Rolul Managementului In Dezvoltarea Urbana
Cuprins
Capitolul I FINANȚAREA EUROPEANĂ PENTRU ROMÂNIA
1.1 Costuri și beneficii ale integrării
1.2 Politica regională a Uniuni Europene
1.3 Principiile care stau la baza alocării și accesării fondurilor
1.4 Fondurile Structurale
Capitolul II MANAGEMENTUL PROIECTELOR FINANȚATE PRIN FONDURI EUROPENE
2.1 Proiectul – definiție și caracteristici
2.2 Caracterizarea managementului prin proiecte
2.3 Variante organizatorice de management prin proiecte
2.4 Etapele managementului prin proiecte
2.5 Avantajele utilizării managementului prin proiecte
2.6 Dezavantajele utilizării managementului prin proiecte
Capitolul III PREZENTAREA MUNICIPIULUI BRĂILA
3.1 Istoric
3.2 Localizare
3.3 Turismul
3.4 Patrimoniul cultural
3.5 Patrimoniul natural și zonele de agrement
3.6 Analiza SWOT a municipiului Brăila
Capitolul IV STUDIU DE CAZ ”REABILITARE ZONA DE PROMENADĂ CUPRINSĂ ÎNTRE STR. CALEA CALĂRAȘILOR ȘI FALEZA DUNĂRII”
4.1 Obiectivele proiectului
4.2 Contextul proiectului
4.3 Justificarea necesității implementării proiectului
4.4 Potențialii beneficiari ai proiectului
4.5 Activitățile proiectului
4.6 Calendarul activităților
4.7 Managementul proiectului
4.8 Bugetul proiectului
Capitolul V CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
Capitolul I FINANȚAREA EUROPEANĂ PENTRU ROMÂNIA
Costuri și beneficii ale integrării
Ca membru al Uniunii, România are acces liber la o piață de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetățenii și firmele românești beneficiază de cele 4 libertăți economice esențiale ale unei economii eficiente: libera circulație a forței de muncă, a serviciilor, a mărfurilor și a capitalului. În mod gradual, cetățenii români vor avea acces și la alte beneficii ale integrării. Unul dintre cele mai importante beneficii ale integrării este accesul egal la oportunitățile de muncă în toate țările membre, drept acordat tuturor cetățenilor UE. Un alt avantaj semnificativ al cetățeniei europene este posibilitatea de a beneficia de protecție consulară și diplomatică din partea unui alt stat membru în momentul efectuării unor călătorii în afara UE. În plus, cetățenii români au dreptul de a călătorii și de a se stabilii în orice stat membru. Toate aceste lucruri înseamnă egalitatea în drepturi a cetățenilor, aceștia fiind reprezentați în toate instituțiile europene.
In perioada 2007-2013, România și Bulgaria trebuie să contracteze proiecte de 15,3 md. Euro și să cheltuiască efectiv 9,3 md. Eur3o, fonduri de de 6,2 md. Euro trebuie cheltuită în perioada de după 2009. Contribuția României la bugetul UE în 2007 este de aproximativ 800 mil. Euro. Un sector prioritar pentru dezvoltare este agricultura, care e sprijinită financiar și instituțional în vederea unei dezvoltări rurale durabile, mediul rural românesc beneficiind deja de aproximativ 150 mil. Euro anual.
Politica regională a Uniuni Europene
Pentru a putea avea o privire de ansamblu și a putea înțelege mecanismul de acordare a fondurilor structurale trebuie să cunoaștem contextul care le generează. După cum se știe, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia.
Competiția în creștere dintre diferite regiuni, implicit activitățile desfășurate în cadrul acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât și în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care UE o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenția pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleași condiții economice, geografice și sociale și, că urmare a acestei realități, nu toate pot concura de pe aceleași poziții.
Pentru mulți ani, disparitățile regionale din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare și al calității vieții făceau obiectul politicilor naționale ale Statelor Membre. Multe îmbunătățiri au putut fi observate din momentul în care Uniunea Europeană a inițiat politica de reducere a lor.
Politica de coeziune este definită prin scopul său, și anume, sprijinirea procesului de reducere a decalajelor dintre regiunile și statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene și cele mai puțin dezvoltate. Politica de coeziune își are baza legală primară în textul Tratatului UE (Titlul XVII "Coeziunea Economică și Socială" și Art. 148 referitor European).
Obiectivul de a întări coeziunea economică și socială este menționat explicit în Articolul 2 al Tratatului de , fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene. Mai specific, Articolul 158 menționează coeziunea ca pe o precondiție pentru dezvoltarea armonioasă a UE, precizând voința de "a reduce disparitățile între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni și rămânerea în urma a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale".
Înainte de toate, Politica regională a UE este despre Solidaritate: este astfel concepută încât să asigure la nivelul comunității asistența pentru ca cele mai dezavantajate regiuni să depășească handicapurile pe care le au, o treime din bugetul comunității, realizat din contribuțiile statelor membre (213 md. Euro) au fost cheltuiți prin intermediul acestei politici, adică redistribuite către regiunile care aveau nevoie de aceste fonduri pentru a se dezvolta.
Politica regională este de asemenea tangibilă: rezultatele ei pot fi cu ușurință observate de către cetățenii europeni, care beneficiază în mod direct de asistență (în diferite forme: prin sprijinul de care dispun în căutarea unui loc de muncă și în adaptarea la condițiile unei piețe mereu în schimbare, prin instruire, mai ales).
Ea contribuie la îmbunătățirea vieților celor care trăiesc în aceste regiuni, prin creșterea fondurilor pe care autoritățile publice le au la dispoziție pentru a asigura noi infrastructuri și pentru a ajuta companiile private să devine din ce în ce mai competitive.
Reforma politicii regionale stabilite în cadrul previziunilor financiare ale Agendei subliniat necesitatea concentrării asistenței comunitare în acele regiuni în care nivelul de dezvoltare era mult rămas în urmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea simplificării procedurilor politicilor structurale.
O reformă a politicii regionale a avut loc o dată cu prezentarea concluziilor asupra celui de-al treilea Raport asupra Coeziunii Economice și Sociale.
Vechile obiective (1 – sprijinirea dezvoltării în zonele mai puțin prospere, 2 – reconversia economică și socială a regiunilor cu dificultăți structurale și 3 – dezvoltarea resurselor umane) și cele patru inițiative comunitare (INTERREG III, Leader+, Equal și Urban II) sunt reorganizate începând cu 2007 în doar trei obiective:
Convergența (sprijinind regiunile rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice). Obiectivul "Convergența" este destinat să îmbunătățească condițiile de creștere economică și factorii care contribuie la o reală convergență pentru statele membre și regiunile cel mai puțin dezvoltate. În Uniunea Europeană cu 27 de state membre (UE 27), acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în 17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din media comunitară. Ȋntr-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului, acest obiectiv include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori și care dispun de un PIB care depășește cu puțin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii Europene. Sumele alocate obiectivului se ridica la 282,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate sub incidența obiectivului "Convergența", 14 miliarde pentru regiunile care se află în etapa de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a 15 state membre.
Competitivitate Regională și Ocupare (sprijinind regiuni, altele decât cele rămase în urmă că dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona). Obiectivul "Competitivitate regionala și ocuparea forței de muncă" este destinat să consolideze competitivitatea și atractivitatea regiunilor, precum și capacitatea de ocupare a forței de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze și să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaștere, spiritul antreprenorial și protecția mediului și îmbunătățind accesabilitatea, iar apoi, în creșterea numărului și calității locurilor de muncă prin adaptarea forței de muncă și prin efectuarea de investiții în materie de resurse umane. Într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, această situație este valabilă pentru 68 de regiuni, ceea ce reprezintă 314 milioane de locuitori. 13 dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori, sunt în etapa de instituire progresivă a ajutorului și fac obiectul unor alocări financiare speciale datorită fostului lor statut de regiuni sub incidența "Obiectivului 1". Suma de 55 de miliarde de euro, din care 11,4 miliarde pentru regiunile care se află în etapa de instituire progresivă a ajutorului, reprezintă ceva mai puțin de 16% din alocarea totală. Acest obiectiv se aplică regiunilor din 19 state membre.
Cooperare Teritorială Europeană (promovând o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practici între toate regiunile UE), organizat pe trei axe: cooperare trans-frontalieră, transnațională și inter-regională. Obiectivul "Cooperare teritorială europeană" este destinat să întărească cooperarea transfrontalieră datorita unor inițiative locale și regionale realizate în comun, să consolideze cooperarea transnațională prin acțiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată și să stimuleze cooperarea interregională, precum și schimbul de experiență. Peste 181 de milioane de persoane (care reprezintă 37,5% din populația totală a Uniunii Europene) trăiesc în zone transfrontaliere. Toate regiunile și toți cetățenii Uniunii fac parte din una dintre cele 13 zone de cooperare transnațională. Cele 8,7 miliarde de euro (care reprezintă 2,5% din bugetul total consacrat acestui obiectiv) sunt repartizate după cum urmează: 6,44 miliarde pentru cooperarea transfrontalieră 1,58 miliarde pentru cooperarea transnațională și 445 de milioane pentru cooperarea interregională.
Coeficienții maximi de cofinanțare pentru fiecare obiectiv sunt:
Convergența: ȋntre 75% și 85%;
Competitivitate și ocuparea forței de muncă: între 50% și 85%;
Cooperare teritorială europeană: între 75% și 85%;
Fondul de Coeziune: 85 %.
În noua arhitectură, România va fi eligibilă sub două obiective: Convergența și Cooperare Teritorială Europeană.
Din cele cinci instrumente structurale (Fondul de Coeziune și patru fonduri structurale: Fondul European de Dezvoltare Regionala – FEDR, Fondul Social European – FSE, Fondul European de Orientare și Garantare în Agricultură – FEOGA, secțiunea Orientare și Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului – IFOP), politica de coeziune este structurată din 2007 pe trei fonduri structurale (FEDR, FSE și Fondul de Coeziune). Pentru a simplifica lucrurile, fondurile pentru agricultură și pescuit au fost transferate către politicile aferente, respectiv Politica Agricolă Comună și Politica în domeniul Pescuitului. Totodată, Fondului de Coeziune îi vor fi aplicate aceleași reguli ca și Fondurilor Structurale (ex. programare multianuală, aprobarea proiectelor etc.).
O nouă regulă destinată să simplifice gestionarea financiară a fondurilor este: un program = un fond.
Datorită acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul Social European (FSE) pot să finanțeze, fiecare, în mod complementar și limitat, acțiunile care țin de aria de intervenție a celuilalt fond (în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operațional).
Există o excepție deperare Teritorială Europeană.
Din cele cinci instrumente structurale (Fondul de Coeziune și patru fonduri structurale: Fondul European de Dezvoltare Regionala – FEDR, Fondul Social European – FSE, Fondul European de Orientare și Garantare în Agricultură – FEOGA, secțiunea Orientare și Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului – IFOP), politica de coeziune este structurată din 2007 pe trei fonduri structurale (FEDR, FSE și Fondul de Coeziune). Pentru a simplifica lucrurile, fondurile pentru agricultură și pescuit au fost transferate către politicile aferente, respectiv Politica Agricolă Comună și Politica în domeniul Pescuitului. Totodată, Fondului de Coeziune îi vor fi aplicate aceleași reguli ca și Fondurilor Structurale (ex. programare multianuală, aprobarea proiectelor etc.).
O nouă regulă destinată să simplifice gestionarea financiară a fondurilor este: un program = un fond.
Datorită acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul Social European (FSE) pot să finanțeze, fiecare, în mod complementar și limitat, acțiunile care țin de aria de intervenție a celuilalt fond (în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operațional).
