Rolul Informatiei In Luarea Deciziilor

Activitatea de management presupune folosirea resurselor pentru îndeplinirea obiectivelor. Această activitate reprezintă un proces dinamic, prin care managerii, în baza mandatului primit, execută activități de planificare și acționează pentru îndeplinirea obiectivelor. Având în vedere raportul de resurse, costuri și beneficii, managerul va alege acea combinație care va duce la rezultate optime.

Pentru obținerea informațiilor necesare actului decizional, managerul are rolul de a coordona, planifica, organiza și gestiona întreaga activitate.

Luarea deciziilor este abilitatea elementară a persoanelor aflate în poziție de conducere, decizia fiind forma cea mai importantă de exprimare a managementului. A decide înseamnă a alege dintr-o mulțime de soluții sau variante de acțiune, pe baza standardelor și criteriilor predefinite , pe aceea care se presupune că are cele mai mari șanse de reușită în vederea atingerii unor obiective. Atât succesul sau eșecul activității de conducere, cât și performanțele unui manager sunt analizate în raport cu capacitatea managerului de a lua decizii eficiente.

Evaluare soluțiilor și a variantelor de acțiune nu poate avea loc fără o înțelegere a condițiilor contextuale (mediul în care se desfășoară procesul decizional). Analiza contextului are în vedere mediul extern (condițiile legislative și a altor constrângeri datorate elementelor externe cu care organizația interacționează, dar care nu pot fi controlate) și mediul intern (aspecte privind cultura organizațională, modalitatea de adoptare a deciziilor, comunicarea, complexitatea organizației, nivelul de expertiză al responsabililor implicați în implementarea deciziei).

Contextul în care orice modificare de mediu (economic, social, politic, etc) este resimțită de către majoritatea organizațiilor, a dus la situația în care deciziile nu mai pot fi luate pe baza presupunerilor. A apărut necesitatea ca deciziile să fie fundamentate cu dovezi clare, informații de actualitate prezentate într-o formă ușor de interpretat.

Calitatea unei decizii este influențată în mod esențial de informațiile disponibile, de relevanța și credibilitatea acestora și de abilitatea decidentului de a le utiliza.

Procesul de luare a deciziilor este orientat spre creșterea competitivității organizației și menținerea acesteia pe o piață concurențială și evolutivă, în condiții de profitabilitate. Managementul nu este posibil fără informație, aceasta fiind o sursă strategică care trebuie gestionată corespunzător. Criteriile prin care se determină calitatea informațiilor utilizate în procesul decizional sunt: relevanța, claritatea, acuratețea, precizia, caracterul complet, credibilitatea, concizia, oportunitatea, costul și canalul de comunicare. Selectarea la fiecare nivel decizional a informațiilor relevante, reprezintă o problemă esențială și trebuie acordată multă atenție utilității în coroborare cu importanța și credibilitatea. (Principiul Bernard și Priou: “ o informație de credibilitate maximă și importanță nulă pentru luarea deciziei, iar una de mare importanță dar eronată au utilitate nulă”).

Valoarea informațiilor deținute de organizatie depinde de respectarea condițiilor de confidențialitate, de tratamentul special acordat informațiilor sensibile, de asigurarea securității și de gradul lor de actualitate.

Pentru menținerea pe o piață concurențială, o organizație trebuie să dezvolte o strategie de succes, pentru aceasta fiind nevoie de o anticipare a condițiilor viitoare. Înțelegerea trecutului este modul cel mai bun pentru a prezice viitorul. Volumul mare de date care trebuiesc procesate și analizate, precum și timpul scurt în care trebuiesc furnizate informații managementului, au dus la apariția conceptelor de Business Intelligence (informații din interiorul organizației), Marketing Intelligence (informații despre client) și Competitive Intelligence (informații despre concurență). Chiar dacă fiecare vizează aspecte diferite, acestea se întrepătrund, oferind informații complete pentru fundamentarea deciziilor. Scopul este de a reduce riscul afacerii și de a consolida o poziție pe piață, în final obținându-se venituri și profituri mai mari. De aceste informații depind în mare măsură corectitudinea și oportunitatea deciziei. Concurența crescută cere un potențial de inovare adecvat, determinând folosirea informațiilor ca mijloc de cunoaștere și de gândire strategică. Intelligence-ul este o activitate mentală îndreptată în mod deliberat scopului de adaptare, selectare și armonizare cu evenimentele lumii înconjurătoare relevante pentru propria existență.

