Schimbari Structurale In Antreprenoriatul Municipiului Targu Jiu

Introducere

Lucrarea de licență intitulată „ Schimbări structurale în antreprenoriatul Municipiului Târgu-Jiu”, își propune analiza evoluției economiei în cadrul municipiului

Evoluția economiei municipiului este strâns legată de intervențiile care au intervenit în societatea românească,însă este strans legată si de evenimente petrecute peplan internațional, care însă au afectat în mod direct si economia României (criza economică mondială care se remarcă începând cu anul 2008).

Motivația alegerii temei de licență a constituit-o faptul ca îmi doresc analizarea situației economice actuale în cadrul Municipiului Târgu-Jiu, un oraș cu un puternic potențial economic, însă care nu este dezvoltat suficient din acest punct de vedere. De asemenea, motivația alegerii temei de licență derivă și din dorința de documentare asupra municipiului cu privire la problematica ridicată de evoluția economică și, de asemenea, a posibilelor evoluții a economiei orașului.

Examinând conținutul etapelor istorice prin care a trecut economia Municipiului Târgu-Jiu, cu toate consecințele sale, am putut caracteriza etapa actuală a economiei.

Lucrarea este structurată pe șase capitole.

În primul capitol sunt prezentate date geografice și istorice ale Municipiului Târgu-Jiu. În prima parte a capitolului este prezentată așezarea geografică a orașului în cadrul României, urmată de reperele istorice ale Târgu-Jiului și de evoluția teritorială a municipiului.

În capitolul secund se urmărește evoluția populației Târgu-Jiului pe o perioadă determinată, începând cu anul 2002, până în anul 2011, în concordanță cu evoluția și dezvoltarea economică. Sunt analizate date statistice precum evoluția numerică a populației, mișcarea naturală, structura populației pe naționalități și structura confesională.

În capitolul trei sunt urmărite etapele dezvoltării economice a Municipiului Târgu-Jiu, încă de la începuturile economiei în cadrul municipiului și până în prezent. Astfel, sunt analizate începuturile dezvoltării economice ale Târgu-Jiului în prima și în a doua jumatate a secolului XX, precum și dezvoltarea economiei la începutul mileniului III și perioada actuală. În continuare, sunt analizate sectoarele de activitate, evoluția numărului salariaților în fiecare sector de activitate, precum și analiza domenilor de activitate după cifra de afaceri.

În capitolul patru este analizat domeniul de activitate ce corespunde turimsmului, precum și importanța sa în cadrul economiei la nivel regional, dar și național.

În capitolul cinci sunt prezentate strategiile de dezvoltare ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește cadrul economic.

În cadrul ultimului capitol al lucrării este efectuată analiza S.W.O.T. a Municipiului Târgu-Jiu din punct de vedere economic.

Metodologie

Pentru analiza schimbărilor structurale care s-au petrecut de-a lungul timpului în Municipiul Târgu-Jiu, m-am bazat, în cea mai mare măsură, pe informații preluate din date statistice. Datele statistice, au ajutat la stabilirea fenomenelor care au avut un impact major asupra economiei Târgu-Jiului.

În vederea atingerii obiectivelor din cadrul lucrării de licență, am utilizat date statistice oferite de Anuarele Statistice ale I.N.S, cu ajutorul cărora am realizat grafice sugestive pentru fiecare problematică.

Pentru a putea întelege mai bine schimbările produse in economia Municipiului Târgu-Jiu, am folosit analiza comparativă între diverși ani.

Astfel, examinând conținutul etapelor istorice prin care a care a trecut economia în cadrul Municipiului Târgu-Jiu, am putut realiza caracterizarea economiei actuale.

Cercetarea s-a bazat în mare măsură pe date statistice, acestea evidențiind unele evenimente majore, precum crizele mondiale, implementarea unor anumite legi care au produs goluri în economie sau dimpotrivă, care au ajutat la dezvoltarea sa.

1. Date geografice și istorice ale Municipiului Târgu-Jiu

1.1 Poziția geografică

Municipiul Târgu-Jiu este situat la intersecția paralelei de latitudine N cu meridianul de longitudine E, în partea de SV a României.

Orașul este situat în depresiunea subcarpatică Târgu-Jiu-Câmpu Mare din cadrul Subcarpaților Gorjului, la poalele Munților Parâng.

În raport cu nivelul Mării Negre, altitudinea orașului Târgu Jiu oscilează între 210 și 230 de metrii.

Amplasamentul orașului este la intersecția celor mai importante drumuri ale județului Gorj: la N pe Jiu, se face legătura cu Petroșani – Hațeg – Deva ( DN 66 ), la S cu Filiași – Craiova, la V cu Baia de Aramă-Drobeta Turnu Severin, și la E cu Novaci – Râmnicu Vâlcea ( DN 67 ).

Târgu-Jiu se desfășoară pe direcția N-S pe o lungime de 13 km, ocupând astfel lunca Jiului. De la E la V orașul se desfășoara pe o întindere mai mică, respectiv 10 km.

În ceea ce privește poziția față de așezările omenesti, Municipiul Târgu-Jiu este limitat la N de comunele Turcinești, Stănești și orașul Bumbești-Jiu, la S de comunele Dănești si Drăguțești, la E de comunele Scoarța si Bălănești, iar la V de comunele Lelești si Bălesti.

Așezarea orașului pe partea stangă a Jiului are dispunere sub formă de platou, continuând spre N sub numele de Câmpul Ciocârlău, iar așezarea pe partea dreapta îi dă orașului o formă tentaculară.

„În prezent, orașul se întinde pe o suprafață de 10 255 ha, conform Planului Urbanistic General, din care 3 878,36 ha în intravilan și 6 377,3571 ha în extravilan

În componența orașului Târgu Jiu intră 8 localități: Preajba Mare (la aproximativ 3,5 km, în partea de E), Bârsești (la aproximativ 1 km, la marginea vestică a orașului), Slobozia (în continuarea orașului, în partea vestica), Iezureni (amplasată la o,5 km de orașul Târgu Jiu), Ursați (la 5 km distanță de oraș), Polata (la circa 6 km), Drăgoieni (în continuarea orașului), Romanești (în continuarea orașului, în partea sudică). Aceste opt localități aflate în extravilanul orașului Târgu-Jiu ocupă o suprafață de 488,42 ha

Din suprafața totală a orașului care însumeaza 10,255 ha, terenul agricol ocupă 6 801,86 ha, ceea ce înseamna 66,32% din suprafața totală a teritoriului administrativ.

Împartirea terenului agricol după suprafața ocupată si folosință, este următoarea: vii – 214,70 ha., arabil – 4 461,20 ha., pășuni – 761,99 ha., livezi – 692,56 ha., fânețe – 671,41 ha.

Suprafața ocupată de pășuni, raportată la totalul suprafeței administrative reprezintă 21,98% (1 495,17 ha.).”

1.2 Târgu-Jiu repere istorice

Orașul Târgu-Jiu și-a luat numele de la râul Jiu care, pe parcursul timpului și-a schimbat albia de la Delușorul Prejbei înspre apus, formând între timp trei terase care consituie teritoriul orașului Târgu Jiu de astăzi.

Numele de Târgu-Jiu este menționat în numeroase documente scrise în limba slavonă. Numele orașului este alcătuit din două cuvinte, și anume: târg și Jiu. Târg corespunde cuvintelor „trăgă” (slava veche), „torg” (rusă) și „trăg” (bulgară).

„ În trecut, înainte de cuceriea Daciei de către romani, Târgu-Jiu era doar un sat aflat într-o zonă cu insule și păduri, amplasată între cursurile Jiului, Putnei, Paschiei, Voivodiciului si Hoidinăului. Orașul era folosit ca și adapost împotriva năvălirilor venite de afară. În această zonă se intersectau drumuri comerciale ce făceau legătura între Transilvania, Dunăre și Drobeta Turnu-Severin. Istoricul Alexandru Ștefulescu susține în lucrarea sa intitulata „Istoria Târgu -Jiului” , ca localitatea era un punct de schimburi comerciale.

Orașul Târgu-Jiu este menționat pentru prima dată în anul 1406 într-o poruncă dată Mânastirii Tismana de catre Mircea cel Bătran, sub numele de „Jiul”.

Din secolul al XVII-lea orașul Târgu-Jiu îndeplineste funcția de reședință a județului Gorj.

Numele așezării de pe malul Jiului este menționat în multe izvoare scrise, demonstrând în acest fel o bogată istorie, o permanentă căutare a locuitorilor săi de a îi asigura orașului propsperiate și liniște. În cadrul orașului Târgu-Jiu tradițiile se păstrau cu sfințenie, se venerau faptele înaintașilor noștri, iar după cum spunea istoricul Nicolaie Iorga, a avut o evoluție economică mai modestă, întâmpinând numeroase obstacole financiare, ceea ce a întârziat sau împiedicat programele edilitar-gospodărești ce și le propusese.

După cum reiese dintr-un document din anul 1832, orașul reprezenta pe atunci o aglomerare de 342 de case, majoritatea fiind construite din lemn și acoperite cu paie și coceni. Doar 43 dintre aceste case erau construite din zid, cu unul sau doua etaje, acoperite cu șindrilă, însa cu străzi pline de noroaie si gropi, iar activitatea economică se limita la schimbul de produse care se practica în mici târguri sau prăvălii.

Unitatea productivă în care putem spune că își găsește germenele și activitatea industrială din ziua de azi era manufactura, care producea vase de porțelan, unitate condusa de Fridirich Drexler.

Apariția manufacturii în Târgu-Jiu nu este întamplatoare, aceasta fiind doar o continuare a muncii tradiționale a locuitorilor săi. Faptul că în oraș se regaseau mulți meșteri olari care produceau ceramică atât pentru nevoile celor din oraș, cât și a zonelor din vecinătate a dus la atribuirea numelui de „Olari” a unei străzi din incita orșului și chiar a unui cartier întreg al orașului.

După câștigarea independenței, așa-zisa industrie a orașului se compunea dintr-o fabrică de bere, o povarnă unde numărul lucrătorilor era de zece și doua tăbăcării. Acestora li se adăugau numeoase ateliere meșteșugărești, unde, pe lângă proprietar mai lucrau unu-doi meșteșugari.

Situația nu se schimbă însa nici la începutul secolului al XX-lea. Însa, în anul 1922, celor 8.700 de locuitori ai orașului li se oferea locuri de muncă 28 de ateliere si în nouă fabrici.

Peisajul industrial al orașului Târgu-Jiu cunoaște o oarecare schimbare în preajma declanșării celui de-al doilea război mondial. În acest timp, in nordul orașului Vădeni se produceau conserve și se prelucra inul, fabricile de țigarete și confecții se transferau de la Cluj și București, iar fabrica de produse refractate își incepea producția, însă și-o putea menține cu mari dificultăți.

În ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea economia urbană s-a dezvoltat, aparând numeroase unități industriale, unele dintre ele chiar de rang republican.

Locuitorii orașului, al caror număr statisticile l-au stabilit a fi în anul 1880 de 3.446, în 1930 de 12.446, în 1948 de 17.698, în anul 1970 de 42.935, au fost racordați la viața socială și politică a țării, indiferent de statutul social, contribuind cu spirit patriotic și entuziasm la realizarea marilor deziderede ale istoriei (aceștia s-au bătut cu austriecii și turci, și-au apărat așezările de raidurile bandelor pustiitoare și și-au trimis bărbații în armata cea mare a țării cu care domnul Tudor din Vladimirii Gorjului spera să îi scape de nevoi și asupririi.)

Idealurile multisecuale, de unitate și de independență națională au fost exprimate ca angajamente în constituția proclamată la Islaz. Tot pentru realizarea acestor aspirații, au fost trimiși la București ca reprezentanți în noua guvernare Gheorghe Magheru și Cristian Tell.

Locuitorii orașului Târgu-Jiu își doresc unirea tuturor românilor atât în granițele geografice, cât și cele politice. Vestea victoriei partidului unionist și alegerea lui Alexandru Ioana Cuza în fruntea românilor a declanșat o bucurie imensă în rândurile localnicilor.

Acest entuziasm patriotic se declanșează și la data de 9 mai 1877, atunci când în parlamentul țării glasul lui Mihail Kogălniceanu anunță poporul că „suntem liberi”, „suntem o națiune de sine stătătoare”.

La data de 14 octombrie 1916, femeile și cercetașii Gorjului au oprit invazia vrăjmașă, apărând orașul. Această dată este importantă pentru istoria orașului, deoarece acest moment individualizează patriotismul și dragostea de libertate de care sunt capabili locuitorii orașului.

Urmărind istoria orașului Târgu-Jiu, descoperim că locuitorii săi au fost mereu ocupați de cultivarea spirituală a așezării cu opere de artă care să facă cunoscut numele orașului si care să îmbogățească cunoașterea umană.

De la școala care se afla în chilia bisericii, catedrală care este atestată documentar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și Universitatea din zilele noastre, a fost un drum lung.

Încă de la începuturile învățământului, micuții școlari reușesc o realizare de referință în istorie. În data de 30 august 1834, pe scena improvizată în localul școlii, prezentau un spectacol de teatru în limba română. Astfel, Târgu-Jiu se clasează în funtea orașelor românești care foloseau limba maternă pentru a rosti replicile.