Există o excepție de la această regulă: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul de Coeziune intervin împreună pentru programele în materie de infrastructuri și de mediu.
O altă modificare semnificativă adusă de reformă vizează domeniul programării: astfel, în trecut, procesul programării este organizat pe trei paliere: Planul Național de Dezvoltare și Cadrul de Sprijin Comunitar (primul conținând prioritățile de dezvoltare a întregii economii naționale, al doilea doar prioritățile de finanțat din instrumentele structurale), Programele Operaționale (fiecare dezvoltând câte o prioritate din Cadrul de Sprijin Comunitar) și Programele Complement (documente detaliate de implementare a Programelor Operaționale).
Reforma menține obligativitatea programării multianuale (pe o perioada de 7 ani), dar aduce o viziune strategică pronunțată și pune accent pe prioritățile Strategiei Lisabona, solicitând elaborarea a doar două documente programatice: unul strategic – Cadrul Național Strategic de Referință (armonizând atât prioritățile naționale, cât și pe cele comunitare, cuprinse în Orientările Comunitare Strategice pentru politica de coeziune) și unul operațional – Programele Operaționale. Dispare astfel necesitatea elaborării Planului Național de Dezvoltare, a Programelor Complement, precum și caracterul operațional al Cadrului de Sprijin Comunitar.
În domeniul managementului, principalele modificări aduse de reformă privind gestionarea programelor operaționale sub obiectivul Convergența vizează crearea unei Autorități de Audit (organ independent, însărcinat de verificarea bunei funcționări a sistemelor de management și control) și a unei Autorități de Certificare (pentru certificarea declarațiilor de cheltuieli și a cererilor de plată înaintea transmiterii lor către Comisie), precum și dispariția noțiunii de Autoritate de Plată.
Pentru programele operaționale de sub obiectivul Cooperare Teritorială Europeană, principalele modificări constau în necesitatea creării unei Autorități de Certificare, a unei Autorități Unice de Control și a unui grup de controlori financiari (format din cate un controlor numit de fiecare stat membru participant și având rolul de a sprijini Autoritatea de Control), precum și dispariția noțiunii de Autoritate de Plată.
Principiile care stau la baza alocării și accesării fondurilor
Aceste principii au suferit și acestea numeroase ajustări, din cinci, devenind nouă, cu un accent foarte important pe egalitatea de gen și protecția mediului înconjurător:
Complementaritate, coerența, coordonare și conformitate. Fondurile vor asigura o asistență complementară acțiunilor locale și naționale, integrându-le în prioritățile Uniunii. Coerența se stabilește prin orientările strategice ale comunității, prin cadrul național de referință strategică și prin programele operaționale. În funcție de responsabilitățile fiecăruia, Comisia și Statele Membre vor asigura coordonarea dintre asistența oferită prin intermediul Politicii de Coeziune (FC, FEDR; FSE), Politicii Agricole Comune (EAFRD, EFF), intervențiile Băncii Europene pentru Investiții și alte instrumente financiare. Operațiunile finanțate prin intermediul fondurilor vor trebui să fie în conformitate cu previziunile Tratatului și a altor acte normative adoptate pentru aplicarea lui.
Programarea. Atingerea obiectivelor urmărite prin alocarea fondurilor structurale va fi urmărită prin intermediul procesului de programare multi-anuală, la diferite nivele, incluzând identificarea priorităților, finanțarea și sistemul de management și control.
Parteneriatul. Atingerea obiectivelor fondurilor vor fi urmărite în cadrul general al unei strânse colaborări dintre Comisie și fiecare Stat Membru. Fiecare Stat Membru va desemna cei mai importanți parteneri la nivel local, regional și național, în diferite domenii precum cel economic, social, de mediu, în concordanță cu practicile și reglementările naționale, având în vedere necesitatea promovării egalității de gen și a dezvoltării durabile prin integrarea noilor normative de protecție a mediului. Parteneriatul va trebui să trebui să fie operațional la nivele de pregătire, implementare, monitorizare și control ale programelor operaționale.
Nivel Teritorial de implementare. Implementarea Programelor Operaționale va fi în responsabilitatea Statelor Membre și va fi realizată la cel mai potrivit nivel teritorial, în concordanță cu sistemul instituțional specific acestora.
Intervenția proporțională. Resursele financiare și administrative utilizate de Comisie și statele membre pentru aplicarea Fondurilor în ceea ce privește: alegerea indicatorilor prevăzuți (obiectivele axelor prioritare ale programelor operaționale se cuantifică cu ajutorul unui număr limitat de indicatori ai realizării și ai rezultatelor, ținând seama de principiul proporționalității. Indicatorii respectivi permit măsurarea progreselor în comparație cu situația inițială și realizarea obiectivelor care aplică axele prioritare); evaluarea 48; principiile generale ale sistemelor de gestiune și de control; întocmirea de rapoarte;
Gestiunea împărțită. Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor este executat în cadrul gestiunii împărțite între Statele Membre și Comisie. Comisia își asumă responsabilitățile de execuție a bugetului general al Uniunii Europene în conformitate cu următoarele dispoziții: a) Se asigură de existența și buna funcționare a sistemelor de gestiune și de control în statele membre; b) Întrerupe sau suspendă total sau parțial plățile în cazul unor nereguli în cadrul sistemelor naționale de gestiune și control și aplică orice altă corecție financiară cerută; c) Se asigură cu privire la rambursarea aconturilor și procedează la degajarea din oficiu a angajamentelor bugetare.
Adiționalitatea. a) Contribuția Fondurilor structurale nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dintr-un Stat Membru; b) Pentru regiunile incluse în obiectivul de convergență, Comisia și statul membru stabilesc nivelul cheltuielilor publice sau asimilabile pe care statul membru le efectuează în toate regiunile în cauză pe parcursul perioadei de programare. Nivelul cheltuielilor efectuate de statul membru este unul dintre elementele incluse în decizia Comisiei privind cadrul strategic național de referință; c) Nivelul cheltuielilor menționate la alineatul b) este cel puțin egal cu suma cheltuielilor medii anuale în termene reale atinsă pe parcursul perioadei precedente de programare. În afară de aceasta, nivelul cheltuielilor se determină în funcție de condițiile macroeconomice generale în care se efectuează finanțarea și ținând seama de anumite situații economice specifice sau excepționale, cum este privatizarea sau un nivel extraordinar de cheltuieli structurale publice sau asimilabile ale statului membru pe parcursul perioadei precedente de programare.
Egalitatea de gen și nediscriminarea. Statele membre și Comisia asigură promovarea egalității intre bărbați și femei și integrarea principiului de egalitate de șanse în domeniul respectiv în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor. Statele membre și Comisia iau măsurile adecvate pentru prevenirea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor și în special în ceea ce privește accesul în special, accesibilitatea persoanelor cu handicap este unul dintre criteriile care trebuie respectate la definirea operațiunilor cofinanțate din Fonduri și de care trebuie să se țină seama în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor.
Dezvoltarea durabilă. Obiectivele Fondurilor sunt urmărite în cadrul dezvoltării durabile și a promovării, de către Comunitate, a obiectivului de protejare și îmbunătățire a mediului înconjurător în conformitate cu articolul 6 din Tratat.
Fondurile Structurale
Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.
Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:
Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR);
Fondul Social European(FSE);
Fondul de Coeziune (FC);
și doua Acțiuni Complementare, respectiv:
Fondul European pentru Agricultura și Dezvoltare Rurala (FEADR);
Fondul European pentru Pescuit (FEP).
Fondurile structurale nu constituie o sursa unică de finanțare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile Structurale nu finanțează proiecte individuale separate.
Ele finanțează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.
Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate să mențină angajamentele financiare la același nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – este fondul structural care finanțează în principal infrastructura, investițiile generatoare de locuri de muncă, proiectele de dezvoltare locală și ajutoarele pentru întreprinderile mici și mijlocii. Deși a păstrat denumirea, a suferit o serie de reorientări strategice față de perioada 2000-2006.
Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) – este instrumentul de tip structural, parte a Politicii Agricole Comune, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de creștere a competitivității agricole și forestiere, de management agricol și mediu, de îmbunătățire a calității vieții și diversificare a activităților economice în perimetre ce variază de la zone rurale cu populație redusă până la zonele rurale periurbane aflate în declin sub presiunea centrelor urbane. FEADR înlocuiește FEOGA, instrument activ în perioada 2000-2006.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) – este instrumentul de tip structural, parte a Politicii Comune de Pescuit, care se concentrează asupra continuității activităților de pescuit și exploatare rațională și protejării resurselor de pescuit, dezvoltării de întreprinderi viabile în sectorul de pescuit, dezvoltării și îmbunătățirii calității vieții din zonele dependente de pescuit. FEP înlocuiește IFOP, instrument activ în perioada 2000-2006.
Fondul Social European (FSE) – este fondul structural care promovează reintegrarea în muncă a șomerilor și a grupurilor defavorizate, prin finanțarea activităților de formare profesională și asistență în procesul de recrutare. FSE și-a păstrat denumirea și obiectivele din perioada 2000-2006.
Fondul de Coeziune (FC) este instrumentul structural ce cofinanțează mari proiecte în materie de mediu, rețele de transport transeuropene și domenii de dezvoltare durabile ce aduc beneficii protecției mediului (eficiență energetică și energie regenerabilă, transport intermodal, transport urban și transport public ecologic.
Capitolul II MANAGEMENTUL PROIECTELOR FINANȚATE PRIN FONDURI EUROPENE
Proiectul – definiție și caracteristici
Pentru accesarea fondurilor structurale, instrumentul folosit este proiectul. Potrivit definiției dale de AFITEP (Association Francaise des Ingenieurs et Techniciens d' Estimation de Planification et de Projets), un proiect se definește ca o acțiune specifică, nouă, ce structurează metodic și progresiv o realitate viitoare care nu are încă un echivalent exact.
Definiția de mai sus evidențiază elementele definitorii ale unui proiect:
proiectul este o lucrare cu un obiectiv specific, extraordinar, în sensul că este unic în timp și spațiu, diferit de obiectivele activității curente, din producție de exemplu, care sunt repetitive și reproductibile;
este o acțiune nouă, soluțiile ce vor fi adoptate nefiind în general cunoscute de la început. Realizarea oricărui proiect presupune creativitate, găsirea unor soluții noi; aceste elemente fac ca lucrarea să apară ca fiind unică și de risc mare;
un proiect este o lucrare complexă, în sensul că antrenează resurse materiale și financiare importante și presupune participarea mai multor persoane cu calificări diferite.
Sintetizând cele spuse mai sus, rezultă că orice activitate orientată spre realizarea unui produs sau serviciu, mobilizând pe o perioadă de timp relativ lungă, dar finită, un ansamblu de resurse, a căror gestionare poate fi considerată ca fiind fără interferențe puternice cu activitatea curentă a întreprinderii, reprezintă un proiect.
Proiectul reprezintă o activitate sau o serie de activități conexe, care au un punct de plecare și un punct de încheiere determinate, și sunt desfășurate în mod organizat, pe baza unui plan, într-un context precis, de către anumiți agenți, în vederea realizării unor obiective definite într-o perioadă de timp stabilită.
Prin urmare, caracteristicile unui proiect se concretizează în următoarele elemente fundamentale:
– data începerii proiectului;
– data încheierii proiectului;
– obiectivele acestuia, grupându-se în: tehnice, economice și socio-umane;
– bugetul alocat proiectului;
– activități în general unice, sau, eventual, care se pot repeta numai pe o durată de timp limitată;
– un cadru organizat de desfășurare, care include relații și funcții ce trebuie definite și dezvoltate în concordanță cu obiectivele și natura specifică a fiecărui proiect;
– un ciclu de viață determinat, compus din mai multe etape obligatorii, denumite astfel: identificarea, analiza, formularea proiectului, pregătirea acestuia, evaluarea preliminară a proiectului, angajarea finanțării, implementarea, monitorizarea și evaluarea finală a rezultatelor proiectului.
