Rolul Si Importanta Asigurarilor de Raspundere Civila a Transportatorului, In Calitate de Caraus, Pentru Marfurile Transportate cu Autovehicule

LUCRARE DE LICENȚĂ

ROLUL ȘI IMPORTANȚA ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A TRANSPORTATORULUI, ÎN CALITATE DE CĂRĂUȘ, PENTRU MĂRFURILE TRANSPORTATE CU AUTOVEHICULE

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I

Noțiuni teoretice în domeniul asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

1.1 Elemente introductive

1.2 Prezentarea asigurărilor generale

Clasificarea asigurărilor

1.3 Elemente tehnice ale asigurării CMR

A. Interesul asigurabil

B. Obiectul asigurării

C. Durata contractului

D. Răspunderea asigurătorului

E. Riscurile asigurate

F. Suma asigurată

G. Limita de despăgubire

H. Obligațiile asiguratului și ale asigurătorului

I. Excluderi

J. Rezilierea/Denunțarea poliței

K. Subrogarea

L. Modificarea poliței

M. Constatarea daunei

N. Cererea de indemnizare

1.4 Reglementări și norme care stau la baza CMR

Reglementări diferite de la țară la țară

Țările contractante

Răspunderea cărăușului

A. Pierderea mărfii

B. Avaria mărfii

C. Întârzierea încărcăturii

D. Scutirea responsabilității:

E. Transportatori succesivi:

CAPITOLUL II

Asigurări de răspundere civilă a transportatorului

2.1 Cererea și oferta pe piața asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

2.2 Intermedierea în domeniul asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

Asemănări și deosebiri între agenții de asigurare și brokerii de asigurare

CAPITOLUL III

Contractul de asigurare privind asigurarea de răspundere a transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule

3.1 Documentația necesară pentru încheierea contractului

3.2 Modul de calcul al asigurării CMR

Scrisoarea de trăsură

CAPITOLUL IV

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Piața asigurărilor este un element important și necesar pentru societate, deoarece la orice pas se întâlnesc riscuri. Acești factori au o influență negativă asupra omenirii, pentru că pot crea evenimente mai puțin plăcute. Din această cauză oamenii ar trebui să se protejeze. În privința evitării producerii riscurilor, pe piața asigurărilor se găsesc o diversitate mare de produse prin care populația își poate proteja bunurile, scăpând astfel de grija suportării unei posibile daune din propriile resurse financiare.

Am ales această temă, și anume: „Rolul și importanța asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu autovehicule”, deoarece am observat că atât piața asigurărilor, cât și piața transporturilor din România se află într-o continuă dezvoltare, fapt pentru care voi încerca să evidențiez cât de important este această asigurare pentru firmele care efectuează transporturi de mărfuri.

Un alt motiv pentru care am ales această temă este faptul că am început să lucrez în domeniul asigurărilor și am dorit să mă apropiu mai mult de piața asigurărilor și să îmi însușesc cât mai multe informații despre acest produs de asigurare. De asemenea, am observat că oamenii au început să conștientizeze tot mai mult importanța asigurărilor în viața lor, precum și eventualele probleme pe care le întâmpină atunci când se află în fața unei pagube.

Pe de o parte, pe piața asigurărilor există societăți de asigurare care nu își respectă clauzele contractuale, iar clienții care au prejudicii devin indiferenți la importanța pe care o au asigurările în viața de zi cu zi. De cealaltă parte, există și clienți ai societăților de asigurare care încearcă să obțină anumite foloase materiale care nu li se cuvin. Din aceste cauze voi încerca să evidențiez în lucrarea de față, care este rolul fiecărei părți, în ce condiții răspunde asigurătorul și în ce situații acesta nu acordă despăgubirile, ce riscuri se asigură, care sunt obligațiile și responsabilitățile părților.

În prima parte a lucrării voi trata noțiunile teoretice din domeniul asigurărilor de răspundere civilă, voi arăta ce tipuri de asigurări se găsesc pe piața din România, printr-o clasificare mai amănunțită a acestora. De asemenea, voi defini asigurarea de răspundere civilă a transportatorului, care sunt elementele tehnice ale acesteia, care sunt obligațiile asiguratului și ale asigurătorului. Tot în cadrul primului capitol voi evidenția reglementările și normele care stau la baza asigurării CMR și în ce țări a fost aprobată convenția CMR de la Geneva. Voi arăta și situațiile în care transportatorul își angajează răspunderea față de expeditor și destinatar sau față de terțe persoane.

În al doilea capitol voi analiza cererea și oferta de pe piața asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului și care a fost evoluția pieței din România în ultimii 5 ani. De asemenea voi prezenta și intermedierea în domeniul asigurărilor, de către cine se poate practica și care sunt condițiile care trebuie să le îndeplinească aceștia.

În ultima parte a lucrării am realizat un studiu de caz aplicat unei firme din domeniul transporturilor și unei societăți de asigurare de pe piața din România. Prin studiul de caz am arătat care sunt pașii care trebuie urmați în vederea încheierii unei polițe de asigurare CMR și care sunt documentele necesare. Tot în partea practică am explicat modul de calcul pe care îl folosește societatea de asigurare pentru a stabili primele pe care firma transportatoare trebuie să le plătească. La baza contractului de transport de tip CMR stă scrisoarea de trăsură. Pentru aceasta am arătat modul de întocmire al ei și care sunt informațiile pe care aceasta trebuie să le conțină.

CAPITOLUL I

Noțiuni teoretice în domeniul asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

Elemente introductive

„Asigurările de răspundere civilă au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terțe persoane, în condițiile în care asiguratul răspunde potrivit legii.”

Prin acest tip de asigurare persoanele care au suferit anumite prejudicii în urma producerii unor accidente, vor fi despăgubite înainte ca societatea de asigurare să stabilească vinovații.

În România se întâlnesc următoarele tipuri de asigurare de răspundere civilă:

„asigurare de răspundere civilă legală

asigurare de răspundere civilă auto

asigurare de răspundere civilă a transportatorului

asigurare de răspundere civilă a producătorului

asigurare de răspundere civilă profesională

asigurare de răspundere civilă a managerului

asigurare de răspundere civilă a agenților din turism”

Asigurarea de răspundere a transportatorului se încadrează în categoria asigurărilor de răspundere civilă. Subiecții principali din cadrul acestui tip de asigurare sunt societățile comerciale, care au ca si obiect de activitate transportul internațional de mărfuri.

„Asigurarea CMR este polița încheiată de către un transportator, care efectuează transporturi de mărfuri cu autovehicule aflate în proprietatea sa, închiriate sau în gestiune, pentru asigurarea mărfii care urmează să fie transportată, de la punctul de plecare și până la destinație, potrivit convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.”

CMR =„Convention Relative au Contrat de Transport International de Marchandises par Route” (Convenția privind contractul pentru transport internațional de mărfuri pe șosele)

Semnată la Geneva la 19 mai 1956 și modificată în 1978

Ratificată de România prin Decretul nr. 451/1972 și intrată în vigoare la 23.04.1973

Reglementează în mod uniform condițiile generale în care se încheie și se execută contractul de transport rutier de mărfuri, reprezentat prin „Scrisoarea de trăsură tip CMR”

Polița de asigurare CMR acoperă răspunderea celui care efectuează transporturi de mărfuri cu autovehicule aflate în proprietatea sa, închiriate sau în gestiune, pentru pagubele la marfa transportată, potrivit convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.

Prezentarea asigurărilor generale

Clasificarea asigurărilor

Activitatea de asigurare, conform Legii 32/2000 cu privire la societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, se grupează în:

Asigurări de viață

Asigurări generale

Prin Legea nr. 403/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000, au fost stabilite clasele de asigurări aferente celor două mari grupe de asigurări evidențiate mai sus:

„Asigurări de viață:

Asigurări de viață: asigurări de supraviețuire, asigurări de deces, asigurări mixte

Anuități (asigurări de tip rentă)

Asigurări de viață suplimentare (asigurări de deces, vătămări corporale, incapacitate de muncă rezultate din accidente)

Asigurări de căsătorie și de naștere

Asigurări de viață legate de investiții

Asigurări permanente de sănătate, administrate la fel ca și asigurările de viață

Asigurări de capitalizare (asigurări de viață cu primă unică și cu primă eșalonată)

Asigurări generale:

Asigurări de accidente și boală, inclusive de muncă și boli profesionale

Asigurări de sănătate

Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare

Asigurări de mijloace de transport feroviar

Asigurări de mijloace de transport aerian

Asigurări de mijloace de transport naval (maritime, fluvial, lacustre, canale navigabile)

Asigurări de bunuri în tranzit, inclusive mărfuri transportate, bagaje și orice alte bunuri

Asigurări de incendiu și alte calamități natural

Asigurări de daune la proprietăți

Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule (răspundere civilă auto obligatorie și carte verde)

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval

Asigurări de răspundere civilă generală

Asigurări de credite și garanții

Asigurări de pierderi financiare

Asigurări de protecție juridică

Asigurări de asistență juridică”

Clasificările asigurărilor au la bază anumite criterii:

obiectul sau ramura de asigurare

regimul juridic

teritoriul pe care se acordă acoperirea

natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător

După obiectul sau ramura de asigurare se întâlnesc:

„Asigurări de bunuri

Asigurări de persoane

Asigurări de răspundere civilă

Asigurări de interes financiar”

Asigurările de bunuri se pot aplica atât persoanelor fizice, cât și celor juridice. Obiectul principal este reprezentat de valorile materiale ale bunurilor. În cadrul acestor asigurări intră acele valori care pot fi distruse sau avariate de producerea unor evenimente natural sau diverse accidente.