Activitatea teatrală din oraș a fost începută de timpuriu, astfel, și-a găsit în această așezare urbană un loc prielnic. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea se înființează teatrul „Milescu”.

Teatrul „Milescu” a jucat, timp de aproape un secol, un rol însemnat în viața culturală a locuitorilor din orașul Târgu-Jiu, aici putând să admire talentul marilor talente ale scenei teatrale românești, inclusiv geniul interpretativ al lui George Enescu sau talentul oratoric a lui Nicolaie Iorga sau Liviu Rebreanu.

La sfârșitul secolului al XIX-lea se detașează Alexandru Ștefulescu, un institutor târgujian, care declanșează o mișcare culturală care se concretizează in reviste și ziare precum „Jiul”, „Săteanul” sau „Amicul Tinerimii”. este fondatorul unuia dintre primele muzee din România, elaborează monografii dedicate orașului sau altor localități din județ.

Dorința localnicilor de a avea o localitate cât mai frumoasă și eforturile pe care aceștia le fac, schimbă aspectul edilitar-gospodăresc schimbându-se de la un an la altul.

Astfel, prin decizia din 27 mai 1936 a Oficiului Național de Turism, împreuna cu Timișoara, declară orașul Târgu-Jiu ca fiind localitate de interes turistic.

Aceeași dorință de a avea un oraș frumos și de a cinsti faptele strămoșilor, a condus la împodobirea orașului cu monumente de artă cum ar fi mausolul Ecaterinei Teodoroiu, statuia lui Tudor Vladimirescu, bustul lui Alexandru Ștefulescu sau tipicul brâncușian, opere ce reprezintă gândirea creatoare a unor celebri artiști gorjeni.”

1.3 Evoluția teritorială a Municipiului Târgu-Jiu

Târgu-Jiu și-a păstrat imaginea de sat până în secolul al XVIII-lea, cu toate că în cadrul său se practicau meșteșugurile și negoțul, fapt ce i-ar fi putut oferi orașului condiții favorabile unei dezvoltări urbanistice timpurii.

Imaginea orașului este prezentată de către istoricul Alexandru Ștefulescu astfel: „Pe la începutul secolului al XIX- lea (1832), orașul Târgul- Jiului înfățișa o aglomerare de vreo 342 case, puține de zid, abia 43, dintre care 28 cu două rânduri și 15 cu un rând, cu acoperișuri de șindrilă; celelalte case erau de lemn, acoperite cu coceni, trestie și fân, rar de șindrilă (…); porțile caselor înalte și acoperite, ferestrile mici și puține, camerile nepardosite decât excepțional cu cărămidă și așezate, fără vreo temelie mai ridicată, de a dreptul pe pământ, toate cu tinde sau târnațuri la intrare și cu spatele la uliță. (…)Ulițele nealiniate, nepavate deloc ori rău pavate cu pietriș, lipsa de circulațiune, tăcerea adâncă și neturburată dedea orașului nostru o impresiune adevărată de sat. Casele boierești în forme de cule (turnuri) începuseră a dispărea și a face loc altora, dintre care unele cu frumoase decorațiuni în stil bizantin, cu înalte și sculptate porți cu streșini largi, mai aveau aspectul de locuințe de târgoveți.”

Locuitorii Târgu-Jiului își construiesc exista în funcție de moștenire. Este vorba atât de pământ, cât și de negoț sau diverse meșteșuguri practicate în familie.

Străzile orașului au fost denumite după specificul meseriilor practicate în zonă, a legăturii cu alte orașe sau în funcție de insituțiile aflate în zonă. Astfel, amintim: Drumul Poștei (actuala stradă Tudor Vladimirescu), Pietrari, Olari, Ulița Scoalei (actuala Calea Victoriei), Bariera Transilvaniei.”

Orașul Târgu-Jiu a fost amplasat de la bun început în partea stângă a râului Jiu. Documentele istorice relevă că zona de maximă concentrare la începutul secolului al XIX-lea era zona dintre Biserica Sfinții Apostoli și Calea Victoriei. Cea mai importantă stradă a orașului în acea perioadă era Ulița Domnească (actuala stradă Tudor Vladimirescu) alături de Ulița Voicodiciului (actuala stradă Geneva). Aceste două străzi au reprezentat centrul Târgu-Jiului la începutul secolului al XIX-lea.

„Clădiri mai impunătoare se construiesc la începutul secolului al XVII-lea, când apar culele cu două sau trei nivele. Dintre casele boierești, astăzi se mai pot vedea câteva construcții, printre care amintim: Casa Dimitrie Măldîrescu (imobil care în prezent este în custodia Universității Jiul de Sus). Casa Vasile Moangă (astăzi aici se găsește Biblioteca pentru copii și Tineret), biserica Sf. Apostoli și biserica Sf. Voievozi, Casa Barbu Gănescu (situată lângă Palarul Prefecturii).

Deși Nicole Corlan a conceput în anul 1792 o strategie de dezvoltare pe plan urbanistic a orașului, măsuri ce constau în pavarea cu piatră a unor artere, precum și înființarea unor întreprinderi edilitare, despre o dezvoltare urbanistică a orașului se poate vorbi abia la începutul secolului al XIX-lea.

În anul 1834 se înființează oborul public, serviciul coșarului, se începe pavarea străzilor și se achiziționează două sacale și o tulumbă de foc folosite în stingerea incendilor.

În anul 1846 se montează primii stâlpi de iluminat. Acești stâlpi, în număr de 40, erau de lemn, iar de ei erau agățate felinare cu lumânări. În anul 1879 se construiesc primele trotuare și se începe pavarea străzilor.

În data de 1 iulie 1888, primul tren pleacă din gara Târgului-Jiu.

Tot în această perioadă apar și însemnate clădiri publice, precum: Spitalul Orășenesc (între anii 1894-1895), Palatul Administrativ (astăzi Muzeul Gorjului), Biserica Sfinții Constantin și Elena, Teatrul Milescu,

Integrarea armonică în oraș a caselor și a insituților publice akături de strași curate, o politică edilitară bine pusă la punct și Gradina Publică, determină Oficiul Național de Turism să numească Târgul-Jiul drept oraș de interes turistic la nivel național.

Începând cu ultimul deceniu al secolului XX, datorită lucrărilor pe Jiu și datorită construcției micohidrocentralelor, Jiul s-a transformat într-o imenă pânză de apă, care a format lacuri de acumulare care se întind din nord spre sud. Aceste lacuri de acumulare îmbogățesc potențialul turistic natural al orașului.”

În prezent, orașul Târgu-Jiu are o formă aproximativ dreptunghiulară, zona centrală fiind centrul de greutate, iar la extremități se află zonele industriale.

De menționat este faptul că majoritatea construcțiilor noi din oraș aparțin sectorului privat, care sunt destinate atât locuirii, cât și unor activități economice.

Principalele întreprinderi din zona municipiului, sunt întreprinderi ce aparțineau statului înainte de anul 1989, iar în prezent sunt societăți pe acțiuni.

Dezvoltarea economică a orașului a pus bazele extinderii sectorului construcțiilor, aceastea fiind fie civile, fie industriale. În anii ce au urmat, acest sector a cunoscut o creștere simțitoare.

Datorită faptului că Târgu-Jiul este un oraș care se bazează pe sectorul industrial, structura zonei a fost concentrată astfel: zona centrală a orașului ocupă o poziție mediană față de zona rezidențială și cea industrială.

„Ca urmare a dezvoltării industriale și a creșterii numărului populației, se remarcă în a doua jumătate a secolului al XX-lea un proces puternic și continuu de urbanizare.

În zona nordică a orașului au fost construite edificii industriale, spații pentru locuit și edificii socio-culturale.

Din punct de vedre arhitectural al clădirilor, se disting două perioade, și anume: etapa de început, atunci cănd datorită nevoii urgente de noi spații pentru locuit s-au construit clădiri după proiect tip și cea de a doua etapă în care arhitectura clădirilor s-a bazat pe tradiție și specificul local al zonei (astfel s-au realizat construcții precum Casa de Cultură, Casa Tineretului, Hotel Gorj, Muzeuld e Artă, clădirea gării, Palatul Justiției, etc.)”

În concluzie, remarcăm faptul că în dezvoltarea orașului Târgu-Jiu, un rol important l-au jucat condițiile de relief și populația, dar și industria, acești factori ajutatând la urbanizarea zonei.

Proiectele de dezvoltare ale orașului prevăd un viitor strălucit, datorită intensificării economiei, acest lucru păstrând importanța orașului Târgu-Jiu în cadrul județului Gorj.

2. EVOLUȚIA POPULAȚIEI

2.1. Evoluția numerică a populației

De-a lungul timpului, orașul Târgu-Jiu a evoluat destul de lent din punct de vedere edilitar și demografic, acest lucru datorându-se situării orașului într-o zonă de complementaritate geografică ce servea intereselor turcilor și austriecilor, dar și absenta resurselor economice, care ar fi putut facilita trecerea de la economia de tip natural la o economie de tip capitalistă, dar și dezvoltarea ramurei producătoare de bunuri de civilizație materială și spirituală.

„Târgu-Jiu a fost catalogat drept un sat mai mare și a fost recenzat pentru prima dată în anul 1722, în timpul ocupației austriece. La acea dată, orașul era certificat ca având 103 familii, ceea ce însemnă aproximativ 400-500 de locuitori.

În anul 1833, în Târgu-Jiu locuiau 478 de familii, structura lor fiind eterogenă: 38 de străini, 22 boieri de neam, 10 mazili, 184 ruptași, 73 de haimanale, 5 scutelnici și 59 de poslujnici.

Creșterea demografică a populației se păstrează în limite normale până la jumătatea secolului XX. În anul 1860 erau înregistrați 2 432 de locuitori.

Evoluția poulației orașului este semnificativă dupa anul 1880. Atunci s-au înregistrat 3 346 de locuitori, dintre care 1 562 erau femei, 1784 erau bărbați, iar după naționalitate, aceștia se divizau astfel: 3 092 români, 139 germani, 42 sârbi, 25 unguri, 39 evrei, 3 italieni, 4 greci, un francez șiu un englez.

Evoluția numerică a populației prezintă o continuă creștere de-a lungul secolului XX. În anul 1900, populația orașului Târgu-Jiu s-a dublat față de anul 1880. Astfel, în anul 1900 s-au înregistrat 6634 de locuitori, dintre care 2 736 erau femei și 3 898 erau bărbați. După naționalitate, aceștia se divizau astfel: 5 404 erau români și 1151 străini. Dupa religie, aceștia se grupau în 5 937 ortodocși, 616 eterodocși, 9 mahomedani, 3 armeni și 69 evrei.

În anul 1905 numărul populației în orașul Târgu-Jiu ajunge la 7 000 de locuitori, iar în anul 1930, se înregistrau 13 030 de locuitori.

După anul 1949 se observă o evoluție mai consistentă a populației.

În anul 1948 se înregistrează 17 698 de locuitori, în anul 1964 se ajunge la un număr de 25 728 de locuitori, în anul 1970 erau înregistrați 42 935 de locuitori, iar în anul 1988 erau 90 000 de locuitori.

După anul 1989, când s-a prăbușit regimul comunist, o bună parte din populație a emigrat, lucru ce a dus la scăderea numărului de locuitori ai orașului.”

Un alt factor ce a dus la scăderea populației orașului a fost căderea politicii pronataliste.Datorită acestei politici, a scăzut importanța natalității în creșterea numărului populației.

În anul 1997, Târgu-Jiu însuma 98 348 de locuitori, orașul încadrându-se în categoria orașelor mijlocii ale României. În anul 2003, populația scade la 95 948 de locuitori.

În anul 2006, conform recensământului, populația municipiului Târgu-Jiu era de 96 798 de locuitori, predominând cei de etnie română (93 690 de persoane), urmați de rromi (2 913 de persoane).

În anul 2007, populația este în ușoară scădere, orașul având 96 314 de locuitori. Din punct de vedere al religiei, majoritari sunt cei ortodocși (95 162 de persoane).

Tabel nr.1 Evoluția numărului populației

Populația municipiului Târgu-Jiu a crescut dupa anul 1977 cu 60%. Cea mai accentuată creștere s-a înregistrat în anul 1966: 7,8%. Dupa anul 1977, ritmul de creștere s-a diminuat, ajungând la 0,3% în anul 1994.

Dinamica demografică în ultimele patru decenii a Targu-Jiului a fost superioară mediei înregistrate de catre celelalte orașe ale României.

Orașul a avut trei etape în cadrul evoluției demografice. Aceste etape se prezintă astfel:

O primă etapă se remarcă între anii 1956-1977 când s-a înregistrat o importantă creștere a numărului populației orașului.

O a doua etapă se remarcă între anii 1977-1992 când ritmul de creștere al numărului populației s-a înjumătățit.

Cu toate acestea, Municipiul Târgu-Jiu rămâne superior multor alte municipii de la nivel național.

