Rolul Statului In Promovarea Turistica
Introducere
Importanța turismului pentru planurile de creștere economică este în permananță în ateția guvernelor naționale. Ei sunt pe deplin conștienți de faptul că poate aduce numeroase beneficii socio-economice într-o țară sau localitate, prin generarea de tranzacții, crearea de locuri de muncă la nivel local și creșterea gradului de conștientizare față de mediu. Un număr surprinzător de țări exploatează extrem de puțin acest potențial și nu îl gestionează în mod. Acest lucru este evident daorată priorităților scăzute pentru plaificarea și elaborarea unei strategii de turism de către autoritățile publce reglementate. Un eșec general, constă în nerecunoașterea importanței turismului și mediului precum și de lipsa de coordonare și cooperare între cei responsabili pentru aceste zone. Astfel, cu toate că industria turismului este adesea reprezentată la nivel ministerial, interesele nu sunt pe deplin integrate cu cele ale diferitelor ministere, sau sunt considerate mult mai puțin importante. Același lucru este valabil și pentru mediul înconjurător. Un ministru cu responsabilitate pentru mediul de multe ori are de a face cu miniștrii care reprezintă mai multe interese – de apărare a industriei, neglijând aspectul mediului.
În mod ideal, desigur, fiecare țară ar trebui să aibă responsabilitatea practicării unui turism viabil, fără a afecta mediul înconjurător. În realitate, responsabilitatea pentru problemele de mediu este deseori împărtășită între un număr de organisme diferite, fapt ce contribuie la o proastă gestionare a turismului și la o imposibilitatea de a face progrese din punct de vedere economic în domeniul turimului.
În plină perioadă globalizării, rolul statului este unul primordial, în elaborarea de politici de promovare a turismului. Există o piață la nivelul lumii și potențiali turiști, însă guvernul trebuie să aibă exercițiul unui bun promotor. O modalitate în care acest lucru ar putea fi realizat este printr-o abordare integrată și o planificare regională.
Pentru cazul României, problema brandului de țară a reprezentat obiectul unor lungi dezbateri cu privire la lipsa de competență a statului în atragerea de turiști străini. Statului i-au fost aduse o serie de învinuiri care faceau referire în pimul rând la lipsa unei infrastructure modern, dar mai ales la incapacitatea de a vinde România ca destinație touristică.
Așadar, deși nu este negate importanța turismului, în contextual actual, este analizat importanța unei implicări adecvate din partea reprezentanților instituțiilor statului.
Cuprins
Capitolul I. Aspcte introductive în gestionarea turismului 5
Relevanța statului în managementul activităților turistice 5
1.2. Responsabilitățile de guvernare în turism 10
Capitolul II. Repoziționarea României ca destinație turistică 16
2.1. Etapele construirii unui brand 16
2.2. Elemente esențiale în construirea unui brand 17
2.3. Prezentarea instrumentelor și materialelor de promovare a
României ca „brand turistic” 21
2.4. Brandul de țară al României așa cum reieșe din cadrul
broșurii „Valori de Referință și Identitate Vizuală” 37
Concluzii și propuneri
Bibliografie
Capitolul I. Aspcte introductive în gestionarea turismului
Relevanța statului în managementul activităților turistice
Management în turism nu se limitează la activitățile de gestionare în servicii de turism și ospitalitate, dar este strâns legat de toate marile funcții, procese și proceduri care sunt practicate în diverse domenii legate de turism ca un sistem. Gestionarea turismului implică funcțiile de planificare, organizare, coordonare, instruire și monitorizare, evaluare la toate nivelurile (internațional, național, regional și local).
La nivel național, România gestioneză activitatea de promovare touristică prin intermediul Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului (DPSPT). Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului este parte din Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, instituție care are responsabilitatea trasării principalelor linii strategice cu privire la prmovarea și dezvoltarea domeniului touristic din România.
Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism a fost înfințat recent, prin intermediu H.G. nr. 430/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism și a H.G. nr. 583/2013 pentru modificarea H.G. nr. 430/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism.
Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului este subordonată direct ministrului delegat, Florin Jianu – mnistru delegate pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, fiind în raport de egalitate cu Autoritatea Națională pentru Turism, alături de care dezvoltă și implementează proiecte ce au drept obiectiv promovarea și dezvoltarea turistică.
Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului are drept obiect de activitate „elaborarea programului anual pentru strategia promovării turismului și strategia de promovare și dezvoltare turistică, a produselor și destinațiilor turistice naționale”.
Programul anual pentru strategia promovării turismului și strategia de promovare și dezvoltare turistică are la bază HG nr. 20/2012 – aprobarea Programului multianual de marketing și promovare turistica și a Programului multianual de dezvoltare a destinațiilor, formelor și produselor turistice. Prin intermediul acestui acr legislative se urmărește:
Modalitatea de promvare a celor mai relevante destinații turistice românnești publicului românesc și celui străin;
Dezvoltarea strategiei de brand de țară și dezvoltarea unor programe de dezvoltare durabilă și promovarea turismului, având drept finalitate contribuția la imaginea României ca destinație turistică, atât intern, cât și extern.
Printre activitățile pe care le prevede programul de marketing toristic multiannual, prevăzute de HG nr. 20/2012 – aprobarea Programului multianual de marketing și promovare turistica și a Programului multianual de dezvoltare a destinațiilor, se numără și:
Realizarea de cercetări de marketing cu privire la produsul touristic românesc;
Realizarea unor întâlniri ceare au drept scop creșterea vizivilității și recunoașterii pe plan internațional – întâlniri care să aibă drept obiective realizarea de contacte cu jurnaliști străini din domeniul turismului, respectiv creșterea contactelor de ralații publice;
Identifcarea unor persoane și evenimente culturale prin intermediul cărăra să fie promovată imaginea României în afara granițelor;
Realizarea materialelor de promovare: broșuri, pliante, CD-uri și DVD-uri, mape de prezentare etc. Și distribuirea acestora în afara țării, cu scopul de a promova destinațiile turistice românești;
Achiziționarea de materiale cu scpul de a fi prezentate ca materiale de promovare în cardul evenimentelor și târgurilor naționale și internaționale de turism;
Gestionarea campaniilor de marketing pe internet, prin intermediul activităților de administrare a site-ruilor și a paginilor rețelelor sociale, prin care se promovează serviciile și destinațiile turistice românești;
Realizarea de campanii de promovare și difuzarea clipurilor de promovare prin intermediul liniilor aeriene, dar și în cadrul aeroproturilor internaționale, cu scopul de a crește vizibilitatea Românei în plan touristic și de a crește circulația turistică;
Promovarea prin intermediul publicațiilor print a celor mai importante obiective turistice, gestionarea planurilor de comunicare și a mesajelor,în conformitate cu publicul țintă vizat;
Realizarea de parteneriate strategice cu universități și școli care au departamente și secții de turism sau domenii conexe;
Realizarea de parteneriate cu ONG-uri care au drept misiune promovarea produsului touristic românesc;
Realizarea campaniilor de promovare prin intrmediul canalelor de televiziune sau radio și transmiterea mesajelor publicitare;
Realizarea de întâlniri, evenimente, discuții, colocvii – atât în țară, cât și în străinătate, cu scopul de a relaționa cu privire produsul touristic și la modalitățile de creștere a vizibilității României la nivel international, ca destinație turistică atractivă;
Realizarea de întâlniri cu jurnaliști din România, cu scopul de a crește conștientizarea acestor cu privire la statutul României și al destinațiilor turistice ale acesteia etc.
Fig. 1.1. Organigrama Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism.
Considerații generale privind strategia de gestionare a turismului durabil prin intermediul statului
Dezvoltarea turismului necesită o concentrare asupra mediului, conservarea și dezvoltarea calității în zonele turistice, precum și analize profunde ale impactului turismului asupra mediului, în scopul de a utiliza resursele turistice în mod rațional.