Scopul unui proiect este, în primul rând, de a propune o abordare pentru a rezolva o problemă.
Pentru implementarea proiectului este necesară alegerea unei strategii care să dezvolte la maximum capacitatea echipei de experți, care îl gestionează sau implementează, de utilizare a competentelor, cât și a spiritului de echipă, prin responsabilitatea față de un obiectiv comun și necesitatea de a lucra împreună cu randamentul optim. Toate proiectele trebuie să respecte un set de reguli de bază, cu toate că sunt confruntate, pe toată durata lor de viață, cu evenimente aleatoare, ca, de exemplu, unele schimbări în politica economică la nivel macroeconomic, care pot constitui factori de risc pentru realizarea acestora și, prin urmare, necesită măsuri corective suplimentare.
Proiectele europene sunt unele din cele mai complexe proiecte, utilizarea banilor europenii fiind guvernată de reguli stricte și verificată în repetate rânduri. Primul pas este scrierea și acceptarea proiectului, apoi urmând implementarea lui, care este mult mai complexă decât prima parte.
Caracterizarea managementului prin proiecte
Creșterea rolului produselor, tehnologiilor și serviciilor noi în asigurarea unor activități economice profitabile, reflectată în amplificarea activităților de cercetare-dezvoltare din societăți comerciale și alte structuri organizatorice, impune o serie de cerințe noi în fața managementului acestora. Ca urmare, în conceperea și realizarea procesului de management intervin modificări menite să asigure conceperea și asimilarea rapidă de noi produse, tehnologii, servicii etc. Între elementele nou apărute se detașează sistemul managementului prin proiecte, modalitate specifică de adaptare a conducerii la amploarea și ritmul actual de manifestare a progresului tehnico-științific și competiției globalizate.
Managementul prin proiecte se definește ca un sistem de management cu o durată de acțiune limitată, cel mai adesea câțiva ani, conceput în vederea soluționării unor probleme complexe precis definite, cu un puternic caracter inovațional, care implică aportul unei largi game de diverși specialiști, din subdiviziuni organizatorice diferite ale aceleiași structuri organizatorice, integrați temporar într-o rețea organizatorică autonomă, paralelă cu structura organizatorică formală.
Proiecte de succes conduc la companii de succes structurate pe proiecte cu un management prin proiecte adecvat. Caracteristicile esențiale ale unui proiect în cazul în care într-o structură organizatorică se utilizează managementul prin proiect sunt următoarele:
• rezultatul final al unui proiect este o unitate sau un număr mic de unități, în opoziție cu producția de masă sau de serie mare caracterizată prin cantități apreciabile din fiecare produs al gamei sortimentale. Folosind rezultatul unui proiect, se poate trece la producție de masă sau serie mare cu anumite adaptări specifice;
• în general, nu există decât un cumpărător și un beneficiar final pentru produsul a cărui realizare se urmărește prin proiect, situație radical deosebită de cea existentă în cadrul producției de masă, serie mare, mijlocie sau mică; ulterior produsul rezultat al proiectului poate căpăta o dezvoltare la scară largă cu adaptările cuvenite.
• materialele și produsele utilizate sunt foarte diversificate, de unde rezultă necesitatea ca, frecvent, pe parcursul proiectului să se efectueze cercetări aplicative ale căror rezultate să se integreze în ansamblul proiectului în curs de realizare;
• diversificarea și complexitatea problemelor implică aportul unui număr de cadre de diferite specialități care, în mod obișnuit, își desfășoară munca în mai multe compartimente ale structurii organizatorice respective;
• spre deosebire de producția curentă, dezvoltarea unui proiect este temporară, un obiectiv major reprezentându-l însăși reducerea la maximum a duratei de realizare și implementare cât mai rapid pe piață a produsului sau serviciului care rezultă din proiect;
• dată fiind importanța resurselor umane, materiale și financiare implicate în realizarea proiectului este necesară stabilirea cât mai detaliată, în avans, a operațiunilor și termenelor de executare; noutatea și diversitatea problemelor, evoluția dinamică și intensă a pieței, dificultățile și restricțiile temporale fac extrem de dificilă întocmirea de planuri și programe realiste detaliate pe termen lung, ceea ce se reflectă și în necesitatea adaptării lor în funcție de evoluția realizării proiectului;
• proiectul impune constituirea unor forme organizatorice temporare ce funcționează paralel cu structura organizatorică de bază a întreprinderii.
Variante organizatorice de management prin proiecte
Variantele organizatorice cu care lucrează managementul prin proiect depind de o serie de parametri, după cum urmează:
– amploarea proiectului;
– noutatea proiectului;
– perioada de realizare a proiectului;
– numărul și potențialul personalului societății sau structurii organizatorice;
– distribuția specialiștilor în subdiviziunile organizatorice;
– caracteristicile climatului de muncă;
– personalitatea managerului de proiect.
Reflectarea multiplei condiționări a organizării managementului prin proiecte o reprezintă variatele modalități organizatorice adaptabile. În funcție de caracteristicile organizaționale principale, acestea se pot diviza în trei variante organizatorice:
– managementul prin proiecte cu responsabilitate individuală;
– managementul prin proiecte cu stat major;
– managementul prin proiecte cu structură mixtă;
Oricare din aceste variante organizatorice implică existența și funcționarea unei structuri organizatorice paralele cu structura organizatorică formală a societății respective, situație ce dă consistență organizării de tip matriceal. Această structură organizatorică paralelă are o durată de viață limitată, ce coincide cu perioada solicitată de realizare a proiectului.
a. Management prin proiecte cu responsabilitate individuală
Managementul pe bază de proiecte cu responsabilitate individuală se caracterizează prin atribuirea întregii responsabilități pentru derularea proiectului unei singure persoane, care asigură întreaga muncă de coordonare. Pentru realizarea proiectului, managerul acestuia se sprijină pe responsabilii desemnați pentru efectuarea acțiunilor implicate în compartimentele societății.
Acest mod de organizare a managementului prin proiecte prezintă avantajele reducerii la minimum a cheltuielilor cu personalul și folosirea experienței lucrătorilor și specialiștilor societății.
Concomitent, managementul prin proiecte cu responsabilitate individuală are și dezavantaje majore.
– personalul pus la dispoziție de compartimente nu este întotdeauna de calitate corespunzătoare, cunoscută fiind tendința ca persoanele de conducere să se dispenseze cu prioritate de cadrele mai puțin pregătite sau insuficient de sârguincioase;
– nedegrevarea corespunzătoare a personalului implicat în realizarea proiectului de efectuarea sarcinilor precedente, de unde și probabilitatea apreciabilă a neglijării executării sarcinilor aferente proiectului. Dat fiind aceste dezavantaje, acest mod de organizare a managementului prin proiecte este folosit într-o proporție mai redusă, de obicei când există un personal foarte bun în întreprindere, care a mai participat și la realizarea altor proiecte;
b. Management prin proiecte cu stat major
În cazul acestei modalități organizatorice, dirijarea ansamblului acțiunilor implicate de realizarea proiectului este asigurată de managerul de proiect, în colaborare cu un colectiv ce se ocupă în exclusivitate de această problemă, denumit colectiv de decizie-conducere. De reținut că membrii colectivului efectuează și o parte apreciabilă din acțiunile implicate de proiect. Pentru efectuarea celorlalte acțiuni se apelează la ajutorul specialiștilor din compartimentele societății, desemnați în prealabil de conducerea acesteia.
Calitatea rezultatelor obținute depinde într-o măsură apreciabilă de competența colectivului special constituit pentru managementul prin proiecte. Ideal este ca în colectiv să fie atrase cadre atât din societate, cât și din afara ei. Specialiștii din structura organizatorică cunosc mai bine problemele și potențialul unității, însă este posibil să fie mai subiectivi în munca depusă, mai dispuși pentru latura de rutină a activității și mai puțin pentru latura inovațională. Specialiștii din afara unității prezintă avantajele unei abordări obiective, posedării altor experiențe, sensibilității sporite pentru inovație, dat fiind noul context în care acționează.
c. Management prin proiecte cu structură mixtă
Această variantă organizatorică constă în existența conducătorului de proiect și a colectivului de proiect, precum și într-o rețea organizatorică specifică. Reprezintă o îmbinare a precedentelor tipuri de management prin proiecte, cumulând într-o anumită măsură atât avantajele, cât și dezavantajele acestora. La fel ca și precedenta modalitate organizatorică, managementul prin proiecte cu structură mixtă este utilizat cu o frecvență ridicată.
Pentru a realiza structura organizatorică a managementului prin proiecte se recomandă următoarele:
– colectivul de proiect conlucrează cu specialiștii din compartimentele funcționale și operaționale ale societății;
– conducătorul de proiect conlucrează cu conducătorii compartimentelor funcționale și operaționale cărora le sunt subordonați nemijlocit specialiștii implicați în realizarea proiectului;
– definirea generală a proiectului, ceea ce include în principal, precizarea obiectivelor urmărite, stabilirea amplorii proiectului și subdiviziunilor organizatorice implicate în realizarea sa, evidențierea zonelor delicate unde trebuie acționat cu prudență și formarea criteriilor pentru aprecierea rezultatelor finale;
– definirea organizatorică a proiectului, ce se referă la stabilirea tipului de organizare utilizat, întocmirea listei principalelor sarcini, competențe și responsabilități pentru managerul proiectului și componenții echipei de proiect, stabilirea mărimii și componenței statului major etc.;
– desemnarea managerului proiectului, a responsabilităților subcolectivelor componente și a celorlalte persoane care vor participa la realizarea proiectului;
– pregătirea climatului pentru implementarea managementului prin proiecte prin prezentarea noului sistem și a avantajelor sale tuturor componenților compartimentelor implicate; o atenție majoră se acordă discutării cu șefii subdiviziunilor organizatorice ale întreprinderii în vederea convingerii lor de utilitatea proiectului și de necesitatea realizării lui;
– implementarea managementului prin proiecte prin trecerea la realizarea obiectivelor prevăzute și exercitarea sarcinilor, competențelor și responsabilităților participanților la proiect;
– stabilirea modalităților de control ce urmează a fi utilizate pe parcursul realizării proiectului diferențiat, pentru verificarea timpilor de execuție, a cheltuielilor și a rezultatelor parțiale și finale.
Etapele managementului prin proiecte
Având în vedere particularitățile prezentate mai sus, se pun în evidență următoarele etape de desfășurare a managementului prin proiecte:
I. Definirea proiectului
Proiectul foarte complex, de natură inovațională, se definește din mai multe puncte de vedere:
– precizarea principalelor obiective
– determinarea amplorii proiectului
– precizarea componentelor structurale implicate în realizarea proiectului (posturi, compartimente funcționale și operaționale etc.);
– stabilirea criteriilor de apreciere a rezultatelor finale.
II. Desemnarea conducătorului de proiect
Managerul de proiect are o misiune extrem de importantă pe intervalul de timp solicitat de realizarea proiectului. De aceea el trebuie să răspundă unor cerințe de competență profesională și managerială, în sensul posedării de cunoștințe de specialitate solide, precum și de cunoștințe, calități și aptitudini manageriale corespunzătoare.
III. Stabilirea colectivului de proiect
Colectivul de proiect, alcătuit din specialiști cu pregătire diversă, recrutați din compartimentele societății și din afara acesteia, are un rol decisiv în realizarea proiectului, de unde necesitatea implicării nemijlocite a conducătorului de proiect în constituirea sa.