A treia etapă din cadrul dinamicii populației se reamarcă între anii 1992-2008. Până în anul 2002 numărul populației este în scădere, însă, din anul 2002 și până în anul 2008 se remarcă o creștere a număului. Începând cu anul 2008, însă, numărul populației scade. Acest lucru se datorează crizei economice mondiale, care a afectat natalitatea. Se poate observa din graficul evoluției demografice a populației faptul că din anul 2009, numărul populației este în creștere, însă, începând cu anul 2011 se remarcă o scădere a populației care persistă până în prezent.

.

Grafic Nr. 1 Evoluția demografică a populației

2.2 Mișcarea naturală

Mișcarea naturală a populației este reprezentată de transformările care au loc asupra populației, ca urmare a evoluției natalității, mortalității și a sporului natural.

Natalitatea este reprezentată de numărul născuților vii la 1 000 de locuitori.

Natalitatea este factorul de bază în creșterea numărului populației.

După Revoluția din anul 1989, cifra natalității a fost în scădere pe plan național.

Grafic nr. 2 Evoluția natalității în Municipiul Târgu-Jiu

Din graficul prezentat, putem observa o continuă scădere a natalității în Municipiul Târgu-Jiu.

Cauzele scăderii natalității sunt nesiguranța vieții, restrângerea posibilităților urbane, lipsurile de zi cu zi care afectează populația și criza economică mondială. De asemenea, scăderea nataliății în municipiu se datorează și numărul mare al întreruperilor de sarcină.

Scăderea natalității aduce cu sine și scăderea forței de muncă.

Mortalitatea este reprezentată de numărul de decese care cuprinde toate categoriile de vârstă, într-un an, număr raportat la 1000 de locuitori.

Grafic nr.3 Evoluția mortalității în Municipiul Târgu-Jiu

Din datele statistice putem observa o creștere a numărului mortalității până în anul 2004. Începând cu anul 2005 și până în anul 2008 numărul persoanelor decedate este în scădere, iar până în anul 2012 remarcăm fluctuații ale numărului decedaților.

În Municipiul Târgu-Jiu, mortalitatea este dată, în cea mai mare parte, de bolile aparatului circulator care afectează cea mai mare parte a populației. De asemenea, cauzele secundare ale mortalității sunt tumorile maligne, traumele și otrăvirile. O altă probleme care influențează populația municipiului sunt bolile aparatului digestiv.

Mortalitatea influențează în mod direct economia. Astfel, scade forța de munca, iar persoanele care au probleme de sănătate, aleg pensionarea pe caz de boală.

Sporul natural reprezintă dinferența dintre numărul nascuțiilor vii și numărul decedaților într-o anumită perioadă de timp.

Grafic nr. 4 Evoluția sporului natural în Municipiul Târgu-Jiu

Din datele statistice analizate, remarcăm faptul că sporul natural este în continuă scădere. Acest lucru se datorează natalității scăzute din cadrul municipiului.

Sporul natural scăzut, precum și natalitatea care este intr-o continuă scădere afectează atât social cât și economic Municipiul Târgu-Jiu.

Principalii factori ai scăderii natalității sunt factorii socio-economici.

Mișcarea migratorie reprezintă mobilitatea teritorială a unei populații și presupune deplasarea locuitorilor și schimbarea locului și a locuinței. Această deplasare se poate face individual sau pe grupuri, zilnic, sezonier sau definitiv.

Deplasarea sau navetismul se practică în municipiul Târgu-Jiu de către populația activă, care trebuie să ajungă la locul de muncă sau de către elevi și studenți.

Deplasarea locuitorilor orașului se face atât din interior către exterior, cât și din exterior către interior.

Principalele cauze ale mișcării migratorii sunt plecările cu domiciliul, stabilirile cu domiciliul și, de asemenea, soldul migratoriu care rezultă din diferința plecărilor și stabilirilor.

Deplasarea populației atât local, cât și internațional au lăsat goluri atât în utilizarea eficientă a tehnologiei, cât și în substanța calității umane, dar mai ales în efectivele forței de muncă.

Însă, cele mai mari ponderi ale migrației s-au înregistrat în Târgu-Jiu, cât și la nivel național, începând cu anul 2008, anul în care s-a declanșat criza economică mondială. Criza mondială a avut efecte atât asupra migrației populației de sex masculin, cât și asupra migrației populației de sex feminin.

Rata migrației feminine a crescut deoarece, odata cu declanșarea crizei economice, a crescut șomajul în sectoarele economice unde predominantă era forța de muncă masculină, în special construcțiile.

Persoanele de sex feminin au mențiunt cererea pe piața muncii în sectoare care solicită, în general, munca la domiciliu (curățenie, ingrijire copii, îngrijire bătrâni, etc.).

O altă strategie la care migranții au recurs pentru a face față crizei, este antreprenoriatul și desfășurarea de activități pe cont propriu, indepndente.

Statisticile relevă faptul că desfășurarea activităților independent este mai ridicată în rândul migranților decât în randul celor nativi cu nivel de pregătire asemănător.

2.3. Structura populației

Structura populației este importantă pentru dezvoltarea orașului atât din punct de vedere economic, cât și social, pentru sporul migratoriu și sporul natural.

În ultimii ani, structura populației municipiului Târgu-Jiu evidențiază o populație tânără, în care numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților (sunt cu aproximativ 1 000 mai multe femei decât bărbați).

Analiza factorilor acestei structuri, scoate în evidență faptul că mișcarea migratorie cu caracter definitiv are un rol important, deoarece migrațiile antreneză populația rurală și afectează populația tânără care este aptă de procreare.

Structura populației municipiului Târgu-Jiu poartă amprenta dinamicii mari care se datorează fluxului unui număr ridcat de persoane care vin în oraș ca urmare a dobândirii statutului de reședință de județ și dezvoltarea economiei industriale a orașului.

Municipiul Târgu-Jiu deține o populație tânără (mai tânără decât media orașelor țării), vârsta media a locuitorilor orașului fiind de 29,7 de ani în anul 1992, față de 32 de ani media în alte orașe ale țării.

Tabel nr. 2 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Din tabelul prezentat care indică structura populației pe grupe de vârstă și sexe, remarcăm faptul ca majoritară este populația de sex feminin.

Structura pe grupe de vârstă în Municipiul Târgu-Jiu, indică un proces lent, însă constant de îmbatrânire demografică. Acest proces de îmbătrânire demografică, aduce cu sine implicații negative pentru economie și societate.

Această îmbătrânire demografică se datorează ratei scăzute a natalității, acesta fiind factorul primordial al reducerii ponderii populației tinere.

2.4. Structura populației pe naționalități

Structura populației pe naționalități nu reprezintă o problemă în cadrul municipiului Târgu-Jiu.

Conform statisticilor recensământului din anul 2011, populația de naționalitate română reprezenta 96,80%, iar alte naționalități reprezentau 3,20%.

Cea mai numeroasă populație, după cea română, este cea de etnie rromă, care reprezintă 3,01% din total. Celelalte etnii sunt puțin reperezentative, cei mai mulți fiind maghiarii (85 de persoane) și germanii (30 de persoane).

3.6. Populația activa și inactivă în zona urbană a Municipiului Târgu-Jiu în anul 2011

Tabel nr.5 Populația activăîn anul 2013

Tabel nr.6 Populația inactivă în anul 2013

Din analiza tabelelor prezentate mai sus care indică populația activă și populația inactivă, conform datelor statistice din anul 2013, putem observa faptul că în randul populației active se remarcă sexul feminin, iar în randul populației inactive se remarcă cel masculin.

Acest lucru se întâmplă din cauza disponibilizărilor efectuate în unitățile industriale care se află în restructurare sau modernizare. Această cauză afectează în principal populația de sex masculin.

3. Etape în dezvoltarea economică a orașului Târgu-Jiu

Primul document istoric în care este menționată așezarea numită „Jiul” (Târgul Jiu de astăzi) datează din data de 23 noiembrie 1406 și a fost emisă de domnitorul Mircea cel Mare.

În perioada geto-dacă, locuitorii actualului municipiu Târgu-Jiu trăiau din vânat, prelucrau metale, faceau negoț cu miere, pește, ceară, își lucrau pământul și își construiau fortificații puternice.

Târgu Jiu a cunoscut dezvoltarea industrială odata cu secolul al XIX-lea.

Situația actuală a municipiului este legată de cea a economiei naționale, care se află într-o perioadă de reforme și de restructurare.

Economia municipiului este influențată și de industria locală, deoarece specificul regiunii fiind unul minier, mulți agenți economici s-au profilat pe activități legate de minerit.

3.1 Începuturile dezvoltării economice a Târgu-Jiului

„Situat la aproximativ 20 km de pasul Vâlcan, unde era vama pentru negustorii europeni în drum spre Bucuresti, ca și o deschidere spre sudul balcanic, orașul Târgu-Jiu a fost din punct de vedere economic un centru comercial pâna la începutul secolului al XX-lea.

În Târgu-Jiu se găseau la începutul secolului al XIX-lea unele ateliere de olărit, sugestiv fiind cartierul Olari aflat în partea de Sud a orașului. Alături de aceste ateliere de olărit mai funcționau și ateliere mai mici de bioangerie, cizmărie, cojocărie, etc.

Mai târziu, s-a cunoscut o dezvoltare industrială a orașului.

Astfel, a luat ființă fabrica de lumânări din seu a lui Matei Păun, iar apoi, în anul 1830, s-a înființat o fabrică de porțelan, aceasta fiind prima din oraș, însa și prima din România, fiind înființată de către austriacul Friederich Dresle.

În anul 1847 s-a pus în funcțiune a doua fabrică de porțelan. Ambele fabrici de porțelan au funcționat pana în anul 1863.

Prima atestare documentară cu evidența meseriașilor din oraș s-a realizat după anul 1831, când Regulamentul Organic a proclamat practicarea meseriilor, libertatea comerțului și organizarea meseriilor în bresle.

În Arhivele Statului, aflate la Filiala Gorj, dosarul cu numarul 60/1831-1832, paginile 5-9, se consemnează împarțirea orașului în două așa zise „mahalale”. Prima mahala era mahalaua de la deal, care era locuită de un bogasier, un abrbier, 4 cârciumari, 5 brutari, 3 cojocari groși, 5 cizmari, un zugrav, 7 mamulari și un precupeț. Cea de-a doua mahala, era mahalaua de la vale care era locuită de 18 olari, 4 cârciumari, 2 precupeți, 3 croitori, 3 cojocari, 4 cizmari, un dulgher, un brutar și un tabac.

Cartografierea orașului Târgu-Jiu din anul 1835 cuprindea tabelul patentarilor, și anume: un bogasier, 3 bacani, 3 brasoveni, 6 arendași, 29 de precupeți, 3 abagii, 2 luminari, un zugrav, 55 de matrapazi, 7 cârciumari, 3 simigii, un argintar, 20 de mamulari, 5 fierari, 3 curelari, 4 cojocari subtiri, 6 cojocari grosi, un bărbier și 25 de dulgheri.

Odată cu dezvoltarea orașului s-au dezvoltat și activitățile, apărând astfel noi meserii.

În anul 1888 s-a realizat calea ferată dintre Târgu-Jiu si Filiași. Datorita construcției căii ferate, orașul Târgu-Jiu a fost legat de București, devenind astfel un centru cultural și economic dinc e in ce mai puternic, influențând astfel întreaga dezvoltare a județului Gorj.”

3.2 Dezvoltarea economică a orașului Târgu-Jiu în prima jumătate a secolului XX

„Orașul Târgu-Jiu începe să cunoască o dezvoltare economică în prima jumătate a secolului XX.

În anul 1928 se înființează societatea „Jiul S.A.R..-Miniera”, cu un capital de 100.000 lei, societate care ajută la valorificarea cărbunelui din zona Rovinari. La societatea „Jiul S.A.R.-Miniera” erau 64 de angajați, dintre care 11 mineri, 3 funcționari, 44 muncitori zilieri, 2 meseriași în ateliere.

Inginerul Aurel Mihail Alimanescu, a înființat în anul 1923, pe locul actualului S.C. UNIREA S.A. un atelier de sobe de teracotă si olărit, pentru valorificarea argilei refrectate din zona Schela. Acest atelier a funționat până în anul 1940 sub diverși proprietari.

În prima jumătate a secolului al XX-lea au fost înființate primele unități industriale, și anume Fabrica de Confecții, Fabrica de Tigarete ș.a.

Societațile industriale care au fost înființate în anii ’40 funcționau în stilul atelierelor meșteșugărești.

În data de 17 februarie 1947, comisia Sindicatelor Unite din orașul Târgu-Jiu a informat Prefectura cu privire la situația întreprinderilor din județul Gorj. Situația a fost următoarea:

Fabrica de prelucrat plante textile care avea 70 de angajați. Fabrica prelucra plantele textile doar în sezonul de vară (in și cânepă). Capacitatea de prelucrare a fabricii era de 5000kg de cânepa pe zi, din care se produceau aproximativ 1000kg de fuior de trei calități, iar iarna se produceau aproximativ 100kg de frânghii pe zi.

Atelierele APACA, care aveau 380 de muncitori și care produceau șepci, cizme, mantale, efecte militare și bocanci.

