Rolul Sistemului European de Alerta Rapida Pentru Alimente Si Furaje din Perspectiva Sigurantei Alimentare

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………..pag

Capitolul 1. Aspecte introductive privind Sistemul European de Alertă Rapidă pentru Alimente și Furaje

1.1. Crearea și funcționarea RASFF……………………………………………..……….pag

1.2. Legislația în vigoare privind funcționarea RASFF………………………………….pag

1.3. RASFF în sprijinul consumatorilor……………………………..…………………….pag

Capitolul 2. Importanța Sistemului European de Alertă Rapidă pentru Alimente si Furaje

2.1. Relațiile de colaborare din cadrul sistemului pentru siguranța alimentară……………pag

2.2. Procedura RASFF de tratare a notificărilor privind siguranța alimentară…………….pag

2.3. Aspecte practice ale activității RASFF….…………………………………………….pag

2.4. Analiza rapoartelor anuale ale RASFF cu privire la riscurile alimentare………………pag

Capitolul 3. Eficiența utilizării Sistemului European de Alertă Rapidă pentru Alimente si Furaje

3.1. Schimbările survenite după aplicarea Sistemului European de Alertă Rapidă privind siguranța alimentară………………………………………………..……………………………………..pag

3.2. Perfecționarea modului de funcționare a RASFF………………………………………pag

Concluzii……………………………………………………………………………………pag

Bibliografie…………………………………………………………………………………pag

Capitolul 1

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL EUROPEAN DE ALERTĂ RAPIDĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE

1.1. Crearea și funcționarea RASFF

Încă din 1979, Sistemul European de Alertă Rapidă pentru alimente și furaje reprezintă unul dintre cele mai utile instrumente ale abordării integrate a UE privind sănătatea publică în lanțul alimentar și furajer, arătându-și astfel puterea de comunicare și de colaborare.

UE are unul dintre cele mai înalte niveluri de siguranță alimentară din lume în mare parte datorită legislației UE care este în vigoare, care asigură siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale. Strategia UE privind siguranța alimentară se bazează în special pe ideea că siguranța alimentară începe de la fermă. Normele se aplică de la „fermă la furculiță”, indiferent dacă produsele alimentare sunt produse în UE sau sunt importate din altă parte a lumii.

La aceea vreme nu exista noțiunea de „zero riscuri”, dar UE a făcut tot posibilul ca, printr-o strategie globală de siguranță alimentară, să mențină riscurile la un nivel minim, cu ajutorul standardelor moderne alimentare și de igienă elaborate pentru a utiliza cunoștințele științifice mai avansate.

Prin urmare, principalul scop al Comisiei Europene și al statelor membre îl reprezenta menținerea acestui nivel minim de siguranță și asigurarea unor răspunsuri rapide la orice potențiale amenințări. Un instrument-cheie folosit pentru a reacționa rapid la crizele și incidentele alimentare precum și siguranța furajelor a fost RASFF (Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje). Membrii Sistemului European de Alertă Rapidă sunt UE, Comisia Europeană, EFSA, Autoritatea AELS de Supraveghere, Norvegia, Liechtenstein, Islanda și Elveția. Uniunea Europeană a creat acest sistem de alertă rapidă pentru alimente și furaje pentru a permite țărilor din UE să realizeze un schimb rapid de informații privind produsele potențial periculoase și să acționeze imediat pentru remedierea situației. Astfel RASFF a devenit indispensabil pentru protejarea și asigurarea consumatorilor europeni.

La început sistemul RASFF era utilizat pentru o supraveghere pe termen scurt și ca sistem de alarmă pentru a face față potențialelor pericole grave și imediate. La aceea vreme obiectivul principal al RASFF îl reprezenta informarea autorităților competente pentru protecția consumatorului, dar și de a limita daunele comerciale inutile sau barierele din calea comerțului.

În 1980, RASFF a început să folosească ca metodă principală de comunicare telegrama. Mai târziu a devenit posibilă stocarea pe cale electronică a telegramelor, care în cele din urmă s-a transformat într-o rețea de reducere a timpului pentru rescrierea mesajelor și permitea trimiterea și primirea de informații. Formularele standard au fost folosite pentru a servi ca modele pentru ca datele să fie comunicate, facilitând astfel schimbul de informații.

La sfârșitul anilor 1980, rețeaua alimentară a RASFF era caracterizată printr-o mare flexibilitate. De-a lungul anilor, s-a dezvoltat o legătură strânsă între diferitele puncte de contact, precum și un sentiment de responsabilitate, care s-a observat în schimburile din ce în ce mai frecvente. Contactele au fost de asemenea folosite pentru schimburile bilaterale, atunci când nu a fost nevoie de o notificare formală RASFF. Rețeaua a permis o cooperare colegială, care a mers mult peste punerea strictă în aplicare a unui act juridic și a oferit oportunități de ajutor reciproc.

La sfârșitul anilor 1990, s-au îmbunătățit atât comunicațiile, dar și sistemul RASFF. Membrii sistemului au devenit tot mai familiarizați cu funcționarea acestuia și au înțeles beneficiile sale mai bine. Punctele naționale de contact au permis sistemului de a avea o singură ramură dedicată contactului în caz de alerte grave RASFF, reducând timpul necesar pentru a aborda astfel de alerte. Puncte naționale de contact au reprezentat, în special un punct cheie pentru dezvoltarea RASFF în aceea perioadă. Punctele naționale de contact împreună cu guvernele naționale și Comisia Europeană s-au reunit pentru a dezvolta prioritățile și metodele de operare pentru RASFF. A fost absolut necesar ca statele membre și punctele lor de contact să ajungă la un consens în privința modulului în care difuzate alertele precum și a modului de soluționare a pericolelor grave. Un manual RASFF a fost scris pentru a se asigura că punctele naționale de contact au avut instrumentele necesare pentru evaluarea notificărilor RASFF și să se asigure că acestea au fost distribuite în mod adecvat la persoanele potrivite în fiecare stat membru.

În anul 1992 s-a creat piața internă a UE. În cazul în care exista un incident alimentar la nivel local nu era necesară trimiterea unei notificări. Însă cu apariția noii piețe interne, informațiile trebuiau trimise pentru ca serviciile naționale de control să ia măsurile necesare.

În 1992, faxul a înlocuit telegrama ca sursă de transmitere a informațiilor. Acest lucru a avut un impact semnificativ asupra eficienței și eficacității sistemului: atunci când se urmăreau produsele cu un risc potențial pentru sănătate, capacitatea de a descrie și de a identifica eticheta era esențială. Până să apară faxul, utilizatorii trebuiau să facă descrieri lungi ale ambalării și etichetelor. Introducerea faxului, în schimb, înseamnă posibilitatea de a trimite o imagine vizuală a etichetei în sine, facilitând identificarea. De asemenea RASFF era văzut ca o rețea care facilitează fluxul transfrontalier de informații între membrii săi și în prezent are un rol esențial în asigurarea unui nivel ridicat de siguranță alimentară pentru cetățeni.