Rolul guvernului, conform teoriei politice tradiționale, este preocupat de menținerea legii și ordinii, apărării, dezvoltarea infrastructurii de comunicații și transport intern, și redistribuirea economică. Toate acestea afectează turismul.
Statul (inclusiv toate organele și agențiile guvernului) afectează turismul prin adoptare a legilor și formularea de politici care afectează turismul. Aceasta poate include legi cu privire la organizațiile naționale de turism, și, de asemenea, politicile economice și de reglementare generale care afectează turismul.
Organismele administrative ale guvernului de reglementare a turismului:
Acestea sunt instituții de stat sunt responsabile de consiliere politică și de punere în aplicare, a strategiilor naționale în domeniul turismului. O astfel de instituție este Ministerul Turismului. Ele sunt, de asemenea, de multe ori responsabile cu promovarea turismului. Alte responsabilități ale organismelor de reglementare de stat pentru turism includ:
cercetare;
informare și promovare în interiorul țării;
publicitate în afara țării;
regularizarea standardelor de cazare și restaurant;
controlul agențiilor private de turism, probleme tehnice și juridice;
relații internaționale;
dezvoltarea de zone turistice selectate;
dezvoltarea politicii în domeniul turismului în general și de promovare.
Sistemului judiciar și de aplicare a legii în turism
Chiar dacă acestea nu sunt direct legate de turism, ele joacă un rol în interpretarea și punerea în aplicare a legilor care afectează turismul, cum ar fi cele referitoare la protecția mediului. Agențiile de poliție și de aplicare a legii mențin legea și ordinea, care este esențială pentru turism.
Structura și filosofia guvernului
Dacă guvernul este federal sau unitar, iar dacă acesta este implicat în activitatea comercială sau nu, afectează industria turismului.
Alte organisme statutare de reglementare și non-comerciale
Aviația ș transportul, organismele de reglementare pentru hoteluri și stațiuni, sunt importante în formularea politicilor care pot afecta turismul. Alte organisme, cum ar fi partidele politice, sindicatele și asociații industriale, pot afecta, de asemenea, turismul cu deciziile lor.
1.2. Responsabilitățile de guvernare în turism
Guvernele au avut tendința de a se implica în turism, pentru că ajută la îmbunătățirea balanței de plăți, încurajează dezvoltarea regională și diversificarea economiei, creșterea veniturilor, îmbunătățește nivelul de venit și creează locuri de muncă. Următoarele sunt unele cele mai importante responsabilități ale guvernului în turism:
Coordonare
Acest lucru este cel mai important aspect al muncii de muncă al guvernului. Guvernul trebuie să-și coordoneze în diferite niveluri ale propriilor corpuri , precum și cu sectorul privat , pentru a evita suprapunerea resurselor și conflictelor asupra obiectivelor
Planificare
Guvernul poate planifica pentru dezvoltare, ia de a se implica în turism, pentru că ajută la îmbunătățirea balanței de plăți, încurajează dezvoltarea regională și diversificarea economiei, creșterea veniturilor, îmbunătățește nivelul de venit și creează locuri de muncă. Următoarele sunt unele cele mai importante responsabilități ale guvernului în turism:
Coordonare
Acest lucru este cel mai important aspect al muncii de muncă al guvernului. Guvernul trebuie să-și coordoneze în diferite niveluri ale propriilor corpuri , precum și cu sectorul privat , pentru a evita suprapunerea resurselor și conflictelor asupra obiectivelor
Planificare
Guvernul poate planifica pentru dezvoltare, infrastructură, promovarea și comercializarea turismului; se pot planifica structuri de reglementare a turismului, și se pot planifica scara de turism într-o destinație. Planificare ajută la coordonarea cererii și ofertei, și, de asemenea, are în vedere considerentele de mediu, economice și sociale. Aceasta ajută la controlul și prevenirea efectelor negative ale turismului.
Legislație și reglementare
Legile Guvernului cu privire la pașapoarte, vize, acordurile internaționale de transport, industria de legi de reglementare, politica de impozitare, precum și normele de protecție a mediului, afectează în mod direct industria turismului.
Cele mai multe guverne oferă infrastructură pentru dezvoltarea turismului – drumuri și canalizare, de exemplu. Unele guverne sunt, de asemenea, implicate în operarea asociațiillor turistice, cum ar fi companiile aeriene și hoteluri. Uneori, guvernul poate subvenționa o parte din costul de producție a unui proiect de turism.
Guvernul poate stimula turismul prin stimulente financiare, cum ar fi împrumuturi cu dobândă mică sponsorizări de cercetare în beneficiul general al industriei turismului, și de marketing, promovare și servicii pentru vizitatori, însă cuvernele au fost mai ales implicat în promovarea turistică.
Promovarea turismului social
Protecția interesului
Guvern protejează interesele locale și naționale împotriva intereselor înguste și sectare. Politicile guvernamentale au tendința de a fi profund afectate de grupuri de interese.
Turismul ca un aspect al politicii externe
Trebuie să înțelegem relațiile politice dintre țările în scopul de a înțelege turismul internațional modern:
Țări care sunt prietenoase și au ideologii similare tind să aibă mai mulți turiști;
Turismul poate face economia gazdă dependentă de economia țării de origine și de a crea condiții pentru a influența;
Turismul pot fi utilizat pentru a îmbunătăți imaginea unei țări în străinătate;
Turism pot fi utilizat pentru a consolida pretențiile asupra terenurilor.
Turismul a devenit cea mai importantă componentă a diplomației internaționale și politicii externe după al doilea război mondial. Acordurile comerciale bilaterale în turism sunt semnate, și negocierile multilaterale sunt adesea desfășurat sub auspiciile organizațiilor comerciale internaționale precum FMI și GATT. Cu toate acestea, există o slabă coordonare în politica în domeniul turismului și guvernele sunt de obicei interesate de creșterea turismului în principal prin creșterea numărului de turiști internaționali.
Guvernele pot afecta turismul prin intermediul indemnizațiilor de deplasare, regulilor de utilizare ale cardului de credit, indemnizațiile duty-free, reguli cu privire la depozite avans la import (măsuri netarifare), măsuri de taxe de import, de plecări de aeroport sau regulamente ale taxelor de aeroport (măsuri tarifare).
În multe guverne promovarea turismului în zonele perturbate este dificil de realizate, pentru că este nevoie de investiții relativ mici. Dar orice fel de instabilitate politică reduce fluxul de turiști.
Turismul și globalizarea
Globalizarea poate fi înțeleasă în termenii a patru procese principale:
legături economice, sociale și politice;
creșterea interacțiunii regionale între statele care se învecinează reciproc;
creșterea densității de interacțiune;
întrepătrundere de culturi îndepărtate, la nivel local.
Chiar și înainte de epoca modernă, turismul a avut un aspect global – de exemplu ,în pelerinaje, sau Marile Tururi ale aristocrației europene în secolele XVIII și XIX. În secolul al XX-lea, globalizarea în turism a crescut din cauza creșterii prosperității și scurtarea săptămânii de lucru. Globalizarea a fost facilitată mai ales de globalizarea infrastructurii – fizice (de comunicare, de transport – tehnologia informației și mass-media) și economice (piețe).
Globalizarea are implicatii importante pentru turism. Globalizarea în turism arată în creșterea numărului de turiști internaționali: 14 milioane în 1948 la aproape 664 milioane în 1999. În unele țări (Austria, Grecia, Kenya), turistii straini sunt mai numeroați decât cei interni.
Din punct de vedere economic, turismul este considerat o formă de comerț între țări. Turism de intrare este considerat o formă de export de servicii (pentru că o națiune câștigă de pe urma schimbullui valutar prin acest lucru). Turismul extern este considerat o formă de import (pentru că duce la pierderea de schimb valutar). Dar turismul poate duce la alte efecte în afară de aceste efecte economice. Aceasta poate duce la transferul de stil de viață și a valorilor dincolo de frontierele internaționale.
