Rolul Investitiilor In Promovarea Reformelor In Moldova. Eficienta Investitiilor
Rolul investițiilor în promovarea reformelor în Moldova. Eficiența investițiilor
Cuprins:
INTRODUCERE
I. ABORDAREA INVESTIȚIILOR PRIN PRISMA METODOLOGIEI TEORETICE ACTUALE
1.1 Delimitarea teoretică a noțiunii de investiție
1.2 Atragerea investițiilor străine – condiție de bază în promovarea reformelor la nivel național
1.3 Strategia și politica Republicii Moldova privind atragerea investițiilor
II. Rolul investițiilor în promovarea reformelor în Republica Moldova
2.1 Contribuția investițiilor în accelerarea reformelor economice
2.2 Dezvoltarea sectorului tehnologiilor informaționale în baza investițiilor
2.3 Reformarea sectorului serviciilor medicale de sănătate și actualitatea atragerii investițiilor în acest sector
III. EFICIENȚA INVESTIȚIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA: IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE
3.1 Indicatorii de bază privind eficiența investițiilor
3.2 Avantajele și dezavantele investițiilor pentru Republica Moldova
3.3 Acțiuni de eficientizare a procesului de atragere a investițiilor în țară în scopul accelerării reformelor
CONCLUZII și RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea investigației: Investițiile constituie suportul material al dezvoltării economice durabile a unei țări. Activând într-un mediu concurențial la nivel regional și global, în condițiile liberalizării continue a circulației persoanelor, mărfurilor, dar și a capitalului, țările sunt în competiție permanentă, inclusiv în domeniul atragerii investițiilor – atât ale investitorilor locali, cât și celor străini.
În condițiile actuale ale trecerii la economia de piață și în cadrul conjuncturii economice interne o atenție tot mai deosebită este acordată procesului investițional în contextul accelerării reformelor în Republica Moldova.
Fiind factorul principal al oricărui proces de restructurare economică, investițiile reflectă în mod direct și indiscutabil capacitatea comună a tuturor agenților economici, independent de formele lor organizatorice și cele de proprietate, de a dezvolta noi direcții sau de a moderniza cele existente de activitate economică. Prin prisma analizei retrospective privind activitatea investițională în cadrul economic autohton putem evidenția о tendință clar pronunțată de mărire a volumului de investiții pe parcursul întregii perioade de reformare a tuturor sferelor activității economico-sociale.
Deci, rolul investițiilor străine în economia unei țări este incontestabil: lanțul de efecte pe care le generează se repercutează atât asupra producției de bunuri și servicii, cât și asupra consumului, motivând simultan cererea și oferta. Din acest motiv, problema promovării procesului investițional rămâne în permanență actuală în lume și, cu atât mai mult, în Republica Moldova. În acest context se discută despre climatul investițional favorabil din țară, despre susținerea inițiativei sectorului privat în domeniul desfășurării procesului investițional și despre succesele obținute în acest domeniu.
În același timp, din a doua jumătate a secolului XX, dat fiind faptul că investițiile au început să fie privite ca un factor catalizator al dezvoltării economice, cea mai mare parte a țărilor au întreprins măsuri de îmbunătățire a climatului investițional în scopul atragerii investițiilor străine directe, ceea ce a influențat pozitiv asupra fluxului de investiții și a creat posibilități largi de alegere între țările recipiente de capital.
Promovarea politicii corespunzătoare de către țara recipientă față de investițiile străine directe constituie o componentă importantă și necesară. Elementele de bază ale climatului investițional pot fi considerate măsurile ce țin de activitățile investitorilor străini, standardele aplicate față de filialele de peste hotare, precum și funcționarea adecvată a piețelor locale.
Participarea investițiilor străine la procesele de reformă este semnificativă dar nu determinantă cu variații considerabile de la o țară la alta. Prezența unor firme străine puternice pe piața locală poate să însemne înlăturarea de pe piață a firmelor locale, care nu fac față concurenței, dar în același timp pot să contribuie la stimularea acestora în a le determina să caute noi surse de competitivitate. Generarea unor efecte de demonstrație și de antrenare în restul economiei, la nivelul firmelor locale beneficiare sau furnizoare situate în amonte sau în aval față de ramura în cauză poate să conducă la dezvoltarea unor noi nuclee competitive în activitatea economică.
În acest context, țările în tranziție printre care și Republica Moldova concurează pentru atragerea unor fluxuri de investiții străine, care ar contribui direct la dezvoltarea economică și la atenuarea sărăciei, prin deschiderea unor locuri noi de muncă stabile, promovarea mai intensă a exporturilor și realizarea unui transfer de cunoștințe și tehnologii performante. Din acest punct de vedere, este oare rațional ca investitorii străini să fie tratați preferențial cu cei naționali? Probabil nu, dar această problemă merită o investigație separată. Cert însă este faptul, că investitorii străini ar trebui să fie tratați de guvernul Moldovei preferențial comparativ cu tratamentul aplicat de guvernele altor țări din regiune.
Apreciem, că toate cele menționate confirmă actualitatea temei de cercetare și argumentează necesitatea și utilitatea respectivelor investigații pentru dezvoltarea economiei Republicii Moldova. Condiție de bază în impulsionarea reformelor.
Gradul de cercetare a temei în literatura științifică. În calitate de suport teoretico-științific, au servit rezultatele studiilor și investigațiilor savanților și cercetătorilor din străinătate, printre care pot fi menționați: J. Dunning, S. Globerman, D.J. Shapiro, J.M. Gray, A. Berger, J.C. Panzar, J.N Rosse, R.F. Harrod, W.A. Lewis R., R. Gilpin, J. Canals, S. Claessens, R. Smith, D. Grigorian, C. Gini, J. Markusen, A. Venables etc. Au fost analizate și cercetările autorilor ruși: L. Cru.vi., L. Lavru.in, V. Senceagov, L. Dobrozina, precum și ale celor români: F. Buhociu, Gh. Negoescu, L. Cistelican, I. Romanu, I. Vasilescu, D. Pârvu, C. Basno, I. Stănescu, M. Matei etc.
De asemenea, o importanță deosebită au avut-o, pentru prezenta cercetare, publicațiile cercetătorilor și economiștilor autohtoni: Gh. Iliade, R. Hîncu, A. Secrieru, L. Cobzari, N. Băncilă, O. Stratulat, A. Stratan, A. Timuș, I. Bor., V. Iordachi, V. Ganea, S. Ciobu, Iu. Țîrdea, A. Suhovici., V. Cociug, I. Gorobeț și alții.
La fel, suportul informațional al cercetării îl constituie rapoartele și publicațiile Băncii Naționale a Moldovei, instituțiilor financiare internaționale (Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), datele publicate de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Ministerul Economiei al Republicii Moldova etc. Drept bază metodologică și normativă au servit actele normative ale BNM, Comitetului Basel, legile și hotărârile emise de Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova etc.
Scopul si obiectivele tezei. Scopul tezei rezidă în cercetarea impactului investițiilor străine asupra accelerării reformelor în Republica Moldova. În vederea atingerii scopului propus pentru realizarea prezentei teze de master, au fost stabilite anumite sarcini, cele mai importante fiind următoarele:
Delimitarea teoretică a noțiunii de investiție
Atragerea investițiilor străine – condiție de bază în promovarea reformelor la nivel național
Strategia și politica Republicii Moldova privind atragerea investițiilor
Contribuția investițiilor în accelerarea reformelor economice
Dezvoltarea sectorului tehnologiilor informaționale în baza investițiilor
Reformarea sectorului serviciilor medicale de sănătate și actualoitatea atragerii investițiilor în acest sector
Indicatorii de bază privind eficiența investițiilor
Avantajele și dezavantele investițiilor pentru Republica Moldova
Acțiuni de eficientizare a procesului de atragere a investițiilor în țară în scopul accelerării reformelor
Baza metodologică: Pentru studierea fenomenului investițional în corelație permanentă cu realitatea economică și socială s-a apelat la abordarea metodologică complexă și sistemică a conceptelor economice contemporane. În cadrul studiului au fost folosite diverse metode de cercetare, inclusiv statistice.
Metoda sistemică, a făcut posibilă analiza intensificării fluxurilor de investiții străine care contribuie la desfășurarea pe larg a procesului de integrare economică, ca o consecință a transformării sistemului economic internațional.
Prin metoda statistică s-a indicat faptul fluxurile de investiții străine de care au beneficiat țările în tranziție pe parcursul ultimului deceniu variază semnificativ de la o țară la alta.
Metoda instituțională, include analiza organelor implicate în promovarea investițiilor și creacrea cadrului investițional favorabil.
Metoda funcțională, cuprinde analiza situației conform căreia în Republica Moldova, investițiile străine reprezintă nu numai o sursă de capital, ci și o metodă de atragere în economia țării a tehnologiilor avansate, lipsa și necesitatea încadrării cărora se simte foarte acut.
Metoda empirică. Abordarea problemelor pieței investiționale globale contemporane are o valoare aplicativă în scopul adoptării politicilor coerente în domeniul investițional. Aplicarea metodologiei acceptate si testate la nivel internațional a permis demonstrarea impactului capitalului străin asupra cresterii economice în Republica Moldova.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute vizează următoarele elemente:
a fost tratat pe larg conceptul de investiție acordându-se o atenție deosebită modalităților de abordare și manifestare în cadrul relațiilor de piață;
a fost sistematizat și elaborat un sistem integru de indicatori statistici ai activității investiționale prin abordarea conținutului lor;
a fost propusă o clasificare a investițiilor conform standardelor și normelor comunitare;
a fost efectuată o analiza amplă comparativă a procesului investițional în economia națională și țările cu economie în tranziție;
au fost formulate și propuse un complex de mijloace și măsuri practice în vederea promovării și relansării activității investiționale în republică.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Investigațiile efectuate referitor la analiza impactului investițiilor asupra accelerării reformelor permit elaborarea unor recomandări care au scopul de a contribui la:
abordarea și interpretarea statistică a bazelor științifice, teoretico-metodologice ce condiționează obiectivele constituirii, dezvoltării și funcționării eficiente a mecanismelor sistemului investițional;
argumentarea comparațiilor internaționale bazându-ne pe criterii coerente de clasificare a investițiilor după impactul lor în economie;
stabilirea structurii și tendințelor pe piața investițională internă și externă;
definirea punctelor slabe ale politicii investiționale a statului, argumentarea necesității perfecționării acesteia prin evidențierea unor căi și măsuri eficiente de îmbunătățire a climatului investițional;
analiza riscului investițional, formelor de manifestare și stabilirea unor metode statistice particulare de evaluare a riscurilor;
Structura și volumul lucrării: Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura logică a lucrării care cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări prezentate în încheiere, lista bibliografică, anexe, lista abrevierilor.
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt identificate scopul și obiectivele cercetării, este precizat suportul teoretico-științific și metodologic al tezei, sunt prezentate noutatea științifică și valoarea practică a lucrării și precizată problema științifică importantă soluționată.
Capitolul I întitulat ABORDAREA INVESTIȚIILOR PRIN PRISMA METODOLOGIEI TEORETICE ACTUALE, prezintă: Delimitarea teoretică a noțiunii de investiție; Atragerea investițiilor străine – condiție de bază în promovarea necesității perfecționării acesteia prin evidențierea unor căi și măsuri eficiente de îmbunătățire a climatului investițional;
analiza riscului investițional, formelor de manifestare și stabilirea unor metode statistice particulare de evaluare a riscurilor;
Structura și volumul lucrării: Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura logică a lucrării care cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări prezentate în încheiere, lista bibliografică, anexe, lista abrevierilor.
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt identificate scopul și obiectivele cercetării, este precizat suportul teoretico-științific și metodologic al tezei, sunt prezentate noutatea științifică și valoarea practică a lucrării și precizată problema științifică importantă soluționată.
Capitolul I întitulat ABORDAREA INVESTIȚIILOR PRIN PRISMA METODOLOGIEI TEORETICE ACTUALE, prezintă: Delimitarea teoretică a noțiunii de investiție; Atragerea investițiilor străine – condiție de bază în promovarea reformelor la nivel național; Strategia și politica Republicii Moldova privind atragerea investițiilor
Capitolul II. denumit Rolul investițiilor în promovarea reformelor în Republica Moldova, prezintă: Contribuția investițiilor în accelerarea reformelor economice; Dezvoltarea sectorului tehnologiilor informaționale în baza investițiilor; Reformarea sectorului serviciilor medicale de sănătate și actualoitatea atragerii investițiilor în acest sector
Capitolul III. întitulat EFICIENȚA INVESTIȚIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA: IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE, analizează: Indicatorii de bază privind eficiența investițiilor; Avantajele și dezavantele investițiilor pentru Republica Moldova; Acțiuni de eficientizare a procesului de atragere a investițiilor în țară în scopul accelerării reformelor
Concluzia tezei reprezintă o generalizare, în baza constatărilor, observațiilor făcute pe parcursul realizării tezei a principalelor rezultate ale proiectului de specialitate.
I. ABORDAREA INVESTIȚIILOR PRIN PRISMA METODOLOGIEI TEORETICE ACTUALE
1.1 Delimitarea teoretică a noțiunii de investiție
Conceptul de “investiție” a fost și este examinat în teoria economică, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la conținutul și sfera de cuprindere a acestuia. Noțiunea de “investiție” stipulată în literatura economică publicată în limbile de circulație internațională (în franceză – investissement, în engleză și americană – investment, în germană – investition, în rusă – инвестиция etc.) este de origine latină (investire – a îmbrăca, a acoperi) și a fost inițial, un termen militar cu sensul de a împrejura o cetate, evident pentru a o cuceri, apoi a pătruns în terminologia financiar-economică pentru a defini în esență un efort bănesc făcut pentru atingerea unor anumite scopuri. [39, p. 237]
Cel mai frecvent este întоlnită următoarea definire a investițiilor, și anume ca cheltuieli sau plasamente de sume bănești la un moment inițial pentru a obține efecte ulterioare, iar numeroși economiști din diverse țări au căutat să surprindă cît mai multe elemente legate de conținutul și mecanismul investițiilor. De exemplu, economistul francez F. Aftalion formulează următoarea definiție: “investițiile reprezintă renunțarea la sursele bănești lichide actuale contra speranțelor unor resurse viitoare, evident mai mari”, iar în modelele de creștere economică ale lui Keynes, Harrod, Donar investițiile sînt considerate ca fiind egale cu economiile. Francezul P. Masse consideră că “investiția reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obținerea unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”. P. Masse stabilește următoarele patru elemente principale pentru investiție [22, p. 4]și anume: subiect, reprezentat de cel care investește – persoană fizică sau juridică; obiect, reprezentînd lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc., modul în care se concretizează investiția; cost, care este efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obținerea acelui obiect concret; efecte valorice, rezultate prin realizarea investiției și care se obțin în viitor și reprezintă, în realitate o speranță mai mult sau mai puțin certă.
Economiștii, rusul Novojilov V. V. și americanul J. English-Morley în același timp au formulat definiția de investiție considerînd că nu este suficientă doar calificarea investițiilor ca o simplă cheltuială, ci este necesar de avut în vedere două sensuri pentru o delimitare mai concretă a noțiunii de investiție, și anume: investiția este o cheltuială, reprezentînd o resursă financiară avansată și consumată în prezent pentru a obține efecte viitoare; investiția este în același timp o acțiune, o lucrare concretizată în utilaje, construcții etc., prin urmare multitudinea de active fixe și circulante prin care se obțin întreprinderi noi, se modernizează, se reutilează sau se dezvoltă cele existente. [33, p. 368]
Investiția este definită de către economiștii romвni sub trei aspecte: contabil, economic și financiar. În aspect contabil, investiția se confruntă cu imobilizările din activul unui bilanț, și anume toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create de întreprindere, destinate a rămîne în mod durabil în întreprindere și care permit realizarea activităților pentru care a fost creată firma. Altfel spus, soldurile pozițiilor de bilanț în activ reprezintă în acel moment ceea ce este investit în întreprindere. Se are în vedere achiziții de terenuri, imobil, mașini, echipamente destinate producției, dar și cele cu caracter social. [51, p. 244]
Investiția în sens economic corespunde concepției manageriale; acest lucru se traduce printr-un sacrificiu de resurse care se efectuează astăzi pentru venituri viitoare superioare cheltuielilor inițiale (productivitatea investiției sub aspectul randamentului și cel al eficienței exploatării sau operării). În această abordare sînt considerate investiții: bunuri din dotare; alte cheltuieli ca programe de publicitate, de formare a personalului, de studii și cercetări, care nu apar în totalitate în bilanț, iar efectul lor asupra lichidităților întreprinderii este greu de estimat și se prelungește pe mulți ani.
Investiția în sens financiar corespunde tuturor cheltuielilor de numerar care vor genera profituri sau economii pe o lungă perioadă și care în consecință se vor rambursa într-o perioadă de mai mulți ani. Acest fenomen este sinonim cu folosirea unei finanțări pe termen lung, inclusiv folosirea unei datorii exigibile, o lungă perioadă de timp. Financiar, investiția este reprezentată de întregul capital cu care se lucrează.
Definiția financiară a investiției include atît noțiunea contabilă, cît și noțiunea economică, avînd în plus dimensiunea legată de necesarul de fond de rulment de exploatare. În economiile cu proprietate privată asupra capitalurilor, investițiile sînt divizate în două categorii: investiții financiare și reale.
Investiția financiară înseamnă o formă de plasament a capitalului. Un investitor financiar nu se ocupă de problematica conceperii, realizării și exploatării unui proiect prin folosirea capitalului propriu, ci doar de formele de plasament (acțiuni, obligațiuni sau alte forme de împrumut), punînd la dispoziția întreprinzătorilor capitalul de care dispune. [49, p. 6]
O altă concepție a noțiunii de investiție este formulată de către un grup de economiști: o investiție poate fi definită în general ca un proces prin care se cumpără ceva în scopul obținerii unui profit sau dobînzi.
În sens financiar investiția reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă și certă în speranța obținerii în viitor a unor profituri mai mari, dar posibile. În sens contabil investiția înseamnă alocarea unei sume disponibile pentru procurarea unui activ, care va determina fluxuri financiare de profituri și cheltuieli de exploatare. [41, p. 14] Economiștii moldoveni (Ciornоi Nicolae și Blaj Ilie) formulează astfel definiția de investiții: „Investițiile se fac din cele mai vechi timpuri și actualmente ele sînt o parte componentă a activității economice a tuturor agenților economici, care alocă sume importante din profiturile obținute pentru extinderea și modernizarea mijloacelor de producție”.
Din cele menționate mai sus se poate de concluzionat că: Investițiile reprezintă una dintre cele mai dificile resurse, care asigură perfecționarea producției, creșterea economică, în cele din urmă contribuie la creșterea nivelului de trai al populației. [29, p. 88]
Fundamentarea volumului și a eficienței economice a investițiilor la nivel macro – și microeconomic necesită cunoașterea problemelor metodologice și teoretice privind sistematizarea investițiilor, deoarece în esență investițiile sînt cheltuieli destinate efectuării unei mari varietăți de lucrări și activități. Cheltuielile de investiții pot fi sistematizate și ordonate în funcție de anumite criterii de ordin teoretic și de natură practică, fiecare asemenea sistematizare punînd în evidență structurări prin prisma creșterii eficienței investițiilor.
Sistematizarea investițiilor după structura tehnologică grupează cheltuielile de investiții în următoarele lucrări întоlnite la orice investiție: cheltuieli pentru lucrări de construcție – montaj; cheltuieli de investiții pentru utilaje tehnologice și instrumente; cheltuieli pentru lucrări geologice; cheltuieli pentru studii, cercetări și proiectări; cheltuieli pentru achiziționarea de obiecte de inventar; cheltuieli pentru pregătirea personalului; alte cheltuieli de investiții – pentru amenajarea terenului, organizarea șantierului de execuție a investiției; licitații pentru utilaje, tehnologii etc. [24, p. 29]
Sistematizarea investițiilor după tipul de lucrări grupează cheltuielile de investiții în două direcții: în primul rînd – realizarea de obiective sau întreprinderi noi și în al doilea rînd – amenajări sau îmbunătățiri ale unor obiective deja existente:
investiții pentru noi întreprinderi sau unități economico-sociale în diferite domenii, cu o anumită mărime a capitalului fix și circulant;
investiții pentru modernizarea întreprinderilor, dotate cu utilaje, instalații, mașini tehnologii etc., caracterizate printr-un grad de uzură fizică și morală relativ redus;
investiții de reutilare sau reînnoire care înlătură uzura fizică și morală prin înlocuirea parțială sau totală a unor utilaje, fără a-i modifica vechiul profil de producție;
investiții pentru reconstrucția unei întreprinderi înseamnă refacerea parțială sau totală a clădirilor, liniilor telefonice etc., pentru adaptarea la cerințele pieței prin reprofilarea capacităților de producție;
investiții de dezvoltare înseamnă practic sporirea capitalului fix și circulant prin adăugarea sau construirea de noi spații și dotarea la o unitate existentă;
investiții pentru menținerea capacităților de producție cuprind cheltuieli pentru reparații capitale și nu pot fi departajate de anumite investiții de modernizare sau reutilare.
Sistematizarea investițiilor pe sfere ale producției sociale și pe ramuri ale economiei naționale. Cea mai folosită sistematizare a investițiilor pe sfere de activitate este aceea în investiții productive și neproductive, pe care literatura occidentală le numește investiții cu caracter commercial (care obțin profit) și investiții cu caracter necomercial.
investiții productive sînt considerate în toate țările ca fiind primordiale și ele sînt destinate industriei, agriculturii, construcțiilor etc. Aceste investiții cu caracter productiv se materializează în capitalul fix și circulant, care sînt incluse direct și activ la procesul de producție;
investițiile din sfera neproductivă sînt realizate în învățămînt, cultură și artă, știință, sănătate și asistență socială, alte servicii și sînt considerate la fel de importante ca și investițiile din sfera productivă.
Pentru a pune mai bine în evidență rolul unor activități, economiștii occidental sistematizează investițiile astfel: investiții strategice care sînt destinate unor domenii vitale ale economiei, într-o anumită perioadă și în care pot fi incluse și unele activități cum ar fi învățămîntul; investiții de infrastructură care le deservesc pe primele prin realizarea unor dotări și utilități. Tratarea acestei sistematizări a investițiilor depinde deci de strategia și programul politic promovat în țară pe o anumită perioadă.
Sistematizarea investițiilor după natura încorporării lor în capitalul fix și circulant al viitorului agent economic. În procesul de realizare a unei investiții se întоlnesc două categorii de cheltuieli:
investiții care se materializează și se regăsesc în capitalul fix și circulant contabilizat de agentul economic care beneficiază de investiția respectivă. Prin urmare aceste cheltuieli de investiții se regăsesc în valoarea clădirilor, utilajelor, instalațiilor etc.;
investiții care nu se regăsesc și nu măsoară valoarea capitalului fix și circulant, deoarece în urma cheltuielilor de investiții nu se creează bunuri materiale de natura clădirilor, utilajelor etc.
Sistematizarea investițiilor după sursa de finanțare și forma de proprietate. Investitorul poate fi individual, o societate, o corporație sau o întreprindere cu capital particular, public sau mixt. Sursele de finanțare sînt mult mai diversificate și incluse într-un mecanism complex, specific economiei de piață și anume: resurse proprii ale unei întreprinderi sau ale unui agent economic care se obțin fie prin capitalizarea profiturilor, fie prin atragerea economiilor altor persoane; resurse împrumutate prin intermediul unor credite interne sau externe; resurse de la bugetul statului sau al unor unități administrative (comune, municipii, raioane, județe, organisme internaționale) și care pot avea caracter restituibil sau sînt alocate în regim de sponsorizare.
Investițiile reprezintă plasament de capital în diferite sfere de activitate în scopul obținerii profitului sau a altui rezultat util. Investițiile pot fi active financiare și active reale, brute și nete, de modernizare și noi, autohtone și străine etc. După forma lor de alocare investițiile pot fi financiare și materiale. Investițiile alocate în imobilizări financiare – cumpărarea de acțiuni sau de titluri de valoare, plasamente la bănci etc. – în scopul obținerii profitului sub formă de dividende și dobînzi, se numesc investiții financiare sau de portofoliu.
Investițiile alocate în imobilizări corporale – terenuri, clădiri, construcții speciale, mașini și utilaje, diferite instalații – se numesc investiții materiale sau reale. Deci investițiile reale reprezintă totalitatea resurselor financiare și materiale alocate pentru reproducerea mijloacelor de producție fixe. Orice investiție se realizează pe baza capitalului acumulat. Capitalul necesar pentru efectuarea investițiilor se formează în baza economiilor persoanelor fizice sau juridice, rezultate ca diferență dintre profiturile obținute și cheltuielile de consum. Prin urmare, sursa investițiilor reprezintă suma economisită pentru lărgirea activităților economice în scopul obținerii profitului.
Din analiza teoretică se poate concluziona că evoluția consumului este mai lentă decît cea a profiturilor, astfel se formează economii, care fiind acumulate pot fi transformate în investiții de capital. Economiile de venituri, care se materializează în capital fix sînt investiții reale.
Investiții reale reprezintă nu numai capitalul folosit pentru construcția de noi obiective, ci și cel folosit pentru modernizarea obiectivelor existente. Astfel, investițiile reale pot fi definite ca totalitatea cheltuielilor de capital pentru crearea și achiziționarea noilor mijloace de producție și modernizarea celor existente.
În teoria economică, există foarte multe criterii de sistematizare a investițiilor, dar cîteva dintre acestea sînt recunoscute ca esențiale, fiind larg utilizate de economiști. Conform acestor criterii, în opinia noastră, investițiile se sistematizează după cum urmează: După destinația mijloacelor alocate în:
investiții de capital (investiții reale sau directe), care reprezintă alocarea mijloacelor bănești nemijlocit în producție, pentru constituirea activelor reale (achiziționare de bunuri, utilaje pentru întreprinderi în scopul sporirii stocurilor de producție);
investiții de portofoliu (financiare), care se realizează prin cumpărarea titlurilor de valoare, operelor de artă, crearea unor depozite bancare etc., ținîndu-se cont îndeosebi de rata dobînzilor bancare, în funcție de care se apreciază dacă sînt sau nu sînt rentabile;
investiții publice, destinate atingerii scopurilor de gestionare a administrației publice, care sînt făcute de autoritățile statului;
investiții individuale, destinate susținerii activităților curente ale indivizilor și gospodăriilor acestora.
După gradul de risc pe care оl implică investițiile se sistematizează în: investiții cu risc redus, care sînt cele mai frecvente. Această categorie include investițiile de menținere și de ameliorare, care necesită resurse puține, dar au și cele mai mici efecte; investiții cu risc sporit, în categoria cărora intră investițiile de dezvoltare, de expansiune, de inovare, iar uneori și cele de modernizare, acestea fiind valori mult mai mari, producînd însă și efecte mai mari: creșterea capacităților tehnice, efectuarea unor restructurări de producție, implementarea noilor produse și servicii.
În baza sintezei surselor referitor la esența economică a activității investiționale pot fi făcute următoarele concluzii: Noțiunea de investiții este destul de larg utilizată în literatura economică din domeniu; Sînt folosite diferite metode de sistematizare a folosirii investițiilor. În opinia noastră, mai adecvat corespunde cerințelor și particularităților specifice sistematizarea investițiilor după destinație, grad de risc, structura tehnologică, mărimea efortului și importanței, modul de constituire; Procesul investițional în mare măsură este determinat de sursele de finanțare. Considerăm necesar de a se acorda o mare importanță în dezvoltarea economică atît investițiilor proprii, cît și celor străine.