Fabrica CAM, care avea 872 de muncitori și care fabricau țigarete Plugarul, Naționale, Carpați și Mărășești, tutun de calitatea a I-a, a II-a și a III-a.

Mina Schela-Gorj, care producea aproximativ 400 de tone de antracit pe lună și care avea 87 de muncitori.

Fabrica de marmelada Vădeni, care avea 51 de lucratori și muncitori. Fabrica producea mameladă, conserve de zarzavaturi și compoturi.

Atelierul Sadu, care producea potcoave, pineze, căldări de tablă, blacheuri și care avea 820 de muncitori.

Funcționarea cooperativei meșteșugărești s-a reglementat prin diferite legi. Precizăm astfel: Legea privind înființarea Cooperativelor de muncitori și meseriași, din 19 decembrie 1909; Legea privind Organizarea Meseriilor, Creditului și Asigurărilor Muncitorilor din anul 1919 și Decretul-Lege din 10 februarie 1919, care se referea la înființaea Cooperativelor populare Orășenești. În anul 1935 a fost promulgată Legea pentru Organizarea Cooperației, modificată în anii 1938, 1939, 1940 și respectiv 1941.”

3.3 Dezvoltarea economică a orașului Târgu-Jiu în a doua jumătate a secolului XX. Industrializarea socialistă

„Orașul Târgu-Jiu cunoaște o dezvoltare economică rapidă, după cel de-al doilea război mondial. Funcției orașului de până atunci, preponderent comercială, i se adaugă și funcția industrială. Acest fapt se datorează construcției unor obiective industriale importante, a reconstrucției vechilor întreprinderi și reutilării acestora.

Ținând cont de faptul că din anul 1950, orașul Târgu-Jiu a fost centru de raion, din anul 1961 a fost oraș de subordonare regională, iar din anul 1968 a fost reședință de județ, orașul Târgu-Jiu a primit un volum important de fonduri pentru investiții.

În anul 1955 s-a înființat calea ferată Târgu-Jiu-Rovinari și s-a realizat astfel legătura dintre oraș și prima exploatare minieră în carieră. Tot în același an s-a înființat și linia ferată forestieră Târgu-Jiu-Tismana, cu ajutorul căreia se asigura transportul masei lemnoase din zona muntoasa, necesară prelucrării.

În anul 1958 s-a dat în folosință magistrala de gaz de sondă Țicleni-Valea Sadului, magistrală care are traseul prin Târgu Jiu. Acest fapt a favorizat construcția de uzine și fabrici în oraș.

Astfel, s-au pus bazele primului complez industrial al Târgului Jiu, Combinatul de Prelucrare a Lemnului(CPL), în anul 1959. Astazi, combinatul poartă numele de S.C. ROSTRAMO-S.A.

În anul 1960 se înființează Combinatul de Lianți și Azbociment (CLA), care astazi poartă numele de S.C. ROMCIM-LAFARAGE S.A. și este un combinat în fază de demolare.

Fostele fabrici de țigarete, confecții și de produse refractate au cunoscut o nouă dezvoltare și organizare.

Orașul Târgu-Jiu a cunoscut cea mai puternică dezvoltare după anul 1968, atunci când acesta a devenit reședința județului Gorj și a fost ridicat la rangul de municipiu.

Orașului i-au fost alocate în deceniul al VII-lea, fonduri importante de investiții în toate domenile, transformând Târgu-Jiul într-un puternic centru cultural și economic al României.

Ca urmare a acestor investiții, marile întreprinderi au continuat să se dezvolte, apărând și altele noi pe lângă acestea, care au fost strâns legate de dezvoltarea economică de ansamblu a județului și anume gaze, energie, minerit, petrol, etc.

Între anii 1968-1988 au fost construite și puse in funcțiune în partea de nord a orașului noi întreprinderi, și anume: Întreprinderea de Mașini Unelte pentru Presare si Forjare (S.C. MIRFO S.A.), Întreprinderea de Articole Tehnice din Cauciuc și Cauciuc Regenerat (S.C. ARTEGO S.A.), Baza de Aprovizionare Tehnico Materială pentru Agricultură, Întreprinderea de Industrie Mică (S.C. ILGO S.A.), Întreprinderea de Sticlărie și Menaj (S.C. STARGLASS S.A.), Fabrica de Bere (S.C. BERGO S.A.), Întreprinderea de Utilaj Minier (S.C. GRIMEX S.A. și S.C. AMORIM S.A.), Întreprinderea de Nutrețuri Combinate (S.C. COMBGORJ S.A.), Întreprinderea de Transporturi Auto, Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport (S.C. ROBUR S.A.). Între aceeași ani au fost modernizate si extinse: Întreprinderea de Țigarete (S.C. GALAXY S.A.), Fabrica de Sucuri si Gheață ELIF S.A., Fabrica de Produse Refractare UNIREA. S-a construit, de asemenea, și o noua moara de măcinat la Întreprinderea de Morărit și Panificație (S.C. Vel Pitar S.A.)

În partea de sud a orașului s-au ridicat alte întreprinderi importante, printre care menționez: Sediul pentru S.C. Electrica S.A.-Sucursala Târgu-Jiu, modernizarea depozitului de materiale al Întreprinderii Județene de Construcții Montaj (S.C. CITEX S.A.), Întreprinderea Avicola (S.C. AVI INSTANT S.R.L.), Întreprinderea de Recuperare a Materialelor Refolosibile (S.C. REMAT S.A.), Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială (S.C. COMAT S.A.), modernizarea spațiilor de depozitare al I.C.R.A. (S.C. COLUMNA S.A.), modernizarea Întreprinderii Județene de Legume și Fructe, inclusiv înființarea unui depozit cu o capacitate de 5000 de tone.

Tot in aceeași perioada, în partea de est a orașului, s-au construit noi clădiri pentru Întreprinderea Viei și Vinului ( S.C. Vinalcool S.A.) și pentru Întreprinderea Laptelui (S.C. Lactin S.A.).

De asemenea, au fost dezvoltate și modernizate și spațiile de depozitare și producție ale Întreprinderii Județene de Legume și Fructe (Societatea Comercială de Legume și Fructe) și ale Întreprinderii de Confecții (S.C. CONFECȚIA S.A.).

S-au dat in funțiune pentru Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicola spații de producție, sediul și un siloz cu o capacitate de 5000 de tone; pentru Cooperativa „Constructorul” s-a dat în funcțiune sediul și spații de prestări servicii și producție.

Pe malul drept al râului Jiu, în partea de vest a orașului, au fost modernizate spațiile care deja existau și s-au construit noi spații la Întreprinderea de Reparat Utilaj Minier (S.C. Uzina de Reparații S.A., Târgu-Jiu), s-a extins spațiul Întreprinderii de Materiale de Construcții (S.C. MACOFIL S.A). De asemenea, s-a construit sediul și spații necesare activității secției de drumuri naționale.

Concomitent cu aceste întreprinderi industriale, s-au construit și cladiri pentru învățământ, locuințe, sănătate, sedii administrative, sport, cultură, etc.

O mare parte a obiectivelor industriale menționate mai sus, au fost realizate de S.C. Șantierul 4 S.A. Târgu-Jiu, care a fost înfințat acum 50 de ani, dar care, din păcate, astazi este în stare de faliment. S.C. Hidroconstrucția S.A. este o altă unitate importantă de construcții, care a realizat pe lângă lucrările specifice întreprinderii (hidrotehnică), drumuri și poduri, lucrări industriale și civile, lucrări edilitare, etc.

Ansamblurile de locuințe din Municipiul Târgu-Jiu au fost efectuate de fosta Întreprindere Județeană de Construcții-Montaj, actuala S.C. CITEX S.A.

Cooperativele meșteșugărești au evoluat în această perioadă, organizându-se uniuni județene care aveau ca obiect de activitate prodocția de bunuri de consum, realizarea de produse prin cooperare cu întreprinderile de stat, desfacerea de mărfuri, lucrări de comandă și prestări servicii, producția de obiecte de artă populară și artizanat.

În momentul actual, cooperațiile meșteșugărești sunt grupate în Asociația Teritorială a Cooperativelor Meșteșugărești (ATCOM).”

3.4 Economia Târgu Jiului la începutul mileniului 3

„La începutul mileniul 3 s-au produs multe schimbări fată de situația orașului Târgu-Jiu în ceea ce priveste situația industriei a municipiului existentă la sfarșitul secolului XX.

Întreaga industrie a orașului a fost supusă proceselor de reorganizare, restructurare și faliment. Datorită acestor procese au rezultat importante reduceri de activități și disponibilizări masive de personal.

Datorită declinului unor sectoare importante care intrau în componența economiei gorjene, îndeosebi cel minier, s-a produs o influență decisivă asupra unor unități colaboratoare din industria constructoare de mașini și construcții montaj și de deservire generală, care au fost obligate la rândul lor sa își reducă activitatea, sa intre in reorganizare judiciară sau faliment și în final sa fie lichidate ( societăți precum S.C. GRIMEX S.A. sau S.C: UR S.A. Târgu-Jiu).

Procesul de privatizare a afectat activitatea industriala, îndeosebi în unitățile industriei alimentare: industria laptelui, a berii, a cărnii, producerea și conservarea fructelor, a viei și vinului, ș.a.

Dupa privatizare, aceste unități au fost închise, declarate falimentate, iar mai apoi lichidate.

Însa, au existat ți unități industriale privatizate prin PAS, care au avut la conducere oameni mai interesați și competenți, și anume: S.C. ROSTRAMO S.A., S.C. ARTEGO S.A., S.C. STARGLASS S.A., S.C: CONFECȚIA S.A., ș.a. Aceste unități și-au micșorat numărul de personal trecând de la categoria întreprinderilor foarte mari, la întreprinderi mari, sub 1000 de salariați. Excepția o face societate ARTEGO, care și-a diversificat activitățile și sița menținut numărul de salariați.

La sfârșitul anului 2005, singurele societăți care aveau peste 1000 de angajați., erau societățile ARTEGO și ROSTRAMO, fiind clasificate la unități foarte mari.

În categoria unităților mari, intrau doar CONFECȚIA și STARGLASS, care aveau peste 500 de salariați.

Marea majoritate a unităților din orașul Târgu-Jiu erau încadrate în categoria unităților mijlocii cu un număr de salariați cuprinș între 50 și 499.

Întreprinderile de construcții-montaj erau în reoganizare judiciară și faliment, cu excepția S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. ”

Această reducere drastică și dispariția capacităților industriale, a reprezentat și reducerea locurilor de muncă.

3.5. Domeniile de activitate și numărul salariaților

În ceea ce privește domeniile de activitate, cea mai dezvoltată ramură de activitate a Municipiului Târgu-Jiu este industria prelucrătoare.

În cadrul domeniilor de activitate și a sectoarelor economice, remarcăm:

Sectorul primar care este format din agricultură, pescuit, vânătoare și silvicultură și a fost predominant pe primele trepte ale evoluției societății umane. Regiuniile în care predomină sectorul primar sunt regiuni subdezvoltate.

Sectorul secundar este strâns legat de apariția și dezvoltarea industriei, în special a industriei prelucrătoare. În cadrul sectorului secundar intră, de asemenea și activitîțiile care țin de construcții, producerea energiei, a gazelor și a apei. Acest sector se remarcă printr-un nivel ridicat al productivității, prin ponderea scăzută a populației în domeniul agricol, dar și prin industrializarea agriculturii. Regiunile care se bazează pe sectorul secundar în cadrul activitățiilor, ocupă un loc fruntaș în ceea ce privește populația ocupată, dar și în cadrul formării Produsului Intern Brut.

Sectorul terțiar este compus din activități legate de comerțul en-gros și en-detail (comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul), bănci și asigurări, transport și telecomunicații, activitatea turistică și cea hotelieră, afaceri imobiliare, învățământ, cultură, sănătate, asistență socială, servicii prestate populației și agenților economici, administrația publică, activitatea organelor religioase. Regiunile în care sectorul terțiar ocupă locul fruntaș sunt regiuni puternic dezvoltate din punct de vedere economic.

3.5.1. Sectorul primar

„Revoluția din anul 1989 și-a pus amprenta asupra spațiului rural românesc. În cadrul sectorului primar au avut loc modificări în structura proprietății funciare, astfel dispărând unitățile agricole socialiste. În locul acestor unități au apărut noi tipuri de exploatații, ca de exemplu societățile agricole, gospodăriile individuale, asociații de familie. În acest context, se remarcă o schimbare radicală în cadrul organizării economico-sociale a agriculturii.

În anul 1991 se promulgă Legea Fondului Funciar. Această legea are ca funcții restituirea proprietății funciare, dizolvarea cooperativelor agricole de producție și consituirea proprietății.

Datorită acestei legei, au fost înlocuite fostele structuri funciare din economia socialistă cu proprietățile private. Cu ajutorul acestei legi, România s-a apropiat de structura agriculturii țărilor de la nivelul european.”

Totalul suprafeței agricole a Municipiului Târgu-Jiu este de 9 333 hectare. Din 9 333 de hectare, 1 379 sunt ocupate de păduri.

