Rolul Controlului Fiscal In Limitarea Proceselor Evazioniste
ROLUL CONTROLULUI FISCAL ÎN
LIMITAREA PROCESELOR EVAZIONISTE
CUPRINS:
Introducere
CAPITOLUL I: Aspectul Evaziunii fiscale și consecințele economico – sociale și politice pentru Republica Moldova
1.1 Aspectul Evaziunii fiscale în Republica Moldova
1.2 Efectele Evaziunii fiscale asupra statului
CAPITOLUL II: Fenomenul spălării banilor în condițiile economice a Republicii Moldova
2.1 Fenomenul spălării banilor
2.2 Companii offshore și paradisuri fiscale
CAPITOLUL III : Confruntarea invizibilă dintre business și organile fiscale în Republica Moldova
3.1 Economia subterană în Republica Moldova
3.2 Evaziunea fiscală în cadrul firmei ca metodă de majorare a profitului neimpozabil
CONCLUZIE
SURSE BIBLIOGRAFICE
INTRODUCERE
În lucrarea dată îmi propun să analizez una din cele mai dureroase tematici ale economiei Republicii Moldova și anume tema: ,, Evaziunii fiscale si metodelor de combatere,, o temă destul de actuală atît din punct de vedere economic cît și din aspectul securității ecomice a statului mai ales acum cînd Moldova tinde spre integrare în UE și trece prin perioada de tranzitie de la sistemul post-sovietic către sistemul European.
În lucrare am încercat să analizez definirea de mai multe surse a asa fenomene economice precum sînt “evaziunea fiscală”, “spălarea banilor”, “firmele fantomă”, “companii offshore”.
În primul capitol este analizată evaziunea fiscală ca fenomen definire, aspectele juridico-legale precum și descrierea tehniciilor de evaziune fiscală legala și ilicită și desigur nu puteam trece cu vederea nici consecințele pe care le are aceasta pe plan politic, social și economic.
În capitolul 2 am analizat fenomenul spălarii banilor, firmele fantomă, companiile offshore și anume aspectele economice, juridice am descris procesul de încălcare a legislației și metodele și formele de activitate .
Am analizat unele date statistice prezentate în rapoartele anuale privind activitatea organelor abilitate în contracararea fenomenelor economice descrise în lucrare.
În capitolul 3 am analizat conflictul de interese între agentul economic și
stat și anume asa compartimente ca economia subterană , munca la negru,subevaluarea și supraevaluarea patrimoniului firmei.
Analiza posibilității folosirii acestor structuri juridico- economice în procesul de asigurare a securității statului și apărarea suveranității și independenții Republicii MOLDOVA.
CAPITOLUL I
Aspectul Evaziunii fiscale și consecințele economico – sociale și politice pentru Republica Moldova
1.1 Aspectul Evaziunii fiscale în Republica Moldova
În subiectul dat vom încerca să intrăm în esența ce înseamnă evaziune fiscal, care sunt noțiunile privind evaziunea fiscală stipulate în anumite surse.
Dacă facem o trimitere la Dicționarul Oxford: definește evaziunea fiscală ca fiind minimizarea obligațiilor fiscale în mod legal și prin mijloace de dezvăluire deplină față de autoritățile fiscale; aranjamentul afacerilor financiare în scopul reducerii obligațiilor, în cadrul legii.
Dictionarul explicativ Român explică evaziunea fiscală ca neachitarea taxelor fiscale statului.
Conform legislației românești de combatere a fenomenului, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice indiferent de proveniență, autohtonă sau straină.
În lucrarea sa “Evaziunea fiscală și impactul acesteia asupra echității fiscale”, Vasile Bîrle, de la Unersitatea din Sibiu analizează sub aspect juridic prezența fenomenului de evaziune fiscală în legislația Română și definește termenul de ,, evaziune fiscală“ ca fiind dorința unei persoane juridice sau fizice de a se eschiva parțial sau total de la plata taxelor în bugetul de stat pentru a-și proteja bunurile impozabile și o parte din venitul propriu.
Potrivit lui aceasta este posibil din cauza că evaziunea fiscală are caracter de intenționalitate, din cauza lacunelor în legislație anumitor zone legislative lăsate ,,premeditat” sau ,,nepremeditat” care permit eschivarea de la răspundere în cazurile dosarelor cu figuranți în infracțiuni de evaziune fiscală. De obicei aceste lacune legislative permit să fie folosite de către juristi pentru a-și apăra clientii.
Pentru a cerceta legislația cu privire la evaziunea fiscală în Republica Moldova, am analizat:
-Legea Republicii Moldova Codul Fiscal Nr. 1163 din 24.04.1997;
-Legea Republicii Moldova Codul Penal Nr. 985 din 18.04.2002;
-Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 190-XVI din 26.07.2007.
În urma cercetării părții legislative și analiza tuturor aspectelor legate de evaziunea fiscală în Republica Moldova în contextul temei analizate în proiectul dat sa constatat următoarele:
În Legea Codul Fiscal:
1. Noțiunea de evaziune fiscală, precum și planificarea fiscală nu sunt introduse;
2. Există noțiunea de procedură de examinare a încălcării fiscale.
În Legea Codul Penal:
1. În art. 244 al Codului Penal, evaziunea fiscală nu este interpretată direct, dar se prevăd pentru persoane juridice unele amenzi sau lipsirea de dreptul de a exercita o anumită activitate, sau închisoare în cazul în care în documentele contabile, fiscale sau financiare au fost introduse date false privind veniturile sau cheltuielile, ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile;
2. Noțiunea „fraudă fiscală” nu este prevăzută;
3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat.
În Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului:
1. Există noțiunea băncii fictive, prin care poate face legătură cu evaziunea fiscală;
2. Noțiunile „evaziunea fiscală și frauda fiscală” nu sunt prevăzute;
3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat.
Analizînd aceste interpretări legislative, ajungem la concluzia că ele nu explică clar agenților economici esența noțiunii de evaziune fiscală, necesare pentru determinarea comportamentului fiscal, din această cauza apar conflicte de interese între contribuabil și stat, conduce la încălcarea drepturilor contribuabililor și la diminuarea eficacității activității organelor de control fiscal. În vederea evitării acestor situații și pentru a evita confuzia dintre evaziunea fiscală legală și nelegală ar trebui delimitate clar legislativ domeniul de activitate și parametrii în cadrul evaziunii fiscale legale și nelegale.
La evaziunea fiscală cel mai des recurg intreprinderile mici pentru că neachitarea cărorva taxe fiscale va duce la aceea că firma își va putea consolida pozițiile din contul taxelor neachitate, asta este posibil doar în cazul agenților economici mici, deoarece întreprinderea e formată cel mai des din membrii familiei si informația privind frauda este tăinuită mai bine.
Ceea ce o companie mare nu-și poate permite, fiindcă numărul oamenilor care au acces la documente este mai mare, ceea ce ar genera o scurgere de informatie și ar provoca pagube mai mari decît ar avea de cîștigat din urma evaziunii fiscale. Mai rezonabil în cazul unei companii mari să ducă o polică de marketing și a prețului bun cu o planicare pe termen lung.
În activitatea reglementării evaziunii fiscale se diferențiază două tipuri de evaziune fiscală:
evaziune fiscală legală;
evaziune fiscală frauduloasă.
În funcție de criteriul cantitativ sunt prezente două tipuri:
artizanală;
industrială.
Frauda fiscală artizanală este caracterizată de faptul că este mai puțin definită de modalitățile tehnice de realizare sau de mărimea de sustragere de la plata impozitelor în bugetul statului cît și activitatea de corupție de tip închis, frauda artizanalî este cel mai des întîlnită și ca exemplu ar fi deminuarea prețului, costului și a cheltuelilor deductibile.
După criteriul geografic delimităm frauda fiscală:
națională;
internațională.
Modalitățile cele mai raspîndite la nivel internațional de fugă de la plata impozitelor este:
apstenența;
disimularea.
Apstenența- are loc atunci cînd agentul economic nu își mai onorează obligațiile față de stat și nu mai desfășoară activitate pe teritoriul țării în calitate de producător din cauza presiunii economice, el își sustrage investiția și profitul și își caută alte zone prielnice pentru investire din punct de vedere a controlului și a angajamentelor fiscale.
Disimularea- presupune ascunderea venitului ipozabil și folosirea datelor nereale pentru ,,fisc” în rapoartele financiare anuale.
Instrumente de evaziune fiscală internațională sînt:
Holding-urile, societăți de bază și societăți fictive
Societățile de bază- sunt societăți care nu practică activitate economică și sunt create în zonele cu presiune fiscală scazută și se folosește de privilegiile fiscale acordate de acest stat și primesc venituri de la filiale din alte țări.
Acest tip de societate se întîlnește des, în Elveția, unde unele regiuni nu impozitează veniturile provenite din surse străine primite de societățile cu compania mamă aici, atunci cînd acestea sunt controlate de către nerezidenti.
Societățile fictive (paravan)- aceste societăți duc o activitate neînsemnată și au ca scop de obicei două lucruri:
să colecteze și să ascundă profitul provenit din alte țări;
sau să facă mai dificil controlul fiscal din cauza unei scheme complicate de tranzacționare a surselor bănești și imposibilitatea organelor de drept de a ieși rapid pe urmele operațiunii financiare din cauza barierelor internaționale așa societăți de obicei sunt:
Societăți de brevete în numele cărora pot fi obținute brevete care sunt apoi concesionate sau cedate;
Societăți auxiliare de servicii care facturează la un preț majorat serviciile în mod real furnizate sau a serviciilor fictive. E cazul, în special, al societăților privind studiul pieței sau a societăților de publicitate;
Trusturile care sunt o formulă foarte utilizată în S.U.A.
Evaziunea fiscală se clasifică de asemenea și după criteriul fiscal, criteriul material și criteriul autorilor.
FRAUDA FISCALĂ. MANIFESTĂRI ȘI CONSECINȚE
Infracțiunile în domeniul fiscal poartă denumirea de evaziune fiscală frauduloasă sau fraudă fiscală. Aceasta constă în disimularea obiectului impozabil, în micșorarea sumei materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.
Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis că există diferite grade de fraudă fiscală. Se cunosc urmatorele tipuri de fraudă fiscală clasice ca frauda fiscală administrativă și frauda fiscală penală. În timp ce prima este penalizată fiscal, a doua suportă sancțiuni penale.
A doua clasificare se ia după gradul și mărimea fraudei fiscale și se clasifică în frau criteriul fiscal, criteriul material și criteriul autorilor.
FRAUDA FISCALĂ. MANIFESTĂRI ȘI CONSECINȚE
Infracțiunile în domeniul fiscal poartă denumirea de evaziune fiscală frauduloasă sau fraudă fiscală. Aceasta constă în disimularea obiectului impozabil, în micșorarea sumei materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.
Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis că există diferite grade de fraudă fiscală. Se cunosc urmatorele tipuri de fraudă fiscală clasice ca frauda fiscală administrativă și frauda fiscală penală. În timp ce prima este penalizată fiscal, a doua suportă sancțiuni penale.
A doua clasificare se ia după gradul și mărimea fraudei fiscale și se clasifică în frauda simplă și frauda complexă.
În activitatea fiscală există forme care se regăsesc mai frecvent și de acelea trebuie luate în considerație la cercetarea contabilă:
înregistrările cu scopul de a micșora rezultatele;
înființarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;
trecerea de cifre nereale în registrele contabile;
amortismente nereale și amortismente la supraevaluare;
întocmirea de declarații false;
întocmirea de documente de plată fictive;
vînzarea fără factura, emiterea de facturi fara vanzare efectiva;
crearea de rezerve latente;
nejustificarea cu documente reale a înregistrărilor;
trecerea în conturile personale a unor părți din beneficii;
compensații de conturi;
reducerea cifrei de afaceri;
nedeclararea sau diminuarea materiei impozabile rezultată din scăderea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile unității a unor cheltuieli personale ale patronilor ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;
declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
contabilizări de cheltuieli și facturi fictive;
executarea de registre de evidență duble, un exemplar real și altul fictiv;
falsificarea bilanțului.
Dimensiunea evaziunii și fraudei fiscale diferă de la o țară la alta în funcție de legile și realitățile fiscale ale acestora. Spre exemplu, în Franța, frauda fiscală e estimată la 200 milioane franci(circa 3% din PIB.) din care numai 20% e recuperat de controlul fiscal.
Evaziunea fiscală sau frauduloasă este atunci cînd se atestă existența unor fapte ilegale și a factorilor care pot duce la frauda fiscală, printre care amintim:
lacunele legislative, actele normative care reglementează taxele și impozitele nu sunt suficient de complexe și clar expuse;
lipsa de stabilire a unor taxe fixe stipulate prin act normative și perceperii taxelor și impozitelor în activitatea organelor fiscale;
conduita unor categorii de contribuabili care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile;
lipsa de exigență ori corupția funcționarilor publici în cadrul organelor fiscale;
lipsa de inters a organeor fiscale de a controla procesul sau existența unui funcționar public mai influient care are sfere de interes personal în stoparea ilucidării cazului de evaziune fiscală. Coruperea funcționarului public.
1.2 Efectele Evaziunii fiscale asupra statului
. Considerații generale
Impozitele au o legătură directă dintre natura lor și destinația lor clasică, o sarcină contributivă normală pe care orice cetățean o suportă față de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate pentru existența statului și pentru contrebuire la condițiile de dezvoltare ale societății.
Impozitele constituie o anumită formă de prelevare a unei părți din venitul său din averea a persoanelor fizice sau juridice,și punerea acesteea la dispoziția statului, pentru acoperirea cheltuielilor și nevoilor sale. Această prelevare se face într-un mod silit și legal, fară o contraprestație și cu un titlu nerambursabil.
În literatura de specialitate există și alte definiții care au menirea să definească impozitului:
Astfel, Alvin Hansen consideră că "impozitele sunt prețuri stabilite prin constrîngere pentru servicii guvemamentale".
Economistul german Fritz Karl Mann precizează că: "Cetățeanul capată dreptul de a pretinde pentru suma totală a impozitelor plătite la un bun cumulativ din partea societații, care este format dintr-o complexitate extrem de variată de servicii publice. Dar cetateanul care platește impozitul, nu beneficiază în mod efectiv de toate serviciile publice pe care le prestează statul, ci este liber să beneficieze de acele servicii care îi convin, în funcție de obiceiurile, capricii și fanteziile sale".
Curtea Supremă din S.U.A., în motivarea a unei decizii dată într-o cauză fiscală precizează: "puterea de a impune, este indispensabilă pentru existența oricărui guvern civilizat, se exercită pe baza presupunerii unui echivalent restituit contribuabilului în ceea ce privește protecția acestei persoane și a proprietății acestuea, în crearea și mentinerea unor anumite avantaje publice de care el va profita".
Impozitele și taxele au o multitudine de funcții începand cu funcția de bază a alimentării bugetului de stat și terminînd cu funcțiile sociale și chiar și politice pe care, uneori, le îndeplinesc cu prioritate.
Astfel, analizînd funcțiile de bază a impozitelor și taxelor, cît și a fenomenului de evaziune fiscală se poate face o constatare că acest fenomen de evaziune / fraudă fiscală provoacă mult mai multe tipuri de efecte, și anume:
efecte asupra formării veniturilor statului;
efecte economice;
efecte sociale;
efecte politice.
Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării:
veniturilor statului:
Literatura de specialitate face referință de multe ori la obiectivele pe care statul urmărește să le opție prin mișcarea de impozite și taxe, și prin politica financiară pe care o promovează acesta. Acestea ar fi într-un fel realizarea obiectivului bunăstării, și securității statului .
Efectele generate de evaziunea fiscală asupra formării veniturilor statului sunt foarte multiple dacă sunt privite dincolo de consecință imediată și evidentă a acesteia: diminuarea veniturilor statului din punctul de vedere al legăturii și aprofunzimei influențării ca efect de influiență asupra statului.
Existența fenomenului de evaziune fiscală duce intr-un mod direct și obligatoriu la diminuarea veniturilor statului. Această diminuare a veniturilor statului determină automat un buget de stat mult mai mic, care nu mai poate să acopere cererea de fonduri financiare necesare statului pentru îndeplinirea cu brio a funcțiilor sale de baza.
În urma lipsei, uneori acute, de fonduri fianciare, statul nu poate lua decît o singură decizie eficientă și cu efect imediat – creșterea cotelor de impunere la impozitele existente și chiar inființarea de noi impozite și taxe.
Această creștere a cotelor va aduce la creșterea presiuni fiscale și pe lîngă multe alte efecte, ca urmare firească, o creștere a rezistenței la plata impozitelor, și deci o creștere paralelă a ponderii fenomenului de evaziune fiscală. În continuare, o posibilă existență a unui fenomen de evaziune fiscală crescută determină o diminuare mult mai accentuată a volumului veniturilor statului, iar ciclul descris mai sus se poate relua cu o amploare mult mai mare.
Astfel se produce un ciclu vicios din care se poate ieși doar dacă se va reduce semmficativ fenomenul evaziunii fescale și, implicit, se va reduce substanțial volumul de venituri ce se sustrag din bugetul de stat.
Mecanismul care poate reglementa acest șir de evenimente și fenomene economice nedorite în cazul unei economii se bazează pe reducerea substanțială a ponderii fenomenului de evaziune fiscală care poate aduce la producerea unui mecanism invers celui descris in textul anterioar.
Astfel o reducere substanțială a evaziunii fiscale ar determina în mod imediat o creștere a volumului veniturilor în bugetul statului în condițiile aceluiași nivel de impozitare și a aceleiași tipologii de politică fiscală. Avînd la dispoziție un buget mult mai mare statul are fondurile banești necesare pentru îndeplinirea în condiții bune a funcțiilor sale principale, astfel încît să reducă nevoia suplimentară de venituri la bugetul de stat.
În acest moment, în care nevoia de bani a statului este satisfacută, iar fondurile banești sunt sigure și vin la timp pentru a fi folosite în scopurile propuse, din anumite motive economice, sociale, sau chiar și politice este posibil de a se lua măsuri de a reduce cotele de impozitare. Această scădere a presiunii fiscale este necesară de a fi luată, numai dacă este posibilă ,adică, dacă nu există nevoi de venituri suplimentare la bugetul de stat iar printr-o mai bună administrare a banelor publici s-ar putea crea fonduri banești disponibili, sau chiar există precedent, mai ales în condițiile în care o economie ce se afla în perioada de tranziție și
care are nevoie urgentă de investiții majore de capital cu precadere a sectorului de producție, presiunea fiscală la care sunt supuși contribuabilii este destul de crescută.
Se poate de observat deci, că fenomenul de evaziune fiscală influentează într-un mod negativ volumul veniturilor statului prin intermediul a două mecanisme:
unul direct:
prin care faptele de evaziune / frauda fiscală privează într-un mod direct bugetul de stat de o parte din veniturile ce i se cuvin conform legislației în vigoare prin neplata obligațiilor fiscale;
un altul indirect:
printr-o determinare a administrației publice centrale de a face o majorare a cotelor de impozitare și implicit de a majora presiunea fiscală, rezistența la impozitare și ponderea fenomenului de evaziune fiscală în cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezultă un volum mult mai scăzut al veniturilor statului.
De asemenea, necolectarea și nevarsarea la timp, în termenul stabilit de lege a sumelor ce se cuvin bugetului de stat afectează în mod negativ execuția bugetară.
Datorită sistemului prin care se stabilește nivelul veniturilor bugetare și cheltuielile necesare îndeplinirii funcțiilor statului. Este foarte important ca nivelul volumului veniturilor la bugetul de stat intr-un anumit an financiar să fie stabilit cît mai corect.
Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală
Pentru îndeplinirea rolului și a funcțiilor statelor cu o economie de piață, structura bugetară îndeplinește o serie de funcții importante.
În primul rînd bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic.
În statele cu o economie de piață, activitatea cu caracter economic se desfașoară fară o dirijare riguroasă de la centu. Planurile adoptate au un caracter de gen pur orientativ. Ele nefiind obligatorii pentru agenții economici. De la interpretarea juridică a bugetului de stat s-a trecut direct la evidențierea rolului bugetului de stat în viața economică, la necesitatea înlocuirii bugetului economiei naționale prin funcția economică a acestuia. Bugetul economiei naționale este un fundament de măsuri pentru reglare a proceselor economice, pentru intervenție a statului în viața economică. Pentru a putea justifica funcția bugetară ca mijloc de asigurare a echilibrului economic general s-au lansat o serie de teorii cum ar fi:
teroria bugetului economiei naționale, teoria echilibrului general, teoria echilibrării ciclice a bugetului de stat etc.
În al doilea rînd, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii economice. În ultima perioadă mai multe tări din occident au promovat o politică economică cu caracter de orientare spre o corectare a conjuncturii economice cu ajutorul bugetului de stat. Măsurile adoptate sunt diferite după tip de la o țară la alta: astfel, unele țări au acordat o prioritate luptei împotriva șomajului, altele menținerii stabilitații prețurilor etc. Pentru realizarea acestui complex de măsuri unele din tări au recurs la măsuri bugetare cu anumite efecte inflaționiste majorarea cheltuielilor publice, pentru stimularea a investițiilor și, implicit, pentru crearea de noi locuri de muncă, în timp ce alte țări au mers pe calea reducerii impozitelor, precum și alte căi cu efecte deflaționiste.