Conceptul de Business Intelligence a apărut în condițiile în care departamentelor IT ale organizațiilor le era greu să răspundă la numărul mare de cerințe de analiză. Business Intelligence este un set de aplicații software și tehnologii destinate colectării, gestionarii și analizării informațiilor provenite din sistemul de gestiune a afacerii sau din diverse baze de date. Business Intelligence este alcătuită din activități de analiză a volumelor mari de date, procesare online, interogări și rapoarte. Sistemul Business Intelligence susține activitățile și deciziile zilnice ale tuturor angajatiilor organizației și nu doar a managerilor. Sistemele Business Intelligence sunt de două tipuri: self-service și operaționale.

Cu ajutorul sistemelor Business Intelligence self-service, orice factor decizional din cadrul organizației își poate crea singur rapoartele de care are nevoie, fiind facilitat accesul la informație, deciziile putând fi luate într-un timp mult mai scurt, ele bazându-se pe date reale și nu pe instinct sau presupunere.

Sistemele Business Intelligence operative sunt extrem de utile managementului, însă sunt capabile să susțină și activitățile zilnice ale angajaților prin anumite funcționalități, date actualizate în timp real, acces securizat la informații oricând și oriunde, analize și rapoarte ușor de realizat cu cunoștințe tehnice minime. Un software Business Intelligence operațional permite depistarea tendințelor și a problemelor imediat ce apar, aceasta schimbând rolul angajatului dintr-unul execuțional într-unul decident. Acesta facilitează procesul decizional oferind permanent informații corecte, scade costurile cu resursa umană, elimină dependența de personalul IT, crește productivitatea angajaților, informația putând fi accesată în orice moment, ajută la dezvoltarea afacerii pentru că oferă noi perspective asupra activității, informații care în trecut puteau fi accesate greu.

Deciziile de business sunt mai ușor de luat folosind funcția de previziune a sistemului Business Intelligence (forecast), care permite ca plecând de la informații cunoscute să se obțină estimări viitoare pentru indicatorii de interes. Utilizând analizele de tip “what-if” se poate afla ce impact ar avea deciziile luate asupra afacerii.

Managerii care utilizează Business Intelligence pot să ia decizii mai bune pentru organizație și au un beneficiu competițional pentru că își planifica mai bine afacerea și activitatea de marketing.

Conceptul Business Intelligence este însoțit de noțiunile de Market Intelligence și Competitive Intelligence, toate trei având semnificația de informații pentru afaceri. Tehnologiile inteligente au fost create sub imboldul nevoii din ce în ce mai mare de informații rapide, precise și semnificative, precum și de cunoștințe solide pentru fundamentarea deciziilor întreprinderii.

Market Intelligence furnizează informații despre piața unei organizații, colectează date din mediul extern organizației, informații despre clienți, produse oferite de concurență, scopul fiind de a înțelege clienții și comportamentul lor de consum. Cunoașterea pieței este atotcuprinzătoare, colectarea datelor este doar un aspect al cunoașterii pieței. Analiza informațiilor de piață necesită abilități de analiză a afacerii, analistul trebuie să înțeleagă piața, să identifice care sunt concurenții cheie, dinamica industriei. Market Intelligence produce o înțelegere continuă și cuprinzătoare a pieței, accentul fiind pus pe client, aceasta urmărind statisticile economice și sociale despre oameni. Informațiile despre concurență, despre produse, despre client interacționează pentru o înțelegere completă a pieței. Market Intelligence culege în mod constant informații din mai multe surse, evaluează și apoi utilizează informațiile în timpul procesului de luare a deciziilor. Monitorizarea și analizarea pieței și a concurenților oferă organizației un avantaj crucial în piață, asigurându-se cele mai recente informații și tendințe.

Intelligence Competitiv se referă la procesul de colectare, analiză, interpretare și prezentare de informații din mediul extern al unei organizații cu privire la stakeholderii cheie, oportunitățile și amenințările iminente în vederea susținerii procesului decizional de adaptare la schimbările din mediul de afaceri al organizației.