1.2 Atragerea investițiilor străine – condiție de bază în promovarea reformelor la nivel național
Efectele scontate din activitatea de investiții au influențe determinante asupra dezvoltării economiei unei țări din multiple puncte de vedere. Prin efectul lor benefic se creează și se asigură o strânsă corelație între producție, repartiție, schimb și consum. Investițiile contribuie la dezvoltarea continuă și în lanț a legăturilor dintre ramurile și sectoarele economice. Este de remarcat și efectul multiplicator cu care activitatea investițională acționează asupra dezvoltării și relansării economiei întregi. Lansarea de investiții duce la creșterea profiturilor agenților economici și, implicit, la o contribuție sporită a acestora prin majorarea cuantumului impozabil. Cu cât agenții economici își dezvoltă activitatea și sporesc profiturile, cu atât bugetul statului răspunde mai rapid și favorabil creșterii nivelului de viață a membrilor societății. [52, p. 108]
Tot mai pronunțată și actuală în economia modernă, este corelația dintre fenomenul de investiții și creștere economică. Această corelație este dezvoltată în timp de mulți economiști remarcați în diverse modele de creștere economică. Prin creșterea economică se înțelege sporirea cantitativă a activităților și rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naționale, în strânsă legătură cu factorii care contribuie la această sporire.
Studiile și analizele privind impactul Investițiilor Străine Directe asupra țărilor gazdă menționează printre efectele pozitive ale Investițiilor Străine Directe următoarele efecte: Efecte directe care includ: ocuparea forței de muncă, creșterea volumului tranzacțiilor comerciale, formarea capitalului (de exemplu, multe țări în curs de dezvoltare au atras investitori străini în sectorul manufacturier cu scopul de a câștiga un anumit capital vital necesar relansării și dezvoltării acestei industrii). Practica diferitor state demonstrează că nivelul tehnologic corespunzător, dezvoltarea unui management inovațional, reformarea economiei în una bazată pe inovație și cunoaștere este posibilă atât prin mobilizarea potențialului intern, cât și prin atragerea investițiilor străine directe. Modelele analizate au constituit un instrument de analiză pentru înțelegerea procesului de creștere economică și a surselor creșterii. Astfel, poate fi afirmat faptul, că principalii factori al creșterii economice sunt invențiile și respective, schimbările tehnologice, susținute la nivel instituțional și legislativ.
Sub aspectul dat, vom încerca să prezentăm particularitățile atragerii investițiilor străine reieșind din practica Japoniei. În contextul de mai sus vom spune că datele provizorii pentru anul 2014 indică faptul că fluxul de investiții străine în ramurile economiei Japoneze prezentate mai sus a crescut cu 29% comparativ cu anul 2013, atingând valoarea de 97 miliarde USD.
Un loc important în atragerea investițiilor străine în economia Japoniei o ocupă comerțul exterior al țării și competitivitatea mărfurilor sale pe piața internațională. [37] Astfel, din complexul de relații economice comerțul exterior joacă rolul predominant în economia niponă. După ritmurile de creștere a comerțului exterior, Japonia a lăsat în urmă toate celelalte țări industrializate, iar după volumul lui ocupă locul trei după S.U.A. și Germania. În ultimele decenii a sporit mult comerțul Japoniei cu țările în curs de dezvoltare din Asia, Africa și America Latină, de unde ea importă cantități mari de materii prime și combustibili și unde exportă o bună parte a producției finite industriale. Ponderea cea mai inaltă în schimbul de mărfuri a Japoniei revine S.U.A., țărilor puternic industrializale din Europa, Australiei. [32]
Un factor de stimulare puternic în ceea ce privește investițiile în Japonia este faptul că economia Japoniei a înregistrat în primul trimestru al anului 2013 o creștere anualizată puternică (6%), însă ulterior performanțele acesteia au fost modeste, fiind consemnate rate de creștere negative în următoarele două trimestre. Această dinamică a fost cauzată de reducerea considerabilă a cheltuielilor publice, la aceasta adăugându-se corecțiile înregistrate de exporturi și investiții sub impactul reducerii cererii globale pentru produsele IT. Creșterea de 2,6% înregistrată de economia japoneză pe întreg parcursul anului a reprezentat totuși o performanță superioară celei consemnate în anul anterior, de numai 1,4%.
Un efect distinct privind investițiile străine în Japonia la nivel macroeconomic este determinat de procesele de privatizare. Procesul de privatizare s-a încheiat în Japonia la începutul anilor 90-ci, din acest motiv necontribuind într-o măsură importantă la creșterea fluxului de investiții străine directe atrase de această țară în anul 2014.
Creșterea economică puternică, restructurarea economiei pe scară largă și consolidarea afacerilor au făcut ca multe companii Japoneze să înregistreze profit în anul 2013. Profitabilitatea la nivel corporativ în economia Japoneză sa îmbunătățit iar creșterea profiturilor și condițiilor favorabile de finanțare au sprijinit dezvoltarea investițiilor. [47]
Creșterea cotațiilor pe piața bursieră niponă produce efecte pozitive facilitând achizițiile și ridicând semnificativ valoarea fuziunilor și achizițiilor internaționale. Revigorarea fluxului de investiții străine directe de ieșire în Japonia a fost influențată și de creșterea rapidă a prețurilor bunurilor de consum cu aproximativ 8% în ultimii patru ani.
Astfel, principalii indicatori micro și macroeconomici ilustrează revigorarea fluxului de investiții străine directe atrase de Japonia în anul 2014. Astfel, creșterea produsului intern brut Japonia a atins 3,5% în anul 2014, evoluție înregistrată chiar și în unele țări care au traversat perioade de evoluție negativă a PIB. Fenomenul de creștere economică combinat cu creșterea profitabilității companiilor multinaționale a sprijinit atragerea unui volum superior de investiții străine directe de către Japonia în anul 2014.
Datele preconizate de experți, companii multinaționale și agențiile de promovare a investițiilor au fost confirmate pentru anul 2014 când fluxul de investiții străine directe în Japonia a crescut de la valoarea de 75 miliarde USD în anul 2013 la 113 miliarde USD în anul 2014. [27]
În continuare vom menționa că Japonia continuă să adopte legi și reglementări noi, în vederea realizării unui mediu de afaceri mai atractiv pentru investitori. Din 18 de astfel de modificări în domeniul IS, introduse în 2013, 14 implicau deschiderea unor noi domenii pentru investiții străine directe, concomitent cu noi măsuri promoționale. În plus, în anul 2013, Japonia și-a micșorat nivelul de impozitare, în încercarea de a atrage prin aceasta mai multe investiții străine directe.
Pentru menținerea unui climat investițional favorabil, Japonia promovează un set de politici investiționale complementare, după cum:
1. Libertatea formelor juridice și modalităților de efectuare a investițiilor. Prin acest principiu se garantează investitorilor libera alegere a formelor juridice de efectuare a investițiilor, cu respectarea prevederilor legale, dar și a tipurilor de aport la capitalul societatilor comerciale.
2. Liberul acces la toate sectoarele economiei Japoneze. Investitorii pot alege în mod liber tipul de activitate pe care o vor îndeplini în Japonia, prin luarea în considerare a reglementărilor care stabilesc regimul de obținere a autorizațiilor și a monopolului de stat valabil pentru anumite activități.
3. Tratament egal pentru investitorii japonezi și străini, rezidenți și nerezidenți. Persoanele fizice și juridice care investesc în Japonia beneficiază de tratament egal, fără deosebire de naționalitate, sediu de activitate sau domiciliu. Persoanele nerezidente care investesc în Japonia beneficiază de dreptul de a transfera în străinătate veniturile obținute, fără nici un fel de restricții, după plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege, potrivit reglementărilor privind regimul valutar.
4. Protecția investițiilor împotriva naționalizării, exproprierii sau a altor măsuri cu effect echivalent. Investițiile efectuate în Japonia nu pot fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri cu efect echivalent, exceptând cazurile în care o astfel de măsură întrunește, cumulativ, următoarele condiții:
– sunt necesare pentru cauză de utilitate publică;
– sunt nediscriminatorii;
– se efectuează în conformitate cu prevederile exprese ale legii;
– se fac cu plata unei despăgubiri prealabile, adecvate și efective.
5. Garantarea drepturilor și facilităților. În vederea încurajării investițiilor, sunt prevăzute o serie de facilități fiscale și vamale, în concordanță cu practica și legislația internațională.
În acest context vom adăuga că începând deja cu anii ’80, investițiile străine directe au devenit o componentă din ce în ce mai importantă a economiei Japoneze, înregistrând ritmuri de creștere superioare altor state, iar din anii ’90 reprezintă o sursă în continuă ascensiune a investițiilor în țară.
În acest context este de subliniat faptul că investițiile străine în economia Japoneză constituie cea mai mare componentă a fluxului de capital extern, înregistrând oscilații mai mici decât investițiile de portofoliu și împrumuturile comercial-bancare.
1.3 Strategia și politica Republicii Moldova privind atragerea investițiilor
Atragerea investitorilor străini reprezintă un proces complicat pentru orice economie în dezvoltare, deoarece investițiile străine constituie una dintre cele mai sigure metode de stimulare a creșterii economice. Metodele și posibilitățile de atragere a Republicii Moldova a investitorilor străini, dar și factorii unici de a-i cointeresa, vor fi expuși în continuare. Se cunosc trei factori caracteristici pentru economia Republicii Moldova, care ar putea cuceri investitorii străini.
Primul factor este amplasarea. Republica Moldova ocupă o poziție deosebită între Est și Vest, există o legătură strânsă, politică și economică, cu ambele. Amplasarea reușită a Moldovei poate atrage investitori care sunt interesați atât de piețele dinamice din fosta Uniune Sovietica, cât și de economiile mai mari și mai tradiționale din Europa Occidentală.
Al doilea factor constă în faptul, că Republica Moldova nu este înzestrată cu, ce fac țara o zonă agricolă fertilă. În prezent, Moldova exploatează aceste avantaje, producând vin, fructe și carne care sunt exportate în Est și în Vest. Totodată, producția agricolă din Republica Moldova a decăzut de la sfârșitul anilor '80 și a scăzut simțitor după obținerea independentei. Odată cu creșterea întreprinderilor agricole private, în ultimii câțiva ani, volumul producției a sporit simțitor. Creșterea productivității din contul privatizării a fost îmbucurătoare, dar investitorii străini ar putea oferi capital și utilaj necesar pentru a restabili cu mult mai repede capacitățile sectorului agrar.
Și cel mai important factor este determinat prin forța de muncă instruită a Republicii Moldova, multilingvă și calificată, disponibilă pentru costuri mai mici decât în multe alte părți din Europa.
În continuare nu putem trece cu vederea Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Ea este axată pe asigurarea unui flux stabil și de lungă durată a investițiilor în sectoarele economiei naționale cu un potențial sporit de competitivitate și orientare la export, precum și pătrunderea pe noile piețe de desfacere prin integrarea țării în economia mondială. [11]
Obiectivul Strategiei constă în asigurarea atragerii investițiilor, care vor permite diversificarea gamei și creșterea volumelor de producție și prestarea de servicii competitive pe piețele internă și externă, și sporirea considerabilă a potențialului de export. Principalele sarcini ale Strategiei sînt:
majorarea volumelor investițiilor, preponderent a celor străine directe, în economia națională, care va permite ridicarea competitivității sectoarelor existente, modernizarea și restructurarea economiei naționale și crearea noilor sectoare eficiente cu orientare la export;
reducerea disproporțiilor structurale și regionale în dezvoltarea economiei naționale;
asigurarea unei balanțe de plăți pozitive din contul extinderii exporturilor și fabricării mărfurilor și prestării serviciilor substituibile celor importate;
maximizarea utilizării resurselor financiare locale în calitate de investiții, inclusiv a cetățenilor, remitenților și surselor proprii ale agenților economici.
Guvernul a demarat o luptă decisivă în vederea asigurării caracterului transparent al economiei și înlăturării barierelor birocratice în activitatea de întreprinzător. Prevederile Legii nr.424-XV din 16 decembrie 2004 privind revizuirea și optimizarea cadrului normativ de reglementare a activității de întreprinzător (“Ghilotina 1”), presupun excluderea din baza legislativă și normativă a tuturor acestor documente. De asemenea, a fost aprobată Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază și mecanismul de reglementare a activității de întreprinzător, așa-numita “Ghilotina 2”.
O premisă importantă pentru atragerea investițiilor și promovarea exporturilor este existența cadrului normativ bilateral. În prezent, Moldova este parte la 62 de acorduri bilaterale privind promovarea si protejarea reciprocă a investițiilor. Totodată, Moldova a întreprins o serie de măsuri direcționate spre crearea cadrului juridic special de reglementare și promovare a comerțului exterior prin semnarea a 38 de acorduri bilaterale privind colaborarea comercial-economică și 16 acorduri de comerț liber în cadrul C.S.I. și Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
Concurența dură pe piețele mondiale urmăres niste obiective primordiale ale activităților investiționale: obiectiv fundamental fiind dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova prin asigurarea unor ritmuri înalte de creștere a investițiilor, inclusiv a influxului de investiții străine directe, ținînd cont concomitent de posibilitatea de a atinge pe această cale a unui nivel mai înalt al calității vieții populației și a unui grad sporit de ocupare în cîmpul muncii; obiective principale fiind creșterea investițiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă. Concomitent se va urmări ca investițiile să contribuie la un așa proces de dezvoltare economică, în care ritmurile de creștere a exporturilor să le depășească pe cele ale creșterii importurilor, iar ritmurile de creștere a investițiilor în capital fix, precum și cele de creștere a producției industriale să întreacă ritmurile de creștere a PIB, creșterea investițiilor destinate inovării tehnologice, cercetării științifice și educației, diseminării cunoștințelor manageriale și organizaționale, care vor ameliora mediul de afaceri al economiei moldovenești și vor spori competitivitatea ei, creșterea investițiilor în regiunile care necesită susținere în dezvoltarea lor social-economică, extinderea investițiilor menite pentru protecția mediului ambiant, pentru ameliorarea utilizării resurselor naturale și pentru reducerea presiunii asupra mediului, cauzate de activitățile economice, orientarea factorilor de producere din Republica Moldova spre atragerea în țară a potențialului productiv din exterior și producerea în Republica Moldova a bunurilor destinate piețelor externe, consolidarea eforturilor tuturor instituțiilor implicate în procesul investițional.
La fel, în scopul creării unor condiții favorabile de atragere a investițiilor în economia Moldovei și asigurării promovării eficiente a exporturilor de mărfuri și servicii autohtone, Guvernul a aprobat Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. [11]
Una din principalele componente ale strategiilor și politicilor investiționale ale statului privind atragerea fluxurilor de capital străin, o constituie promovarea unei imagini economice favorabile a Republicii Moldova care joacă un rol indispensabil în obținerea performanțelor economice externe. Se poate afirma că există o corelație directă între nivelul promovării imaginii țării și volumul comerțului exterior, precum și volumul investițiilor atrase. Anume promovarea activă a unei imagini favorabile țării va duce la obținerea unor rezultate politico-economice calitative și cantitative scontate precum: asigurarea credibilității Republicii Moldova ca stat în care investițiile sunt garantate de riscuri și pot fi plasate în activități economice profitabile și durabile. asigurarea atractivității Republicii Moldovei drept destinație pentru fluxurile investiționale la nivel de țară, regiune, ramură economică și informarea investitorilor privind oportunitățile investiționale în cadrul acestora. [13] Promovarea imaginii Republicii Moldova de țară producătoare de mărfuri calitative și cu potențial turistic sporit.
Reieșind din situația politico-economică actuală, se întreprinde măsuri[15] concrete în vederea informării active și continue, pe plan internațional, asupra entității Republicii Moldova într-o manieră favorabilă țării, cum ar fi: implementarea diverselor măsuri promoționale; organizarea Misiunilor oamenilor de afaceri; organizarea în străinătate a zilelor "Moldova prezintă"; organizarea prezentărilor tematice; reflectarea imaginii țării în cadrul surselor media de peste hotare; distribuirea materialelor publicitare despre economia țării prin intermediul Misiunilor Diplomatice, instituțiilor de profil și comunității de afaceri din țările străine. Și multe alte se implementează și la ora actuală pentru a face ca Republica Moldova sa fie prielnică pentru toți investitori care doresc și sunt în căutarea de a plasa capitalul său cît mai productiv.
De exemplu, putem evidenția strategia și politica Republicii Moldova privind atragerea investițiilor în sectorul transporturilor. În contextul dat, activitatea de transport în Republica Moldova este reglementată de coduri, legi speciale și alte acte normative subordonate legii. Normele cu caracter de comerț din legislația națională sunt prevăzute în Codul civil al Republicii Moldova, de aceea spunem că reglementările de ordin general pentru raporturile de transport cu caracter de comercialitate sunt cuprinse în Codul civil, iar reglementările de ordin special – în legislația fiecărui tip de transport luat în parte, și anume:
în transportul auto: a) Codul transporturilor auto[3]; b) Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje nr.854 din 2006[19]; c) Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09.12.1999; [20]
în transportul feroviar: a) Codul transportului feroviar; [2] b) Regulamentul privind prestările de servicii în traficul feroviar de călători, bagaje, mărfuri și mesagerii în interes propriu nr.238 din 2005; [18]
în transportul maritim: Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova; [1]
în transportul aerian relațiile comerciale sunt reglementate în întregime de Convenția pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian internațional, adoptată la Montreal la 28 mai 1999. [21]
Cu părere de rău, până în prezent nu există un Cod aerian și un Cod al transportului naval al Republicii Moldova. În privința elaborării Codului aerian se duc anumite discuții, totuși oarecare acțiuni concrete de elaborare a lui nu au început. [43, p. 49] În schimb, proiectul Codului transportului naval a fost alcătuit deja, a trecut cu bine procedura de expertizare, dar cauzele tergiversării examinării lui în Parlament nu sunt cunoscute.
În continuarea celor de mai sus, vom menționa că situația curentă în sectorul transporturilor din Republica Moldova poate fi privită dintr-o multitudine de aspecte: legale, comerciale, de infrastructură, tehnologice etc. Analiza curentă se va axa pe aspectele privind corelarea și armonizarea sectoarelor menționate, la standardele comunitare, având în vedere aspirațiile de integrare europeană ale Republicii Moldova.
Plasarea geografică a Republicii Moldova poate fi privită ca un factor pozitiv pentru dezvoltarea sectorului de transporturi, în special a celui auto și, respectiv, feroviar datorită căilor de tranzit ce traversează teritoriul țării, asigurând o bună parte dintre schimburile comerciale dintre Est și Vest. La aceasta contribuie și factorii uman și cultural, care în virtutea circumstanțelor istorice au creat legături culturale și lingvistice strânse ale populației din Republica Moldova atât cu vecinii săi imediați – România și Ucraina – cât și cu statele CSI în general și cele din Europa de Sud-est și Centrală.
Conform Biroului Național de Statistică, lungimea totală a drumurilor naționale la sfîrșitul anului 2012 era de 3336 km de drum. Costul de investiție în reabilitarea unui kilometru de drum național este de 550000 euro. Conform paginii oficiale a Republicii Moldova, investițiile pe 2012 concretizate au fost în valoare de 397,8 mil.lei (cheltuiți în 2011 și materializați în 2012).
La momentul actual, un proiect finisat de pe urma investițiilor în sectorul transporturilor în Republica Moldova, este Portul Internațional Liber Giurgiulești. Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG), unicul port din Republica Moldova accesibil pentru navele maritime, este situat la km 133,8 (a 72,2 milă maritimă) al fluviului Dunărea, în sudul Republicii Moldova, fiind mărginit de România (respectiv de UE) și Ucraina. PILG reprezintă un centru regional logistic din cadrul economiilor în curs de dezvoltare a Europei de Sud-Est, fiind amplasat pe traseele internaționale de comerț și transport și îmbinând sistemele de cale ferată de ecartament normal și larg. Întreaga suprafață de 120 ha are statut similar cu cel al unei zone economice libere și odată finisată în întregime, va consta din terminalul petrolier, portul marfar și de pasageri și o zonă industrială.
Terminalul petrolier a fost construit din investiții străine în valoare de 35 milioane dolari SUA. Dana poate primi nave maritime și barje fluviale cu pescajul de până la 6,5 m și poate descărca sau încărca până la 3 tipuri diferite de produse petroliere în același timp. Capacitatea totală de depozitare este de peste 63 de mii de metri cubi de produse petroliere, iar capacitatea maximă de transbordare va fi de peste 2 milioane tone pe an.
Portul de pasageri (investiție de 10 milioane dolari SUA ) are o capacitate de circa 300 de pasageri pe zi. Va asigura o modalitate sigură, ieftină și ecologică de transportare a pasagerilor în statele din bazinul Mării Negre și Mării Mediterane. Prin acest port, Republica Moldova se poziționează la un nivel mai avansat în domeniul transportului naval, ceea ce va conduce la dezvoltarea turismului și a regiunii de sud a țării.
Terminalul cerealier (investiție 12 milioane dolari SUA) servește la transportul cerealelor pe cale maritimă în și din Moldova, în caz de necesitate. Are o capacitate de primire de 3.000 tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto și feroviar și o capacitate încărcare a unităților de transport maritime de până la 7.000 tone, cu o viteză de încărcare de 300 tone pe oră. Are o capacitate de prelucrare pentru export de până 500 mii tone cereale.
Calea ferată Cahul-Giurgiulești. După darea în exploatare a Terminalului Giurgiulești existau trei variante de acces la acesta, pentru preluarea produselor petroliere: transportul auto pe o cale rutieră necorespunzătoare calitativ; folosind calea ferată care trece pe teritoriul Ucrainei (cu suportarea costurilor pentru tranzit); construcția liniei de cale ferată Giurgiulești-Cahul, cu o lungime de 50 kilometri. În anul 2007 s-a optat pentru ultima variantă, care va aduce importante beneficii economice și strategice. Investiția a fost de 50 milioane de euro, preconizându-se amortizarea ei în 10 ani. Prin construcția acestei linii se va permite accesul direct la portul românesc Galați, aparținând spațiului UE. Impactul negativ asupra mediului din lunca Prutului odată cu construcția acestei căii ferate va fi de zece ori mai redus, comparativ cu transportul auto. Tronsonul asigură conexiunea cu calea ferată din Ucraina și România, putându-se efectua transporturi atât în vagoane acceptate de standardele UE, cât și în cele care rulează în țările CSI.
O problemă asupra căreia merită de atras atenția, este sectorul transportului feroviar. Atragerea investițiilor în calea ferată este unica șansă de a asigura supraviețuirea lor și de aceea este nevoie de un mediu normativ fertil. În continuare, ca viteza trenurilor să ajungă la media din UE (160 km/h) pe segmentul Chișinău-Ungheni, CFM are nevoie de investiții de circa 1203 milioane dolari SUA. Până la sfîrșitul anului 2013 sunt estimate următoarele surse de finanțare externă (milioane dolari SUA): Uniunea Europeană, care oferă asistența financiară prin intermediul granturilor în cadrul Noii Politici de Vecinătate (205); Corporația Provocările Mileniului, care este un instrument al Guvernului Statelor Unite ce oferă granturi de dezvoltare, pentru care este eligibilă Republica Moldova (150); Banca Mondială (32); Banca Europeană pentru Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (80,4).
Pentru a profita de avantajele așezării sale geografice în tranzitul de călători și mărfuri, Guvernul Republicii Moldova, prin MTID, va trebui să elaboreze imediat proiectul de electrificare a căii ferate, cu calcularea costurilor reale ale lucrărilor. S-a estimat că, în cazul trecerii la tracțiunea electrică, calea ferată moldovenească ar obține o economie de circa 20 milioane dolari SUA anual, investiția putând să fie amortizată în mai puțin de 5 ani. În ceea ce privesc investițiile, cea mai mare parte a creditelor și granturilor primite de noile state ale Uniunii Europene sunt destinate în special reconstrucției infrastructurii. Neacordarea atenției cuvenite, tergiversarea reconstrucției infrastructurii țării va amplifica caracterul periferic al Moldovei și va slăbi competitivitatea economică a țării. Trebuie soluționate problemele reglementării politice a conflictului transnistrean care stopează investițiile în dezvoltarea coridorului european IX, ce trece prin raioanele de est ale țării.
O altă situație se iscă în domeniul sectorului agrar. La moment, Republica Moldova nu a reușit să atragă mari investiții în sectorul agricol. Prin prisma situației existente, propunem restructurarea sectorului agrar prin aplicarea scenariilor de asociere și integrare va asigura depășirea treptată a deficiențelor și neajunsurilor privind activitatea întreprinderilor mici și mijlocii din sectorul agroalimentar. Se are în vedere, în primul rând, stingerea datoriilor în volum de sute de milioane de lei. acumulate în ultimii 10 ani pe conturile întreprinderilor agricole corporative.
În al doilea rând, atât holdingurile, cât și clusterii vor deveni structuri viabile și competitive în caz că alături de stingerea datoriilor agricultorii vor fi susținuți în plan investițional. Spre deosebire de asistența financiară din partea statului, care în prezent este efectuată preponderent ca ajutor financiar producătorilor agricoli autohtoni, investițiile structurilor integrate cer să fie directorate nemijlocit spre:
cumpărarea tehnicii agricole moderne;
aprovizionarea membrilor clusterilor și holdingurilor cu semințe și material săditor (rase de animale și păsări) înalt productive, rezistente la condiții nefavorabile de cultivare (secetă, înghețuri, boli infecțioase, vătămători etc.);
aprovizionarea întreprinderilor și gospodăriilor agricole cu îngrășăminte minerale, cu pesticide, medicamente veterinare etc.
Fiind luate ca un integru, toate aceste componente ale procesului investițional constituie aplicarea tehnologiilor noi, eficiente și înalt productive. Alături de producătorii agricoli, responsabilitatea privind rezultatele aplicării acestor tehnologii о poartă și întreprinderile integrate. Doar anume aceste structuri angajează la serviciu manageri, specialiști în domeniile respective (agronomi, ingineri, economiști, contabili, mecanizatori, șoferi.
O modalitate de atragere a investițiilor în sectorul agrar, o reprezintă subvenționarea producătorilor agricoli. În condițiile lipsei de bani, subvenționarea producătorilor agricoli ar trebui să fie efectuată în mod selectiv și aproape în exclusivitate orientată spre susținerea activității investiționale. Formula cea mai adecvată a procesului de subvenționări investiționale о reprezintă elaborarea Programelor de Stat (Programelor Naționale), în care un loc prioritar va fi rezervat anume dezvoltării afacerilor profitabile în spațiul rural. Drept bază științifică de elaborare a acestor Programe. după cum ne demonstrează practica avansată a țărilor industrial dezvoltate din componența Uniunii Europene, servește:
– evaluarea capacităților de absorbție a pieței interne a produselor agricole respective;
– evaluarea necesităților piețelor externe potențial existente de realizare a producției autohtone;
– analiza și evaluarea potențialului existent de producție în aspect factorial, inclusiv: suprafețele pământurilor agricole; asigurarea cu forță calificată de muncă: prezența structurilor organizatorice moderne; înzestrarea tehnică și tehnologică a procesului de producție; asigurarea producătorilor agricoli cu surse energetice la prețuri accesibile (subvenționate).
În aspect practic, formula cea mai avansată (după nivelul de radicalism) a susținerii financiare a activității investiționale în spațiul rural ar trebui să fie următoarea: statul, în persoana organelor centrale și locale de administrare publică, construiește (pe contul mijloacelor bugetare și al altor surse accesibile) о afacere profitabilă în spațiul rural cu vânzarea ulterioară a obiectului în bază de concurs (la о licitație publică, deschisă și transparentă). Mult mai realiste sunt scenariile de implementare a proiectelor investiționale în care statul va veni în ajutor investitorilor particulari fie sub formă de obiecte de construcții, loturi de pământ, inclusiv pământ agricol, fie sub formă de prestare a unora din facilitățile posibile (de exemplu, facilități fiscale) și, în mod deosebit, sub formă de alocare a unor sume de bani pentru efectuarea investițiilor de proiect.
De menționat că precedentul implicării statului în activitatea investițională a businessmenilor particulari în Republica Moldova deja există. Drept exemplu poate servi fondarea unei companii de asigurare de stat, și anume – a companiei „Moldasig”. Era de neașteptat ca ritmurile de dezvoltare a unei companii de stat, înconjurate de о echipă întreagă de companii private, să fie atât de înalte. în doar câțiva ani compania „Moldasig” a devenit prima în țară după volumul de afaceri și a fost ulterior vândută investitorilor străini cu un spred înalt sub formă de profit curat pentru bugetul statului. Este regretabil că acest exemplu reușit nu a fost urmat, iar pe piața serviciilor de asigurare în Republica Moldova din nou lipsește orice structură cu capital de stat.