Culturile agricole care se pliază pe regiunea în care se află Municipiul Târgu Jiu sunt grâul, orzul, ovăzul, vie, pomi fructiferi, legume și plante de nutreț. Producția agricolă este obținută în mare parte în gospodările individuale, iar majoritatea producției este folosiă pentru producția personală a localnicilor.

Creșterea animalelor este în scădere din cauza faptului că posibilitățile financiare ale producătorilor individuali sunt limitate.

„Punctele forte ale practicării agriculturii în Municipiul Târgu Jiu se datorează faptului că:

Condițiile pedo-climatice ale zonei sunt propice cultivării de porumb, grâu, diverse legume, vie, pomi fructiferi;

Municipiul Târgu-Jiu are o suprafață agricolă întinsă (9 333 hectare);

În municipiul există piețe de desfacere în domeniul produselor alimentare și există, de altfel, și agenti economici care se ocupă cu prelucrarea produselor care țin de agricultură;

De asemenea, localnicii Municipiul Târgu-Jiu sunt atașați de agricultură, acest lucru datorându-se tradiției regiunii, aceasta fiind cunoscută în trecut pentru creșterea animalelor.”

Un rol deosebit de important în cadrul Municipiului Târgu-Jiu îl are industria extractivă (sediul central al Companiei Naționale a Lignitului se află în Târgu-Jiu).

Dependența orașului Târgu-Jiu, cât și a județului Gorj de industria extractivă reprezintă un risc destul de ridicat atât pe termen mediu, cât și pe termen lung, deoarece nu există variante alternative pentru a se dezvolta din punct de vedere economic.

Grafic nr. 7 Evoluția numărul salariaților în sectorul primar

Din tabelul și graficul prezentat, care indică evoluția numărul salariaților în sectorul primar, remarcăm faptul că din anul 2000 până în anul 2001, numărul salariaților a scăzut, însa, în anul 2002, s-a produs un așa zis „boom” în ceea ce priveste numărul salariaților, acesta crescând de la 948 la 5110. Acest lucru s-a datorat restaurării proprietăților private. Astfel, societățile private au preluat terenuri din proprietatea statului. În anul 2003, se remarcă o usoară scaădere a numărului de salariați, însă în anul 2004, numărul lor crește de la 4612 la 12 907. Acestă creștere se datorează negocierilor României de aderare la UE. Pentru a putea adera la UE, România trebuia să aibă un sector primar bine pus la punct. Negocierile s-au încheiat în anul 2004. Acest capitol, al agriculturii, a fost unul dintre cele mai dificile și controversate probleme în vederea aderării României la Uniunea Europeană.

Din anul 2004 însa, putem observa o scădere a numărului salariaților. Scăderea se continună până în anul 2012. Diferența remarcabilă între anii 2011(8 437 de salariați) și 2012 (309 salariați) se datorează evoluției fenomenelor climatice din toamna anul 2011. din cauza cărora, dezvoltarea agricolă, în special cea vegetativă a creat probleme grave în sectorul primar de activitate.

Cu toate că, conform datelor analizate în cadrul acestui sector de activitate, numărul salariaților este în scădere, orașul are și cateva puncte forte în ceea ce privește dezvoltarea acestui sector economic. În cadrul regiunii există resurse naturale precum gaze naturale, cărbune, petrol). În concordanța cu aceste resurse, există, de altfel, si vechi tradiții în prelucrarea resurselor existente. În municipiu există un număr relativ mare de I.M.M.-uri (Întreprinderi mici și mijlocii), care au ca domeniu de activitate industria extractivă.

Însă, producția extractivă se mențoine ca activitate de bază în Municipiul Târgu-Jiu. Totusi, lipsa unor activități economice alternative, rămâne o slăbiciune structurală în cadrul economiei orașului.

Grafic nr. 8 Evoluția numărului de firme în agricultură

În ceea ce privește evoluția numărului de întreprinderi a căror activitate este agricultura, se remarcă o creștere continuă din anul 2000 până în anul 2011. Începând cu anul 2011, putem observa o scădere bruscă a numărului firmelor care au ca și activitate sectorul agricol. Scăderea numărului întreprinderilor s-a produs din cauza condițiilor climatice nefavorabile agriculturii care și-au pus amprenta asupra producțiilor agricole din anul 2011.

În anul 2000 în Municipiul Târgu-Jiu existau 4 firme care se ocupau de sectorul agriculturii. Numărul acestora a fost în continuă creștere până în anul 2011, când au fost înregistrate 29d e firme care aveau ca domeniu de activitate acest sector. Însa, în anul 2012 numărul firmelor a ajuns la 26.

Grafic nr. 9 Evoluția numărului de firme în silvicultură

În ceea ce privește silvicultura, remarcăm fluctuații ale numărului de firme care au ca și activitate silvicultura.

Remarcăm o scădere în anul 2007, însă, începând cu anul 2008, numărul firmelor din cadrul silviculturii este în creștere. S-au înregistrat stagnări între anii 2009 și 2010 și între anii 2011 și 2012.

În cadrul silviculturii, numărul de firme a fluctuat. În anul 2000, în cadrul Municipiului Târgu-Jiu, s-au înregistrat un număr de 2 firme. Până în anul 2006, numărul firmelor a ajuns la 9. Însa, în anul 2007, numărul firmelor ajunge la 8, dar din anul 2008 este în creștere. Între anii 2009 și 2010 se înregistrează o stagnare, stagnare care este reprezentată de 14 firme în cadrul sectorului. În anul 2011, numărul firmelor ajunge la 18, număr care se păstrează și în anul 2012.

Grafic nr. 10 Evoluția numărului de firme în cadrul activităților de pescuit și acvacultură

În ceea ce privește evoluția numărului de firme în cadrul activităților de pescuit și acvacultură remarcăm o stagnare între anii 2000 și 2004. Între acești ani exista o singură întreprindere care se ocupa cu activități de pescuit și acvacultură. Începând cu anul 2005 se remarcă o creștere, în cadrul Târgu-Jiului realizându-se o a doua întreprindere de acest fel. În anii ce urmează se remarcă o stagnare, și anume între anii 2006 și 2008. Începând cu anul 2009, putem observa o creștere a numărului de firme, în oraș fiind 3 firme care se ocupau cu pescuitul și acvacultura. Însă, această creștere este urmată de o scădere bruscă în anul 2010. Numărul firmelor a scăzut la 2. Urmează o stagnare care se continuă până în anul 2012.

Grafic nr. 11 Evoluția numărului firmelor din cadrul industriei extractive

În anul 2000, în cadrul Municipiului Târgu-Jiu se înregistra un număr de 5 firme în cadrul industriei extractive. În anii următori remarcăm, 2001 și 2002, numărul firmelor ajungând la 2. Numărul firmelor a fost într-o continuă creștere până în anul 2007 când s-a produs o stagnare a numărului de firme, acestea ajungând la 20. În anul 2009 în Municipiul Târgu-Jiu existau 22 de firme care își desfășurau activitatea în cadrul industriei extractive. În anul 2010, numărul acestora a ajuns, înca o data, la 20. În anul 2011 s-au înregistrat 25 de firme, iar în anul 2012, numărul acestora a scăzut brusc la 19.

Grafic nr. 12 Numărul firmelor din cadrul sectorului primar în anul 2012

În cadrul sectorului primar, în anul 2012 se remarcă agricultura, cu un număr de 26 de firme care activează în acest domeniu. Principala activitate este creșterea animalelor, 6 firme din totalul de 26, având această ocupație.

Pe locul secund se află silvicultura cu un număr de 20 de firme. În cadrul acestei activități, se remarcăm un număr de 11 firme care au ca și domeniu de ocupație, conform codului CAEN reprezentat, silvicultura și alte activități forestiere.

Cu doar o unitate mai puțin față de silvicultură, regăsim industria extractivă, cu un număr de 19 firme care au ca și activitate acest domeniu. În cadrul industriei extractive remarcăm două activități care au același număr de firme, și anume 7. Astfel, menționez extracția pietrei ornamentale și a pietrei pentru construcții, extracția pietrei calcaroase, ghipsului, cretei si a ardeziei și menționez și extracția pietrișului și nisipului, extracția argilei și caolinului.

De remarcat este faptul că în Municipiul Târgu-Jiu nu există nicio firmă care să aibă ca și domeniu de activitate vânătoarea.

3.5.2. Sectorul secundar

În Municipiul Târgu-Jiu se remarcă industria prelucrătoare, atât din punct de vedere al numărului de salariați, cât si al cifrei de afaceri.

Principalele produse industriale sunt: termocentala Târgu-Jiu de 1 390MW, utilajele miniere, articole tehnice din cauciuc și cauciuc regenerat, materiale de construcții.

Dezvoltarea industrială a Municipiului Târgu-Jiu este determinată, în cea mai mare parte, de resursele naturale disponibile. Acest lucru a produs, însă, efecte pozitive în cadrul economiei orașului, deoarece Târgu-Jiul a fost mai puțin afectat de procesele de restructurare a produselor în ultimii ani la nivel național.

Însă, tehnologiile învechite, cât și afectarea cadrului natural au impus măsuri accelerate de restructurare cu efecte socio-economice. Acest proces de restructurare s-a impus la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000.

Grafic nr. 13 Numărul salariaților în sectorul secundar

Din tabelul și graficul prezentat, se pot observa fluctuații ale salariaților între anii 2000 și 2008, însa, din anul 2008 se poate observa o scădere a numarului salariaților. Acest lucru se datorează crizei economice mondiale, care și-a pus amprenta și asupra salariaților din acest domeniu de activitate. Criza mondială marchează declinul industriei.

În municipiul Târgu-Jiu se desfășoară activități precum fabricarea cărămizilor, ipsosului, fabricarea articolelor din sticlă, prelucrarea lemnului, fabricarea de articole din cauciuc și cauciuc regenerat, prelucrarea tutunului, fabricarea produselor pentur construcții, a articolelor de confecții, produse alimentare, etc.

Unele dintre cele mai cunoscute societăti din oraș care țin de sectorul secundar sunt: S.C. STARGLASS S.A. (care se ocupă cu fabricarea sticlei), S.C. ARTEGO S.A. (întreprindere care se ocupa cu fabricarea articolelor din cauciuc și din cauciuc regenerat), S.C. GORJPAN S.A. (care se ocupa cu fabricarea de produse de panificație.

Grafic nr. 14 Evoluția numărului de firme în cadrul industriei prelucrătoare

Din graficul prezentat, se poate observa o creștere continuă a număruluide firme din cadrul industriei prelucrătoare. În anul 2000 de firme își desfășurau activitatea în domeniul industriei prelucrătoare. În anul 2008, numărul firmelor ajunge la 340, însă din anul 2009 se remarcă o scădere a numărului firmelor, acesta ajunând la 313. Acest lucru datorându-se crizei economice mondiale. Această scădere persistă până în anul 2010 când se înregistrează 310 firme. Începînd cu anul 2011, numărul firmelor care au ca și domeniu de activitate industria prelucrătoare ajunge la 339. În anul 2012, însă, se remarcă o scădere, numărul total al firmelor ajungând la 328.

Grafic nr. 15 Evoluția numărului de firme în cadrul construcțiilor

Conform graficului care prezintă evoluția numărului de firme în cadrul construcțiilor, se poate observa o creștere continuă a firmelor până în anul 2008. Numărul firmelor care au ca și domeniu de activitate construcțiile a ajuns de la 112 în anul 2002 la 370 în anul 2008.

Odată cu instalarea crizei economice, numărul firmelor a scăzut la 360 în anul 2009, a scăzut la 344 în anul 2010, în anul 2011 a urcat până la 359, însă în anul 2012 a scăzut la 240.

Grafic nr. 16 Numărul firmelor din sectorul secundar în anul 2012

Deși în cadrul Municipiului Târgu-Jiu se remarcă industria prelucrătoare, putem observa din graficul care relevă numărul firmelor din sectorul secundar în anul 2012, că domeniul majoritar este cel ce ține de activitățile de construcții. În anul 2012, existau 350 de firme care activau în acest domeniu. Cel mai ridicat număr de firme în cadrul construcțiilor se regăsesc în cadrul lucrărilor de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale. În cadrul acestui domeniu se remarcă 160 de firme din totalul de 350.

În cadrul industriei prelucrătoare cele mai multe firme se ocupă cu fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor si a produselor proaspete de patiserie. Acestă activitate însumează un număr de 42 de unități.

3.5.3 Sectorul Terțiar

În ziua de azi, asistăm la la o trece către un nou tip de economie, care se bazează pe activitățiile din sectorul terțiar, pe o dezvoltare a tehnologiilor informaționale și a diferitelor sisteme de comunicație.

„Sistemul economic care a dominat România până în anul 1989, nu a permis dezvoltarea și promovarea sectorului terțiar. Cauzele au fost: izolarea României față de economia inetrnațională, lipsa proprietății private, absența spiritului antreprenorial.

Aderarea la UE, a adus României beneficii în cadrul sectorul terțiar. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea economică a sectorului terțiar. Însa, aderarea la UE a adus cu sine și amenințări legate de: șocurile aduse pieței în ceea ce privește restructurarea întreprinderilor de stat, mirgrația forței de muncă, noi competitori de la nivel european.