Luarea deciziilor- una din cele mai importante și semnificative activități din domeniul afacerilor- este procesul prin care se alege un curs de acțiune dintre mai multe posibile, cu scopul de a atinge un obiectiv. Procesul decizional în afaceri este considerat a fi în esență rațional, bazat pe informații complete cu privire la toate aspectele referitoare la organizație sau mediul în care aceasta își desfășoară activitatea. Orice decizie implică alegerea uneia dintre mai multe alternative. Aceste alternative sunt bine conturate din punct de vedere al fezabilității, costurilor și duratei, dar informațiile lipsă, neînțelese sau prost interpretate pot submina eficacitatea soluției și eficiența acesteia. Tehnologia informației s-a dezvoltat rapid din necesitatea suportului pentru procesul decizional.

Element esențial al managementului unei organizații, decizia reprezintă actul de trecere de la gândire la acțiune. Prin aceasta se urmăreste găsirea celor mai raționale căi de acțiune viitoare care să asigure eficientă maximă a acțiunilor conducerii. Deciziile adoptate trebuie să aibă o temeinică fundamentare stiintifică. Decizia reprezintă expresia unui act rațional, coerent formulat, pe baza interpretării unor informații ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative și care să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite.

Managerii trebuie să ia decizii pentru a soluționa problemele care apar în cadrul organizațiilor. Este necesar să se ia o decizie atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: există o discrepanță între rezultatele dorite și situația actuală, decidentul este conștient de această discrepanță, este motivat să o elimine și dispune de resursele necesare pentru aceasta.

Deciziile programate sunt cele repetitive și de rutină și sunt adoptate din obisnuință sau pe baza politicilor organizației. Deciziile neprogramate sunt nestructurate și au caracter de unicat.

În cadrul teoriei deciziei, rezolvarea problemelor este legată de existența unor alternative decizionale, a unor stări ale naturii. Alternativele decizionale se referă la acele acțiuni ce pot fi întreprinse de către manager. Stările naturii sunt evenimente necontrolabile din viitor care pot influența rezultatul unei decizii. Deci starea naturii reprezintă un complex de condiții care fac ca unei alternative date să-i corespundă un anumit rezultat sau consecință.

Atunci când cel care ia deciziile cunoaște care stare a naturii va avea loc, se spune că procesul decizional se desfașoară în condiții de certitudine. Cel mai adesea însă, nu se cunoaște starea naturii care va avea loc. În aceasta situație, dacă se cunosc probabilitățile de apariție ale fiecărei stări, se spune că deciziile se iau în condiții de risc, iar în cazul în care aceste probabilități nu se cunosc, deciziile sunt luate în condiții de incertitudine.

Decizia este privită ca un proces de alegere rațională și reprezintă actul final în stabilirea direcției de acțiune pentru realizarea unui obiectiv, numai în măsura în care corespunde unei situații de alegere. Decizia reprezintă exploatarea resurselor informative.

Elaborarea deciziilor reprezintă un proces continuu de corelare și armonizare a obiectivelor cu resursele, decizia reprezentând rezultatul prelucrării informațiilor de către o persoană sau un grup de persone. Procesul decizional identifică și selectează alternativele unui mod de a acționa, corelând cerințele de un context dat.

Decidentul abordează trei etape în mod dinamic, schimbând ordinea lor, abordându-le simultan sau revenind la o etapă anterioară, în funcție de contextul decizional:

– Informarea presupune două activităti distincte: recunoașterea, în cadrul căreia sunt identificate problemele și oportunitățile și diagnoza, sau utilizarea canalelor de informare existente și deschiderea unora noi, în vederea clarificării și definirii problemelor;

– Dezvoltarea- include două etape: căutarea, care vizează identificarea soluțiilor predefinite și elaborarea, care vizează crearea de noi soluții sau modificarea celor existente;

– Selecția- cuprinde trei activităti: filtrarea (numai atunci când numărul soluțiilor predefinite este prea mare pentru a putea fi evaluate, situație în care sunt eliminate din start soluțiile suboptime), evaluarea și selectarea alternativelor, pe baza judecătii intuitive, a negocierii sau a analizei și validarea de către decident.

Comportamentul rațional al decidentului presupune: evaluarea alternativelor disponibile, ierarhizarea lor pe bază calculării sau estimării beneficiilor, ordonarea preferințelor, procesarea corectă a informației și alegerea alternativei care maximizează beneficiile și/sau minimizează riscurile.

Informația este o comunicare, un mesaj, o știre, privind caracterizarea unei anumite situații, proces economic, etc., care aduce elemente noi în raport cu alte cunoștințe prealabile, în scopul declanșării acțiunii. Informațiile nu reprezintă un scop în sine, ci o bază pentru fundamentarea deciziilor. Informația și decizia sunt elemente de o deosebită importanță, strâns legate între ele printr-un sistem de conexiuni și reprezintă principalele pârghii prin care se realizează procesul de management.