Și mai puține sunt precedente de acest gen nemijlocit în spațiul rural. Deși posibilități de a forma unele loturi specifice de obiecte de business în acest spațiu sunt nu mai mici decât în orașele și municipiile țării.
Din analiza efectuată putem constata că în componența afacerilor profitabile, care pot fi propuse din partea statului în calitate de obiecte investiționale, intră:
– loturile forestiere (cu excepția rezervațiilor de odihnă și agrement);
– obiectele acvatice cu perspective de creștere a peștelui;
– sistemele de stat de irigare a pământurilor agricole;
– construcțiile capitale în curs de execuție etc.
Totodată, lista acestor obiecte poate fi propusă numai în unele localități din zona codrilor, din alte zone unde aceste obiecte sunt plasate istoric, reieșind din specificul geografic al localităților respective, relieful spațiului rural etc.
Partea cea mare a obiectelor de afaceri trebuie, totuși, să fie construită aproape de la nivelul „zero”. Anume pentru aceste scopuri și este necesar de a fi elaborate Programele de Stat de dezvoltare a ramurilor respective. De menționat că necesitatea elaborării acestor Programe a fost subliniată în mod special în Strategia Națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova pentru anii 2008-2015, în care s-a menționat că fiind un document de planificare strategică de rang național, prezenta Strategie va fi implementată în baza programelor sectoriale, regionale și de altă natură, elaborate și realizate conform Planului de acțiuni”.
În compartimentul III „Agricultura” al Planului de acțiuni pentru implementarea și realizarea Strategiei Naționale de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015) sunt indicate termenele de realizare a următoarelor Programe de rang național:
– Programul Național de dezvoltare a pomiculturii;
– Programul Național de creștere a taurinelor;
– Programul Național pentru dezvoltarea culturilor nucifere;
– Programul Național de creștere a suinelor;
– Programul de dezvoltare a culturilor tehnice;
– Programul de cultivare a legumelor;
– Programul de dezvoltare a culturilor cerealiere;
– Programul de dezvoltare a ramurii tutunului;
– Programul de redresare și ameliorare a ramurii avicole;
– Programul de dezvoltare a apiculturii și altele.
Alături de încă un șir întreg de alte Programe de Stat (ex. dezvoltarea viticulturii, combaterea eroziunii solului, de consolidare a terenurilor, inclusiv Programul Național „Satul Moldovenesc” etc.), anume aceste documente strategice de dezvoltare atât a complexului agroindustrial, cât și a spațiului rural în întregime, ar trebui să elucideze direcțiile principale, precum și contribuția statului privind atingerea obiectivelor stabilite.
Cu unele mici excepții, realizările practice sunt însă departe de rezultatele așteptate. Deficiență de bază privind elaborarea și implementarea practică a Programelor Naționale de diferite genuri о constituie, în opinia noastră, abordarea formală a problemelor existente în cadrul acestor Programe. În calitate de încă о problemă majoră a Programelor menționate poate fi numită lipsa surselor de susținere financiară a acestor Programe. ba chiar și lipsa intențiilor serioase din partea structurilor respective de stat de a le realiza. Lipsește și sistemul organizatoric adecvat, privind lansarea unor proiecte considerabile (Programe de Stat) – atât din punct de vedere economic, cât și social, pentru dezvoltarea spațiului rural.
Restructurarea sectorului agrar, la etapa actuală de post privatizare, cere abordări cu totul de alt gen privind designul, formele organizatorice, etapele de implementare practică, precum și metodele de susținere financiară a Programelor de Stat de dezvoltare a unor sau altor lanțuri valorice respective.
Se cere, în primul rând, ca în baza fiecărui Program să fie plasată nu atât ramura, cât tot lanțul valoric respectiv. Corespunzător, după ce se va înrădăcina în plan economic, financiar, juridic etc., Programul dat va fi transformat în alte forme organizatorico-juridice, de exemplu, în Asociații sau Uniuni (regionale sau naționale) ale holdingurilor, clusterilor etc. Evident, din momentul respectiv contribuțiile statului (inclusiv cele financiare) privind formarea și funcționarea structurilor nonstatale, create în baza fostelor Programe de Stat, vor deveni tot mai simbolice și tot mai ocazionale. De menționat că prin contribuția acestor Programe se lansează regruparea forțelor de producție agroindustrial – comercială într-un format cu totul nou din punct de vedere calitativ (dar și cantitativ).
De precizat, că în baza acestor direcții prioritare ale Comunității Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală prevede atingerea a 11 obiective strategice. Prin urmare, sunt planificate mai multe acțiuni și măsuri strategice, inclusiv elaborarea unui șir întreg de programe de rang regional și național, a căror implementare practică va asigura atingerea obiectivelor investiționale.
Fiind la o etapă avansată de pre-aderare, Republica Moldova, cu ajutorul și contribuția fondurilor internaționale, a reușit să elaboreze mai multe Programe eficiente de restructurare și dezvoltare a sectorului agrar, principalele dintre care sunt:
– Programul RISPII
– Programul de Dezvoltare a Businessului Agricol
– Proiectul creșterii producției alimentare – 2KR
– Programul de Dezvoltare a Afacerilor Rurale (IFAD-III)
– Programul de Revitalizare a Agriculturii – IFAD-II
– IMEDRA: Dezvoltarea IMM în localitățile rurale.
O recentă Strategie aprobată de către Guvern este Strategia Naționala de Dezvoltare a Agriculturi și a Mediului Rural pentru anii 2014-2020. Aceasta a fost realizată cu suportul Corporației Financiare Internațională parte a World Bank Group. Mai exact strategiea data vine ca un beneficiu colosal pentu investitori străini cît și pentru cei autohtoni care vor sa se încadreze in sectorul agrar, deoarece vor beneficia de fonduri adiționale la care pina acum Moldova nu pute beneficia,vor deschide ușele unor noi perspective și desigur finanțare in cadrul sectorului
Un program la care ar putea aspira Republica Moldova, este programul SAPARD. Programul SAPARD este principalul instrument de sprijin al preaderării pentru spațiul rural. Având în vedere obiectivele și volumul resurselor financiare propuse, Programul SAPARD reprezintă о oportunitate fără precedent pentru dezvoltarea zonelor rurale românești. Implementarea acestui Program reprezintă un prim exercițiu al capacității instituționale și manageriale de a funcționa după modelul țărilor membre UE, prin care se intenționează realizarea următoarelor obiective:
– modernizarea, restructurarea și înnoirea sistemelor de producție agricolă, asigurând premisele atingerii cerințelor de calitate din UE;
– asigurarea unor condiții minime privind infrastructura agricolă și rurală;
– menținerea și creșterea numărului de locuri de muncă atât prin diversificarea activităților agricole și neagricole practicate, cât și prin intensificarea activităților de bază;
– stabilirea și atragerea tinerilor în spațiul rural, creșterea gradului de cunoaștere a tradițiilor și valorilor culturale locale;
– creșterea nivelului de bunăstare și instruire profesională a locuitorilor spațiului rural etc.
II. Rolul investițiilor în promovarea reformelor în Republica
2.1 Contribuția investițiilor în accelerarea reformelor economice
Prezentarea fenomenului investițional în Republica Moldova necesită o amplă analiză a volumului și structurii investițiilor străine, a dinamicii și orientării sectoriale a fluxurilor de capital. Având în vedere ramificațiile, condiționările și efectele foarte complexe ale investițiilor străine analiza lor conduce la abordarea întregului sistem de dezvoltare a economiei naționale, la o analiză a principalilor indicatori ce caracterizează nivelul de dezvoltare a Republicii Moldova.
Odată cu proclamarea independenței și tranziția de la economia centralizată de comandă la cea bazată pe principiile de piață, economia Republicii Moldova a fost supusă unor transformări și reforme radicale pe plan politic, social și economic. Realizarea reformelor în republică a fost îndreptată în primul rând spre liberalizarea activității economice. [34, p. 269] Primii pași au inclus reforma bancară, fiscală și monetară precum și demararea amplului proces de privatizare a proprietății de stat și crearea unei baze solide a proprietății private. Transformările ce au avut loc în mai toate domeniile de activitate ale economiei au creat iluzia unei tranziții rapide la economia de piață.
Evenimentele ce au urmat au demonstrat, însă, impertinența, netransparența și ineficiența reformelor aplicate și ca urmare în republică s-a stabilit o stagnare economică de lungă durată.
Putem spune că startul tranziției a fost mult mai dificil în Republica Moldova decât în alte state ex-socialiste sud-est europene. Economia era aproape integral etatizata și destrămarea sistemului de comanda centralizat s-a soldat într-o prima etapa cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, la care adăugăm și insuficienta pregătire a clasei politice, a managerilor și în general a populației pentru a acționa în condițiile democrației și mecanismelor de piața.
Circumstanțele neprielnice prin care a debutat Republica Moldova în procesul tranziției explica într-o măsură importanta disfuncționalitățile evidente ce l-au însoțit. Un rol major îi revine modului cum a fost gestionată reforma. Stagnarea economiei Republicii Moldova a fost determinată, în mare măsură, de politica economică în primii ani de tranziție la economia de piață.
Accentul principal a fost pus pe creditele acordate de instituțiile financiar-bancare internaționale, pe liberalizarea totală a comerțului extern, pe privatizarea în masă a activelor statului. Utilizarea nechibzuită, irațională și fără profesionalism a metodelor și pârghiilor macroeconomice ce au condus la o diminuare continuă a producției în toate ramurile economiei naționale și în consecință a PIB-ului indicator de sinteză a dezvoltării economice al unei țări.
Analiza indicatorilor macroeconomici din perioadele precedente evidențiază atât transformările importante ce s-au produs pe plan economic și social, cât și întârzierile înregistrate în promovarea mecanismelor de piață, în pregătirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a societății. Doar începând cu anul 2000 se observă o tendință clară de ameliorare a situației, nivelul PIB înregistrând anumite creșteri de la an la an. Creșterea economică în mărime de 6 la sută reflectată în Programul de activitate a Guvernului în baza majorării volumului producției industriale și a investițiilor a consemnat un nivel real de 6,6 % în anul 2013, iar în 2014 acest indicator a alcătuit 7,6%. Produsul intern brut pe parcursul ultimilor cinci ani a înregistrat o creștere de 33,6 % sau de circa 6 la sută în medie pe an. [30, p. 95]
Producția industrială și-a consolidat tendința de creștere. În 2014 producția industrială a întreprinderilor de orice formă de proprietate a constituit în prețuri curente 17533 mil. lei, înregistrându-se o creștere în termeni reali de 6,9 % față de anul 2013. În principal creșterea s-a datorat activității de exploatare a carierelor a cărei volum a sporit cu 18 la sută și industriei prelucrătoare – unde s-a înregistrat un spor de 15 la sută, comparativ cu anul 2013. Creșterea volumului de producție în termini reali s-a înregistrat pe toate formele de proprietate.
Agricultura sub impactul condițiilor climaterice adverse a avut în anul 2013 o evoluție foarte nefavorabilă. Volumul producției agricole a însumat 10354 mil. lei fiind în scădere față de anul 2012 cu 13,6 la sută. Situația se schimbă în următorul an înregistrându-se cea mai mare creștere – de peste 20%, valoarea producției agricole fiind de 12600,8 mil. lei.
Au avut loc schimbări în cadrul formării PIB – a crescut ponderea valorii adăugate brute obținute în sfera serviciilor fapt ce se explică atât prin creșterea prioritară a tarifelor pentru servicii cât și prin apariția unor noi tipuri de servicii financiare și de asigurări.
Rezultatele obținute în ultimii ani au înregistrat însă o creștere cantitativă și mai puțin una calitativă. Sigur ca și acest fapt este cel puțin plauzibil luând în vederea că orice creștere are loc prin crearea și aportul unor factori și condiții favorabile de dezvoltare. Țin să consemnez și faptul că dinamica pozitiva a avut și are loc într-o oarecare măsură și pe baza transferurilor curente ale cetățenilor angajați peste hotare care au înregistrat creșteri de la un an la altul. În anul 2013 aceste transferuri au alcătuit 152 milioane dolari, în 2014 – 221,37 milioane dolari.
Veniturile rezidenților din munca peste hotare fiind evaluate la circa 332 milioane dolari în anul 2013 și la 480 milioane dolari în 2014. Acest fapt duce pe de o parte la o ameliorare a situației Balanței de plăți, la o creștere a activității de producție, iar pe de altă parte duce la majorarea fluxurilor îndreptate spre consum. Luând în considerație acest ultim aspect și analizând utilizarea PIB-lui se observă cu ușurință o tendința clară ce constă în majorarea cheltuielilor pentru consumul final și micșorarea celor îndreptate spre formarea brută de capital. Astfel, dacă în anul 2007 ponderea consumului final a constituit 97,4% din PIB, apoi începând cu anul 2000 se înregistrează valori ce depășesc PIB. Numai consumul gospodăriilor ocupă peste 89% din valoarea PIB, fiind în anul 2013 în creștere cu circa 17 la sută.
În astfel de condiții politica statului trebuie axată pe o strategie clară de dezvoltare menită să asigurare o creștere economice durabilă și calitativă și paralel o ridicare a nivelului de trai a populației pe termen mediu și lung. În acest scop a fost elaborată și aprobată în anul 2004 „Strategie de creștere economică și reducere a sărăciei”. Ca parte componentă având și prioritate însemnată în asigurarea dezvoltării durabile a economiei naționale este și atragerea investițiilor, inclusiv a celor străine.
În continuare vom menționa că la baza unei atractivități mai mari stimulate de o încredere mai profundă față de economia Republicii Moldova din partea investitorilor străini, sau plasat mai multe cause, dintre care:
Percepția externă a climatului intern de afaceri. [44, p. 224] Evoluțiile curente ale fluxurilor curente de investiții arată că liberalizarea legislativă și stimulentele investiționale tradiționale (fiscale, vamale, financiare) sunt măsuri cu eficiență tot mai mică în atragerea unor fluxuri semnificative de investiții, întrucât în prezent aproape toate țările apelează la astfel de măsuri. Factorii decisivi în atragerea unui volum sporit de investiții străine sunt acum condițiile economice din țările gazdă. În dezvoltarea economiei naționale în ultimii ani s-a înregistrat o oarecare creștere economică, dar handicapul imaginii nefavorabile pe care comunitatea internațională de afaceri și-a format-o asupra investițiilor din Republica Moldova mai persistă.
Instabilitatea cadrului juridic, instituțional și fiscal care a influențat în mod direct prin descurajarea inițiativei de investiție și în mod indirect prin afectarea întregului climat de afaceri și a evoluției economiei. Pătrunderea semnificativă a capitalului internațional străin în economia Moldovei și manifestarea acestuia ca factor catalizator al proceselor de restructurare au fost obstrucționate și de lipsa unor reglementări specifice vitale funcționării unei economii de piață: aplicarea efectivă a legii falimentului, regimul juridic al terenurilor și clădirilor, lipsa unor instituții specifice economiei de piață (bursa, leasing-ul). Un aspect generator de confuzii este cel al deselor modificări de legislație. Ineficiența cadrului juridic normativ adecvat a generat o serie de carențe în asigurarea funcționalității și operativității mecanismelor de piață la etapa inițială a reformelor inclusiv a celor ce vizează procesul investițional. Modificările legislative într-un mod necorespunzător au devenit astfel un impediment serios atât pentru investițiile interne cât și pentru cele străine. Lipsa de transparență a unor reglementări specifice au reprezentat obstacole și dezavantaje cu caracter general ce au afectat procesul investițional în economia națională.
Condițiile de operare pe piață au reprezentat un alt factor major ce a contribuit la descurajarea investițiilor străine în Moldova. Obstacolele și dezavantajele ce s-au manifestat în această privință țin atât de nivelul socio-cultural cât și de cel strict economic. În ceea ce privește nivelul socio-cultural, dezavantajele au decurs, în principal, din ceea ce reprezintă stadiul în care se află în prezent cultura economică la nivelul unor comportamente ale populației țării prin raportare la valorile și mecanismele economiei de piață. Sub acest aspect societatea noastră este încă în formare și acest lucru este valabil pentru toți actorii scenei economice: producători, consumatori, patroni, intermediari, salariați sau funcționari publici.
Un alt factor cu impact negativ l-a constituit oferta redusă și ritmul lent al procesului de privatizare. Privatizarea nu și-a adus contribuția necesară la susținerea și dezvoltarea procesului investițional. În Republica Moldova au avut loc 3 programe de privatizare: contra bonuri patrimoniale (anul 1994), mixtă (anii 1995-1996) și contra bani. Pornind de la necesitatea completării veniturilor la buget un anumit progres a fost atins în privatizarea contra bani. Dar privatizarea, care este considerată ca un factor esențial de contribuție la sporirea investițiilor interne și externe nu a furnizat nici 1/3 din volumul total al investițiilor externe înregistrate.
Concluzionând trebuie spus că volumul și calitatea investițiilor străine atrase până în prezent sunt departe de ai conferi capitalului străin rolul de catalizator și dinamizator pe care acesta îl are de jucat în procesul tranziției la economia de piață.
Lipsa unei politici guvernamentale coerente a determinat ca economia să urmeze o reacție de adaptare pasivă la atitudinea rece a investitorilor străini. De asemenea, condițiile de operare pe piața locală cu care s-au confruntat investitorii deja prezenți au avut, la rândul lor, un efect de descurajare a investitorilor potențiali dispuși să aloce capital în țară, inclusiv ca rezultat al unei atitudini promoționale pasive din partea autorităților locale. În ciuda caracterului liberal al reglementărilor ce guvernează regimul investițiilor străine unele disfuncționalități ale cadrului legislativ, alături de lipsa unor reglementări vitale mecanismelor economiei de piață, au exercitat un efect suplimentar de descurajare a investițiilor străine pe piața națională.
În continuare vom menționa faptul că fluxurile de investiții străine directe și corporațiile transnaționale joacă un rol din ce în ce mai important în internaționalizarea structurilor productive în economia contemporană. [46, p. 98] Acestea alături de capitalul autohton participă direct la procesul de reproducție și dezvoltare a economiilor naționale și contribuie considerabil la sporirea competitivității acestor economii. Acest proces are o gamă întreagă de consecințe atât pentru firmele investitoare cât și pentru statele receptoare de investiții. Abordarea fenomenului investițiilor străine directe din unghiul de vedere al țărilor gazdă, în cazul nostru – al Republicii Moldova, presupune cu necesitate evaluarea impactului și al efectelor pe care le induc în economie ISD și operațiunile firmelor cu capital străin.
În general se afirmă că multe economii sunt dependente de activitățile corporațiilor transnaționale în calitatea acestora de furnizori de resurse și capital financiar, de intermediari către piețele externe, de generatori de resurse valutare (prin exporturi de mărfuri și servicii), competențe de management și marketing performant, de creare de noi locuri de muncă și creștere a nivelului de pregătire profesională a forței de muncă, de importatori de tehnologii moderne și avansate. Dar tocmai datorită complexității procesului de atragere a ISD nu pot fi făcute aprecieri definitive privind caracterul pozitiv sau negativ al acestor afirmații.
Inițial vom afirma că în cazul Republicii Moldova, creșterea ponderii investițiilor străine în economia țării, ar putea să atragă investiții ale unor firme străine asociate cu genul concret de activitate sau investiții ale unor firme concurente. Companiile asociate fiind interesate de menținerea unor colaborări strânse cu vechii lor clienți vor investi în economia țării, punând la dispoziția marilor investitori diferite tipuri de producție intermediară, componente și subansambluri.
În cazul Republicii Moldova, investițiile străine directe reprezintă nu numai o sursă de capital, ci și o metodă de atragere în economia țării a tehnologiilor avansate, lipsa și necesitatea încadrării cărora se simte foarte acut. Aportul tehnologic pe care capitalul străin îl aduce cu sine reprezintă un factor important al impactului ISD. Este știut faptul că firmele mari transnaționale sunt cei mai mari producători și utilizatori de tehnologii avansate. Acestea permanent sunt în căutarea și elaborarea unor noi tehnologii performante, asumându-și cheltuieli colosale pentru cercetare-dezvoltare. Prin utilizarea intensivă a acestora aste asigurată ulterior sporirea continuă a productivității factorilor de producție și a valorii profiturilor.
Dat fiind faptul că un procent destul de considerabil din populația aptă de muncă a Republicii Moldova este plecată peste hotare, un rol deosebit de important al investițiilor este acela de regulator al gradului de ocupare a forței de muncă, fapt care ar genera într-o măsură oarecare revenirea atît a specialiștilor cît și a muncitorilor de rînd. Numărul de locuri de muncă este desigur și el un indicator ce reflectă impactul benefic al ISD. Punerea în funcțiune a unor noi capacități de producție, precum și extinderea celor existente va duce inevitabil la crearea unor noi locuri de muncă.
Pentru țările în dezvoltare și implicit cu rețele externe de distribuție și comercializare foarte modeste, cum este și cazul Republicii Moldova, una din cele mai mari contribuții a ISD rezidă din deschiderea la noi piețe și prin aceasta la sporirea exporturilor. Pe de altă parte ISD constituie o modalitate de a compensa unele deficiențe pe piața locală și de substituire a importurilor.
La general vorbind, vom afirma că la nivelul țărilor central și est europene efectele ISD asupra acestor economii pot fi analizate atât la nivel macroeconomic cât și microeconomic. Efecte macroeconomice La nivelul țărilor din Europa Central și de Est este evidentă necesitatea realizării de ISD dat fiind faptul că după 1990 acestea se confruntă cu criza structurală care necesită crearea de noi capacități de producție și modernizarea celor existente. [28] Țările care au atras un volum semnificativ de ISD sunt evidente efectele concretizate în reducerea volumului de bunuri și servicii importate, îmbunătățirea nivelului tehnic al economiei în ansamblu. Mai mult ca atât capitalul străin va genera creșterea profitul la nivelul economiei naționale, sporirea exporturilor, majorarea vărsămintelor la buget sub formă de taxe și impozite, crearea unor noi capacități de producție la fel și oferirea de noi locuri de muncă pe piața muncii.
La nivel microeconomic efectele sunt mult mai concrete și mai vizibile. Astfel accesul la tehnologii avansate, la forme moderne de management și know-how, la piețele de desfacere și pregătire a personalului au fost puternic resimțite de întreprinderile cu capital străin. [26, p. 137]
Participarea investițiilor străine la procesele de reformă este semnificativă dar nu determinantă cu variații considerabile de la o țară la alta. Prezența unor firme străine puternice pe piața locală poate să însemne înlăturarea de pe piață a firmelor locale, care nu fac față concurenței, dar în același timp pot să contribuie la stimularea acestora în a le determina să caute noi surse de competitivitate. Generarea unor efecte de demonstrație și de antrenare în restul economiei, la nivelul firmelor locale beneficiare sau furnizoare situate în amonte sau în aval față de ramura în cauză poate să conducă la dezvoltarea unor noi nuclee competitive în activitatea economică.
În concluzie vom menționa că intensificarea fluxurilor de investiții străine directe, sigur va contribui la desfășurarea pe larg a procesului de integrare economică. Guvernul, după cum am menționat, trebuie să ocupe o poziție activă în ceea ce privește participarea țării la acest proces. O politică și o strategie bine argumentată, îmbinarea armonică a intereselor naționale cu cele internaționale va asigura implicarea Republicii Moldova în procesul de globalizare și integrare economică.
2.2 Dezvoltarea sectorului tehnologiilor informaționale în baza investițiilor
Tehnologiile moderne prezintă o importanță decisivă în ridicarea nivelului de viață al cetățenilor și a competitivității economiei naționale, prin extinderea posibilităților de integrare a acestora în sistemul economic mondial, creșterea eficacității administrației de stat. Este necesar de remarcat că, în literatura de specialitate autohtonă și mondială, nu există un concept unic în ceea ce privește sectorul informațional sau sectorul TI (tehnologiilor informaționale), hotarele acestuia, ceea ce îngreunează procesul evaluării și comparării datelor diferiților savanți sau instituții de cercetare ș, deci, necesită o concretizare fermă. Concretizarea definiției sectorului TI și a componentelor acestuia reprezintă unul din obiectivele lucrării respective. Mulți autori au examinat problema în cauză, dar, până la momentul actual, o definiție exhaustivă și unanim acceptată de către toți cercetătorii în domeniu nu a fost elaborată. Totuși, analiza definițiilor existente, reprezintă punctul de pornire în elaborarea acestei definiții.
Considerăm oportun de remarcat rolul OCDE în elaborarea unei definiții a sectorului TI, care a format un grup de lucru asupra elaborării indicatorilor societății informaționale. Tabelul 1 oferă o reprezentare grafică a evoluției definițiilor sectorului TIC elaborate de grupul de lucru al OCDE privind elaborarea indicatorilor de măsurare a societății informaționale.
Tabelul 1
Evoluția definițiilor OCDE privind sectorul TIC
Sursa: Elaborat de autor în baza OECD. Guide to Measuring the Information Society. Paris 2009
În 1998, țările membre ale OCDE au convenit să se definească sectorul TI ca o combinație a industriilor de producție și de prestare a serviciilor care cuprinde: [53, p. 436]
Activitățile de producere, al căror rezultat trebuie să îndeplinească funcția de procesare a informației și comunicarea, inclusiv transportul și afișarea datelor, sau utilizarea procedeelor electronice pentru detectarea, măsurarea, înregistrarea și controlul fenomenelor fizice;
Activitățile de prestare a serviciilor, ale căror produse trebuie să permită procesarea informației și comunicării prin mijloace electronice.
Conținutul sectorului TIC, conform definiției OCDE (1998), poate fi vizualizat în tabelul A2.1. În procesul de studiere a specificului sectorului TIC, grupul de lucru asupra elaborării indicatorilor societății informaționale a observat convergența dintre activitățile aferente tehnologiilor informaționale și telecomunicațiilor. Cu toate acestea, această convergență a fost complicată de implicarea furnizorilor de informații „cu conținut” ce au catalizat apariția de noi produse și au semnalizat posibila apariție a unei noi industrii. Clasificarea industrială a întreprinderilor implicate în furnizarea acestor servicii noi variază considerabil de mult. Aceste întreprinderi pot face parte din industriile standard de mass-media, radio și televiziune, dar pot acoperi, de asemenea, și alte activități culturale, cum ar fi artele și muzica. Impactul convergenței este descris în figura de mai jos.
Figura 1
Convergența dintre activitățile sectorului tehnologiilor informaționale și de comunicații
Sursa: Elaborat de autor în baza OECD. Guide to Measuring the Information Society. Paris 2009
Această convergență arată suprapunerea dintre tehnologia informației, telecomunicațiile și activitățile cu conținut informațional al firmelor, precum și delimitează platforma de producere a noilor servicii on-line și produse multimedia. În cele din urmă, propunerea de a include in definiția sectorului TIC și activitățile „content and media” a fost respinsă, iar definiția elaborată de OCDE în 1998, bazată pe standardul internațional de clasificare a activităților industriale, a fost considerată a fi un prim pas spre obținerea setului de indicatori de evaluare a sectorului TIC.
Astfel, această definiție reprezenta un compromis limitat al acelor industrii care facilitează, prin mijloace electronice, procesarea, transmiterea și afișarea informației și excludea acele industrii care creează informația (așa-numita industrie „cu conținut” și media (content and media industries)). Definiția respectivă permitea culegerea datelor statistice și compararea acestora pe plan internațional, căci aceasta includea industrii întregi și nu „părți” ale acestora. La momentul elaborării acestei definiții, în vederea stabilirii claselor ISIC care implicau bunurile și serviciile TIC, s-a pus accentul pe formularea unor definiții ale acestora. Însă, pentru a obține un set inițial de indicatori ai sectorului TIC, într-o scurtă perioadă de timp, grupul de lucru privind elaborarea indicatorilor societății informaționale a hotărât să se definească mai întâi activitățile (industriile) aferente sectorului TIC, iar apoi să se determine lista bunurilor și serviciilor TIC, care, eventual, ar putea complimenta și redacta activitățile (industriile) TIC de bază. După adoptarea acesteia, luând în considerație experiența țărilor în ceea ce privește ratele de specializare în activitățile aferente sectorului TIC, în 2002 s-a hotărât ca definiția să fie completată, ci nu modificată, cu împărțirea categoriei ISIC 5150, în două categorii noi: 5151 – comerț en-gros cu computere și echipamente periferice și software și 5152 – comerț en-gros cu echipament electronic și de telecomunicații și părți componente ale acestora; și unirea serviciilor TIC într-o categorie (în varianta precedentă, acestea erau divizate în servicii – bunuri tangibile și servicii intangibile).