Asigurările de persoane au ca obiectiv viața unei persoane, care se poate regăsi în anumite situații, cum ar fi boală, invaliditate sau chiar deces.

Asigurările de răspundere civilă se referă la paguba pe care o poate crea persoana asigurată unei terțe persoane.

Asigurările de interes financiar oferă protecție pentru situațiile în care o firmă nu poate realiza profitul corespunzător, se află în incapacitate de plată sau chiar în situația de insolvabilitate. Aici sunt incluse asigurările de credite, de garanții, de fidelitate.

După regimul juridic se regăsesc:

„Asigurări prin efectul legii

Asigurări facultative

Asigurări obligatorii”

Asigurările prin efectul legii reprezintă faptul că drepturile, obligațiile și relațiile dintre cele două părți sunt stabilite prin prevedere legală cu caracter obligatoriu.

Asigurările facultative au la bază acordul de voință al celor două părți. Relațiile dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liber consimțământ.

Asigurările obligatorii se realizează automat. Acestea nu necesită acordul de voință al persoanei fizice sau juridice, având la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblu.

În funcție de teritoriul pe care se acordă acoperirea avem:

„Asigurări interne

Asigurări externe

Asigurări transfrontaliere” la care riscurile asigurate se produc atât în țară, cât și în afară

După natura raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat:

„Asigurare directă

Asigurare indirectă”

Prin asigurare directă asigurătorul acoperă singur riscul financiar. În cadrul asigurării directe intră șia unei persoane, care se poate regăsi în anumite situații, cum ar fi boală, invaliditate sau chiar deces.

Asigurările de răspundere civilă se referă la paguba pe care o poate crea persoana asigurată unei terțe persoane.

Asigurările de interes financiar oferă protecție pentru situațiile în care o firmă nu poate realiza profitul corespunzător, se află în incapacitate de plată sau chiar în situația de insolvabilitate. Aici sunt incluse asigurările de credite, de garanții, de fidelitate.

După regimul juridic se regăsesc:

„Asigurări prin efectul legii

Asigurări facultative

Asigurări obligatorii”

Asigurările prin efectul legii reprezintă faptul că drepturile, obligațiile și relațiile dintre cele două părți sunt stabilite prin prevedere legală cu caracter obligatoriu.

Asigurările facultative au la bază acordul de voință al celor două părți. Relațiile dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liber consimțământ.

Asigurările obligatorii se realizează automat. Acestea nu necesită acordul de voință al persoanei fizice sau juridice, având la bază anumite interese care aparțin societății în ansamblu.

În funcție de teritoriul pe care se acordă acoperirea avem:

„Asigurări interne

Asigurări externe

Asigurări transfrontaliere” la care riscurile asigurate se produc atât în țară, cât și în afară

După natura raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat:

„Asigurare directă

Asigurare indirectă”

Prin asigurare directă asigurătorul acoperă singur riscul financiar. În cadrul asigurării directe intră și coasigurarea. Coasigurarea reprezintă situația în care valoarea bunurilor asigurabile este mult prea mare pentru a putea fi asumată de către o singură societate de asigurare. Asiguratul încheie contractul de asigurare cu mai multe societăți, care participă la acoperire fiecare în cotă-parte.

În cadrul asigurării indirecte, numită și reasigurare, societățile specializate preiau riscurile de la asigurător.

„Reasigurarea reprezintă o asigurare a asigurătorului, încheiată în baza unui contract de reasigurare.” Prin reasigurare asigurătorul cedează o parte din răspunderea asumată, precum și o parte din primele încasate, unui reasigurător.

De asemenea poate apărea și retrocesiunea, adică reasigurătorul cedează la rândul său o parte din răspundere către un alt reasigurător.

De obicei, acest tip de asigurare apare doar între persoane juridice, instituții sau societăți de asigurare.

După obiectul asigurat se întâlnesc:

„Asigurări de mijloace de producție fixe (clădiri, mașini, utilaje, instalații)

Asigurări ale fondurilor de producție fixe (materii prime, materiale, combustibili)

Asigurări ale obiectelor de uz casnic ale cetățenilor

Asigurări ale culturilor agricole și animalelor”

După riscul cuprins în asigurare:

„Asigurare împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mișcărilor seismice

Asigurare contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundații, alunecări de teren

Asigurare pentru boli și accidente în cazul animalelor

Asigurare contra avariilor la care sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile

Asigurare împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor

Asigurare pentru cazurile de răspundere civilă”

În funcție de locul unde se produc evenimentele asigurate:

„Asigurări terestre

Asigurări maritime

Asigurări aeriene”

După interesul pecuniar:

„Asigurarea averii

Asigurare împotriva falimentului altor persoane

Asigurarea responsabilității

Asigurarea rezultatelor, a profiturilor sperate”

În funcție de numărul și volumul de obiecte asigurate:

„Asigurări individuale (asigurarea contra incendiului a unei case)

Asigurări colective (asigurarea bunurilor dintr-o locuință)

Asigurări complete sau globale (asigurarea tuturor mărfurilor depozitate sau transportate în decurs de un an)”

Elemente tehnice ale asigurării CMR

Interesul asigurabil

Interesul asigurabil este interesul proprietarului autovehiculului asigurat.

Dacă interesul asigurabil este altul decât dreptul de proprietate asupra autovehiculului, contractantul va trebui să declare acest fapt înainte de încheierea poliței.

Polița validează pe teritoriul României și în străinătate, cu condiția ca locul primirii la transport a mărfii și locul eliberării mărfii să fie în două state diferite, din care cel puțin una este semnatară a Convenției.

Obiectul asigurării

Obiectul contractului de asigurare este reprezentat de pierderile pe care asiguratul, adică transportatorul, le poate avea față de destinatarul mărfii, pentru marfa sau bunurile transportate. Asigurătorul își asumă răspunderea de a-l despăgubi pe asigurat în cazul în care apar anumite pagube.

Durata contractului

Durata contractului de asigurare poate fi de șase luni sau de un an pentru fiecare mijloc de transport care se află în proprietatea sau în chiria asiguratului, sau pentru un singur voiaj al unui anumit mijloc de transport, aceasta depinzând de interesul asigurat al cărăușului.

Contractul poate înceta și înainte de terminarea perioadei contractuale. Acest lucru se poate realiza doar dacă ambele părți sunt de acord sau prin anumite cauze care duc spre rezilierea contractului. Un bun exemplu ar putea fi neplata primei de asigurare, care conduce spre fraudă.

Răspunderea asigurătorului

Răspunderea asigurătorului începe după ce a fost finalizată încărcătura camionului și ia sfârșit la terminarea descărcării sau în orice alt moment înaintea terminării descărcării, dacă ambele părți sunt de acord cu acel termen. Asigurătorul răspunde doar pentru riscurile prevăzute în contractul de asigurare.

Riscurile asigurate

Riscurile asigurate sunt, de regulă, riscurile standard din CMR, legate de răspunderea transportatorului și se referă la pierderea totală, parțială sau avarierea produselor transportate precum și la depășirea termenului de livrare.

Transportatorul este scutit de răspundere atunci când pierderea sau avarierea mărfii transportate apare ca o consecință a unui risc special legat de cel puțin una din următoarele situații:

se utilizează un autovehicul descoperit, fără prelată, în cazul în care acest lucru a fost anume convenit în contract

lipsa sau defecțiunea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni

deplasarea, încărcarea, descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar

încărcarea necorespunzătoare, numerotarea insuficientă sau nesatisfăcătoare a coletelor

transportul animalelor vii

Includerea acoperirii riscului de furt este diferită de la o societate de asigurare la alta. Unii asigurători nu consider furtul ca făcând parte dintr-o asigurare CMR, astfel încât paguba produsă prin furt nu ar fi vina transportatorului. Majoritatea societăților de asigurări despăgubesc doar furtul prin efracție. Există și asigurători care acoperă furtul total sau parțial incluzând aceasta în poliță ca o clauză suplimentară, pentru care solicit plata unei prime suplimentare.

Suma asigurată

Suma asigurată este limita răspunderii asiguratului, așa cum este declarată de către acesta, „reprezintă nivelul maxim anticipat de acesta, sub forma răspunderii, pentru marfă sau pentru întârzierea în livrare, în perioada de valabilitate a contractului de asigurare din voiajele efectuate cu unul sau mai multe mijloace de transport cuprinse în asigurare.” Limita de răspundere reprezintă maximum de asumare de către asigurător a răspunderii sale, acesta urmând a se exonera de răspunderea indemnizării pentru orice sumă plătită de asigurat cu depășirea sumei asigurate.