Domeniile din sectorul terțiar care sunt importante pentru dezvoltarea economiei sunt:

-serviciile de asministrație publică;

-serviciile pentru producție;

-industria de software;

-transporturile.

Rolul serviciilor în dezoltarea economică a unei regiuni este foarte important și rămâne o certitudine indiferent dacă climatul economic al regiunii este favorabil sau nu, indiferent de gradul de dezvoltare a regiunii, serviciile contribuind într-o mare măsură la progresul general al economiei unei regiuni.

Serviciile au ajuns să dețină un rol important în dezvoltarea economiei datorită evoluției explozive ale sectorului terțiar pe plan mondial.

Aportul serviciilor în dezvoltarea economică a unei regiuni, este în strânsă relație cu producția materială pe care o stimulează.

În contextul actual, serviciile sunt tot mai prestate, în raport cu clasica fabricație uzinală. Privind per ansamblu, în momentul actual, întreaga activitate economică depinde de serviciile cele moderne, și anume: asigurări, telecomunicații, financiar-bancare, de cercetare-dezvoltare, publicitate, consultanță, etc.

Astfel, asistăm la o creștere a importanței sectorului serviciilor. O structură a sectorul terțiar care va mări rata de dezvoltare economico-socială va fi serviciile care se vor baza pe inteligență: informatica, cercetarea științifică, etc.

Însă, în societatea actuală, serviciile nu ajută numai la dezvoltarea economică a unei regiuni, aceastea având și un rol social. Astfel, serviciile ajută la creșterea forței de muncă și ajută la crearea unor condiții pentru folosirea benefică a timpului liber.

Este bine știut faptul că dezvolarea economică și socială a impus apariția unei civilizații industriale. Datorită concentrării mari a populației în zone urbane și atragerea persoanelor de sex feminin în activitatea economică și diferitelor modificări care s-au produs în ceea ce privește consumul populației, au ajutat la dezvoltarea unor servicii specifice precum serviciile de transport, serviciile pentru ocrotirea sănătății. Aceste servicii contribuie direct la creșterea calității vieții.”

În ceea ce privește Municipiul Târgu-Jiu, majoritatea agenților economici din cadrul orașului au ca și obiect de activitate comerțul.

Comerțul este considerat unul dintre serviciile principale, fără de care nu se poate desățura o activitate economică. Se cunoaște, de asemenea, ca indiferent de radul de dezvoltarea e unei regiuni, comerțul deține un procent important în crearea Produsului Intern Brut.

Datorită faptului ca în Târgu-Jiu nu există comercianți la scară internațională (comercianți precum Billa, Carrefour, Metro), prețurile pe care agenții economici le pretează sunt considerabil mai mari în raport cu prețurile la nivel național (atât la produsele cu amănuntul, cât și la produsele en gros).

În comparație cu celelalte sectoare de activitate, sectorul serviciilor este mai puțin dezvoltat. În acest domeniu lucreată doar 7,4% din totalul salariaților Târgu-Jiului.

Grafic nr. 17 Numărul salariaților din sectorul terțiar

Din graficul prezentat, o scădere bruscă a numărului de salariați în anul 2004, acesta ajungând de la 24676 în anul 2003 la 8131 în anul 2004. Din anul 2004, însă, se remarcă o creștere a salariaților. Această evoluție ascendentă se datorează îmbunătățirii caracterului funcțional al economiei pe plan național. S-au remarcat creșteri, în principal, în cadrul serviciilor turistice.

Numărul salariaților a fost în continuă creștere până în anul 2008. După anul 2008, datorită crizei economice care s-a produs la nivel mondial, numărul salariaților din cadrul sectorului terțiar este în continuă scădere.

Grafic nr. 18 Evoluția numărului de firme din cadrul activităților hoteliere și restaurante

Din graficul prezentat, observăm că numărul de firme din cadrul activităților hoteliere si al restaurantelor a fost în creștere până în anul 2008. În anul 2000, 108 firme aveau ca domeniu de activitate această ramură, ajungând în anul 2008 la 240. În nul 2009, 238 de unități aveau acest domeniu de activitate, continuând să scadă la 234 în 2010. În anul 2011 s-au îngreistrat 248 de firme, iar în 2011 numărul a scăzut la 240.

Grafic nr. 19 Numărul firmelordin cadrul comerțului

Din graficul numărului firmelor din cadrul comerțului, putem observa o creștere continuă a numărului firmelor până în anul 2008. În anul 2000 se înregistrau 819 firme, iar în anul 2008 s-au înregistrat 1828 firme. În anul 2009, însă, numărul firmelor a scăzut la 1749, a fost în continuă scădere până în anul 2011 când s-au înregistrat 1878 de firme. În anul 2012, numărul acestora a scăzut la 1779.

Grafic nr. 20 Evoluția numărului firmelor din cadrul administrației publice

După cum putem observa în tabelul prezentat, numărul firmelor din cadrul administrației publice, prezintă fluctuații.

Astfel, în anul 2000, erau înregistrate 8 firme în cadrul acestui domeniu de activitate, număr care a stangnat până în anul 2003, când se înregistrau 9 firme. Același număr de firme se regăsea și în anul 2004. În anii 2005 și 2006 numărul firmelor a crescut la 11, în anul 2007 a scăzut la 10, iar în anii 2008 și 2009 numărul întreprinderilro care aveau ca domeniu de activitate administrașia publică a crescut la 12. Numărul a fost în creștere, în anul 2012 în cadrul acestui domeniu regăsindu-se 17 firme.

Grafic nr. 21 Numărul firmelor din sectorul terțiar în anul 2012

Conform graficului prezentat, putem observa că activitatea predominantă în sectorul terțiar este comețul. Acest domeniu de activitate este unul tradițional în Municpiul Târgu-Jiu, datorită acestei activități, orașul și-a căpătat numele de „târg”.

În cadrul firmelor care au ca și domeniu de activitate comerțul, se remarcă comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, acestea însumând o cifra de 397 de unități.

În cadrul domeniului hotelier și al restaurantelor, numărul cel mai mare de firme se bazează pe baruri și alte activitați de servire a băuturilor, acestea fiind în număr de 121.

În ceea ce privește sănătatea și asistența socială, numărul cel mai ridicat de firme este în cadrul activităților de asistență medicală generală, acestea însumând 41 de unități.

3.6. Analiza domeniilor de activitate după cifra de afaceri

Cifra de afaceri constă în valoarea totală a vânzărilor de servicii și produse care sunt realizate de către o insituție, companie sau organizație pe o perioadă de un an fiscal (1 ianuarie-31 decembrie). Cifra de afaceri nu include TVA-ul care este încasat de la partenerii economici. Însă, unele companii includ si TVA-ul facturat atunci cand raportează cifra de afaceri, deoarece doresc a face publică o valoare mai mare a cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri relevă veniturile obținute din vânzarea bunurilor și a serviciilor prestate de către companii.

Grafic nr. 22 Evoluția cifrei de afaceri în sectorul primar

Din graficul prezentat, se poate observa o creștere majoră a cifrei de afaceri în sectorul primar începând cu anul 2003, până în anul 2006. Se observă, de altfel, o scădere a cifrei de afaceri în sectorul primar în anul 2008, an în care au început sa se simtă efectele crizei economice. Se resimte o creștere a cifrei de afaceri până în anul 2010, însă, începând cu anul 2011, se produce o scădere bruscă, se datorează evoluției fenomenelor climatice din toamna anul 2011, din cauza cărora, dezvoltarea agricolă, în special cea vegetativă a creat probleme grave în cadrul agriculturii, însă și din cauza disponibilizărilor din cadrul industriei extractive.

3.6.2. Cifra de afaceri a sectorului secundar

Grafic nr. 23 Evoluția cifrei de afaceri în sectorul secundar

Din graficul prezentat, putem observa o creștere continuă a cifrei de afaceri a sectorului secundar (industrie prelucrătoare și construcții). În anul 2008, observăm o scădere a cifrei de afaceri, acest lucru datorându-se crizei economice. Începând cu anul 2010, însă, cifra de afaceri a industriei prelucrătoare și a construcțiilor crește.

În Municipiul Târgu-Jiu se remarcă industria prelucrătoare, care stă la baza economiei orașului. Acest tip de industrie se remarcă atât din punct de vedere al numărului de salariați, cât și din punct de vedere al cifrei de afaceri, după cum putem observa din graficul de mai sus.

Principalele activități care se desfășoară în oraș sunt: fabricarea cărămizilor, ipsosului, fabricarea articolelor din sticlă, prelucrarea lemnului, fabricarea de articole din cauciuc și cauciuc regenerat, prelucrarea tutunului, fabricarea produselor pentur construcții, a articolelor de confecții, produse alimentare, etc.

3.6.3 Cifra de afaceri a sectorului terțiar

Din graficul prezentat mai jos, se poate observa o creștere a cifrei de afaceri până în anul 2003, urmată de o scădere pănâ în anul 2004. Această scădere bruscă se datorează introducerii legii 571/2003 privind plata impozitului forfetar. Principalii afectați de această lege, sunt societățile care prestează activități corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:

4520 – „Întreținerea și repararea autovehiculelor”,
5510 – „Hoteluri și alte facilități de cazare similare”,
5520 – „Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”,
5530 –„ Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere”,
5590 – „Alte servicii de cazare”,
5610 – „Restaurante”,
5621 – „Activități de alimentație (catering) pentru evenimente”,
5629 – „Alte servicii de alimentație n.c.a.”,
5630 – „Baruri și alte activități de servire a băuturilor”.

Începând cu anul 2004, însă, cifra de afaceri din cadrul sectorului terțiar este în creștere, acest lucru datorându-se pregătirilor pentru Uniunea Europeană. Se remarcă o scădere începând cu anul 2008, odata cu instalarea crizei economice la nivel mondial. Însă, începând cu anul 2010, cifra de afaceri este în creștere.

Grafic nr. 24 Cifra de afaceri în sectorul terțiar

În concluzie, analizând graficul de mai jos care prezintă totalul cifrelor de afaceri pe domenii de activitate, se remarcă sectorul secundar, industria prelucrătoare având un rol impozant în economia orașului.

Grafic nr. 25 Sectoarele de activitate

4. Turismul

„În prezent, ramura turismului este una dintre cele mai mari industrii la nivel internațional.

Activitatea în turism, are un potențial foarte mare de prosperiate, ajutând la cresterea valorii adăugate, ajută la valorificarea tuturor categoriilor de resurse și asigură o circulație echilibrată a resurselor financiare.

De asemenea, turismul este o pârghie de atenuare a dezechilibrelor regionale.

Activitatea în cadrul industriei turistice este o sursă suplimentară atât pentru cei care lucrează în acest domeniu, cât și pentru cei care prestează activităti în cadrul unităților de alimentație sau de agrement.

Turismul oferă și oportunitatea creării unor noi locuri de muncă.

Însa, cu toate acestea, există și dezavantaje în cadrul practicării activităților de turism. Remarcăm în acest caz următoarele probleme:

Ținând cont de faptul că turismul, ca și activitate, are un caracter sezonier în mare parte, locurile de muncă sunt nesigure.

Prin racticarea activității de turism, unele persoane pot fi distrase de la ocupațiile tradiționale, astfel regiunea respectivă fiind vulnerabilă în ceea ce privește pierderea indentității naționale sau regionale.

Turismul este activitatea afectată cel ami mult de crizele economice și insecuritatea globală.

Nivelul salariilor din domeniul turismului sunt considerabil mai mici, fiind chiar inferior mediei pe economie. Un studiu realizat de Organizația Mondială a Muncii relevă faptul că salariații din acest domeniud e activitate câștigă cu aproximativ 20% mai puțin decât alți lucrători din alte sectoare economice.

Potrivit analizei factorilor negativi care determină contribuția activitățiilor din cadrul turismului la crearea Produsului Intern Brut, remarcăm faptul ca aceștia sunt importanți pentru conceperea politicilor macroeconomice, însă, acționand asupra lor, ei pot fi modificați. Se individualizează astfel 5 factori:

Stabilitatea socială și politică- această problemă, în cadrul unei regiuni, poate avea un efect negativ asupra numărului de vizitatori și, de altfel, încasările din domeniul turismului vor fi în scădere.

Investițiile, indiferent de natura lor, atât guvernamentale, cât și private, care au ca element definitor promovarea, sprijinirea afacerilor sau pregătirea forței de muncă, pot afecta dezvoltarea turismului.

Resursele existente- pentru succesul dezvoltării turismului sunt necesare atât resurse naturale, cât și resurse umane și implicit financiare, și de asemenea necesită o infrastructură bine pusă la punct.

Atitudinile și obiceiurile- se are în vedere înclinația fiecărui individ în parte în ceea ce privește dorința de călătorie, însă contează și percepția comunităților locale în ceea ce privește turismul.

Însă, în ceea ce privește criza economică mondială care și-a avut începutul în anul 2008, turismul a reușit să se adapteze la această situație nefastă din punct de vedere economic.

În anul 2008, turismul a fost lovit de criză, iar ritmul activităților turistice a fost redus. Anul 2009 a fost, însă, cel mai „negru” an al activităților turistice.

Începând cu anul 2009, turismul s-a relansat.