Finalizarea listei bunurilor TIC în 2003, definitivarea listei serviciilor TIC în 2006 și adoptarea reviziei 4 a ISIC – au determinat ca definiția OCDE din 1998 privind sectorul TIC să fie modificată, iar în 2007 să fie adoptată o nouă definiție ce transmitea un mesaj mai clar asupra granițelor acestui sector. Astfel, sectorul TIC cuprindea producerea (bunurilor și serviciilor) întruna din industriile candidate, care sunt destinate să îndeplinească sau să activeze funcția de procesare a informației și a comunicațiilor prin mijloace electronice, inclusiv transportarea și afișarea acestora (informației și comunicării). Pledând pentru o definiție mai îngustă, principalele diferențe ale definiției noi, față de cea din 1998, sunt:
– eliminarea celui de-al doilea bloc specific activităților de producere TIC (utilizarea procedeelor electronice pentru detectarea, măsurarea, înregistrarea și controlul fenomenelor fizice);
– omiterea clasei 2651 – producerea echipamentelor de măsurare, testare, navigare și control;
– eliminarea activităților de producere a cablurilor de fibră optică;
– includerea activităților ce țin de comerțul en-gros și excluderea comerțului retail cu produse TIC;
– definiția nouă conține trei secțiuni (față de precedenta, care avea doar două secțiuni): industrii sau activități de producere TIC, activități de comerț cu TIC și activități de prestare a serviciilor TIC etc.
Deși, anume, această definiție este cel mai frecvent utilizată de către cercetătorii în domeniu, tindem să accentuam faptul că ea nu este relevantă pentru toate statele lumii, întrucât există țări care nu utilizează ISIC Rev. 3.1 și Rev. 4, ceea ce ar necesita luarea unor măsuri de adaptare. De asemenea, considerăm că pledarea pentru o definiție îngustă diminuează valoarea sectorului TIC ca atare, iar convingerea că transformarea rapidă și difuzarea tehnologiilor informaționale și de comunicații, proces specific societății informaționale și a cunoașterii, ar avea un impact semnificativ asupra industriilor care creează și distribuie conținut (de exemplu: text, audio, video etc.) sunt diminuate odată cu excluderea acestor activități din sectorul TIC (fapt confirmat de adoptarea în 2007- 08 a primei definiții a bunurilor și serviciilor „Content and Media”). [45, p. 33]
Pe lângă definiția elaborată de OCDE, ca definiție ce face trimitere la ISIC, au fost elaborate și alte definiții care delimitează sectorul TIC ca fiind sectorul ce totalizează companiile ce produc și furnizează: echipament hardware computerizat, programe software, servicii Internet, consulting, training, procesarea datelor și alte servicii tehnice[56] sau fiind sectorul ce implică prestarea serviciilor sau producerea de echipament și software utilizat pentru captarea, stocarea, transmisia sau prezentarea informațiilor în formă electronică. [55] Spre deosebire de definițiile analizate anterior, cea din urmă este o definiție mai puțin concretă și face, nemijlocit, referință la instituțiile angajate în următoarele procese: (a) producerea și diseminarea informației și produselor „culturale” (cultural products), (b) furnizarea căilor de transmitere și distribuție a acestor produse, precum și a datelor și comunicațiilor, și (c) procesarea datelor.
Clasificările industriale, precum cele furnizate de ISIC și derivatele acestuia, sunt folosite de multe țări pentru a clasifica entitățile comerciale în grupuri care desfășoară activități economice similare. Însă, niciuna dintre aceste clasificări industriale nu conține o succintă rubrică industrială, care să se echivaleze cu sectorul TIC, deoarece bunurile și serviciile care caracterizează acest sector sunt produse și distribuite de către întreprinderi aferente diferitelor sectoare industriale.
Sectorul TIC în Republica Moldova a fost identificat drept domeniul cu cel mai mare ritm de creștere a cotei sale în PIB (9,23% în 2013). În analiza structurii sectorului TIC în Republica Moldova, în 2014, se poate evidenția ponderea impunătoare a serviciilor de telefonie mobilă – 53% (+3,5% față de 2013), urmată de sfera telefoniei fixe cu o pondere de 33,2% (-5,1%), serviciile Internet –7,8% (în creștere cu 1,6%) sectorul servicii de difuzare și retransmitere a programelor audiovizuale – 4% și servicii poștale – aprox. 2%. Pe viitor perspectivele sunt și mai optimiste, în special pentru serviciile de acces la Internet și piața telefoniei mobile.
În perioada 2010-2014, ratele de creștere a pieței și investițiilor pe piața transport date și acces la Internet au urmat vectori de creștere diferiți. Cert este faptul că evoluția investițiilor determină evoluția pieței respective pentru anul următor, excepție făcând anul 2014 (deși investițiile în domeniul respectiv au crescut cu 41,7 în 2013, serviciile transmisiune date și access la Internet crește doar cu 19,2%).
Printre factorii ce au putut provoca limitarea intensității de creștere a subsectorului respectiv, se pot delimita: criza economică și financiară, consecințele poziției dominante a SA „Moldtelecom” și intervenția insuficientă a autorităților de reglementare, nivelul redus de cunoaștere și conștientizare a necesității TIC de către populația locală, saturarea primului val al cererii generat de persoanele informate, precum și puterea de cumpărare modestă a celei mai mari părți a populației și, respectiv, capacitatea de absorbție a pieței încă redusă .
Investițiile în sectorul servicii audiovizuale, de asemenea, au scăzut cu 41,3%, față de 2013, și au atins nivelul de 34,2 mln. lei. Cea mai mare parte a investițiilor – 52,93 mln. lei (91%) – au fost alocate în echipamente de rețea. O creștere impunătoare a investițiilor, în anul 2008, s-a înregistrat în sectorul TV – + 564,54% și au atins cifra de 22,07 mln. lei, iar, în sectorul TV prin cablu, volumul acestora a scăzut cu 20,64% și a totalizat 28,1 mln. lei.
Repartizarea investițiilor în acest sector a fost efectuată, precum urmează: în sectorul servicii TV prin cablu – 48,26%, în sectorul servicii TV prin eter au fost alocate 37,88% din volumul total al investițiilor, iar în sectorul servicii radio prin eter – 13,85%. Pornind de la conjunctura pieței și evoluțiile acesteia din ultimii ani, se poate afirma că, în 2014, investițiile în sectorul TIC vor urma o creștere ascendentă și vor depăși nivelul înregistrat în anul 2013.
Rolul investițiilor în dezvoltarea sectorului TIC în Republica Moldova este unul de importanță supremă, fapt confirmat de considerarea acestui sector drept una din prioritățile strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Conform estimărilor Ministerului Tehnologiilor Informaționale și a Comunicațiilor, creșterea accesului la Internet în bandă largă cu 10% în 2015 va influența creșterea PIB-ului cu 1,2%. Acest rezultat poate fi obținut printr-un răspuns strategic, care ar deschide sectorul TIC către un volum de investiții străine și autohtone considerabil.
Eficiența Tehnologiilor Informaționale depinde de potențialul și „capacitatea” intelectuală (software) a acestora de soluționare a problemelor, de numărul și conținutul proiectărilor și a elaborărilor proprii, de numărul, conținutul și complexitatea problemelor soluționate cu ajutorul TIC. Formularea greșită a problemelor sau examinarea unor probleme de importanță secundară nu vor asigura realizarea unor efecte, chiar dacă acestea vor fi soluționate cu TIC performante. Procurarea, implementarea și utilizarea tehnologiilor informaționale în Republica Moldova sunt determinate de cerere și ofertă, iar eficiența economică, în urma utilizării tehnologiilor informaționale, conform calculelor, este mult redusă.
În această ordine de idei, putem conclude că piața TIC din Republica Moldova prezintă o serie de oportunități de dezvoltare a unei afaceri în domeniul TIC în Republica Moldova, iar investițiile străine în acest domeniu (2,9% din PIB) contribuie la dezvoltarea sectorului, cât și la creșterea economică în general (ponderea sectorului TIC în PIB, în 2013, reprezenta 9,3%). Făcând o comparație cu vecinii din ECE, precum și cu alte destinații TIC din lume (de exemplu, China, India), avem curajul să afirmăm că principalii factori ce ne avantajează în atragerea investitorilor străini și dezvoltarea ulterioară a sectorului TIC în Republica Moldova sunt: apropierea de cultura europeană în acest domeniu, salariile competitive, comparativ cu India, dar și cu ECE, facilitățile impozitare, cunoașterea limbilor străine (engleza, franceza, rusa), profesionalismul inginerilor și etica practicată în acest domeniu de către angajați. Ținând cont de avantajele pe care le oferă sectorul TIC în Republica Moldova, oamenii de afaceri autohtoni au posibilitatea de a investi în acest domeniu, ca urmare a faptului că ECE devine destinația outsourcing pentru produsele TIC, angajații sunt remunerați cu salarii mai mici decât în țările ECE și există șanse ca să fie instituit un parteneriat local pentru piața de desfacere a produselor TIC.
De asemenea, pentru crearea unui climat investițional avantajos, se întreprind măsuri pentru a modifica programul universitar pentru domeniile legate de TIC, iar alocarea investițiilor sunt focalizate pe calitatea produselor și majorarea numărului specialiștilor în domeniul TIC. Ascendența investițiilor în sectorul TIC, care au crescut continuu între anii 2007-2013, cu o rată medie cumulativă de aprox. 32.5% anual, determină contribuția sporită a acestora în creșterea PIB-ului. Investițiile masive în domeniul TIC au fost determinate de scăderea prețurilor la produsele și serviciile TIC. Creșterea economică, care a accelerat de la 4.4% în 2009 la 7.2% în 2013 în continuare a contribuit la o creștere a cererii pentru produsele și serviciile TIC. Având o pondere atât de mare în PIB, este semnificativă și contribuția acestuia asupra creșterii producției.
2.3 Reformarea sectorului serviciilor medicale de sănătate și actualitatea atragerii investițiilor în acest sector
Sănătatea constituie valoarea cea mai de preț și componenta indispensabilă a dezvoltării și prosperării sociale, reprezintă unul din principalii indicatori ai calității vieții și factorul primordial în politica oricărui stat. Obiectivele de bază ale sistemului de sănătate sunt ameliorarea nivelului de sănătate, oferirea unei protecții mai sigure populației față de riscurile sociale și financiare, acordarea posibilităților egale cetățenilor de a beneficia de servicii medicale și sporirea satisfacției consumatorilor. [35, p. 25]
Sistemul de sănătate din Moldova trebuie să răspundă noilor necesități, apărute în urma schimbărilor demografice și socio-culturale, procesului de globalizare și progresului rapid al tehnologiilor medicale.
În prezent nu dispunem de date veridice în ceea ce privește începuturile sistemului de prestare a serviciilor medicale în Moldova. Prima dimensiune a istoricului sistemului de prestare a serviciilor medicale din Basarabia cuprinde : diverse acte din partea statului (sub forma de ,,ukazuri”, legi sau decrete) din partea anumitor organizații, persoane fizice, comitete obștești; medicina de zemstvă – o etapa considerabilă în evoluția și dezvoltarea sferei de sănătate din Moldova.
Dispoziția privind răspîndirea surorilor de caritate în spitale militare și de zemstvă. La începutul sec. al XIX-lea, în spitalele militare au apărut surorile de caritate. Ele îngrijeau de răniți, acordîndu-le totodată și susținere morală prin intermediul diferitelor confesiuni religioase. Apariția acestui serviciu era mai mult decît binevenit, pe motiv că se rezolvau concomitent două problem stringente: problema îngrijirii medicale (asigurarea cu cadre medicale); oferirea unor locuri de muncă pentru văduve și femeile știutoare de carte.
În anul 1998 Republica Moldova deținea una dintre cele mai extinse rețele de instituții medicale din regiune (tabelul 7). Numărul de spitale (inclusiv spitale departamentale) era de 6,42±0,4 la 100000 locuitori, în comparație cu media UE de 3,27±0,3 și cu media din Europa Centrală și de Est de 2,18 (p<0.01). La fel, numărul de paturi spitalicești la 10000 locuitori era de 1,6 ori mai mare decât media din țările UE (104,6 și 65,9 paturi la 10 mii locuitori respectiv).
Fiecare teritoriu administrativ dispunea de un spital raional, 2-5 spitale în localitățile rurale și mai multe instituții medicale de ambulator. Spitalele au fost create conform unui model architectural fragmentat, în cadrul căruia multe servicii de obicei erau separate în diferite clădiri. Aceasta a sporit considerabil cheltuielile de întreținere a imobilelor, mai ales pentru agentul termic și cel electric.
Analiza comparativă a numărului de spitale (la 100 000 locuitori) și a numărului de paturi (la 10 000) în Republica Moldova și în țările-membre ale UE, (1998-2012)
Sursa: Biroul Național de Statistică, Chișinău 2013
Această situație a condiționat alocarea resurselor financiare în favoarea asistenței medicale spitalicești și subfinanțarea asistenței medicale primare și celei de urgență. În anul 1998 peste 75,0% din resursele sectorului erau direcționate spre asistența medicală spitalicească. Din aceste resurse, 40,8% au fost orientate spre cele 20 de spitale republicane, care acordau asistență specializată unui număr limitat de populație. Din totalul cheltuielilor guvernamentale alocate pentru sănătate, 34,1% au fost cheltuite pentru achitarea serviciilor de întreținere a imobilelor, eliminând alte cheltuieli esențiale, inclusiv medicamentele.
Prestarea serviciilor medicale de către instituțiile medicale publice și private în Republica Moldova
Sursa: Buta G. Evoluții în abordarea calității serviciilor medicale. În: Sănătate publică, Economie și Management în Medicină, Chișinău, 2010, nr. 1, p. 14
Un indicator deosebit de prețios pentru analiza activității spitalului este coeficientul de utilizare a paturilor pe parcursul anului. În țările UE în perioada supusă analizei acest indicator era stabil și constituia 77-80%. În Republica Moldova coeficientul de utilizare a paturilor stări acute, în perioada de până la implementarea asigurărilor obligatorii de asistență medicală, era sub media din țările UE și constituia 67-77%. În unele spitale raionale acest coeficient era de doar 50-55%. Profilurile de paturi cu cel mai scăzut randament de utilizare au fost: paturile pentru avorturi (1215%); endocrinologie copii (41%); alergologie adulți (42%); oftalmologie copii (44%); oncologie copii (47%); boli infecțioase adulți (53%); dermatologie adulți (57%); pediatrie (67%). Durata medie de spitalizare în spitalele de profil general, unde se tratau pacienții cu stări acute, era semnificativ mai mare față de mediile din țările UE (<0.001), fapt care demonstra un nivel foarte scăzut al eficienței serviciilor spitalicești deosebit de costisitoare. În baza acestor dovezi au fost întreprinse măsuri dure din punct de vedere politic pentru a reduce numărul excesiv de spații destinate îngrijirilor medicale și pentru lichidarea infrastructurii inutile a complexelor spitalicești.
În baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 668 din 17.07.1997 „Cu privire la aprobarea concepției reformării sistemului asistenței medicale din Republica Moldova în condițiile economiei noi pentru anii 1997-2003",[10] pe parcursul anilor 1988-1999 au fost lichidate 195 de spitale rurale, care în trecut aveau o capacitate de 40-80 paturi și erau ineficiente din punct de vedere economic și medical. Numărul de spitale s-a micșorat de la 245 în anul 1998 până la 65 în anul 2000. Concomitent, s-a micșorat și numărul absolut de paturi – de la 38169 în anul 1998 până la 21813 în anul 2003. Începând cu anul 2000, indicele asigurării populației Republicii Moldova cu paturi spitalicești s-a egalat cu media din țările UE. Micșorarea numărului de paturi, de rând cu integrarea serviciilor medicale (spitalizări planificate cu examinări ale pacienților în condiții extraspitalicești), aplicarea la scară largă a tehnologiilor avansate de tratament (implementarea standardelor medico-economice de tratament), au produs o îmbunătățire semnificativă a indicatorilor de activitate în spitale.
Durata medie de spitalizare s-a micșorat de la 17,6 zile în 2008 până la 10,6 zile în 2013 (p<0.001). Utilizarea paturilor a crescut de la 250 zile pe an în 2010 până la 280 zile în 2013 și a constituit 74,8%. În anul 2014, pentru prima oară coeficientul de utilizare a patului în Republica Moldova s-a egalat cu cel din țările UE (p>0.05). În vederea excluderii dublărilor și optimizării fondului de paturi în mun. Chișinău, Ministerul Sănătății, prin Hotărârea Consiliului Colegial nr. 12 din 01.11.2002, a aprobat un Program de organizare în următorii 10 ani a Centrelor spitalicești de excelență.
Conform art 7 din Legea ocrotirii sănătății, mijloacele financiare ale instituției medico-sanitare publice provin din fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală (în bază de contract de asistență medicală încheiat cu Compania Națională de Asigurări în Medicină sau cu agențiile ei teritoriale), din sursele bugetare, din serviciile prestate contra plată, din donații, granturi și sponsorizări, din alte surse financiare permise de legislație. [9]
Activitatea instituțiilor medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistență medicală se desfășoară pe principiul de autofinanțare, de non-profit. Mijloacele financiare ale instituției medico-sanitare private provin din prestarea serviciilor contra plată și din alte surse financiare permise de legislație.
Autoritățile publice centrale din domeniul ocrotirii sănătății se abilitează cu dreptul de a centraliza mijloacele bănești din alocațiile totale prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv pentru ocrotirea sănătății, inclusiv prin delegare instituțiilor din subordine, în vederea realizării programelor cu destinație specială din domeniu.Compania Națională de Asigurări în Medicină este autorizată să realizeze programe cu destinație specială în domeniul ocrotirii sănătății din contul transferurilor de la bugetul de stat prevăzute pentru realizarea programelor naționale de ocrotire a sănătății.
Metodologia stabilirii tarifelor pentru prestarea serviciilor medico-sanitare în instituțiile publice și cele private, contractate de către Compania Națională de Asigurări în Medicină, Catalogul de tarife unice pentru serviciile medico-sanitare prestate contra plată de către instituțiile medico-sanitare publice, precum și pentru serviciile acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, prestate de instituțiile medico-sanitare publice și de cele private, se elaborează de Ministerul Sănătății și se aprobă de Guvern.
Conform prevederilor Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1471 din 24.12.2007, finanțarea este unul dintre factorii principali care determină funcționarea durabilă a sistemului de sănătate și creează condiții favorabile de satisfacere a necesităților și a cererii populației în servicii medicale de calitatea și volumul adecvat. Aplicarea corectă și la timp a pîrghiilor de reglementare a finanțării sistemului permite sporirea accesului echitabil al populației la serviciile medicale, asigură utilizarea rațională și eficientă a resurselor și favorizează motivarea pozitivă a prestatorilor de servicii medicale.
Deși odată cu introducerea asigurărilor obligatorii de asistență medicală a crescut gradul de stabilitate financiară a sistemului și s-a îmbunătățit accesul populației la servicii medicale de bază, o serie de probleme nu au fost încă soluționate. Astfel, rămîne substanțială cota populației aflate în afara sistemului de asigurări obligatorii de asistență medicală, îndeosebi în rîndul persoanelor autoangajate, cu venituri mici și preponderent din mediul rural. [38, p. 76]
Persistă inechitatea, atît pe verticală, cît și pe orizontală, în contribuțiile financiare pentru sănătate, care derivă din flexibilitatea redusă a mecanismelor de colectare și de formare a fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală și din lipsa criteriilor obiective de apreciere a gradului de vulnerabilitate socială a categoriilor de populație pentru care se alocă mijloace bugetare. Este relativ mare povara contribuțiilor alocate din bugetul de stat în fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală pentru un spectru larg de categorii, fără a se ține cont de veniturile reale ale acestora și de capacitățile de achitare a primelor de asigurare.
Lipsa competitivității în procurarea serviciilor și rigiditatea mecanismului de plată a prestatorilor din fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală, care nu ia în calcul diferențele teritoriale și structura sociodemografică, încurajează egalarea artificială, repartizarea disproporțională a prestatorilor cu dublarea funcțiilor, ceea ce sporește povara financiară asupra bugetelor și fondurilor publice pentru sănătate.
Nu au fost implementate mecanisme reale de sporire a eficienței, atît tehnice, cît și alocative, în sistemul de sănătate și nici pîrghii de motivare a prestatorului pentru dezvoltarea performanțelor. Rămîn limitate drepturile instituțiilor medico-sanitare în gestionarea resurselor proprii și a mijloacelor obținute pentru dezvoltarea durabilă. Persistă o serie de discrepanțe între funcțiile cu drept decizional și responsabilitățile delegate acestora.
Lipsa normelor de utilizare a resurselor, imperfecțiunea mecanismului de calculare a costurilor serviciilor medicale, ineficiența procesului de negociere din cauza tarifelor rigide subminează securitatea financiară a prestatorilor și motivația personalului medical de a activa onest. Este nesemnificativă participarea autorităților administrației publice locale la dezvoltarea infrastructurii medico-sanitare din teritoriu.
Persistă din inerție investițiile făcute în boală și nu în sănătate, dar este tot mai evidentă și justificată necesitatea de a investi în profilaxie și promovarea sănătății, atît prin programe cu finanțare externă, cît și prin aplicarea taxei pe viciu la comercializarea produselor cu risc sporit pentru sănătate, cu orientarea acestor fonduri către Ministerul Sănătății. Programele naționale în derulare nu beneficiază de o finanțare adecvată, raportată la necesități și la costurile lor reale.
Astfel, trecerea la sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală a prevăzut instituirea unui sistem nou de contractare a instituțiilor medico-sanitare. Procesul de contractare este bazat pe relațiile pur economice care diferă de sistemul de gestiune administrativ din trecut. Astfel se delimitează clar funcțiile de finanțare și de prestare a serviciilor medicale
Prin apariția relațiilor contractuale între cumpărătorul serviciilor medicale și prestatorul serviciilor medicale, cumpărătorul îmbracă rolul de intermediar dintre pacient și medic, preluând astfel funcția de finanțare a necesităților în servicii medicale a persoanelor asigurate, astfel reducându-se la minim plățile directe între pacient și instituția medicală în limita programelor garantate.
Avantajele contractării prestatorilor serviciilor medicale constau în următoarele: cumpărătorul nu este obligat să cumpere toate serviciile medicale care i se oferă pe piața serviciilor medicale; evitarea plăților directe dintre pacient și instituția medicală în limita programelor garantate; susținerea nivelului de motivație prin aprecierea materială a succesului și pedeapsă pentru insucces a instituțiilor medicale; controlul calității; flexibilitatea condițiilor contractuale în dependență de situația și infrastructura concretă.
Reglementarea procesului de contractare se face conform prevederilor Criteriilor de contractare, propuse de autor, care au drept scop asigurarea transparenței acestui proces pentru toți subiecții asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Criteriile de contractare a prestatorilor de servicii medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de asistență medicală pentru fiecare an sunt elaborate în conformitate cu Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală.
Criteriile de contractare sunt obligatorii pentru toți subiecții procesului de contractare a serviciilor medicale: Ministerul Sănătății, Compania Națională de Asigurări în Medicină, prestatorii de servicii medicale și fondatorii lor.
Criteriile de contractare includ aspecte referitor la:
principiile de contractare a serviciilor medicale;
repartizarea pe tipuri de asistență medicală a mijloacelor fondurilor de asigurări obligatorii de asistență medicală;
indicatorii de bază pentru argumentarea criteriilor de contractare;
criteriile de contractare a diferitor tipuri de asistență medicală și a medicamentelor compensate;
metodele de plată a prestatorilor de servicii medicale;
procedura negocierilor și soluționarea litigiilor.
Contractarea prestatorilor de servicii medicale se face pe baza următoarelor principii:
realizarea echității sociale pentru populația țării în procesul de repartiție a surselor fondului pentru achitarea serviciilor medicale curente;
garantarea accesibilității oricărei persoane asigurate la serviciile medicale incluse în Programul Unic
utilizarea eficientă a resurselor financiare destinate achitării serviciilor medicale curente;
creșterea treptată a calității serviciilor medicale și satisfacerea pacienților.
În vederea realizării Programului Unic, în cadrul sistemului asigurării obligatorii de asistența medicală pe parcursul anilor 2010-2012 au fost contractate 223 instituții medico-sanitare și farmaceutice, dintre care: 4 stații zonale de asistență medicală de urgența, 21 instituții de nivel republican, 30 instituții din cadrul municipiului Chișinău și 3 instituții de nivel municipal din Bălți, 6 instituții departamentale, 36 instituții de nivel raional, 3 instituții private, precum și 120 instituții farmaceutice.
Sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală a permis creșterea continuă a nivelului de finanțare a instituțiilor medico-sanitare publice. Comparativ cu suma de 588352,3 mii lei alocată în anul 2009, în anul 2010 finanțarea instituțiilor medico-sanitare publice a crescut cu 132,4%. Concomitent, s-a demonstrat că ritmul de creștere în anul sumelor alocate instituțiilor medicale că rezultat al realizării prevederilor contractuale au crescut cu 117,7%, iar în anul 2012 cu 126,5%.
Tabelul 36.
Finanțarea instituțiilor medico-sanitare în funcție de tipul asistenței medicale prestate
persoanelor asigurate, anii 2010-2012
Analiza ritmului de creștere a nivelului de finanțare demonstrează că utilizând Criteriile de contractare, în noua situație, Ministerul Sănătății poate să realizeze politici de finanțare prioritară a diferitor tipuri de asistență medicală. Spre exemplu, în anul 2011 ritmul de creștere a finanțării asistenței medicale specializate de ambulator a constituit 206,8 % față de anul 2010, iar în anul 2012, respectiv 154,6 % față de 2012. Pentru anul 2012 o finanțare prioritară au avut-o investigațiile costisitoare furnizate de instituțiile medicale terțiare. Ritmul de creștere pentru acest tip de asistență medicală a crescut cu 217,6 % față de anul 2011. În anul 2012, s-a realizat o creștere substanțială și la capitolul asistenței medicale primare, unde ritmul de creștere a constituit 147,3 % față de anul 2011. Rezultatele studiului demonstrează că în cadrul asigurărilor obligatorii de asistență medicală, factorii de decizie au obținut un instrument util și real pentru finanțarea asistenței medicale în funcție de prioritățile existente în sistemul de sănătate.
În acest context se înscrie și introducerea în anul 2011 la nivelului asistenței medicale primare a prescrierii medicamentelor compensate și gratuite. În anul 2012 în vederea realizării măsurilor de profilaxie secundară a bolilor cardio-vasculare, lista medicamentelor compensate a fost extinsă. Completarea listei medicamentelor compensate și îmbunătățirea mecanismului de prescriere a acestora de către medicii de familie a condus la creșterea sumelor alocate pentru compensarea medicamentelor de la 7.403,5 mii lei în anul 2011 la 23.814,8 mii lei în anul 2012 (ritmul de creștere constituind 321,6).
În vederea executării prevederilor Regulamentului privind prescrierea medicamentelor compensate și gratuite pentru tratament în condiții de ambulator a persoanelor asigurate, [12] de către Agențiile teritoriale ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină au fost contractate 120 instituții farmaceutice cu 726 filiale în scopul facilitării accesului persoanelor asigurate la medicamentele compensate și gratuite.
În total, pe parcursul anului 2012, în Lista medicamentelor compensate, din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, erau incluse medicamente compensate 100% pentru copii de vârsta 0-5 ani (18 Denumiri Comune Internaționale) și pentru profilaxia și tratamentul anemiilor la femeile gravide (2 Denumiri Comune Internaționale), medicamente compensate parțial pentru tratarea bolilor cardiovasculare și digestive (16 Denumiri Comune Internaționale).
