Rolul Subventiilor Asupra Ramurilor Agriculturii In Romania

Introducere

De ce agricultura este atât de importantă pentru economia unei țări? Având în vedere diverșii factori printre care și criza economică, agricultura este una dintre ramurile care încă este profitabilă investitorilor interesați. Tot mai multe persoane încep să se orienteze pentru acest domeniu care este în continua expansiune, unul dintre principalii factori este reprezentat de faptul că celelalte ramuri nu mai dezvolta un profit acceptabil pentru investitori.

Cunoscând contextul economic la ora actuală am putea remarca faptul că agricultura este una dintre cele mai profitabile ramuri din țară. Pentru a întării acest argumet trebuie să luăm în considerație și factorii care ajută în continuu la dezvoltarea și bine funcționarea acestei ramuri. Unul dintre acești factori este reprezentat de către subvențiile alocate acestei ramuri.

Se cunoaște că piața din zilele noastre prezintă o concurență imperfectă, unde sunt elemente ce pot influența prețurile ca intreprinderile ce controlează piața și implicit statul. Statul pune pentru a păstra în echilibru economic între cerere și ofertă un preț echitabil atât pentru producător cât și pentru consumator. De aceea, una dintre cele mai folosite metode a statului este subvenționarea.

„Subvenționarea este un sistem complex și coerent de măsuri și modalități practice folosite în scopul stimulării creșterii economice și apărăiri intereselor naționale și ale agenților economici autohtoni”.

O modalitate de subvenționare este subvenția. Aceasta „reprezintă un sprijin bănesc, nerambursabil, acordat de către stat unui agent economic, în scopul acoperirii unei părți din cheltuieli”.

Pentru ca această ramură să aducă în continuare o producție consistentă economiei României trebuie să-i fie acordate sprijin, atât intern cât și extern, aici fiind vorba de subvențiile pe care Uniunea Europeană le acordă pentru proiectele și inițiativele agricole a tuturor fermierilor și a acțiunilor din această ramură.

În opinia mea agricultura este ramura cu cel mai mare potențial neexploatat în România, cu toate că este cea de-a cincea țară din Uniunea Europoeană având în vedere suprafața arabilă. Deși se obsevă un potențial mare, lipsa unor investitori și sporul natural negativ fac agricultura românească sa se încadreze pe un trend descendent în ultimele două decenii.

Ținând cont de cele discutate mai sus avem în vedere și ceea ce ne propunem să reliefăm în această lucrare, importanța și rolurile subvețiilor triate pe ramurile agriculturii românești. Obiectivul acestei lucrări este evidențierea importanței investițiilor Uniunii Europene și trierea lor pe subramuri ale ramurii principale, agricultura, încercând să arătăm ce putere au subvențiile asupra domeniului ales și studiat.

Agricultura- din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre

Încă din cele mai vechi timpuri, aproximativ 10-12 milioane de ani oamenii preisorici cunoșteau activități precum vânatul animalelor și colectarea plantelor sălbatice. Dar mai apoi ceea ce a urmat avea să schimbe totul, aceștia aflând că pot să cultive anumite plante din însămânțarea lor în pământ și totodată că pot crește animale în captivitate.

Pentru a întării cele relatate mai sus putem spune că aproximativ jumătate din populația globului lucrează sau are activități în acest domeniu, dar cu diferite fluctuații spre exemplu în Nepal, o țară în plină dezvoltare un număr de 90% din populație pregătesc pământul. Pe de altă parte țări mari cu o industrie mai bine conturată, ajunsă în pragul maturității, ca Marea Britanie și Statele Unite ale Americii doar 2% din populație ajunge să cocheteze cu agricultura. Ca o informație suplimentară SUA este cel mai mare exportator de produse agricole din lume.

Având în vedere situația financiară din România datorată crizei economice, o ramură importantă, chiar tradițională a acestei țări este agricultura. Fiind practicată încă din perioada preistorică și având ca ocupații principale păstoritul, ramura prinde alte interese după Pacea de la Adrianopol din secolul XIX cum ar fi cultura plantelor (în special cereale), țara căpătând o reputație binecunoscută drept ”grânarul Europei” în secolul XX.