Astfel pentru a-și putea îndeplini anumite funncții bugetul de stat are nevoie de un volum crescut al cotei venitului mai ales de un venit sigur. În cazul în care, dintr-un motiv sau altul, venitul estimat și după care se efectuează toate calculele în cadrul Legii bugetului nu există o transpunere în realitate, iar venitul real de care dispune bugetul este cu mult mai mic, bugetul de stat nu mai are forță financiară absolut necesară îndeplinirii anumitor scopuri propuse.
Privite din punctul de vedere al contribuabilului în special a agentului economic și al funcției de asigarare a echilibrului general economic și a procesului de sprijinire a dezvoltării economiei într-o direcție destul de prestabilită, efectele fenomenului de evaziune fiscală, care într-o etapă primară diminuează considerabil volumul de venituri la bugetului de stat și, implicit, îi diminuează acestuia forța de influiență financiară de care are nevoie, pot fi împarțite în două categorii:
efectele asupra contribuabililor ce își respectă obligațiile fiscale;
efectele asupra contribuabililor ce nu își respectă obligațiile fiscale.
În acest mod, în conditiile unei presiuni fiscale foarte ridicate, a unor cote de impozitare crescute există o mare diferență, pe plan economic, dintre contribuabilii care își respectă obligațiile fiscale și cei care nu au tendința de a respecta. S-a constatat că la același procent din valoarea Pib-ului, sarcina fiscală este cu atît mai greu de o suportat cu cît este mai scăzut produsul intern brut ce se revine în medie pe un cap de locuitor. Spre exemplu, o sarcină fiscală egală cu 30% din valoarea produsul intem brut este mai ușor de suportat in țările cu un produs intern brut de peste 2.500 dolari / cap de locuitor decît in cele cu pînă la 500 dolari / cap de locuitor.
Ca o cosecință directă a procesului de sporirire a fiscalității apare o diminuare corespunzătoare a veniturilor care rămîn la dispoziția persoanelor fizice și a celor juridice pentru consumul personal și pentru anumite acumulări. După plata impozitelor, venitirile oamenilor muncii coboară mult sub nivelul necesar reproducerii forței de muncă. O serie de economiști contemporani susțin că impozitele excesive ca efect ar exercita o influență negativă asupra economiei naționale, deoarece ar micșora stimulentul întreprinzatorilor de a activa și ar impiedica o creștere a producției. Impozitele crescute ar fi neechilibrate deoarece ele ar lipsi pe întreprinzatori de recompensa cuvenită pentru a micșora tentația de a consuma profitul și capitalul.
Contribuabilii care fac vărsăminte în bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub formă de impozite și taxelor sunt lipsiți de aceste mijloace financiare și de cele mai multe ori au foarte mari dificultăți în ceea ce ține de continuarea activității în condiții agriabile.
În plus prin prizma programelor de subventionare și sprijinire de către stat a acelor contribuabili care au nevoie de aceasta și este considerat că este necesar a fi subvenționați, statul ar trebui sa acorde un sprijin financiar real. În condițiile în care, datorită unei ponderi crescute a fenomenului de evaziune fiscală, bugetul de stat suferă o diminuare considerabilă, statul nu mai puterea de a îndeplini aceste programe, iar contribuabilii nu mai primesc subvențiile, sau le primesc într-o cotă mult mai redusă față de nevoile lor reale sau nu le primesc la timp pentru a fi mai eficiente din punct de vedere economic.
Acest lucru este cu atît mai grav cu cît acești contribuabuli ce ar trebui să primească temporar sprijinul fmanciar al statului sunt agenți economici de impotanța națională și mai ales sunt agenți economici care au o nevoie stringentă de aceste subvenții.
Neprimirea a acestor subvenții generează o dereglare gravă sau chiar și încetatrea activității acestor agenți economici, situație în care are loc producerea de grave dezechilibre în ansamblul economiei naționale.
Pe de altă parte existența unui volum foarte mic de venituri fiscale ce au menirea de a ajunge la bugetul de stat determină menținerea unor cote de impozitare mari chiar și creșterea unora dintre ele.
Deci acest risc fiscal mare se suprapune peste celelalte riscuri pe care un agent economic trebuie să și le asume în cadrul practicării activităților sale. În condițiile în care un agent economic își măreste volumul de investiții în producție și în operatiuni care sunt purtatoare de anumite creanțe de tip fiscal, sarcina fiscală crește proporțional și deci va crește proporțional și riscul fiscal. În general agenții economici caută să reducă prin orice mijloace acest risc fiscal.
De aici rezultă că pentru a nu inhiba tendința de a se face investiții productive și foarte mari și riscante, apare necesitatea reducerii de sarcină fiscală, dacă nu chiar a scutirii profitului întreprinderii de impozitul pe venit. Dacă acest lucru nu poate fi făcut atunci una dintre metodele de micșorare a presiunii fiscale și a riscului fiscal o reprezintă sustragerea unei părți insemnate a materiei impozabile de la impunere.
Așa cum am mai arătat mai sus, ponderea crescută a fenomenului de evaziune fiscală aduce la provocarea unei scăderi a veniturilor statului și poate determina o creștere a cotelor de impozitare. În aceste ipostaze în care contribuabilii cinstiți au de plătit o cotă mult mai mare din venitul lor sub formă de impozite și a taxelor și, de asemenea, nu optează pentru evaziune fiscală ca o motodă de reducere a presiunii fiscale la care sunt supuși aceștea, activitatea lor se va desfașura cu atît mai greu. Prin urmare profiturile pe care acest agent economic îl va obține vor fi mai reduse, iar în consecință, la o menținere a cotelor de impozitare, veniturile pe care agentul economic le va varsa în bugetul de stat vor fi mai reduse. Astfel se produce un mecanism prin care veniturile bugetului de stat se reduc și mai mult datorită scaderii forței economice a contribuabililor cinstiți.
Aceasta este cu atît mai grav cu cît afectează într-un mod real și drastic economia națională și nu există nici un mecanizm legal prm care să se mărească această contribuție la veniturile statului.
Impozitul reprezintă una din sursele de importanță majoră în constituirea fondului bugetului si in acelasi timp este și o parghie financiară prin care statul are posibilitatea să efectuieze stimularea dezvoltării și desfășurarea unei activități cu caracter economic. Prin structura sa, prin modul de determinare și percepere, impozitul constituie un instrument important de care dispune statul pentru orientarea și o modelare a comportamentului investițional.
Această modelare a comportamentului investițional are un rol important în cadrul dezvoltării economiei naționale intr-o anumită direcție care să-i asigure o eficiență cît mai majoră. Pentru că această orientare a comportamentului economic să fie făcută în termeni reali, iar eficiența sa să fie acceptabilă, bugetul de stat trebuie să aibă o forță financiară considerabilă pentru că de multe ori metodele de modelare a comportamentului investițional implică, în mod automat, o reducere a aportului unor agenți economici la formarea veniturilor statului.
Astfel, unele dispoziții fiscale : reduceri, scutiri de impozite au scopul să atragă și să orienteze agenții economici în direcția ocupării forței de muncă, fiind subordonate politicii de reducere a cotei șomajului.
Specialiștii atrag însă atenția asupra unor limite ale utilizării impozitului în scopuri economice și anume:
Pericolul ca amploare a prelevărilor obligatorii să paralizeze procesele și inițiativele;
Riscul – în anumite cazuri – al afectării competitivității internaționale a întreprinderilor;
complicarea controlului și favorizarea a formelor de fraudă sau evaziune fiscală.
Evaziunea fiscală are de asemenea efecte economice și asupra contribuabililor care nu își respectă obligațiile sale fiscale. Neplata creanțelor bugetare determină obținerea unui venit crescut pentru agentul economic, venit care rămîne la dispoziția contribuabilului. Acest venit, însa, nu poate să urmeze cursul firesc în cadrul ciclului economic, deoarece, pentru a nu fi descoperită fapta de evaziune fiscală, acesta trebuie să fie ascuns. Astfel, în aparență, agentul economic are o eficiență foarte crescută, produce venituri majorate, dar din punct de vedere
economic aceste venituri nu reprezintă nici o valoare, neputînd fi folosite în cadrul procesului economic licit.
Aceste venituri fiind nedeclarate vor merge fară nici o excepție în anumite conturi bancare camuflate în țară sau în străinătate, sau vor fi introduse prin intermediul economiei subterane, contribuind în acest mod la dezvoltarea acesteia. Dezvoltarea a unei economii subterane care implică în mod obligatoriu o mărire a ponderii fenomenului de evaziune fiscală.
În acest mod, se poate produce un mecanism prin care economia întreține evaziunea fiscală.
Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscala
Un sistem al domeniului fiscal este întotdeauna un anumit compromis între necesitatea de intrare de venituri și grija pentru echitate socială, pentru proporționalitatea plăților în funcție de capacitatea fiecărui contribuabil.
Sustragerea de la plata impozitelor constituie o faptă destul de gravă, fiindcă în lipsa anumitor fonduri care constituie care contribuie la formarea veniturilor la buget, statul nu-și va putea îndeplini sarcinile ce-i revin pe de altă parte, direct sau indirect, contribuabilul care a savîrșit un act de evaziune, mai devreme sau mai tîrziu, va avea și el de suferit din cauza efectelor.
Din alt considerent, bugetul de stat este considerat ca fiind un instrument de realizare a unor obiective cu caracter social-economic prin intermediul subvențiilor și al facilităților acordate domeniului fiscal.
Subvențiile se realizează atît pe calea cheltuielilor de tip direct efectuate din resurse de proviniență bugetare, cît și pe calea renunțării statului la anumite venituri la buget care i se cuvin conform legislației în vigoare. Pot beneficia de aceste subvenții atît anumiți agenți economici, cît și anumite categorii sociale care se consideră ca fiind defavorizate și au nevoie de aceste "ajutoare" financiare.
Acordarea de anumite facilități fiscale se referă în special la adoptarea unor anumite măsuri menite să stimuleze anumite activități economice, să favorizeze acțiuni de interes general sau regional, sau să avantajeze anumite categorii sociale. Aceste măsuri îmbracă forma unor
avantaje fiscale – scutiri, reduceri și amînări de impozite directe – pe care autoritatea publică le poate acorda atunci cînd urmărește scopul realizării unor anumitor programe guvemamentale sau locale.
Acordarea acestor subvenții și scutiri de impozite se poate face doar într-un anumit mod, dacă este prezentă o sursă de fonduri suficiente la bugetul de stat pentru a se putea acorda aceste sume de bani sub forma unor subvenții pentru anumite categorii sociale, sau pentru a se putea renunța la unele surse de venit la buget acordarea scutirilor și reducerilor de impozite. În condițiile în care, datorită unei ponderi mai mari a fenomenului de evaziune fiscală și nu numai,cauza principală a prezenții unui volum atat de redus de venituri ce ajung la bugetul de stat fiind performanțele scăzute ale economiei naționale bugetul de stat înregistreză o micșorare considerabilă, aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la bun sfîrșit și, în consecință, acele categorii sociale care au nevoie de un sprijin financiar din partea statului și care ar trebui să îl primească se văd puse în situația de a nu mai putea beneficia de aceste resurse financiare.