Acestea sunt unele dintre caracteristicile fluxului de turiști în turismul international. Ele tind să se concentreze, printre tarile dezvoltate, sau de la țările dezvoltate către națiunile mai puțin dezvoltate, care sunt accesibile. Cea mai mare mișcare este în interiorul și exteriorul Europei, cu circuite secundare din Japonia și Asia de Est, Statele Unite ale Americii și din Caraibe, Africa de Sud și Europa și Africa de Nord.
Creșterea recentă în turism a fost cel mai vizibil în regiunea Asia / Pacific, Europa, deși în general continuă să domine. Turismul de afaceri este constituie în prezent aproximativ 18% din tot turismul internațional. Turism de afaceri include călătorii de stimulare, turismul de conferințe și călătorii de afaceri. Dintre acestea, turismul de conferințe și călătorii de afaceri este importante punct de vedere economic și reflectă globalizarea economiei mondiale.
Globalizarea economică în turism nu funcționează întotdeauna pentru țările mai puțin dezvoltate. Acestea devin, uneori, foarte dependente de turism. De asemenea , de multe ori, intermediarii, cum ar fi companiile de turism (deținute de persoane fizice, în țările dezvoltate și angajarea cetățenilor lor ) ia, uneori, cele mai multe dintre beneficiile de turism, mai degrabă decât cetățenii țărilor gazdă.
Capitolul II. Repoziționarea României ca destinație turistică
2.1. Etapele construirii unui brand
Identitate de brand este efectul combinat de elemente vizuale în materialele de marketing. Un kit de identitate de brand de bază constă dintr-un logo, carte de vizita, foi cu antet, plicuri și de marcă. Acest set de bază de materiale poate fi extins pentru a include un site web, broșură, pliant, flyer, sau orice alte piese de design profesional.
O identitate de brand de succes este construit în jurul următoarele 9 caracteristici principale:
Este unic în „look and feel” și corespunde mesajului afacerii/ produsului promovat. Are o grafică relevantă și nu se confundă ușor cu elementele identitare ale concurenților, iar modalitatea în care produsu/ serviciul este prezentat, corespunde scopului final al produsului.
Repetiția ajută potențialii clienți și clienții să-și amintească și brand și caracteristicile acestuia. Experții spun că este nevoie de undeva între 6 și 12 „impresii” sau contacte cu un brand pentru ca un client să își poate aduce aminte cu adevărat de un brand.
Utilizarea consecventă a unui logo-ul reprezentativ, a unui slogan, și materiale a materialelor pentru afacerea dezvoltată. Aceasta va contribui la realizarea unui brand puternic , prin proiectarea unor elemente vizuale și verbale unice și apoi repetarea acelor elemente prin toate materialele utilizate în construirea brandului.
Elemente memorabile ajuta afacerea dumneavoastră să iasă în evidență, de asemenea, să fie capabilă de a crea un brand memorabil consistență, repetiție, și unicitatea de grafică și materiale utilizate.
Elementele unui logo trebuie să facă din acesta o imagine de neuitat, folosind un logo unic și un vocabular vizual constant puternic. Crearea de text memorabil prin utilizarea aliterației (repetarea sunete similare, cum ar fi utilizarea de cuvinte care toate încep cu aceeași literă), repetiție, combinații de cuvinte unice, și imagini pline de viață în copie.
Elementele grafice potrivite, pot contribui la transmiterea mesajul companiei prind viață prin grafice simbolice, culori, și opțiunile de tip în toate materialele de marketing. Textul semnificativ va exprima ceea ce afacerea oferă cu adevărat, ajutând la construirea unui brand unic și la o asociere a consumatrului cu brandul respectiv. Iar ceea ce este mai important, publicul companiei va fi capabil să înțeleagă sensul cuvântului în grafică și text – acesta va fi accesibil pentru piața țintă.
Grafica clară și textul comunica mesajul într-un mod ușor de înțeles. În realizarea unui logo, grafica trebuie să fie clară, curată, simplă și semnificativă. Textul trebuie să exprimă imaginea produsului respective și atribuțiile acestuia.
Onestitate în materialele identității de brand. În cazul în care clienții se angajează să achiziționeze un brand, ca urmare a faptului că au fost convinși de elementele identitare ale acelui brand, vor fi deazamăgiți, iar imaginea brandului va avea de suferit. Aceasta într-adevăr poate deteriora relațiile și brand-ul global, astfel încât promisiunile făcute de brand nu au fost îndeplinite.
Personalitate unei afaceri trebuie să se distingă de ce a alteia similare, astfel încât produsele oferite de aceasta să nu fie confundate cu cele ale altei afaceri ce produce bunuri similare. Identitatea brand-ului trebuie să rezoneze cu personalitatea celui care l-a realizat.
Profesionalism și atenția la detalii în construirea unui brand sunt primordiale. De exemplu, un branding personal implică: comportament, îmbrăcăminte, stil de comunicare. Acest lucru poate denta professionalism sau dimpotrivă. Dacă se includ toate elementele de mai sus în identitatea de brand, acestea vor cntribui la realizarea mesajelor de marketing și vor realiza brandul în mod „global”.
Un brand puternic este recunoscut de publicul său, iar acesta rezonează la auzirea numelui sau atunci când văd logoul îl recunosc, fiind asociat cu anumite trăiri. Aceste gânduri definesc brand-ul sau percepția despre brand. Brand-ul se află în mintea clientului ca un rezultat al tuturor impresiilor făcute pe baza cntactuluui cu acel brand, fie că vorbim de identificarea logo-ului, de mesajele de marketing și orice altceva pe care oamenii le văd și le aud în raport cu brandul respectiv.
2.2. Elemente esențiale în construirea unui brand
Fiecare afacere poate contribuie la modul în care este perceput brand-ul. De altfel, de fiecare dată când cineva intră în contact cu anulmite elemente ale unei afaceri/ ale unui produs (vizitează site-ul companiei, privește anunțul companiei, ia cntact cu un angajat al companiei, acea persoană își formează o impresie despre o afacere.
Afacerile mici, probabil, nu vor putea fi niciodată recunoscute la nivel global, pur și simplu pentru că au instrumentele necesare să se promoveze și nici nu este cazul să o facă, din moment ce se adresează unui anume grup țintă. În realizarea unui brand puternic pe o piață, trebuie să se aibă în vedere:
Realizarea unei imagini de brand care să corspundă cu caracteristicile produsului promovat;
Luarea unui angajament și a unei discipline pentru a proiecta brand-ul în mod corespunzător;
Implicarea tuturor elementelor pentru a transmite masajul către publicul țintă adecvat;
Exprimarea unei coerențe în realizarea unui brand;
Când are loc comunicarea de marketing este necesară exprimarea unei singure impresii pentru afacerea promovată, pentru a nu deruta publicul;
Proiectarea un ton consistent în comunicare.
Proiectarea un nivel coerent al calității, demonstrat de comunicare coerentă, consistentă și oferirea de produse și servicii consistente.
În realizarea și gestionarea unei imagini de brand, responsabilul trebuie să nu schimbe abordarea decât dacă consideră că aceasta nu este potrivită pentru piața pe care activează. În realizarea unei strategii de branding, responsabilul trebuie să se raporteze la faptul că un brand puternic face vânzarea mai ușoară.
Cu un brand bine gestionat, o companie poate avea succes pe piață. În termen de piață țintă, oamenii vor ști deja unde se poziționează afacerea și personalitatea acesteia, prin promisiunile pe care le face clienții bazat pe ceea ce au văzut și auzit prin comunicațiile de marketing.
Fără un brand bine gestionat, fiecare consumator va avea doar jumătate de mitive să se convingă să cumpere un produs. Fără o cmunicare adecvată și fără onstruirea unui brand puternic, potențialul consummator nu are atât de multă încredere într-un produs.
În concepția lui Wally Olins, „Toate afacerile de succes conțin trei ingrediente: cmpetențe profesionale, pricepere financiară, și abilitatea de a vinde (îi puteți spune seductive, deși de obicei este numită marketing). De obicei unul dintre acestea tinde să predomine. Este destul de evident că tehnologia este ingredientul dominant la Sony, priceperea financiară – la Goldman Saches și seducția – la virgin.”