În cazul în care totalitatea sumelor plătite de către asigurător, pentru avarii, lipsuri din volumul mărfurilor sau întârzieri în predarea bunurilor, atinge plafonul declarat, de către asigurat, al sumei asigurate atunci acesta nu va mai primi despăgubiri. Acest lucru se datorează faptului că asigurătorul nu este obligat să plătească sume care depășesc valoarea declarată de asigurat, chiar dacă respectivul contract de asigurare mai este valabil.

Limita de despăgubire

Limita de despăgubire în cazul pierderii totale sau parțiale a mărfii, se determină pe baza costului mărfii la locul și momentul primirii acesteia pentru transport. Valoarea mărfii este determinată pe baza cursului bursei sau pe prețul curent al pieței. În lipsa acestora valoarea mărfii se va determina pe baza valorii uzuale a mărfurilor de același fel și aceeași calitate.

Obligațiile asiguratului și ale asigurătorului

Asiguratul, transportatorul rutier, care în calitate de cărăuș în trafic internațional de mărfuri răspunde pentru integritatea mărfii transportate, are obligațiile generale cunoscute ale asiguratului într-un contract de răspundere civilă, precum și obligațiile specifice acestui tip de contract de asigurare.

Obligațiile generale sunt:

în cazul în care mai are alte asigurări, pentru același obiect al asigurării, trebuie sa declare acest lucru

trebuie să plătească prima de asigurare

trebuie să mențină mijloacele prin care transport marfa într-o bună stare tehnică și să aibă dotările necesare (ex.: dotările antifurt, instalațiile frigorifice, mijloacele de protecție a mărfii)

trebuie să informeze asigurătorul asupra producerii evenimentului asigurat

Obligațiile specifice, regăsite în condițiile poliței, sunt:

să informeze asigurătorul despre contractarea transportului internațional de marfă cu un anume mijloc de transport cuprins în asigurare, momentul prezentării la încărcare, precum și terminarea încărcării, asigurătorul dorind să-și asigure limitele răspunderii asumate prin asigurare

să execute voiajul cu rapiditate pe rute comerciale corecte în raport cu voiajul contractat, cu respectarea regulilor de circulație și cu viteaza corespunzătoare, parcând în locuri special amenajate și protejate

să colaboreze cu asigurătorul pentru protecția proprie, să participe la constatarea daunelor și să formuleze expres toate obiecțiunile prevăzute în CMR, inclusiv cele care pot duce la diminuarea daunei sau, după caz, la evitarea răspunderii comerciale

Asigurătorul trebuie să îl despăgubească pe asigurat în perioada prevăzută în contract, doar dacă acesta a plătit terțului păgubit.

Excluderi

În baza condițiilor de asigurare, asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru pagube produse de următoarele evenimente:

război, invazie, acțiune a unui dușman extern, ostilități (indiferent dacă războiul a fost sau nu declarat), război civil, insurecție, putere (dictatură) militară sau uzurpare de putere, acțiune a unor grupuri de persoane răuvoitoare sau persoane care acționează în numele sau în legătură cu orice organizație politică, conspirație, represalii, prezența minelor și a altor mijloace de luptă similar și în general a tuturor evenimentelor de război cât și a actelor de sabotaj, terorism sau piraterie, având un caracter politic sau asimilate războiului

capturare, sechestrare, rechiziționare, expropiere cu forța sau ocupare ilegală, distrugere sa avariere din ordinal oricărui guvern de drept sau de fapt sau al oricărei autorități publice

revolte, tulburări, civile, greve, greve patronale sau alte evenimente similare

efecte directe sau indirect ale exploziei atomice, ale radiațiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile

Rezilierea/Denunțarea poliței

Rezilierea/denunțarea poliței de asigurare se poate face de către:

Asigurător:

în maxim 60 de zile de la soluționarea daunei, cu un preaviz de 15 zile

în cazul în care se costată intenția sau fapte cu consecințe grave ori deosebit de grave potrivit legislației penale în vigoare

în cazul unei pagube majore sau totale

Asigurătorul va restitui partea de primă referitoare la perioada pentru care și-a exercitat dreptul de denunțare, cu excepția cazurilor de intenție în producerea riscului sau faptelor cu consecințe grave sau deosebit de grave.

Asigurat:

în caz de modificări ale poliței cu care nu este de acord

în caz de obiecțiuni scrise legate de neîndeplinirea de către asigurator a obligațiilor asumate prin poliță, cu un preaviz de 15 zile calendaristice

În caz de obiecțiuni nescrise, asiguratul rămâne obligat cu plata primelor de asigurare contractate (denunțare abuzivă).

Subrogarea

Prin plata despăgubirii asigurătorul se subroga în drepturile asiguratului contra terților răspunzători de producerea daunelor ori de mărirea acestora.

Asiguratul răspunde de conservarea drepturilor de regres ale asigurătorului.

Modificarea poliței

Prin acordul părților, atât înainte de încheierea poliței, cât și oricând pe durata asigurării, modificările intră în vigoare de la data convenită pe părți.

Constatarea daunei

La constatarea daunei asigurătorul și cărăușul trebuie să fie prezenți. În cazul în care dauna asupra mărfii transportate s-a produs într-un alt loc decât locul unde se află sediul asigurătorului, acesta are posibilitatea de a trimite la locul faptei experți. Aceștia trebuie să verifice care este starea mărfii. Atât asigurătorii cât și experții desemnați de aceștia trebuie să ia anumite măsuri de participare la constatarea daunei, și anume: „măsuri de sortare și separare a mărfii avariate de cea bună, și recondiționare, dacă starea mărfii avariate mai poate accepta această situație, mergând chiar până la acceptarea valorificării mărfii avariate și recondiționate pentru diminuarea valorii daunei.”.

Cărăușul trebuie să fie prezent la constatarea daunei. În caz contrar el poate să nu recunoască pretențiile destinatarului.

Cererea de indemnizare a asiguratului se bazează în principiu pe următoarele documente:

„prima reclamație a destinatarului făcută la descărcarea mărfii”

”documentul încheiat la constatare” – atunci când se descărcă marfa se stabilește starea acesteia precum și valoarea pagubei

„factura care a însoțit transportul, care conține prețul mărfii pe unitate și total, cunoscută și sub denumirea de factură externă”

„scrisoarea de trăsură tip CMR”, unde se menționează numele cărăușului pentru identificarea asiguratului. În caz de daună, CMR ar trebui să menționeze remarcile destinatarului cu privire la starea acestei mărfi

„documentele tehnice ale mijlocului de transport, cum ar fi cele cu privire la dotarea frigorifică,” dacă este transportată marfă perisabilă, „măsurarea vitezei, mijloacele de protecție antifurt”

declarațiile șoferului cu privire la modul cum s-a desfășurat voiajul

„documente provenind la organe abilitate vizând producerea sau favorizarea producerii riscului asigurat” (ex.: procese verbale de la poliție pentru evenimente rutiere, constatarea primară privind producerea furtului de marfă)

„alte documente, la cererea asiguratorului în care intră, în funcție de împrejurările producerii daunei,: copie de pe indicatorul tahograf, copie după indicatorul frigorific, pentru a confirma menținerea temperaturii optime pentru marfă, declarațiile șoferului cu privire la situația de fapt a producerii daunei, expertize, procese verbale prin care se dispune valorificarea mărfii și copii ale facturilor de valorificare”

Pe baza documentelor prezentate de asigurat, asigurătorul analizează cererea și poate proceda la următoarele etape.

solicită completarea dosarului și cu alte documente deținute de asigurat

dispune asupra plății în suma cerută

plătește o sumă mai mică, pe baza propriilor sale constatări

refuză plata indemnizației

Plata indemnizației de asigurare se efectuează atunci când documentația este corectă și în conformitate cu clauzele prevăzute în contractual de asigurare. După ce au fost depuse toate actele doveditoare la dosarul daunei plata se va efectua în baza contractului, în termenul prevăzut în contract. Fiecare plată efectuată de către asigurator diminuează valoarea sumei asigurate. Această valoare se diminuează fie din totalul sumei prevăzute în contractul de asigurare, fie doar pe fiecare autovehicul de transport marfă pe care îl deține transportatorul. Asigurătorul plătește lipsurile și avariile la mărfuri, dar și dauna suferită de cărăuș, doar dacă acestea au rezultat din vina transportatorului pe perioada de timp în care s-a efectuat transportul. Dacă asigurătorul constată că suma cerută nu este dovedită în întregime în acte, atunci suma plătită de către acesta va fi mai mică decât suma cerută de asigurat.

Poate apărea, de asemenea, și refuzul indemnizării. Acest fapt are loc în următoarele cazuri:

„Dauna s-a produs cu intenție sau din culpa gravă a cărăușului sau a prepușilor săi”. Parcarea autovehiculului în locuri neamenajate și nepăzite, efectuarea transportului cu un singur conducător nu sunt considerate culpă gravă conform deciziei luate de Curtea Supremă de Justiție. Din acest lucru rezultă faptul că polița de asigurare produce efecte juridice în sensul indemnizării asiguratului. Asigurătorul poate plăti despăgubirea doar în momentul în care asiguratul dovedește că a suportat dauna sau când acesta se află în fața unei acțiuni în justiție, acțiuni inițiate de către destinatar.