Analiza structurii sumelor transferate de CNAM către farmaciile contractate demonstrează că 83,9 % au fost achitate pentru medicamentele parțial compensate, 7,4% pentru medicamentele gratuite eliberate copiilor până la 5 ani și respectiv 8,7% pentru medicamentele gratuite utilizate în scopul profilaxiei și tratamentului anemiilor la femeile gravide. În medie 49,0% din costul medicamentelor a fost achitat de Companie, iar 51,0 % de către pacient.
Toate cheltuielile legate de acordarea asistenței medicale în volumul prevăzut de Programul Unic, asigurătorul le achită trimestrial, conform facturilor prezentate de prestatorii de servicii medicale, achitând lunar, în avans, până la 80% din valoarea contractului încheiat cu instituția medico-sanitara. Factura de plată se perfectează de prestatorii de servicii medicale în baza calculării cheltuielilor, conform registrului persoanelor asigurate și neasigurate, după caz, care au beneficiat de asistență medicală în perioada respectiva. Colectarea facturilor de la prestatorii de servicii medicale și analiza acestora asigurătorul le realizează prin intermediul agențiilor teritoriale.
Rezultatele studiului au elucidat faptul că există abateri de la prevederile Criteriilor de contractare pentru anii 2011-2012, referitor la cotele de finanțare pe tipuri de asistență medicală. Conform Criteriilor de contractare pentru anul 2012 urma ca fondul de bază pentru achitarea serviciilor medicale curente să fie repartizat și realizat în propriile după cum urmează: 8,0% pentru asistența medicală urgentă la etapa prespitalicească, 35% pentru asistența medicală primară, 6,0% pentru asistența medicală specializată de ambulator, 50,0% pentru asistența de staționar și 1,0 % pentru investigațiile costisitoare. În realitate, finanțarea tipurilor de asistență medicală s-a realizat, după cum demonstrează rezultatele studiului, în favoarea asistenței medicale spitalicești. Studiul a demonstrat că în mare parte, abaterile de la planurile prestabilite se datorează necesității finanțării infrastructurii și numărului excesiv de personal în unele spitale.
Ca rezultat, în vederea respectării pe viitor a prevederilor Criteriilor de contractare, care de altfel nu au putere legală, s-a hotărât fixarea sumelor destinate pentru contractarea tipurilor de asistență medicală în Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, lucru realizat în anul 2013.
Pentru anul 2012, cele mai substanțiale sume din fondul de bază au fost alocate pentru asistența medicală spitalicească – 775.615,4 mii lei, ceea ce constituie 54% din totalul acestor alocații, urmată de asistența medicală primară cu 412.679,1 mii lei – 29%.
Suplimentar la alocațiile din fondul de bază, pentru unele tipuri de servicii medicale au fost utilizate, în conformitate cu prevederile legislației, mijloace ale fondului de rezervă în cuantum de 15.096,3 mii lei după cum urmează:
pentru achitarea serviciilor acordate persoanelor neasigurate de către instituțiile medico-sanitare contractate – în cuantum de 14.873,0 mii lei, inclusiv: pentru serviciile medicale acordate în cadrul asistenței medicale urgente la etapa prespitalicească – 7 435,1 mii lei, majorându-se față de anul 2011 cu 2.450,4 mii lei; pentru serviciile medicale acordate în cadrul asistenței medicale primare -7 437,9 mii lei, majorându-se față de anul 2011 cu 3.419,1 mii lei;
acoperirea cheltuielilor suplimentare legate de îmbolnăviri, rata cărora a depășit media contractată în cuantum de 223,3 mii lei, cu o majorare față de anul 2011 cu 149,7 mii lei. Acumulările realizate în fondul de profilaxie pe parcursul anilor 2010-2012 au fost în proporție de 2,0%.
Reieșind din prevederile legislației în vigoare, mijloacele financiare, acumulate în fondul măsurilor de profilaxie se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor legate preponderent de: reducerea riscului de îmbolnăvire a persoanelor asigurate; informarea populației în vederea promovării unui mod sănătos de viață; constituirea unei rezerve de mijloace în scopul prevenirii și reducerii stărilor epidemiologice la nivel național;
În concluzie vom sublinia că starea sănătății populației a devenit o componentă de seamă a capitalului uman, care produce un impact puternic atît asupra calității resurselor de muncă și bunăstării oamenilor, cît și în privința eficienței activităților economio-sociale. În perioada de tranziție, mai mulți factori au contribuit la deteriorarea sistemului de sănătate cum ar fi: finanțarea insuficientă, lipsa unui sistem de asigurări de sănătate eficient, tehnologia învechită, salariile mici, corupția, accesul limitat la servicii și medicamente de calitate. În ultimii ani, se reformează sectorul ocrotirii sănătății, dar nu se asigură, la nivelul cuvenit, accesul echitabil la serviciile medicale de calitate. În prezent, starea de sănătate a populației din Moldova nu pare a fi un suport al dezvoltării durabile, eforturi mari și îndelungate, urmînd a fi regăsite în politicile și strategiile de dezvoltare naționale și locale, fiind concordante cu ridicarea nivelului de dezvoltare economico-socială a întregii țări.
La fel, considerăm că îmbunătățirea finanțării sistemului de sănătate se va realiza prin intermediul următoarelor acțiuni:
majorarea fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală;
asigurarea garanțiilor statului în participarea la finanțarea sistemului de sănătate;
revizuirea capacităților de participare a autorităților administrației publice locale la dezvoltarea infrastructurii instituțiilor medico-sanitare din teritoriu;
dezvoltarea formelor de asigurări facultative pentru prestarea serviciilor supra-pachet de asistență medicală.
Pentru atingerea obiectivului de îmbunătățire a mecanismelor de plată și contractare a serviciilor considerăm oportun a se întreprinde următoarele măsuri:
îmbunătățirea mecanismelor de plată a prestatorilor de servicii în asistența medicală primară;
perfecționarea mecanismelor de plată a prestatorilor de servicii în regim de ambulator;
reformarea mecanismelor de plată a prestatorilor de servicii în spital;
îmbunătățirea mecanismelor de plată a prestatorilor de servicii de urgență;
perfecționarea mecanismelor de plată pentru alte categorii de servicii de sănătate nou-introduse: îngrijiri la domiciliu, paliative etc.;
revizuirea mecanismelor de contractare a serviciilor de sănătate;
creșterea gradului de autonomie a prestatorilor în gestionarea resurselor financiare;
dezvoltarea mecanismului de evaluare și de monitorizare a eficienței resurselor utilizate.
Sporirea echității și transparenței în alocarea resurselor și protecției financiare a cetățenilor se vor obține prin: îmbunătățirea echității în formarea și utilizarea resurselor financiare pentru serviciile de sănătate; creșterea transparenței în alocarea și utilizarea resurselor financiare.
III. EFICIENȚA INVESTIȚIILOR ÎN REPUBLICA : IMPLICAȚII ȘI PERSPECTIVE
3.1 Indicatorii de bază privind eficiența investițiilor
Realizarea obiectivelor de investiții este condiționată de existența surselor de finanțare. În practică, indiferent de profilul societăților comerciale, finanțarea se realizează pe perioade lungi și are în vedere toate obiectivele prevăzute în strategia de dezvoltare pe termen lung între care se regăsesc și obiectivele curente.
În fundamentarea deciziilor de finanțare, hotărâtoare sunt asigurarea certă a resurselor necesare realizării obiectivelor și respectarea echilibrului financiar al societății între resursele de finanțare pe termen scurt și cele de finanțare pe termen mediu și lung. [36, p. 68]
Sursele de finanțare pot fi clasificate în surse proprii și surse atrase sau în surse autohtone și surse externe: fondul de dezvoltare, vânzarea de active, emiterea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, împrumuturile bancare, fondurile mutuale, împrumuturile participative, alocațiile de la buget, investiții de portofoliu, investițiile directe, leasing-ul ș.a.
Fondul de dezvoltare este o sursă proprie, autohtonă, constituit de societățile comerciale și regiile autonome și alimentat din profitul net repartizat pentru investiții, amortizarea destinată acestui scop, sume încasate din vânzarea activelor fixe.
Vânzarea de active este o sursă proprie, autohtonă, prin care sunt scoase la vânzare anumite active ale societății (mijloace fixe) la expirarea duratei lor de funcționare sau aproape de ieșirea lor din exploatare.
Emiterea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni este sursă proprie de finanțare. Fiecare titlu financiar are avantajele și dezavantajele lui atât pentru emitent cât și pentru beneficiar.
Pentru emitent, acțiunile, care sunt titluri de proprietate, aduc surse suplimentare de finanțare în momentul emiterii și vânzării lor; în cazul încetării activității agentului economic, contravaloarea lor se plătește doar în limita posibilităților; dividendele se plătesc beneficiarilor doar dacă există profit; se plătesc numai după plata dobânzii aferente obligațiunilor. Acestea se emit pe o perioadă determinată și li se stabilește o dobândă.
Pentru beneficiar, acțiunile pot aduce surse suplimentare de venit în anii de funcționare a agentului economic; devenind acționar poate participa la conducerea societății; acționarul poate tranzacționa acțiunile pe piața de capital. Deținătorul de obligațiuni încasează dobânda aferentă înaintea dividendelor datorate acționarilor.
Activitatea de emitere și vânzare de acțiuni și obligațiuni formează piața primară de capital. Piața secundară de capital este formată din bursa de valori și piața extrabursieră, între acestea existând deosebiri cu privire la condițiile necesare participării firmelor pe piață.
Împrumuturile bancare reprezintă un principal canal de funcționare a pieței capitalului și finanțare a investițiilor.
Formele de creditare pentru investiții sunt: împrumuturi bancare ce se acordă pe bază de garanții materiale, credite ipotecare, credite de cash – flow. Tendința țărilor dezvoltate este acordarea de credite de cash – flow, bazate pe studii de fezabilitate bine fundamentate. De ele beneficiază majoritatea agenților economici, deși, pentru bănci sunt cele mai riscante tipuri de credit, iar garanția este chiar investiția realizată.
Fondurile mutuale sunt instituții financiare care colectează economiile bănești ale populației pe calea emiterii și vânzării de acțiuni. Economiile atrase sunt fructificate prin plasamente de capital pe piața financiară. Deținătorii de acțiuni primesc anual dividende și le pot vinde fie fondului mutual (prin răscumpărare) fie prin intermediul bursei de valori.
Împrumuturile participative, care sunt surse atrase, reprezintă finanțări ale băncilor sau ale statului acordate întreprinderilor mici și mijlocii în anumite condiții: se acordă fie din fonduri publice de către organisme specifice, fie din fonduri private de către bănci; bancherul împrumutător are ca principală garanție acoperirea dată de un fond mutual de garantare, dar nu poate beneficia de garanții luate asupra împrumutatului.
Alocațiile de la buget sunt surse autohtone cu destinația de realizare a proiectelor de anvergură, în ramuri vitale ale economiei naționale ca agricultura, protecția mediului, obiective energetice, minerit, petrol, obiective socio-culturale, transporturi.
Pe lângă aceste surse autohtone de capital, o altă sursă importantă a investițiilor care se dezvoltă tot mai mult în ultimul timp este cea externă, formată din creditele externe, investițiile de portofoliu și investițiile directe de capital.
Creditele externe sunt cele guvernamentale, creditele bancare și creditele acordate de instituțiile financiare internaționale (Fondul Monetar Internațional, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare).
Creditele guvernamentale au la bază convenția încheiată între guvernul țării care acordă creditul și guvernul celei care primește, stabilindu-se cu această ocazie și plafoanele de garanții.
Creditele bancare sunt sursele atrase de la băncile străine, în general private, contractarea făcându-se pe riscul acestora și cu garantare din partea împrumutatului.
Garanțiile pot fi cele materiale sub forma aurului, produselor obținute sau fluxurilor comerciale create. Acordarea creditelor se fundamentează pe studii de fezabilitate și puternice garanții de solvabilitate.
Creditele acordate de instituțiile financiare internaționale sunt în general pe termen lung și pentru atragerea lor trebuie îndeplinite anumite condiții. De exemplu, Fondul Monetar Internațional (FMI) cere garanții generale, de politică economică. În perioada pentru care se acordă creditul trebuie aplicate anumite măsuri de reformă economică, de redresare a balanței de plăți, de stabilitate macroeconomică ș.a. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) acordă împrumuturi “pe proiect”, finanțând în acest mod doar anumite proiecte bine delimitate, de la care se cer efecte clare, bine conturate în acordul de împrumut. [25]
În categoria surselor de finanțare externe se pot deosebi două tipuri principale de fluxuri financiare sub formă de investiții: investiții de portofoliu și investiții străine directe (ISD).
Investițiile de portofoliu sunt fluxuri de capital de natură pur financiară în care investitorul cumpără acțiunile unei societăți comerciale, implicându-se prin realizarea investiției inițiale și asumarea riscului de a pierde din jocul pieței financiare.
Investițiile străine directe sunt transferuri complexe de resurse, în cadrul cărora, de cele mai multe ori, componenta financiară este mai puțin importantă, iar implicarea investitorului străin în managementul și controlul activelor productive dezvoltate primează.
Riscul este de natură antreprenorială, iar investitorul poate să intervină direct pentru a influența convertirea lui în câștig. Așadar, ISD pot fi definite ca “fluxuri internaționale complexe care includ resurse financiare, tehnologice, de expertiză managerială și organizațională, pe care se grefează interesul de durată și controlul antreprenorial al firmei sau persoanei fizice investitoare cu scopul desfășurării unor activități productive într-o altă economie decât cea în care respectiva firmă sau persoană este rezidentă”. [42, p. 45] Această formă de implicare economică internațională a firmelor se face în mod evident cu renunțarea la piață ca spațiu și mijloc de tranzacționare, prin internalizarea, respectiv integrarea în structurile de proprietate, organizaționale și manageriale proprii firmelor, a unor active și activități dezvoltate în străinătate. Integrarea se poate face pe orizontală, prin constituirea în alte spații naționale a unor replici ale firmei-mamă, cu același gen de activitate economică, sau pe verticală, atunci când în structurile de proprietate și de control ale firmei sunt integrate activități situate în amonte sau în aval de obiectul său de activitate. Investițiile directe se împart la rândul lor în investiții “greenfield”, care reprezintă acele investiții efectuate în obiective noi (societăți nou înființate) și investiții în privatizare, adică acele investiții care constau în cumpărarea obiectivelor deja existente, modernizarea sau dezvoltarea lor.
În concluzie, apare mai puțin implicantă pentru investitor și mai ușor de adoptat o decizie de a realiza o investiție de portofoliu decât o investiție directă. Cu toate aceste riscuri pe care le implică o investiție directă, este de remarcat tendința expansionistă a acesteia în ultimul timp, pe plan mondial.
Investițiile directe de capital reprezintă una din cele mai eficace modalități de finanțare a investițiilor în condițiile existente la noi în țară. Pentru ca acest lucru să se întâmple este însă nevoie de un mediu economic sănătos, controlabil și de un cadru legislative adecvat. La acestea trebuie adăugată o anumită stabilitate în plan politic și social.
Leasing-ul este o nouă formă de finanțare a investițiilor, în plină expansiune și în Republica Moldova, prin care se permite efectuarea unei investiții, fără a dispune de toate resursele financiare și fără a apela la creditele bancare. [31, p. 82] Plata investiției se face în timp, din sumele obținute din exploatarea ei. Există mai multe categorii de leasing, în funcție de criteriul selectat întâlnind leasing pe termen scurt, mediu și lung, sau leasing direct și indirect, sau leasing net și brut. Cea mai cunoscută împărțire a leasing-ului se face însă după modul de recuperare a valorii bunului și în acest caz deosebim leasing operațional și leasing financiar.
În conformitate cu Clasificatorul Activităților Economice al Republicii Moldova (CAEM), activitățile economice în domeniul leasingului financiar sunt cuprinse în grupa J65210. Identificarea operatorilor de leasing a fost efectuată inițial în baza ofertelor de publicitate lansate pe piață și ulterior completată pe baza clasificatorului activităților economice din Moldova. Conform datelor Camerei Înregistrării de Stat, la situația din 31 ianuarie 2012 în Moldova existau 134 de agenți economici având ca obiect de activitate declarat „Închirierea mașinilor și a echipamentului”. Însă, potrivit datelor oficiale, rapoarte de activitate prezintă doar 43 de firme, inclusiv 34 de companii care au dreptul de a acorda servicii de leasing, dintre care doar 24 sunt active. Conform experților, 10-11 companii dețin o cotă de peste 90% din totalul portofoliului, iar celelalte companii de leasing sunt mici și au un potențial de operare redus. Unitatea de implementare a Proiectul moldo-nipon 2KR nu are statut de persoană juridică, dar este un important operator de leasing al tehnicii agricole.
După volumul mijloacelor fixe acordate în leasing, lideri pe piață în anul 2012 au fost companiile Euroleasing, MAIB Leasing, Raiffeisen Leasing, Total Leasing, Top Leasing∗, care dețin 60% din volumul mijloacelor fixe acordate în leasing. În anul 2011 lideri în acest sector au fost companiile Express Leasing, Euroleasing, MAIB Leasing, Raiffeisen Leasing, Total Leasing, însumând 67% din volumul mijloacelor fixe acordate în leasing.
Piața serviciilor de leasing din Republica Moldova este una destul de tânără, în plină dezvoltare, continuă și progresivă, fiind marcată, pe parcursul evoluției sale, de câteva etape importante. În anul 1996, când a fost aprobată prima lege privind leasingul în Republica Moldova au apărut premise pentru lansarea activității în sectorul prestării serviciilor de leasing. Legea însă nu stimula suficient dezvoltarea leasingului.
Următoarea etapă ce a marcat evoluția pieței serviciilor de leasing a constituit-o apariția în anul 2002 a primelor companii ce prestau exclusiv servicii de leasing – companiile MAIB Leasing și Euroleasing. Ulterior, în iulie 2003 și-a lansat activitatea alt operator, BS-Leasing Grup, iar în anul 2004 servicii de leasing a început să presteze și compania IM și Compania Consulting Grup sub brandul IMC Leasing. În același an se lansează companiile Excelent-Leasing și Galas-Leasing.
Tabelul 2.1
Companiile de leasing în ordinea fondării
Sursa: www.statistica.md
Adoptarea noii Legi cu privire la leasing și amendamentele respective la Codul fiscal, Codul civil etc. au fost principala realizare a anului 2005, constituind următoarea etapă în dezvoltarea pieței serviciilor de leasing. Extinderea naturii subiecților și obiectelor de leasing, echivalarea dobânzii de leasing cu rata dobânzii stabilită de băncile comerciale sunt principalele prevederi ce au creat o situație favorabilă atât pentru companiile de leasing, cât și pentru clienții acestora.
Noua legislație a avut un efect catalizator, astfel că pe parcursul anului 2006 au apărut șapte companii de leasing, trei dintre care au la bază capital străin 100% și, în calitate de fondatori, grupuri investiționale cu o vastă experiență în domeniu. Anul 2007 vine să completeze lista companiilor de leasing cu încă 5 operatori, iar în anul 2008 au mai fost fondate 5 companii de leasing, dintre care o companie afiliată unei bănci și una cu capital străin. În anul 2009 nu a fost înregistrată nici o companie de leasing, acest sector fiind marcat de criza financiară.
Tabelul 2.2
Datele companiilor de leasing din Moldova pentru anul 2013
Sursa : Biroul Național de Statistică, 2014
În ultimii ani piața serviciilor financiare parcurge o dezvoltare impunătoare. Aceasta se datorează noilor oportunități, cum ar fi creșterea investițiilor în sectorul imobiliar, sporirea consumului populației, care devine tot mai conștientă în ceea ce privește modul în care ar putea să beneficieze de noile produse și servicii financiare. În condițiile în care experții estimează ritmuri de creștere de 50% anual, este firească atracția companiilor locale și internaționale pentru piața serviciilor financiare.
Creșterea dinamică a pieței de leasing din Moldova sporește inevitabil concurența în această industrie, atrăgând noi companii. Astfel, au apărut companii de leasing noi, iar companiile existente și-au consolidat pozițiile, înregistrând ritmuri considerabile de creștere. Sub aspect legislativ, activitatea de leasing nu a suferit modificări în ultimii ani. Cadrul regulator rămâne a fi unul liberal, leasingul nefiind clasificat ca activitate exclusivă, astfel încât orice companie poate presta acest gen de servicii, deoarece activitatea de leasing nu necesită licențiere.
Băncile din Moldova au conștientizat că companiile de leasing nu le sunt concurenți. În alte țări se obișnuiește ca băncile să practice vânzări de bani cu ridicata, care oferă mai puține riscuri și o cifră de afaceri mai mare, iar companiile financiare (companiile de leasing) trebuie să se ocupe de activități cu amănuntul.
Menționăm faptul că participarea directă a unei bănci comerciale la capitalul social al unei companii care desfășoară activitate de leasing este supusă următoarelor restricții: încasarea de la persoanele afiliate a unor dobânzi și comisioane mai mici decât percep în condiții similare de la ceilalți împrumutați înaintarea față de persoanele afiliate a acelorași cerințe privind asigurarea rambursării creditului, condițiile achitării creditului, prezentarea informației complete privind situația financiară și a informației referitor la utilizarea efectivă a creditului; la acordarea creditelor persoanelor afiliate riscul de rambursare asumat de bancă nu trebuie să fie mai mare decât în cazul acordării creditelor altor creditori; datoria totală pe credite a unei persoane afiliate băncii și/sau unui grup de persoane care acționează împreună cu persoana afiliată băncii nu trebuie să depășească 20% din capitalul normativ total al băncii.
Companiile de leasing reprezintă obiectul afilierii cu instituții sau grupuri financiare naționale și internaționale. EuroLeasing, MAIB-Leasing, BS-Leasing și Electrosistem fac parte din grupul companiilor afiliate băncilor. Aceste companii de leasing au acces la resursele băncilor, pentru a le utiliza în activitatea de creditare, câștigând, astfel, în competitivitate. Aceste avantaje sunt valabile și pentru băncile proprietare, care își măresc portofoliul de credite, minimizând riscurile și descentralizând activitatea de creditare.
Printre companiile care au ca fondatori grupuri financiare și investiționale străine ce includ și structuri specializate în domeniul leasingului se numără: IMC Leasing, Total Leasing, Top Leasing, Raiffeisen Leasing, BT Leasing MD și Optima Leasing. Pe piața națională au apărut grupuri financiare ca grupul german SIXT, grupul Broadhurst Investment Limited – unul din cele mai mari fonduri de investiții din România, care a investit în ultimii 12 ani peste 250 mil. dolari în piața românească de capital, și Banca Transilvania, care este una din cele mai mari bănci din România, cu o valoare a activelor de 4,4 mld. euro. Acționarul majoritar al băncii este BERD, cu o participare de circa 15%.
Alt operator important din această categorie − Total Leasing – a fost creată prin subscrierea majoritară a Emerging Europe Leasing and Finance B.V., companie regională de leasing aflată în portofoliul fondului privat de investiții Balkan Accession Fund. Companiile din această categorie au apărut ca efect al Legii din anul 2005. Drept imbold pentru operatorii în cauză au servit și rezultatele financiare favorabile obținute de companiile din prima grupă, precum și lipsa resurselor financiare bancare pentru creditarea companiilor de profil afiliate băncilor.
Afilierea la grupurile străine prezintă avantaje evidente. În primul rând, facilitează accesul la resurse, relativ mai ieftine, ale fondatorilor săi, dar și la liniile creditare ale altor finanțatori, datorită imaginii grupului la care se subordonează. În al doilea rând, operatorii naționali moștenesc de la fondatorii lor experiența în domeniul leasingului, reprezentată prin know-how, produse standardizate, marketing etc., provenită din activitatea exercitată în segmente similare pe piețe financiare mult mai avansate.
Excelent-Leasing formează un grup financiar cu Excelent-Microfinanțare, iar Galas Leasing este afiliată companiei de asigurări Galas, ele reprezentând companiile affiliate grupurilor financiare locale independente. Ca operator independent poate fi clasificat și Status Leasing. Există și companii captive, care apar complementar celor axate pe comercializare – dealerilor de automobile, utilaje și echipamente etc.
În 2013 proprietarii companiilor de leasing erau reprezentați de persoane fizice, bănci și alte instituții financiare.
Fig 2.1 Structura capitalului companiilor de leasing în anul 2013
Sursa: elaborat în baza informației companiilor de leasing
Observăm că în perioada analizată are loc și diversificarea tipurilor de mijloace fixe acordate în leasing. Conform datelor furnizate de Biroul Național de Statistică, obiectele acordate în leasing sunt clasificate în mijloace de transport, clădiri și construcții, mașini și utilaje, tehnică de calcul și alte mijloace fixe.
Din analiza datelor furnizate de companiile de leasing rezultă că activitatea de leasing a continuat să se dezvolte și să se diversifice. Apare și se extinde un sector nou, reprezentat de clădiri și imobile, care, fiind influențat de criza economico-financiară, denotă o situația flotantă.
Tabelul 2.3
Mijloace fixe acordate în leasing în anii 2008-2012, mil.lei*
2008 2009 2010 2011 2013
Sursa : Biroul Național de Statistică, 2014
Indicatorii de pe piața de leasing au suferit în anul 2013 modificări esențiale, fiind acordate în leasing mijloace fixe cu o valoare de 412,5 mil.lei, volumul acestora micșorându-se de 3 ori ]n comparație cu anul precedent. Cauza industria o constituie criza financiară, care a generat o scădere a cererii pentru utilizarea serviciilor de leasing. Conform datelor furnizate de companiile de leasing, s-a micșorat cererea pentru automobilele noi, fiind înregistrate imposibilități de plată ale locatarilor. Majoritatea companiilor de leasing nu au dus lipsă de resurse financiare, însă volumul mijloacelor fixe acordate în leasing a scăzut din motivul lipsei cererii din partea locatarilor.
În cadrul industria persoană juridică se poate face distincție între sectorul privat și cel public. În urma cercetării, s-a constatat că din totalul contractelor de leasing aflate în derulare, majoritatea sunt reprezentate de sectorul privat, sectorul public deținând doar aproximativ 1%. Ponderea redusă a acestui sector se datorează faptului că serviciile în cauză încă nu au intrat în arsenalul de instrumente financiare utilizate de sectorul public, deoarece bugetul duce lipsă de resurse financiare, chiar și pentru acoperirea părții inițiale pentru achiziționarea fondurilor fixe prin acest industria de finanțare.
În ultimii ani se observă o creștere sporită a creanțelor aferente facturilor comerciale, ceea ce demonstrează că la companiile de leasing există problema clienților solvabili și a monitorizării încasării plăților de leasing. O companie de leasing care are strategii sigure de dezvoltare și care industr limitele prudente ale riscului afacerii nu trebuie să se expună unui singur locatar care depășește 10% din capitalul său, aceasta fiind practica mondială, unde piața serviciilor de leasing este mult mai dezvoltată. Companiile de leasing sunt supuse riscului, urmări ale cărui pot influența nu numai sfera financiar-creditară, dar și dezvoltarea indust. Din acest motiv multe companii de leasing atrag o atenție sporită gestionării riscului. Unele companii industr un pachet complex de documente de la locatari (anexa nr.13), fiind un industrialt pentru unii solicitanți, dar aceasta minimizează riscurile locatorului.
Astfel, factorii de industr în activitatea firmelor de leasing sunt disponibilitatea și diversificarea surselor de finanțare, analiza riguroasă a bonității financiare a clienților, ceea ce crește oportunitățile investiționale ale întreprinderilor industrial.
Tabelul 2.4
Analiza SWOT a pieței de leasing din Moldova
Sursa: Elaborat de autor
În concluzie vom menționa că evoluția de mai departe a numărului de companii de leasing pe piața moldovenească depinde de modificările care pot avea loc în sistemul bancar sub aspectul ratelor de dobândă și disponibilităților de lichiditați și ca urmare în companiile afiliate sau nou create; de stabilitatea economică, de evoluția consumului, de programele investiționale și extindere ale companiilor și fondurilor străine etc.
Făcînd referință, în continuare, la eficiența economică a investițiilor, vom spune că eficiența economică este o noțiune complexă care exprimă rezultatele ce se pot obține într-o activitate economică. Rezultatele sunt evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfășurarea acelei activități.