. Legislația în vigoare privind funcționarea RASFF

Regulamentul UE 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje

Având în vedere Tratatul privind funcționarea UE cât și Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, RASFF adoptă prezentul regulament:

Conform art. 1 se aplică următoarele definiții în completarea celor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 178/2002 și (CE) nr.882/2004:

Prin “rețea” se înțelege sistemul rapid de alertă pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sănătății umane derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale;

Prin “membru al rețelei” se înțelege un stat membru și orice țară candidată, țară terță sau organizație internațională care a încheiat un acord cu UE;

Prin “punct de contact” se înțelege punctul de contact desemnat care reprezintă membrul rețelei;

Prin “notificare de alertă” se înțelege notificarea unui risc care necesită sau ar putea necesita o acțiune rapidă într-o altă țară membră;

Prin “notificare de informare” se înțelege notificarea unui risc care nu necesită o acțiune rapidă într-o altă țară membră;

Prin “notificare de respingere la frontieră” se înțelege o notificare privind respingerea unui lot, a unui container sau a unei încărcături de produse alimentare sau de hrană pentru animale;

Prin “notificare inițială” se înțelege o notificare de alertă, o notificare de informare sau o notificare de respingere la frontieră;

Prin “notificare de informare pentru intervenție” se înțelege o notificare care conține informații suplimentare în legătură cu o notificare inițială;

Prin “operatori profesionali” se înțeleg operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale.

Art. 2 menționează sarcinile membrilor rețelei precum:

Membrii rețelei asigură funcționarea eficace a rețelei aflate în jurisdicția lor.

Fiecare dintre membrii rețelei va desemna un punct de contact și va comunica această desemnare punctului de contact al Comisiei precum și informații detaliate privind persoanele responsabile cu funcționare acestuia și detaliile de contact ale acestora.

Punctul de contact al Comisiei menține și actualizează lista de puncte de contact și o pune la dispoziția tuturor membrilor rețelei, iar membrii rețelei informează imediat punctul de contact al Comisiei cu privire la orice schimbare a punctelor lor de contact.

Punctul de contact al Comisiei furnizează membrilor rețelei modele de documente care trebuie folosite pentru transmiterea notificărilor.

Membrii rețelei asigură, pe de o parte comunicare efectivă între punctele lor de contact și autoritățile competente din jurisdicția lor, iar pe de altă parte între punctele lor de contact și cel a Comisiei pentru necesitățile rețelei.

Toate punctele de contact asigură disponibilitatea unui agent de serviciu în afara orelor de birou pentru comunicări urgente 24 ore din 24 și 7 zile din 7.

Conform art.3 transmiterea notificărilor de alertă se face astfel:

Membrii rețelei trimit notificările de alertă la punctul de contact al Comisiei fără întârzieri nejustificate și în interval de 48 de ore de la momentul în care au fost informați de existența unui risc.

Punctul de contact al Comisiei transmite notificările de alertă tuturor membrilor rețelei în interval de 24 de ore de la primire.

În afara orelor de birou, membrii rețelei previn punctul de contact al Comisiei privind transmiterea unei notificări de alertă sau a unui supliment de informații privind o notificare de alertă prin apel telefonic la numărul de urgență.

Art. 4 indică modul în care se transmit notificările de informare:

Membrii rețelei trimit notificări de informare punctului de contact al Comisiei fără întârzieri nejustificate, iar notificările conțin toate informațiile referitoare la riscul și produsul aflat la originea riscului.

Punctul de contact al Comisiei transmite notificările de informare tuturor membrilor rețelei fără întârzieri nejustificate.

Conform art. 5 notificările de respingere la frontieră se transmit astfel:

Membrii rețelei trimit notificări de respingere la frontieră punctului contact al Comisiei fără întârzieri nejustificate. Notificările conțin toate informațiile disponibile privind produsul aflat la originea riscului și riscul în sine.

Punctul de contact al Comisiei transmite notificările de respingere la frontieră punctelor de control la frontieră.

Art. 7 presupune transmiterea notificărilor astfel:

Notificările sunt transmise cu ajutorul unor modele furnizate de către punctual de contact al Comisiei.

Toate rubricile relevante ale formularelor sunt completate pentru permiterea identificării precise a produselor precum și ale riscurilor implicate și pentru furnizarea de informații privind trasabilitatea.

Notificările se clasifică în funcție de definițiile conținute la art. 1 într-una din categoriile următoare:

Notificări inițiale;

Notificări de informații adiționale.

Conform art. 8 verificare notificării se realizează astfel:

Verifică dacă notificarea este completă în mod corect și lizibilă;

Verifică exactitatea temeiului juridic invocate pentru cazurile de neconformitate constate, iar un temei juridic inexact nu împiedică transmiterea notificării dacă a fost identificat un risc;

Verifică dacă obiectul notificării aparține domeniului de competență al rețelei;

Se asigură că informațiile esențiale din notificare sunt furnizate într-o limbă de comunicare ușor de înțeles pentru toți membrii rețelei;

Verifică conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament;

Verifică dacă anumiți operatori profesionali și/sau anumite pericole și/ sau țări de origine sunt menționate în mod recurent în notificări.

Art. 9 menționează că retragerea și modificarea unei notificări se poate face astfel:

Orice membru al rețelei poate solicita ca o notificare transmisă prin intermediul rețelei să fie retrasă de către punctul de contact al Comisiei cu acordului membrului notificator dacă informațiile pe care se bazează acțiunea par a fi nefondate sau dacă a fost transmisa în mod eronat.

Orice membru al rețelei poate solicita modificări la o notificare cu acordul membrului notificator, iar o notificare de informații adiționale nu este considerată ca fiind o modificare a unei notificări și poate fi transmisă fără acordul altui membru al rețelei.

Art. 10 indică modalitatea prin care are loc schimbul de informații cu țările terțe:

Dacă produsul notificat este originar dintr-o țară terță sau este distribuit pe teritoriul acesteia, Comisia informează țara terță în cauză fără întârzieri nejustificate.

Fără a aduce atingere prevederilor specifice din acordurile încheiate, punctul de contact al Comisiei intră în contact cu un punct de contact unic desemnat din țara terță în scopul ameliorării comunicării inclusiv prin utilizarea tehnologiilor informației.

1.3. RASFF în sprijinul consumatorilor

În prezent, consumatorul este din ce în ce mai preocupat de calitatea produselor alimentare și de efectul acestora asupra sănătății, sancționând abaterile de la măsurile de siguranță ce se impun în producție, distribuție și vânzare. Creșterea importanței factorului calitativ în cadrul procesului de cumpărare în raport cu prețul produselor, cu diversitatea sortimentală și cu ceilalți factori determinanți, face ca siguranța alimentelor să devină un element cheie vizat atât de populație cât și de agenții economici responsabili în asigurarea acesteia.

Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este o prioritate-cheie a politicilor economice și de sănătate publică. Cu toate acestea, așa-numitele "crize alimentare", cum ar fi cele referitoare la melamină și dioxine, au tendința de a slăbi încrederea cetățenilor europeni în capacitatea industriei alimentare de a furniza alimente sigure. În plus, comerțul și distribuția produselor alimentare și hranei pentru animale au devenit mult mai internaționale și Uniunea Europeană este acum cel mai mare importator de alimente din lume și unul dintre cei mai mari exportatori de produse alimentare. Aceste evoluții ridică noi provocări în efortul asigurării siguranței alimentare pentru consumatorii UE.

UE dorește să asigure accesul consumatorilor la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În același timp, își propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare, cel mai important angajator și sector de producție din Europa. În scopul realizării acestor obiective, UE utilizează RASFF, instrumentul cu ajutorul căruia se poate asigura protecția consumatorilor.

Politica RASFF protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar, adică în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator, prevenind contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară, informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor.