Importanța subvențiilor

Pentru a încuraja o ramură și implicit subramurile acesteia, statul acordă aceste subvenții permițând astfel stimularea economiei unei țări. Cel mai mare procentaj din investițiile sub formă de subvenții sunt acordate domeniului agriculturii. Importanța acestei ramuri pentru echilibrul macroeconomic și implicit pentru sabilirea unei securități pe domeniul alimentar reprezintă un motiv serios pentru concentrarea subvențiilor în acest sens.

Există diverse motive pentru care subvențiile sunt repartizate în special pentru agricultură ca și o adaptare lentă a ofertei la cenrințele diversificate ale pieței, o productivitate scazută pe fondul unui an secetos sau ale unor erori în administrarea culturilor. Ceea ce vizează investițiile sunt în special pentru construirea silozurilor (spații de depozitare), achiziționarea unor echipamente agricole fezabile noilor cerințe ale pieței, extinderea unor suprafețe agricole ca și proprietate privată prin achiziționarea acestora ca propriețăți private.

În mare parte cei care beneficiază de aceste facilități sunt persoanele fizice, societățile agricoe, societățile comerciale, persoanele ce au pământ în arendă și implicit unitățile care se ocupă de dezvoltarea și cercetarea fenomenului numit agricultură.

În general subvențiile încurajează consolidarea unor proprietăți, posibilitatea de investiții și dezvoltare a tehnicilor, aparatelor, utilitaților ce servesc domeniului în cauză, ceea ce fac aceste metode economice oportune stimulării posibililor investitori și a celorlalte persoane angrenate în activități comune acestei ramuri.

Agricultură și subvenții în termeni generali la nivelul Europei

Europa și mai ales Uniunea Europeană admite agricultura în termeni generali ca fiind creșterea/cultivarea de produse agricole, implicit și recoltarea/ deținerea de animale și organizarea terenurilor în bune condiții și norme de mediu/agricole. Pe de altă parte subvențiile evidențiază un transfer nereturnabil de bani sau resurse bănești din bugetul statului pentru o anumită ramură sau intreprindere cu scop de investire și dezvoltare pe acea ramură, mai rar pentru stabilitate economică, totul în schimbul respectării unor clauze contractuale bine definite.

Observând domeniul în cauză, putem diversifica și spune că agricultura este diversificată și împărțită în mai multe ramuri ca:

Acvacultura- știința ce se ocupă cu creșterea plantelor și a animalelor ce se dezvoltă în mediu subacvatic, mai precis în oceanele și mările lumii

Agrofitotehnia- în special cultivarea plante furajere și a celor tehnice (mai simplu spus cultura plantelor de câmp)

Apicultura- un domeniu ce asigură creșterea albinelor cu scopul obținerii de bunuri ca mierea și ceara, aceste insecte dezvoltând un important rol în polenizarea plantelor din mediul înconjurător din care acestea fac parte

Horticultura- include colectarea și dezvoltarea legumelor, arbuștilor, florilor, pomilor fructiferi, plantelor tropicale și nu în ultimul rând a plantelor de seră

Moluscocultura- întreținerea moluștelor ce sunt de doua feluri: terestre și acvatice (melci/scoici)

Piscicultura- creșterea peștilor în diverse scopuri și condiții

Sericicultura- creșterea viermilor de mătase

Silvicultura- pădurile formate din arbori sunt dezvoltate și păzite, control și protecția florei și a faunei din acea formațiune

Zootehnia – se referă implicit la creșterea animalelor domestice, având ca scop obținerea diverselor produse agricole

De asemenea, subvențiile au un rol important în protejarea mediului înconjurător, prin sprijinirea fermierilor ce se angajează că vor desfășura activități ce ajută la protejarea speciilor ocrotite de lege, acetea fiind cunoscute ca măsuri de agromediu. De exemplu existența unei pajiști permanente într-o localitate în care trăiește pasărea krex-krex, aduce fermierilor ce se angajează că o vor proteja o subvenție de 244 euro/ha. O altă sursă de venit pentru fermieri este gâsca cu gâtul roșu (Branta Ruficollis)-”musafir” ce aduce fermierilor o subvenție suplimentară de 288 euro/ha.