Acest lucru determină unele profunde efecte cu caracter social, negative, începînd chiar cu diminuarea standardului de viață al acelor categorii sociale care sunt private de ajutorul din partea statului și în acest mod terminîndu-se cu acțiuni de proteste sindicale mai mult sau mai puțin drastice.
Așa cum am mai menționat deja, una dintre preocupările de bază ale unui sistem fiscal trebuie să fie preponderent grija pentru o echitate socială. Aceasta echitate sociala este foarte importantă deoarece, așa cum de asemenea, am mai aratat în cadrul capitolelor anterioare, fiscalitatea și anume impozitele și taxele îi lovesc pe contribuabili cel mai drastic lovind într-unul dintre cele mai mari interese ale acestora: interesul bănesc. Din această cauză, toți contribuabilii sînt foarte sensibili la orice neregulă sau la orice inechitate la care sunt supuși.
În condițiile existenței unei presiuni fiscale crescute și "de asemenea, în condițiile în care însăși impozitele sunt privite de cele mai multe ori ca fiind o inechitate sau chiar ca o îngerinta majoră a autorității publice în viața particulară a diferitilor tipuri de contribuabili, observarea inechităților ce au o legatură cu aplicarea legislativă deopotrivă pentru toți, aduce la determinarea unui număr din ce în ce mai mare de contribuabili să recurgă la faptele de sustragere de la plata obligațiilor de gen fiscal .
Astfel, în condițiile în care un contribuabil cinstit vede într-un mod direct care sunt anumite consecințe ale unor cote majorate de impozitare asupra activităților sale economice și asupra veniturilor care vor fi obținute pe final ,după achitarea a creanțelor bugetare, și de asemenea se face observată că situația economică a unui alt contribuabil este cu mult mai bună doar pentru că acesta nu își onorează obligațiile fața de bugetul de stat, iar autoritatea fiscală nu este în stare să îi sancționeze pe acești contribuabili și să poată să recupereze creanțele către bugetul de stat, sau, dacă o face, acest lucru se intamplă cu foarte mare întîrziere, atunci contribuabilul cinstit poate ajunge la o concluzie că este mai rentabil din punct de vedere economic să aplice și el metoda de evaziune fiscală, chiar dacă la un moment dat ar fi obligat să plătească anumite penalizări de natură financiară.
Acest raționament este declanșat de profunda înechitate pe care o resimte contribuabilul cinstit vis-a-vis cu un contribuabil evazionist, dar care trăiește mult mai bine.
Această inechitate resimțită de către contribuabilii agenți economici poate fi creată și de o politică a statului de acordare a facilităților fiscale pentu investitorii de origine străină. În condițiile în care investitorii străini dispun de un volum de capital mai mare și de o experiență mai crescută în domeniul managementului economic și în comparație cu alți investitori naționali, aceștia (investitorii – agenți economici – străini) au un avantaj mai mare în concurența cu investitorii autohtoni. Dacă la aceste avantaje pe care le au agenții economici străini care au dorința să investească în economia națională și care sunt de natură pur economică, statul mai adaugă și un pachet de alte avantaje pentru investitorii străini, avantaje de natură financiară, facilitati fiscale, atunci cînd în situația agentilor economici autohtoni care vor să facă o reinvestire în economia națională este foarte dificilă. În aceste condiții agenții economici moldoveni nu au nici o șansă să cîstige această confruntare economică care este dusă în permanență în cadrul unei economii libere, de piață.
Inechitatea simțită de către agenții economici autohtoni este cu atît mai mare cu cît se știe că majoritatea statelor dezvoltate au adoptată o politică economică și fiscală prin care își protejează și stimulează propriii agenți economici, iar în Moldova, pînă la anularea facilităților fiscale situația este exact inversă.
Oricum, pentru a stimula marile investiții în economia moldovenească guvernul trebuie sa acorde o serie de anumite facilități fiscale marilor învestitori.
În condiții generale, într-o societate în care ponderea existenței a fenomenului de evaziune fiscală este mare și se face resimțit într-un mod acut datorită unui nivel de trai care este deja la un nivel scăzut, apar profunde sentimente de inechitate socială care, la rîndul lor, pot determina multe alte efecte cu caracter negativ pentru societatea respectivă.
Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de sentimentul de inechitate socială îl reprezintă scăderea foarte drastică a nivelului încrederii a contribuabililor în autoritatea publică și în ceea politică dusă de aceasta.
Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală
După anul 1991, de cînd Republica Moldova se consideră drept a fi un stat de drept, toate campaniile electorale fie că au fost parlamentare, prezidențiale sau la nivel local, au avut în cuprinsul lor un principiu de bază al politicii actuale care este dezvoltată în țara noastră și anume, lupta împotriva corupției, a fenomenului economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscală și, în general, lupta pentru asigurarea respectării și supremației legii.
În aceste condiții în care, așa cum am mai arătat, fenomenul evaziunii fiscale este un factor foarte important un generator de inechitate socială și de neîncredere a contribuabililor în puterile publice (fenomenul evaziunei fiscale) este, de asemenea un factor de generare a neîncrederii în puterile politice ale perioadei actuale. Pe lîngă mulți alți factori sociali, economici, politici, fenomenul de evaziune fiscală aduce la determinarea unei neîncrederi accentuata a contribuabililor în puterile politice, mai ales în acele puteri politice care sînt responsabile de guvemarea respectivă. Cum o mare majoritate a contribuabililor sunt persoane fizice , cetateni cu drept de vot, iar contribuabilii persoane juridice sunt formate, în fond , tot din persoane fizice care au drept de vot, atunci se poate deduce ușor că această nemultumire ce privește activitatea sa politică a formațiunilor politice responsabile pentru guvernare se poate reflecta foarte ușor în rezultatele unor alegeri .
În acest mod, acest factor al nemulțumirilor cetățenilor determinate de un sentiment a inechității sociale și economice, condiții economice inegale pentru diferiți agenți economici, ce sunt produse sau cel puțin amplificate de o pondere foarte crescută a fenomenului de evaziune fiscală, pot avea o importanta deosebit de crescută asupra evoluției sistemului politic, mai ales într-o țară ca Moldova, unde nivelul de trai și puterea de cumparare pe care și-o pot permite cetățenii sunt foarte reduse.
Cu toate ca am făcut o prezentare a efectelor fenomenului de evaziune fiscală împărțite pe anumite categorii : efecte economice, asupra bugetului de stat, sociale și cele politice, aceste efecte pot fi regasite în același timp în toate componentele acestei materii ce sunt în acest subcapitol au fost tratate oarecum diferit, iar de cele mai multe ori un efect poate produce la rîndul său un ciclu de alte efecte negative.
De aici rezidă importanța majoră a faptului că fenomenul de evaziune fiscală trebuie stopat sau cel puțin este necesar del diminuat substanțial, tocmai cu scopul de a înlătura acest lant de efecte negative.
Ca o concluzie, trebuie de menționat, faptul că impozitul este o prelevare exclusiv pecuniară impusă de stat asupra persoanelor fizice sau juridice, avînd ca obiect de bază acoperirea tuturor cheltuielilor publice. Prin funcțiile pe care le îndeplinește: sursa de venituri la buget; mijloc de redistribuire a veniturilor persoanelor fizice și juridice; instrument de încurajare sau descurajare a unor activități, ramuri de activitate, este considerat că un bun mijloc de redresare a domeniului economic este eliberarea de povara fiscalității. Reducerea cotelor fiscalității ar asigura o ritmicitate a plăților datorate către bugetul de stat. Acesta este de altfel sensul unor reformelor fiscale în S.U.A., Canada, Uniunea Europei Occidentale ( U.E.O.).
CAPITOLUL II
Fenomenul spălării banilor în condițiile economice a Republicii Moldova
2.1 Aspectul spălării banilor în economia Republicii Moldova
Un compartiment aparte în evaziunea fiscală este spălarea banilor care din cauza situației economice precare în Republica Moldova în ultimii douăzeci de ani este foarte des întîlnit în așa măsură încît chear și organele abilitate pentru contracararea cazurilor de corupție și infracțiune nu au abilitatea de a ilucida și contracara toate cazurile de spălare a banilor. Dacă am defini spălarea banilor aceasta ar suna în felul următor:
DEFINIȚIE: Spălarea banilor este infracțiunea prin care infractorul încearcă să ascundă proveniența banilor acumulați din activități dubioase sau din altă ifracțiune comisă de el.
Din punct de vedere legislativ contracararea spălării banilor este prevazută de Legea nr.190-XVI cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului adoptatată la 26.07.07 cu modificare la 7 aprilie 2011.
Din punct de vedere a organelor abilitate pentru combaterea spălării banilor în conformitate cu prevederile art. 131 al Legii nr. 190-XVI din 26.07.07 în Republica Moldova, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (SPCSB) funcționează ca organ de specialitate, cu statut de subdiviziune independentă în cadrul Centrului Național Anticorupție (pina la data de 01.10.2012 – Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC)).
Dacă să analizam structura sistemului autohton de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, el este creat dintr-un sistem informațional complex ce permite interacțiunea nemijlocită în diferite instituții a statului și SPCSB și schimbul informativ direct și rapid mai jos vom enumera structurole statului conectate în sistem.
SPCSB
Ministerul Afacirilor Interne;
Serviciul de Informație și Securitate;
Serviciul Vamal;
Procuratura Generală;
Banca Națională a Moldovei;
Ministerul Economiei;
Camera de Lecențiere;
Comisia Națioanală a Pieții Financiare;
Ministerul Finanțelor;
Ministerul de Tehnologii Informaționale și Comunicații;
Ministerul Justiției;
Biroul Național de Statistică.
Dacă ar fi să analizăm ,,Procedee de spălare a banilor murdari“ am ajunge la concluzia că cele mai frecvent întîlnite metode de spălare a banilor sunt:
Jocurile de noroc
Un mijloc foarte simplu și eficient de spălare a banilor proveniți din infracțiune este acela al folosirii caselor de jocuri. Pentru început se achiziționează direct case de jocuri cu structurile lor de legătură cu tot, respectiv restaurante, hoteluri, societăți care se sprijină pe gestiuni provenite din jocuri de noroc, apoi se pune accentul pe crearea unui sistem de concesionare, de creditare a jucătorilor, astfel încît chitate de proveniență a sumelor nu se dau și procesul de împrumut este necontrolabil din cauza că adese ori este unul verbal și la acordarea împrumutului se acordă bani murdari, iar profitul cazinoului este impozitat și ca prin magie banii murdari devin venit legal a proprietarului.
b) Investiții imobiliare, în aur, pietre prețioase, în opere și obiecte de artă
În sectorul imobiliar, două sunt căile utilizate pentru spălarea banilor: acea tradițională, de achiziționare de proprietăți imobiliare, precum și acea de constituire de societăți pentru construirea și vânzarea imobilelor.