Deoarece nu ne sunt indiferente economiile prezente care se fac și nici rezultatele viitoare ce se pot obține, prin eficiență economică se urmărește fie maximizarea efectelor obținute cu același efort, fie minimizarea eforturilor făcute pentru obținerea acelorași efecte.
Prin eficiență economică a investițiilor se înțelege relația care se stabilește între cantitatea și structura efortului pe de o parte, ca generatori de efecte și nivelul rezultatelor economice obținute în urma desfășurării procesului investițional. [48, p. 78]
EE = E/e maxim și EE’ = e/E minim, unde: EE și EE’ = eficiența economică;
E = efectele obținute;
e = eforturile depuse.
În categoria eforturilor sunt cuprinse consumurile investiționale dar și cele de producție. Pot include un singur an sau întreaga perioadă de realizare a investițiilor.
Efectele economice, atât ca structură cât și ca volum, au un rol important în aprecierea eficienței. Acestea pot fi directe (anuale sau totale) și indirecte, care apar la utilizatorul rezultatelor procesului investițional, sau prezente și viitoare, sau globale și nete.
În general, relația care se stabilește între efecte și eforturi este strâns legată de volum și timp. Pe măsură ce eforturile cresc vor crește și efectele economice, într-o măsură accentuată până la un anumit nivel de eficiență, apoi apare gradul de saturare și efectele cresc mai încet, stagnează, iar în cele din urmă descresc. În același timp, la anumite eforturi corespunde o singură variantă pentru care efectul este maxim, iar atunci când modificăm gradul de efort se schimbă și varianta maximă de efect (condiții în care și eficiența este maximă). Este evident că trebuie făcută distincția dintre optim și eficient, între acestea existând o relație ca de la parte la întreg (partea este optimul iar întregul este mulțimea de variante eficiente). Așadar, se poate spune că există o variantă cu eficiență maximă care este varianta optimă, există mai multe variante eficiente (în care eforturile sunt mai mici decât efectele) și există mai multe variante ineficiente care nu vor intra în calcul la luarea unei decizii pentru investiții (în care eforturile sunt mai mari decât efectele).
Eficiența economică, în special a investițiilor și a capitalului fix, are character previzional cu importanță deosebită în luarea unor decizii economice. Adoptarea acestora trebuie să se bazeze pe elaborarea mai multor variante de proiect pentru a se alege varianta cu eficiență maximă.
În vederea creșterii eficienței economice a investițiilor în condițiile unei economii de piață se impune luarea unor măsuri ca: analiza temeinică a variantelor propuse, pe baza unui sistem complex de indicatori de eficiență economică, respectarea termenelor de punere în funcțiune a obiectivelor investiționale pentru a se evita imobilizarea de fonduri, recuperarea rapidă a sumelor investite. [23, p. 66] Deoarece eficiența economică are un caracter complex, se impune analiza detaliată a tuturor eforturilor depuse dar și a efectelor obținute, în volum, structură și importanță socială.
Ea se calculează atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic. Este necesar a se analiza și la nivel mezoeconomic pentru că economia națională intră în relație concuențială sau de colaborare cu alte economii, propagarea efectelor între națiuni fiind simplă în condițiile internaționalizării și globalizării actuale. Astfel, se impune o abordare sistemică a eficienței economice, ca o comparare a intrărilor cu ieșirile din sistem. Relația de calcul se poate stabili astfel:
Max EE = Ieșiri/Intrări și Min EE’ = Intrări/Ieșiri
Optimul, privit sistemic, este parțial și total. Optimul parțial asigură optimizarea raportului dintre efecte și eforturi la nivelul subsistemelor (activități economice, unități, secții), iar cel total asigură optimizarea la nivelul sistemului și se obține prin însumarea rezultatelor la nivelul subsistemelor.
Din punct de vedere al timpului, optimul are un caracter temporal, deoarece la un moment dat poate fi o anumită variantă optimă după care aceasta poate deveni doar eficientă, apoi chiar ineficientă. Se va alege în acest fel acea variantă care este optimă la momentul producerii efectelor nu la momentul previzionării și luării deciziei.
La baza analizei eficienței economice stau unele criterii economice și în funcție de acestea se poate discuta despre un optim relativ și unul absolut. Cel relativ satisface anumite criterii de eficiență economică și rezultă din compararea unui număr limitat de variante. Optimul absolut este acela care satisface toate criteriile, dar este doar teoretic, în practică fiind imposibil de a cunoaște, la un moment dat, absolut toți factorii de influență. Este acel optim spre care se tinde dar care nu poate fi atins.
3.2 Avantajele și dezavantele investițiilor pentru Republica Moldova
La momentul actual, liberalizarea și promovarea investițiilor străine directe produc următoarele efecte benefice:
Țara-gazdă își poate explora mai eficient potențialul și avantajele comparate, ceea ce conduce la specializarea țării într-un anumit domeniu, generând cele mai mari venituri posibile cu cele mai puține cheltuieli;
Libertatea schimbului de mărfuri și servicii conduce la reducerea prețurilor, diversifică categoriile bunurilor și serviciilor oferite consumatorilor și contribuie la deplasarea eficientă a capitalului în regiunile care generează cel mai mare profit la cele mai avantajoase prețuri;
Promovează o valorificare mai eficientă a resurselor umane și materiale.
Deși în repetate rânduri statele lumii au inițiat, prin intermediul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, al Organizației Mondiale a Comerțului, precum și al altor instanțe internaționale, încheierea unor acorduri internaționale care ar reglementa totalitatea aspectelor și problemelor legate de investițiile străine directe, nici până în prezent nu a fost încă adoptat un astfel de instrument juridic internațional multilateral.
Nevoia de capital și de investiții care se ridică la un nivel mult peste posibilitățile economice actuale, caracteristică tuturor statelor ex-comuniste, impune, drept condiție obiectivă de dezvoltare, apelarea la capitalul străin sub forma atragerii de investiții directe de capital.
Viitoarea integrare a statelor din estul Europei alături de cele vest-europene în Uniunea Europeană, stimulată de interese strategice de ambele părți, impune atât o extindere a cooperării internaționale între state, cât și o accelerare a tranziției la economia de piață, care să deschidă orizonturi reale relațiilor economice între țări.
Însă, pe lângă crearea unui cadru legislativ și instituțional favorabil atragerii investițiilor, țările în tranziție ale Europei de Est mai trebuie să valorifice cât mai eficient investițiile străine directe, în primul rând, stimulând dezvoltarea sectoarelor neglijate în trecut, dar care au potențial de producere a mărfurilor și serviciilor asupra cărora există o cerere considerabilă sau se anticipă existența unei astfel de cereri, prin analogie cu țările dezvoltate din regiune.
Diverse studii au demonstrat că pentru economia țărilor din Europa de Est privatizarea a servit drept piatră de temelie a procesului de tranziție, implicând fluxuri de investiții străine directe semnificative. S-a stabilit că impactul programelor de privatizare reușite înseamnă nu numai vânzarea activelor, dar și generarea fluxurilor intense de capital străin, dat fiind faptul că programele de privatizare reușite transmit investitorilor existenți și celor potențiali un semnal puternic despre dorința guvernului de a susține reformele economice și sectorul privat și de a crea un climat adecvat pentru investițiile străine. Privatizarea infrastructurii stimulează și mai mult fluxurile investițiilor străine directe, deoarece îmbunătățirea infrastructurii influențează favorabil climatul comercial și contribuie la reducerea costurilor activității de antreprenoriat.
De la proclamarea independenței sale în 1991 și pînă în prezent, Moldova a realizat un progres semnificativ în eforturile de reformare și stabilizare a economiei. Între altele, a fost elaborat cadrul legislativ și instituțional general pentru o economie de piață, cota sectorului privat a sporit până la 60%, prețurile au fost liberalizate, iar valuta națională s-a stabilizat în urma politicii monetare austere a Băncii Naționale a Moldovei.
Potențialul Moldovei pentru atragerea investițiilor străine se situează atât în domeniile tradiționale ale activității sale economice (prelucrarea produselor agricole și industria metalelor), cât și în sectoarele orientate spre export, cel al industriei ușoare, al serviciilor. Localizarea Moldovei este un avantaj care atrage investitorii dornici de a obține acces la piețele din Europa de Est și ex-sovietice, precum și acces potențial la piețele din Europa Occidentală. Moldova dispune, de asemenea, de forțe de muncă relativ ieftine, cu un nivel al studiilor primare înalt și un nivel al înscrierii în învățământul mediu de 81% în comparație cu coeficientul mediu de 53% în țările cu venit mic sau mediu.
Cu toate acestea, deși Moldova posedă un potențial semnificativ de dezvoltare, datorită pământului bogat și climei temperate, experienței industriale, costului relativ mic al forței de muncă și localizării avantajoase în raport cu piețele Europei de Est, ea s-a confruntat cu unele dificultăți în exploatarea potențialului respectiv din mai multe cauze, printre care: tehnologiile depășite, lipsa de capital și de acces la piețele din occident, piețe tradiționale nedezvoltate din Europa de Est.
În continuare, vom aborda succint avantajele, dar și neajunsurile cadrului juridic și instituțional care afectează atragerea fluxurilor de capital străin în Moldova. Prin enunțarea bazei juridice a tranziției spre economia de piață în Constituție, Moldova a făcut un pas important în direcția cuvenită. Prevederile constituționale respective servesc drept un indicator important pentru investitorii locali și străini privind seriozitatea și angajamentele Moldovei de a promova procesul de tranziție economică.
Constituția Republicii Moldova conține un șir de articole ce se referă la o piață liberă, făcând referință și la investițiile străine directe. Principiile constituționale fundamentale includ: supremația dreptului internațional și a tratatelor internaționale, proprietatea privată, prevederi împotriva exproprierii fără temei, prevederi împotriva confiscării proprietății, economia de piață și separarea puterilor între ramurile statului.
În încercările sale de a atrage investiții străine ca sursă critică de capital pentru dezvoltarea economică durabilă, situația Moldovei nu se deosebește de cea a multor țări cu economia în tranziție sau a unor țări din Asia la primele etape de dezvoltare a economiei. Din aceste considerente, Moldova poate folosi și învăța din experiența țărilor din regiune, care au elaborat și implementat strategii eficiente de ameliorare a atractivității țării pentru investitorii străini. În acest sens, Moldova trebuie să lanseze procesul de elaborare a unei strategii de promovare a investițiilor care ar comasa următoarele acțiuni:
Crearea imaginii. Activitățile de creare a imaginii se axează pe crearea unei opinii pozitive despre avantajele plasării investițiilor în Moldova în rândurile comunității comerciale internaționale;
Acordarea de asistență investitorilor. Tehnicile de acordare a asistenței și a înlesnirilor investitorilor urmăresc transformarea unui număr cât mai mare de investitori potențiali în investitori reali și a investitorilor actuali în investitori permanenți prin reinvestire;
Generarea investițiilor. Tehnicile de generare a investițiilor se axează pe activități menite să sporească fluxul potențial de investiții străine directe prin stabilirea contactului direct cu investitori potențiali.
Strategia sus-menționată nu trebuie să stagneze; ea trebuie periodic revăzută și perfecționată ca răspuns la schimbările din mediu și din economia internațională.
În lumina condițiilor existente pentru investițiile străine și a capacității instituționale limitate de promovare a investițiilor, se recomandă ca Moldova să-și concentreze eforturile imediate asupra prestării unor servicii eficiente și de calitate înaltă investitorilor existenți și celor viitori. Serviciile respective vor consta în special în facilitarea investițiilor – acordarea asistenței investitorilor actuali și potențiali la explorarea mediului comercial, pregătirea și difuzarea informației oportune, sigure și utile comunității comerciale internaționale și investitorilor existenți.
Procesul prea activ de creare a imaginii nu se va încununa de succes în condițiile actuale, putând avea chiar un efect contrar. Activitățile recomandate de creare a imaginii trebuie limitate la expunerea imaginii țării pe plan internațional (de exemplu, prin intermediul reportajelor favorabile în presa internațională, al delegațiilor străine aflate în vizită în Moldova și apariției oficialităților guvernamentale de rang înalt în străinătate), pentru a crea o opinie generală despre Moldova drept o țară cu o economie progresivă, în tranziție, angajată în consolidarea sectorului privat.
Deoarece cheltuielile legate de majoritatea activităților de generare a investițiilor sunt mari, resursele disponibile fiind limitate, se recomandă amânarea activităților respective până la apariția mai multor resurse și crearea potențialului instituțional capabil să identifice investitorii strategici și să stabilească relații durabile de colaborare.
3.3 Acțiuni de eficientizare a procesului de atragere a investițiilor în țară în scopul accelerării reformelor
Vorbind despre acțiunile de eficientizare a procesului de atragere a investițiilor în țară în scopul accelerării reformelor, vom spune că conform pct 43 a Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006, Guvernul își asumă executarea următoarelor acțiuni: [11]
majorarea volumelor investițiilor, preponderent a celor străine directe, în economia națională, care va permite ridicarea competitivității sectoarelor existente, modernizarea și restructurarea economiei naționale și crearea noilor sectoare eficiente cu orientare la export;
reducerea disproporțiilor structurale și regionale în dezvoltarea economiei naționale;
asigurarea unei balanțe de plăți pozitive din contul extinderii exporturilor și fabricării mărfurilor și prestării serviciilor substituibile celor importate;
maximizarea utilizării resurselor financiare locale în calitate de investiții, inclusiv a cetățenilor, remitenților și surselor proprii ale agenților economici.
Realizarea obiectivelor și sarcinilor nominalizate va contribui la implementarea strategiilor aferente și tangențiale subiectului de dezvoltare a antreprenoriatului, cum ar fi Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS), Programul de activitate a Guvernului pentru anii 2005-2009 “Modernizarea țării – bunăstarea poporului”, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului în Republica Moldova pînă în anul 2015, Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, Strategia de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006-2015, Strategia de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2006-2008 etc.
În contextul prezentei Strategii, acțiunile Guvernului în domeniul perfecționării cadrului de politici în domeniul atragerii investițiilor vor fi îndreptate spre implementarea unui mix multidimensional, coordonat și coerent de politici ce va include:
Promovarea imaginii țării. Republica Moldova va dezvolta branding-ul de țară pentru a forma o imagine binechibzuită și coerentă lumii din exterior, a fi mai competitivă pe piețele de desfacere externe, atragerea investițiilor străine directe (ISD) și promovarea exporturilor de bunuri și servicii. Pentru dezvoltarea branding-ului de țară Guvernul va întreprinde următoarele acțiuni:
stabilirea unui cadru instituțional-operațional. Aceasta presupune pentru etapa inițială înființarea unei echipe de promovare a brandului, adică un grup de experți în comunicare și branding, responsabil pentru administrarea brandului, aprobarea la nivel tehnic a plasării brandului pe materialele promoționale și informaționale etc.;
crearea mesajului brandului. Crearea istoriilor și mesajelor în jurul brandului și afirmațiilor-cheie, aplicarea logotipului asupra celor mai bune produse și proiecte, crearea mixului promoțional etc.;
elaborarea instrumentelor de promovare a brandului și promovarea activă. Definirea unui cod de aplicare vizuală a logotipului, crearea unei pagini-web privind brandul, asigurarea plasării articolelor despre Republica Moldova în mass-media internațională, utilizarea titlurilor onorifice pentru promovarea republicii, organizarea forumurilor în Moldova și prezentărilor de țară în exterior, organizarea evenimentelor culturale și sportive etc.
Îmbunătățirea mediului de afaceri. Îmbunătățirea mediului de afaceri va servi drept temelie pentru sporirea investițiilor private și promovarea exporturilor. În acest scop, Guvernul va continua implementarea reformelor privind îmbunatățirea mediului investițional și va întreprinde următoarele acțiuni:
reforma regulatorie – continuarea reformelor regulatorii, lansate în perioada anilor 2004 – 2005, în scopul simplificării procedurilor de înregistrare, licențiere, autorizare, control și raportare a întreprinderilor în procesul lansării și dezvoltării afacerilor, asigurarea implementării “Ghilotinei-II”, care presupune revizuirea actelor legislative ce reglementează activitatea de întreprinzător, focusarea acțiunilor în scopul implementării Legii nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător;
limitarea implicării organelor de control în activitatea de întreprinzător – delimitarea funcțiilor diferitelor organe de control în procesul monitorizării și controlului activității de întreprinzător, în special a organelor ce au atribuții de control financiar;
concurența – suportul autorității independente de protejare a concurenței (Consiliul Concurenței), pentru efectuarea activităților și luarea măsurilor necesare;
sistemul fiscal – asigurarea acordării facilităților fiscale investitorilor, perfecționarea sistemului de administrare fiscală, precum și informarea pe larg despre existența acestora în cadrul implementării Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM) și Strategiei de perfecționare a administrației fiscale;
prevenirea și combaterea corupției – asigurarea executării la nivel național a acțiunilor de prevenire și combatere a corupției prevăzute în Strategia Națională de prevenire și combatere a corupției în anul 2006, precum și în cadrul inițiativei “Provocările Mileniului”;
exportul – simplificarea procedurilor vamale și administrative în scopul reducerii complexității și timpului necesar pentru efectuarea operațiunilor de export;
sistemul judiciar independent și calificat – perfecționarea sistemului judiciar existent prin transformarea acestuia în unul independent, integru și calificat.
De altfel, acțiunile Guvernului în domeniul promovării ISD vor fi următoarele:
implementarea transparentă a politicii de promovare a investițiilor, extinderea accesului la facilități fiscale, asigurarea concurenței loiale, minimizarea procedurilor administrative și birocratice, nediscriminarea investițiilor;
organizarea și desfășurarea forumurilor investiționale și meselor rotunde;
includerea investitorilor străini existenți în toate activitățile promoționale;
organizarea și efectuarea vizitelor potențialilor investitori în Moldova, precum și asigurarea prezentării informației și consultațiilor relevante;
îmbunătățirea parteneriatului cu instituțiile-cheie, cum ar fi reprezentanții din Moldova (Asociația Investitorilor Străini, Camera de Comerț și Industrie etc.) și organizațiile internaționale (SOFI, DFID, OECD, UNCTAD, Business Advisory Council to South East Europe etc.).
În scopul cooperării dintre domeniul public și privat în domeniul investițiilor în infrastructură, va fi utilizat, în special, în acele sectoare unde sînt necesare investiții majore, în funcție de importanța strategică a acestora pentru economia națională. Elementele specifice ale implementării mecanismului parteneriat-public-privat în contextul dezvoltării infrastructurii tehnice vor fi următoarele:
concesiunea;
fondarea unor întreprinderi mixte prin selectarea investitorilor potențiali pentru proiectele investiționale strategice;
majorarea capitalului social al întreprinderilor existente pe contul investitorilor;
transmiterea unor active în administrarea fiduciară;
alte elemente specifice principiului parteneriat-public-privat.
De exemplu, parteneriatul public-privat (PPP) în sănătate este realmente o formă oportună de antrenare a sectorului privat în finanțarea, construcția/reabilitarea și furnizarea serviciilor medicale pentru beneficiul cetățenilor Republicii Moldova. Pentru a pune pe rol asemenea forme de colaborare, Guvernul, în Programul de activitate al Guvernului “Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” pentru perioada 2013-2014, s-a angajat să modernizeze asistența medicală, inclusiv și prin promovarea proiectelor de parteneriat public-privat în sistemul de sănătate.
Experții internaționali afirmă că crearea și gestionarea acestor proiecte este o provocare, deoarece PPP nu sunt neapărat mai eficiente, în special dacă condițiile de angajament al acestora nu sunt specificate clar. Astfel rambursarea agentului privat din banii publici trebuie să se ordoneze astfel închât să stimuleze operatorul privat să presteze promt servicii pentru toți pacienții, la o calitate înaltă și, în același timp, să nu expună mijloacele fondurilor asigurării obligatprii de asistență medicală la creșteri semnificative de cost.
Astfel, la momentul actual, sunt întreprinde două tipuri de măsuri de parteneriat public-privat în domeniul serviciilor de sănătate, precum:
Măsuri juridice
Premisa juridică de bază în dezvoltarea PPP în Republica Moldova este reprezentată de normele constituționale prin care are loc recunoașterea proprietății private, instituționalizarea economiei de piață ca sistem economic la baza căreia stau principiile liberei inițiative economice și a concurenței loiale.
Acțiunile pentru crearea unui cadru normativ favorabil dezvoltării PPP au început în perioada anilor 1990-1992 prin liberalizarea sectorului public, fiind adoptate Legea cu privire la proprietate, Legea cu privire la privatizare, Legea cu privire la cooperație etc. Procesul a continuat în 1995, prin adoptarea unor noi reglementări sectoriale, și anume: Legea cu privire la concesiuni, [5] Legea cu privire la leasing, [6] Legea cu privire la resursele naturale etc. Măsurile întreprinse la nivel național au fost complementate de angajamente juridice internaționale prin: Memorandumul privind Politicile Economice și Financiare pentru 2007; Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/17/CE din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale; Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/18/CE din 31 martie 2004 cu privire la coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de executare a lucrărilor, contractelor de aprovizionare publică și a contractelor de prestare a serviciilor publice; Cartea Verde privind parteneriatele publice-private și reglementările comunitare privind contractele publice și concesiunile din 30 aprilie 2004.
Parteneriatul public-privat este reglementat în principal de Legea cu privire la parteneriatul public-privat Nr.179 din 10.07.2008 care stabilește principiile de bază ale parteneriatului public-privat, formele și modalitățile de realizare, procedura de inițiere și de realizare a acestuia, drepturile și obligațiile partenerului public și ale partenerului privat. [7]
Legea cu privire la parteneriatul public-privat furnizează caracteristici importante ale PPP-ului. Un aspect destul de important ține de definirea PPP în contextul unei multitudini de abordări teoretice și definiții în literatura de specialitate. Legislatorul a stabilit următoarea definiție juridică a parteneriatului public-privat – “contract de lungă durată, încheiat între partenerul public și partenerul privat pentru desfășurarea activităților de interes public, fondat pe capacitățile fiecărui partener de a repartiza corespunzător resursele, riscurile și beneficiile”.
Un alt aspect critic se referă la formele și modalitățile de realizare a PPP, care în conformitate cu prevederile legii pot fi contract de antrepriză/prestări servicii, contract de administrare fiduciară, contract de locațiune/arendă, contract de concesiune, contract de societate comercială sau de societate civilă, precum și prin alte forme contractuale neinterzise de lege și, respectiv, proiectare-construcție-operare, construcție-operare-reînnoire, construcție-operare-transfer, construcție-transfer-operare, locațiune-dezvoltare-operare, reabilitare-operare-transfer, precum și alte modalități care nu sunt interzise expres prin lege.
În continuare vom menționa că în temeiul art.11 lit.a), b) și e) din Legea nr.179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, cu modificările și completările ulterioare, Legii ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28 martie 1995, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.424 din 18 iunie 2012 “Cu privire la aprobarea serviciilor de dializă pentru parteneriatul public-privat” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.126-129, art.462), Guvernul Republicii Moldova a Hotărît[17] să propună pentru parteneriatul public-privat serviciile de dializă, prestate de subdiviziunile (centrele) pentru efectuarea dializei din cadrul instituțiilor medico-sanitare publice.
Obiectivele generale ale parteneriatului public-privat pentru serviciile de dializă sînt:
modernizarea centrelor de dializă din cadrul următoarelor instituții medico-sanitare publice republicane, municipale și raionale: Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului, Centrul Național Practico-Științific Medicină de Urgență, Spitalul Clinic Municipal “Sfînta Treime”, Spitalul Clinic Municipal Bălți, Spitalul Raional Cahul, Spitalul Raional Comrat, prin atragerea investițiilor private și reducerea cheltuielilor bugetare în acest scop;
crearea centrelor de dializă în cadrul următoarelor instituții medico-sanitare publice: Spitalul Raional Edineț, Spitalul Raional Drochia, Spitalul Raional Ungheni, Spitalul Raional Soroca, Spitalul Raional Căușeni;
asigurarea și acoperirea integrală a necesităților populației privind serviciile calitative de dializă;
atragerea mijloacelor financiare private pentru dezvoltarea sectorului sănătății.
Obiectivul specific este renovarea și/sau construirea, echiparea, finanțarea și operaționalizarea serviciilor de dializă din cadrul următoarelor instituții medico-sanitare publice: Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului, Centrul Național Practico-Științific Medicină de Urgență, Spitalul Clinic Municipal “Sfînta Treime”, Spitalul Clinic Municipal Bălți, Spitalul Raional Cahul, Spitalul Raional Comrat, Spitalul Raional Edineț, Spitalul Raional Drochia, Spitalul Raional Ungheni, Spitalul Raional Soroca, Spitalul Raional Căușeni. Acest obiectiv presupune:
finanțarea, furnizarea, preluarea în exploatare și mentenanța dispozitivelor medicale necesare pentru centrele de dializă din cadrul instituțiilor medico-sanitare publice menționate;
finanțarea proiectării, construirii și modernizării spațiilor din cadrul instituțiilor medico-sanitare publice menționate, unde vor fi amplasate dispozitivele medicale pentru dializă, cu utilizarea unui sistem informațional avansat de management al planificării tratamentului și procedurilor medicale aplicate;
respectarea standardelor înalte de calitate și practică în dializă, aprobate de Ministerul Sănătății.
La fel, în temeiul lit.a), b) și e) art.11 din Legea nr.179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, cu modificările și completările ulterioare, Legii ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28 martie 1995, [8] cu modificările și completările ulterioare, Guvernul a propus pentru proiectul de parteneriat public-privat serviciile de radioterapie în domeniul oncologiei, inclusiv încăperile destinate pentru prestarea acestora, din cadrul Instituției medico-sanitare publice Institutul Oncologic, str. Nicolae Testemițanu, nr.30, mun.Chișinău. [14]
Obiectivele generale ale parteneriatului public-privat pentru serviciile de radioterapie din cadrul Instituției medico-sanitare publice Institutul Oncologic (în continuare – Institutul Oncologic) sînt:
modernizarea serviciilor de radioterapie prin atragerea investițiilor private și reducerea cheltuielilor bugetare în acest scop;
creșterea calității serviciilor de radioterapie și acoperirea necesității populației la nivel național cu servicii de radioterapie prin îmbunătățirea accesului pacienților la servicii de radioterapie de calitate;
creșterea eficienței utilizării patrimoniului și a banilor publici pentru serviciile medicale.
Obiectivul specific este renovarea și/sau construirea, echiparea, finanțarea și operarea serviciului de radioterapie din cadrul Institutului Oncologic. În particular, acest obiectiv presupune:
finanțarea, furnizarea, preluarea în exploatare, dacă este cazul, și mentenanța dispozitivelor medicale de radioterapie necesare în cadrul Institutului Oncologic pentru servicii de radioterapie;
finanțarea proiectării, construirii și modernizării spațiilor din cadrul Institutului Oncologic unde vor fi amplasate dispozitivele medicale pentru prestarea serviciilor de radioterapie cu utilizarea unui sistem informațional avansat de management al planificării tratamentului si procedurilor medicale aplicate;
operarea pe termen lung a centrului de radioterapie, inclusiv dotarea cu personalul necesar pentru prestarea tuturor serviciilor de radioterapie și mentenanța centrului și a echipamentelor;
respectarea unor standarde înalte de calitate și practică în radioterapie, similare cu cele mai bune practici la nivel internațional, inclusiv asigurarea radioprotecției pacienților și a persoanelor expuse profesional la radiații ionizante și raportarea adecvată privind toate procedurile de radioterapie aplicate.
Politica Națională de Sănătate 2007-2021 stabilește ca obiectiv obținerea de noi performanțe în sistemul de ocrotire a sănătății, inclusiv prin îmbinarea serviciilor de sănătate publice si private. Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate stabilește ca măsură de politică prioritară sporirea rolului parteneriatului public-privat în furnizarea serviciilor de sănătate.
Parteneriatul public-privat a fost înscris în acțiunile prioritare în domeniul sănătății populației din Programul de Guvernare 2009-2013, și rămâne un mecanism prevăzut și în acțiunile prioritare din Programul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru perioada 2011-2014.
Cazul Spitalului municipal Nr. 1 – orașul Chișinău.