„Cererea depășește suma asigurată”. Această afirmație face referire la faptul că asiguratul a făcut mai multe cereri de indemnizare, dar care cumulate au depășit suma asigurată doar pe un autovehicul și nu pentru tot parcul de autovehicule pentru transport marfă.

„Asiguratul nu și-a îndeplinit una sau mai multe dintre obligațiile contractuale stabilite.”

„Riscul asigurat s-a produs din cauza unei situații pentru care există excluderea expresă de răspundere din partea asigurătorului, prevăzută în contract.”

„Dauna s-a produs în afara termenului de valabilitate a contractului de asigurare.”

„Cererea de indemnizare a fost formulată peste mai mult de doi ani de la data producerii riscului asigurat.”

Reglementari si norme care stau la baza CMR

Reglementările naționale și internaționale în domeniul transportului sunt numeroase și diferite de la țară la țară. Totuși, în cadrul preocupărilor internaționale pentru unificarea normelor privind transporturile au fost realizate numeroase convenții, dintre care cele mai importante sunt:

„Convenția referitoare la contractul de transport internațional rutier CMR”

„Convenția vamală referitoare la transporturile internaționale de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR”

„Convenția internațională referitoare la transportul mărfurilor perisabile”

„Convenția asupra circulației rutiere și protocolul privind semnalizarea rutieră”

„Convenția pentru asigurarea împotriva răspunderii civile (Cartea Verde)”

Reglementări diferite de la țară la țară

Pe lângă reglementările naționale în domeniul transportului rutier, care sunt foarte diverse de la țară la țară, se adaugă și măsurile de protejare a drumurilor, șoselelor, podurilor împotriva uzurii cauzate de camioanele străine, care circulă pe teritoriul național, pentru evitarea poluării mediului și de apărare a activității turistice.

În fiecare țară au apărut reglementări care stabilesc condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească camioanele străine pentru a fi admise să circule pe drumurile naționale și condițiile care asigură securitatea și disciplina rutieră.

Distingem următoarele aspecte de ordin legal rezultate din Convenția CMR:

se aplică regulile normale cerute pentru întocmirea unui ”contract”

”autovehiculele” sunt definite ca: autovehicule, autovehicule articulate, remorci și semiremorci

excepții – convenția nu acoperă: trimiterile poștale, transporturile funerare, mutări de mobilier

”Responsabilitatea” sub CMR se aplica pe toată perioada cursei – atât în trafic național cât și internațional.

În cazul în care o situație nu este reglementată suficient prin CMR, este aplicabilă în completare legislația națională, în primul rând prin Codul Civil român care comentează principiile răspunderii delictuale, precum și prin legislația specifică transportului intern pe cale rutieră.

Țările contractante

Convenția CMR de la Geneva a fost aprobată de următoarele state:

Tabel nr. 1.1 Țări contractante

Sursa: http://www.profiduciaria.ro/

Contractul de transport de tip CMR, a cărui existență se evidențiază cu scrisoarea de trăsură, se consideră încheiat și produce efecte atunci când mărfurile sunt încărcate la bordul mijlocului de transport rutier, iar șoferul ca reprezentant al cărăușului, a semnat scrisoarea de trăsură internațională.

Obligația cărăușului de a acorda grija corespunzătoare față de integritatea mărfii începe în momentul în care marfa este plasată în spațiul de încărcare și până în momentul în care, la destinație, spațiul de încărcare este deschis la dispoziția destinatarului, în vederea descărcării.

Convenția CMR continuă să se aplice când un autovehicul care transportă mărfuri este transportat la rândul său, o parte din drum, de către alte moduri de transport. Maritim, feroviar, naval sau aerian, mărfurile nefiind descărcate din autovehicul. Totuși, dacă are loc o pierdere cauzată de un eveniment care se poate produce datorită celuilalt mod de transport, responsabilitatea transportatorului este determinată conform prevederilor care sunt stipulate de lege pentru celălalt mod de transport.

Răspunderea cărăușului

Responsabilitatea, la nivelul prescris de CMR, se aplică la fiecare contract de transport rutier al mărfurilor cu autovehicule, în contul terților, când locul de preluare a mărfurilor și locul desemnat pentru livrare, așa cum sunt specificate în contract, sunt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este parte semnatară a Convenției – indiferent de locul de rezidență și naționalitatea părților.

„Cauzele răspunderii transportatorului rutier sunt enumerate de art.17 pct.1 din Convenția CMR de la Geneva. Sunt menționate trei fapte specifice, imputabile eventual transportatorului,caracterizându-le totodată pe unele dintre ele detaliat în art.20 și 21, și anume: pierderea totală sau parțială a mărfii, avarierea acesteia, întârzierea în eliberarea încărcăturii la destinație. Oricare dintre acțiunile menționate sau inacțiuni se analizează, în cadrul elementelor constitutive ale răspunderii, ca fapte contractual ilicite.”

În transportul de mărfuri, cărăușul își poate angaja răspunderea atât față de celălalt contractant, cât și față de terțe persoane. Faptele cărăușului care au generat prejudicierea unor terți în afara contractului de transport, țin de domeniul răspunderii delictuale, așa cum sunt: coliziunea cu un mijloc de transport aparținând altui proprietar, avarierea infrastructurii unui pod ori a unui canal navigabil, uciderea unui pieton de către un autocar, etc. Raporturile dintre autorul delictului civil și persoana prejudiciată cad sub incidență și urmează Codul Civil.

Fapta cărăușului care încălcându-și obligațiile convenite, aduce prejudicii contractului, fie călător, fie expeditor sau destinatar al mărfii, angajează răspunderea contractuală, ca temei al reparării pagubei cauzate.

Răspunderea cărăușului individual și a întreprinderii de transport este angajată atunci când: există o faptă păgubitoare produsă de cărăuș, cărăușul este vinovat, expeditorul sau destinatarul au suferit un prejudiciu, există o legătură cauzală între fapta păgubitoare și daună.

Cărăușul este obligat să repare paguba numai dacă este provocată efectiv de fapta sa ilicită. Cărăușul poate fi chemat să răspundă și pentru fapta altuia. Răspunderea cărăușului pentru alte persoane în raporturile sale cu expeditorul sau destinatarul prezintă o natură contractuală și nu delictuală. Momentul inițial al răspunderii cărăușului pentru mărfurile primite se angajează de la data aplicării ștampilei proprii pe documentul de transport.

„Transportatorul răspunde de propriile sale acțiuni și omisiuni, de acțiunile și omisiunile prepușilor săi și ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului, dacă acești prepuși sau aceste persoane acționează în exercițiul funcțiilor lor.”

„Convenția CMR stipulează la art.7 pct.3 obligația transportatorului de a răspunde pentru toate daunele care i s-ar ivi expeditorului pentru deficiențe ale scrisorii de trăsură sau pierderea anexelor. Cărăușul este direct răspunzător pentru utilizarea inexactă a documentelor menționate în scrisoarea de trăsură. Totuși, despăgubirea nu o va depăși pe cea care ar datora-o în caz de pierdere a mărfii.”

Pierderea mărfii

Conform codului comercial prin pierderea mărfii se înțelege: neeliberarea mărfii la destinație datorită distrugerii (incendiu, accident rutier), deteriorării, rătăcirii; eliberarea unei alte mărfi; folosirea ei de către cărăuș; neeliberarea ei în termen de 30 de zile de la scadența termenului tarifar de eliberare ori valorificarea mijlocului de transport.

Distrugere încărcătură: Dispariția încărcăturii, îndeosebi prin distrugere – incendiu, accident rutier, în timpul transportului constituie de obicei un fapt material cert, care nu suscită dificultăți pe plan probator. În alte situații însă, pierderea mărfii poate fi nesigură, deductibilă numai din împrejurarea că nu a ajuns la destinația convenită.

Pierdere totală: Pierderea totală presupune lipsa întregului transport. Astfel, cărăușul răspunde cu plata de despăgubiri echivalente cu contravaloarea mărfii, calculate după prețul din factură, iar în cazul în care transportul se face fără factură, după prețul curent stabilit de organele competente, urmând a restitui și taxa de transport corespunzătoare operațiunii neonorate, eventualele taxe vamale și alte cheltuieli ocazionale pe care clientul le-a achitat pentru transportul mărfii la destinație.

Pierdere parțială: Pierderea parțială poate fi determinată prin cântărire, măsurare etc, și poate fi produsă prin sustragere sau de starea necorespunzătoare a mijlocului de transport. Cărăușul este obligat să plătească despăgubiri echivalente cu contravaloarea mărfii pierdute parțial și desigur să restituie taxa de transport aferentă serviciului de transport neefectuat în condiții calitative.

Lipsă acte financiare: În situația în care marfa care a fost pierdută, dar nu a fost însoțită de acte financiar – contabile, atunci modul de calcul al stabilirii de despăgubire se stabilește după indicele prețurilor mărfurilor de aceeași natură și calitate la locul și data la care marfa a fost recepționată de transportator.

Avaria mărfii

Prin avarierea mărfii se înțelege orice degradare, depreciere a calității mărfii survenită pe timpul deplasării încărcăturii, astfel încât în momentul ajungerii la destinație, aceasta nu mai prezintă aceleași caracteristici sau însușiri tehnico-economice în comparație cu momentul predării ei.

