Fond de protecție a victimelor străzii (organism cu scopul de a despăgubi daunele materiale cauzate de vehicule neidentificate sau neasigurate)
Organism de compensare cu rolul de a despăgubi persoanele vătămate în urma unor accidente care au avut loc pe teritoriul unui stat membru, produse de autovehicule asigurate de o societate dintr-un alt stat membru decât statul de reședință al persoanei vătămate
Centrul de informare cu rolul de a ține evidența numerelor de înmatriculare a autovehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul său, numerele polițelor de asigurare care acoperă răspunderea acestor autovehicule și perioada de valabilitate.
În ceea ce privește organizarea contabilității societăților de asigurări aceasta se face potrivit Legii contabilității 82/1991 cu modificările și republicările ulterioare și în conformitate cu Reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor eleborate de CSA și MFP.
Planul contabil în vigoare pentru societățile de asigurări a fost aprobat prin Ordinul CSA nr. 3129/2005 privind aprobarea Reglementărilor contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu Directivele Europene și standardele internaționale de contabilitate. Față de planul contabil folosit de agenții economici din alte sectoare economice cel din domeniul asigurărilor sunt câteva deosebiri:
Clasa 2 „Conturi de plasamente” conține conturi de activ. Conform Ordinului CSA 3110/2003, plasamentele sunt categorii de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului. Majoritatea veniturilor societăților de asigurări provin din prime încasate sub formă bănească, înseamnă că și rezervele sunt tot sub această formă. Dar puterea de cumpărare a acestor bani nu poate fi conservată pe termen lung, decât prin investirea lor sub diverse forme (imobilizări corporale: terenuri, construcții; imobilizări financiare: titluri de participare, depozite; disponibilități în conturi și casierie) atât monetare cât și nemonetare dar ușor vandabile.
Clasa 3 „Conturi de rezerve tehnice” cuprinde următoarele grupe:
31 „Rezerve tehnice privind asigurările de viață și asig. generale” (conturi de P)
32 „Rezerve de daune privind asigurările de viață și asig. generale” (conturi de P)
33 „Alte rezerve tehnice privind asigurările generale” (conturi de P)
39 „Rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare” (conturi de A)
care se constituie în corespondență cu conturile de cheltuieli din grupele:
61 „Cheltuieli privind rezervele tehnice aferente asigurărilor de viață și a rezervei de prime la asigurările generale”
62 „Cheltuieli privind rezerva de daune”
63 „Cheltuieli privind alte rezerve”
și conturile 619, 629, 639 pentru partea cedată reasigurătorului.
Orice societate de asigurări are obligația să constituie și să mențină toate categoriile de rezerve tehnice prevăzute de lege, rezerve de o altă natură decât cele clasice, întâlnite numai în zona asigurărilor. Ele trebuie să aibă în orice moment o valoare suficientă pentru a permite societăților să onoreze angajamentele din contractele de asigurare. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile legale, reprezintă obligații ale asigurătorului și se deduc din veniturile acestuia în vederea determinării profitului (prin debitarea pe conturile de cheltuieli).
Clasa 4 „Conturi de terți”, cele mai folosite conturi:
401 „Decontări privind primele de asigurări” (cont de A)
402 „Prime anulate și de restituit” (cont de P)
404 „Decontări privind intermediarii în asigurări” (cont de A)
411 „Decontări privind operațiunile de reasigurare – acceptări” (cont B)
412 „Decontări privind operațiunile de reasigurare – cedări” (cont B)
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidența primelor de asigurare încasate, anulate sau cedate în reasigurare. Aceste conturi se constituie în corespondență cu conturile de venituri din grupa 70 „Venituri din exploatare” (venituri din prime, din daune intrate în sarcina reasigurătorului, din comisioane de reasigurare, prime anulate) sau pe seama cheltuielilor când se înregistrează obligația de plată a reasigurătorului.
Clasa 5 „Alte elemente de activ” cu următoarele grupe:
50 „Imobilizări necorporale”
51 „Îmobilizări corporale de exploatare”
52 „Imobilizări în curs”
53 „Alte active materiale și stocuri”
54 „Conturi de trezorerie”
55 „Acreditive și avansuri de trezorerie”
56 „Viramente interne”
58 „Amortizări privind imobilizările corporale”
59 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor și altor active materiale”.
Societatea analizată ASIROM S.A. ocupă locul 2 în clasamentul primelor 10 societăți de asigurare din țara noastră. Rezultatele negative înregistrate în 2004 și 2005 nu i-au micșorat credibilitatea în rândul clienților deoarece ea poate face față în orice moment obligațiilor asumate din contractele de asigurare (solvabilitatea înregistrată în cei 2 ani de pierderi s-a menținut cu mult mai mare decât limita impusa de CSA, la fel și lichiditatea care poate acoperi în orice moment daunele, durata medie de lichidare a daunelor a fost destul de redusă).