Informația este formă specială de cunoaștere în sprijinul decizional al managerilor, ea este îndreptată în mod deliberat scopului de adaptare, selectare și armonizare cu mediul înconjurător, determinând diverse comportamente la schimbările de mediu.

Informația reprezintă activitatea de analiză și interpretare a datelor, de identificare a posibilelor evoluții, de diseminare a produselor către beneficiari. Datele sunt reprezentate prin simboluri, numere și cuvinte. Informațiile sunt rezultate ale procesării datelor, propoziții care răspund la întrebările: cine?, ce?, unde? și când?. Cunoștințele sunt furnizate de aplicații ale datelor și informațiilor și răspund la întrebarea: cum?. înțelegerile/convingerile răspund la întrebarea: de ce?, prin combinarea datelor, informațiilor și cunoștințelor. înțelepciunea reprezintă combinarea înțelegerilor, convingerilor și a bazelor de cunoștințe evaluate. Datele, informațiile, cunoștințele și înțelegerile se referă la trecut, pe când înțelepciunea este legată de viitor, de deciziile care sunt luate.

Datele descriu doar o parte a ceea ce se întâmplă și nu furnizează nicio judecată de valoare sau posibilitate de interpretare și nicio bază durabilă de acțiune sau hotărâre. Ele sunt baza unui raționament sau calcul, nu au nicio semnificație prin simpla existență.

Modalitățile de abordare a datelor culese sunt: contextualizare- cunoașterea scopului pentru care au fost culese, categorizare- cunoașterea unităților de analiză și a componentelor cheie ale structurării dateor, calculare- analizare matematică și statistică, corectitudine- eliminarea erorilor, condensare- sintetizarea datelor.

Informația presupune un nivel de înțelegere și interpretare, fiind susceptibilă a fi transmisă, stocată și conservată, este un mesaj care furnizează, direct ori indirect, unele cunoștințe sau semnificații despre starea, situația ori condițiile unor evenimente, fenomene, sporind gradul de cunostere a acestora. Informația reprezintă o modificare a proiecției imaginii prin informare, primire și înțelegere a mesajului. Rezultatul procesului de informare este că beneficiarul este informat.

Informația presupune elaborarea, transmiterea și recepționarea ei la destinatar, prelucrarea semnificațiilor receptate prin sistematizare, ordonare, ierarhizare a elementelor mesajului.

Adoptarea unei decizii reprezintă procesul de evaluare, estimare ori măsurare a semnificațiilor mesajului receptat, acțiunea de răspuns, elaborarea sau nu a feedback-ului. Continuarea procesului are loc prin conexiune inversă- rezultatul se întoarce la punctul de intrare al sistemului informațional.

Informația are un rol important în procesul de analiză-decizie-acțiune-control al oricărei organizații, obținerea ei presupunând costuri ridicate de producere. Resursele informaționale au caracter perisabil, sunt nelimitate și pot furniza avantaj concurențial. în mediul concurențial, cunoașterea este potențialul și sursa cheie. Nevoia de informare este preliminară luării unei decizii. Resortul care declanșează căutarea informației este nevoia, obiectivul, interesul. Informația reprezintă formă specială de cunoaștere în sprijinul decizional al liderilor.

Pentru un sistem economic, informația reprezintă un mesaj cu caracter de noutate despre evenimentele trecute, prezente și viitoare, cu referire la interiorul sistemului cât și la mediul acestuia. Sistemele au un caracter evolutiv și sunt dirijate prin reglaj, ca răspuns la perturbații, rolul acetui reglaj revenindu-i managementului. Perturbațiile sunt cauzele care determină abateri de la obiectivele stabilite, fiecare din factorii mediului ambiant putând să le determine. Managementului îi revine obligația ca prin măsuri specifice să corecteze modificările apărute ca urmare a acestor perturbații și să asigure un echilibru dinamic sistemului.

Modificarea constantă a condițiilor de piată și concurență acerbă au impus în cadrul entitătilor găsirea unor modalităti cât mai eficiente de obținere a unor informații care să surprindă, de o manieră continuă și repetitivă, toate aspectele relevante aferente proceselor interne și interacțiunii cu mediului extern. Astfel, utilizarea soluțiilor bazate pe tehnologia informației în activitatea entitătilor a evoluat de la stadiu de opțiune la stadiul de necesitate.