Nerespectarea de către cărăuș a obligațiilor privind paza, supravegherea, integritatea mărfii ori punerea la dispoziție a unui mijloc de transport necorespunzător poate avea drept consecință deprecierea ei. Suntem în prezența unor factori ce influențează calitatea mărfii și integritatea ei.

Din punctul de vedere al naturii mărfii, avarierea poate consta în substituire, diluare, denaturare, alterare, spargere. În această situație, cărăușului îi este antrenată răspunderea deoarece odată cu primirea bunurilor spre a fi transportate, alături de detenția precară, deține și paza bunurilor respective și asemenea unui depozitat, trebuie sa conserve substanța mărfurilor și să se asigure de integritatea lor sub aspect cantitativ și calitativ.

Alterarea reprezintă transformarea însușirilor unui produs sub influența unor factori externi, având ca efect descompunerea, degradarea sau stricarea acestuia

Avarierea este schimbarea, care a avut loc în starea exterioară sau interioară a mărfii, datorată unor factori externi ce țin de natura specifică a mărfii, schimbare ce are consecință modificarea cantitativă sau calitativă.

Denaturarea reprezintă schimbarea intenționată a naturii unui produs prin deformare, falsificare, adăugarea unei substanțe străine spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial.

Diluarea se referă la micșorarea concentrației unui produs aflat în stare lichidă. Substituirea este înlocuirea mărfii cu altă marfă, de aceeași natură sau de altă natură, dar cu alte însușiri.

Atunci când mărfurile ajung la destinație avariate, depreciate ori coletul sau mijlocul de transport închis prezintă urme de violare, operează prezumția de culpă a cărăușului. Fiind vorba despre o prezumție relativă, acesta poate face dovada că deprecierea se datorează unei cauze neimputabile lui, ca de pildă, naturii perisabile a mărfii sau culpei expeditorului sau destinatarului.

Dacă mijloacele de transport rutiere sau coletele ajung la destinație fără urme de violare, prezumția de culpă a cărăușului nu mai operează, iar răspunderea poate fi antrenată numai dacă cel prejudiciat face dovada că avarierea s-a produs în cursul transportului, din culpa cărăușului. În aceste cazuri nu se prezumă culpa cărăușului datorită faptului că lipsesc elemente de fapt, urmele de violare a mărfurilor, iar reclamantul trebuie să dovedească faptul ilicit.

Atunci când se constată că diminuarea greutății mărfii s-a produs din alte cauze decât naturale, răspunderea cărăușului este angajată, fără a se mai face aplicarea procentajului de pierdere admis de lege. Astfel s-a stabilit că lipsa sigiliului predătorului la roata ventilului, antrenează răspunderea cărăușului pentru lipsurile cantitative constatate la destinație.

În cazurile când avarierea mărfurilor este imputabilă cărăușului acesta plătește o sumă de bani ca despăgubiri, corespunzătoare cu deprecierea valorii mărfii.

În cazul avariei parțiale a mărfii, despăgubirea este echivalentul pentru recondiționarea acesteia, neputând depăși suma ce s-ar fi plătit pentru prinderea părții avariate.

Cărăușul trebuie să restituie partea din tariful încasat, care se stabilește proporțional cu procentul de avariere al mărfii. Deprecierea valorii se determină în funcție de rezultatul expertizelor care au ca obiect stabilirea procentului de depreciere al mărfii.

Atunci când deprecierea se constată asupra mărfurilor perisabile, cărăușul răspunde numai în cazul în care termenul de executare a contractului de transport a fost depășit. Dacă alterarea mărfurilor intervine înăuntrul termenului de executare a contractului de transport, răspunderea cărăușului nu poate fi antrenată.

Întârzierea încărcăturii

Depășirea de către cărăuș a termenului convenit pentru executarea transportului comportă ca sancțiune la plata unor despăgubiri. Cuantumul lor, stabilit de Codul Comercial, variază în funcție de intervalul de timp al întârzierii.

Depășirea acestui termen urmează să fie înțeleasă în sensul prevăzut de art. 19 din Convenția C.M.R., care deosebește două situații de fapt diferite, după cum scrisoarea de trăsură a fixat sau nu o dată pentru ajungerea la destinație.

Se consideră întârziere, atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul stabilit prin convenție.

Respectarea datei fixate pentru ca încărcătura să ajungă la punctul terminus este obligatorie, fără să fie nevoie în acest scop de vreo avertizare a transportatorului. Nu se cere ca expeditorul sau destinatarul să-i atragă atenția nici asupra urgenței, nici că termenul are caracter imperativ. Sosirea punctuală, chiar în ziua stabilită, se impune de la sine de plin drept.

În lipsa unei date prestabilite, criteriul de apreciere îl constituie timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent pentru parcurgerea distanței convenite. Dacă durata respectivă este depășită se consideră că există întârziere la eliberarea mărfii. Pentru determinarea timpului rezonabil trebuie să se țină seama de circumstanțe concrete.

În cazul unei întârzieri mai mici decât dublul duratei convenite, cărăușul pierde o parte din prețul transportului, proporțional cu durata întârzierii.

În cazul unei întârzieri egale cu dublul duratei convenite, cărăușul pierde întregul preț al transportului.

Dacă prețul deplasării nu acoperă daunele, destinatarul poate cere diferența de la cărăuș dacă probează că ele au provenit din această cauză.

Pentru plata cauzei penale nu se cere ca paguba să fie probată deoarece calculul se bazează exclusiv pe criteriile prestabilite de părți.

Obligația transportatorului de a plăti despăgubiri în cazul depășirii duratei convenite pentru deplasare, ia naștere numai dacă din această întârziere a rezultat un prejudiciu. Sarcina de a aduce proba existenței pagubei revine, potrivit principiilor celui în drept, așadar persoanei care poate dispune de marfă.

Persoana îndreptățită să dispună de marfă poate pretinde dobânzi pentru pagubele suferite. În conformitate cu art. 27 pct. 4 acestea sunt fixate la un cuantum invariabil de 5% pe an. Dispoziția are caracter imperativ.

Dobânzile pe an încep să curgă, potrivit art. 27 pct.1:

din ziua reclamației adresate în scris transportatorului;

din ziua introducerii acțiunii în justiție, dacă nu a existat o reclamație prealabilă.

Alte forme de răspundere mai sunt în cazul când marfa nu se mai poate recondiționa, despăgubirile fiind echivalente cu contravaloarea mărfii, dacă marfa se poate recondiționa atunci despăgubirile se acordă în cuantumul egal cu contravaloarea cheltuielilor de recondiționare. De asemenea, când marfa este folosită de cărăuș în interesul său, despăgubirile sunt echivalente dublului contravalorii mărfii folosite.

Scutirea responsabilității:

Cazuri în care transportatorul poate fi scutit de responsabilitate:

Pierderea sau deteriorarea datorate:

comportamentului necorespunzător sau neglijenței reclamantului;

instrucțiunilor reclamantului stabilite ca nefiind din vina comportamentului necorespunzător sau neglijenței transportatorului

Pierderea sau deteriorarea a fost datorată unor defecte inerente ale mărfii. (Sarcina de a dovedi că pierderea a fost cauzată de aceste defecte, revine transportatorului)

Pierderea sau deteriorarea datorate utilizării autovehiculelor neacoperite, atunci când folosirea acestora a fost în mod expres aprobată și specific în scrisoarea de trăsură

Pierderea sau deteriorarea datorate lipsei ambalării, sau ambalării defectuoase a mărfurilor, în cazul în care mărfurile sunt expuse pierderii sau deteriorării la transportul lor sub această formă

Pierderea sau deteriorarea datorate manevrării, încărcării, stivuirii sau descărcării atunci când acestea sunt efectuate de către expeditor sau destinatar

Pierderea sau deteriorarea datorate naturii mărfurilor care expune aceste mărfuri la pierdere sau deteriorare mai ales prin (se specifică): rupere, ruginire, descompunere, deshidratare, curgere, împrăștiere, atacare de către molii sau insecte (transportatorul nu poate fi reclamat dacă transportul este efectuat în autovehicule special echipate pentru a proteja aceste mărfuri de efectele căldurii, frigului, variațiilor de temperatură sau de umiditate a aerului, decât dacă beneficiarul poate dovedi că el nu a luat toate măsurile care intrau în obligațiile lui referitoare la alegerea, întreținerea și utilizarea echipamentului special și ca el nu s-a conformat tuturor instrucțiunilor speciale care i s-au furnizat)

Pierderea sau deteriorarea datorate insuficienței sau caracterului neadecvat al marcajelor aplicate și numerelor inscripționate pe colete.