Organizațiile criminale își fac simțită prezența în acest sector, dar se difuzează și în sectoarele colaterale, respectiv: fabrici de cărămizi, fabrici de ciment și beton, societăți care achiziționează terenuri etc.
Organizațiile criminale achiziționeazăprin intermediul unor persoane, în aparență curate, opere și obiecte de artă, ascunzând prețul efectiv de achiziție și fiind astfel în complicitate cu patronii acestor magazine care, din rațiuni fiscale practică și întrețin un comerț la negru.
c) Utilizarea sistemului bancar
Datorită fluxului mare al operațiunilor financiare, a varietății instrumentelor folosite și al serviciilor prestate de bănci, acestea pot deveni locuri de spălare a banilor de proveniență ilicită.
Însărcinatul cu spălarea banilor (a celor proveniți din extorcări, sechestrări de persoane, fraude financiare bancare sau alte activități ilicite) se prezintă la bancă, de regulăla un oficiu periferic, și deschide un cont, pe numele unei persoane nesuspectate, în care face depuneri periodice și din care realizează plăți pe numele altor persoane sau societăți comerciale. Acestea retrimit banii în alte conturi, realizând confuzie și implicit pierderea urmei unor importante sume de bani din activități ilicite. De asemenea, cu complicitatea unor funcționari corupți ai băncilor se pot transfera titluri de valoare, fără acoperire în evidențele contabile ale altor bănci, dându-se astfel valoare unor acte nule și favorizându-se astfel activitățile infracționale ale criminalității organizate. De multe ori activitatea autorităților judiciare este îngreunată de conducerea băncilor care, invocând așa-zisul secret bancar, ascund de fapt existența unor fonduri neînregistrate (negre) în contabilitate și a unor activități legate de criminalitatea organizată.
Experiența autorităților judiciare în această materie a demonstrat mai multe legături între bănci și diferite întreprinderi care, întocmind acte de export fictive ale unor produse, își aproprie sume de bani care de fapt le aparțin și care sunt depozitate în exterior și provin din activități ilicite.
Spre exemplu, exportarea unui produs achiziționat cu o sumă derizorie în țară, poate fi vândut la export cu un preț mărit, ceea ce ar crea posibilitatea aducerii în conturile proprii a unor sume mari din exterior și care se află în străinătate în conturi, așteptând să fie transferate în țară. Este adevărat că în unele cazuri organizațiile criminale sunt ajutate și de guvernanții care, cu o ușurință inexplicabilă, emit ordonanțe ce creează confuzii și posibilități de exportare a unor mărfuri în condițiile pe care le-am arătat mai sus.
d) Achiziționarea titlurilor de stat
Achiziționarea titlurilor de stat care nu pot fi nominalizate face imposibilă individualizarea provenienței ilicite a capitalurilor utilizate pentru investiții.
e) Societățile de leasing
Spălarea banilor murdari este posibilă și în cadrul operațiunilor de leasing, spre exemplu, procedând la achiziții simulate de bunuri cu emisiuni de facturi false pentru chirii inexistente de locațiune financiară. Astfel, o societate cumpără fictiv un autoturism pentru care plătește chire lunar și dobânzi, bani pe care-i scoate din contabilitate și pe care îi împarte de conivență cu societatea vânzătoare.
Procedee de spălarea a banilor murdari în exterior
a. Utilizarea de curieri pentru transportul lichidităților în valută
Se realizează prin importul sau exportul ilicit de valută, titluri sau alte mijloace de plată ascunse asupra persoanelor sau mijloacelor de transport (autovehicule, nave, trenuri, avioane, sau în bagajele care tranzacționează frontierele. S-a constat chiar existența unor curieri internaționali specializați în spălarea banilor în transportul acestora și schimbarea lor sau printr-o trecere succesivă prin instituții bancare dintr-o țară în alta.
b. Compensările
Această modalitate se realizează prin alegerea unui om, numit de italieni „testa di legno”(„cap de lemn”), pe numele căruia se deschide un cont care se alimentează periodic cu sume în valută sau în moneda țării respective. De regulă aceste conturi sunt folosite pentru plătirea familiilor de emigranți care, la rândul lor, depun în străinătate aceleași sume în valută în contul în care se urmărește spălarea banilor.
c. Expediții prin poștă
Plicul este îndreptat către o căsuță poștală sau post restant evitându-se astfel identificarea expeditorului sau al destinatarului. De asemenea, se expediază un colet conținând cărți, spre exemplu, într-o țară străină. Destinatarul nu se prezintă pentru ridicarea coletului. În realitate el de conivență cu funcționarul poștei deschide cutia în care introduce sume în valută.
Coletul se reîntoarce în țara de expediție cu mențiunea că destinatarul nu a fost identificat sau nu s-a prezentat și astfel conținutul este sustras de la controlul vamal.
d. Agenții de turism
Prin agențiile de turism, special constituite în vederea mișcării fondurilor ilicite, dintr-o țară în alta, se pot transfera mari sume de bani în străinătate, camuflând aceste operațiuni în spatele unor activități nerealizate, care pot apărea sub forma plăților sau a comisioanelor. De fapt, constituirea unor agenții de turism de către organizațiile criminale, nu au drept scop promovarea acestei activități, ci crearea unui paravan în spatele căruia, agenții de turism, spațiile societăților sau autovehiculele acestora, sunt folosite în scopul transportării sau disimulării fondurilor obținute prin infracțiuni.
e. Investiții în titluri externe
Pentru săvârșirea spălării banilor sunt căutate „paradisurile fiscale” unde operațiunile sunt protejate de secretul bancar garantându-se anonimatul clientelei. În așa-zisele paradisuri fiscale, normele bancare care impun verificarea clienților, sunt deosebit de permisive, tocmai în scopul atragerii de capitaluri, indiferent de proveniența acestora. Reprezentanții grupărilor criminale, aleg aceste spații pe de o parte, pentru a nu putea fi verificată identitatea lor, sau a provenienței sumelor, ce urmează a fi depuse și, pe de altă parte, pentru că în aceste teritorii, nu există o legislație de combatere a spălării banilor și nici structuri statale specializate în combaterea acestui fenomen.
f.Operațiunile fictive internaționale
Operațiunile fictive în plan internațional se pot realiza prin simularea unor importuri sau exporturi care, în realitate, fie nu au avut loc, fie s-au desfășurat în cantități diferite față de cele declarate (suprafacturare la import și subfacturare la export) într-un mod în care să justifice ieșirea sau intrarea de capital corespunzător actelor fictive întocmite.
Spre exemplu: pe teritoriul țării noastre, o societate străină achiziționează un bun de la un producător autohton cu suma de 1 Euro (1 E = 1 pahar). Acest bun este trecut apoi prin mai multe societăți fictive (vândut și cumpărat), create tot de investitorul străin, aceste operațiuni ducând în final la o creștere artificială a prețului bunului achiziționat, ajungând până la suma de 10 E/buc. Pentru a obține profit, bunul se exportă în țara X, solicitându-se imediat autorităților financiare ale statului, rambursarea taxei pe valoarea adăugată(TVA), întrucât bunul achiziționat pe piața internă a fost exportat.
Totodată, în această operațiune comercială, intervine o grupare de infractori din exterior, care plătește în contul societății care a achiziționat bunurile exportate din țară, întreaga contravaloare, după care societatea exportatoare care a primit banii, creditează cu aceste fonduri, una dintre societățile intermediare, care au fost folosite inițial pentru majorările artificiale ale prețului, de la 1 la 10 Euro.
Apoi aceste sume sunt expediate în altă țară cu motivația înscrisă în facturi, avans achiziție mărfuri. Prin urmare, infracțiunea principală, constă în inducerea în eroare a statului , care a restituit fără o justificare legalăTVA, iar banii din exterior prin care s-a achitat contravaloarea exportului, sunt bani murdari care astfel, au fost introduși în circuitul legal. Sigur, se pune întrebarea:
De ce banii pentru bunurile exportate nu au fost plătite direct de firma externă care a achiziționat bunurile? Simplu, pentru că această firmă, dacă intenționa să cumpere un pahar de un Euro de la producător, o făcea direct și nu prin intermediul a trei sau mai multe firme la un preț crescut artificial de 10 Euro, deci de 10 ori mai mare.
În continuare, pentru înțelegerea fenomenului, vom prezenta și alte câteva exemple de activități prin intermediul cărora organizațiile criminale disimulează existența banilor proveniți din activități criminale.
Spălarea banilor și evaziunea fiscală
Deși sunt mai multe situații în care procedee de spălare a banilor și cele de evaziune fiscală sunt aceleași, este important să înțelegem că, din punct de vedere operațional, sunt procese complet distincte.
Evaziunea fiscală implică obținerea unui venit câștigat legal, ascunderea existenței sale sau deghizarea naturii acesteia, realizându-se prin trecerea într-o categorie de venituri neimpozabile. In aceste situații, venitul legal devine ilegal.
Spre deosebire de evaziunea fiscală, spălarea banilor face ca veniturile obținute în mod ilegal să primească imaginea unor bani câștigați legal. În vreme ce evazioniștii de impozite raportează venituri mai mici din întreprinderile lor legale și, astfel, plătesc un impozit mai mic decât cel legal datorat, cei însărcinați cu spălarea banilor, dimpotrivă, raportează mai multe câștiguri din orice întreprindere legală pe care o folosesc ca acoperire, plătind mai multe taxe decât ar trebui să o facă societățile lor legitime. N-am vrea să se înțeleagă de aici că organizațiile criminale plătesc taxe asupra tuturor câștigurilor realizate.
Chiar dacă ele plătesc taxe asupra unei părți din câștigurile provenite din infracțiuni care produc fonduri ce sunt apoi spălate, organizațiile criminale evită cât mai mult plata taxelor asupra câștigurilor lor generale. Dacă de regulă banii obținuți din infracțiuni nu sunt înregistrați și impozitați, odată ce au trecut prin faza de spălare și introducere în economia legală, se realizează o înregistrare contabilă și o plată a impozitelor deși, așa cum știm, natura lor adevărată este deghizată.
Dacă spre exemplu o grupare criminală, gestionează activitatea a 1000 de prostituate pe care le supraveghează și le încasează veniturile obținute în schimbul serviciilor sexuale, sumele obținute intră direct în conturile organizațiilor criminale, scăpând regulilor oficiale fiscale și de înregistrare a acestora. Dacă însă organizațiile criminale, constituie societăți de pază și protecție, iar cele 1000 de prostituate apar ca agenți puși la dispoziția diferiților oameni de afaceri, sau ca secretare ale acestora, câștigurile sunt înregistrate în contabilitatea agențiilor respective, menționându-se în mod mincinos, că avem de-a face cu o activitate de protecție sau de secretariat. In aceste situații, plățile fiind făcute în numerar, prin cecuri sau cărți de credite, operațiunile sunt înregistrate în contabilitate, fiind supuse impozitării, caz în care câștigurile ilicite (din practicarea prostituției) sunt spălate, natura acestora fiind disimulată.