Management de brand al unui bun urmează anumiți pași:
Definirea acestuia în funcție de focusul unei afaceri;
Focusarea pe ceea ce are unic produsul realizat de acea afacere;
Promovarea avantajelor unicie ale unui produs.
Stabilirea a ceea ce își propune acel produs să schimbe.
O atenție deosebită la modul în care sună numele brandului și ceea ce poate transmite el publicului său;
Stabilirea obiectivelor pe care trebuie să le atingă acel produs, prin modul în care publicul țintă să poată percepe un brand – nu pot fi promovate lucruri diferite pentru fiecare grupuri diferite dacă se dorește gestionarea în mod adecvat a unui brand. Imaginea de marcă deținută de fiecare dintre aceste grupuri trebuie să sincronizată într-o singură identitate – un singur brand – în care oamenii vor avea încredere și vor crede.
Numele brandului trebuie să fie ales după ce inițial s-a consultat întreaga echipă sau întregul management. Dacă numele ales de o singură persoană nu transmite același lucru celorlalți, înseamă că numele nu este ales în mod adecvat.
Brandul trebuie să indice avantajele care sunt asociate cu atributele produselor – imaginind beneficiile, se poate ajunge la o formă de transmitere a mesajelor de marketing, de asemenea se ajunge la definirea unui bun, așa cum se dorește să arate acesta în mintea consumatorului.
Definirea brandului trebuie să corespundă modului în care se dorește ca oamenii să comunice despre acest brand.
Un brand bine gestionat creează o legătură emoțională puternică, și o legătură emoțională puternică favorizează un comportament loial al clientului. Aceasta va proteja și proiecta brand-ul prin fiecare reprezentare a unui bun pe piață.
Identitate de brand, poate implica valorile, viziunea și misiunea. După ce această parte este sluționată este timpul să se lucreze la valori mai tangibile. Piesele care vor servi ca interfață pentru audiența și de a comunica cu privire la identitatea brandului. În acest sens, se poate spune că identitatea vizuală este similară cu personalitatea unui produs.
Identitatea vizuală este adesea perceput ca identitate de brand. Asta e de înțeles, deoarece aceasta este ceea ce oamenii văd prima data când intră în contact cu un brand. Site-urile, flyerele, broșurile sunt primul punct de contact și se lasă o impresie de durată. Să aruncăm o privire la lucrurile pe care le poate controla și modul în care se poate ajunge la o decizie corectă în realizarea unui brand puternic.
Logo-ul este ceea ce va diferenția vizual de concurență. Aceasta trebuie să fie ceva clar, memorabil și lizibil. Atunci când clienții văd au o nevoie, cumpără un produs pe baza impresiei pe care și-au făcut-o în raport cu produsul respectiv, prin prisma locgoului acestuia. Pentru a fi reținut, logoul trebuie să fie simplu, dar sugestiv.
În egală măsură, existeența flyerelor, a cărților de vizită este relevantă. Fiecare contact cu brandul este . important. Responsabilii cu crearea materialelor de prezentare trebuie să le realizeze astfel încât acestea săă reflecte ceea ce este reprezintă brandul.
Prezență online. Site-ul și profilele sunt, probabil, primul punct de contact pentru publicul companie cu publicul său. Acestea trebuie să reflecte clar statutul cmpaniei și a brandurilor sale. De asemenea, conținutul online-ul referitor la o companie trebuie să reflecte elementele de unicitate. Comunicare este de a spune o poveste și prin aceasta compania încearcă să promoveze plusvaloarea și modul în care bunurile prin caracteristicile lor vor face o viața mai bună.
Schema de culori este esențială pentru a fi încorporată în identitate de brand. Alegerea culorilor nu este un lucru ușor, ci ar trebui să se facă în funcție de sensurile standard pentru culori, dar acestea schimba, de asemenea, în funcție de cerere, cultura și public. De un lucru bun este faptul că roata de culoare are milioane de culori și există posibilitatea găsirii unei nuanțe ce nu a mai fost folosită.
aveți posibilitatea să proprii unul dintre ei.
Similar cu schema de culori, fontul ales poate transmite un anumit mesaj, iar fonturi specifice va da o impresie diferită. Este necesar să se evite fonturile foarte decorative, deoarece trebuie păstrate ușor de citit.
Prezentarea instrumentelor și materialelor de promovare a României ca „brand turistic”
Planul Autorității Naționale pentru Turism, pentru promvarea turistică a României, inclunde o serie de documente, planuri, ghiduri și broșuri. În cele ce urmează, vom descrie o parte dintre acestea, precum și rolul și viziunea fiecăreia dintre ele.
„Ghid privind selecția evenimentelor în cadrul cărora se promovează brandul de turism al României”;
2„Programul multianual de marketing și promovare turistică”;
„Broșura manual brand” – broșura a fost realizată în perioada în care exista un minister al turismului. Broșura are 37 de pagini (text și fotografie color). Broșura prezintă principalele elemente de poziționare a României ca brand turistic și a principalelor atribute ale brandului. „Prin redefinirea brand-ului turistic, urmărim să devenim competitivi în acest domeniu. De la mărețul lanț carpatic, până la comorile ecologice ale Deltei Dunării, România este, din punct de vedere turistic, diamantul neșlefuit al Europei. Țara noastră este plină de minuni naturale și culturale. Branding-ul este cheia succesului pentru orice destinație turistică, iar România a demarat, tocmai în acest scop, procesul de repoziționare pe piața internațională. Construrarea unui brand de turism pentru România va deschide porțile pentru ochii și inimile străinilor și va deveni o realizare istorică pentru viitorul industriei noastre turistice. Suntem cu toții conștienți de munca asiduă care urmează, dar de asemenea, și de roadele pe care le putem culege în viitor. Să mergem, așadar, împreună pe această cale spre evoluție și dezvoltare. Aceste pagini pe care le veți citi dezvăluie primii pași ai drumului pe care vom călători împreună, pas cu pas.”
De asemenea, poziționarea României ca destinație turistică, a fost realizat și prin intermediul brșurilor realizate în limba engleză, broșuri ce surprind latura culturală, peisajele și orașele care pot fi vizitate.
Acestea sunt:
A Cultural Journey- ;
A Journey into Nature;
A City Journey;
Acestora trei li se adaugă și spoturi publictare menite să evidențieze o anumită caracteristică a obiectivelor turistice românești, împărțite pe cinci categorii, fiecăreia dintre acestea fiindu-i dedicate un număr de trei spoturi publicitare. Cele cinci categorii sunt împărțite după cum urmează:
Activități și aventură – în cadrul acestor spoturi, se evidențiază posibilitatea cicloturismului, a alipinismului, a parașutismului, a schiatului. Spotul destul de limitat ca întindere, prezintă oameni în acțiune, practicând sporturile menționate. Spotul este plin de culoare și dinamic, dar i se poate reproșa că nu prezintă întregul cadru turistic al României, deoarece există multe alte posibilități de practicare a sportului;
Autenticitate – este un spot publicitar axat pe scene din viața rurală, cu imagini pline de culoare: viața de familie, servirea cinei, elementele specifice „mioriticului”, păstrarea tradițiilor, posibilitatea plimbărilor cu „Mocănița” (trenul cu aburi), pescuitul în Delta Dunării, religiozitatea din cadrul mănăstirilor ortodoxe, spartul cepei în mâini, băutul apei dintr-un izvor de munte etc.
Circuite – în cadrul acestor spoturi sunt prezentate cele mai populare obiective turistice și cele mai vizitate zone din țară, cu un accent pe zona Transilvaniei și pe monumentele din patrimoniul UNESCO: bisericile fortificate din Transilvania, Castelul Bran, Sibiul Cultural, Sighișoara etc.;
City breaks – În cadrul acestui spot sunt prezentate principalele orașe ale României, după gradul de popularitate și celebritatea obiectivelor turistice de care acestea dispun. Sunt prezentate imagini din orașe precum: Iași, Cluj-Napoca, Sibiu, Sighișoara;
Cultură – Se mizează pe obiectivele religioase din patrimoniul UNESCO – mănăstirile din Bucovina și Maramureș, pe .