Informația este cea care aduce elemente noi de cunoaștere și înlătură starea de incertitudine, având caracter de noutate privitor la fapte, întâmplări, experiențe, evenimente, obiecte, persone, etc.. Informația este starea actuală a unui fenomen variabil, cu un număr finit de stări și care mărește gradul de cunoaștere în raport cu mediul înconjurător.

Informația prezintă interes în măsura în care ea poate fi utilizată, aceasta depinzând printre mulți factori și de utilitatea ei. Utilitatea informației presupune eliminarea paralelismelor în înregistrarea și transmiterea acestora, raționalizarea fluxurilor informaționale.

Informațiile sunt o bază pentru fundamentarea deciziilor, trebuind să posede o serie de însușiri esențiale:

-să aibă un caracter obiectiv;

-să nu se fundamenteze pe elemente interpretative;

-să fie explicite, clare, accesibile, prezentate într-un mod adecvat, să fie veridice și să conțină elemente de cunoaștere care să permită formarea unei imagini exacte asupra procesului sau fenomenului;

-să fie actuale și operative, transmise, recepționate și analizate la timp;

-să fie reprezentative, redând caracterisiticile esențiale ale fenomenului.

Informațiile pot fi: orale (concretizate prin reuniuni ale șefilor de departamente sau subalternilor, telefonic sau prin contactare directă), scrise (rapoarte) și informații audiovizuale.

După conținutul lor, informațiile se pot clasifica în: informații de bază (problemele generale ale organizației, contracte, angajamente, resurse), informații profesionalizate (cunoștințele privind strategia și tactica conducerii), informații curente operative(situația pieței, salarizarea).

Din punct de vedere al conducerii unei organizații, informațiile pot fi: informații ale dirijării de perspectivă (evoluția în timp a obiectivelor generale), informații ale dirijării curente a activității.

Pentru a-și putea îndeplini rolul, informațiile trebuie colectate, prelucrate, stocate și transmise, etape cunoscute sub denumirea de circulație a informațiilor.

Culegerea, prelucrarea și transmiterea informațiilor pentru fundamentarea deciziilor conducerii unei organizații sunt percepute ca un sistem, formând un ansamblu unitar, informarea fiind continuă, rapidă și care asigură realizarea conexiunii inverse, aceasta presupunând ca în cadrul informațiilor furnizate să existe și informații ce se referă la acțiunile reiesite din deciziile anterioare. Informația este îndreptată în mod deliberat scopului de adaptare, selectare și armonizare cu mediul înconjurător, modificând comportamentul la schimbările de mediu.

Organizațiile nu obțin informațiile ca urmare a unor decizii conștiente, multe date fiind obținute colateral unor procese (vânzările), aceasta impunând să se pună accentul pe comunicarea interdepartamentală și pe nivel orizontal. La nivel de organizație se impune implementarea unui sistem centralizat de colectare și furnizare de feedback, menținerea unui avantaj competitiv față de concurență.

Circularea informațiilor poate fi verticală, legătura fiind între nivelurile ierarhice de la vârful spre baza piramidei ierarhice (descendente) sau invers (ascendente), precum și orizontală, informațiile fiind transmise între persone de pe același nivel ierarhic.

Fluxul informațional reprezintă mulțimea informațiilor transmise între două elemente ale unui sistem informațional, indiferent de natura suportului folosit la prelucrarea sau transmiterea lor și indiferent de procedeul folosit. Informația prezintă interes în măsura în care poate fi utilizată, aceasta depinzând de mai mulți factori și de utilitatea ei. Utilitatea informației presupune eliminarea paralelismelor în transmiterea informațiilor și raționalizarea fluxurilor informaționale. Asigurarea utilității informației se face prin transmiterea acesteia de la o sursă de informații către destinatar. Receptorul valorifică semnificația informației, spre deosebire de sursă care generează informații prin înregistrarea stărilor unui anumit proces. Transmiterea informației de la sursă la destinatar se realizează prin canale de transmitere cu ajutorul unor mijloace diversificate. (TIC).

Fluxul informațional se caracterizează prin aceea că asigură informații referitoare la desfășurarea proceselor de management pentru fundamentarea deciziilor. Raționalizarea fluxurilor informaționale are o deosebită importanță, pe lângă simplificarea accesului la informațiile dorite se poate realiza o reducere a costurilor de stocare și a numărului de documente.