Politica alimentară a RASFF își propune:

• să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare;

•să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a plantelor;

• să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul, etichetarea și utilizarea alimentelor. Garantarea siguranței alimentare este o problemă transfrontalieră, deoarece multe dintre alimentele pe care le consumăm provin din alte țări.

Mai multe informații recente despre notificările RASFF pot fi consultate prin accesarea portalului RASFF care oferă o scară largă de parametri de căutare pentru a indica acele notificări de care un vizitator ar putea fi interesat în mod special sau poate consulta pur și simplu lista notificărilor pentru a găsi cele mai recente notificări RASFF transmise.

Acest portal RASFF al consumatorilor reprezintă un instrument prin care aceștia sunt în măsură să identifice produsele alimentare care au fost semnalate în sistem, permițându-le astfel sa facă alegeri în cunoștință de cauză. Portalul RASFF nu permite însă consumatorilor de a identifica pe deplin acele notificări cu privire la produsele care nu ar trebui să fie consumate. Consumatorii însă se bazează pe autoritățile naționale în privința acestui lucru. Consumatorii ar trebui să fie, de asemenea, conștienți de faptul că notificările RASFF sunt emise pentru loturi specifice de produs în care riscul a fost identificat. Uneori acest risc poate fi prezent într-un lot, dar nu și în altul și poate fi prezent în produs în ciuda tuturor măsurilor de siguranță luate de operatorul de afaceri. Pentru a nu fi provocate acțiuni disproporționate sau anumite reacții la informațiile privind mărcile și operatorii implicați, RASFF nu publică aceste informații. Consumatorii sunt siguri că sunt luate toate acțiunile necesare pentru protejarea sănătății lor de către autoritățile naționale competente fără nici o întârziere.

Atunci când un consumator accesează link-ul portalului RASFF, acesta poate viziona informații practice privind retrageri de produse și avertismente de sănătate publică intr-un anumit stat membru al UE. De exemplu, un consumator britanic în vacanță în Cipru va putea consulta portalul pentru a obține informații actualizate privind faptul dacă produsele au fost marcate în Cipru sau un consumator finlandez poate verifica ultimele avize înainte de a-si face cumpărături săptămânale în Finlanda. Selectând orice țară din UE, consumatorul poate vizualiza lista anunțurilor recente oferite de țările membre sau operatorii economici. Informațiile pot fi consultate în secțiunea "Publicat" al portalului RASFF al consumatorilor, iar după o perioadă de patru săptămâni, notificările vor fi eliminate din portal. De asemenea un consumator poate realiza o notificare cu privire la un produs neconform sau care pune in pericol siguranța consumatorilor completând un formular de notificare RASFF (figura 1 face trimitere la realizarea formularului de notificare). Portalul RASFF al consumatorilor UE va fi dezvoltat în continuare și îmbunătățit pe baza feedback-ului utilizatorilor.

În figura următoare (fig. 1) se observă modul în care se prezintă portalul consumatorilor atunci când un consumator îl accesează:

Imagine 1 : Modul de prezentare al portalului RASFF pentru consumatori

Sursa: Interpretare după https://webgate.ec.europa.eu/rasff-window/consumers/?event=home

Capitolul 2

IMPORTANȚA SISTEMULUI EUROPEAN DE ALERTĂ RAPIDĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE

Relațiile de colaborare din cadrul sistemului pentru siguranța alimentară

Uniunea Europeană, prin instituțiile specifice lucrează pentru a proteja calitatea alimentelor printr-o diversitate de intervenții, prin politicile privind igiena și siguranța biologică și chimică a alimentelor precum și cele referitoare la etichetare și informațiile nutriționale dar responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine agenților din sectorul alimentar.

Politica integrată acoperă toate sectoarele din lanțul alimentar: producția de hrană pentru animale, materiile prime, prelucrarea, păstrarea, transportul și vânzarea, fiind necesară trasabilitatea implementată prin proceduri specifice, un rol deosebit la nivel european fiind deținut de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA – European Food Safety Authority).

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) este o agenție europeană independentă finanțată de la bugetul UE care operează separat de Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre ale UE. EFSA este guvernată de un consiliu independent de administrație ai cărui membri sunt numiți să acționeze în interesul public și nu reprezintă nici un guvern, organizație sau sector. Consiliul format de cei 15 membri stabilește bugetul EFSA, aprobă programul de lucru anual și este responsabil pentru a se asigura că acest sistem funcționează în mod eficient și colaborează cu succes cu organizațiile partenere din UE și nu numai.

EFSA oferă consiliere științifică independentă cu privire la toate chestiunile care au impact direct sau indirect asupra siguranței alimentare – inclusiv siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, nutriția, sănătatea și bunăstarea animalelor și protecția și sănătatea plantelor. Autoritatea comunică riscurile identificate în mod deschis și transparent. Evaluările de risc efectuate de către EFSA asigură o bază științifică solidă pentru definirea politicilor și normelor europene. În același timp, acestea sprijină Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre în procesul decizional cu privire la gestionarea eficientă și timpurie a riscurilor. Culegerea și analizarea datelor științifice, identificarea riscurilor emergente și sprijinul științific acordat Comisiei, în special în caz de crize alimentare, fac, de asemenea, parte din atribuțiile EFSA, conform prevederilor Regulamentului de înființare (CE) nr. 178/2002 din 28 ianuarie 2002.

Comitetul și grupurile științifice ale EFSA le oferă factorilor europeni de decizie politică avize științifice în domenii precum: siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, nutriție, sănătatea și bunăstarea animalelor, protecția și sănătatea plantelor. De asemenea, EFSA evaluează și siguranța mediului. Portofoliul de activități al EFSA include din ce în ce mai multe evaluări de siguranță a produselor și substanțelor reglementate, precum și a solicitărilor de autorizare din UE. Astfel, Autoritatea sprijină inovarea în sectorul agroalimentar.

Forumul consultativ al EFSA asigură legătura dintre EFSA și autoritățile naționale din domeniul siguranței alimentare din cele 28 de state membre ale UE, plus Islanda și Norvegia. Forumul reunește și observatori din partea Elveției și a Comisiei Europene. Este organismul esențial pentru colaborarea dintre EFSA și țările UE și constituie un mecanism pentru schimbul de informații asupra riscurilor potențiale și pentru colectarea cunoștințelor într-un fond comun.

Prin intermediul relațiilor de colaborare cu statele membre, RASFF a devenit mai important în contribuția programului de inspecție al Oficiului Alimentar și Veterinar (FVO).

FVO reprezintă o altă instituție cu care RASFF colaborează în scopul protejării consumatorilor și care se ocupă cu efectuarea de audituri, inspecții și activități non-audit. FVO realizează aceste activități pentru a se asigura că legislația UE privind siguranța alimentară, sănătatea animală, bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și în domeniul dispozitivelor medicale este implementată și aplicată în mod corespunzător. Acest lucru înseamnă că cetățenii UE se bucură de un nivel ridicat de siguranță, și că mărfurile sunt comercializate în condiții de siguranță.

Cu o echipă de 180 de profesioniști provenind majoritatea din statele membre ale UE, rolul primordial al FVO este de a efectua audituri sau inspecții pentru a se asigura că autoritățile naționale își îndeplinesc obligațiile legale. Acest lucru poate fi făcut în timpul auditurilor la fața locului, fie prin exerciții bazate pe birou sau colaționare de date ale statelor membre.