Spoturile realizate sunt incluse într-un plan strategic de promovare pe o perioadă de doi ani 2013-2015. Acestea sunt disponibile pe site-ul Autorității Naționale a Turismului, fiind dispobibile în mai multe limbi: română, engleză, franceză, italiană, germană și spaniolă. La o primă analiză, se poate constata suprapunerea imaginilor, indiferent de catogoria din care acestea fac parte. De pildă, mănăstirile din Bucovina apar atât în categoria „autenticitate”, cât și în categoria „cultură”.
Pentru variantele în limba engleză, categoriile de promovare a turismului românesc, cuprind următoarele categorii:
Activități și aventură;
Autenticitate;
Turism rural – mizează imagini pline de culoare, care sunt menite să suscite simțul gusativ, care prezintă produse autohtone românești sau produse din bucătăria tradițională românească din zona rurală;
Circuite;
City breaks;
Natură – cu o prezentare a formelor de relief, acest spot publicitar pare a fi singurul care să se potrivească sloganului brandului turistic românesc – „Romania explore the carpathian garden”. Sunt promovate formele de relief, Delta Dunării (cea mai mare deltă ca suprafață din Europa), singura rezervație de cai sălbatici din lume – din pădurea Letea etc.;
Wellness și sănătate – posibilitățile turismului medical sunt extinse prin intermediul condițiilor naturale disponibile în România. Printre acestea, menționam: minele de sare din România (de exemplu: Salina Turda, care este cea mai modernă mină de sare din România; Salina Slănic Prahova, care este cea mai mare salină naturală din Europa). La acestea se poate adăuga beneficiul adus de zonele cu un aer puternic ozonificat, izvoarele de apă minerală din România, apele termale etc.
În egală măsură, Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului contribuie la realizarea următoarelor obiective:
Promovarea obiectivelor turistice ale României pe piața națională și internatională, prin intermediul strategiei de marketing și promovare turistică;
Implicarea în realizarea și derularea practicilor și proiectelor din zona turistică, alături de ale structuri ale administrației publice, care au expertiza necesară în domeniu.
Propunerea unor proiecte legislative, care au drept scop îmbunătățirea practicilor din turism și facilitarea unui mediu competitiv pentru jucătorii din zona turistică (hotelieri, agenții de turism etc);
De asemenea, reprezentanții Direcției Politici și Strategii de Promovare a Turismului au rolul de a reprezenta România la misiuni cu specific touristic, la evenimente turistice, care au drept scop crsterea fluxului de turiști în România, precum și promovarea zonelor turistice românești, care au un statut special (de exemplu obiectivele turistice din patrimoniul UNESCO);
Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului ooferă un support permanent ministrului delegat pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, prin prisma calității sale de instituție subordonată Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, pentru asigurarea unei exercitări cât mai bune a acestui department și a Românei, în cadrul organizațiilor internaționale de turism, dar și în cazul organizațiilor europene de turism.
Direcția Politici și Strategii de Promovare a Turismului are un rol strategic ]n derularea programului Domeniului Prioritar 3 din cadrul Strategiei Uniuni Europene pentru Regiunea Dunării – Promovarea Turismului, a Culturii și a Relațiilor Interumane.
Alatături de această instituție, la strategia de promovare a brandului touristic românesc, ia parte și Autoritatea Națională pentru Turism. Printre evenimentele la care a luat parte această instituție, cu scopul de a crește vizibilitatea României ca destinație turistică, atât pe plan national, cât și international, se numără și următoarele proiecte, derulate pe parcursul anului curent, repsectiv pe parcursul anilor trecuți:
„ANT în sprijinul turiștilor” – prin intermediul acestei campanii, Autoritatea Națională pentru Turism, a dorit protecția turiștilor în raprot cu aganțiile de turism care sunt în situație de insolvență, prin eliminarea posibilității acestor ageneții de a încheia polite de asigurare din momentul în care companiile turistice au fost declarate insolvete.
„Rute culturale în zona inferioară și de mijloc a Dunării” – „Scopul principal al prezentului proiect, care va fi implementat în perioada aprilie 2014 – septembrie 2015, constă în creșterea competitivității celor două produse turistice transnaționale: Ruta împăraților romani și Ruta dunareană a vinului.” Acest proiect a primit finanțare din partea Uniunii Europene, derulând unrmătoarele activități:
Realizarea unor evenimente care au avut drept scop dezbaterile cu privire la potențialul rutelor prmovate;
Vizite de lucru ale reprezentanților Autorității Naționale pentru Turism, ale reprezentanților cramelor incluse, respective ale reprezentanților siteurilor promovate prin intermediul proiectului;
Vizite ale jurnaliștilor și ale grupurilor de interes, în locurile promovate cu scopul de a le crește vizibilitatea;
Centralizarea tuturor unităților de cazare autorizate din cele două zone turistice;
Participarea la Conferința Internațională desfășurată în cadrul târgului de turism de la Berlin, cu denumirea de ITB Berlin 2015;
Distribuția materialelor de promovare și realizarea materialelor de promovare, care să prezinte potențialul turistic al zonei promovate;
Participarea la evenimentul international – London City Fair 2015;
Comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare cu privire la cele două rute turistice, dar și prin intermediul site-ului www.danube.travel;
Realizarea demersurilor necesare, privind certificarea circuitelor turistice, primovate prin intermediul priectului;
Încheiera de partenieriate strategice cu istituții care au interese directe și indirecte în rutile turistice vizate în proiect. Dintre aceste instituții, eumerăm: „Centrul Dunărean de Competențe din Belgrad – lider de proiect, Autoritatea Națională pentru Turism din Romania, Organizația de Turism a Serbiei, Camera de Economie – Croația, Municipalitatea din Ruse – Bulgaria, Robinson D.O.O. Serbia, Globtour Event, Croatia, SC Alcovin SRL, Romania”.
„România la Salonul Internațional de Turism Catalan de la Barcelona”, eveniment extreme de consemnat în presa națională românească, ca urmare a vizitei Reginei Spaniei la statdul României. Evenimentul a avut loc la începutul lunii aprilie, iar motivația prezenței României, s-a datorat procentului crescut de turiști internaționali, proveniți din zona Barcelornei. 25% dintre turiștii internaționali veniți în România sunt de origine spaniolă.Foto:Standul României de la „Salonul Internațional de Turism Catalan de la Barcelona”.
„Forumul Internațional pentru Turismul de Sănătate” – este a treia ediție a acestui forum, iar evenimentul a fost organizat de Fundația Amfiteatru și autoritatea Națională pentru Turism. Evenimentul a avut loc în intervalul 21-23 martie și a vizat dezbaterile cu privire la practicile din domeniul turismului de sănătate și modalitățile prin care expertiza României din acest punct de vedere va fi îmbunătățită.
„România la Salonul Mondial de Turism de la Paris” – cel mai mare eveniment de turism din Franța. Evenimentul a vziat promovarea destinațiilor turistice românești în rândul publicului francez, dar și un networking care a vizat schimbul expertizei dintre reprezentanții României și cei ai Franței. Alături de angajații Autorității Naționale pentru Turism, din România au partcipat și 11 turoperatori sau hotelieri.
„România participă la Târgul International de Turism ”Tourism. Leisure. Hotels 2014”, Chișinău, Republica Moldova” – eveniment ce a avut drept scop promovarea turismului românesc, publicului mldovean, ca urmare a deciziei de acordare a vizelor cetățenilor moldoveni, care permit libera deplasare în 26 de țări ale Uniunii Europene. Participarea României la acest eveniment, a vizat faptul că România se află pe locul al treilea în topul preverințelor turistice, în rândul cetățenilor moldoveni. Evenimentul a avut loc în data de 10 aprilie, iar România a fost reprezentată prin intermediul unui stand, la care au fost aduse produe traditional românești, precum și materiale ce aveau conținut pubilictar și vizau prinicpalele atracții turistice românești. A se vedea imaginea de mai jos.