Componenții acestuia trebuie să facă dovada unor cunoștințe, calități și aptitudini profesionale deosebite. Nu vor lipsi ingineri, economiști, sociologi, alte tipuri de specialiști necesari, în funcție de tipul proiectului, tehnicieni, maiștri și muncitori, insistându-se la începutul proiectului pe aportul specialiștilor în cercetare-proiectare și, spre finalizarea acestuia, pe contribuția practicienilor.
IV. Alegerea variantei organizatorice
Alegerea uneia sau alteia din variantele organizatorice de management prin proiecte se realizează în funcție de:
• amploarea proiectului;
• intensitatea inovațională a acestuia;
• durata de realizare;
• volumul și complexitatea proceselor de muncă solicitate;
• volumul, complexitatea și diversitatea resurselor angajate;
• competența profesională și managerială a personalului societății;
V. Precizarea modalităților de control
Pe parcursul realizării proiectului se apelează la următoarele modalități de control:
• controlul încadrării în termenele intermediare și finale de realizare;
• controlul economic (încadrarea în costuri);
• controlul de calitate (exhaustiv sau selectiv).
VI. Realizarea proiectului
Este etapa în care sunt combinate resursele materiale, financiare și umane alocate realizării proiectului, în contextul organizatoric specific versiunii de management.
Sunt derulate lucrările solicitate de proiect și operaționalizate cunoștințele, calitățile și aptitudinile managerului de proiect, cât și ale specialiștilor colectivului de proiect.
VII. Finalizarea proiectului și dizolvarea echipei de proiect
În final se evaluează rezultatele obținute, se compară cu obiectivele proiectului, iar managerul de proiect adoptă conduita motivațională ce se impune, în sensul stimulării sau sancționării celor implicați nemijlocit în derularea proiectului. Se trag concluzii pentru desfășurarea unor activități viitoare în cadrul societății și în cadrul altor proiecte.
După aceasta, colectivul de proiect se dizolvă, specialiștii acestuia reluându-și locul în structura organizatorică a societății.
Avantajele utilizării managementului prin proiecte
Sistemul de management pe bază de proiecte prezintă multiple avantaje, în special raportate la problemele cu un tot mai pronunțat caracter complex și inovațional cu care organizațiile contemporane se confruntă.
Experiența a demonstrat că managementul pe bază de proiecte reprezintă cel mai adecvat cadru pentru rezolvarea problemelor de acest tip, dificil de abordat cu ajutorul abordărilor de management de tip clasic. Nu întâmplător, acest sistem a fost conceput și utilizat pentru prima oară de NASA în realizarea rachetei spațiale pentru misiunea APOLO.
Se pun în evidență următoarele avantaje:
– posibilitatea rezolvării unor probleme complexe, în intervale de timp mult mai reduse comparativ cu versiunea clasică și cu rezultate economice superioare;
– promovarea unei structuri organizatorice de tip matriceal, favorizante schimbării și eficienței organizaționale;
– facilitarea contactelor de specialitate (tehnice, științifice, manageriale) între componenții echipei de proiect și între aceștia și ceilalți specialiști ai societății respective și ale altor societăți;
– crearea unor premize favorabile pentru formarea de manageri profesioniști.
Managementul prin proiecte reprezintă un cadru dintre cele mai propice pentru descoperirea și formarea de manageri dinamici, competenți și adaptabili cerințelor unei piețe concurențiale dinamice și globalizate.
Dezavantajele utilizării managementului prin proiecte
Se pun în evidență următoarele:
– dificultatea selecției managerilor de proiect buni și a convingerii lor să-și asume riscurile impuse de proiect, cât și a riscurilor profesionale pe care acest sistem le impune;
– apariția și manifestarea unor duble subordonări ale specialiștilor implicați în realizarea proiectului, aceasta fiind, de altfel, o limită a organizării de tip matriceal;
– apariția unor fenomene de nesincronizare a componentelor organizatorice specifice managementului prin proiecte;
– apariția de situații conflictuale între compartimentele implicate în realizarea proiectului și componenții colectivului de proiect sau managerul de proiect. Aceste situații conflictuale se manifestă în legătură cu calitatea specialiștilor și a informațiilor puse la dispoziția colectivului de proiect, precum și cu raporturile derulate pe parcursul realizării proiectului între structura organizatorică formală și structura organizatorică a societății virtuale care utilizează managementul prin proiecte.
Capitolul III PREZENTAREA MUNICIPIULUI BRĂILA
Scurt istoric
Numeroase vestigii arheologice datând încă din anul 5000 î.Hr. dovedesc că orașul Brăila a fost locuit din acea perioadă, însă a fost atestat documentar abia la 20 ianuarie 1368.
Deoarece Brăila era unul dintre cele mai prospere porturi comerciale în secolul al – XIX-lea, simbolul velierului a fost preluat în stema județului pentru a reprezenta întocmai acest statut.
Însă, în anul 2002 prin Hotărârea nr. 1544/18.12.2002 „privind aprobarea stemei municipiului Brăila, județul Brăila”, s-a aprobat în Consiliul Local Municipal, ca stema municipiului sa fie reprezentată de un scut cu baza curbată, timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate, ce conferă localității rangul de reședința de județ. Deoarece Brăila a fost considerata o poartă intre Occident și Orient și a fost martora a tuturor confruntărilor dintre localnici și popoarele care au dorit sa o cucerească, un alt element considerat reprezentativ pentru stemă, este cetatea crenelata din argint cu doua turnuri laterale rotunde, simbolizând vechea așezare a orașului, iar intre cele două turnuri, acvila cruciată de aur care privește spre dreapta, cu aripile întinse, ciocul roșu și ținând în gheare, o semiluna de argint, cu colturile în sus, simbolizează victoriile romanilor în confruntările cu Poarta otomană.
Unicitatea orașului Brăila este dată de:
La Brăila s-au înființat prima Camera de Arbitraj Comercial (1836), Bursa de cereale și Bunuri (1882), Curtea Comercială și Banca Comercială;
Unul dintre primele orașe românești care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol incă din anul 1858;
Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcția de cheiuri și dane pentru portul Brăila (1883-1892);
Vaporul cu aburi „Orient” este prima navă românească pentru transport pasageri ce a plecat de la Brăila pe Dunăre în anul 1895;
La numai 13 ani după invenția lui Edison, la Brăila, s-a pus în funcțiune prima uzină electrica;
Primul oraș din România care a avut tramvai electric (1901);
Prima încercare de a valorifica stuful din Balta Brăilei, prin deschiderea unei fabrici de celuloză din stuf (1906);
Cel mai mare castel de apă din țară, cu o capacitate de , este dat în funcțiune, la Brăila, în anul 1912.
Localizare
Situat în sud-estul României, municipiul Brăila se întinde pe o suprafață de 4.392 ha și se compune din 3 zone: zona propriu-zisă a municipiului, stațiunea Lacu Sărat, platforma industrială Chiscani, totalizând 3.444,46 ha de teren intravilan.
Orașul Brăila este poziționat la 46°16’17” latitudine nordică și 27°58'33'' longitudine estică. Municipiul are acces direct la magistralele de căi feroviare și rutiere fiind totodată port maritim la Dunăre.
Climatul este temperat – continental, cu o temperatură medie de 11,1° C, cu veri uscate și ierni reci, flora și fauna fiind specifice regiunii de câmpie.
Turismul
Turismul reprezintă una dintre activitățile economice cu un potențial semnificativ în generarea creșterii economice. Brăila isi dorește să devină un punct de atracție turistică prin punerea în valoarea a resurselor de care dispune.
Situația turismului la nivelul municipiului Brăila arată că la nivelul anului 2010, în județul Brăila s-a înregistrat un număr total de 61.955 turiști, din care 54.647 turiști români și 7.308 turiști străini. Așa cum reiese din Fig. 3.1, numărul de turiști sosiți în municipiul Brăila s-a situat pe un palier constant. De aceea, se are în vedere dezvoltarea acestui segment prin realizarea unor proiecte de interes turistic care să dezvolte această ramură.
Figura 3.1 Evoluția numerică a turiștilor în Brăila (Sursa: Institutul National de Statistica)
Patrimoniul cultural
Port la Dunăre, Brăila s-a dezvoltat datorită unor intense schimburi comerciale încă din perioada în care era cea mai puternică fortăreața turcească de la Dunărea de Jos. Poziția strategică a orașului a determinat de-a lungul timpului negustori de diferite etnii să se stabilească în zonă, adăugând prin tradițiile lor un plus de culoare culturii locale.
În prezent, patrimoniul cultural al orașului este reprezentat de următoarele obiective:
Teatrul Maria Filotti – instituție de prestigiu a teatrului romanesc, cu o arhitectură în stil baroc și având o tradiție de peste 150 de ani, dintre care aproape 60 de ani de activitate permanent, a fost înființat la 15 aprilie 1949 ca Teatrul de Stat Brăila – Galați. Construit în jurul anului 1850, Hotelul Rally, locație care găzduiește în prezent Teatrul Maria Filotti, reunea teatru, hotel, club, restaurant, cinematograf, arena de vara și cofetărie. Teatrul Rally, inaugurat la 11 decembrie 1895, a găzduit prestigioase trupe din țara și din străinătate. Aici au debutat Hariclea Darclée în 1881 și Maria Filotti în 1905.
Teatrul Rally a fost cedat de proprietarul său – Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei – Primăriei orașului prin testamentul datat în noiembrie 1910, care se încheie cu următoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inimă iubire de dreptate și adevăr și mai presus aplicațiunea la munca neîntrerupta și cinstita, ca numai în aceasta eu am găsit mai multa mulțumire în viața mea. Mila către cei nenorociți și suferinzi și dragoste desăvârșita către religie și neam.” Restaurat în anii 1980, clădirea teatrului se distinge prin valoarea sa arhitectonică și valoarea artistică a cortinei, adevărată operă de artă, considerată unică în Europa, datorită stilului folosit la realizarea ei (cusătura de mărgele și fir de aur, reprezentând soarele și luna, râsul și plânsul). Se remarcă, de asemenea, imensul vitraliu din holul monumental al clădirii teatrului. Din anul 1969 poartă numele de Maria Filotti. Teatrul dispune de o sală de spectacole în stil italian, Sala Mare, Sala Studio și Sala de conferințe, care pot găzdui atât spectacole teatrale cat și alte tipuri de evenimente. Clădirea este inclusă în Lista Monumentelor istorice 2004 a Județului Brăila. De asemenea, un act de recunoaștere a valorii acestui lăcaș de cultură este includerea sa în albumul UNESCO alături de cele mai reprezentative edificii din Europa, destinate spiritualității umane.
Muzeul Brăilei, instituție muzeală brăileana, născută odată cu biblioteca publică a orașului Brăila, a fost întemeiată la începutul anilor ’80 ai veacului al XIX-lea, mai precis la sfârșitul anului 1880, la 3 noiembrie, în cadrul Conferinței profesorilor de către 8 din cei 10 profesori: Șt. C. Hepites, I. Guliotti, Z. Deimeze, Iordan Dimitriu, I.C. Tacit, Pr. M. Guzianu, Dragomir Constantinescu și Atanasie Popescu – directorul acestei instituții de învățământ, care au hotărât să supună subscripției publice înființarea unei biblioteci și a unui muzeu pe lânga gimnaziu. Actualul sediu al muzeului este fostul Mare Hotel Francez, al cărui proprietar a fost negustorul Băncii filembocice Nicolleto Armelin;
Biserica Greacă cu hramul Buna Vestire, a fost construită în perioada 1862-1872 în “mahalaua carantinei” în care enoriașii erau mai mult greci, fiind cea mai mare biserică greacă din Sud-estul Europei. Este construită în stil eclectic, după concepția arhitectului Avram Ioanidis, iar la interior are picturi murale realizate de Gheorghe Tătărescu.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, situată în Piața Traian, este cea mai veche dintre bisericile existente în raza orașului, fiind transformată în Biserică ortodoxă în anul 1831, după pacea de la Adrianopol, dintr-o fosta geamie, fiind una dintre putinele biserici din Romania care nu are turle. Biserica reprezintă singura mărturie istorică a împrejurărilor în care, în urma războiului ruso-turc din anii 1828-1829 și a păcii de la Adrianopol din anul 1829, orașul și împrejurimile, organizate ca raia turcească, au reintrat în componenta Principatului Țării Românești;
Orologiul-Brăila (1909), pe soclul său este marcată o corabie cu pânze – simbol al portului de pescari;
În Piața Sf. Arhangheli, din centrul vechi, se află din 1906 Grupul Statuar Traian, realizat de sculptorul Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei;
Statuia Ecaterinei Teodoroiu a fost ridicată în memoria eroinei care s-a jertfit pentru apărarea patriei, în luptele de la Marasesti din primul război mondial.