Pentru România sistemul dorit a fi implementat de către Uniunea Europeană numit și Politica Agricolă Comună, este extrem de fragmentat, între producătorii mici și cei mari observându-se diferențe mari. Astfel agricultorii mari primesc o majoritate a banilor destinați agriculturii, lucru se regăsește și în tabelul de mai jos. În 2008 doar 30% din ferme sunt eligibile privind accesarea subvențiilor. 80% dintre fermele ce primesc subvenții, se obține 98-490 de euro pe fermă, o sumă infimă. Ca și o concluzie, banii veniți din subvenții/PAC (Politica Agricolă Comună) vor dezvolta și întări fermele mari în pozițiile lor.

Investiții directe (subvenții) în România anului 2008

Cu toate că aceste diferențe de șanse sunt prezente pe întreg teritoriul UE, însemnând că fermele de dimensiuni mari primesc cea mai mare parte a subvențiilor, în România se evidențiază o accentuare a acestui fenomen. Pentru a explica aceste diferențe putem pune pe seama faptului că România a trecut prin perioada comunistă, perioadă ce lasă moștenire o multitudine de foste ferme de stat care aveau în grijă peste 1000 de ha ce implicit atrag banii subvențiilor PAC ( aproximativ 17% din investițiie explicate mai sus). Ajungem să avem o diferență seminficativă pentru micii agricultori, de obicei în România subvenția directă ajunge până la 50 euro/ha, pe când în 10 alte state membre prețul raportat la anul 2008 este de 252 euro/ha. În statul nostru avem o creștere de maxim 167 euro/ha în anul 2013, un lucru ce ar putea aduce unele reticențe în vederea atragerii de noi investitiori pentru această ramură.

Ceea ce putem spune cu adevărat este că România are o viziune agricolă ce nu respectă o linie logică și acest lucru ar putea duce la o pierdere atât în plan economic, cât și ale investitorilor ce vor fi din ce în ce mai descurajați să aducă finanțare în această ramură. În acest context guvernul țării încearcă atragerea unor investitori străini, lucru ce se așteaptă că va aduce o stabilitate pentru viitorul politicii agricole românești.

Încercări pentru stabilirea unei viziuni privind viitorul ale agriculturii românești au existat și una dintre cele mai importante inițiative este numită România Rurală XXI, un plan formulat de Institutul de Economie Agricolă în anul 2008. Această idee pleacă de la premisa în care țara noastră trebuie să aducă o agricultură competitivă comparativă cu statele membre din UE. În principiu acest document încurajează axarea pe dezvoltarea infrastructurii, în plus o utilizare mai îndelungată a resurselor. Are și câteva idei pe care fermierii noștri nu ar dori să fie implementate, una dintre ele fiind cea a culturilor modificate genetic ceea ce ar amenința diversitatea culturilor și implicit un real pericol pentru mediu și pentru stocul de alimente ale țării.

Posibilitatea unor mai bune funcționări se pot reduce la unele concepte simple ce ar putea fi aplicate. Unul dintre ele este îmbinarea intereselor tradiționale românești și cele ale cetățenilor ei cu normele politicii europene. În acest fel ar trebui ca societatea să nu mai considere micii agricultori ca fiind doar probleme ce trebuiesc a fi îndepărtate, ci ar trebui să constituie o piatră de temelie în dezvoltarea treptată și totodată modernizarea domeniului în cauză. Așadar țăranii ar trebui considerați o puternică verigă ce ar trebui să întregească o teorie economică agrară puternică.

În general scopul unor subvenții pentru agricultură caută să încurajeze în principiu investirea și dezvoltarea sectoarelor ce aduc profit. Astfel se dorește abolirea agriculturii de subzistență și dezvoltarea unui mediu propice pentru generarea veniturilor la bugetul de stat. Un alt motiv bine întemeiat este ridicarea producției sau a îngrijirii animalelor, dar mai important ar fi aceea a suprafețelor destinate plantelor nobile viticole. Acest lucru poate fi posibil prin administrarea unor tratamente de prevenire a anumitor boli, iar în celălalt caz a unor soluții ce ar putea face plata să treacă peste condițiile meteo precare.