Auditul este pe sistemul local nu individual și este prevăzut într-un raport scris. Se pot găsi rapoarte atât pentru statele membre și țările din afara UE, făcând clic pe Rapoarte de audit sau pe harta interactivă. FVO produce, de asemenea, rapoarte de ansamblu, care oferă un rezumat al unei serii de audituri efectuate întru-un anumit sector. Acestea oferă informații tuturor parților interesate și contribuie la dezvoltarea legislației.

Alertele RASFF informează FVO cu privire la riscurile de siguranță alimentară și îi permit să identificare care sunt produsele afectate. Aceste informații îi oferă FVO posibilitatea de a efectua evaluări detaliate pentru stabilirea gravității fiecărei amenințări și dacă este necesară o inspecție corespunzătoare a unui risc.

FVO nu are resurse nelimitate și folosirea notificărilor RASFF împreună cu alte surse de informare îi permit să decidă cazurile care trebuie investigate rapid. Acest lucru înseamnă că FVO dă prioritatea cazurilor care reprezintă o amenințare semnificativă la publicul larg și se ocupă rapid și eficient pentru asigurarea sănătății și siguranței consumatorilor. Pe lângă schimbul de informații, RASFF pregătește și asistă FVO pentru a se asigura că toți inspectorii sunt conștienți de actualizările recente și modificările aduse sistemului. O astfel de asistență este necesară pentru a se asigura că nici o notificare nu va fi trecută cu vederea, respectiv că va fi tratată corespunzător. Această comunicare dintre RASFF și FVO este crucială. Constatările făcute în timpul inspecțiilor FVO au condus in mod regulat la notificările RASFF în care membrii RASFF furnizau informații despre investigațiile viitoare, dar și măsurile pe care urmau să le ia în urma problemelor descoperite de către FVO.

Un rol deosebit în activitatea RASFF îl deține Asociația Europeană a Liberului Schimb (EFTA) care reprezintă o organizație interguvernamentală instituită pentru promovarea comerțului liber și pentru realizarea integrării economice a membrilor săi. Organizația este responsabilă pentru gestionarea Convenției EFTA (ce reprezintă temeiul legal de organizare al EFTA și care reglementează relațiile de comerț liber între statele membre), rețelei mondiale EFTA privind comerțul liber și acordurile de parteneriat și Acordului Spațiului Economic European ce permite a trei din cei patru membrii ai EFTA (Islanda, Liechtenstein, Norvegia) să participe la Piața Internă a Uniunii Europene. În prezent membrii organizației EFTA sunt: Islanda, Liechenstein, Danemarca,Elveția și Norvegia.

Caracteristica unei zone comerciale libere de felul celei instituite prin EFTA este renunțarea la taxele vamale între țările membre pentru produsele de proveniență națională pe baza unui certificat de origine, cu unele atenuări în privința gradului de încorporare în produse a unor materii prime de proveniență străină. În principiu, în raporturile cu statele terțe fiecare țară membră își determină propria desfășurare a politicii comerciale, cu excepția echivalării prețurilor prin creșterea taxelor vamale pentru produsele dintr-o țară terță atunci când acestea vor fi mai mici decât cele pentru produsele de natură internă.

Având în vedere că obiectivul principal al Asociației Europene a Liberului Schimb a fost acela de liberalizare a comerțului între statele sale membre, textul Convenției EFTA, încă de la începuturile sale, cuprinde dispoziții cu privire la liberalizarea comerțului în ceea ce privește bunurile industriale dintre statele membre EFTA. Convenția originală conține prevederi ce au vizat eliminarea taxelor vamale pentru produsele industriale, dar cuprinde și dispoziții menite să permită statelor membre renunțarea la asemenea măsuri în cazul în care sarcinile impuse asupra economiilor naționale s-ar fi dovedit prea dificil de suportat. Strategia de comerț al EFTA cu privire la statele non-UE (țări terțe) a evoluat treptat, depășind granițele continentului european, fiind, în prezent, una dintre cele mai mari rețele din lume a relațiilor de liber schimb.

“Better Training for Safer Food” (BTSF) reprezintă o inițiativă a Comisiei Europene care vizează organizarea unei strategii de formare europeană (UE) în domeniul legislației alimentare, legislației privind alimentele, sănătatea animală și normele privind bunăstarea animalelor, precum și a normelor de sănătate a plantelor. BTSF comunică cu RASFF pentru că astfel asigură mult mai eficient activități care susțin protejarea consumatorilor de posibile riscuri alimentare.

Formarea este concepută pentru tot personalul din autoritățile competente ale statelor membre implicate în activitățile de control oficiale pentru a le menține la curent cu toate aspectele legate de legislația comunitară în domeniile specificate mai sus și să se asigure că controalele sunt efectuate într-o mod mai uniform, obiectiv și adecvat în toate statele membre.

De asemenea, este esențial ca țările terțe și, în special, țările în curs de dezvoltare să fie familiarizate cu cerințele de import ale UE și, în cazul în care este posibil cu sprijinul UE. În acest scop, instruirea organizată pentru statele membre ale UE este deschisă participanților din țările terțe și cursuri specifice de formare sunt organizate pentru participanții din țări terțe la fața locului.

Obiectivul principal al inițiativei „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” este organizarea și dezvoltarea unei strategii de formare comunitară pentru:

asigurarea și menținerea unui nivel ridicat al protecției consumatorilor și a sănătății și bunăstării animalelor cât și a sănătății plantelor;

promovarea unei abordări armonizate la funcționarea sistemelor de control comunitare și naționale;

crearea unui câmp de concurență egal și echitabil pentru toate întreprinderile din sectorul alimentar;

intensificarea comerțului cu alimente sigure;

asigurarea comerțului echitabil cu țările terțe, și, în special, țările în curs de dezvoltare.

RASFF comunică de asemenea și cu INFOSAN care reprezintă Rețeaua internațională a Autorităților pentru Siguranța Alimentelor și are rol în furnizarea de informații cu privire la problemele ce vizează securitatea consumatorului. INFOSAN cuprinde contacte sau puncte focale naționale, în peste 160 de țări membre care primesc informații de la WHO (Organizația Mondială a Sănătății). Informațiile primite de la WHO se găsesc sub forma unor note INFOSAN care cuprind aspecte legate de problemele de siguranță alimentară pe care le desemnează apoi tuturor ministerelor relevante din respectiva țară. Aceste note INFOSAN sunt trimise de 6-12 ori pe an și conțin informații despre orice, începând cu implicațiile siguranței alimentare ale izbucnirii unei epidemii până la alergiile alimentare.

În plus, punctele naționale de contact trebuie să informeze INFOSAN atunci când există o situație de urgență în ceea ce privește contaminarea alimentelor și toxiinfecțiile alimentare cu implicații internaționale. Punctele de contact trebuie să se asigure că sunt adoptate măsuri corespunzătoare la nivel național, atunci când există un pericol internațional de siguranță alimentară.

RASFF și INFOSAN își transmit informații despre fiecare caz în parte, iar pe baza experienței vaste a RASFF în cazul situațiilor de urgență ce au legătură cu siguranța alimentară, INFOSAN se poate folosi pentru a realiza cel mai util și eficient instrument internațional de securitate alimentară.