Daca e să facem un coraport între amploarea fenomenului spălării banilor la nivel internațional și național și nivelul de contracarare a acestuia, vom observa că numărul infracțiunilor nedescoperite este mult mai mare ca acele descoperite atît la scara international cît și națională. Potrivit raportului CNA privind prevenirea și combaterea spălării banilor din 2012 avem următoarele rezultate:
Au fost pornite 11 cauze penale în privința infracțiunilor de spălare a banilor;
22 cauze penale în privința infracțiunilor predicate acestora;
În cadrul urmării penale, a fost sistată suma de 9,2 mln lei în conturile bancare, în scopul stabiliri originii acesteia;
La indicația procurorilor și ofițerilor de urmărire penală, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al CNA (C.C.C.E.C.) a efectuat 137 de însărcinări separate;
Inclusiv au fost interogate 60 de persoane;
Formulate 9 comisii rogatorii;
De asemenea, în baza materialelor Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, au fost efectuate 7 controale fiind calculate și încasate la buget 520 mii lei;
Ca urmare a perchizițiilor efectuate în cadrul urmăririi penale au fost ridicați în numerar peste 2,5 mln lei, fiind reținute 9 persoane și arestate 3;
În perioada nominalizată a fost identificată și stopată activitatea a 48 firme delicvente, ulterior au fost adoptate 48 decizii de sistare a operațiunilor a conturilor în diferite instituții bancare a companiilor identificate în relații cu acestea, fiind sistate circa 13 mln lei, dintre care 11,6 mln lei ulterior au fost sechestrate în cadrul urmăririi penale.
2.2 Companii offshore și paradisuri fiscale
Definiție a Companiei offshore- este compania creată pe teritoriul altei țări cu o politică fiscală mai blîndă dar care nu are activitate economică pe teritoriul acestei țări, dar se folosește de facilitățile fiscale și de un impozit pe venit mai mic.
Ce este un paradis fiscal?
În limbajul curent, paradisuri fiscale sunt acele teritorii care oferă o gamă largă de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate pe acest teritoriu. (Termenul original englez – tax haven – înseamnă refugiu fiscal). O companie offshore poate funcționa sub condiții de impozitare favorabile, numai dacă este înregistrată într-un paradis fiscal. În concordanță cu principiul afirmat mai sus, compania trebuie bineînțeles să funcționeze în afara teritoriului de înregistrare.
În paradisurile fiscale tradiționale, funcționarea companiilor este susținută de un mecanism legislativ extrem de bine organizat, aceasta însemnând că, în țara respectivă, legea asigură condiții de impozitare favorabile companiilor offshore.
Trebuie subliniat faptul că, prin neplata impozitului, compania nu încalcă legea, din contră, conform legii este scutită, parțial sau total de plata impozitelor.
Care este scopul înființării unei companii offshore?
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte legate de înființarea societăților. Există un număr mare de obiective posibile, la fel cum relațiile de afaceri din economia de piață pot implica un număr infinit de combinații. În consecință, clientul este cel care ar trebui să găsească răspunsul la întrebarea de mai sus, deoarece nimeni nu cunoaște afacerile sale mai bine decât el însuși. Noi nu putem decât să descriem pe scurt scopurile pentru care companiile offshore sunt utilizate cel mai frecvent. Acestea sunt următoarele:
Tranzacții comerciale în străinătate;
Investiții prin intermediul unei companii offshore;
Înregistrări de nave și aeronave;
Achiziționarea de proprietăți;
Formarea de companii holding;
Înființarea de societăți de asigurare;
Înființarea de bănci;
Din motive de reputație;
Pentru a amplasa averea personală într-un mediu sigur;
Protecția bunurilor.
Bineînțeles, aceste companii oferă multe alte avantaje pe care nu le putem descrie pe toate din cauza spectrului mare de avantaje. Compania offshore înregistrată într-un paradis fiscal este singura entitate economică cu o gamă largă de utilizări care sunt stabilite în mod concret de către proprietari și directori, a căror responsabilitate constă în evaluarea avantajelor și dezavantajelor companiei offshore.
Care sunt avantajele utilizării unei companii offshore?
Avantajele legate de companiile offshore înregistrate în paradisuri fiscale pot fi împărțite în două categorii distincte:
Avantaje/beneficii fiscale directe;
Beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil;
Beneficii suplimentare
Acest grup de avantaje este format din beneficii independente de impozitare, dar care nu trebuie ignorate de anumite tipuri de afaceri, în anumite situații. O parte din aceste beneficii sunt menționate în cele ce urmează, dar această listă este departe de a fi completă:
Beneficii legate de controlul schimbului valutar: în general, companiile offshore își derulează tranzacțiile financiare în orice monedă de schimb valutar și-și pot păstra rezervele financiare în orice monedă fără o permisiune specială. Astfel, e posibilă reducerea considerabilă a pierderilor de pe urma cursului de schimb valutar când există restricții privind moneda de schimb.
Lipsa obligativității ținerii evidențelor contabile: într-un număr mare de paradisuri fiscale, companiile offshore nu sunt obligate să întocmească registre contabile. Acest fapt conduce la economii substanțiale, deoarece companiile obișnuite de mărime similară (non-offshore) cheltuiesc anual sute sau chiar mii de dolari pe taxe de contabilitate (convertite în dolari).
Considerații legate de prestigiu: Se poate întâmpla ca în anumite situații de afaceri o companie străină să poată oferi termeni și condiții mai avantajoși. Participarea unui „investitor străin” într-o întreprindere obișnuită creează uneori o încredere considerabil mai mare în partenerul de afaceri potențial, sau poate asigura, în unele cazuri, chiar scutirea de taxe vamale.
Unde să înființăm o companie offshore?
În prezent, în lume există mai mult de 40 de regiuni care oferă companiilor offshore avantaje considerabile ca paradisuri fiscale. Aceste paradisuri fiscale tradiționale sunt situate pe arhipelaguri (ex. Insulele Britanice Virgine), în republici insulare (ex. Republica Nauru) sau țări mici (ex. Panama). Legislația independentă a acestor țări sau teritorii încurajează investitorii străini în înființarea companiilor pe teritoriul respectiv. În majoritatea zonelor offshore serioase, funcționarea companiilor, securitatea investițiilor străine și protecția secretului informațiilor sunt garantate prin lege. (De exemplu, Adunarea Legislativă din Insulele Britanice Virgine a votat un astfel de cod de legi în 1984 sub numele de Ordonanța Companiilor de Afaceri Internaționale). Când întâlnim pentru prima dată acest subiect, pare foarte dificil să diferențiem avantajele și dezavantajele oferite de multitudinea de țări cu suprafață mică și probabil necunoscute. Există totuși câțiva factori care vă pot ajuta să vă orientați.
Ce anume conferă companiei statutul de impozitare favorabilă?
Prima întrebare este: În ce sens este favorabilă impozitarea companiei offshore? Și în legătură cu aceasta: de ce este în avantajul acestor țări să ofere investitorilor străini beneficii de o asemenea magnitudine?
În toate paradisurile fiscale serioase avantajele fiscale au o bază legală. De exemplu, pentru companiile înregistrate în Insulele Britanice Virgine menționate anterior, avantajele fiscale sunt asigurate de legea adoptată în 1984. Prin urmare, companiile offshore nu plătesc alte tipuri de impozite Insulelor Britanice Virgine, decit un impozit anual în valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. În Belize și Seychelles, această taxă anuală este de 100 USD, în timp ce în Panama este de 150 USD. Este evident că aceste avantaje fiscale sunt considerabile, în comparație cu impozitul pe profit de 40-50% impus în țările Europei de Est.
De ce este avantajos pentru țara de înregistrare să furnizeze beneficii de impozitare?
Aceste locații sunt situate de obicei în țări mici din punct de vedere geografic. Populația este redusă numeric. Turismul și serviciile diverse joacă cel mai important rol în economiile acestor țări. Companiile offshore asigură acestor țări venituri substanțiale. Pe de o parte, sunt create locuri de muncă, deoarece necesită existența unor firme de avocatură, instituții de stat de înregistrare, bănci înregistrate pe aceste teritorii, etc. Pe de altă parte, ca urmare a plății obligațiilor către stat (taxe de înmatriculare și re-înmatriculare) și impozite populația țării obține un venit considerabil. Să studiem câteva statistici. Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori și, în momentul de față, sunt înmatriculate în această țară aproximativ 460,000 de companii offshore. Dacă toate companiile înmatriculate în acest teritoriu plătesc anual un impozit de 300 USD, atunci numai taxele plătite de companiile offshore reprezintă 8,000 USD pe cap de locuitor.
Ce principii de impozitare sunt în vigoare în locația înregistrării?
După cum s-a menționat anterior, unul din scopurile constituirii companiilor offshore în paradisuri fiscale este de a reduce impozitele și de a beneficia de avantajele fiscale directe sau indirecte.
În același timp, trebuie subliniat că, în ciuda faptului că companiile offshore sunt adesea considerate companii scutite de impozit, în nici o parte a lumii nu există companii scutite complet și legal de orice sarcini financiar-fiscale. În general, în zonele de înregistrare a companiilor offshore se aplică următoarele principii:
În țările în care compania poate obține doar venituri din străinătate, acest venit va fi scutit complet de plata impozitului. În acest caz, compania este obligată să plătească o taxă anuală fixă, independentă de cifra de afaceri și de profitul societății. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas, Belize, etc.
Impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitalul înregistrat al societății. De exemplu, în Lichtenstein fundațiile sunt obligate să plătească anual statului 0,1% din capitalul social (sau cel puțin 1,000 de franci elvețieni).
Sunt scutite de impozit numai veniturile obținute din străinătate. De exemplu, în țări ca Panama și Hong Kong, companiile pot desfășura și activități comerciale interne și veniturile obținute din acestea se impozitează pe baza unei rate lineare, în timp ce veniturile obținute din străinătate sunt scutite de impozit. În acest caz (Hong Kong), compania trebuie să declare separat veniturile interne în raportul anual.
Impozitarea pe baza unei rate liniare. Una dintre locațiile cel mai bine cunoscute este Cipru, unde companiile offshore plătesc un impozit de 4,25% din profiturile nete ale acestora. (În aceste locații, fără excepție, contabilitatea și pregătirea rapoartelor anuale sunt obligatorii.
E de menționat că România ocupă locul 14 în topul celor mai favorabile zone pentru crearea companiilor offshore, mai jos avem o clasificare a companiilor și a zonelor.