Fostul Palat Administrativ și Judecătoresc, actualul sediu al Facultății de Inginerie, cu o arhitectura în stil academist, datează din anul 1891;
Colegiul Național ”Nicolae Bălcescu”, monument istoric, construit în stil neoclasic, în anul 1863;
Gradina Publică reprezintă una din oazele de vegetație ale orașului, unde se regăsesc ruinele fostei cetăți a Brăilei, precum și una dintre intrările în canalele subterane de sub oraș, o adevărată rețea de tuneluri cunoscute sub numele de hrubele Brăilei. În spațiul grădinii a funcționat și un restaurant rotativ, situat la ultimul etaj al
clădirii turn care odinioară a fost „Castelul de apă” al orașului Brăila, construit în 1912;
Teatrul de păpuși Cărăbuș – care realizează spectacole pentru copii de toate vârstele;
Muzeul Brăilei cu secțiile de istorie, de arheologie, de etnografie și folclor, de științele naturii și restaurare.
Biblioteca Județeană „Panait Istrati” care oferă acces la internet, acces la colecțiile de cărți din toate domeniile, publicații periodice (ziare, reviste, almanahuri, anuare), materiale audio-video (casete, CD-uri, discuri) și documente în format electronic (CD-ROM-uri), rezervarea, la cerere, a unor cărti indisponibile la momentul solicitării, informații privind colecțiile și serviciile Bibliotecii, oferite în toate secțiile de relații cu publicul, împrumut de carte, la cerere, din colecțiile altor biblioteci din țară (solicitantul achită numai contravaloarea taxelor poștale), participarea la manifestări cultural-educative: lansări de cărți, întâlniri cu scriitori, simpozioane, concursuri, videoproiecții și expoziții.
Stațiunea Lacu Sărat funcționează încă din prima jumătate a sec. al XIX-lea. În adâncul lacului se găsește nămol terapeutic cu grad foarte ridicat de mineralizare, considerat unul din cele mai valoroase nămoluri sapropelice din România. Factorii naturali de cura sunt: apa minerală din lac clorurosodică, sulfatată, magneziană concentrate, nămolul sapropelic din lac. Stațiunea Lacu Sărat este o adevărata oaza de verdeața cu efecte benefice asupra corpului uman.
Fântâna cinetica din centrul civic al orașului – operă a celebrului sculptor român Constantin Lucaci, denumit de mulți "al doilea Brâncuși”. Lucaci rămâne, înainte de toate, sculptorul în oțel inoxidabil. Elementele ce definesc sculptura sunt materialele folosite oțel și inox inalterabil. Fântâna mobilă a artistului îmbină laolaltă tradiția antică, apoi renascentistă și iluministă a jocurilor de apă. Neoconstructivism, artă cinetică, optical art, artă programată, materialele noi, toate concură la realizarea unei sculpturi de mari dimensiuni care reprezintă una din atracțiile turistice.
Strada Mihai Eminescu – Strada Regală, care astăzi poarta numele Luceafărului, este unul din locurile de promenadă ale Brăilei. Aici arhitectura veche a orașului este la ea acasă: coloane, aticule, frontoane, ferestre, balcoane, feronerie intr-o diversitate bogată, duce cu gândul la vremurile cosmopolite de la începutul secolului al XIX-lea datorită cărora orașul are statut de rezervație urbanistică.
Municipiul Brăila se remarcă și prin personalitatile care s-au născut și au rămas în pleiada personalităților naționale și internaționale cu contribuții insemnate pe anumite domenii: cultura, sănătate, învățământ, etc. Astfel, amintim mai jos personalitățile brăilene, care au dat importanță acestui oraș:
În anul 1861, la Brăila se naște Haricleea Darclee, una dintre marile soprane ale lumii care a incantat publicul mondial interpretând chiar și pe scena operei Scala din Milano, în premiera operei „Tosca” la 14 ianuarie 1900.
În anul 1884, se naște scriitorul Panait Istrati, autor al unor lucrări de referință în literatura națională și internațională: Codin, Haiducii, Nerantula, Ciulinii Bărăganului, Chira Chiralina și Spovedanie pentru învinși.
În 1929, la aniversarea a 100 de ani de la eliberarea Brăilei de sub turci, marele inginer Gh. T. Marinescu editează "Analele Brăilei".
Alte personalități marcante ale urbei au fost: Panait Cerna (1881-1913) – poet; Ana Aslan (1897-1988) – academician; Maria Filotti (1883-1956) – actriță.
În domeniul literaturii s-au remarcat: Anton Bacalbasa, Fănus Neagu, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Mihail Sebastian, Gheorghe Banea, George Baronzi, Theodor Constantin, Mihăil Crama, Tinu Dinu, Mihu Dragomir, Gabriel Dimisianu, Iuliu Cezar Savescu, Mircea Stefănescu, Ilarie Voronca și mulți alții.
În domeniul muzicii amintim: George Niculescu-Basu, Petre Stefănescu-Goanga, Elena Teodorini, Ionel Perlea, Petre Marcu, George Cavadia, Olimpia Mărculescu, Maxim Vasiliu, Alexandru Enăceanu, Elena Patrichi, Johnny Răducanu și Nicu Alifantis.
Arta plastică a avut la Brăila reprezentanți de prestigiu: Arthur Gauromin Verona (1868 -1946) care a realizat cele mai vechi picturi reprezentând portul Brăila, Ion Theodorescu – Sion (1882-1930), Max Herman-Maxy (1895 -1971), Gheorghe Naum (1907 -1968), Mihail Gavrilov (1899 -1968), Octav Anghelută (1904 -1978).
Pentru valorificarea potențialului cultural al orașului, Consiliul Județean Brăila în parteneriat cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Brăila a realizat prin proiectul „Reabilitarea Centrului Istoric al municipiului Brăila” următoarele:
– crearea unei infrastructuri moderne care să poată fi exploatată facil și eficient de către comunitate;
– mărirea capacitații de folosire a acestor cai de acces de către toate categoriile de persoane și vehicule, indiferent de condițiile atmosferice sau de alte criterii; dezvoltarea activităților economice, sociale și culturale;
– ridicarea nivelului de trai și civilizație a locuitorilor; mărirea capacității locuitorilor de a beneficia de serviciile medicale, sociale, culturale, etc.
Prin acest proiect s-au reabilitat clădiri aparținând patrimoniului cultural (corpurile B și C ale Muzeului de Istorie Brăila, Centrul Cultural Nică Petre, Casa Memorială Panait Istrati, Secția de Etnografie a Muzeului de Istorie Brăila), străzi și bulevarde cu semnificație istorică și care realizează deschiderea către Dunăre, Piața Traian și Piața Poligon, situate în situl istoric recunoscut în lista de monumente naționale, Grădina Mare și Faleza Dunării precum și rețelele edilitare aferente acestora, zona aflată în semicercul cuprins intre B-dul Al. I. Cuza și malul Dunării.
De aceea reabilitarea Teatrului Maria Filotti și a Casei Memoriale Petre Ștefănescu Goanga, clădiri care fac parte din „Lista Monumentelor Istorice 2004 ale Județului Brăila”, aprobată prin Ordinul nr. 2314 din 08.07.2004 al ministrului Culturii și Cultelor aflate totodată și în perimetrul Centrului Istoric, contribuie la consolidarea și valorificarea potențialului cultural și turistic al municipiului Brăila și la atragerea unui număr ridicat de turiști.
Patrimoniul natural și zonele de agrement
Suprafața totală cu spații verzi a Municipiului Brăila este de 419,87 ha din care:
306,93 ha. – parcuri, zone de agrement, scuaruri, aliniamente stradale, spații verzi din ansambluri de locuințe.
112,94 ha – spații verzi cu acces limitat (aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, edificii de cult, cimitire.)
Suprafața spațiilor verzi raportată la o populație de 215.316 locuitori, consemnată în statistici la finele anului 2007, are ca rezultat o medie de 19,5 mp pentru fiecare brăilean.
Conform art. 2 (1) din OUG 114/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafața de spațiu verde de minimum 20 m2/locuitor, pana la data de 31 decembrie 2010, și de minimum 26 m2/locuitor, pana la data de 31 decembrie 2013.
Pentru atingerea țintei de 20 m2 de spațiu verde pe cap de locuitor, până în 2010, există teren disponibil și se fac demersuri pentru ca acesta să fie amenajat corespunzător. Este vorba de 16 ha aflate în perimetrul său imediata apropiere a cartierului ANL Lacu Dulce. Astfel, 3 hectare vor fi amenajate ca parc, cu alei, bănci și alte utilități. De asemenea, pe alte 13 ha, dispuse intre cartierul ANL și calea ferată, ar urma să se planteze copaci, terenul respectiv devenind o bariera verde de protecție a municipiului.
În scopul realizării țintei de 26 m2, până în 2013, se preconizează împădurirea a 49 de hectare de teren degradat, printr-un program guvernamental. O parte din acest teren se află tot lingă cartierul ANL Lacu Dulce, în prezent fiind folosit ca pășune, restul fiind situat la ieșirea din municipiu, spre Galați.
Cele mai importante zone verzi din municipiu sunt:
Parcul Monument –
Faleza și esplanada Dunării –
Scuarul din Piața Traian – 0,63 ha;
Grădina Publică –
Parcul Zoologic – 4,2 ha.
Parcul Monument, cu o suprafață de 53 ha, este cel mai mare parc al municipiului Brăila, acesta existând încă din anul 1862, o contribuție majoră în amenajarea acestuia având generalul Kiseleff, parcul purtând pentru mult timp numele acestuia.
De-a lungul timpului, parcul a suportat multe modificări. În anul 1974 Centrul de Proiectare al Județului Brăila, elaborează noi planuri de reamenajare a parcului, cu denumirea „Complex Sportiv Brăila – Parc Monument”.
Parcul este prevăzut cu alei pietonale, terenuri de tenis, teren de atletism, stadion, parc de joacă pentru copii, restaurant, Muzeu de Științele Naturii, etc., construcțiile reprezentând 33 % din suprafață.
Parcul reprezintă principala zona de agrement a orașului, atrăgând atât populația tânără cât și vârstnicii.
Deoarece suprafețele cu spații verzi ale parcului sunt reprezentate în proporție de 85 – 90 % de arbori de talie mare cu coronamentul bine dezvoltat, se asigură în timpul verii un microclimat diferit de cel din oraș, temperatura medie zilnică fiind mai mică cu 3 – 4 0 C, umiditatea relativă a aerului fiind mai mare cu 8 – 14 %, față de restul orașului. Parcul Monument devine în timpul verilor secetoase principala oază de refugiu a populației.