Procedura RASFF de tratare a notificărilor privind siguranța alimentară

Atunci când un membru al RASFF deține o informație despre existența unui risc grav pentru sănătate derivând din produse alimentare sau furaje, trebuie să informeze imediat Comisia Europeană prin intermediul acestui sistem. În special, membrii sistemului trebuie să notifice Comisia Europeană în cazul în care aceasta trebuie să ia măsuri, precum retragerea sau returnarea produselor alimentare sau hranei pentru animale de pe piață, în scopul protejării consumatorilor și dacă este necesară o acțiune rapidă. De asemenea statele membre au rolul de a înștiința dacă sunt de acord cu operatorul responsabil privind introducerea pe piață a unui aliment sau a unui tip de hrană pentru animale în cazul în care există posibilitatea unui risc grav. Același lucru este valabil în cazul în care produsul în cauză este introdus pe piață in condiții necorespunzătoare.

Membrul care face notificarea folosește un formular de notificare pentru a oferi toate detaliile necesare cu privire la constatările și măsurile luate și adaugă toate documentele relevante, cum ar fi facturile, lista de companii care au primit produsele, rapoarte analitice etc. Comisia verifică această informație, compilează și apoi comunică mai departe tuturor membrilor RASFF.

Comisia trebuie să informeze un non-membru al RASFF (țări terțe) în cazul unui produs care face obiectul unei notificări care a fost exportat în aceea țară sau atunci când un produs originar din respectiva țară a făcut obiectul unei notificări. În acest fel, țara poate lua măsuri corective și, prin urmare, poate evita aceeași problemă pe viitor. Structura sistemului conține un set de puncte de contact identificate în mod clar în cadrul Comisiei și în toate organizațiile membre RASFF, care fac schimb în mod clar și rapid de informații.

Membrii RASFF asigură un serviciu 24 din 24 de ore pentru a se asigura că notificările urgente se trimit, se primesc, se recepționează pentru soluționarea cât mai eficientă și în cel mai scurt timp posibil.

Sistemul RASFF asigură un echilibru între transparența și protejarea informațiilor comerciale. De aceea în timp ce autoritatea competentă este informată cu privire la numele comercial și identitatea companiilor individuale, aceste informații nu sunt puse la dispoziția publicului larg. Cu toate acestea, o notificare RASFF presupune că măsurile au fost, sau sunt in curs de a fi luate și, prin urmare, consumatorii sunt protejați de amenințarea potențială. În cazul în care protecția sănătății umane necesită o mai mare transparență, statele membre și Comisia iau măsuri pentru a comunica informațiile necesare consumatorilor pentru fiecare caz in parte.

Tipuri de notificări în sistemul RASFF

Există patru tipuri de notificări :

Notificările de alertă sunt trimise atunci când alimentele sau furajele care prezintă un risc sunt disponibile la vânzare către consumatori și când se impune o acțiune rapidă.

Notificările informative sunt utilizate în aceeași situație, dar în acest caz nu este necesar ca ceilalți membri să ia măsuri rapide, deoarece produsul nu se află pe piață sau amenințarea nu este considerată serioasă.

Respingerea la frontieră privește transporturile de alimente și furaje care au fost testate și respinse la granițele externe ale UE ( și ale EEA), atunci când a fost identificat un risc pentru sănătate.

Știrile reprezintă toate informațiile referitoare la siguranța produselor alimentare sau furaje care nu au fost sub forma unei notificări de alertă sau al unei notificări informative, dar care sunt considerate interesante pentru autoritățile de control.

Membrii RASFF au fiecare câte un punct de contact desemnat, care este responsabil pentru trimiterea de notificări RASFF Comisiei. Înainte ca acest lucru sa se întâmple, au loc o serie de activități:

Inspectorii de alimente sau furaje verifică un produs de pe piață sau la frontieră. Produsul poate fi luat probă, iar rezultatul probei este primit de la laborator.

Se poate constata dacă produsul este neconform și dacă trebuie raportat în cadrul sistemului național.

Autoritatea decide dacă problema intră în domeniul de aplicare al RASFF și o raportează la punctul de contact național RASFF.

Punctul de contact național verifică și completează notificarea RASFF acolo unde este necesar și o transmite mai departe Comisiei Europene. Acesta utilizează un formular de notificare RASFF pentru a oferi detalii cu privire la constatările și măsurile luate și adaugă documente relevante, cum ar fi facturile, listele de companii care au primit produsele, rapoartele de analiză, etc.

Șabloanele sunt utilizate pentru a obține toate informațiile privind formularul de notificare RASFF.

În diagrama de mai jos (fig. 1) se prezintă modalitatea prin care se trimit notificările de către Sistemul European de Alertă Rapidă către toți membrii RASFF. Astfel atunci când un membru al sistemului deține orice fel de informație despre existența unui risc pentru sănătate provocat de alimente sau furaje, acesta are responsabilitatea de a informa imediat Comisia Europeană prin intermediul RASFF. Astfel Comisia Europeana informează ceilalți membri pentru a se lua măsurile necesare precum retragerea unui produs de pe piață in scopul protejării sănătății consumatorilor. Toate informațiile primite sunt evaluate de Comisie și trimise mai departe tuturor membrilor RASFF, utilizând unul dintre cele 4 tipuri de notificări.

Fig. 1: Modul de funcționare al Sistemului European de Alertă Rapidă

Sursa : Interpretare după http://ec.europa.eu/food/safety/rasff/docs/rasff_leaflet_ro.pdf

Aspecte practice ale activității RASFF

Atenuarea impactului de la Cernobâl

Un exemplu al RASFF în practică din începuturile sale este reprezentat de dezastrul de la Cernobîl care a fost produs de un accident la centrala nucleară Cernobîl din Ucraina pe data de 26 aprilie 1976, atunci fiind o parte a Uniunii Sovietice. Acesta a dus la o eliberare severă de radioactivitate în mediu care a avut ca rezultat decesul a doi oameni în explozia inițială cu abur. Din totalul estimat de 4 000 de decese de la respectivul accident, motivele atribuite au fost radiațiile. La 30 aprilie, punctul de contact danez trimite o telegrama utilizând RASFF in care preciza că recoltele au fost contaminate cu un nor de abur răspândit de la Cernobîl. În aceeași zi, ofițerul RASFF a anunțat la Comisia Europeană o alertă și a invitat toți experții statelor membre la Bruxelles pentru o întâlnire.

În scopul de a prelua controlul asupra situației și să ofere o bază legală pentru acțiuni, Comisia a elaborat o propunere de interzicere temporară a importurilor de produse alimentare din Europa de Est afectate în mod direct de dezastru, care a fost aprobată de către Consiliu. Aceasta a fost urmată de un regulament de stabilire a limitelor de contaminare radioactivă a produselor alimentare pentru a permite pieței interne să funcționeze și să stabilească condițiile pentru reluarea importurilor.

Introducerea sistemelor îmbunătățite de transmitere a datelor din 1985 a fost absolut vitală pentru soluționarea alertei în urma incidentului de la Cernobîl. În acest caz, sistemul a funcționat în mod continuu permițând schimbul rapid de date care urmau să fie transmise între statele membre. Informațiile au fost, de asemenea, schimbate cu țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb (EFTA), iar mulți oameni au fost implicați în culegerea de informații din întreaga Europa.