Caracteristica principală a fluxului de informații o constituie debitul de informații (numărul de cuvinte, caractere, semnale). Cantitatea de informații este în legătură cu aprecierea intuitivă a noului pe care-l poartă informația. Metoda cantitativă de evaluare a informației se bazează pe teoria: cu cât mai nedeterminat este deznodământul unui eveniment, cu atât poartă o cantitate mai mare de informație comunicarea despre rezultatul acestui eveniment. Nedeterminarea rezultatului unui eveniment crește pe măsura sporirii numărului de deznodăminte echiprobabile, deoarece are loc o creștere a cantității de informație în comunicarea despre rezultat.

Sistemul informațional reprezintă cadrul organizatoric prin intermediul căruia se materializează utilitatea informațiilor privind fluxurile de bunuri materiale și fluxuri informaționale. Acesta trebuie să pună la dispoziția managementului, cantitativ și calitativ, informații necesare luării deciziilor, pentru eliminarea abaterilor și a neconcordanțelor din activitatea organizației. Rolul sistemului informațional este de a transmite informația între diferite elemente (în cadrul unei unităti economice, rolul sistemului informațional este de a asigura persoanele din conducere cu informații necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură).

O organizație, privită ca un sistem dinamic și complex, se caracterizează prin trei componente:

– un sistem conducător, care este orientat către luarea deciziilor și repartiția resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor organizației;

– un sistem informațional, care are că principală atribuție dirijarea fluxului de informație, în conformitate cu nevoile procesului de conducere (sistem informațional pentru conducere);

– un sistem de execuție sau sistem condus, este subordonat primului sistem și își subsumează eforturile sale cerințelor sistemului conducător.

Esența conducerii o constituie procesul de transformare a informației de stare în informație de comandă și transmiterea acesteia între nivelul conducător și cel condus. Existența și calitatea informațiilor este indispensabilă realizării atributelor conducerii. Oferirea către management de informații corecte și oportune despre competitori, exploatarea corectă a acestor informații crează un avantaj competitiv.

Sinteza vieții unei societăți comerciale o reprezintă ciclul repetabil:

INFORMATIE => DECIZIE => ACTIUNE => INFORMATIE

În general, volumul informațiilor care circulă într-o organizație este foarte mare și ridică probleme privind culegerea, stocarea, prelucrarea și transmiterea lor.

Managerii primesc o cantitate mare de informații, dar cu toate acestea în multe situații nu dispun de toate informațiile necesare fundamentării unor decizii importante, care presupun informații cu un grad mare de agregare. Informațiile sunt în strânsă legătură cu nivelul de conducere la care acestea sunt utile. Volumul informațiilor care circulă și se prelucrează la diferite niveluri ale managementului pentru îndeplinirea obiectivelor se micșorează treptat la nivelele ierarhice superioare în urma procesului de concentrare și selecție. Micșorarea volumului de informații nu trebuie și nu are ca efect o informare mai redusă a managerilor dacă este compensată de o calitate mai bună a informațiilor. Problema esențială pentru managementul unei organizații o constituie organizarea unui sistem informațional rațional și eficient, care în condițiile creșterii complexității activității, a cantității de informații necesare procesului de conducere, să reducă durata procesului informațional-decizional prin folosirea unor mijloace adecvate de culegere, prelucrare și transmitere a informațiilor, raționalizarea circulației acestora între diferite trepte ierarhice ale structurii organizatorice.

Cantitatea de informații diferă pe niveluri ierarhice, pentru fiecare conducător furnizându-se numai acele informații de care are nevoie în desfășurarea activității sale. Prin aceasta se urmărește evitarea supraîncărcării managerilor aflați în vârful ierarhiei cu informații ce intră în competența conducerii la nivelurile ierarhice inferioare din cadrul organizației. în cadrul ansamblului privind circuitele informaționale pot exista uneori și exagerări concretizate în suprainformari sau în subinformari. Suprainformarea managementului superior este reprezentată de aglomerarea acestuia cu foarte multe aspecte de detaliu, ceea ce face să se piardă din vedere aspectele esențiale, consecințele fiind diminuarea posibilităților de coordonare și limitarea inițiativei conducătorilor de la nivelurile inferioare, favorizând apariția paralelismelor în conducere.