În ultimii douăzeci de ani parcul nu a mai suportat intervenții majore, singurele lucrări fiind cele de întreținere a aleilor centrale și a spațiilor verzi .
În prezent, o parte din aleile pietonale proiectate inițial au dispărut, fiind acaparate de vegetație, bazinele din spatele Muzeului de Științele Naturii, prevăzute pentru a găzdui vegetație și faună specifică zonei, nu mai sunt funcționale.
Pentru a reda parcului faima de odinioară este necesară reamenajarea și modernizarea lui, astfel încât aici să poată fi organizate manifestări sociale, cultural-artistice, și sportive pe tot parcursul anului.
Este necesară intervenția nu numai asupra vegetației care nu a fost îngrijită conform unei arhitecturi peisagistice adecvate unui asemenea parc, ci și asupra aleilor, drumurilor de acces și dotărilor din parc (fântâni, bazine, locuri de joacă).
De asemenea este necesară reabilitarea și extinderea sistemului de irigații care deservește parcul, știut fiind faptul că Municipiul Brăila se află într-o zonă cu deficit anual de precipitații, cu o umiditate atmosferică redusă.
Municipiul beneficiază de asemenea de Pădurea Stejarul, aflată la limita teritorial administrativă, de lizierele din zona dig mal, precum și de 33,85 ha de suprafață verde situată în Stațiunea Lacu Sărat, frecventată de către populația brăileană mai ales pe parcursul sezonului de vară.
În municipiul Brăila există 9 cluburi sportive, 74 asociații sportive, 2 secții de nivel olimpic (înot și caiac canoe), 6 secții de nivel internațional (box, caiac canoe, motociclism, haltere, fotbal și volei), 36 secții la nivel național și 17 echipe în diviziile naționale (Liga Națională, Divizia C și Divizia Juniori).
Municipalitatea și-a propus implicarea activă în ceea ce privește modernizarea bazelor sportive, respectiv a Stadionului Municipal, în modernizarea Sălii Polivalente și reabilitarea Terenului de Atletism în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Sport, dar și în susținerea financiară a sportului brăilean.
Un pas important în susținerea sportului de masă l-a constituit finanțarea de către autoritățile locale brăilene a echipei de handbal feminin H.C. „DUNAREA” Brăila.
Analiza SWOT a municipiului Brăila
Capitolul IV STUDIU DE CAZ ”REABILITARE ZONA DE PROMENADĂ CUPRINSĂ ÎNTRE STR. CALEA CALĂRAȘILOR ȘI FALEZA DUNĂRII”
Obiectivele proiectului
În urma realizării Strategii de Dezvoltare a Municipiului Brăila 2008- 2013, Primaria Municipiului Brăila a trecut la următoarea etapa necesară, pentru prioritizarea în vederea derulării investițiilor publice, și anume, elaborarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Brăila( PIDU).
Proiectul „Reabilitare zona de promenadă cuprinsă între Str. Calea Călărașilor și Faleza Dunării” vizează îmbunătățirea infrastructurii publice urbane, fiind unul dintre proiectele individuale ale Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Brăila, propus spre finanțare în cadrul Programului Operațional Regional 2007- 2013, Axa 1- Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor, DMI 1.1. Planuri Integrate de dezvoltare urbană, Sub – domeniul – Poli de dezvoltare urbană.
Obiectivul general al proiectului este în concordanță cu prioritățile Strategiei de Dezvoltare a Municipiului Brăila 2008-2013.
Prin statutul sau juridic, Unitatea Administrativ Teritorială, se înscrie în rândul beneficiarilor Programelor Operaționale, în vederea concentrării strategice a politicilor economice, de coeziune socială și regională, precum și în vederea alinierii politicilor locale cu politicile europene.
Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Municipiului Brăila, va contribui la atingerea obiectivului specific al Programului Operațional Regional 2007- 2013, și anume, creșterea rolului economic și social al Municipiului, prin aplicarea unei abordări policentrice pentru o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor, în concordantă cu obiectivele Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Regională și ale Cadrului National Strategic de Referință, precum și cu Orientările Strategice Comunitare pentru actuala perioadă de programare 2007- 2013.
Obiectivul general:
Zona de promenadă cuprinsă între Strada Calea Călărașilor și Faleza Dunării, cunoscută sub denumirea „Esplanada Dunării ”, obiectiv reprezentativ al municipiului Brăila face parte din categoria dotărilor urbane de tip parc public central cu funcțiuni polivalente vizând pe termen lung următoarele obiective:
creșterea confortului urban al locuitorilor;
creșterea posibilităților de petrecere a timpului liber, în aer liber;
creșterea premiselor pentru dezvoltarea activităților de turism și agrement;
reducerea cheltuielilor de întreținere și reabilitare a infrastructurii urbane;
creșterea atractivității pentru investitori prin asigurarea unui mediu propice pentru dezvoltarea mediului de afaceri;
îmbunătățirea aspectului urban;
dezvoltarea durabilă a Municipiului Brăila, din punct de vedere economic;
Obiectivele specifice: constau în soluția adoptată privind lucrări complexe de reabilitare, cu utilizarea unor materiale de calitate adecvate funcțiunilor, care să pună în valoare elementele de artă monumentală ale fântânilor, în jurul cărora gravitează întregul ansamblu de promenadă, recreere cu eliminarea definitiva a cauzelor ce au provocat degradările:
reabilitarea fântânilor arteziene construcții, hidroizolații, finisaje, placaje;
reabilitarea fântânilor parte mecanică și hidraulică;
refacerea volumetriei fântânii circulare în zona bazinului superior;
refacerea zonelor de promenadă afectate de tasări;
refacerea în totalitate a pavajelor executate din travertin și marmura, materiale nerecomandate pentru terase circulabile în aer liber;
refacerea lucrărilor de infrastructura apa, canalizare, iluminat;
realizarea amenajărilor pentru persoane cu dezabilități.
Intervențiile de maxima urgența sunt:
eliminarea fisurilor și a degradărilor la elementele structurale și nestructurale identificate la chesoanele fântânilor și platformele pietonale pe parcursul evaluărilor calitative și analitice, prin completări, matari, turnări.
realizarea intervențiilor și completărilor constructive la fântâna circulară în baza unor proiecte tehnice avizate și de personal tehnic calificat.
realizarea de drenuri și canale colectoare și scurgere de ape accidentale pentru eliminarea infiltrărilor în zona cuvelor.
Obiectivele specifice vor fi atinse ca urmare a realizării activităților și subactivităților prevăzute în cadrul proiectului, în timp ce atingerea obiectivului general va fi o consecința a îndeplinirii obiectivelor specifice.
Proiectul propune soluții tehnico-economice viabile pentru reabilitarea infrastructurii urbane a Municipiului Brăila, contribuind la atingerea Obiectivului principal al acestui domeniu major de intervenție, și anume creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de munca în orașe, prin reabilitarea infrastructurii urbane și îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenorialului.
Contextul proiectului
Brăila, atestată documentar încă din anul 1368, prin poziția sa de port la Dunăre a fost un loc de tranzit al drumurilor comerciale preferate de negustorii din orient spre vestul continentului european, fiind adesea descrisă ca o prezență deosebită, remarcabilă.
Din păcate Brăila, tocmai din aceste motive, a fost expusa deseori diverselor agresiuni armate, politice, economice, dar a renăscut mereu, rămânând un reper imposibil de ignorat pe malul stâng al Dunării.
Intre anii 1538- 1829, în timpul administrației turcești, portul și-a păstrat importanta, prin menținerea legăturilor comerciale tradiționale, deși majoritatea produselor exportate ajungeau la Istanbul – perioada în care Brăila a fost centrul spiritual al tuturor creștinilor aflați în teritoriile ocupate de turci.
Emanciparea orașului și portului a debutat în anul 1829, odată cu căderea Cetății Brăilei, cea mai puternica fortăreața turcească din zona Dunării de Jos.
După obținerea Independenței în anul 1877, o buna bucată de vreme Brăila și-a păstrat alura de mare centru comercial.
Resursele agricole mari au făcut din ținuturile Brăilei un hinterland agricol național și internațional. Nu întâmplător în Brăila a funcționat cea mai relevantă bursă de cereale din Europa care întrunea intru totul caracteristicile unei burse internaționale. A fost atât de importantă încât ea a rămas înscrisă în registrele marilor societăți bursiere din Europa și SUA și în timpul socialismului, când practic ea fusese desființată.
Acest context a generat în timp structuri urbane, edificii, monumente de istorie valoroase ce dau nota specifica identității locale care fac din Brăila un oraș unic la nivel național și chiar European.
Perioada interbelică a avut o creștere economică și culturală deosebită, în această perioadă afirmându-se și personalități incontestabile ale culturii și spiritualității romane: Panait Istrate, D. P. Perpessicius, Mihail Sebastian, Fănus Neagu, Maria Filoti, Petre Andrei, Mina Minovici, C. Hepites, Ilarie Voronca, Ana Aslan, Gheorghe Petrescu, Petre Stefanescu Goanga, Anton Bacalbasa, s.a.
Acestui patrimoniu cultural moștenit i se adăuga un element nou, la fel de prețios reprezentativ, unic prin lucrările sale de artă monumentală: Zona de promenadă ce leagă noul centru al orașului, Piața Independenței, de cheiul Dunării, dominate de prezenta fântânilor arteziene imaginate și create special pentru acest amplasament de renumitul artist plastic, maestrul Constantin Lucaci.
Cadrul natural, relieful, prezenta Dunării cu lunca , japsele, canalele și otroavele sale ce amintesc de Balta Brăilei, este de asemeni o prezenta particulară, un patrimoniu natural de o frumusețe aparte, ce se contopește organic cu patrimoniul cultural și artistic, dar mai presus de orice, cu oamenii locurilor.
Pentru Romania, particularizând, pentru Brăila, este esențiala conservarea tezaurului natural, urbanistic, cultural regional, constituit ca un patrimoniu ce definește identitatea locala, grav afectata în timp dar și a componentelor noi ale acestui patrimoniu, printre care, ansamblul amenajărilor pentru promenade și relaxare, esplanada, împreuna cu parcurile și fântânile sale.
Ne referim aici la necesitatea conservării, reabilitării obiectivelor în sine și la refacerea infrastructurii specifice, prin utilizarea oportunităților oferite de programele de finanțare specifice, și utilizarea acestora pentru obiective prioritare.
Cultura româneasca își validează europenitatea , prin schimbul permanent de valori spirituale pe plan mondial, intr-un context în care fiecare națiune isi consolidează propria identitate contribuind la imbogatirea patrimoniului imaterial, spiritual, al Europei Unite- modalitate coerenta de a atinge deviza Uniunii Europene” Unitate prin diversitate”
Justificarea necesității implementării proiectului
La nivelul comunității au fost identificate probleme legate de următoarele aspecte: infrastructura urbana degradata, lipsa de atractivitate a spatiilor publice de petrecere a timpului liber, degradarea sau lipsa spatiilor verzi cat și aspectul inestetic al Municipiului.
Promenada cu amenajările sale este locul de desfășurare a numeroase spectacole în aer liber oferite locuitorilor municipiului Brăila.
Ansamblul promenadei, ca elemente de construcție este compus din zone de circulații pietonale, scuaruri, alei pietonale, trepte și rampe, dispuse intr-o suită de platforme pietonale, situate la cotele medii ale ternului amenajat, descendente spre Dunăre . Aceasta amenajare complexă, asigură legătura între spațiile de odihnă, recreere și amenajările pentru petrecerea timpului liber pe cheiul Dunării cu terasa superioară a orașului, Piața Independenței, Calea Călărașilor.