Cazul fraudei cu vin

În 1985, compusul organic dietilenglicol cunoscut sub numele de "anti-îngheț" a fost adăugat de unii producători austrieci de vinuri albe pentru îmbunătățirea acestora. Glicolii apar în mod natural în vin și fac vinul sa pară mai dens. Dietilenglicol a fost adăugat pentru a face vinurile mai dulci, pentru îmbunătățirea uscării vinurilor dulci fiind mult mai costisitor de a produce vinuri dulci, iar adăugarea zahărului este mai ușor de detectat. Din fericire, s-a dovedit că toxicitatea acută a substanței este mai degrabă scăzută. Această fraudă a provocat tuturor producătorilor de vin din Austria daune economice grave cu durata pentru mai mulți ani,atât celor care au adăugat dietilenglicol în vin cât și restul comerțului. Autoritățile austriece, au cooperat în mod activ pentru a identifica și urmări sursa diferitelor mărci de vin implicate in contrafacerea cu vin.

Problema privind manipularea consumatorilor prin intermediul informațiilor eronate existente pe etichetele sticlelor de vin a fost îmbunătățită semnificativ cu ajutorul RASFF. Aproape 10 000 de etichete diferite au fost identificate și detaliile din fiecare lot erau comunicate la Bruxelles, și apoi trebuiau să fie retransmise statelor membre. Această problemă a condus la o îmbunătățire importantă a sistemului de retransmitere a datelor prin telegramă.

Un caz mult mai grav de alterare a vinului a avut loc în 1986, când 23 de persoane au decedat în Italia, deoarece un producător italian de vinuri a adăugat metanol toxic pentru a crește conținutul de alcool al a vinului său. Cazul a fost raportat seara târziu și retransmisia imediată prin sistemul de alertă rapidă a permis autorităților franceze să sesizeze cantitățile de vin frauduloase, evitând alte probleme privind siguranța consumatorului.

Cazul aflatoxinelor din fistic

În 1998, inspectorii au descoperit cantități mari de aflatoxine în fisticul importat din Iran. Aflatoxinele sunt toxine produse de în mod natural, dar foarte periculoase, sub formă de ciupercă, care poate infecta alimente și poate provoca daune extrem de mari în cazul în care este ingerată de oameni.

RASFF a fost informat că importatorii au adus fistic contaminat pe teritoriul UE. Îndată

ce a fost la curent cu situația, RASFF a trimis rapid o notificare tuturor membrilor săi, informându-i asupra situației existente. Loturile de nuci primite au fost analizate și nu a mai fost permisă intrarea lor în UE în cazul în care exista posibilitatea să conțină fistic contaminat.

Pentru a descoperi ce anume a cauzat această problemă, inspectorii Oficiului Alimentar și Veterinar au mers în Iran pentru a investiga sursa exactă a contaminării. Inspectorii au prezentat raportul Comisiei, pentru a se putea decide cu privire la cea mai bună metodă de acțiune.

Pe baza acestui raport, Comisia a pus o interdicție imediată de trei luni pe importurile de fistic

iranian. După trei luni, Comisia a pregătit o măsură legală și importurile au fost reluate, cu condiția ca toate loturile de nuci sa fie supuse unui proces de dublă verificare la intrarea pe frontiera UE, fiind certificate ca fiind aflatoxine în stare liberă. Această măsură există și în zilele noastre.

Criza dioxinelor din carnea de pui

Una dintre crizele cheie soluționată de către RASFF în perioada de creștere a fost în 1999 și anume criza dioxinelor din Belgia. Pui provenind din Belgia și Olanda au început să se îmbolnăvească și ulterior au murit. S-a descoperit în cele din urmă că aceste animale au fost infectate cu dioxine prin hrană contaminată. RASFF a fost informat despre această problemă relativ târziu, în contextul crizei de atunci. Acest lucru s-a datorat faptului că la acel moment, hrana pentru animale nu era acoperită de sistem. Ca atare, RASFF a fost notificat cu privire doar la dioxinele descoperite în carne și nu și în cazul când animalele erau bolnave.

Prin urmare problema nu a fost pe deplin înțeleasă până când criza s-a extins și aproximativ 6 milioane de pui au fost sacrificați ca rezultat al crizei. Această criză a reprezentat un moment crucial pentru RASFF. S-a dovedit că lipsa de înțelegere a statele membre privind rolul și funcția RASFF a fost un adevărat semnal de alarmă pentru echipa RASFF.

Pentru a remedia acest lucru, Comisia Europeană a stimulat eforturile RASFF de a comunica cu statele membre și punctele lor de contact și a creat proceduri mai bune explicând când și cum să notifice RASFF. De asemenea a organizat mai multe sesiuni de instruire și a lucrat pentru a promova vizibilitatea RASFF.

Aceste eforturi și procedurile noi îmbunătățite considerabil asigură funcționarea RASFF și a stabilit o metoda de funcționare mai concretă și mai bună. Criza nu a fost doar un punct de cotitură pentru RASFF, dar și pentru întreaga politică a UE privind siguranța alimentară.

Medroxiprogesteron în carnea de porc

În 2002, fermierii olandezi si-au dat seama că purcele lor au fătat mai puțini purcei și unele dintre ele s-au îmbolnăvit. Fermierii în cele din urmă au realizat că un rest de pilulele contraceptive pentru femei, respectiv medroxiprogesteron (MPA), a pătruns cumva în hrana porcilor produsă în Belgia, împiedicând purcelele să rămână gestante și producând consumatorilor probleme alimentare. RASFF a fost alertat de îndată ce a fost descoperită problema. O notificare a fost trimisă imediat tuturor membrilor, informându-i de carnea de porc contaminată pentru a putea lua măsuri în țările lor și să asigure cetățenilor securitatea alimentară avertizându-i în privința consumului de carne de porc contaminată.

Spre deosebire de criza dioxinei din Belgia cu doar câțiva ani mai devreme, autoritățile naționale olandeze au contactat imediat RASFF cu privire la această problemă. Prin intermediul notificării rapide, RASFF a fost capabil să informeze toate statele membre în privința problemei și a ajutat autoritățile naționale să depisteze carnea de porc contaminată. În mod clar statele membre al RASFF utilizează mai mult acest sistem, iar ei au căpătat o mai mare încredere în sistem.

Cazul dioxinelor din carnea de porc

În timpul unei monitorizări de rutină efectuate la sfârșitul anului 2008 de autoritățile irlandeze asupra lanțului alimentar pentru o gamă de contaminanți, în carnea de porc care provenea din Irlanda au fost descoperite niveluri foarte ridicate ale dioxinei, aproximativ de 100 de ori mai mari decât nivelul maxim acceptat în UE. Au început imediat derularea investigațiilor pentru a determina nivelurile concentrației de dioxină și a identifica posibilele surse de contaminare.

Dioxina nu are un efect imediat asupra sănătății populației, dar poate cauza probleme în cazul în care este ingerată în concentrații ridicate și pe perioade mari de timp. Punctul de contact din Irlanda a informat Comisia Europeană prin intermediul RASFF în data de 5 decembrie 2008 despre incidentul privind contaminarea. Comisia a trimis o notificare de alertă tuturor membrilor.

Sursa contaminării a fost identificată în resturile de pâine provenite din industria de panificație, iar probele au indicat că procesul de contaminare a început cel mai probabil în septembrie 2008.

Autoritățile irlandeze nu au riscat și au inițiat o retragere masivă de pe piață a cărnii de porc irlandeze produse începând cu 1 septembrie 2008. În mai puțin de două săptămâni au fost primite peste 100 de mesaje de răspuns care semnalau astfel de produse de la carne crudă la produse procesate conținând printre ingrediente și carne de porc irlandeză, primite din 54 de țări, din care 27 erau țări membre RASFF. Datorită RASFF, aceste țări au avut posibilitatea de a lua măsuri imediate și de a monitoriza retragerea cărnii de porc și a produselor procesate care erau probabil contaminate cu dioxină, înainte ca acestea să fie consumate.