Foto: Participarea României la Târgul International de Turism ”Tourism. Leisure. Hotels 2014”, Chișinău, Republica Moldova.
„România se promovează în Federația Rusă” – evenimentul a avut loc la jumătatea lunii martie a acestui an. Acesta a avut o importanță strategică datlorită numărului de țări participante (200) și a numărului mare de reprezentanți ai companiilor turistice din întraga lume (3000 de participanți).
„România continuă să se promoveze pe piața germană” – „România participă încă de la primele ediții la această manifestare care și-a demonstrat importanța și succesul de la an la an. Pe lângă târgul în sine au loc manifestări conexe extrem de interesante: prezentări ale țărilor participante, manifestări cultural-folclorice, seminarii tematice și întâlniri și dezbateri ale corpului turistic din Germania. În cadrul strategiei de promovare a turismului românesc, piața germană reprezintă o piață prioritară, cifrele privind numărul sosirilor vizitatorilor germani sau al înnoptărilor în unitățile de cazare din România indicând o clasare a Germaniei în topul primelor 3 țări emițătoare de turiști. Piata germana este una diversă, cererea venind din partea tuturor segmentelor, oferta fiind pe măsură.”
Foto: Standul României în cadrul „Bursei Internationale de Turism Internationale Tourismus Börse” din Berlin.
„România participă pentru prima dată la Târgul de Turism Travel and Tourism Fair de la New Delhi, India” – prezența României la acest târg, a fost marcată de promovarea obiectivelor turistice culturale, de prezentarea obiceiurilor și tradițiilor românești, dar s-a mizat și pe turismul de aventură. Populația indiană, manifestă un interes diversificat cu privire la produsul touristic, România putând fiind una dintre destinațiile alese de turiști indieni.
„România la Târgul de Turism de la Stuttgart” – este primul eveniment touristic al anului 2014 la care Autoritatea Națională pentru Turism a României, ne-a reprezentat țara în Germania. Târgul s-a axat pe promovarea destinațiilor maritime și fluviale, iar întâlnirea din acest an, a vizat dorința de obținere a unui pareneriat al României prin Autoritatea Națională pentru Turism cu CMT Stuttgart. CMT Stuttgart, organizează târgurile de turism în parteneriat cu alțe trei țări, iar una din acestea este o țară europeană. În consecință, una dintre mizele participării României la aceste târg a fost aceea de a deveni țara parteneră a CMT Stutgart pentru anul 2015. În calitate de partener al CMT Stuttgart, România ar beneficia de o acoperire mediatică, la nivelul posturilor de televiziune și radio naționale din Germania, precum și în la nivelul celor mai importante publicații din Germania.
Analizând aceste participări ale reprezentanților instituțiilor statului la evenimentele cu profil touristic din țară și din străinătate, se poate constata o prezență constată la târgurile internaționale de turism. Numai în prima parte a anului, România a fost reprezentată de Autoritatea Națională pentru Turism la aproximativ 15 târguri internaționale.
În consecință, prmovarea și viziibilitatea Românei este pregnantă, însă altele sunt carențele cu care România se confurntă în ceea ce privește statutul acesteia ca destinație turistică. Mare parte dintre aceste problem vor fi analizate în capitolul care urmează, însă multe dintre acestea sunt încă necunoscute. Prin urmare, nu de prmovare duce lipsă România, ci de o incapacitate de identificare a unui cncept cheie, care să fie unic pe piațaturismului internațional.
Turismul ar trebui să fie integrat în unitatea funcțională a economiei. În sensul macroeconomic, organizarea turismului presupune existența unui cadru adecvat, succesiuni, precum și crearea de rețele ale componentelor sale, care asigură funcționarea optimă a sistemului. Statisticile demonstrează importanță economică din acest sector în utilizarea forței de muncă, exporturilor și importurilor, în timp ce guvernele sunt implicate din ce în ce mai mult în sprijinirea turismului, din nevoia tot mai mare de capital.
În prezent , pe piața turistică se caracterizează prin noile tendințe:
• schimbări rapide în producție și consumul de servicii turistice;
• o mai mare competitivitate și apariția unor noi destinații turistice;
• înseamnă mai rapid și mai accesibil (în termeni de costuri) de transport;
• noi strategii de marketing și instrumente, noile tehnologii informaționale;
• o nouă abordare a calității.
Evoluția unitar coerentă, eficientă a turismului, ca orice alt domeniu de activitate, necesită un cadru instituțional adecvat, un set de link-uri cu atribuții clar definite, un sistem de relații funcționale între ele, și un sistem de informare adecvat. Acestea sunt:
Caracteristicile și conținutul eterogen;
Dinamismul și dependența de alte sectoare ale economiei;
Numărul de participanți în dezvoltarea și vânzarea pachetelor turistice;
Caracteristicile specifice și organizarea turismului (structuri organizatorice, forme de integrare, rolul statului, lanțul de aprovizionare de produse turistice).
Organizarea turismului este structurat pe trei niveluri ierarhice:
corpul central (coordonator) – în cazul de față Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism;
organizațiile regionale (locale) – foarte puține la număr în România, iar cele existente au un grad scăzut de professionalism. În acest sens, un exemplu poate fi comuna Mărgău, din județul Cluj (comuna natală a fostului premier, Emil Boc). Autoritățile locale ale comunei Mărgău, au obținut finanțare pentru promovarea zonei, datorită potențialului turistic pe care îl are (zonă montană și existența cascadei Vălul Miresei). În bugetul proiectului fiind menționată și organizarea unui festival local, festival care avea drept scop promovarea satlui Răchitele, din comuna Mărgău. Deși festivalul a fost organizat, lipsa unei mediatizări a acestuia a dus la o slabă promovare a zonei, și implicit, la o neîndeplinirea a obiectivelor.
organizațiile sectoriale – reprezentate prin intermediul centrelor de informare turistică, plasate în apropierea celor mai importante obiective turistice ale țării.
În majoritatea țărilor, activitatea de turism este coordonată la nivel național de către un organism central ale cărui funcții depind de dezvoltarea și importanța turismului în acea economie. Acest organism central poate fi sinonim administrației naționale și este adesea corelat cu organismele internaționale și structurile lor. Funcțiile sale principale sunt: de a coordona activitățile de turism la nivel național, să elaboreze strategia de dezvoltare a turismului, promovarea turismului intern și internațional, pentru a iniția și a promova legi specifice și regulamente, să fie reprezentativ în cadrul organismelor internaționale.
Organizațiile regionale dezvoltă și coordonează strategia turismului local (în colaborare cu funcționarii publici din municipii), aceștia efectuează marketingul turistic – prin furnizarea de servicii de informare și folosind o varietate de activități de promovare. Acestea sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de centre de informare turistică”, statiuni și domenii turistice. Tot ca organe de promovare turistică, dar de această data la nivel regional sunt și centrele regionale de promovare turistică.
Organizațiile regionale au, în general, autonomie funcțională si bugetele proprii, cum ar fi organizațiile non- profit, asociații și fundații. Ele pot colabora și forma rețele la nivel național. Organizațiile sectoriale constituie celula de bază a sistemului turistic, reprezentate de societăți sau asociații, producătorii direcți, de sărbători și furnizorii de servicii de turism. Ele sunt specializate în diferite zone ale lanțului de distribuție a produsului turistic, cum ar fi unități hoteliere, facilități de catering, agenții de transport, operatorii de turism, birouri de promovare, centre de formare profesionale.
În acest plan, România este deficitară, deoarece numărul organizațiilor nonprofit care realizează activități de promovare și dezvoltare a turismului românesc, nu au încă expertiza necesară în acest domeniu. La această problemă se poate lua în cnsiderare și o lipsă a fondurilor materiale, problemă c ear putea fi gestionată prin absorția fondurilor europene, însă și la acest acest capitol se constată un grad de reușită scăzut.