Pierderea sau deteriorarea datorate riscurilor speciale inerente în transportul de animale vii (transportatorul nu poate fi reclamat dacă el dovedește că a luat toate măsurile care intrau în obligațiile lui și că el s-a conformat tuturor instrucțiunilor speciale care i s-au furnizat)

O probă de apărare mai puțin definitivă, dar potențial mai valoroasă, pentru transportator este pierderea, deteriorarea sau întârzierea la livrare, din cauza unor împrejurări pe care transportatorul nu le-a putut evita și consecințe pe care el nu le-a putut preveni”, dacă transportatorul poate dovedi acest lucru. În cel mai bun caz, această parte a Convenției îl declară responsabil din punct de vedere al CMR numai dacă el nu poate dovedi că ceea ce s-a întâmplat nu se datorează neglijenței sale. În cel mai rău caz, știind că furnizarea de dovezi intră în responsabilitatea transportatorului, justiția dă o interpretare strict apărării sale, în detrimentul transportatorului.

Transportatori succesivi:

Primul transportator este responsabil pentru acțiunile și omisiunile oricărei alte persoane ale cărei servicii le folosește pentru realizarea transportului, ca și cum acele acțiuni și omisiuni ar fi ale sale.

Atunci când, totuși, transportul realizat pe baza unui singur contract este realizat de către transportatori succesivi, toși vor fi responsabili pentru întreaga operațiune.

Al doilea transportator și fiecare transportator succesiv devine o parte a contractului de transport (în condițiile stipulate în scrisoarea de trăsură) în virtutea acceptării încărcăturii la transport și scrisorii de trăsură.

Metoda aprobată de acceptare este ca transportatorul următor să dea transportatorului precedent un accept datat și semnat, prin introducerea numelui și adresei sale pe al doilea exemplar al scrisorii de trăsură și, acolo unde este cazul, el va introduce pe al doilea exemplar și pe chitanță, orice ”rezerve” (specificând bazele pentru asemenea rezerve), referitor la starea mărfurilor și modul lor de ambalare.

Un reclamant poate depune reclamație împotriva unuia, mai multor sau tuturor, dintre următorii:

primul transportator

ultimul transportator

transportatorul care a cauzat pierderea sau deteriorarea

Modul de stabilire a transportatorului care trebuie să plătească despăgubirea, dintr-un șir de transportatori, se bazează pe:

transportatorul care a cauzat pierderea sau deteriorarea plătește 100%

dacă doi sau mai mulți transportatori cauzează pierderea sau deteriorarea, fiecare va plăti ceea ce îi revine, totalizând 100%

dacă nu se poate stabili căror transportatori le revine responsabilitatea, suma pentru despăgubire este distribuită proporțional între toți transportatorii, în funcție de sarcinile avute de aceștia în derularea transportului, totalizând 100%

Dacă un transportator din șirul de transportatori devine nesolvabil, partea lui este împărțită între ceilalți transportatori, în funcție de sarcinile pe care aceștia le-au avut în derularea transportului.

În general, transportatorii nu au voie să stabilească de comun acord alte condiții decât cele menționate mai sus.

CAPITOLUL II

Asigurări de răspundere civilă a transportatorului

2.1 Cererea și oferta pe piața asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

Asigurările de răspundere civilă a transportatorului sunt incluse în clasa X, alături de asigurarea de răspundere civilă pentru autovehicule.

Potrivit Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, primele brute subscrise reprezintă „primele încasate și de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare și contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exercițiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea”.

Tabel nr. 2.1 – Prime brute subscrise (RON)

Sursa: http://www.asfromania.ro/

Figura nr. 2.1 – Prime brute subscrise

În urma analizei datelor din tabel și în urma graficului reiese faptul că în anul 2010 valoarea primelor brute subscrise a înregistrat valoarea cea mai mare, determinând un nivel ridicat al cererii pentru clasa X de asigurări. Cea mai mică cerere pentru asigurările de răspundere civilă auto s-a înregistrat în anul 2011, când valoarea primelor brute subscrise era puțin peste 2 milioane de lei. Nici anul 2012 nu a fost un an prosper pentru piața asigurărilor, însă în anul 2013 cererea pentru asigurările de răspundere civilă auto și a transportatorului s-a apropiat foarte mult de pragul atins în anul 2010, de aproape 2.5 milioane lei.

Tabel nr. 2.2 – Ritmul de mediu creștere

Sursa: http://www.asfromania.ro/

Vânzările înregistrate în anul 2010 au crescut față de cele din anul 2009 cu 11,26%. Cea mai mare creștere a fost în anul 2013, cu 15,48% față de anul 2012. Anul 2011 a reprezentat un an negativ pentru piața asigurărilor, ducând la scăderea vânzărilor cu 17,27 de procente față de anul 2010.

Tabel nr. 2.3 – Pondere clasa X de asigurări la totalul primelor brute subscrise

Sursa: http://www.asfromania.ro/

Figura nr. 2.2 – Pondere clasa X de asigurări la totalul primelor brute subscrise

Tabel nr. 2.4 – Prime brute subscrise pe societăți de asigurare

Sursa: http://www.asfromania.ro/

Societățile de asigurare evidențiate în tabelul nr. 2.4 sunt societățile care au subscris prime în valori semnificative pentru Clasa X – Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule.

În anul 2012 cea mai mare valoare a primelor brute subscrise a deținut-o societatea de asigurare ASTRA SA, reprezentând 19,30% din volumul total al subscrierilor pe clasa X de asigurări, în valoare de 33,11%. Din societățile analizate, cea mai mică pondere a avut-o societatea CARPATICA, cu o pondere de 11,16% din totalul subscrierilor. Din acest lucru rezultă faptul că societatea de asigurarea ASTRA SA a oferit clienților produse de o calitate mai bună și un preț mai acceptabil decât societatea de asigurare CARPATICA.

În anii 2011, 2010 și 2009 societatea de asigurare ASTRA SA a înregistrat cea mai mare valoarea a primelor brute subscrise, adică 22,61% din totalul de 32,39%, în anul 2011, 24,21% din 37,57%, în anul 2010 și 12,86% în anul 2009. Societățile care au contribuit la totalul primelor subscrise cu sume semnificative au fost ASIROM cu 15,11% în anul 2011și cu 10,51% în anul 2009; OMNIASIG cu 13,88% în anul 2011 și 12,07% în anul 2009; EUROINS cu18,27% în anul 2012, 10,59% în anul 2010 și 10,34% în anul 2009; ALLIANZ-TIRIAC cu 10,23%.

În urma analizei datelor din tabelul nr. X reiese faptul că de-a lungul celor 4 ani, cea mai bună ofertă pentru produsele de asigurare din clasa X a avut-o societatea de asigurare ASTRA SA.

2.2 Intermedierea în domeniul asigurărilor de răspundere civilă a transportatorului

Conform art. 33 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, intermediarii în asigurări și reasigurări sunt brokerii de asigurare și agenții de asigurare.

Activitatea de asigurare este practicată de asigurători. „Asigurătorii se împart în două categorii:

asigurători societăți comerciale de asigurare

asigurători societăți mutuale de asigurare”

Asigurătorii pot practica activități de asigurare doar prin intermediari autorizați. Există totuși o excepție, fiind vorba despre intermediarii neautorizați care au o activitate diferită de cea de intermediere în asigurări. Contractele intermediarilor neautorizați trebuie să respecte anumite condiții:

„contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoștințe referitoare la riscul acoperit prin acesta”

„nu fac parte din categoria asigurărilor de viață”

„nu acoperă riscuri de răspundere civilă”

„sunt complementare altor produse și servicii prestate de alt furnizor”

„primele anuale nu depășesc echivalentul în lei a 500 de euro și durata contractului de asigurare intermediat nu depășește 5 ani”

Intermediarii în asigurări sunt înregistrați și autorizați de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Intermediarii și-au făcut apariția pe piață pentru ca asigurătorii să își poată desfășura activitatea într-un mod mai simplu și de o mai bună calitate. Pentru un asigurător este foarte dificil să încheie asigurări prin proprii angajați, deoarece sunt generate costuri foarte mari și este nevoie, de asemenea, de un număr foarte mare de angajați.

Tabel nr. 2.5 – Condiții pentru intermediari

Asemănări și deosebiri între agenții de asigurare și brokerii de asigurare

Tabel nr. 2.6 – Asemănări și deosebiri între intermediari

CAPITOLUL III

Contractul de asigurare privind asigurarea de răspundere a transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule

Firma SC TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT SRL, cu sediul în Oradea, strada Teatrului, nr. 1-2, județul Bihor, România, dorește să încheie un contract de asigurare privind asigurarea de răspundere a transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule. Firma alege să încheie contractul cu societatea de asigurare SC Groupama Asigurări S.A.

Obiectul de activitate al societății este comerțul cu ridicata nespecializat, de produse alimentare, băuturi și tutun. Este înregistrată la Registrul Comerțului din județul Bihor cu codul unic de înregistrare RO 97800 și număr de înmatriculare J05/347/1991. Activitatea de bază a firmei TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT este distribuirea produselor fabricate pe platformele industriale EUROPEAN DRINKS, SCANDIC DISTRILLERIES și EUROPEAN FOOD.

Firma are deschise filiale în toată țara, iar contractul de asigurare pe care dorește să îl încheie este pentru sucursala nr. 75 din Sibiu.

3.1 Documentația necesară pentru încheierea contractului

Pentru a încheia un contract de asigurare cu societatea de asigurări Groupama, firma contractantă trebuie să depună la sediul acesteia o cerere de asigurare.