Cu toate că a înregistrat pierdere creșterea calității activității desfășurate de organele asigurătorului a condus la mărirea numărului de clienți și înregistrarea unei cifre de afaceri în 2005 de 534,65 milioane lei, cu 15% mai mult față de 2004.
Rezultatul negativ al anului 2005 a avut drept cauze:
aprecierea monedei naționale a creat o pierdere importantă în special pentru portofoliul de asigurări CASCO, la care contractele se încheie în EUR;
evoluția nefavorabilă a cursului valutar și a ratei dobânzii au condus de asemenea la rezultate mai slabe față de anii anteriori, adică a scăderii acestor tipuri de venituri cu 12%;
portofoliul de participații al ASIROM la capitaul unor societăți a fost afectat de deprecierea acestor participații, determinând o cheltuială cu constituirea de provizioane;
creșterea cheltuielilor cu plata despăgubirilor, datorată în principal numărului mare de contracte de viață ajunse la maturitate, inundațiile din anul 2005 (ASIROM a plătit 7 milioane lei și mai are în soldul rezervei de daune încă 1,5 milioane lei), precum și tendințele pregnante de creștere a ratei daunei pentru asigurările auto, manifestată la nivelul întregii piețe;
presiunea din punct de vedere juridic la care a fost supusă societatea, în această perioadă aflându-se pe rol 5.116 de litigii, multe din acestea datorându-se încercărilor de a încasa despăgubiri necuvenite;
Deficiențele constatate în anul 2005 au determinat pe fondul existentei restructurări și modernizări, schimbarea parțială a conducerii executive.
Propuneri:
promovarea unor noi produse de asigurare, de eficiență superioară și atractive pentru clienți;
fructificarea, în cele mai avantajoase condiții și în deplină siguranță a lichidităților de care dispune societatea;
realizarea unui raport optim în ceea ce privește vânzarea produselor de asigurare prin brokeri și personalul propriu – separarea canalelor de distribuție
BIBLIOGRAFIE
Alexa Constantin, Ciurel Violeta, – Asigurări și Reasigurări în Comerțul Internațional, Ed. ALL, București 20003;
Andone I., Țugui Al. – Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanțe – bănci și marketing, Ed. Economică, București 2002
Bercea Fl., Văcărel I. – Asigurări și Reasigurări, Ed. Expert, București 2002;
Bojian Octavian – Contabilitate generală. Bazele contabilitații. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București 2003;
Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări: abordării teoretice și practici internaționale, Ed. All Beck, București 2002;
Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinică –Introducere în asigurări, Ed. Tehnică, București 2003;
Cotleț Dumitru – Contabilitatea societăților de asigurări, Ed. Cargo, București 2003;
Drăgan C. M., Plopeanu F., Popa B. N. – Contabilitatea asigurărilor 2006 Ed.Asociația Europeană de Studii și Consultanță, București 2005;
Isai Violeta – Teoria și practica bilanțului contabil, Ed. Valinex Chișinău 2002
Moisescu Florentina – Bazele contabilității, EDP, București 2004;
Moldoveanu Nicolae – Instrumentarea dosarelor de daună în asigurări. Strategii. Metode. Tehnici, Ed. Bren, București 2004;
Purcaru I., Mircea I., Lazăr Gh. – Asigurări moderne de bunuri și persoane – aplicații, cazuri, soluții, Ed. Economică, București 2003
Tănăsescu P., Lăzărescu S., Dragotă M., Șerbănescu C. – Asigurări moderne de bunuri și persoane (www.ase.ro/)
Colecția de reviste Primm 2003 – 2006;
Colecția de reviste Finanțe. Bănci. Asigurări 2005 – 2006;
Rapoartele anuale C.S.A. 2003 – 2006 (www.csa-isc.ro);
Consiliul Concurenței Lista sectoarelor esențiale pentru România din punct de vedere concurential (www.scj.ro);
S.C. ASIROM S.A. Reglementări contabile armonizate cu directivele europene și standardele internaționate de contabilitate, București 2004;
S.C. ASIROM S.A. Regulamentul de organizare, funcționare și ordine interioară 2006;
Legea contabilității 82/1991 cu modifcările și completările ulterioare;
Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;
Legea asigurărilor și reasigurărilor în România, nr.136/1995;
Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor și reasigurărilor , nr. 47/1991;
Ordinul CSA nr. 113106/03.04.2005 și Ordinul nr. 113107/03.04.2005 prin care s-au aprobat normele privind metodologia de calcul a marjei de solvabilitate minime și a marjei de solvabilitate disponibile pentru asigurările de viață și generale;