Chiar dacă anual în România se pompează sume semnificante de bani privind dezvoltarea/ modernizarea tehnicilor și a utilajelor unele gospodării adoptă o mentalitate de produție destinata exclusiv autoconsumului, acest fapt fiind dăunător lucru reieșind prin randamentul înjumătățit față de Europa. De asemeni această gândire atrage după ea și anumite repercusiuni, tot mai multe persoane văzându-se nevoite să renunțe la micile întreprinderi și chiar la investițiile în această ramură. În realitate tehnologia reprezintă un factor determinant în profitul și producția din acel an. Putem spune astfel că tehnologia, subvențiile și profitul se află în legătură strânsă între ele, prin simplul fapt că fără subvenții nu ar exista tehnologie propice pentru ca recolta să genereze un profit bun astfel încât un procent decent din profit să fie reinvestit pentru dezvoltarea ramurei. Astfel, putem deduce că tehnologia este cheia ce poate aduce beneficii enorme agriculturii, întrucât utilajele pot genera recolte mai mari și mai bogate cu costuri mai mici.Dar toate acestea nu pot fi posibile fără finanțări substanțiale, acestea fiind ralmente accesibile doar cu ajutorul subvențiilor venite de la stat sau implicit din fonduri europene. Noile descoperiri în domeniul agrar sunt reprezentate de utilajele autonome, acestea fiind coordonate de un calculator fără a mai fi nevoie de un șofer. Se încearcă și trecerea utilajilor pe biocombustibili care sunt încă în stadiul de cercetare (etanol, biodisel, ulei de rapiță și floarea-soarelui). De asemenea, geneticienii au modificat și unele semințe, obținându-se astfel o cultură rezistentă implicit la secetă, aceste semințe fiind încă in stadiu de testare lucru ce dă bătăi de cap tuturor agricultorilor. Morile de vânt reprezintă un nou mod de a aduce energie, astfel fermele eoliene apar tot mai des în Europa, energia ca sursă gratuită pentru nevoile fermei.

Factori care influențează agricultura

Pentru fiecare agricultor acest subiect, este o referință care totodată pune în dificultate viitoarele hotărâri pe care aceștia le vor lua cu privire la alegerea posibilelor investiții pentru aceasta ramură economică.

Având în vedere numeroasele probleme cu care se confruntă agricultorii, aceștia trebuie să aibe în vedere și anumiți factori externi, naturali, pentru a avea o producție care să permită obținerea unui profit de unde se pot reinvesti pentru a dezovlta și mai mult afacerile agricole.

Dintre factorii putem enumera :

Lumina un stimulează creșterea plantelor prin intensitate, ca sursă de energie în procesul de fotosinteză acest stimul asigură o recoltă mare și de calitate.

Temperatura asigură prin radiație solară, împreună cu lumina stimulii necesari dezvoltării tuturor cerealelor și nu numai

Apa încă un factor decisiv ce contribuie la procese fiziologice și contribuie la fertilitatea solului, și are un rol pentru dezvoltarea recoltelor

Aerul prin compoziția atmosferică, din sol cu temperatură și prin vânt influențează plantele și dezvoltarea, astfel terenurile cu vânturi puternice trebuiesc răsădite cu plante rezistente și de talie joasă

Agricultura ecologică în România

Una dintre științele ce administrează animalele și un mediu de viață strict în folosul naturii și cel al omenirii. Scopul acestei ramuri este de a echilibra și dinamiza unele interacțiuni dintre sol, plante, animale și oameni precum maximizarea culturilor și minimalizarea efectelor secundare pe care solul le suferă în urma tratării lui cu anumite substanțe chimice.

În România apar primele asociații în anul 1997 ce susțin această mișcare sub denumirea de Biotera și Agroecologia. Mai târziu în anul 2000 se observă o continuă dezvoltare și dinamizare prin diversitatea producției certificate, creșterea producției vegetale în plus apar ferme ecologice de nivel mare.

Tabelul de mai sus arată o dezvoltare din ce în ce mai accentuată de la an la an a fiecărei culturi în parte, ceea ce ne poate arăta faptul că această ramură a agriculturii crește din ce în ce mai mult în țara noastră. Totodată cu creșterea suprafețelor ecologice cultivate de produse agricole cresc și subvențiile/investițiile pentru această ramură.

Agricultura ecologică în UE

Pe de altă parte terenurile ecologice exploatate în Europa sunt mult mai mari, și cu o dezvoltare extrem de mare față de cea a României. La 01.01.2003 locul I ocupat ca suprafață cultivată era ocupat de Italia, Marea Britanie și mai apoi Germania.