În anul 2008, acesta avea o creștere economică de 2,1%, iar în anul 2010, s-a ajuns la cifra de 6,6 %, iar în anul 2011, s-a ajuns la un procent de 11,6%.
Secretarul general al Organizației Mondiale a Turismului, Taleb Rifai, a declarat: "Singura veste bună provenind din economie este cea din turism, un sector foarte flexibil, care se adaptează bine la circumstante. În pofida crizei, turismul face parte din stilul de viața, nu se poate renunța la el. Dificultățile economice vor schimba modul de a călători, oamenii vor căuta oferte mai puțin scumpe, dar vor continua sa călătorească".”

4.1 Turismul în cadrul Municipiului Târgu-Jiu

Turismul în cadrul Municipiului Târgu-Jiu este o componentă vitală a structurii social-economice. Turismul, se bazează, în principal, pe operele marelui scultptor Constantin Brancuși, care au fost recunoscute de UNESCO.

Însă, pe langă celebrele operele brâncușiene, în Municipiul Târgu-Jiu se regăsesc și obiective cultural istorice și economice.

În cadrul municipiului remarcam case memoriale (ex: Casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu) , ansambluri de artă care sunt ridicate pentru a comemora personalități ale Târgu-Jiului (ex: Statuia Ecaterinei Teodoroiu statuia lui Gheorghe Magheru, Statuia lui Tudor Vladimirescu), monumente care atestă evenimente sau importante întâmplări din istoria orașului (ex: Tabăra de sculptură Constantin Brâncuși).

Datorită poziției sale georafice, fiind situat la poalele munților Vulcan și Parâng și datorită faptului orașul este drenat de râul Jiu, Municipiul Târgu-Jiu are o puternică conexiune naturală între Țara Românească și Ardeal.

În aproprierea orașului, se evidențiază numeroase monumente istorice, dar și ansambluri bisericești care aparțin secolelor XVII-XVIII.

Remarcăm, ca și obiective turistice din aproprierea municipiului, Mânăstirea Tismana, Muzeul etnografic de la Curtișoara (care se află la o distanță de 11 km de Târgu-Jiu), Cheile Sohodolului, Castrul Roman.

În cadrul municipiului s-au realizat lucrări hidrotehnice pe râul Jiu, care drenează Municipiul Târgu-Jiu. În cadrul acestei lucrări s-a construit o faleză ce servește pentru promenadă pe de-o parte și de alta a Jiului.

Principalele obiective turistice are Târgu-Jiului sunt operele renumitului sculptor Constantin Brâncuși, aceasta aflându-se în Parcul Central, pe Bulevardul Eroilor. În interiorul parcului se regăsește axa formată din operele brâncușiene. În cadrul acestei axe se regăsește Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii. Axa se continuă cu Calea Eroilor până la Coloana Infinitului.

În Municipiul Târgu-Jiu capacitatea de cazare în hoteluri este de 600 de locuri, săli de agrement și conferință. Acestea se regăsesc în cadrul Complexului hotelier Gorjul Târgu-Jiu, Hotel Sport, Hotel Parc, Casa Tineretului, etc.

După cum precizează însăși sculptorul, în cadrul parcului întâlnim „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca și intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar și denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoștinței, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m înălțându-se fără sfârșit, așa cum trebuie să fie și recunoștința noastră”.

Ansamblul sculptural fost inaugarat în anul 1938, la data de 27 octombrie. Operele brâncușiene întâlnite în Parcul Central reprezintă un omagiu adus eroilor care au căzut pe front în primul război mondial.

Ca și puncte forte în domeniul turismului, remarcăm existența operelor lui Constantin Brâncuși, capacitatea de cazare și alimentație publică, însă și alte spații anexe care sunt necesare pentru dezvoltarea circulației turistice în zonă.

Amplasamentul, din punct de vedere geografic, al Municipiului Târgu-Jiu este propice turismului, deoarece se permite legătura directă cu nordul României datorită defileului Jiului. De asemenea, municipiul este situat la intersecția Drumului Național DN67 cu Drumul European E79, fapt ce face facilă circulația turistică în municipiu.

Punctele slabe în cadrul activităților turistice în cadrul Municipiului Târgu-Jiu ar fi inexistența pachetelor turistice și a progranelor de promovare a potențialului turistic, antropic și natural.

Faptul că în cadrul municipiului sunt celebrele opere ale marelui sculptor român Constantin Brâncuși, ar trebui sa ii ofere zonei un flux mare de turiști, însă din cauza nevalorificarii resurselor, fluxul turistic nu este abundent în zonă.

„În Municipiul Târgu-Jiu ponderea cea mai mare o are turismul cultural, însă și turismul de afaceri, aceastea reprezentând 65% din total sosirilor și înnoptărilor. În peisajul turistic al orașului se impune promovarea si dezvoltarea brand-ului „Constatin Brâncuși”, dar și turismul rural. Aceste două forme de turism ar aduce un profit considerabil economiei municipiului. În ceea ce privește dezvoltarea turismului de afaceri, orașul Târgu-Jiu nu ar putea susține financiar un astfel de proiect.

Înființarea programelor turistice pentru recreere, odihnă, vacanță, vizită, pescuit, etc. sunt doar alternative ale dezvoltării turismului in zonă, însă sunt programe care se derulează pe termen mediu care sunt complementare programelor turistice de bază (turismul cultural și turismul de afaceri).

În ceea ce privește turismul în regiune la nivel internațional, județul Gorj nu a făcut parte niciodată din oferta turistică pentru străinătate. Acest lucru s-a datorat faptului că nu există pachete sau programe turistice la nivel de județ, Gorjul necunoscând până în prezent fluxuri foarte mari de turiști străini.

În raport cu anul 1990, cănd în județ s-au înregistrat 941 de turiști străini, în anii 2010-2011 numărul lor a crescut la 2193. În cadrul județul se remarcă în principal turiști din Europa Centrală (Franța, Belgia și Olanda) și turiști din Italia și Spania.”

Târgu-Jiul ar trebui sa aibă o legătură strânsă cu organismele de acreditare de la nivel național, pentru a colabora și a valorifica bunurile antropice, ale patrimoniului cultural al României, dar și cele naturale.

Existența monumentelor de patrimoniu, de interes național este un factor pozitiv în cadrul activității de turism, însa majoritatea monumentelor sunt în stare de degradare și necesită lucrări de restaurare.

„În ceea ce privește infrastructura turistică, în anul 1986 se înființează la Târgu-Jiu „Filiala de Restaurante și Hoteluri”, care este subordonată Direcției de Hoteluri și Restaurante din București.

În anul 1972, Oficiul Județean de Turim Gorj preia baza materială a unitățiilor înființate înaintea acestuia.

Hotelul Gorj a fost dat în folosință în anul 1970. Acesta înregistra 170 de locuri de cazare, un restaurant, un bar și o braserie. În anul 1980, capacitatea hotelului a fost extinsă până la 457 de locuri confort I, acest lucru atrge cu sine recunoașterea hotelului la nivel regional și național.

Clădirea Hotelului „Gorj” este unul dintre cele mei frumoase edificii ale județului, fiind, de altfel, și cea mai înaltă cladire civică din zona Olteniei.

În aceeași perioadă în care a fost construit Hotel Gorj, a fost construit si Hotel Parc. Hotelul este situat pe Bulevardul Brâncuși, vis-a-vis de sediul Prefecturii și are o capacitate de 90 de locuri de cazare, printre care și un bufet și cantină.

În anii ’80 a fost înfinnțat Hotel Sport, care dispunea de o capacitate de 70 de locuri de cazare.”

Însa, în pofida faptului că orașul are un potențial turistic ridicat, atât din punct de vedere natural, cât și antropic, este nevoie și de dezvoltarea unei imagini puternice și pozitive a județului Gorj atât la nivel național cât și internațional, ca și destinație turistică.

Pe piața turistică a județului Gorj s-a indentificat doar un singur program turistic, conceput după anul 1990, program intitulat „Romania Gorj Adventure”. Acest program a fost singurul care a fost promovat corespunzător.

Însă, statul român și autoritățile gorjene nu au investit în promovarea monumentelor și muzeelor.

4.2 Importanța turismului

Activitatea turistică este o în primul rând o activitatea econonomică, iar importanța sa este într-o continuă creștere la nivel mondial.

Turismul are în componență o gamă variată de produse și destinații, care implică atât sectorul privat, cât și pe cel public.

Turismul are o contribuție majoră în creșterea economică a țării, a dezvoltării durabile, în coeziunea economico-socială și in ocuparea forței de muncă.

Activitatea turistica oferă, de asemenea, și oportunitatea angajării în domeniu a tinerilor, aceștia deținând o pondere dublă în domeniul turistic față de restul economiei.

Comparând cele două grafice, putem observa faptul că activitatea turistică este în continuă dezvoltare, cifra de afaceri în acest sector fiind in permanentă creștere, spre deosebire de cifra de afaceri în cadrul întregului sector terțiar. Singura excepție o face anul 2008, anul în care s-a produs criza economică de la nivel mondial. Însă, din anul 2010 se remarcă o creștere continuă a cifrei de afaceri în cadrul activitîții turistice.

Putem observa că în anul 2004, când întregul sector terțiar a avut de suferit din cauza legii impozitului forfetar, activitatea turistică s-a menținut, prezentând chiar o continuă creștere.

Asfel, turismul are o importanță deosebită în cadrul sectorului terțiar, dar și în cadrul economiei orașului Târgu-Jiu.

5. Strategii de dezvoltare a Municipiului Târgu-Jiu

Economia contemporană a orașului este deosebit de complexă și variată, este bazată pe diverse interese, dar și divergențe ale agenților economici.

Din această cauză, crearea unei strategii de dezvoltare socio-economică, este importantă în cadrul contextului dezvoltării unei piețe la nivel european.

Abordarea dezvoltării socio-economice a avut ca și scop interarea și corelarea soluțiilor care au fost propuse ca fiind prioritare în ceea ce privește dezvoltarea socio-economică a regiunii, și anume:domeniul agricultură, infrastructura, domeniul mediu și domniul resurselor narurale, mediul de afaceri și resurse umane.

Putem observa astfel că fiecare obiectiv strategic propus pentru fiecare domeniu nu este în contradicție unul cu celălalt, ci dimpotivă ele se sprijină reciproc.

Dezvoltarea locală urmărește indentificarea, mobilizarea și coordonarea resurselor regiunii, care în prezent nu sunt folosite la întregul lor potențial.

Promovarea specificului regiunii a fost urmărită în paralel cu diversificarea produselor și serviciilor, și de asemenea cu creșterea valorii adăugate a produselor și a serviciilor care sunt destinate consumatorilor din afara ariei județului.

Se are în vedere și valorificare potențialului local în ceea ce privește spațiile publice, ceea ce include și patrimoniul cultural și natural care trebuie valorificat și promovat, dar care, trebuie în același timp protejat pentru generațiile care vor veni. Valorificarea acestor resurse înseamnă utilizarea lor sub formă de capital, acest lucru fiind favorabil pentru dezvoltarea economico-socială.

Obiectivele generale în vederea dezvoltării economice a Municipiului Târgu-Jiu sunt strâns legate de modernizarea infrastructurii de transport a orașului, atragerea investitorilor străini îmbunătățind mediul de afaceri, modernizare și eventuala extindere a rețelelor tehnico-edilitare.

În ceea ce privește agricultura, se dorește: susținerea înfințării de ferme familiare; trecerea la o agricultură privată, mult mai profitabilă; dezvoltarea I.M.M.-urilor care să prelucreze materiile prime produse în agricultură; promovarea produselor agricole în conformitate cu standardele de la nivel internațional: dezvoltarea mediul de afaceri în domeniul agriculturii.

La nivelul industriei se dorește: diversificarea I.M.M.-urilor; stimularea investițiilor la nivel local; realizarea de parteneriate între sectorul public și cel privat: atragerea de capital străin cu ajutorul acordării unor facilități către investitori de către autoritățile locale; promovarea potețialului economic.

În ceea ce privește sectorul comerțului și al serviciilor, se dorește: dezvoltarea serviciilor în domeniul turistic; promovarea potețialului turistic si a ofertelor turistice; modernizarea piețelor agro-alimentaere și modernizarea comerțului stradal; atragerea comercianșilor en-gros care oferă servicii de calitate la un preț redus: ridicarea nivelului calitativ a calificării profesionale în acest domeniu.

De asemenea, se dorește extinderea și modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare, a infrastructurii de transport (se dorește racordarea municipiului la principalele drumuri naționale și europene) și dezvoltarea rețelei de căi de comunicație.

În ceea ce privește patirmoniul cultural, se dorește protejarea și promovarea valorilor istorice și culturale.

6. Analiza S.W.O.T. a Municipiului Târgu-Jiu

În concluzie, din analiza efectuată, se desprind diverși factori care se referă la elementele de potențial ale orașului (puncte tari, oportunități), însă și la slabiciunile structurale (puncte slabe).

Punctele tari ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește resursele naturale:

Târgul-Jiu este reședința județului Gorj, iar Gorjul este unul dintre județele bogate în resurse naturale, cu un mare potențial de valorificare economic.