1. 24/7 Customer, Inc. Los Gatos, CA USA;
2. Accenture, New York, USA;
3. Adea Solutions, Inc. Irving, USA;
4. Aditi Technologies, Bangalore, India;
5. Affiliated Computer Services, Inc. (ACS), Dallas, USA;
6. AICOM Solutions Corp., Toronto , Canada;
7. Ajuba International, Inc., Novi, USA;
8. Akela, LLC, București, Romînia;
9. Ambergris Solutions, Inc., Pasig City, Filipine;
10. ANTAR Eslabon Systems, S.A. de C.V. Monterrey, Mexic.
TOP 5 cele mai renumite companii offshore din Centrul și Estul Europei :
1. EPAM Systems, Inc.;
2. International Business Alliance ;
3. Luxoft;
4. Akela, LLC;
5. CT Group;
CAPITOLUL III
Confruntarea invizibilă dintre business și organile fiscale în
Republica Moldova
3.1 Economia subterană în Republica Moldova
Economia subterană este definită ca un ansamblu de activități economice organizate cu incălcarea normelor sociale și a celor legislativ economice cu scopul opținerii unui venit (profit ) ce nu poate fi controlat de stat.
Activitățile desfășurate in cadrul economiei supterane se grupează in trei mari grupuri după tipologia accestora :
Activități nedeclarate :
producția intreprinderilor clandestine
raportări reduse ale intreprinderilor
salariile plătile nedeclarate sau mai mici
Activități inafara legii:
proxenetism si prostituție
jocuri de noroc
corupție care implică dare și luare de mită
fraude de asigurare
trafic de droguri
trafic de arme
falsificarea de bani
Activități frauduloase :
munca la negru , evaziunea fiscală, trafic de forța de muncă.
Uniunea Europeană clasifică fenomenile economice expuse mai sus puțin după alte criterii :
activități productive nelegale nedeclarate, ativități neînregistrate de stat în standartele contabilității naționale (activități casnice, munca benevolă, activități de voluntariat ) si cele nedeclarate organelor fiscale (frauda si evaziunea fiscală ).
Modalitățile de identificare a existenții a unei activități economice subterane pot indica și gradul de parazitarea și aprofundare a acestea in ciclul economic național, adică dezvoltarea atît pe orizontală cît și pe verticală a economiei subterane:
Existența prețurilor paralele: existența a mai multor prețuri de echilibru pentru același bun sau serviciu.
Funcționarea mai multor piețe in paralel, care pot lucra într-o conlucrare restrinsă însă poate funcționa și separat, chear dacă nu există prețuri paralele nu este exclus ca bunul dat nu va fi vindut pe piața paralela chear la prețul pieții oficiale.
În cazul în care noi dorim să vedem evoluția preferințelor consumatorului la moment și pe termen lung facem o analiză dintre cerere si ofertă și vom vedea tendințele consumatorului și vom putea prognoza un anumit scenariu de comportament a consumatorului și lista marfurilor rentabile pentru activitatea pieții paralele.
Obiective tipice ale presiunii și absorției pe piețe de bunuri și servicii, monetară, de capital, valutară, a muncii;
Efecte adverse – acele fenomene care fac ca efectul asteptat al unor măsuri guvernamentale să nu se producă :
exemplu : creșterea prețului trebuie să conducă la scaderea cererii pentru un bun cu cerere elastică; dacă acest lucru nu se intamplă este posibil că piața neagră să ofere bunul respectiv la preț mai mic;
Distorsiuni ale functiilor macroeconomice de comportament.
FUNCȚIILE ECONOMIEI SUBTERANE
Economia subterană poate fi utilizată de către un management guvernamental adecvat, ca un catilizator și instrument de stabilizare a economiei naționale mai ales în situații similare celor pe care le traversează economia Republicii Moldova in ultimii cinsprezece ani .
Funțiile principale sunt următoarele:
Funcția de semnalizare a alocarii resurselor – prin utilizarea unor resurse economice (materiale, financiare, de forță de muncă), economia subterană transmite semnale ( îndeosebi prin intermediul prețurilor paralele), cu privire la structura acestor resurse și la modul, gradul și calitatea utilizării lor.
Funcția de semnalizare a schimbărilor de comportament economic se referă la efectele inverse ale economiei subterane asupra unor comportamente economice standarte(exemplu: existența unui surplus de masă monetară la populație, neinsoțită de o creștere a cererii de valută pe piața valutară, in condițiile in care se asteaptă creșterea viitoare a cursului de schimb, indică în mod clar, funcționarea pieței negre valutare; reducerea substanțială a indemnizației de șomaj neurmată de cautarea unui loc de muncă de către șomeri indică funcționarea unei piețe nelegale a muncii etc. );
Funcția de semnalizare a dinamicii prețurilor relative: aici intră difernțele de preț existența pe piața subterană a prețului neoficial pe piața de marfuri și servicii legale , Astfel un coraport între aceste două tipuri de prețuri sunt exprimate printr-o cotă procentuală ne poate arăta cota cu cît a fost prejudiciată piața oficială intr-un interval de timp anumit .
Funcția de cuantificare a costurilor de oportunitate- economia subterană calculează un fel de prețuri umbră, care constituie pentru orice subiect economic (dar îndeosebi pentru investitori) costurile de oportunitate reale ale deciziilor lor economice.
Funcția de absorție a oportunităților economice – economia subterană exploatează oportunitățile și destabiliizările care se produc la nivelul economiei oficiale, întrucît de aici își extrage cea mai mare parte a profiturilor necontabilizate;
Funcția de absoție a beneficiilor instituționale;
Funcția de “umplere a golurilor” economice – economia subterană va exploata acele resurse și oportunități care sunt ignorate de economia oficială datorita ratei extrem de mare a profitului ca urmare a evaziunii fiscale;
Funcția de lege concepută normativ pe baza fraudei : economia subterană sugerează permanent introducerea de noi legi si acte normative, organizaționale, manageriale etc., toate aceste cizelări venind din schemele și tipurile de activități nelegale în cadru pieții supterane ceea ce duce la cizelarea si perfectionarea legislativă.
Efectele economiei subterane
Economia subterană are următoarele tipuri de efecte :
Efecte asupra pieții prin:
– dezechilibrul cererii și ofertei pe piețele oficiale, prin cumpărări de bunuri și servicii care nu reapar în ofertă sau prin livrări de bunuri si servicii care nu au corespondent în cerere;
dezechilibrul pieței muncii prin folosirea neoficială a forței de muncă;
crearea de piețe paralele care conduce la realocări nejustificate de resurse pentru cumpărări, investiții sau producție.
Efecte asupra echilibrului real al economiei ,echilibrul pe piața agregată a bunurilor și serviiilor, prin influențarea comportamentului de consum, economisire și investiții ale sectorului privat, ceea ce determină deformarea curbei IS, de natura să influenteze inlusiv, deciziile guvernamentale menite sa reechilibreze economia reală.
Efecte asupra echilibrului monetar:
prin prețurile paralele la bunuri și servicii, forța de muncă, sau moneda națională;
Prin modificarea comportamentului de economisire și deturnarea unor importante sume de bani în monedă națională și în valută;
Crearea de efecte de așteptare în raport cu principalele variabile macroeonomice simbolice: rata inflației, rata dobînzii, cursul de shimb valutar.
Efecte asupra balanței de plăți externe;
Efecte asupra bugetului de stat.
După părerea unor specialisti ar fi 5 mari cauze care au generat economia paralela:
Lacunile și erorile legislative
Confuziile legislative
Constrangerea administrativă excesivă
Aplicarea nefectivă a legislației
Comportamentul fiscal abuziv al autorităților și tendințele infracționale ale unor agenți economici.
În cazul Republicii Moldova , din cauza lipsei ofertei de bunuri de consum, a lipsurilor întimpinate în etapa pînă la criză, în special în domeniul alimentar, schimbare de sistem a fost prilejul pentru organizarea imediata a unor structuri ale economiei subterane, în principal in domeniul comerțului, prestării de servicii, dar și în cateva ramuri industriale producătoare de produse alimentare și bunuri de consum.
Dintre elementele componente ale economiei subterane cele mai răspîndite, in primele momente au fost activitățile desfăsurate fără inregistrare, evaziunea fiscală și munca la negru.
Munca la negru
Specificul economic determină comportamentul cetățenilor mai ales în zonele subdezvoltate între perioadele de recesiune economică, tranziția economică, reorientările și remodelările economice impun forței de muncă compromisuri importante pentru asigurarea subexistenței.
În multe activități subterane sunt folosite la munci brute, slab salarizate, persoanele fără instruire, care intr-o anumită situație ar putea avea foarte putine relații și ar avea credibilitate scăzuta. La cealaltă extremă se situeaza persoanele care avand instruire și capacitate intelectuală ridicată sunt dispuse, contra unor recompense pe masura, să se implice în organizarea și desfasurarea unor activități subterane.
Consecințele acestui fenomen sunt suportate atat de persoanele implicate care încalcă normele legale și sunt lipsite de asigurari sociale, cît și de stat care va trebui să aloce fonduri, inclusiv pentru asistența socială a multora din aceste persoane.
La finele anului 2013 conform datelor de la biroul național de statistică , rata șomajului a scăzut oficial cu 1.7% față de anul 2012 cînd a îregistrat o creștere cu 2 % . Populația ocupată a constituit 1227,6 mii persoane, crescând cu 1,5% față de anul 2012. Ca și în cazul populației economic active, nu au fost înregistrate disparități pe sexe 48,7% femei și 51,3% bărbați. Aceeași situație s-a înregistrat și în repartiția pe medii 44,2% mediul urban și 55,8% mediul rural.
Cifrele oficiale ajung să fie schimbate de economia subterană. Cei care au venituri la negru nu se mai duc să se înregistreze ca șomeri.
Realitatea din spatele frumoasei cifre a șomajului are efecte directe asupra incasărilor realizate de stat la buget din impozitul pe venit și salarii. Ministerul Finanțelor continuă să aibă probleme de colectare, în cazul impozitului pe venitul global avand chiar mai mult de restituit decît de încasat, după regularizare, de la cei nici două milioane de contribuabili identificați cu venituri din mai multe surse.
Din cele expuse mai sus apare intrebarea : Care este legatura dintre activitatea firmei – raport fiscal – statistica privind șomajul în Republica Moldova însă dacă ne aprofundam opservăm o corelație între acceste trei elemente creată din cauza că în Republica Moldova majoritatea agentâților economici practică remunerarea angajaților în plic ce aduce la neplata asigurării medicale și a contribuției la fondul social , impozitul pe venit pentru persoane fizice ceea ce aduce la prejudicierea financeară a statului .
3.2 Evaziunea fiscală în cadrul firmei ca metodă de majorare a profitului neimpozabil
În Republica Moldova impozitul pe venit pentru agenții economici constituie 12 % aceasta este o rată procentuală cam mare comparativ cu impozitile altor state . Ceea ce crează premize pentru evaziune fiscală și impune agenții economici la elaborarea diferitor scheme de evaziune fiscală .