Planul de finanțare 2014-2020 în agricultură

Un program cunoscut care aduce finanțări masive în fiecare an este PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală). Acesta prezintă o dezvoltare strategică a spațiului rural și are ca obiective creșterea potențialului agricol, o gestionare durabilă a resurselor având în vedere și contextul meteorologic care poate uneori să aducă pagube semnificative agricultorilor.

Acesta acoperă toată suprafața României, 238.391 km2 dintre care aproximativ 61% teren agricol, și este considerată o țară medie in cadrul Uniunii Europene cu 5 regiuni bio-geografice și anume stepică, pontică, continentală, alpină și panonică cu alte cuvinte țara dispune de aproximativ toate resursele și formele de relief, lucru ce ajută la culturi diversificate.

În consecință, acest program ajută persoanele din zona rurală să acceseze fonduri folositoare dezvoltării. De aceea, programul propune diverse sub-măsuri una dintre cele mai importante fiind sub-măsura 4.1 destinată investițiilor pentru exploatarea agricolă. Prin această măsură se incearcă aducerea performanțelor la un nivel ridicat privind exploatarea agricolă. În principiu metodelel sunt creșterea competitivității agricole, diversificarea acesteia și un accent sporit asupra calității produselor. Totodată se încearcă o restructurare a culturilor mici și medii, transformându-le în culturi de nivel comercial. În schimb trebuie să se respecte standardele impuse oricărui tip de investiție, iar beneficiarii sunt în principiu persoane fizice sau juridice ori grupuri de persoane fizice sau juridice. Activitățile ce se încadrează la o finanțare privind această măsură sunt investiții raportate la înființarea, dezvoltarea și modernizarea fermelor populate în deosebi cu animale, în această categorie intrând și tehnologiile noi care asigură o poluare diminuată față de mediu (conform standardelor UE). Fermele vegetale se încadrează și ele la primirea unor investiții din gama acestei măsuri 4.1. Una dintre noutățile noii legi ar putea fi și cea mai importantă, statul încercând să atragă micii investitori în acest domeniu, aducând precizarea că în cazul tinerilor fermieri se acordă un sprijin pe maxim 24 de luni de la un moment al instalării în vederea modernizării activităților asupra sistemului agricol. De asemenea se mai acordă sprijin și pentru modernizarea drumurilor, utilităților din cadrul unei ferme. Procesarea de produse provenite din agricultură, precum și comercializarea lor au dreptul de fonduri de asemenea, dornidu-se a crește mai mult numărul de produse naturale și ca importurile să se diminueze. Perspectiva privind modernizarea facilităților și ale echipamentelor ca irigațiile, stocare a apei, atrag de la sine o serie de investiții, însa este prevăzut ca aceste echipări să facă parte dintr-un proiect mai mare, mai pe scurt să fie o componentă auxiliară dintr-un porces mai amplu. În aceste categorii avem și energiile cu surse regenerabile (solară, eoliană, energia produsă cu pompe de căldură, energia geotermală), condiția de finanțare fiind faptul că energia trebuie să fie destinată doar uzului personal și propriu. Alocarea bugetului acestei sub-măsuri este de circa 205.776.952 euro/an.

Condițiile pentru sprijinul financiar vor fi acordate doar dacă persoanele respectă anumite norme care prevăd :

Fermele ce au dimensiunea economică de până la 500.000 SO urmând ca sprijinul nerambursabil să fie de 50% din cheltuielile eligibile totale cu următoarele sub-condiții:

Achizițiile simple maxim 500.000 euro, dar pentru fermele mici se percepe doar 100.000 euro

Construcțiile și montajul în sectorul vegetal maxim 1.000.000 euro, pe când fermele mici beneficiază doar de 200.000 euro

Serele au dreptul la 1.500.000 euro maxim (legume în spații protejate), aici mai intrând și sectorul zootehnic, 300.000 doar având dreptul fermele mici din această categorie

Dezvoltarea de lanțuri alimentare se pot percepe maxim 2.000.000 euro, în cealaltă extremă obținându-se aproximativ 400.000 euro pentru fermele mici;

Fermele cu peste 500.000 SO ca dimensiune economică sprijinul este mai redus, și anume de doar 30% și nu depășește :

Achizițiile simple pot primi doar 500.000 euro maxim

Proiecte ce prevăd construcții-montaj se atribuie maxim 1.000.000 euro în sectorul vegetal

Pentru legumele din spațiile protejate se percepe un fond de maxim 1.500.000 euro și în sectorul zootehnic

Crearea unor lanțuri alimentare este alocat 2.000.000 euro;

Ultima categorie are în componență cooperativele și grupuri de producători unde sprijinul va fi de 50% fără însă ca cererea de fonduri să depășească 2.000.000 euro indiferent de tipul investiției.