Problema absroției fondurilor europene pentru zona de turism, ține de o serie de factori. Printre aceștia enumerăm:
O proastă gestionare a acestor fonduri la nivel central – în România – existent multri cazuri de fraudă;
O incapacitate de organizarea a structurilor locale și o inflexibilitate a acestora. De exemplu autoritățile publice locale și jucătorii private care activează în zona turistică nu sunt dispuși să coopereze, pentru a-și promova zona și pentru a profita la maxim de pe urma potențialului touristic al zonei pe care o reprezintă. În acest sens, poate fi consemnat cazul comunie Măneciu din județul Prahoa, care a primit o propunere de parteneriat din partea unui hotelier ce activează în Stațiunea Cheia (Hotelul Floris din Cheia, singurul hotel de 3 stele din zonă), pentru a depune o cerere de finanțare, în vederea înființării unui centru turistic al Stațiunii Cheia, de pe urma căruia ar putea beneficia întreaga comunitate locală, dar în primul rând unitățile de cazare. Solicitarea s-a lovit de rigiditatea autorităților locale, fiecare dintre acestea alegând să acționeze pe cont propriu, în ideea că beneficiile vor fi mai mari. Rezultatul a fost acela că, niciuna dintre acestea nu a primit finanțarea, iar promovarea zonei se realizează dstul de greu, în primul rând datorită incapacitate acestora de a coopera.
Organizarea de activități de turism în prezent tinde spre descentralizare, iar grupurile de interese sunt tot mai implicate în politica de turism și dezvoltarea turismului, astfel că preocupările de competitivitate au devenit obiective majore pentru agențiile de turism naționale și puncte strategice pentru organizațiile turismului regional.
Informațiile sistematice și permanente cu privire la cerere și ofertă în destinațiile turistice (naționale, regionale, locale) sunt esențiale în realizarea unei politici de turism eficiente. Măsurile legislative, organizatorice și administrativereprezintă sprijinul instituțional necesar pentru a efectua activități de turism. Organizațiile sau organismele implicate în turism aparțin publicului sau din sectorul privat, în calitate de companii internaționale, naționale sau regionale (locale) de afaceri sau asociații profesionale.
Brandul de țară al României așa cum reieșe din cadrul broșurii „Valori de Referință și Identitate Vizuală”
Această parte a lucrării este una aplicativă, care are drept obiect de analiză, brșura „Valori de Referință și Identitate Vizuală”, realizată de „Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului”, pentru perioada 2007-2013.
Conform „Ghidului Privind Selecția Evenimentelor în Cadrul Cărora se Promovează Brandul de Turism al României”, „Viziunea de marketing asupra turismului românesc pentru perioada 2011–2015 se bazează pe următorii piloni principali”:
„Primul, pe baza viziunii pe termen lung deja stabilite, de a construi un sector turistic competitiv la nivel global”;
„Al doilea, pe baza acceptării faptului că România dispune deja de produse și resurse turistice care nu au fost promovate și comercializate suficient la nivel național și internațional al treilea;
„Pe baza dezvoltării brandului turismului românesc care a stabilit traseul de urmat de către marketing în vederea îndeplinirii viziunii pe termen lung a turismului românesc, deschizând calea intaririi marketingului local și a dezvoltarii marketingului global.”
Pornind de la strategia de promovare turistică a României, se pare că publicul țintă vizat de specialiștii care au gândit poziționarea, este reprezentat de tineri cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani, cu posibilități materiale, care își doresc experimentarea unor noi senzații, prin intermediul cu autenticul românesc. Această gândire, însă se pate dovedi extreme de păguboasă, mai ales dacă de raportăm la faptul că unicitatea naturii, nu este sigurul atribut pe care ar trebui să se mizeze.
Mergând mai departe, putem spune că „tursimul rural”, „turismul cultural, dar și vizitarea zonelor urbane, sunt scoaase din acest context, deoarece, un public țintă al turismului cultural, vizează în mod prioritar persoane cu vârsta cuprinsă între 35-65 de ani.
O premiză necuantificabilă de la care pleacă elaborarea borșuri de față, este aceea a definirii unui grup țintă, după ce a ost realizată o cercetare de piață, superficială. Ca o scurtă observație asupra acestui aspect, vom spune că raportarea la o segmentare de piață, este o modalitate greșită de realizarea unei strategii de branding de țară, deoarece, brandingul de țară nu este similar cu brandingul unui produs/ serviciu oarecare, ci se caracterisează prin diveristate. O primă recomandare pe care o putem face, este aceea de a delimita farte clar motivele pentru care turiștii aleg o destinație turistică, ce anume aduce în plus România în materie de turism ș ice pierde din vedere.
Argumentul prezentat în cadrul broșurii analizate, este unul extrem de general sau impropriu formulat: „Pe scurt, cadrul de referință rezumă acele așteptări de călătorie ale grupului țintă pe care România le poate oferi. Ce beneficii vor obține ei vizitând România? Răspunsul la această întrebare ne va permite să aflăm destinațiile care le oferă beneficii similare și, prin urmare, competitorii de care trebuie să ne diferențiem. Putem oferi experiențe turistice unice vizitatorilor noștri, prin călătoriile care presupun explorarea naturii, a culturii românești și prin sejururi în locuri care inspiră. Fiind călători care explorează și care, de regulă, călătoresc fără copii, grupul țintă preferă, printre altele, circuitele prin țară, vacanțele la munte, în parcuri sau rezervații naturale, zona rurală și vacanțele active. România este o destinație extraordinară pentru aceștia, oferind posibilitatea de a explora destinații noi, viață și cultură locale autentice și trăirea unor experiențe personale care oferă satisfacții profunde. România este un loc unde călătoria în sine este răsplata, și nu bifarea unei liste de călătorie. Tipul de experiență oferită de România permite vizitatorilor noștri să vină în legătură cu localnicii și să se bucure de întâlniri neprogramate, chiar dacă întreaga comunicare se limitează, uneori, la zâmbete și gesturi. România le dă posibilitatea vizitatorilor să devină ei înșiși parte a experienței de călătorie.”
La o primă analiză, Româia ca brand turistic poate fi încadrată în trei zone de interes:
Natura;
Autenticitatea locurilor rurale;
Spiritualitatea ortodoxă și bizantină.
Pornind de la aceste trei zone, se pate concepe un brand de țară realist, cu o segmentare mult mai realistă a publicului țintă.
Fotografie: Coperta broșurii „Valori de Referință și Identitate Vizuală”.
Ne-am oprit asupra acestui material, deoarece, este mult mai simplu de făcut o evaluarea asupra eficienței acestui plan de repoziționare, având în vedere că perioada pentru care a fost stabilită strategia, s-a finalizat.
Broșura prezintă tehnicile, metodele și instrumentele de repoziționare a României. Deși strategia 2007-2013, a fost una extrem de controversată, mai ales în anul 2010, când a fost creat logoul de țară, vom încerca o evaluare a modului în care aceasta și-a atins obiectivele.
Prin elaborarea unei strategii de promovare și dezvoltarea turismului, se dorește utilizarea potențialului turistic și ridicarea acestei ramuri, în raport cu celălalte ramuri ale economiei românești. Vom începe prin a prezenta structura și alcătuirea. Broșura este în două părți, după cum urmează:
Prima parte – prezintă detaliile de poziționare a brandului turistic românesc.
Cuvânt de început – „Bun venit” – acesta pregătește cititorul pentru a intra în tainele filosofiei brandului turistic românesc. Pe această primă pagină este descries conținutul broșurii analizate.
Descrierea denumirii de „Grădină a Carpaților” – se recurge la aceleași elemente de promovare, prin aceea că România este o destinație turistică unde turistul se poate bucura de ădurile virgine. Asocierea României cu sintagma „Grădina Carpaților”, este făcută și în cadrul emisiuni „Wild Romania”, documental realizat de cei de la Travel Channel.