Analiza rapoartelor anuale ale RASFF cu privire la riscurile alimentare

Raportul anual RASFF din anul 2010

În 2010 au fost transmise prin RASFF un total de 3358 de notificări inițiale, dintre care 592 au fost clasificate ca alerte, 1188 informații și 1578 de respingeri la frontieră. Aceste notificări inițiale au generat 5224 de notificări de monitorizare, reprezentând în medie aproximativ 1,6 notificări de monitorizare pe notificare inițială ( fig. 2).

Aceste cifre prezintă o creștere de 2,3% în notificările inițiale și mult mai important, o creștere de 11,6% în notificări de monitorizare, rezultând o creștere totală de 7,8%. Știrile RASFF transmise la nivel intern în rețea nu sunt luate în considerare în cifrele de mai sus și nici nu sunt reprezentate în diagrama din acest raport. Au existat 62 de știri RASFF trimise împreună cu 129 de notificări de monitorizare, reprezentând o creștere de 48% față de anul 2009.

Fig. 2 – Clasificarea notificărilor RASFF din anul 2010

Sursa:Interpretare după file:///D:/rasff_annual_report_2010_en.pdf

După primirea informațiilor de monitorizare, au fost retrase 16 alerte, 20 de informații și 26 de respingeri la frontieră. Comisia Europeană a decis, după consultarea țărilor notificate, să nu înregistreze cele 51 de notificări în sistem, deoarece, după evaluare, ele au fost găsite că nu satisfac criteriile de notificare RASFF (notificări respinse).

Raportul anual RASFF din 2011

În 2011 au fost transmise prin RASFF un total de 3812 de notificări inițiale, dintre care 635 au fost clasificate ca alerte, 573 de informații de monitorizare, 744 ca informații de atenționare și 1860 de respingeri la frontieră. Aceste notificări inițiale au condus la apariția a 5345 de notificări de monitorizare, reprezentând în medie aproximativ 1,4 notificări de monitorizare pe notificare inițială (fig. 3).

Aceste cifre prezintă o creștere de 13,5% în notificările inițiale și mai puțin important, o creștere de 2,3% a notificărilor de monitorizare; ducând la o creștere totală de 6,7%. Știrile RASFF transmise la nivel intern în rețea nu sunt luate în considerare în cifrele de mai sus și nu sunt reprezentate în diagrama din acest raport. Au existat 20 de știri RASFF trimise împreună cu 120 de notificări de monitorizare. După primirea informațiilor de monitorizare au fost retrase pe rând 18 alerte, 32 de informații și 32 de respingeri la frontieră.

Comisia Europeană a decis, în urma consultării țărilor notificate, să nu înregistreze cele 94 de notificări în sistem, deoarece, după evaluare, s-a constatat că nu satisfac criteriile de notificare RASFF ( notificări respinse).

Fig. 3 – Clasificarea notificărilor RASFF din anul 2011

Sursa: Interpretare după file:///D:/rasff_annual_report_2011_en.pdf

Raportul anual RASFF din 2012

În 2012 au fost transmise prin RASFF un total de 3516 de notificări inițiale, dintre care 547 au fost clasificate ca alerte, 521 ca informații de monitorizare, 705 informații de atenționare și 1743 ca notificări de respingere la frontieră. Aceste notificări inițiale au generat 5281 de notificări de monitorizare, reprezentând în medie aproximativ 1,5 notificări de monitorizare pe notificare inițială (fig. 4).

Fig. 4 – Clasificarea notificărilor RASFF din anul 2012

Sursa:Interpretare după file:///D:/rasff_annual_report_2012_en.pdf

Aceste cifre prezintă o scădere de 7,8% în notificările inițiale și mai puțin important, o scădere de 1,2% în notificările de monitorizare, ducând la o scădere globală de 3,9%. Au existat 19 știri RASFF trimise împreună cu 83 de notificări de monitorizare. După primirea informațiilor de monitorizare, au fost retrase 21 de alerte, 35 de informații și 28 de notificări de respingere la frontieră. Comisia Europeană a decis, după consultarea țărilor notificate să nu înregistreze cele 67 de notificări în sistem, deoarece după evaluare, s-a constatat că ele nu îndeplinesc criteriul de selecție a notificărilor RASFF (notificări respinse).

Raportul anual RASFF din anul 2013

În 2012 au fost transmise prin RASFF un total de 3205 de notificări inițiale, dintre care 596 au fost clasificate ca alerte, 442 ca informații de monitorizare, 705 informații de atenționare și 1462 de respingeri la frontieră. Aceste notificări inițiale au generat 5158 de notificări de monitorizare, reprezentând în medie aproximativ 1,6 notificări de monitorizare pe notificare inițială (fig. 5).

Aceste cifre prezintă o scădere de 8,8% în notificările inițiale și mai puțin important, o scădere de 2,3% în notificările de monitorizare, ducând la o scădere globală de 4,9%. Au existat 38 știri RASFF trimise împreună cu 204 de notificări de monitorizare. După primirea informațiilor de monitorizare, au fost retrase 11 alerte, 38 de informații și 19 respingeri la frontieră. Comisia Europeană a decis, după consultarea țărilor notificate să nu înregistreze cele 231 de notificări în sistem, deoarece după evaluare, s-a constatat că ele nu îndeplinesc criteriul de selecție a notificărilor RASFF (notificări respinse).

Fig. 5 – Clasificarea notificărilor RASFF din 2013

Sursa: Interpretare după file:///D:/rasff_annual_report_2013.pdf

Raportul anual RASFF din anul 2014

În 2014, au fost transmise prin RASFF un total de 3157 de notificări inițiale, dintre care 751 au fost clasificate ca alerte, 410 ca informații de monitorizare, 623 ca informații de atenționare și 1373 de respingeri la frontieră. Aceste notificări inițiale au generat 5910 de notificări de monitorizare, reprezentând în medie aproximativ 1,9 notificări de monitorizare pe notificare inițială (fig. 6).

Per ansamblu cifrele prezintă o scădere nesemnificativă de 1,1% a notificărilor inițiale, comparativ cu anul 2013, dar pe de altă parte arată o creștere de 14,6% a notificărilor de monitorizare, rezultând o creștere totală de 8,7%. Au existat 41 de știri RASFF transmise împreună cu 235 de notificări de monitorizare. Aceasta înseamnă că informațiile transmise ca știri RASFF au crescut cu 13.6% comparativ cu anul 2013.

Fig. 6 – Clasificarea notificărilor RASFF din 2014

Sursa: Interpretare după file:///D:/rasff_preliminary_annual_report_2014_en.pdf

În continuare se prezintă evoluția notificărilor pe clase și categorii pentru perioada 2010-2014. În figura următoare (fig. 7) este prezentată evoluția notificărilor inițiale astfel:

Alertele au înregistrat pe parcursul celor cinci ani o creștere semnificativă de 25,3%;

Respingerile la frontieră au scăzut cu 5,6%, cea mai mare valoare înregistrată a fost în 2011, respectiv 1821 de respingeri la frontieră;

Informațiile de atenționare prezintă o scădere de 10,3%;

Informațiile de monitorizare au înregistrat o diminuare de 7,2%.