Planul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 previzionare

Din punct de vedere al previzionării posibilele investiții și subvenții dispun de o analiză Swot care ar putea să explice și să explice propunerile făcute de către Guvern și implicit respectarea normele Uniunii Europene.

Punctele tari pentru planul propus arată și evidențiază că suprafața agricolă împreună cu niște condiții climatice favorabile pot permite diversificarea culturilor.

Se presupune că tradiția îndelungată permite cercetarea din domeniul agricol

Pentru ca dezvoltarea să fie vizibilă, se alocă unele pachete ce sunt substanțiale în acest domeniu

Menținerea unor prețuri la nivel înalt pentru prețurile unor produse alimentare și implicit agricole

Tinerii sunt ajutați cu oferte tentante în vederea acolirii de noi investitori pe piața agricolă

Încercarea de atragere a investitorilor străini prin oferirea unor facilități specifice

Diversitatea produselor tradiționale specifice țării noastre, ofertele fiind de peste 1500 înregistrate pentru nivel național

Rețele de comercializare în cazul unor producții mari și dezvoltarea unor magazine specializate pentru a distribui produsele

Se observă o mare creștere a agriculturii ecologice, dinamica acesteia fiind extrem de relevantă pentru felul care va decurge în continuare ramura

Se continuă căutarea surselor de energie regenerabile, acestea având un potențial extraodrinar pentru înlocuirea celorlalte surse de energie mult mai dăunătoare

Analiza prezintă și câteva puncte slabe ce trebuiesc evitate și implicit căutarea unor soluții pentru remedierea acestora.

Agricultorii mici, proprietăți foarte fărâmițate agricultură de subzistență

Multe terenuri ce sunt rămase necultivate și implicit nelucrate

Un sistem pentru impozitare ce nu ajută la dezvoltarea acestei ramuri

În principiu există o predominanță a persoanelor co o vărstă înaintată ce se ocupă de acest domeniu, tinerii fiind foarte greu atrași pentru a investi în domeniul în cauză

Personalul care activează în agricultură nu are calificarea necesară pentru a desfășura activitățile în normele prevăzute de UE

Nu există anumite ramuri specializate pentru remedierea unor eventuale dezechilibre sau disfuncționalități

Unele sectoare nu generează atât de mult interes și de aceea funcționează prost ceea ce duce la o lipsă a unei structuri bine definite penntru piața locală

În principiu acest plan prezintă și oportunități ce pot fi speculate pentru o bună creșterii a acestui domeniu :

Politica agricolă comună atrage o finanțare ce poate fi catalogată ca fiind importantă

Se stabilesc prețuri ce aduc avantaje pentru producătorii agricoli în cadrul pieței agricole și agroalimentare

După structura bazată stilului european se observă o echipare cu tehnologie extrem de rapidă

Din cauza problemelor economice și ale celor politice privind migrația, tinerii se pot reorienta pentru o revenire în țară cu scopul de a dezvolta afaceri

Produsele agricole românești trebuiesc promovate pentru a arăta cât de importante sunt tradițiile și pentru a avea un stil propriu în dezvoltarea agricolă

În conceperea oricărui plan se ivesc erori, dar și unele amenințări ce pot distruge orice încercare a dezvoltării ramurei în cauză:

Creșterea costurilor privind carburanții, fertilizanții și tratamentul plantelor, aici regăsindu-se și costurile creditelor făcute în bancă

Forța de muncă din mediul rural neutilizată, pregătirea fiind principala problemă

Normele devin reale impedimente pentru persoanele atât în ordin administrativ cât și procedural pentru cel european

Unele companii tind să pună monopol asupra cerealelor, legumelor ocupând segmente mari ale pieței

Nefiscalizarea economiei determină unele dezechilibre în sectorul agricol