Promenada se află în prezent intr-o stare avansată de uzura fizică și morală datorată faptului ca au fost utilizate la realizarea ei materiale neadecvate, soluții tehnice neperformante ce au permis infiltrarea apei spre solul argilos macropori sensibil la umezeală, provocând tasări ale terenului, precum și tehnologii determinate de bugetul limitat dar și de posibilitățile tehnice existente la momentul realizării. Un astfel de obiectiv are nevoie periodic de lucrări majore de reabilitare, întreținere, amenajare, modernizare și adaptare la cerințele utilizatorilor.
La verificarea în teren a stării tehnice a obiectivului, s-au constatat:
Pavajul platformelor de promenade este crăpat, fracturat, tasat pe cca.30% din suprafața, și prezintă fisuri și exfolieri, pete, rosturi dilatate, pe toata suprafața inclusiv pe trepte, contratrepte, placajele parapetelor, pierzându-și valoarea artistica inițiala;
Finisajele sunt de regulă desprinse, fisurate, exfoliate pe cca. 80- 85% din suprafață;
Spatiile tehnice sunt inundate periodic, prezintă urme de aluviuni din infiltrații, și necesita intervenții, igienizare și chiar consolidare;
Treptele, parțial tratate antiderapant sunt realizate din granit lustruit, finisajele sunt pe 30% desprinse și prezintă fisuri, ciobitori, zone exfoliate pe circa 80% din suprafață;
Nu exista nici un fel de dotări pentru persoanele cu handicap;
Apa din cuve are o culoare dizgrațioasă (verde pământiu, turbure) iar suprafața apei este acoperită cu spume și gunoaie;
Cuvele sunt acoperite de alge și finisajele sunt practic invizibile;
Rebordul cuvelor este realizat din elemente prefabricate finisate cu mozaic spălat, simplu așezate pe contur, cu rosturi nefinisate cu aspect inestetic.
Populația Municipiului Brăila era de: 363 979 locuitori în anul 2008 ( preluată din statistici), iar suprafața municipiului este de: 21 449, 00 de ha, spatii verzi: 419, 87 ha; astfel, spațiu verde: 19, 5 mp/ loc, iar zone de agrement 16, 5 ha. Conform art. 2(1) din OUG 114/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005, privind protecția mediului, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura o suprafață de spațiu verde de minimum 20 mp/ loc, pana la 31 dec. 2010 și de minimum 26 mp/ loc la finele anului 2013.
Pentru a atinge cota de 20 mp. spațiu verde pe cap de locuitor, până în anul 2010, autoritățile publice au identificat terenurile disponibile și se fac demersuri pentru ca acestea să fie amenajate corespunzător.
Zonele verzi amenajate în cadrul promenadei identificate la fata locului sunt următoarele:
Peluze gazonate amenajate pe platformele rezultate din amenajarea spatiilor adiacente promenadei cuprinse intre acestea și clădirile vecine.
Zone plantate cu arbori de talie medie și arbusti plantati în palcuri;
Zone tip „grădinița” cu teren negazonat de regulă, plantate cu trandafiri și delimitate cu borduri de 15×15 cm.; înălțimea liberă peste trotuar care retine apa și permite infiltrarea spre straturile leosoide a unor mari cantitati de apa fiind unul din principalii factori ce generează tasări;
Zone verzi în cuve de beton – „ tip jardiniere”- de talie mare;
Zone cu flori anuale de sezon, plantate în „ covor pe perioada de înflorire”.
Investigațiile privind starea tehnica au identificat disfuncționalitățile obiectivului pentru eliminarea cărora sunt necesare:
Lucrări de reabilitare, consolidare, modernizare a platformelor pietonale de promenadă, a scuarurilor, spatiilor de odihnă și recreere, ale cuvelor, spatiilor tehnice, și dotările aferente, precum și lucrări de realizare a amenajărilor speciale pentru persoane cu dezabilități.
Lucrări de remodelare peisagistică, amenajare spatii verzi, peluze, spatii de prezentare și expunere sezoniera plante decorative.
Lucrări de reabilitare a instalațiilor și echipamentelor electrice de iluminat public și ale spatiilor tehnice, ale instalațiilor de apă și canalizare, instalațiilor mecanice și celelalte lucrări conexe.
Având în vedere situația existentă a zonei de promenadă, dar ținând cont de tendințele actuale și de cerințele Uniunii Europene, se conturează o viziune optimistă în vederea remedierii treptate a mediului înconjurător.
Mediul înconjurător, apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea cât și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție : de component al mediului și de consumator( ca beneficiar al mediului).
Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane și reprezintă rezultatul interferențelor unor elemente naturale: sol, aer, apa, vegetație, cu elemente create de activitatea umană. Toate acestea, interacționează și influențează condițiile existente și posibilitatea de dezvoltare viitoare a societății.
Obiectivele care urmează a fi atinse prin acest proiect sunt:
Reabilitarea, modernizarea infrastructurii zonei de promenadă;
Managementul eficient al resurselor existente;
Protejarea mediului înconjurător;
Dezvoltarea durabila a infrastructurii urbane;
Proiectul își propune soluții tehnico-economice viabile pentru reabilitarea infrastructurii urbane Municipiului Brăila, contribuind la atingerea obiectivului principal al acestui domeniu major de intervenție și anume creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de munca în orașe, prin reabilitarea infrastructurii urbane și imbunatațirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenorialului.
Creșterea calității vieții
Proiectul contribuie la creșterea calității vieții în zona ținta, prin:
Creșterea confortului urban al locuitorilor;
Crearea posibilităților de petrecere a timpului liber în aer liber (parcuri, spații de joaca pentru copii);
Creșterea atractivității pentru investitori prin asigurarea unui mediu propice pentru dezvoltarea mediului de afaceri;
Crearea premizelor pentru dezvoltarea activităților de turism și agrement;
Protecția mediului
Proiectul propus contribuie la îmbunătățirea condițiilor de mediu în zona urbană a Municipiului Brăila prin echilibrarea balanței intre spatiile verzi și ariile construite.
Potențialii beneficiari ai proiectului
Beneficiarii direcți ai proiectului sunt:
Municipiul Brăila;
Comunitatea municipiului Brăila;
Agenții economici;
Instituțiile de cultura și artă ce pot organiza activități în zonă.
Beneficiarii indirecți ai proiectului sunt:
Turiștii, ce beneficiază de condiții îmbunătățite de odihnă și recreere, socializare;
Proprietarii construcțiilor din zonă, prin creșterea valorii imobiliare a acestora;
Comunitatea locală prin creșterea rolului economic și social al municipiului Brăila în contextul dezvoltării echilibrate , concomitent cu realizarea polilor integrați de dezvoltare urbană;
Activitățile proiectului
Calendarul activităților
*) Anul 1, luna 1 = luna în care s-a realizat prima activitate/ subactivitate din cadrul proiectului.
Managementul proiectului
Implementarea proiectului presupune derularea activităților incluse în proiect. În paralel cu acestea, trebuie sa se desfășoare monitorizarea și controlul, evaluarea și raportarea proiectului.
Elementele utilizate pentru implementarea ativităților proiectului sunt:
Responsabili;
Termene;
Costuri estimate;
Surse de finanțare;
Vor fi organizate proceduri de achiziție corespunzătoare, conform legii, pentru selectarea societăților de proiectare, supraveghere șantier, servicii de publicitate, audit financiar și a celor ce se vor ocupa de activitatea de, reabilitare a zonei de promenada.
Implementarea măsurilor de monitorizare asigură posibilitatea introducerii de către managerul de proiect a unor măsuri corective care să mențină implementarea proiectului în stare optimă de funcționare.
În cadrul proiectului au fost identificate următoarele categorii de riscuri:
Implementarea proiectului se va realiza de către specialiști în managementul proiectelor ce alcătuiesc echipa de implementare din partea beneficiarului, respectiv a Municipiului Brăila. Aceasta este compusă din 8 membri, fiecare cu rol bine definit în cadrul derulării proiectului.
Managerul de proiect – este responsabil cu coordonarea realizării tuturor activităților în scopul îndeplinirii obiectivelor proiectului. Va organiza consultări cu echipa de implementare și va coordona toate activitățile administrative legate de respectarea regulilor în materie de achiziții, publicitate, încheierea contractelor, verificarea oportunității, legalității și realității cheltuielilor efectuate, verificarea și aprobarea raportărilor tehnice și financiare, intermediare și finale. Va coordona realizarea tuturor activităților legate de îndeplinirea obiectivelor specifice ale proiectului, verificând stadiul îndeplinirii acestora și încadrarea în graficul de desfășurare propus. Va primi și procesa problemele ce apar pe perioada Ciclului de viața al Proiectului, asigurând managementul și revizuirea acestuia. Persoana propusa pentru ocuparea acestei poziții are o experiența necesara, acumulata în cadrul altor proiecte susținute de beneficiar. Asigură actualizarea calendarului activităților și notificarea la Organismul Intermediar(în cazul unor schimbări minore) și prin solicitare de act adițional în cazul modificării duratei de derulare a acestuia;Asigură informări periodice privind derularea activităților, atingerea rezultatelor și a indicatorilor proiectului în vederea identificării posibilelor riscuri aferente implementării. Urmărește corelarea bugetului aprobat al proiectului cu sumele din contractele încheiate și cu realitatea cheltuielilor. Identifică măsurile necesare ptr eliminarea factorilor ce pot afecta desfășurarea în condiții adecvate implementării proiectului.
Asistent managerul – alături de managerul de proiect, are rolul de a ajuta în organizarea și implementarea activităților proiectului (achiziții, coordonare, verificare, audit etc.), de a asista managerul de proiect în demersurile sale și de a implementa activitatea de supraveghere de șantier, care are caracter continuu pe perioada desfășurării lucrărilor și subactivitatilor de obținere de avize și acorduri necesare demarării lucrărilor. Înlocuiește managerul de proiect în lipsa acestuia, preluând toate atribuțiile;
Responsabilul financiar – această persoană va fi responsabilă cu îndeplinirea obligațiilor financiare, implementarea activității de audit financiar precum și alte activități specifice conform fisei postului;
Responsabil achizitii publice – este responsabil cu implementarea activităților și subactivitatilor de organizare și desfășurarea achizițiilor publice pentru a asigura corectitudinea și respectarea legislației în vigoare, va urmări ca fiecare contractor sa-și respecte răspunderile contractuale;
Responsabil probleme tehnice – Persoana responsabilă cu implementarea activităților și subactivitatilor din cadrul etapelor de lucrări de reabilitare a infrastructurii va răspunde de verificarea rapoartelor tehnice intermediare și finale și va participa alături de asistentul managerului la activitatea de supraveghere de șantier. Va superviza efectuarea controlului de calitate
( materiale, procese tehnologice, manopera, rezultat final) pentru îmbunătățirea calității finale în completarea activității persoanei juridice desemnate pentru asigurarea inspecției de șantier. Persoana a fost aleasa ținând cont de pregătirea profesionala.
Responsabil promovare proiect – această persoană va răspunde de realizarea publicității proiectului conform Manualului de Identitate Vizuala pentru POR.
Responsabil probleme juridice – Această persoană va asigura răspunderea legata de legalitatea întocmirii documentației aferente proiectului, a contractelor de achiziție de servicii, lucrări, furnizare, respectarea termenelor și a prevederilor legale din contracte.
• Responsabil cu monitorizarea – Asigură actualizarea calendarului activităților prin aprobarea acestuia de către managerul de proiect și notificarea la Organismul Intermediar(în cazul unor schimbări minore) și prin solicitare de act adițional în cazul modificării duratei de derulare a acestuia. Asigură informări periodice privind derularea activităților, atingerea rezultatelor și a indicatorilor proiectului în vederea identificării posibilelor riscuri aferente implementării. Urmărește corelarea bugetului aprobat al proiectului cu sumele din contractele încheiate și cu realitatea cheltuielilor. Identifică măsurile necesare pentru eliminarea factorilor ce pot afecta desfășurarea în condiții adecvate implementării proiectului
Termenele de finalizare a activităților proiectului sunt stabilite în documentație. Respectarea termenelor este esențiala pentru derularea și finalizarea în condiții bune a proiectului. Estimarea costurilor se va face prin bugetul proiectului, ținând cont de activitățile planificate și de documentația de avizare. Bugetul este clar realist și detaliat.