În cererea de asigurare trebuie să se specifice datele firmei, descrierea vehiculelor destinate transportului, tipul de acoperire ales de firmă, limita de răspundere care se solicită, modalitatea de plată, precum și o declarație pe propria răspundere.

În cadrul sucursalei nr. 75 din Sibiu, firma deține 6 autoutilitare. În tabelul nr. 3.1 sunt evidențiate caracteristicile fiecărui vehicul.

Tabelul nr. 3.1 – Descriere autovehicule

Autovehicule sunt acoperite cu prelată și sunt folosite doar pentru transport intern. Mărfurile transportate sunt produse alimentare și nealimentare, precum și băuturi alcoolice si nonalcoolice. Mărfurile sunt ambalate în cutii și navete și sunt așezate pe euro paleți.

Firma alege pachetul Standard de acoperire. De asemenea dorește să se asigure în privința riscului de furt, dar și a riscului de producere a daunelor în timpul operațiunilor de încărcare – descărcare.

Perioada de asigurare este de 12 luni, de la data de 16.06.2014 până la 15.06.2015, iar limita de răspundere solicitată de către firmă este de 50000 RON/vehicul.

După ce a fost analizată și verificată cererea de asigurare, societatea de asigurare a emis o ofertă pentru asigurarea CMR, unde au fost calculate primele de asigurare, atât cea de bază, cât și pentru fiecare clauză aleasă de către firma contractantă.

Firma acceptă oferta propusă de către societatea de asigurări Groupama, iar în urma acesteia firma va plăti pentru cele 6 autovehicule o primă în valoare de 5070.72 RON. O dată acceptată oferta, următorul pas este reprezentat de încheierea contractului de asigurare.

În contractul de asigurare sunt prezentate datele unității emitente, Groupama Asigurări, datele asiguratului, SC TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT SRL. Perioada de asigurare pentru care firma dorește să fie asigurată este de 12 luni, de la 16 iunie 2014 până la 15 iunie 2015. Moneda în care se va plăti este RON, plată făcându-se în 4 rate, după cum urmează:

Tabel nr. 3.2 – Scadențe rate

Tot în cadrul contractului de asigurare sunt evidențiate caracteristicile tehnice ale fiecărui autovehicul, precum și limita de răspundere și prima de asigurare:

Tabel nr. 3.3 – Limita răspunderii / Prima de asigurare

Firma TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT alege pachetul Standard de asigurare, dar și clauza pentru furt și cea pentru încărcare – descărcare.

Pachetul standard de asigurare este reprezentat de condițiile generale de asigurare privind răspunderea transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule. Obiectul contractului de asigurare CMR este reprezentat de asigurarea garantată de către societate cu privire la răspunderea transportatorului pentru mărfurile transportate.

Riscurile asigurate sunt:

pierderea totală sau parțială a mărfurilor

avarierea produselor transportate

depășirea termenului de livrare

În caz de daună transportatorul răspunde cu privire la riscurile enumerate mai sus, doar dacă pagubele au rezultat din culpa sa.

Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri atunci când:

autovehiculul este utilizat fără prelată, iar în contractul de asigurare era prevăzută utilizarea acesteia

ambalajul mărfurilor transportate lipsește sau este defect

manipularea mărfii se face de către expeditor sau de către destinatar sau de orice persoană care lucrează pentru cele două părți

se transporta animale vii

Asigurarea este valabilă doar dacă marfa este transportată cu vehiculele menționate în polița de asigurare. O altă condiție pentru ca aceasta să aibă valabilitate este ca transportatorul să nu fie proprietarul mărfii transportate.

Clauza privind asigurarea riscului de furt are valabilitate doar împreună cu „Condițiile generale de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule”. Clauza pentru furt acoperă daunele provocate mărfurilor care sunt transportate cu vehiculele care sunt menționate în contractul de asigurare, în cazul în care are loc furtul acesteia.

Riscurile asigurate prin această clauză sunt:

„furtul de marfă din vehiculele rutiere, produs prin efracție sau prin acte de tâlhărie”

furtul mărfurilor în timpul staționării autovehiculului, șoferul nefiind prezent, dar vehiculul are luate toate măsurile de prevenire a furtului:

„autovehiculul să aibă activat dispozitivul antifurt”

„toate căile de access ă fie închise cu chei”

„geamurile ridicate”

„în interior să nu existe nicio cheie”

„prelată să se afle la locul ei și să fie fixată corespunzător”

Situațiile când societatea de asigurări nu acordă despăgubiri în urma clauzei de asigurare împotriva riscului de furt sunt:

poliția sau organele competente să stabilească dauna nu atestă furtul

nu a fost înregistrată o reclamație împotriva furtului la organele de drept

partea de daună a fost mai mare și nu s-au luat măsuri pentru ca aceasta să fie limitată

prepușii asiguratului sau chiar acesta a luat parte la furt

cererea de despăgubire conține date și declarații false

marfa dispărută nu are la bază o explicație reală și bine definită

s-a început o anchetă penală în urma furtului

autovehiculele sunt transportate pe platformă

furtul a fost produs din mers

Dacă daunele au fost provocate în urma unui furt societatea de asigurare Groupama va despăgubi firma în maxim 60 de zile calendaristice de la data depunerii tuturor documentelor și actelor necesare pentru dosarul de daună.

Clauza privind asigurarea riscului de producere a daunelor în timpul de încărcare – descărcare este valabilă în aceleași condiții ca și clauza împotriva riscului de furt, doar împreună cu „Condițiile generale de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule”. Sunt despăgubite doar mărfurile transportate de autovehiculele înscrise în contractul de asigurare încheiat între cele două părți.

Obiectul asigurării acestei clauze este reprezentat de daunele care pot fi provocate mărfurilor transportate în urma operațiunilor de încărcare – descărcare.

Riscurile asigurate sunt:

riscurile survenite în urma operațiunilor de încărcare – descărcare a mărfurilor

riscurile apărute în urma operațiunilor de manipulare și de stivuire a mărfurilor transportate

Nu se acordă despăgubiri dacă:

operațiunile de încărcare – descărcare sunt efectuate la adrese diferite față de cele înscrise în documentele de transport

operațiunile de manipulare, stivuire, încărcare și descărcare se fac de către expeditor sau destinatar sau de către persoane care acționează în numele proprietarului mărfurilor

Contractului de asigurare îi este atașată și o specificație la contractual de asigurare a răspunderii transportatorului, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate cu vehicule, în care sunt înscrise caracteristicile vehiculelor, limita de răspundere, precum și prima de asigurare aferentă fiecărui autovehicul.

Asigurarea se încheie prin emiterea poliței de către societatea Groupama în data de 15 iunie 2014. Asigurătorul preia riscul producerii evenimentului asigurat doar de la ora 00:00 a zilei următoare, adică a zilei de 16 iunie 2014. Răspunderea acestuia încetează la ora 24:00 a ultimei zi din perioada contractuală, adică în data de 15 iunie 2015.

Contractul de asigurare trebuie să cuprindă:

polița de asigurare

cererea de asigurare

condițiile generale de asigurare

condițiile speciale

clauzele speciale

anexe

acte declarative/adiționale

alte înțelegeri scrise, semnate de ambele părți

În cazul producerii evenimentului asigurat, potrivit Condițiilor generale de asigurare, asiguratul trebuie:

să înștiințeze poliția sau organele competente în maximum 24 de ore

să înștiințeze asigurătorul în maximum 48 de ore

să ia măsuri pentru limitarea daunelor

să se apere într-un eventual proces și să țină seama de eventualele recomandări făcute de societatea de asigurare

să pună la dispoziția asigurătorului toate documentele necesare pentru verificarea existenței mărfii transportate

Actele necesare pentru evaluarea și stabilirea despăgubirii sunt evidențiate în anexa nr. 10 – Acte necesare pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor

3.2 Modul de calcul al asigurării CMR

Societatea de asigurare Groupama Asigurări dispune de un program propriu de calculare a unei asigurare de răspundere a transportatorului, pentru mărfurile transportate.

Primul pas pentru stabilirea primei de asigurare este de a selecta moneda în care se dorește emiterea poliței. Firma contractantă, Transilvania General Import Export, dorește emiterea poliței în RON.

Figura nr. 3.1 – Moneda poliței

După ce a fost selectată moneda poliței, se va introduce cursul de schimb comunicat de BNR. Firma contractantă încheie polița cu societatea de asigurare în data de 15 iunie 2014, la un curs de schimb de 4.3960 RON/EUR.

Figura nr. 3.2 – Moneda poliței

Un al treilea pas este de a selecta durata asigurării CMR și a modalității de plată. În ceea ce privește durata asigurării, aceasta poate fi de 6 sau 12 luni.

Plata se poate face atât integral, dar și în 2, 3, 4, 6 sau 12 rate egale.

Figura nr. 3.3 – Durata și plata poliței

Firma alege să încheie polița pe o perioadă de 1 an și să o plătească în 4 rate.