Un exemplu care aș putea să-l aduc de parteneriat public-privat al Spitalului municipal Nr. 1, este cel de a da în arendă spațiu unor structuri private. Aceste instituții activează în domeniul diagnosticării și, deseori apelăm la acestea pentru anumite investigații care le necesită unii pacienți de la noi. O parte din aceste investigații sunt achitate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în baza unui contract încheiat în prealabil, altă parte rămân a fi ca act de binefacere din partea instituțiilor respective. Deci, nu pot numi aceasta un parteneriat public-privat clasic.
Spitalul Republican are două parteneriate de acest fel: unul în domeniul diagnosticării prin instalarea unui aparat de rezonanță magnetică care dă posibilitate spitalului de a investiga la necesitate cu această metodă performantă bolnavii internați. Respectiv, spitalul se achită cu agentul care a pus la dispoziție acest aparat. Al doilea, dar nu prea reușit până la moment, ține de scoaterea de sub tutela administrației spitalului a personalului de infirmiere. Acestea urmează a fi transmise agentului economic care și-a asumat responsabilitatea cu aportul acestor infirmiere să continue îngrijirea bolnavilor, asigurarea curățeniei și igienizării, prin așa numitul parteneriat public-privat. Logica acestui parteneriat ar consta în modernizarea și tehnologizarea modului de asigurare a curățeniei a celor peste 40 mii de metri pătrați. Pe lângă aceasta ar veni cu niște substanțe speciale de prelucrat anumite suprafețe. Pregătirea personalului de infirmiere ar mai fi o parte componentă, dar și monitorizarea ulterioară a lucrului acestui tip de personal la nivel de performanță. Toate acestea ar spori calitatea acestui element a sistemului de sănătate autohton.
Statul nu este gata să facă față unor parteneriate publice-private, deoarece la ora actuală nu suntem finanțați din bugetul de stat, dar de la Compania Națională de Asigurări în Medicină care nu are posibilitatea de a face eforturi financiare mai mari, fiind limitată în anumite sume. De exemplu, din 2009 și până în prezent, finanțarea a fost la același nivel, indiferent, că au crescut de câteva ori prețurile la energia electrică, apă, gaze naturale, salubrizare. Deci, pentru noi povara financiară a crescut, iar finanțarea a rămas aceeași ca și cu doi ani în urmă. Abia din mai ne-au adăugat trei milioane lei la cele 50 milioane pe care le aveam anual, ceea ce este absolut insufficient dacă e să ținem cont și de rata inflației anuale.
Finanțarea per capita în R. Moldova este $104 pentru un an de zile, ceea ce este incomparabil mai puțin decât în Ucraina -180 euro, România -260 euro, Germania-1700 euro, SUA – $7 234.
Parteneriatul public-privat ar mai putea fi aplicat la alimentarea bolnavilor. Eu, însă nu-mi imaginez cum să realizăm acest parteneriat atunci când suma medie zilnică pentru rația alimentară a unui bolnav constituie 15-16 lei. Deci încercați acum să încredințați unui agent economic să vă asigure alimentația de trei ori pe zi la acest preț. Este imposibil. Costul alimentație unui pacient pe zi trebuie să fie de minimum de 30-40 lei pe zi.
Un alt domeniu “pasibil” de parteneriat public-privat ar fi serviciile de lăcătușerie, montaj, reparații curente etc. De asemenea, ar fi spălatul lingeriei. Pentru a putea implementa parteneriate publice-private finanțarea trebuie să crească cel puțin cu 50-60% pentru a ne implica serios în relații cu partenerii privați.
Dacă ar fi nivelul de finanțare suficient de înalt eu, în calitate de manager al unei instituții medicale, aș prefera să aleg un parteneriat public-privat pentru a mă debarasez de anumite obligații pe care trebuie să le împart cu directorul adjunct și alți subalterni în defavoarea unui proces medical mai bun.
O recomandare ar fi ca experiențele cât de mici în domeniul parteneriatelor publice-private trebuie tirajate. Instituțiile competente trebuie să-și asume responsabilitatea de a ne convoca la și de a ne împărtăși această experiență, deoarece legea prevede că orice parteneriat public-privat trebuie să fie coordonat și acceptat de instituția la nivel ierarhic superior, în cazul nostru de Ministerul Sănătății ori chiar de Guvernul RM.
Cazul Centrului medical Galaxia.
Începând cu anul 2004, Compania Națională de Asigurări în Medicină și-a propus să încheie un contract în vederea prestării serviciilor noastre, persoanelor asigurate la CNAM. Inițial am contractat doi medici de familie, ca la sfârșit de an să fie nevoiți să lărgim acest departament, iar către anul 2008 sa creat patru sectoare cu patru echipe de specialiști. Cifra persoanelor deservite în baza acestui contract a crescut de la 900 la 5500 de persoane pe parcursul a trei ani. În această situație noi ne subordonăm completamente actelor normative pentru instituțiile publice, însă în baza unor mecanisme elaborate de Galaxia, în calitate de instituție privată.
Domeniile în care se mai aplică parteneriatele publice-private sunt: protezările ortopedice, lucru pe care nu reușesc să-l realizeze ca și volum instituțiile de stat specializate. Astfel, anual, centrul „Galaxia” realizează 80 de protezări din rândul comun, listă înaintată de Ministerul Sănătății prin intermediul Spitalului de Traumatologie și Ortopedie.
Dat fiind faptul că Centrul este dotat cu tehnică performantă, CNAM a solicitat lărgirea spectrului de investigații pe care le procură de la Galaxia. Asemenea contracte nu sunt tocmai oportune din punct de vedere financiar, deoarece lista de prețuri achitate de CNAM a rămas aceeași. În acest context, de mult timp se discută despre elaborarea unui mecanism de coplată a pacientului, dar până la moment nu avem clar definitivat care ar fi cota și dacă astăzi i se explică pacientului că beneficiază de servicii absolut gratuite, pot să vă asigur că compensarea costurilor care vine de la CNAM, de fapt vine din contul instituțiilor private. Specialiștii care lucrează la Galaxia consideră că acest lucru nu este echitabil, deoarece munca lor este un cadou pentru parteneriatul respectiv.
Pentru Galaxia, acest parteneriat public-privat a fost interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rând, instituția privată a intrat într-o relație interactivă cu toate instituțiile publice: au fost încheiate contracte cu toate instituțiile publice, au fost făcute rapoarte de activitate, dări de seamă, ceea ce în final înseamnă o legătură, o relație de conlucrare. Astfel, Galaxia este la curent cu toate noutățile din instituțiile publice, cu toate regulile noi, participă la toate dările de seamă, seminarele, conferințele. Deci, acea izolare care era cândva după principiul „trăiți cum doriți” a dispărut complet.
Au fost solicitări din partea instituțiilor publice de a încheia cu Galaxia contracte pentru consultări. De exemplu, unele instituții duc lipsă de specialiști înguști, dar iarăși, aceasta poartă riscul de a intra într-o relație în care poate încă nu suntem protejați astăzi, deoarece costurile pentru aceste servicii achitate de instituțiile publice rămân în continuare a fi foarte mici, consultația unui specialist fiind în continuare de 10 lei.
Dacă este să vorbim despre serviciile pe care le solicit Galaxia, în calitate de instituție privată de la instituțiile publice, putem menționa contractul cu Spitalul de urgență în condițiile în care Galaxia nu deținem licență pentru a activa în acest domeniu. Galaxia are un contract cu Institutul Oncologic pentru examinările morfocitologice, cu centrele de sănătate publică pentru laboratoarele bacteriologice, cu cel dermatovenerologic pentru bolile venerice și SIDA, cu Centrul SIDA, cu Centrul Național de Transfuzie a Sângelui. Galaxia are contracte cu Asociația medicală teritorială Centru, în caz că apar bolnavi de tuberculoză, Asociația Râșcani pentru examinarea copiilor în comisiile de vitalitate.
Atrăgînd în continuare atenție asupra finanțării investițiilor din contul împrumuturilor și finanțărilor externe nerambursabile, vom spune că Republica Moldova deja profită de împrumuturi externe care sînt orientate spre acoperirea diferitelor necesități ale statului, inclusiv la finanțarea proiectelor investiționale.
De exemplu, Guvernului Republicii Moldova, și Bănca Mondială, au semnat pe 2 iunie 2008, trei Acorduri de Finanțare între Guvernul Republicii Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), în valoare de 30 milioane dolari SUA. Cele trei credite sunt acordatele în condiții standard ale AID, pe un termen de 40 ani și cu o perioadă de grație de 10 ani, rata dobânzii egală cu 0,75% și comisionul de angajament până la 0,5% anual. Creditele sunt îndreptate spre consolidarea eforturilor de susținere a reducerii sărăciei, pentru implementarea Proiectului național de alimentare cu apă și salubrizare în Republica Moldova și Componentei de Irigare în cadrul Proiectului de Investiții și Servicii Rurale II. Acordurile semnate sunt: [54]
Acordul de Finanțare între Guvernul Republicii Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare referitor la al doilea credit destinat susținerii reducerii sărăciei (SCRS 2) în Republica Moldova, în valoare de 10 milioane USD. Acest Credit pentru susținerea reducerii sărăciei (CSRS2) va spori eforturile Guvernului Moldovei de accelerare a creșterii economice începute prin CSRS1 și eficiențizarea programelor sale de cheltuieli și administrare publică. În acest scop, CSRS2 va continua să susțină anumite domenii din programul de reformă a Guvernului în domenii esențiale, printre care și îmbunătățirea climatului investițional, sporirea eficienței și gestionării resurselor publice și consolidarea sistemelor de pensii și asistență socială.
Acordul de Finanțare între Guvernul Republicii Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare referitor la creditul destinat realizării Proiectului Național de Alimentare cu Apă și Salubrizare, în valoare de 14 milioane USD. Banca Mondială susține Guvernul Moldovei și prin Proiectul național de alimentare cu apă și salubrizare. Obiectivele Proiectul sunt de a spori acoperirea, calitatea, eficiența și durabilitatea serviciilor de alimentare cu apă și salubrizare în localități urbane și rurale selectate; și de a consolida capacitățile Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului de a elabora și supraveghea implementarea programelor de investiții și de a acorda asistență tehnică întreprinderii Apă Canal.
Acordul de Finanțare între Guvernul Republicii Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare referitor la finanțare adițională pentru Proiectului "Investiții și Servicii Rurale II", în valoare de 6 milioane dolari SUA, destinat implementării Componentei de Irigare din cadrul acestuia. Finanțarea suplimentară pentru Proiectul dat este îndreptată spre diminuarea pierderilor în urma fenomenelor climatice severe, cum ar fi seceta, prin irigație la scară mică în cadrul gospodăriei țărănești și acordarea asistenței tehnice fermierilor pentru adaptare la secetă. Astfel, va spori restabilirea și creșterea agriculturii, în așa fel ca sectorul agricol și rural din Moldova să genereze venituri mai mari și să reducă sărăcia.
În anul 2011, Republica Moldova a semnat două acorduri de finațare cu Asociația Internațională de Dezvoltare, în valoare totală de 57 mln dolari SUA. Acordurile de finanțare sunt destinate realizării proiectelor „e-Transformare a Guvernării” și „Consolidarea eficacității rețelei de asistență socială”. Pentru implementarea acestor proiecte, Banca Mondială va acorda Moldovei credite în valoare de 37 de mln dolari SUA și respectiv 20 mln dolari SUA.
Pentru implementarea proiectului „e-Transformare a Guvernării”, Banca Mondială va acorda creditul pentru 40 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani și o dobândă de 0,75%.Condițiile de creditare a proiectului „Consolidarea eficacității rețelei de asistență socială” sunt: perioada 20 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani, și o dobândă de 0,75%.[57]
La momentul actual, într-un șir de domenii, cum ar fi sectorul social, mediul, infrastructura, Banca Mondială are rolul de lider în dialogul cu autoritățile. Banca, de asemenea, preluat inițiativa în domeniile de asistență pentru dezvoltarea sectorului privat și susținerea reformelor în agricultură, iar analizele realizate de Bancă sunt utilizate și în cadrul Programului Fondului. În alte domenii, cum ar fi reforma în domeniul comerțului și serviciului vamal, politicile din sectorul financiar, managementul sectorului public, Banca Mondială colaborează cu FMI.
La alineatul de mai sus se cere de precizat că în diferite țări Banca Mondială oferă asistență pentru realizarea programelor de dezvoltare durabilă a orașelor mari și mici. Aceste programe sunt orientate spre dezvoltarea tuturor grupurilor de populație, care locuiesc pe teritoriul lor și anume prin creșterea nivelului de trai a oamenilor nevoiași și asigurarea egalității, ce contribuie de asemenea la dezvoltarea generală a țării date. La baza “Strategiei de dezvoltare a organelor puterii locale” a Băncii Mondiale stă concepția conform căreia scopurile dezvoltării durabile a orașului sunt dezvoltarea dinamică a orașului, echitatea socială, mediul înconjurător sănătos și stabilitatea finanțelor municipale. Atingerea acestor scopuri este posibilă numai prin eforturile tuturor părților. Realizarea în special a scopurilor asigurării echității sociale și a mediului sănătos depinde de succesul realizării programelor dezvoltării economice locale.
Banca Mondială și partenerii săi oferă asistență țărilor și orașelor ale căror lideri naționali și locali participă activ în dezvoltarea unui spectru larg de grupurilor ale populației, în elaborarea și realizarea unor programe complexe ale dezvoltării economice locale, orientate spre atingerea scopurilor indicate. [40, p. 79] Banca Mondială în colaborare cu Departamentul pentru Dezvoltare Internațională a Marii Britanii efectuează o largă activitate de colectare și prelucrare a informației și instrumentelor realizării programelor în scopul oferirii sprijinului organelor puterii locale ale țărilor în dezvoltare și ale țărilor cu economie în tranziție, în formularea și realizarea strategiilor de dezvoltare economică locală. În cadrul acestor lucrări este planificat și un web-site util pentru reprezentanții acelor orașe, care abia au început să elaboreze și să realizeze programe de dezvoltare economică locală. Scopul Băncii Mondiale este de a le asigura orașelor mici și mijlocii, precum și specialiștilor din domeniul dezvoltării economice locale un acces la cunoștințele și experiența practicii bune de realizare a programelor DEL.
În continuare este important să menționăm că Grupul Băncii Mondiale întreprinde acțiuni ferme de creștere economică și reducere a sărăciei în Republica Moldova. În sensul dat, Banca Mondială a condus dialogul cu privire la politici într-un șir de aspecte structurale relevante pentru creșterea economică și reducerea sărăciei, inclusiv dezvoltarea sectorului privat, reforme în domeniul infrastructurii, sănătății, educației, protecției sociale și în agriculturii.
La 19 octombrie 2006 Consiliul Executiv al Băncii a aprobat Creditul de Susținere a Reducerii Sărăciei (PRSC) pentru Moldova în valoare de 10 milioane dolari SUA. Acest credit, primul dintr-o serie de credite anuale, are drept scop sprijinirea Guvernului în accelerarea creșterii economice și îmbunătățirea eficienței Programelor sociale și administrației publice. PRSC susține direct implementarea SCERS, precum și a Planului de Acțiuni Moldova-UE. Creditul PRSC a sprijinit anumite domenii de pe agenda de reforme a Guvernului având ca scop: (i) îmbunătățirea climatului investițional; (ii) îmbunătățirea eficienței și gestionării resurselor publice; și (iii) consolidarea sistemelor de asistență socială și de pensii.
La fel, în 2007 au demarat un număr important de proiecte finanțate de Banca Mondială: „Ameliorarea competitivitații”, „Investiții si servicii rurale, RISP II”, „Educația de calitate în zonele rurale”, „Managementul finanțelor publice”.
Un sector important căruia i se acordă asistență financiară externă, este sectorul agrar. Astfel, cu susținerea Băncii Mondiale, în Republica Moldova s-a ajuns la un succes considerabil în dezvoltarea acestui segment al pieței financiare. Suma totală de împrumuturi oferite fermierilor mici privați a crescut de la 0,08 milioane dolari SUA în 1997 la 8,2 milioane dolari în anul 2006. Numărul de debitori a crescut de la 740 în 1997 la 40000 în anul 2001.
La fel, finanțările Băncii Mondiale în Republica Moldova vizează și reabilitarea și dezvoltarea sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare. În acest context, Banca Mondială, în baza Programului Național de Aprovizionare cu Apă și Canalizare, a oferit Moldovei un împrumut de 14 milioane dolari SUA pentru reabilitarea și dezvoltarea sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare, din care 8 milioane dolari SUA pentru Bălți, Cahul, Florești, Orhei, Soroca, Ungheni; 4 milioane dolari SUA pentru sisteme de apă în 50 sate; 1 milion dolari SUA pentru fortificarea capacităților instituționale al Ministerului Mediului și Apele Moldovei; și 1 milion dolari SUA pentru eficiența energetică.
De exemplu, pentru a avea o imagine mai completă privind calitatea serviciului centralizat de alimentare cu apă și de canalizare ca effect al alocării banilor din parte Băncii Mondiale, pe parcursul lunii februarie 2011, sa desfășurat un sondaj „Opinia consumatorului privind calitatea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare prestate de Î.M. „Apă-Canal” Cahul.
Astfel la întrebarea „Cât de mulțumit sunteți, în ansamblu, de serviciile prestate de Î.M. „Apă – Canal” Cahul?” 29,7 % din respondenți sunt mulțumiți, iar 2,4 % – foarte mulțumiți, 50 % dintre respondenți au o opinie neutră față de serviciile prestate de întreprindere. Numărul celor nemulțumiți constituie cca. 17 %, din care 13,9 % sunt nemulțumiți și 3,4 % foarte nemulțumiți
Figura 2.1
La fel, în procesul intervievării, respondenții au fost infomați referitor la faptul că în scopul îmbunătățirii calității, eficienței și fiabilității serviciilor de alimentare cu apă și canalizare, în perioada 2004 – 2007 în orașul Cahul a demarat Proiectul pilot de alimentare cu apă și canalizare finanțat de Banca Mondială. De aceea cei intervievați au fost întrebați dacă au observat o schimbare în calitatea serviciilor oferite de I.M. „Apă-Canal” Cahul în ultimul an. Jumătate din persoanele respondente – 51,1 % consideră că calitatea serviciilor oferite de întreprindere nu s-a modificat. Numărul celor care consideră că situația este mai rea în comparație cu anii precedenți este redus, astfel 6,3% și 1,1, % menționează că s-a redus și respectiv s-a redus esențial în comparație cu anul trecut
Figura 2.2
Deoarece de serviciile de alimentare cu apă potabilă beneficiază toate persoanele respondente, în chestionar un loc important le revine întrebărilor referitor la calitatea apei și a procesului de asigurare cu apă. Astfel la întrebarea „Cum apreciați calitatea apei potabile livrate de Î.M. „Apă – Canal” din or. Cahul?” între 0,7 și 15,3 % dintre respondenți au menționat că calitatea apei potabile livrate este foarte bună și bună. Pentru varianta medie (satisfăcătoare) au optat cca. 40 – 47, 6 %, în același timp cifrele relevă un procent destul de mare al populației cca. 28,7 % și 10 % care nu sunt mulțumiți de calitate apei potabile, pe care o consideră scăzută și foarte scăzută
Figura 2.3
Astfel, datorită banilor alocați de la Banca Mondială, calitatea medie a apei determină cca. 62 % din respondenți să folosească apa de la robinet pentru băut. Din aceștia, 30,5 % o folosesc fără o prelucrare prealabilă, 30 % după fierbere și 20 % după o filtrare prealabilă. În urma cercetării s-a constat că filtrele de apă sunt instalate în special la persoanele cu venituri mari, cca. 26 % din persoanele cu un venit lunar de peste 3601 lei. Este relativ mare numărul persoanelor care pentru consumul curent se aprovizionează cu apă de la izvor sau fântână, cca. 31,6% din cei chestionați. În ce privește numărul celor ce procură apă, ei constituie cca. 25,3% din numărul persoanelor intervievate. Totuși aici foarte mult depinde de venitul lunar al familiei, astfel dacă în rândul celor care au un venit până la 2400 lei lunar numai 23,6 % procură apă, atunci din rândul celor ce au un venit lunar între 2401 – 3600 lei cca. 26 %, iar cei care au un venit lunar peste 3601 lei și procură apă constituie 42 %.
În continuare vom menționa că Banca Mondială implementează Proiectul Infrastructura de Mediu, finanțat printr-un grant de 4.562 milioane, recepționate de la Fondul Global de Mediu. Asistența este oferită pentru construirea unei uzine de tratare a apelor uzate în Soroca. Acordul de grant a fost semnat la 24 August 2007 și a intrat în forță la 30 Octombrie 2007. Proiectul a început în anul 2007 și a fost planificat spre implementare în perioada 2007 – 2011. Însă în anul 2010, au fost înregistrate dificultăți serioase în implementarea acestuia.
Un proiect în Orhei, finanțat de grantul de 2.8 milioane Euro din partea Comisiei Europene este implementat de Banca Mondială și va asista Guvernul Republicii Moldova la construirea uzinei de tratare a apelor uzate. Acordul de grant cu Comisia Europeană a fost semnat la August 2009 cu perioada de implementare a proiectului din 2009 pînă în 2012. Banca Mondială, ca parte a Proiectului Fondul Social Investiții (FSI), mai contribuie și la dezvoltarea infrastructurii AAC. În 2009 au fost cheltuiți 8.9 milioane dolari SUA pentru reabilitarea sistemului. Beneficiarii au inclus orașele Briceni și Durlești, precum și satele Molovata, Stețcani, Samalia, Pojăreni, Recea, Cruglic, Șoldănești, Decebal și Gornoe.
Deoarece Fondul de Investiții Sociale este o parte a bugetului, prognoza acestor mijloace financiare a fost discutată în secțiunea 6.1 “Bugetul de stat”.
Banca Mondială a contribuit de asemenea la dezvoltarea proiectelor prin finanțarea pregătirii studiilor de fezabilitate pentru 67 sate și 10 orașe, precum și studiilor de pre-fezabilitate pentru 4 orașe. Studiile de fezabilitate oferă o privire generală clară asupra necesităților investiționale în sectorul AAC și se suprapun într-o măsură oarecare cu investițiile prioritare indicate în Strategia AAC. [50, p. 14]
Nu și în ultimul rînd este necesar să amintim că strategia Parteneriatului de Țară a Băncii Mondiale pentru Moldova ce cuprinde perioada 2009-2012 a fost aprobată în ianuarie 2009 și prevede angajamente totale de aproximativ 45 – 50 milioane dolari pe an, parțial acordate prin intermediul suportului bugetar direct. Banca Mondială susține, de asemenea investiții în modernizarea infrastructurii și îmbunătățirea accesului la serviciile publice, precum și proiecte cu beneficii regionale sau globale de mediu. În afară de operațiunile de creditare, Grupul Băncii Mondiale oferă o gamă largă de servicii analitice și consultative, complementate de investiții și garanții prin intermediul instituțiilor Grupului Băncii (IFC și MIGA) pentru a consolida și extinde dezvoltarea sectorului financiar și privat.
În anul fiscal 2009, Banca Mondială a acordat 25 milioane dolari pentru Republica Moldova. Volumul total al angajamentelor a juns la 184.3 milioane dolari, din care aproximativ 61 la suta nu au fost debursate. Portofoliul curent al IDA este concentrate în infrastructură, dezvoltare umană și dezvoltare rurală. Banca Mondială, de asemenea, administreaza un fond fiduciar în sumă de 94 milioane dolari SUA pentru 31 de activități fiind cel mai mare fond de acest gen din Europa și Asia Centrală, pentru a susține dezvoltarea durabilă, dezvoltarea umană, reforma sectorului public și a competitivității.
Banca Mondială este un donator de bază în sectorul transporturilor, și un donator active în sectoarele de energie și apă, și coordonează strâns dialogul de politici cu BERD, inclusiv dirijarea sau participarea în misiuni comune în aceste sectoare. BERD și BM de asemenea, au acordat finanțare complementară în sectoarele de transport și apă, iar finanțarea complementară în infrastructură și energie ar trebui să continue în perioada strategiei noi.
La fel, Republica Moldova a devenit membru al IFC în 1995. IFC a angajat 87 milioane dolari din fondurile proprii și a acordat 25 milioane dolari SUA in sindicalizare pentru proiecte în infrastructură, telecomunicații, agrobusiness și sectorul financiar. Serviciile de consultanță ale IFC sunt operaționale în Moldova din 1997 în sectorul bancar, industria de textile, prelucrarea produselor alimentare și agricultură.
În perioada strategiei anterioare, IFC a acordat finanțare prin creditare și investiții în capital în sumă de 10 milioane dolari SUA pentru restructurarea bilanțului contabil al Bostavan Wineries, în aprilie 2008, o linie de creditare de 7 milioane dolari SUA pentru IMM-uri la ProCredit Bank în iulie 2009, linie de creditare de 15 milioane dolari SUA pentru IMM-uri la MAIB, în august 2010, și 12 milioane dolari SUA pentru compania de distribuție a electricității Union Fenosa în decembrie 2009, cofinanțând împrumutul BERD de aceeași valoare. BERD va continua să coopereze cu IFC în ce privește coordonarea sprijinului acordat sectorului privat din Moldova.
În continuare vom menționa că în luna martie 2010, Banca Mondială a inițiat realizarea în Republica Moldova a unui proiect pilot „Generarea biogazului din dejecțiile animaliere de grajd”, finanțat de Fondul Global de Mediu. Obiectivul proiectului este gestionarea utilizării dejecțiilor animaliere de grajd pentru generarea de biogaz și de energie electrică, prin aplicarea unei tehnologii inovatoare, care ar proteja mediul. Proiectul va asigura o abordare complexă pentru a gestiona utilizarea biogazului și va contribui la reducerea efectelor schimbărilor climatice și de poluare a resurselor de apă, aducând beneficii pentru sectorul agricol, prin intermediul unor metode mai bune de gestionare a gunoiului de grajd, și pentru sectorul energetic, prin introducerea instalațiilor energetice favorabile din punct de vedere ecologic.
Conform procedurilor Băncii Mondiale, la etapa de pregătire a proiectului se elaborează Planul de management de mediu (PMM), scopul căruia este de a furniza un complex de măsuri de atenuare, care vor fi puse în aplicare pentru a gestiona efectele negative potențiale asupra mediului, asociate cu implementarea proiectului. Acest plan, înainte de a fi inclus în pachetul de documente al proiectului, este supus dezbaterilor publice.
În continuare vom menționa că în perioada 5-12 martie 2011, în Republica Moldova a avut loc misiunea Băncii Mondiale în scopul evaluării rezultatelor implementării Proiectului BM/GEF „Managementul și distrugerea stocurilor de poluanți organici persistenți”, finanțat de Fondul Global de Mediu prin Banca Mondială, cofinanțat de Guvernul Republicii Moldova și implementat de Ministerul Mediului pe parcursul anilor 2006-2010. Conform directivelor Băncii Mondiale, Raportul de finalizare a implementării (RFI) trebuie pregătit în decursul a șase luni de la închiderea operațiunii.
Astfel, o echipă a Băncii Mondiale responsabilă de pregătirea RFI a efectuat o vizită în Moldova în perioada 5-12 martie 2011. În cadrul misiunii, echipa, care a avut următoarea componență: Anatol Gobjila, liderul echipei, Coordonatorul de proiect, și Craig Meisner, economist de mediu, Oficiul Băncii Mondiale, Washington, a avut o întrevedere cu Dl Gheorghe ȘALARU, Ministru al Mediului, în cadrul căreia au fost discutate și evidențiate performanțele proiectului și posibilitățile pentru pașii următori. Misiunea a purtat întrevederi cu oficiali de la Guvern, membri ai Unității de coordonare a proiectului și alți parteneri de implementare pentru a discuta performanța și rezultatele proiectului.
Echipa de evaluare s-a axat pe evaluarea proiectului și contextului de program, a rezultatelor proiectului, factorilor principali care au afectat implementarea și rezultatele proiectului. Un obiectiv suplimentar al echipei a fost de a însuși lecții ce pot fi utilizate în asigurarea implementării continue de succes a operațiunilor ulterioare ale Băncii. În acest scop, au avut loc și vizite în teren, la obiectele proiectului (Stația Moldelectrica, Vulcănești și fostele depozite de pesticide din Stolniceni și Bujor, Hîncești).