Etapele implementării proiectului constau în activitățile propuse pentru atingerea obiectivelor proiectului:
Elaborarea proiectului și a detaliilor de execuție;
Organizarea achizițiilor;
Contractarea agentului economic pentru lucrările de reabilitare;
Realizarea lucrărilor a infrastructurii și arhitecturii, modernizarea instalațiilor aferente și de reabilitare peisagistică;
Montarea mobilierului urban și a instalațiilor prevăzute în proiect;
Publicitate și promovare.
Evaluarea și raportarea proiectului.
Managementul proiectului va fi realizat de către echipa de implementare din partea beneficiarului.
Metodele de implementare au fost alese pentru a asigura succesul atât în etapa de realizare a obiectivului cat și în cea de exploatare. Metodologia de implementare a fost gândita în ideea obținerii unei eficiente maxime a tuturor activităților și a reducerii impactului negativ asupra mediului înconjurător.
Procesul de monitorizare și evaluare a proiectului constă în:
Compararea eforturilor de implementare cu scopul și obiectivele inițiale;
Determinarea progresului făcut pentru obținerea rezultatelor scontate;
Determinarea încadrării în schemele de timp propuse în proiect.
Pe parcursul implementării se va face monitorizarea continua a proiectului.
La sfârșit se va realiza raportul de evaluare a implementării proiectului, care va cuprinde:
Rezumatul principalelor activități desfășurate;
Rezultatele obținute;
Impactul direct pentru beneficiarii activităților desfășurate;
Probleme înregistrate în implementarea acțiunilor.
Bugetul proiectului
Note referitoare la buget:
Cheltuielile efectuate pentru achiziționarea de terenuri sau expropriere (linia 1.1. „Achiziția terenului” de mai sus) sunt considerate eligibile în limita a 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului (total coloana 4 „Cheltuieli eligibile” de mai sus)
Cheltuielile pentru organizarea procedurilor de achiziție (cap.3.4 din Devizul general), precum și pentru plata serviciilor de consultanță în domeniul managementului execuției investiției sau administrarea contractului de execuție (cap.3.5 pct.b) din Devizul general) vor fi incluse pe coloana aferentă cheltuielilor neeligibile la linia 2.4 „Consultanță” de mai sus. Pe coloana aferentă cheltuielilor eligibile la linia 2.4 „Consultanță” de mai sus vor fi incluse cheltuielile prevăzute la art.3 alin(5) din Ordinul comun nr.1294/3296/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile;
Cheltuielile pentru proiectare și asistență tehnică (capitolul 3 de mai sus) sunt considerate eligibile în limita a 5% din valoarea eligibilă a proiectului (total coloana 4 de mai sus)
Cheltuielile pentru montajul utilajelor tehnologice (cap.4.2 din devizul general), pentru utilaje, echipamente tehnologice și funcționale cu montaj (cap.4.3 din devizul general), pentru utilaje fără montaj și echipamente de transport (cap.4.4 din devizul general), pentru dotări (cap.4.5 din devizul general) și pentru active necorporale (cap.4.6 din devizul general) se vor include pe coloana aferentă cheltuielilor eligibile sau, după caz, neeligibile la linia 4.2 „Dotări de specialitate” de mai sus, după cum se încadrează sau nu în prevederile Ordinului comun nr.1294/3296/2008 privind cheltuielile eligibile
Cheltuielile diverse și neprevăzute (capitolul 6 de mai sus) sunt considerate eligibile în limita a 10% din valoarea unei sau, cumulat, a mai multor cheltuieli de la capitolul 4 de mai sus.
Capitolul V CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Această lucrare are ca scop prezentarea modului de concepere, construire și implementare a unui proiect finanțat prin fonduri europene. Proiectul „Reabilitare zona de promenadă cuprinsă între Str. Calea Călărașilor și Faleza Dunării” vizează îmbunătățirea infrastructurii publice urbane, fiind unul dintre proiectele individuale ale Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Brăila, propus spre finanțare în cadrul Programului Operațional Regional 2007- 2013, Axa 1- Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor, DMI 1.1. Planuri Integrate de dezvoltare urbană, Sub – domeniul – Poli de dezvoltare urbană.
Zona de promenadă cuprinsă între Strada Calea Călărașilor și Faleza Dunării, cunoscută sub denumirea „Esplanada Dunării ”, obiectiv reprezentativ al municipiului Brăila face parte din categoria dotărilor urbane de tip parc public central cu funcțiuni polivalente vizând pe termen lung următoarele obiective:
creșterea confortului urban al locuitorilor;
creșterea posibilităților de petrecere a timpului liber, în aer liber;
creșterea premiselor pentru dezvoltarea activităților de turism și agrement;
reducerea cheltuielilor de întreținere și reabilitare a infrastructurii urbane;
creșterea atractivității pentru investitori prin asigurarea unui mediu propice pentru dezvoltarea mediului de afaceri;
îmbunătățirea aspectului urban;
dezvoltarea durabilă a Municipiului Brăila, din punct de vedere economic.
Obiectivele specifice ale proiectului: constau în soluția adoptată privind lucrări complexe de reabilitare, cu utilizarea unor materiale de calitate adecvate funcțiunilor, care să pună în valoare elementele de artă monumentală ale fântânilor, în jurul cărora gravitează întregul ansamblu de promenadă, recreere cu eliminarea definitiva a cauzelor ce au provocat degradările:
reabilitarea fântânilor arteziene construcții, hidroizolații, finisaje, placaje;
reabilitarea fântânilor parte mecanică și hidraulică;
refacerea volumetriei fântânii circulare în zona bazinului superior;
refacerea zonelor de promenadă afectate de tasări;
refacerea în totalitate a pavajelor executate din travertin și marmură, materiale nerecomandate pentru terase circulabile în aer liber;
refacerea lucrărilor de infrastructura apă, canalizare, iluminat;
realizarea amenajărilor pentru persoane cu dezabilități.
Proiectul își propune soluții tehnico-economice viabile pentru reabilitarea infrastructurii urbane Municipiului Brăila, contribuind la atingerea obiectivului principal al acestui domeniu major de intervenție și anume creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de muncă în orașe, prin reabilitarea infrastructurii urbane și îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenorialului.
În vederea realizării studiului de caz s-a analizat conceptul de proiect, care reprezintă o activitate sau o serie de activități conexe, care au un punct de plecare și un punct de încheiere determinate, și sunt desfășurate în mod organizat, pe baza unui plan, într-un context precis, de către anumiți agenți, în vederea realizării unor obiective definite într-o perioada de timp stabilită.
Prin urmare, caracteristicile unui proiect se concretizează în următoarele elemente fundamentale:
– data începerii proiectului;
– data încheierii proiectului;
– obiectivele acestuia, grupându-se în: tehnice, economice și socio-umane;
– bugetul alocat proiectului;
– activități în general unice, sau, eventual, care se pot repeta numai pe o durată de timp limitată;
– un cadru organizat de desfășurare, care include relații și funcții ce trebuie definite și dezvoltate în concordanță cu obiectivele și natura specifică a fiecărui proiect;
– un ciclu de viață determinat, compus din mai multe etape obligatorii, denumite astfel: identificarea, analiza, formularea proiectului, pregătirea acestuia, evaluarea preliminară a proiectului, angajarea finanțării, implementarea, monitorizarea și evaluarea finală a rezultatelor proiectului.
Scopul unui proiect este, în primul rând, de a propune o abordare pentru a rezolva o problema, cum este cazul de față al proiectului „Reabilitare zona de promenadă cuprinsă între Str. Calea Călărașilor și Faleza Dunării”.
BIBLIOGRAFIE
Avram, Ion. Uniunea Europeana și aderarea Romaniei .Bucuresti: Editura Sylvi, 2001.
Covrig Mircea; Opran Constantin; 2002; Managementul proiectelor ; Agenția Managerială pentru Cercetare Științifică Inovare și Transfer Tehnologic – POLITEHNICA; Editura Pritech 2000; București
Dragos, Dacian Cosmin. Drept comunitar european. Cluj0Napoca: Accent 2003
Mihai Paun “Analiza sistemelor economice” Ed. ALL Educational 1997
Conf.univ. Edit Lukacs, Lect.dr. Sofia David, Conf.dr.univ. Rozalia Nistor, Lect.dr. Gianita Bleoju – „Management” – Ed. Europlus Galati 2011;
Opran Constantin; Stan Sergiu; 2003; Planificarea, elaborarea și implementarea proioectelor; Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy”, Departamentul ID, editura comunicare.ro
Prostean Gabriela: 2001; Management prin proiecte, Metode clasice și moderne, Instrumente software; Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, Romania
Rusu, C., Managementul schimbării, Editura Economică, București, 2003
Văcărel, I., s.a. – „Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 2000
***Proiect PAHARE „Servicii de Sprijin pentru Dezvoltarea Afacerilor” – studiu, Enterprise 2006
*** 2001; Manual CIPE de management financiar; Centrul Internațional pentru Întreprindere privată (CIPE); Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională –Romania; traducere Carmern STĂNILĂ; București
*** Piața financiară; Revista lunară financiar-bancară; ISSN 1224-4368; Bucuresti, Romania. www.piatafinanciara.ro
*** www.inforegio.com
*** www.capital.ro
*** www.bis.org
***www.fseromania.ro
***www.fonduri-UE.ro
***www.infoeuropa.ro
***www.europa.eu
***www.crest.ro
BIBLIOGRAFIE
Avram, Ion. Uniunea Europeana și aderarea Romaniei .Bucuresti: Editura Sylvi, 2001.
Covrig Mircea; Opran Constantin; 2002; Managementul proiectelor ; Agenția Managerială pentru Cercetare Științifică Inovare și Transfer Tehnologic – POLITEHNICA; Editura Pritech 2000; București
Dragos, Dacian Cosmin. Drept comunitar european. Cluj0Napoca: Accent 2003
Mihai Paun “Analiza sistemelor economice” Ed. ALL Educational 1997
Conf.univ. Edit Lukacs, Lect.dr. Sofia David, Conf.dr.univ. Rozalia Nistor, Lect.dr. Gianita Bleoju – „Management” – Ed. Europlus Galati 2011;
Opran Constantin; Stan Sergiu; 2003; Planificarea, elaborarea și implementarea proioectelor; Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy”, Departamentul ID, editura comunicare.ro
Prostean Gabriela: 2001; Management prin proiecte, Metode clasice și moderne, Instrumente software; Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, Romania
Rusu, C., Managementul schimbării, Editura Economică, București, 2003
Văcărel, I., s.a. – „Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 2000
***Proiect PAHARE „Servicii de Sprijin pentru Dezvoltarea Afacerilor” – studiu, Enterprise 2006
*** 2001; Manual CIPE de management financiar; Centrul Internațional pentru Întreprindere privată (CIPE); Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională –Romania; traducere Carmern STĂNILĂ; București
*** Piața financiară; Revista lunară financiar-bancară; ISSN 1224-4368; Bucuresti, Romania. www.piatafinanciara.ro
*** www.inforegio.com
*** www.capital.ro
*** www.bis.org
***www.fseromania.ro
***www.fonduri-UE.ro
***www.infoeuropa.ro
***www.europa.eu
***www.crest.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Managementului In Dezvoltarea Urbana (ID: 146258)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.