Figura nr. 3.4 – Durata și plata poliței

De asemenea se selectează durata de valabilitate a poliței de asigurare, de la 16 iunie 2014 până la 15 iunie 2015

Figura nr. 3.5 – Durata de valabilitate a poliței

Se selectează valoarea franșizei și numărul de vehicule pentru care se dorește emiterea poliței. Polița poate fi emisă cu o franșiză de 2%, 5% sau 10% din limita răspunderii, dar poate fi încheiată și fără franșiză. Sucursala din Sibiu a firmei contractante deține 6 autovehicule și nu dorește aplicarea unei franșize.

Figura nr. 3.6 – Numărul de vehicule

Limita de răspundere pe care firma o dorește pentru fiecare vehicul este de 50000 RON.

Figura nr. 3.7 – Limita răspunderii

Transilvania General Import Export dorește și clauze suplimentare: clauza privind asigurarea riscului de furt și clauza privind asigurarea riscului de producere a daunelor în timpul operațiilor de încărcare – descărcare. În nota de calcul se vor selecta aceste două clauze suplimentare.

Figura nr. 3.8 – Clauze suplimentare

După ce au fost selectate clauze suplimentare se vor genera primele de asigurare, și anume: prima de bază, prima de răspundere CMR, prima pentru clauza cu privire la asigurarea riscului de furt și prima pentru clauza pentru riscul survenit în timpul operațiunilor de încărcare – descărcare.

Figura nr. 3.9 – Valoarea prime

Prima de răspundere CMR este de 4215.72 RON, la care se adaugă și prima pentru clauza de furt în valoare de 570 RON, dar și cea pentru clauza de încărcare – descărcare în valoare de 285 RON.

Astfel prima totală generată pentru cele 6 autovehicule deținute de firmă este de 5070.72 RON, iar pentru un autovehicul prima de asigurare este de 845.12 RON.

Figura nr. 3.10 – Prima de asigurare totală

Nota de calcul generează automat și valoarea ratelor, precum și data scadenței acestora.

Figura nr. 3.11 – Valoare rate

Scrisoarea de trăsură – mod de întocmire și conținut

Scrisoarea de trăsură este documentul de transport ce este reglementat prin Convenția CMR (convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, încheiată la Geneva la 19 mai 1956).

Acest document se întocmește în trei exemplare, toate având aceeași valoare, de regulă de către expeditor. Cele trei exemplare trebuie semnate de către expeditor și transportator sau pot fi ștampilate de către aceștia. Primul exemplar îi rămâne expeditorului, al doilea însățește marfa pe timpul transportului, iar al treilea îi rămâne transportatorului. Dacă marfa este transportată de vehicule diferite, transportatorul poate cere întocmirea scrisorii de trăsură pentru fiecare vehicul folosit.

Scrisoarea de trăsură cuprinde trei tipuri de informații:

obligatorii

adiționale

facultative

Informațiile obligatorii ale scrisorii de trăsură sunt:

locul și data întocmirii sale

numele și adresa expeditorului, a transportatorului și a destinatarului

locul și data primirii mărfii

locul pentru eliberarea mărfii

natura mărfii și a ambalajului

numărul coletelor și marcaje speciale

greutatea sau cantitatea mărfii

cheltuielile aferente transportului

În cadrul informațiilor adiționale intră: cheltuielile pe care expeditorul le preia asupra sa, sumele percepute la eliberarea mărfii, valoarea declarată a mărfii, instrucțiunile expeditorului către transportator, termenul în care trebuie efectuat transportul.

În ceea ce privesc informațiile facultative, se pot insera: clauze cu privire la penalitățile de întârziere la încărcare sau descărcare, penalitățile de întârziere la plata facturii de transport.

Modul în care se completează scrisoarea de trăsură este exemplificat în anexa nr. 11 – Scrisoare de transport.

CAPITOLUL IV:

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Constantinescu Dan Anghel, Dobrin M., Grădișteanu D., Costache A., Neamțu A., Ungureanu A., Asigurări și Reasigurări, Ed. Tehnica, București, 1998

Mihăescu Liviu, Asigurări și reasigurări comerciale, Ed. Continent, Sibiu-București, 2003

Nemeș Marina, Ruse Anabella, Agapie Mariana, Lemnaru Maria Dana, Țandea Petru Mihai, Fundamente ale asigurărilor, 2007

Tudor Mihaela, Asigurări de răspundere civilă, Ed. Tribuna Economică, București, 2003

http://membri.listafirme.ro/transilvania-general-import-export-srl-97800/ accesat în data de 15.06.2014

http://www.profiduciaria.ro/ accesat în data de 13.02.2014

Anexe

Anexa nr. 1 – Exemplu de calcul a limitei de despăgubire

Inițial, CMR a impus o limită financiară pentru responsabilitatea transportatorului, pentru pierderea totală sau parțială, de 25 de franci de aur per kilogram masa brută. În practică aceasta a cauzat anumite problem, de exemplu, când prețul aurului suferă fluctuații violente. În încercarea de a rezolva aceste dificultăți, CEE a creat un Protocol la CMR în 1979 care a înlocuit cei 25 de franci de aur per kilogram cu 8,33 DST per kilogram.

Marea Britanie și majoritatea țărilor contractante la CMR au semnat Protocolul, astfel încât în majoritatea transporturilor CMR către și din Marea Britanie, responsabilitatea transportatorului va fi calculată prin conversia celor 8,33 DST în moneda națională, la cursul de schimb aplicabil în ziua respectivă.

Valoarea unui DST în lire sterline este stabilită zilnic de către Fondul Monetar Internațional și este publicat zilnic în Marea Britanie, în Financial Times și Lloyds List.

Ex.: 8,33 DST per kilogram

1 kg = 8,33 DST

1 DST = 1,079 lire sterline (cursul anual de schimb)

1 kg = 8,988 lire sterline (1,079 lire sterline * 8,33)

1 tonă = 8,988 (7,98 lire sterline * 1000)

Reclamantul poate cere dobândă la despăgubirea de plătit, calculată la rata de 5% pe an de la data la care reclamația scrisă a fost trimisă transportatorului. Ca alternativă, dacă o asemenea reclamație nu a fost făcută, se va considera momentul în care a fost instituită procedura legală. Alături de acestea se restituie și taxa de transport, taxe vamale și celelalte cheltuieli în legătură cu transportul mărfii.

În cazul depășirii termenului de livrare, în urma dovezilor aduse de păgubit prin care se demonstrează că depășirea termenului a provocat daune, transportatorul este obligat să plătească despăgubiri până la un nivel maxim ce este egal cu nivelul taxelor de transport.

Bibliografie

Constantinescu Dan Anghel, Dobrin M., Grădișteanu D., Costache A., Neamțu A., Ungureanu A., Asigurări și Reasigurări, Ed. Tehnica, București, 1998

Mihăescu Liviu, Asigurări și reasigurări comerciale, Ed. Continent, Sibiu-București, 2003

Nemeș Marina, Ruse Anabella, Agapie Mariana, Lemnaru Maria Dana, Țandea Petru Mihai, Fundamente ale asigurărilor, 2007

Tudor Mihaela, Asigurări de răspundere civilă, Ed. Tribuna Economică, București, 2003

http://membri.listafirme.ro/transilvania-general-import-export-srl-97800/ accesat în data de 15.06.2014

http://www.profiduciaria.ro/ accesat în data de 13.02.2014

Anexe

Anexa nr. 1 – Exemplu de calcul a limitei de despăgubire

Inițial, CMR a impus o limită financiară pentru responsabilitatea transportatorului, pentru pierderea totală sau parțială, de 25 de franci de aur per kilogram masa brută. În practică aceasta a cauzat anumite problem, de exemplu, când prețul aurului suferă fluctuații violente. În încercarea de a rezolva aceste dificultăți, CEE a creat un Protocol la CMR în 1979 care a înlocuit cei 25 de franci de aur per kilogram cu 8,33 DST per kilogram.

Marea Britanie și majoritatea țărilor contractante la CMR au semnat Protocolul, astfel încât în majoritatea transporturilor CMR către și din Marea Britanie, responsabilitatea transportatorului va fi calculată prin conversia celor 8,33 DST în moneda națională, la cursul de schimb aplicabil în ziua respectivă.

Valoarea unui DST în lire sterline este stabilită zilnic de către Fondul Monetar Internațional și este publicat zilnic în Marea Britanie, în Financial Times și Lloyds List.

Ex.: 8,33 DST per kilogram

1 kg = 8,33 DST

1 DST = 1,079 lire sterline (cursul anual de schimb)

1 kg = 8,988 lire sterline (1,079 lire sterline * 8,33)

1 tonă = 8,988 (7,98 lire sterline * 1000)

Reclamantul poate cere dobândă la despăgubirea de plătit, calculată la rata de 5% pe an de la data la care reclamația scrisă a fost trimisă transportatorului. Ca alternativă, dacă o asemenea reclamație nu a fost făcută, se va considera momentul în care a fost instituită procedura legală. Alături de acestea se restituie și taxa de transport, taxe vamale și celelalte cheltuieli în legătură cu transportul mărfii.

În cazul depășirii termenului de livrare, în urma dovezilor aduse de păgubit prin care se demonstrează că depășirea termenului a provocat daune, transportatorul este obligat să plătească despăgubiri până la un nivel maxim ce este egal cu nivelul taxelor de transport.