Ordinul CSA nr. 3109/2003 privind metodologia de calcul și evidență a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale;
Ord. CSA 3110/2003 pentru punerea în aplicarea Normelor priv. categ de active admise să acopere rezervele tehnice pt. asig. generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum și coef de lichiditate – modif și completat prin Ord. 3124/2005;
Monitorul Oficial al României nr. 1187 bis din 29 dec. 2005 – Ordinul CSA nr. 3129/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor
www.asirom.ro
www.asigurări.ro
www.asigura.ro
www.1asig.ro
www.bursaasigurărilor.ro
www.cea.assur.org – CEA statics n.24 „European insurence in figures”
www.cedam.csa-isc.ro
www.csa-isc.ro
www.fiar.ro
www.portaldeasigurări.ro
www.rasd.ro
www.unsar.ro
www.wall-street.ro
IBLIOGRAFIE
Alexa Constantin, Ciurel Violeta, – Asigurări și Reasigurări în Comerțul Internațional, Ed. ALL, București 20003;
Andone I., Țugui Al. – Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanțe – bănci și marketing, Ed. Economică, București 2002
Bercea Fl., Văcărel I. – Asigurări și Reasigurări, Ed. Expert, București 2002;
Bojian Octavian – Contabilitate generală. Bazele contabilitații. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București 2003;
Ciurel Violeta – Asigurări și Reasigurări: abordării teoretice și practici internaționale, Ed. All Beck, București 2002;
Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinică –Introducere în asigurări, Ed. Tehnică, București 2003;
Cotleț Dumitru – Contabilitatea societăților de asigurări, Ed. Cargo, București 2003;
Drăgan C. M., Plopeanu F., Popa B. N. – Contabilitatea asigurărilor 2006 Ed.Asociația Europeană de Studii și Consultanță, București 2005;
Isai Violeta – Teoria și practica bilanțului contabil, Ed. Valinex Chișinău 2002
Moisescu Florentina – Bazele contabilității, EDP, București 2004;
Moldoveanu Nicolae – Instrumentarea dosarelor de daună în asigurări. Strategii. Metode. Tehnici, Ed. Bren, București 2004;
Purcaru I., Mircea I., Lazăr Gh. – Asigurări moderne de bunuri și persoane – aplicații, cazuri, soluții, Ed. Economică, București 2003
Tănăsescu P., Lăzărescu S., Dragotă M., Șerbănescu C. – Asigurări moderne de bunuri și persoane (www.ase.ro/)
Colecția de reviste Primm 2003 – 2006;
Colecția de reviste Finanțe. Bănci. Asigurări 2005 – 2006;
Rapoartele anuale C.S.A. 2003 – 2006 (www.csa-isc.ro);
Consiliul Concurenței Lista sectoarelor esențiale pentru România din punct de vedere concurential (www.scj.ro);
S.C. ASIROM S.A. Reglementări contabile armonizate cu directivele europene și standardele internaționate de contabilitate, București 2004;
S.C. ASIROM S.A. Regulamentul de organizare, funcționare și ordine interioară 2006;
Legea contabilității 82/1991 cu modifcările și completările ulterioare;
Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;
Legea asigurărilor și reasigurărilor în România, nr.136/1995;
Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea societăților comerciale în domeniul asigurărilor și reasigurărilor , nr. 47/1991;
Ordinul CSA nr. 113106/03.04.2005 și Ordinul nr. 113107/03.04.2005 prin care s-au aprobat normele privind metodologia de calcul a marjei de solvabilitate minime și a marjei de solvabilitate disponibile pentru asigurările de viață și generale;
Ordinul CSA nr. 3109/2003 privind metodologia de calcul și evidență a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale;
Ord. CSA 3110/2003 pentru punerea în aplicarea Normelor priv. categ de active admise să acopere rezervele tehnice pt. asig. generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum și coef de lichiditate – modif și completat prin Ord. 3124/2005;
Monitorul Oficial al României nr. 1187 bis din 29 dec. 2005 – Ordinul CSA nr. 3129/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor
www.asirom.ro
www.asigurări.ro
www.asigura.ro
www.1asig.ro
www.bursaasigurărilor.ro
www.cea.assur.org – CEA statics n.24 „European insurence in figures”
www.cedam.csa-isc.ro
www.csa-isc.ro
www.fiar.ro
www.portaldeasigurări.ro
www.rasd.ro
www.unsar.ro
www.wall-street.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sectorul Asigurarilor In Economia de Piata (ID: 146535)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.