Fig. 7 – Evoluția notificărilor inițiale din perioada 2010-2014

Sursa: Adaptare după file:///D:/rasff_preliminary_annual_report_2014_en.pdf

În figura de mai jos (fig. 8) este prezentată evoluția notificărilor de monitorizare din perioada 2010-2014 astfel:

a) Notificările de alertă prezintă o creștere de 38,4% care indică eficiența sistemului RASFF pe parcursul celor cinci ani;

b) Respingerile de frontieră au înregistrat o majorare de 10,7%;

c) Informațiile de atenționare au scăzut cu 12,2%;

d) Informațiile de monitorizare s-au micșorat cu 8,3%.

Fig. 8 – Evoluția notificărilor de monitorizare din perioada 2010-2014

Sursa: Adaptare după file:///D:/rasff_preliminary_annual_report_2014_en.pdf

CAPITOLUL 3

EFICIENȚA UTILIZĂRII SISTEMULUI EUROPEAN DE ALERTĂ RAPIDĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE

3.1. Schimbările survenite după aplicarea Sistemului European de Alertă Rapidă privind siguranța alimentară

RASFF a parcurs un drum lung încă de la începuturile sale din 1979. Privind spre viitor, numărul de notificări au continuat să crească, iar sistemul a acoperit noi regiuni și părți ale lumii. Cooperarea internațională a devenit un domeniu prioritar de acțiune, de exemplu, cu alte sisteme, cum ar fi INFOSAN, EFTA, EFSA. În plus, activitatea RASFF a devenit mai formalizată în anii următori, iar acțiunile și normele sale fiind stabilite de lege, au condus la un nivel mai mare de transparență a sistemului. Acest lucru le-a permis consumatorilor să acceseze baza de date a sistemului prin accesarea portalului RASFF care le furnizează informații privind produsele contaminate din țara lor.

Datorită membrilor RASFF cât și a instituțiilor cu care sistemul a cooperat, sistemul RASFF a devenit astazi un instrument eficient care asigură consumatorilor siguranță alimentară. De asemenea delegațiile Comisiei Europene din întreaga lume au facilitat transmiterea notificărilor către țările terțe, permițând problemelor originare sa fie rezolvate în țara lor. Pentru a se putea ști ce produse ar trebui să reprezinte obiectul unei notificări s-au înființat laboratoare pentru verificarea și controlul produselor alimentare. Astfel se poate afla care produse alimentare sunt sigure pentru consumatori și care dintre ele reprezentă posibile riscuri alimentare.

Pag 21 –http://www.creeaza.com/referate/biologie/Celulazele-si-hemicelulazele-i644.php

În timp ce RASFF lucrează pentru a păstra în siguranță a cetățenilor din produse contaminate din cadrul UE, funcționează în mod egal pentru a păstra produsele contaminate de la intrarea în UE din țări terțe. A dezvoltat un sistem de notificări de frontieră, astfel încât o dată pe produs este respins la un post de frontieră, toate celelalte posturi de frontieră sunt conștienți de situație.

Efectuarea importurile sigure: Informații furnizate de țările terțe

RASFF a informat țările terțe de probleme cu produse originare din teritoriile lor din 2000, în scopul de a preveni această problemă detectată recurente. Informațiile sunt transmise către țări terțe, prin intermediul delegațiilor Comisiei. În 2008, de exemplu, țările terțe au fost informați de 2 342 ori ale unei probleme. Sistemul informeaza de asemenea țări terțe în cazul în care un produs notificat prin RASFF a fost expor TED pentru ei. În 2008, astfel de informații a fost trimis 586 times.When este detectată o problemă, Comisia dispune de o serie de măsuri pe care le poate lua în funcție de natura problemei. Dacă riscul nu are nevoie de măsuri urgente, acesta trimite o scrisoare sau organizează o întâlnire cu misiunea sau ambasada țării în cauză. Țara terță poate lua apoi măsuri: de exemplu, poate "delisteze o unitate", ceea ce înseamnă că este eliminat de pe lista firmelor autorizate care respectă în totalitate cerințele legislației Uniunii Europene și poate exporta în UE. Thirdcountry poate suspenda, de asemenea, exporturile, să consolideze controalele sau schimba regulile. În plus, statele membre să intensifice controalele la import. În cazul în care garanțiile primite nu sunt suficiente sau când sunt necesare măsuri imediate, o decizie poate fi făcută să ia măsuri, cum ar fi interzicerea importului, control sistematic la frontierele UE, prezentarea obligatorie a certificatelor de sănătate, etc., Comisia poate trimite, de asemenea, o scrisoare unui stat membru, atunci când vrea să atragă atenția asupra unei probleme recurente notificat prin RASFF, solicitând garanții specifice, dat fiind că problema este în curs sau a fost tratată cu.

Un aspect cheie al noii legislații a fost că toți operatorii alimente și furaje, de la fermieri și procesatori către comercianții cu amănuntul și catering, a avut primar
responsabilitatea de a asigura că produsele alimentare introduse pe piața UE îndeplinesc standardele necesare de siguranță. Aceasta a inclus, de asemenea, noi cerințe importante privind trasabilitatea produselor alimentare și a hranei pentru animale și pentru operatorii din sectorul de a raporta riscurile au descoperit in produsele pe care le plasate pe market.In particularul, ca urmare a Regulamentului privind igiena furajelor, a fost extins domeniul de aplicare al RASFF din hrana animalelor producătoare de toate tipurile de furaje produse comercial și riscurile alimentare sunt extinse la sănătatea animală și riscurile pentru mediu care decurg din Regulamentul feed.The privind controalele oficiale pentru hrana animalelor și produsele alimentare a fost relevant pentru SARAF deoarece informațiile transmise prin RASFF este rezultatul acțiunile de control desfășurate de statele membre. Armonizarea sistemelor de control în statele membre ar trebui să beneficieze de gradul în care notificările RASFF dintr-un stat membru poate fi folosită ca o intrare a controalelor efectuate de către un alt stat membru

O relație mai strânsă cu statele membre

După cum sa subliniat, prin exemplele anterioare, unele state membre au fost oarecum reticente în a trimite notificări despre contaminare sau alte probleme pe teritoriul lor. Nu a fost o frică de a primi publicitate negativă și pierde încrederea consumatorilor în produsele naționale. Cu toate acestea, în timp și cu o mai bună formare și comunicare între statele membre și Comisia Europeană, încrederea în RASFF a crescut exponențial. Statele membre sunt acum mult mai dispuși să raporteze probleme RASFF și nu mai este frică de a primi feedback negativ de la consumatori. Cu mai multă încredere în sistem, RASFF a devenit un instrument mai eficient și cetățenii beneficiază de nivelul mai ridicat de siguranță. De la crearea lor, puncte de contact naționale s-au găsit rolul lor în cadrul RASFF, devenind un instrument eficient și vital pentru eficacitatea sistemului. În plus, ei au eficientizat procesele pentru a garanta viteza de transmitere notificărilor către organele competente. Având în vedere numărul tot mai mare de notificări, sunt în mod evident necesare astfel de proceduri armonizate.

Sistemul RASFF s-a dezvoltat pe an ce trece, încă de la creearea lui s-au luat măsuri pentru ca acesta să ofere un nivel ridicat de siguranță alimentară consumatorilor. Astfel s-au evitat posibile riscuri alimentare care ar fi putut avea efecte grave asupra sănătății consumatorilor. După creearea RASFF, consumatorii au fost mai protejați de potențialele riscuri alimentare deoarece sistemul s