Dintre punctele tari ale Târgu-Jiului, remarcăm:

Poziția geografică a județului, faptul că este situat între munte, deal și câmpie;

Terenurile agricole, padurile, fânețele;

Resursele de apă care au potențial hidroenergetic;

Apele minerale.

Resurse minerale de adâncime și de suprafață (lignit, grafit, gaze naturale, petrol).

Punctele tari ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește resursele de interes cultural:

Județul Gorj și implicit orațul Târgu-Jiu, aparține undei zone cu un potențial cultural și turistic ridicat.

Dintre punctele tari, remarcăm:

Operele brâncușiene din interiorul Parcului Centraș (Bulevardul Eroilor);

Obiceiurile tradiționale.

Punctele tari ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește potențialul uman:

Orașul Târgu-Jiu are un potențial uman tânăr, cu un nivel superior de educație. Învățământul superior în cadrul orașului este într-o continup dezvoltare.

Remarcăm următoarele puncte tari:

Cu toate că numărul populației este în scădere, Târgu-Jiul are o bună situație în ceea ce privește dinamica populației;

Deține cel mai mare număr al populației tinere, comparativ cu județele învecinate, dar si cu media pe țara.

Puncte tari ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește accesibilitate :

Județul Gorj și implicit Municipiul Târgu-Jiu au o infrastructură de transport dezvoltată: drumuri care leagă orașul de orașele din restul țarii, căi de acces și comunicație către porturile dunărene și în zona submontană.

Dintre punctele tari enumerăm:

Poziția favorabilă a județului, la intersecția unor axe importante de drumuri: Craiova- Deva-Râmnicu Vâlcea-Drobeta Turnu Severin;

Majoritatea orașelor învecinate au ieșire la DN;

Accesibilitatea feroviară este bună, situându-se în aproprierea caii ferate Craiova-București.

Puncte slabe ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește slaba diversificare a activităților economice, a forței de muncă și nivelul scăzut al competitivității economice:

Din punct de vedere al competitivității economice și al utilizării forței de muncă, Târgu-Jiul se confruntă cu probleme atât la nivel regional, însă și național.

Punctele slabe ale municipiului din acest punct de vedere sunt:

Nivel redus în ceea ce privește atragerea de investitori străini;

Numărul Întreprinderilor Mici și Mijlocii este sub media pe țară;

Târgul-Jiul deține un nivelul redus în ceea ce privește dezvoltarea antreprenorială;

Productivitatea este scăzută, iar tehnologiile folosite sunt învechite;

Cheltuielile alocate dezvoltării și cercetării sunt scăzute;

Rata șomajului este în creștere;

Dispariția unor activități tradiționale, cum ar fi crelterea animalelor.

Puncte slabe ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește problemele de mediu:

Aproape toate orașele județului Gorj prezintă riscuri ale alunecărilor de teren și ale inundațiilor;

Deagradarea peisajelor naturale în zonele de exploatare minieră.

Puncte slabe ale Municipiului Târgu-Jiu în ceea ce privește sectorul economic:

Caracterul mono-industrial al orașului, dependent de industria extractivă;

Lipsa unor activități alternative.

Concluzii

Municipiul Târgu-Jiu continuă să fie un oraș mono-industrial, bazat în mare parte pe industria prelucrătoare. Însă, alături de industria prelucrătoare, orașul își menține statutul de „târg”, comerțul fiind un domeniu important în economia locală.

Deoarece prezintă un caracter mono-industrial, ponderea cea mai mare a investițiilor fiind în domeniul industriei, luând în comparație cu celelalte domenii în care I.M.M,.urile își desfășoară activitatea, orașul prezintă un număr foarte mic de Întreprinderi Mici și Mijlocii. Astfel, Târgu-Jiul, cât și întreg județul Gorj prezintă cel mai mic număr de I.M.M-uri la nivel național.

Pentru a îmbunătăți sistemul economic, administrația locală a Municipiului Târgu-Jiu trebuie să ia măsuri pentru a sprijini eficient întreprinderile locale, încurajând unitățile bancare să acorde sprijin în ceea ce privește creditarea I.M.M.-urilor pentru a se putea dezvolta toate domeniile de activitate.

Cele mai multe schimbări în cadrul municipiului s-au datorat crizei economice mondiale, care a izbucnit în luna octombrie a anului 2008. Problematica crizei economice a amplificat riscul săraciei, aceasta afectând numărul salariaților din toate domeniile.

După părerea mea, orașul Târgu-Jiu are nevoie de o creștere econimcă durabilă pentru a se crea noi locuri de muncă. Sunt necesare programe economice de dezvoltare care să fie adaptate cererii de piață și cerințelor europene. Zona nu se poate dezvolta în niciun domeniu dacă nu există o economie susținută.

Din analiza efectuată, reiese faptul că în cadrul orașului Târgu-Jiu sunt dificultăți economice majore, însă, cu ajutorul strategiilor de dezvoltare economică, autoritățiile locale încearcă să descopere domeniile de activitate cele mai oportune și doresc repartizarea resurselor existente în așa fel încât să reușească să ridice standardele orașului.

După părerea mea, în anii ce urmează, în cadrul orașului trebuie sprijinit procesul continuu de dezvoltare al economiei, autoritățile locale sprijinind de asemenea și creearea de I.M.M.-uri, modernizarea insituțională, însă și promovând valorile naturale și tradiționale locale.

De asemenea, consider că pentru o dezvoltarea economică durabilă, autoritățiile ar trebui sa investească în domeniile mai puțin dezvoltate.

Domeniul ce ține de agricultură ar trebui sprijinit, tehnologiile moderne și ecologice ar trebui sa le ia locul celor vechi, și de asemenea, ar trebui introduse pe piață produse variante și ecologice, produse care au o mare căutare pe piață. Tot în cadrul agriculturii, ar trebui făcute investiții în ceea ce privește fermele specializate și ar trebui înființate diverse asociații ale celor care se ocupă cu agricultura.

În ceea ce privește domeniul resurselor umane și cel social, consider că investitorii locali trebuie sa sprijine dezvoltarea I.M.M.-urilor. Acest lucru ar promova și egalitatea forței de muncă, indiferent de sex. Persoanele de sex masculin își găsesc mai ușor de muncă, datorită faptului că orașul se bazează în cea mai mare parte pe industria prelucrătoare. Astfel, persoanele de sex feminin ajung să migreze spre diferite destinații pentru a-și găsi locuri de muncă ( a avea grijă de copii, de bătrâni, etc.).

De asemenea, consider că pentru dezvoltarea orașului, ar trebui să se efectueze specializarea celor tineri in diferite domenii, mai ales în cele din domeniul terțiar, cum ar fi cel IT, care este „domeniul viitorului”.

O altă probleme destul de gravă a Municpiului Târgu-Jiu, ca de altfel a întregurlui județ Gorj, este îmbătrînirea demografică. Acest lucru afectează negativ în mod direct economia regiunii și se datorează sărăciei, din pricina faptului că familiile se tem de a avea copii, din cauza lipsei suportului financiar. Putem remarca scăderea bruscă a natalității începând cu finale anului 2008 când s-a instalat criza mondială.

În concluzie, Municipiul Târgu-Jiu și-a păstrat renumele de „târg”, activitatea principală a locuitorilor orașului fiind comerțul, urmat de industria prelucrătoare.

Aceste două domenii de activitate rămân prioritare în economia locală a orașului, acestea fiind cele care aduc cel mai mult profit în cadrul orașului Târgu-Jiu.

Bibliografie

1.Baranovsky Niculina, Neamu Gheorghe,Județul Gorj, București,Ed. Academiei R.S.R., București, (1981

2.Călinoiu Ion, Claudia Ileana Popescu, Florinel Achim, Marina Ivanov, Alina Pătrașscu, Flavia Raus, Ghidul investitorului, județul Gorj, 2008

3. Cândea Melinda, Bran Florina, Spatiul geografic românesc, București, Editura Economica, 2001

4. Cândea Melinda, Florina Bran, Irina Cimpoeru, Organizarea, amenajarea si
dezvoltarea durabila a spatiului geografic, București, Editura Universitara, 2006

5. Cucu Vasile, România gografie umană și economică, București, Ed. Princess, 1999

6. Dachin Anca, Economie teoretică și aplicată, volumul XX, București, Academia de Studii Economice din București, 2013

7. Erdeli George; Cucu Vasile, Romania.Populatie.Asezari Umane.Economie, București, Ed Transversal, 2007

8. Ioncică Maria, Economia serviciilor. Teorie și practică, – Ediția a III-a, revăzută și adăugită.

9.Ielenicz Mihai, Pătru I., Clius M., Subcarpații României, București, Ed. Universitaria, 2005

10. Glogovețan Oana Eleonora, Dănilă Ioana Georgeta, Locul și rolul agriculturii în

economia României, , Cluj Napoca, Sesiunea Științifică, 2010

11. Glogovețan Oana Eleonora, Evoluția exploatațiilor agricole din România-Element fundamental al economiei rurale, Cluj Napoca, Lucrare științifică, 2014

12.Neguleasa D., Scurt istoric al județului Gorj, Târgu-Jiu, Ed. Serviciului Publicații și Valorificarea Arhivelor Statului, 1984

13.Preda I. Pasere D., Valea Jiului, București,Ed. Sport-Turism, ,1985

14. Pociovălișteanu Diana Mihaela, Eleftherios Thalassinos, Fondurile structurale și procesul de coeziune economică și socială, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009

15. Portalul Măiastra, Târgu-Jiu – nr. 3(7)/2006

16.Târlea I., Studiu privind dezvoltarea unor activități din domeniul ocupării și formării profesionale în județul Gorj, Târgu-Jiu, 1999

17. Tufescu Victor, Subcarpații, București,Ed. Științifică , 1966

18. Răbonțu Cecilia Irina, Bălăcescu Aniela,Posibilitățile românilor de ațși satisface nevoile de servicii , Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

19. Șerban Alexandru Doru, Meșteșuguri Tradiționale și Meșteșugari din Gorj, Târgu-Jiu, Editura RHABON, 2003.

20.http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Programe%20-%20Strategii/Studiu%20valorificare%20potential%20turistic/Studiu%20turism%20-%20RO.pdf

*** Municipiul Târgu-Jiu, Ed. Foton, Târgu-Jiu, 2008

*** Anuarele statistice I.N.S.

Bibliografie

1.Baranovsky Niculina, Neamu Gheorghe,Județul Gorj, București,Ed. Academiei R.S.R., București, (1981

2.Călinoiu Ion, Claudia Ileana Popescu, Florinel Achim, Marina Ivanov, Alina Pătrașscu, Flavia Raus, Ghidul investitorului, județul Gorj, 2008

3. Cândea Melinda, Bran Florina, Spatiul geografic românesc, București, Editura Economica, 2001

4. Cândea Melinda, Florina Bran, Irina Cimpoeru, Organizarea, amenajarea si
dezvoltarea durabila a spatiului geografic, București, Editura Universitara, 2006

5. Cucu Vasile, România gografie umană și economică, București, Ed. Princess, 1999

6. Dachin Anca, Economie teoretică și aplicată, volumul XX, București, Academia de Studii Economice din București, 2013

7. Erdeli George; Cucu Vasile, Romania.Populatie.Asezari Umane.Economie, București, Ed Transversal, 2007

8. Ioncică Maria, Economia serviciilor. Teorie și practică, – Ediția a III-a, revăzută și adăugită.

9.Ielenicz Mihai, Pătru I., Clius M., Subcarpații României, București, Ed. Universitaria, 2005

10. Glogovețan Oana Eleonora, Dănilă Ioana Georgeta, Locul și rolul agriculturii în

economia României, , Cluj Napoca, Sesiunea Științifică, 2010

11. Glogovețan Oana Eleonora, Evoluția exploatațiilor agricole din România-Element fundamental al economiei rurale, Cluj Napoca, Lucrare științifică, 2014

12.Neguleasa D., Scurt istoric al județului Gorj, Târgu-Jiu, Ed. Serviciului Publicații și Valorificarea Arhivelor Statului, 1984

13.Preda I. Pasere D., Valea Jiului, București,Ed. Sport-Turism, ,1985

14. Pociovălișteanu Diana Mihaela, Eleftherios Thalassinos, Fondurile structurale și procesul de coeziune economică și socială, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009

15. Portalul Măiastra, Târgu-Jiu – nr. 3(7)/2006

16.Târlea I., Studiu privind dezvoltarea unor activități din domeniul ocupării și formării profesionale în județul Gorj, Târgu-Jiu, 1999

17. Tufescu Victor, Subcarpații, București,Ed. Științifică , 1966

18. Răbonțu Cecilia Irina, Bălăcescu Aniela,Posibilitățile românilor de ațși satisface nevoile de servicii , Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

19. Șerban Alexandru Doru, Meșteșuguri Tradiționale și Meșteșugari din Gorj, Târgu-Jiu, Editura RHABON, 2003.

20.http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Programe%20-%20Strategii/Studiu%20valorificare%20potential%20turistic/Studiu%20turism%20-%20RO.pdf

*** Municipiul Târgu-Jiu, Ed. Foton, Târgu-Jiu, 2008

*** Anuarele statistice I.N.S.