Alcătuirea unui plan al brandului național de turism – acest plan este realizat în conformitate cu broșura de față și mizează pe promovarea naturii, experiențele culturale, zonele rurale, activitățile petrecute în aer liber. Planul brandului national de turism este o cerință elementară, pentru poziționarea României ca destinație turistică, mai ales dacă ne raportăm la condițiile actuale, când turistul este mai cnectat decât oricând și are acces la informative mult mai ușor.
„Poziționarea brandului” – așa cum se arăta în prima parte a acestui capitol, poziționarea brandului turistic românesc a avut în vedere un grup țintă alcătuit în principal din tineri cu vârtse cuprinse între 25 și 35 de ani, care constituie un grup mult mai deschis experiențelor internaționale și sunt în căutarea de experiențe unice.
Expunerea principalele caracteristici ale brandului: „personalitatea, atributele și beneficiile”, utilizate în poziționarea brandului – în cadrul acestei rubrici se mizează pe existența elementelor naturale: munții, Delta Dunării, rurarul.
„Personalitatea, experințele de călătorie” – punând în valoare emoțiile pe care le poate trăi turistul prin contactul cu zonele vizitate.
„Platforma de comunicare a brandului” – pentru comunicarea cu publicul au fost alese ca mijloace, toate tipurile media: canale tv, radio, mediul online, print.
„Strategia de promovare a brandului” – se mizează pe promovarea ideii de experianță unică, deși ca o raportare la produsul turistic al altei țări, vom observa că se mizează în mare pe aceleași elemente.
„Identitatea vizuală și sloganul” – aici este expus conceptul de destinație turistică unică, prin precizarea faptului că acestea sunt doar parte din ceea ce este brandul turistic românesc. Logoul brandului turistic românesc este reprezentarea unei frunze verzi, care semnifică natura intactă. Acest logo a fost extrem de contrversat, deoarece s-a ajuns la ideea că nu este riginal, fiind preluat de la o companie din Marea Britanie și nu este exhaustiv.
Concluzii și propuneri
România ca brand turistic este poziținată pe baza unor elemente standard. Este relevant să se țină cont de faptul că în realizarea unei strategii de poziționare a unui brand de țară, elementele utilizate nu vor fi niciodată acoperite.
Fiecă vorbim de faptul că se mizează pe natura intactă, pe tradiți și obicieiuri, pe o serie de personalități din sfera sportului românesc, pe Delta Dunării – acestea sunt doar o parte din ceea ce numim brand turistic, iar responsabilitatea pentru construirea acestuia revine nu numai autorităților publice care activează pentru zona de turism.
Dacă ne raportăm la imaginea României în lume, la conflictele pe care această țară le-a avut peste graniză, putem de duce că aceasta este mai degrabă poziționată ca o zonă a contrastelor.
În ultima perioadă, „grație” unor reprezentanți ai presei britanice, România este un nume cunoscut, însă s-ar prefer ca acest instrument de promovare să nu existe. Indiferent de strategia utilizată de responsabilii cu trasarea elementelor definitorii ale brandului turistic, acestea nu își ating obiectivul, din moment ce nu se ține cont de infrastructura proastă, de imaginea negative a României (asocierea acestei țări cu stereotipii de genul „țară comunistă”, „țară a cerșetorilor”, „țară a hoților”, „țară a gunoaielor”, „țară a câinilor”, „țară a rromilor” etc.)
Brandul unei țări, nu poate fi limitat doar la anumite aspecte, așa cum a fost prezentat pe parcursul acestie lucrări, iar ceea ce este mai important – brandul turistic nu trebuie să fie tratat după criteriile pe care le aveam pentru poziționarea unui brand oarecare.
În acest context, chiar dacă strategia de poziționare este parte din ceea ce numim succesul unei destinații turistice, trebuie să se pună în balanță și popularitatea țării și cumulul de percepții care există în mintea potențialilor consumatori.
Este drept că o parte din cei care ar constitui public țintă al României ca destinație turistică, fac parte din categoria celor care gândesc liber și nu țin cont de tot ceea ce le este comunicat „via” mass-media, însă este adevărat și că această ipoteză nu este una funcțională în cele mai multe cazuri, deoarece România așa iese în lume, iar această imagine nu convinge.
În abordarea brandului turistic românesc, este recomandată o poziție realist și consecventă, deoarece criticile, cel mai adesea se îndreaptă către responsabilii realizării brandului turistic românesc. De asemenea, nu trebuie pierdută din vedere, contribuția individuală a fiecărui roman în parte, dooarece fiecare cetățean al unei țări este un promotor al locului de unde provine.
Bibliografie
Balaure, Virgil (coord), Marketing, Editura Uranus, București, 2000;
Bran, Florina; Simion, Tamara; Nistoreanu, Puiu; Ecoturism, Editura Economică, București, 2000;
Drăghici, Constantin; Mihai, Daniela, Curs de management al activității de comerț, turism și servicii turistice, Editura Sitech, Craiova, 2007;
Fombrun, Charles J., Reputation: Realizing Value from the Corporate Image, Harvard Business School, Boston, 1996;
Glăvan, Vasile, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, București, 2003;
Hobsbawn, E. J.., Natins and Naționalism since 1780: Programme, Myth, Reality, Cambridge, 1990;
Ispas, Ana, Marketing turistic, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2011;
Kotler, Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, ed. a V a, București, 2008;
Landes, David S., The Wealth and Poverty of Nations: Why Some are so Rich and Some So Poor, Little Brown and Company, London, 1998;
Minciu, Rodica; Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000;
Miu, Florentina; Simoni, Smaranda; Ecoturism și turism rural, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2010;
Pavitt, Jane (ed.), Brand. New, V&A Publications, London 2000;
Priceputu, Mirela, Marketing turistic, Editura BREN, Bucuresti, 2011;
Stănciulescu, Gabriela; Micu, Cristina; Economie și gestiune în turism. Probleme, proiecte și studii de caz, Editura C.H. Beck, București, 2009;
Stănciulescu, Gabriela; Micu, Cristina, Managementul operațiunilor în hotelărie și restaurație, Editura C.H. Beck, București, 2012;
Stoian, Cristian, Turism și marketing turistic, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2003;
Olins, Wally, Despre brand, trad. Ștefan Liuțe, Editura Comunicare.ro, București, 2006;
*** turism.gov.ro;
Bibliografie
Balaure, Virgil (coord), Marketing, Editura Uranus, București, 2000;
Bran, Florina; Simion, Tamara; Nistoreanu, Puiu; Ecoturism, Editura Economică, București, 2000;
Drăghici, Constantin; Mihai, Daniela, Curs de management al activității de comerț, turism și servicii turistice, Editura Sitech, Craiova, 2007;
Fombrun, Charles J., Reputation: Realizing Value from the Corporate Image, Harvard Business School, Boston, 1996;
Glăvan, Vasile, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, București, 2003;
Hobsbawn, E. J.., Natins and Naționalism since 1780: Programme, Myth, Reality, Cambridge, 1990;
Ispas, Ana, Marketing turistic, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2011;
Kotler, Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, ed. a V a, București, 2008;
Landes, David S., The Wealth and Poverty of Nations: Why Some are so Rich and Some So Poor, Little Brown and Company, London, 1998;
Minciu, Rodica; Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000;
Miu, Florentina; Simoni, Smaranda; Ecoturism și turism rural, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2010;
Pavitt, Jane (ed.), Brand. New, V&A Publications, London 2000;
Priceputu, Mirela, Marketing turistic, Editura BREN, Bucuresti, 2011;
Stănciulescu, Gabriela; Micu, Cristina; Economie și gestiune în turism. Probleme, proiecte și studii de caz, Editura C.H. Beck, București, 2009;
Stănciulescu, Gabriela; Micu, Cristina, Managementul operațiunilor în hotelărie și restaurație, Editura C.H. Beck, București, 2012;
Stoian, Cristian, Turism și marketing turistic, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2003;
Olins, Wally, Despre brand, trad. Ștefan Liuțe, Editura Comunicare.ro, București, 2006;
*** turism.gov.ro;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Statului In Promovarea Turistica (ID: 146377)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