Proiectul a luat sfârșit la 31 decembrie 2010 și a avut ca obiectiv general protecția mediului ambiant și a sănătății populației prin gestionarea sigură și distrugerea stocurilor de pesticide inutilizabile și interzise ce conțin POP și a echipamentului electroenergetic contaminat cu bifenili policlorurați (BPC); consolidarea cadrului legislativ și instituțional și crearea la nivel național a unui sistem modern pentru managementul și controlul pe termen lung asupra POP și altor substanțe și deșeuri chimice toxice, în conformitate cu cerințele Convenției de la Stockholm și ale altor acorduri internaționale relevante, ratificate de Moldova.
În anii 2007-2008 circa 1300 tone de deșeuri de pesticide din raioanele Telenești, Strășeni, Hâncești, Nisporeni, Florești, Șoldănești, Briceni, Râșcani, Ștefan-Vodă, Vulcănești și Cimișlia au fost reambalate, transportate în Franța și incinerate. În aceste 11 raioane depozitele cu pesticide vechi și inutilizabile prezentau un pericol sporit pentru mediu și sănătatea populației.
Lucrările de demontare/excavare, evacuare și distrugere a condensatoarelor electrice cu bifenili policlorurați (BPC) de la cele 13 stații de transformare ale Î.S. „Moldelectrica” au fost realizate în perioada 2006-2007. Au fost demontate, ambalate, transportate peste hotare și distruse prin incinerare 18660 condensatoare (în total 934 tone). Studiul de fezabilitate realizat la stația „Vulcănești 400kV” a demonstrat un nivel sporit de poluare a teritoriului stației, care ulterior a fost supus remedierii prin izolarea solului și materialelor contaminate în sarcofag.
În perioada 2009-2010 au fost realizate lucrările de inventariere și cartare a zonelor contaminate cu POP, fiind studiate cca. 1600 de astfel de obiecte.
Inventarierea BPC în uleiurile dielectrice din echipamentul electrotehnic a fost realizată în anii 2008-2010. Circa 30 mii unități de echipament, aflat în posesia companiilor de producere, transport și distribuție a energiei electrice și consumatorilor au fost inventariate, rezultatele urmând sa fie incluse într-o bază de date, accesibilă deținătorilor de echipament, factorilor de decizie și publicului larg, și care va servi pentru gestionarea adecvată a echipamentului contaminat.
CONCLUZII și RECOMANDĂRI
Participarea la procesul de integrare și globalizare este o componentă esențială a strategiei de dezvoltare a unei țări. Aflându-ne în plin proces de tranziție la economia de piață e și firesc ca una din problemele cheie ale politicii macroeconomice să fie și cea de atragerea de investiții străine.
Investițiile străine directe constituie componenta cea mai dinamică a fluxurilor economice internaționale. Ele afectează și modifică nivelul de esență al integrării economice internaționale, legăturile în planul proceselor productive, la fel și raporturile de competitivitate între firme și economii naționale. Având în vederea faptul că în economia mondială contemporană atât comerțul cât și producția de bunuri și servicii au cunoscut un fenomen de globalizare, utilizarea investițiilor străine ca sursă de finanțare și implementare a politicilor economice naționale a dobândit o largă răspândire. Stabilirea, structurarea, dar mai ales aplicarea unei politici de promovare și atragere a capitalului străin care să contribuie la crearea și dezvoltarea avantajelor competitive naționale se impune ca o componentă necesară a politicilor economice.
Abolirea sistemului socialist totalitar la începutul anilor 90 de către statele din Europa Centrală și de Est și orientarea ireversibilă spre economia de piață a constituit un generos subiect de dezbateri în diverse cercuri științifice, pentru analiști cât și guvernanți deopotrivă.
Ulterioara integrare a statelor din estul și centul Europei alături de cele vest europene în Uniunea Europeană, stimulată de anumite interese strategice de ambele părți a impus atât o extindere a cooperării internaționale cât și o accelerare a tranziției la economia de piață. De altfel imediat după destrămarea sistemului socialist țările din această zonă au inițiat o serie de programe, demersuri și multiple acțiuni, semnând diverse acorduri bilaterale și multilaterale de asociere, cooperare și liber schimb. Condiția primordială a acestor asocieri constă tocmai în realizarea unei stabilități economice și politice, a unei stabilități instituționale, ca o garanție a ordinii de drept și a democrației, precum și a trecerii la un sistem economic bazat pe economia de piață, care să creeze condiții de compatibilitate între economiile naționale asociate și cele ale statelor comunitare.
Forța necesară accelerării acestui proces de tranziție la economia de piață și a aderării la Uniunea Europeană rezidă inclusiv din disponibilul de capital. Problematica investițiilor și in particular a celor străine apare sub două aspecte esențiale. Pe de o parte se evidențiază interesul cert al economiilor în tranziție de a atrage capitalul străin, mai ales sub formă de ISD, ca o cale de acces la o serie de factori acceleratori tranziției, și de redresare economică, iar, pe de altă parte, deschiderea acestor state le-a inclus ca o potențială piață prielnică în rândul locațiilor internaționale avute în vedere de comunitatea internațională de afaceri și de corporațiile transnaționale. Investitorii străini își manifestă interesul direct în realizarea de ISD în aceste state prin prisma intereselor sale la nivel micro și macroeconomic.
La baza deciziilor firmelor străine de a investi în statele cu tranziție la economia de piață au stat pe de o parte motivații de ordin economic, iar pe de altă parte tocmai schimbările profunde în sistemul politic al acestor state.
Pe planul motivațiilor economice ale investitorilor străini putem menționa interesul bazat pe dorința de penetrare a piețelor acestor state, extinderea segmentelor de piață, accesul la resurse umane și materiale mai ieftine, beneficiind astfel de avantajele costurilor salariale și de producție, care în consecință vor duce la o profitabilitate sporită. Este știut faptul că orice investitor urmărește, prin investiția pe care o face, să obțină un profir cât mai mare. În acest ordin de idei putem adăuga la fel creșterea interesului investitorilor străini odată cu demararea procesului de privatizare, process ce a scăzut din intensitate, dar va continua să dețină un loc important în intrările de ISD în unele state din regiune.
Pe planul motivațiilor politice se află în primul rând intensificarea tranziției la economia de piață din aceste state, inclusiv prin adoptarea de legi și regulamente de liber schimb, cooperare și liberalizare, la fel și inițierea procesului de democratizare a societății. Sigur în fundamentarea deciziilor sale de a investi în străinătate investitorii se bazează pe o analiză profundă a o serie de factori de importanță majoră cum ar fi:
stabilitate politică, socială și financiară (stabilitatea macroeconomică durabilă);
pacea, starea de non-conflict real sau potențial în regiune;
credibilitatea instituțiilor statului, a instituțiilor bancare și de asigurări
cadrul instituțional și legislativ în domeniul afacerilor;
existența unei forțe de muncă calificate și costul acesteia;
existența unei infrastructuri dezvoltate;
dimensiunea pieței interne;
profitabilitatea potențială precum și avantajele fiscale;
absența obstacolelor birocratice;
deschiderea internațională a economiei gazdă.
Republica Moldova, ca de altfel toate statele din centrul și estul Europei are la rândul său o serie de motivații obiective și subiective ce stau la baza interesului față de ISD, dintre care menționăm:
Nevoia de capital în vederea refacerii economice în urma restructurărilor impuse de tranziția la alt sistem economic, cel al economiei de piață. La etapa actuală, când proprietatea privată devine o formă preponderentă în economie și în condițiile în care acumulările de resurse financiare și materiale interne sunt destul de modeste soluția investițiilor străine devine nu numai necesară, dar și absolut indispensabilă pentru strategiile acestor economii naționale. Necesitatea în investiții străine directe în țările aflate în tranziție este multiplicată și de realizarea procesului de privatizare.
O mare parte din ISD intrate se regăsesc în participări la preluarea unor capacități de producție supuse privatizării sau altfel putem spune că chiar privatizarea capacităților respective s-a făcut tocmai datorită participării capitalului străin. Investitorii străini au posibilitatea să participe la privatizarea întreprinderilor de stat și ulterior să ridice eficiența și competitivitatea acestora. Astfel atragerea investițiilor străine de capital devine componentă hotărâtoare a strategiei macroeconomice a statului pe termen mediu și lung.
Transferul de tehnologie și de know-how este de asemenea o altă motivație importantă a interesului față de capitalul străin. Decalajul de dezvoltare existent față de țările dezvoltate necesită o înzestrare a economiilor în dezvoltare și în tranziție la economia de piață cu mijloace de producție și cu tehnologii noi, avansate și performante. Prin folosirea rațională a resurselor materiale și umane acestea ar spori volumul și calitatea produselor și serviciilor oferite pieței și în consecință sigur vor duce la o competitivitate pe piețele internaționale. În acest fel investițiile străine rămân a fi o sursa importantă de modernizare și retehnologizare a economiei naționale.
Preluarea și implementarea unor noi forme și metode de conducere constituie o componentă a restructurărilor necesare reușitei tranziției. Un management inovativ și strategic, cu o viziune larga asupra transformărilor rapide și a concurenței în cadrul pieței sigur va sta la baza unui progres al activității de producție a fiecărui agent economic deschizând perspective favorabile pentru dezvoltarea întregii economii.
Extinderea piețelor de schimb internaționale este la fel o motivație serioasa a atragerii de investiții străine directe. Produsele obținute în cadrul unor firme mixte au acces mult mai ușurat pe piețele externe și în multe cazuri rezultatul unor astfel de cooperări la intrarea pe piețele firmelor asociate se bucură chiar și de anumite facilități de ordin fiscal, vamal sau de altă natură.
Cele expuse mai sus ne conduc la ideea unei abordări mai profunde a stabilirii și ulterior a aplicării unor politici de promovare a investițiilor străine directe ce vor contribui în mod sigur și la atragerea unor volume semnificative de capital străin în statele aflate în tranziție, inclusiv în Republica Moldova.
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.599-XIV din 30.09.1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1-4/2 din 11.01.2001
Codul transportului feroviar al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.309-XV din 17.07.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.226 din 14.11.2003
Codul transporturilor auto al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.116-XIV din 29.07.98, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.90-91 din 01.10.1998
Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.64-66/344 din 23.04.2004
Legea cu privire la concesiuninr.534-XIII din 13.07.95. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67/752 din 30.11.1995
Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005
Legea cu privire la parteneriatul public-privat nr. 179-XVI din 10.07.2008. Monitorul Oficial nr.165-166/605 din 02.09.2008
Legea ocrotirii sănătăii nr. 411-XIII din 28.03.1995. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.34/373 din 22.06.1995
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 80 din 18.04.2013. Monitorul Oficial nr.96a/316d din 01.05.2013
Hotărîre cu privire la aprobarea Concepției reformării sistemului asistenței medicale din Republica Moldova în condițiile economice noi pentru anii 1997-2003 nr. 668 din 17.07.97. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55/599 din 21.08.1997 (abrogată)
Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006
Hotărîre cu privire la modificarea Regulamentului privind prescrierea medicamentelor compensate pentru tratamentul în condiții de ambulator al persoanelor asigurate nr. 213 din 13.03.2009. Monitorul Oficial nr.57-58/261 din 20.03.2009
Hotărîre cu privire la modul de aplicare a cotei zero a TVA la livrările de mărfuri, servicii efectuate pe teritoriul țării și de acordare a facilităților fiscale și vamale pentru proiectele de asistență tehnică și investițională în derulare, care cad sub incidența tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte nr. 246 din 08.04.2010. Monitorul Oficial nr.52-53/308 din 14.04.2010
Hotărîre cu privire la parteneriatul public-privat pentru prestarea serviciilor de radioterapie nr. 428 din 18.06.2012. Monitorul Oficial nr.126-129/465 din 22.06.2012
Hotărîre cu privire la săptămîna investițională “Moldova Business Week 2010” nr. 339 din 03.05.2010. Monitorul Oficial nr.68-69/410 din 07.05.2010
Hotărîrea cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006
Hotărîrea Guvernului RM cu privire la parteneriatul public-privat pentru serviciile de dializă nr. 574 din 07.08.2013. Monitorul Oficial nr.177-181/682 din 16.08.2013
Regulamentul privind prestările de servicii în traficul feroviar de călători, bagaje, mărfuri și mesagerii în interes propriu, anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.238 din 25 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.39
Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaj e. aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.854 din 28.07.06. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.124-125 din 08.08.2006
Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09 decembrie 1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.42-44/141 din 20.04.2000
Convenția de la Montreal din 1999 pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian internațional, adoptată la Montreal la 28.05.1999, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L194, 2001, p.39-49. Republica Moldova a aderat prin Legea nr.254-XVI din 05.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.230-232 din 23.12.2008
MONOGRAFII, EDIȚII PERIODICE
Anghel N., Popa A. Eficiența investițiilor. Craiova: Tipografia Universității din Craiova, 1995, p. 4
Belostecinic Gh. – Investițiile străine directe și competitivitatea națională, Revista științificodidactică „Economica”, Nr. 2(51) 2005, Editura ASEM, Chișinău 2005, p. 6-22
Blidaru Gh. Eficiența investițiilor оn agricultură. București: Editura CERES, 1999, p. 29
Bonciu F. – Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe, Editura Științifică, București 1997
Bradu Marcel – Indicatori statistici ai activității investiționale la nivel microeconomic Revista „Economica” An. XIII, nr.3 (51) 2005, Editura ASEM, Chișinău 2005, – p.137-141
Breton P., The Economic Impact of Enlargement on the European Economy: Problems and Prespectives, Centre for European Policy Studies, Working Document No. 188/2014, Bruxelles
Capanu I, Wagner P, Secăreanu C, – Statistica macroeconomică, Editura Economica, București 1997
Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chișinău: Prut Internațional, 2003, p. 88
Covaliu M. – Reflecții privind rolul investițiilor publice în realizarea politicii macroeconomice, Conferința internațională: Procesele investiționale din Republica Moldova, 4-5 decembrie 2014. Editura Departamentului Editorial Poligrafic al SIM, Chișinău 2014, – p. 95-98.
Covaliu M., Domente O. – Particularitățile procesului investițional în Republica Moldova, Conferința internațională: Procesele investiționale din Republica Moldova, 4-5 decembrie 2002. Editura Departamentului Editorial Poligrafic al SIM, Chișinău 2002, – p. 82-85
Desai, Mihir A., C. Fritz Foley and James R. Hines, Jr. “A multinational perspective on capital structure choice and internal capital markets”, Harvard NOM Research Paper, No. 03-27, Cambridge, MA: Harvard Business School, 2012
Dobrotă N., et. al. Economia politică. București: Editura Economică, 1995, p. 368
Enicov I. Gestiunea riscurilor financiare, Bilanțul activității științifice a U.S.M. în anii 2000- 2002. Conferința corpului didactico-științific // Chișinău, U.S.M., 2003, – p.269-270
Ețco C., Uncuța A. Optimizarea activității serviciului de neurologie și neurochirurgie prin aplicarea tehnologiilor informaționale. Sănătate Publică, Economie și Management оn Medicină. 2011, nr. 3, p. 25
Fetiniuc, V. Rolul investițiilor în asigurarea creșterii economice// Economica. Nr.3–2009, p.68-72
Geografia umană și economică alumii, Ed. Servostat, București 2002
Gherman D., Gavriliuc M., Coșciug L. Strategii de tratament conservator a ictusului hemoragic minor. Оn: Culegerea ,,Actualități оn neuroștiințe”, materialele conferinței consacrate aniversării a 80 de ani de la nașterea academicianului Diomid Gherman. Chișinău, 2008, p.76
Hrișcev E. Managementul firmei. Chișinău: Editura ASEM, 1998, p. 237
Lall B., Capitalism unhinged: the IMF and the lessons of the last financial crisis’’ // Foreign Affairs-2001-January\February, pag 79-85
Mănescu C. et. al. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Coordonator John Allen. Chișinău: VARDI, 1999, p. 14
Mazilu, A., Transnaționalele și competitivitatea – o perspectivă est europeană, Ed. Economică, București, 1999, pag 45
Mihalache Iu. Evoluția izvoarelor juridice de reglementare a răspunderii civile în transportul aerian al Republicii Moldova, publicat în Revista Națională de Drept. -2009, pag 49
Munteanu C. – Investițiile Internaționale: introducere în studiul investițiilor străine directe, Editura Oscar Print, București 1995, pag 224
OECD. Guide to Measuring the Information Society. Paris 2009, p. 33
Pârvu D., Eficiența investițiilor, Editura lumina Lex , București 2003, pag 98
Ramb, Fred and Alfons J. Weichenrieder (2005). “Taxes and the financial structure of German inward FDI”, Deutsche Bundesbank Discussion Paper, Series 1, No. 05/2014
Românu, I., Vasilescu, I., Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993, pag 78
Simionescu A. Eficiența economică a investițiilor. Petroșani: Universitatea din Petroșani, 1996, p. 6
SUSȚINEREA PROCESULUI DE ELABORARE A PLANULUI DE ACȚIUNI/INVESTIȚII ÎNTRU FACILITAREA IMPLEMENTĂRII NOII STRATEGII A GUVERNULUI MOLDOVEI PRIVIND APROVIZIONAREA CU APĂ ȘI CANALIZARE. OECD Contract No. M08/135. Iunie 2011, pag 14
Vasile I. Gestiunea financiară a оntreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999, p. 244
Zaiț D. Fundamentele economice ale investițiilor. Iași: Sanvialy, 1996. p. 108
Zbîrciog V. Noua economie – providență la provocările timpului? În: Probleme regionale în contextual procesului de globalizare. Chișinău, 2002, p.436
Surse WEB
Aprodu V., BM va acorda RM 30 mln USD. 03 iunie 2008. http://economie.moldova.org/news/bm-va-acorda-rm-30-mln-usd-124217-rom.html – accesat 17.02.2015
European Commission. 13th Report on the Implementation of the Telecommunications Regulatory Package – 2007 [online]. http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm /library/ communications_reports/ annualreports/13th/index_en.htm – vizat la 11.03.2015
Friedewald, M.; Kimpeler, S.; Hawkins, R. et al. Benchmarking national and regional policies in support of the competitiveness of the ICT sector in the EU. Final Report prepared for European Commission, Directorate-General Enterprises, [online]. 2004. http://europa.eu.int/comm/enterprise/ict/policy/doc/ict-pol-finrep.pdf – vizat la 14.02.2015
UNIMEDIA. Acordurile de Finanțare dintre Moldova și Asociația Internațională de Dezvoltare au fost semnate. http://unimedia.md/?mod=news&id=36049 – accesat 13.02.2015
ABREVIERI
ISD – Investiții Străine Directe;
FMI – Fondul Monetar Internațional;
BIRD – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
ISD – investiții străine directe;
NATO – Organizația Atlanticului de Nord;
ECE – Europa Centrală și de Est;
SUA – Statele Unite ale Americii;
UE – Uniunea Europeană;
BM – Banca Mondială;
NAFTA – Acordul Nord American de Liber Schimb;
AGOA – Legea Creșterii și Oportunității Africane;
ASEAN – Asociația Națiunilor Asiei de Sud-Est;
PIB – Produsul Intern Brut;
SA – Societate pe Acțiuni;
SRL – Societate cu Răspundere Limitată;
CSI – Comunitatea Statelor Independente.
ANEXA I
Volumul fizic al transportului de mărfuri și pasageri
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.599-XIV din 30.09.1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1-4/2 din 11.01.2001
Codul transportului feroviar al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.309-XV din 17.07.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.226 din 14.11.2003
Codul transporturilor auto al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.116-XIV din 29.07.98, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.90-91 din 01.10.1998
Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.64-66/344 din 23.04.2004
Legea cu privire la concesiuninr.534-XIII din 13.07.95. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67/752 din 30.11.1995
Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005
Legea cu privire la parteneriatul public-privat nr. 179-XVI din 10.07.2008. Monitorul Oficial nr.165-166/605 din 02.09.2008
Legea ocrotirii sănătăii nr. 411-XIII din 28.03.1995. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.34/373 din 22.06.1995
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 80 din 18.04.2013. Monitorul Oficial nr.96a/316d din 01.05.2013
Hotărîre cu privire la aprobarea Concepției reformării sistemului asistenței medicale din Republica Moldova în condițiile economice noi pentru anii 1997-2003 nr. 668 din 17.07.97. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-55/599 din 21.08.1997 (abrogată)
Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006
Hotărîre cu privire la modificarea Regulamentului privind prescrierea medicamentelor compensate pentru tratamentul în condiții de ambulator al persoanelor asigurate nr. 213 din 13.03.2009. Monitorul Oficial nr.57-58/261 din 20.03.2009
Hotărîre cu privire la modul de aplicare a cotei zero a TVA la livrările de mărfuri, servicii efectuate pe teritoriul țării și de acordare a facilităților fiscale și vamale pentru proiectele de asistență tehnică și investițională în derulare, care cad sub incidența tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte nr. 246 din 08.04.2010. Monitorul Oficial nr.52-53/308 din 14.04.2010
Hotărîre cu privire la parteneriatul public-privat pentru prestarea serviciilor de radioterapie nr. 428 din 18.06.2012. Monitorul Oficial nr.126-129/465 din 22.06.2012
Hotărîre cu privire la săptămîna investițională “Moldova Business Week 2010” nr. 339 din 03.05.2010. Monitorul Oficial nr.68-69/410 din 07.05.2010
Hotărîrea cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006
Hotărîrea Guvernului RM cu privire la parteneriatul public-privat pentru serviciile de dializă nr. 574 din 07.08.2013. Monitorul Oficial nr.177-181/682 din 16.08.2013
Regulamentul privind prestările de servicii în traficul feroviar de călători, bagaje, mărfuri și mesagerii în interes propriu, anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.238 din 25 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.39
Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaj e. aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.854 din 28.07.06. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.124-125 din 08.08.2006
Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09 decembrie 1999, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.42-44/141 din 20.04.2000
Convenția de la Montreal din 1999 pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian internațional, adoptată la Montreal la 28.05.1999, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L194, 2001, p.39-49. Republica Moldova a aderat prin Legea nr.254-XVI din 05.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.230-232 din 23.12.2008
MONOGRAFII, EDIȚII PERIODICE
Anghel N., Popa A. Eficiența investițiilor. Craiova: Tipografia Universității din Craiova, 1995, p. 4
Belostecinic Gh. – Investițiile străine directe și competitivitatea națională, Revista științificodidactică „Economica”, Nr. 2(51) 2005, Editura ASEM, Chișinău 2005, p. 6-22
Blidaru Gh. Eficiența investițiilor оn agricultură. București: Editura CERES, 1999, p. 29
Bonciu F. – Atragerea și monitorizarea investițiilor străine directe, Editura Științifică, București 1997
Bradu Marcel – Indicatori statistici ai activității investiționale la nivel microeconomic Revista „Economica” An. XIII, nr.3 (51) 2005, Editura ASEM, Chișinău 2005, – p.137-141
Breton P., The Economic Impact of Enlargement on the European Economy: Problems and Prespectives, Centre for European Policy Studies, Working Document No. 188/2014, Bruxelles
Capanu I, Wagner P, Secăreanu C, – Statistica macroeconomică, Editura Economica, București 1997
Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chișinău: Prut Internațional, 2003, p. 88
Covaliu M. – Reflecții privind rolul investițiilor publice în realizarea politicii macroeconomice, Conferința internațională: Procesele investiționale din Republica Moldova, 4-5 decembrie 2014. Editura Departamentului Editorial Poligrafic al SIM, Chișinău 2014, – p. 95-98.
Covaliu M., Domente O. – Particularitățile procesului investițional în Republica Moldova, Conferința internațională: Procesele investiționale din Republica Moldova, 4-5 decembrie 2002. Editura Departamentului Editorial Poligrafic al SIM, Chișinău 2002, – p. 82-85
Desai, Mihir A., C. Fritz Foley and James R. Hines, Jr. “A multinational perspective on capital structure choice and internal capital markets”, Harvard NOM Research Paper, No. 03-27, Cambridge, MA: Harvard Business School, 2012
Dobrotă N., et. al. Economia politică. București: Editura Economică, 1995, p. 368
Enicov I. Gestiunea riscurilor financiare, Bilanțul activității științifice a U.S.M. în anii 2000- 2002. Conferința corpului didactico-științific // Chișinău, U.S.M., 2003, – p.269-270
Ețco C., Uncuța A. Optimizarea activității serviciului de neurologie și neurochirurgie prin aplicarea tehnologiilor informaționale. Sănătate Publică, Economie și Management оn Medicină. 2011, nr. 3, p. 25
Fetiniuc, V. Rolul investițiilor în asigurarea creșterii economice// Economica. Nr.3–2009, p.68-72
Geografia umană și economică alumii, Ed. Servostat, București 2002
Gherman D., Gavriliuc M., Coșciug L. Strategii de tratament conservator a ictusului hemoragic minor. Оn: Culegerea ,,Actualități оn neuroștiințe”, materialele conferinței consacrate aniversării a 80 de ani de la nașterea academicianului Diomid Gherman. Chișinău, 2008, p.76
Hrișcev E. Managementul firmei. Chișinău: Editura ASEM, 1998, p. 237
Lall B., Capitalism unhinged: the IMF and the lessons of the last financial crisis’’ // Foreign Affairs-2001-January\February, pag 79-85
Mănescu C. et. al. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Coordonator John Allen. Chișinău: VARDI, 1999, p. 14
Mazilu, A., Transnaționalele și competitivitatea – o perspectivă est europeană, Ed. Economică, București, 1999, pag 45
Mihalache Iu. Evoluția izvoarelor juridice de reglementare a răspunderii civile în transportul aerian al Republicii Moldova, publicat în Revista Națională de Drept. -2009, pag 49
Munteanu C. – Investițiile Internaționale: introducere în studiul investițiilor străine directe, Editura Oscar Print, București 1995, pag 224
OECD. Guide to Measuring the Information Society. Paris 2009, p. 33
Pârvu D., Eficiența investițiilor, Editura lumina Lex , București 2003, pag 98
Ramb, Fred and Alfons J. Weichenrieder (2005). “Taxes and the financial structure of German inward FDI”, Deutsche Bundesbank Discussion Paper, Series 1, No. 05/2014
Românu, I., Vasilescu, I., Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1993, pag 78
Simionescu A. Eficiența economică a investițiilor. Petroșani: Universitatea din Petroșani, 1996, p. 6
SUSȚINEREA PROCESULUI DE ELABORARE A PLANULUI DE ACȚIUNI/INVESTIȚII ÎNTRU FACILITAREA IMPLEMENTĂRII NOII STRATEGII A GUVERNULUI MOLDOVEI PRIVIND APROVIZIONAREA CU APĂ ȘI CANALIZARE. OECD Contract No. M08/135. Iunie 2011, pag 14
Vasile I. Gestiunea financiară a оntreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999, p. 244
Zaiț D. Fundamentele economice ale investițiilor. Iași: Sanvialy, 1996. p. 108
Zbîrciog V. Noua economie – providență la provocările timpului? În: Probleme regionale în contextual procesului de globalizare. Chișinău, 2002, p.436
Surse WEB
Aprodu V., BM va acorda RM 30 mln USD. 03 iunie 2008. http://economie.moldova.org/news/bm-va-acorda-rm-30-mln-usd-124217-rom.html – accesat 17.02.2015
European Commission. 13th Report on the Implementation of the Telecommunications Regulatory Package – 2007 [online]. http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm /library/ communications_reports/ annualreports/13th/index_en.htm – vizat la 11.03.2015
Friedewald, M.; Kimpeler, S.; Hawkins, R. et al. Benchmarking national and regional policies in support of the competitiveness of the ICT sector in the EU. Final Report prepared for European Commission, Directorate-General Enterprises, [online]. 2004. http://europa.eu.int/comm/enterprise/ict/policy/doc/ict-pol-finrep.pdf – vizat la 14.02.2015
UNIMEDIA. Acordurile de Finanțare dintre Moldova și Asociația Internațională de Dezvoltare au fost semnate. http://unimedia.md/?mod=news&id=36049 – accesat 13.02.2015
ANEXA I
Volumul fizic al transportului de mărfuri și pasageri
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Investitiilor In Promovarea Reformelor In Moldova. Eficienta Investitiilor (ID: 146245)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.