În urma măsurilor întreprinse numai de către IFS pe mun. Chișinău, pe parcursul perioadei 01.07.2014 – 31.12.2014 s-au obținut rezultate:
Tabelul 3.1
Pe parcursul anului 2014 a fost întocmită o listă de 2082 contribuabili ce activau în domeniul comerțului cu ridicata și amănuntul, industriei prelucrătoare, transportului și comunicațiilor, construcțiilor, care urmau a fi supuși monitorizării de către SFS, cu scopul de majorare a nivelului de conformare la legislația fiscală. Față de aceștia au fost întreprinse următoarele măsuri:
1628 de agenți economici au fost informați de neconformarea acestora, prin expedierea scrisorilor-tip;
1462 de contribuabili au avut parte de discuții verbale la această temă;
391 contribuabili au fost supuși controalelor cu caracter fiscal;
250 contribuabili au fost supuși controalelor fiscale operative, în rezultatul cărora au fost aplicate sancțiuni fiscale în sumă de 1,2 mil lei;
209 contribuabili au avut parte de controale fiscale tematice;
30 contribuabili au fost supuși procedurii de efectuare a inventarierii, în rezultatul cărora a fost calculat suplimentar la buget 1,2 mil lei;
32 de contribuabili au avut parte de instituire a posturilor fiscale;
41 de contribuabili au fost supuși controalelor fiscale prin metoda verificării totale, în rezultatul cărora au fost calculate suplimentar obligații față de buget în sumă de 10,0 mil lei.
FIRMA FANTOMĂ
Este un gen de activitate care apare în țările unde există un nivel ridicat al economiei subterane este în primul rînd rezultatul funcționării unor astfel de firme.
Din experiența de pînă acum sa ajuns la concluzia că cei mai mari specialiști în firme fantomă, sunt cetățenii străini, în special din lumea orientală.
De altfel, imensele sume obtinute din economia subterană sunt schimbate în valută și transferate în străinătate, fără a fi reîntoarse sumele în țara sau bunuri în valoarea sumelor transferate , conducînd in felul acesta la dezechilibrarea și mai accentuată a balanței de plăți.
Firmele fantomă sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei ai bancrutei frauduloase și ai altor infracțiuni considerate ca generatoare de bani murdari.
Consecințele funcționării firmelor fantomă sunt greu de analizat , însă se pot diferenția următoarele:
consecințe fiscale – plata sarcinilor fiscale neachitate variază de la impozite directe (impozitul pe profitul realizat, impozitul pe dividende, impozitul aferent salariilor plătite) la impozite indirecte (taxa pe valoare adăugată, accize), precum și plătile ce trebuiau făcute la fondurile speciale sau prelevări de natură nefiscală precum: contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de sănătate, plata pensiei suplimentare etc.
consecințe bugetare – prin netransferarea la bugetul de stat a impozitelor și taxelor datorate, veniturile statului nu se realizează și în felul acesta nu se pot finanța unele activități care afectează întreaga populație precum: învățămîntul, sănătatea, cultura, apărarea, ordinea publică, infrastructura, administrația, justiția etc.
consecințe monetare, bancare și valutare – dimensiunea relațiilor dintre firmele fantomă face ca o mare cantitate de numerar să circule, în paralel cu economia de la suprafață, care operează cu plățile bancare prin virament. Obținerea de importante sume neimpozabile poate conduce la presiuni artificiale asupra cursului de schimb al leului, deoarece firmele fantomă apar în avantaj (în privința resurselor financiare) față de firmele care operază legal și care licitează în vederea obținerii de valută. Apare așadar o concurență nelegală între participanții la licitația valutară.
consecințe de politică macroeconomică – activitățile acestor firme nu se regasesc în documentele oficiale care stau la baza intocmirii diferitelor situații statistice.Aceste statistici necuprinzînd sectorul economiei subterane, vor reflecta deformat realitatea și deciziile de politică economică și socială luate de guvern nu pot conduce la concluzii corecte.
De exemplu, numărul real al șomerilor nu corespunde realității și nici nivelul salariului minim pe economie; practicarea unor prețuri de import mici duce la denaturarea balanței comerciale, al carui sold negativ nu corespunde realității. Asemenea prețuri de import conduc la măsuri eronate cu privire la protecția produselor moldovenești în fața unei concurențe neloiale.
consecințe sociale și de siguranță națională – pe langă durată acumularea unor averi fabuloase și afișarea unui stil de viața luxos, deținatorii unor asemenea sume de bani îi pot folosi în scopuri care pot atinge siguranța națională prin: coruperea unor înalți funcționari de stat pentru inlesnirea unor afaceri profitabile sau magistrați care să nu-și facă datoria în cazul descoperirii unor ilegalități săvîrșite,finanțarea unor partide politice sau politicieni, finantarea unor grupuri sau persoane din mass-media pentru a propaga interesele deținatorilor de capitaluri ilicite, finantarea unor organizații naționaliste sau chiar teroriste.
Consecințe cu impact internațional – funcționarea firmelor fantomă reprezintă un fapt ilegal față de țările paradis fiscal unde firmele acționează la vedere, iar impozitele și taxele nu se plătesc deloc ori nivelul acestora este foarte redus.
Ca rezultat al acțiunilor întreprinse în perioada anului 2014 sa ajuns la o majorare a venitului la bugetul de stat comparativ cu 2013 cu o cotă de 24 % iar situația majorării pe domenii arată în felul dat:
industria prelucrătoare sa majorat cu 20 %;
construcții sa majorat cu 43%;
comerț cu ridicata și amănuntul sa majorat cu 25%;
transporturi și comunicații sa majorat cu 23%.
Premizele integrării a Republicii Moldova în Uniunea Europeană impune luarea măsurilor necesare pentru ținerea sub control a acestui fenomen și reducerea nivelului accesteea la un procent rezonabil, compatibil cu țările din Europa occidentală. Aceasta implica atît perfecționarea legislației interne și luarea măsurilor necesare aplicării mai bune a acesteia, cît și o mai strînsă colaborare zonală, continentală sau chiar mondială.
CONCLUZIE
În urma analizei tematicii de ,,Evaziune fiscală și metode de combatere în Republica Moldova ,, ajungem la concluzia că legislația fiscală are multe lacune, nu definește concret spectru de infracțiuni ce cad sub incidența fiecărui din articole din codul fiscal cea ce crează premize pentru apariția anumitor fenomene economice cum ar fi spălarea banilor, firmele fantomă, evaziunea fiscală.
Însă e de menționat că pe tot parcursul tezei s-au analizat doar aspectele negative pe care le exercită fiecare din fenomene asupra statului și economiei, însă pot afirma cert că pot fi extrase și momente pozitive pentru stat din activitatea “firmelor fantomă”, “ spălării banilor”, “activității prin intermediul companiilor offshore“ pentru securitatea națională a acestei țări. Aceasta are loc în condițiile cînd activitatea are loc din interesul unui stat pe teritoriul altui stat și anume pot servi la deservirea intereselor și securității naționale. Mai jos expunem unde poate fi folosită fiecare din structurile ecomice menționate mai sus în interesul statului .
SPĂLAREA BANILOR
Spălarea banilor proveniți din vînzarea de armament în cazul în care statul nu poate sau nu vrea să efectueze o tranzacție legală din cauza aspectului de securitate națională, e de menționat că la terminarea ciclului de tranzacție prin intermediul unei firmei, după impozitare banii pot ajunge ca bani curați:
În bugetul de stat.
Pe conturile unei firme X pentru deservirea și finanțarea activității serviciilor speciale.
FIRMELE FANTOMĂ (ONG-uri):
Infiltrarea prin intermediul ONG-ului sau a firmei fantomă pe teritoriul acelei țări, sub formă de acte de caritate sau simularea activității economice a ofițerilor de securitate, introducerea lor sub formă de sponsuri sau personal.
Finațarea intereselor statului pe teritoriul altui stat prin intermediul firmei fantomă:
Finanțarea serviciilor speciale și a activității acestora.
Finanțarea acțiunilor de sabotaj a puterii în stat.
Finanțarea partidelor politice cu o platformă palitică prielnică pentru țara interesată.
Finanțarea grupărilor extremiste din acest stat.
COMPANIILE OFFSHORE (HOLDING-urile)
Companiile offshore după părerea mea sunt o armă foarte periculoasă pentru securitatea economică a țării în mîinile unui manipulator iscusit fiindcă cu ajutorul lor poți subjuga economii și țări întregi cu invesții majore și interese în regiune,
exemplu: Compania ,,X,, înregistrată într-o regiune care inspiră încredere cu ajutorul financiar al țării ,, R ,, și care deservește interesele naționale a țării ,,R,, procură active economice strategice, firma ,,A,, și firma ,, E,, ect. De la țara ,,M,, în care țara ,,R,, are scopuri de absorbire economică la un moment dat asta amenință securitatea economică și integritatea țării și în general este atacată integritatea și democrația țării date. Si dacă în management avem formularea de înghițire și absorbire a companei în politică va apărea expresia de:
absorbire de economie națională;
înghițire de țară.
După părerea mea astfel de combinații sunt posibile din cauza lucrului neeficient a instituțiilor statului și lipsa de finanțare pentru măsuri de contracarare, precum și deficit de persoane calificate.
Și un management de țară infantil.
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Lucrări:
Conf. univ. dr. Gheorghe MOCUȚA, Lect. univ. drd. Radu BUICĂ Cercetarea infracțiunilor de spălarea banilor și finanțarea actelor de terorism în contextul directivelor Uniunii Europene-Considerații Generale; Aspecte de metodologie.-Cluj-Napoca: Imprimeria “UNIVERSUL JURIDIC”, 2013.- 440 p.
Dicționarul Oxford.
Dicționar Explicativ Român.
Web-ografie:
http://www.referatele.com/referate/diverse/online14/Evaziune-fiscala-referatele-com.php
http://cna.md/sites/default/files/spcsb/md_raport_2012_0.pdf
http://raduosipov.blogspot.com/2011/04/evaziunea-fiscala-generator-de-saracie.html
SURSE BIBLIOGRAFICE:
Lucrări:
Conf. univ. dr. Gheorghe MOCUȚA, Lect. univ. drd. Radu BUICĂ Cercetarea infracțiunilor de spălarea banilor și finanțarea actelor de terorism în contextul directivelor Uniunii Europene-Considerații Generale; Aspecte de metodologie.-Cluj-Napoca: Imprimeria “UNIVERSUL JURIDIC”, 2013.- 440 p.
Dicționarul Oxford.
Dicționar Explicativ Român.
Web-ografie:
http://www.referatele.com/referate/diverse/online14/Evaziune-fiscala-referatele-com.php
http://cna.md/sites/default/files/spcsb/md_raport_2012_0.pdf
http://raduosipov.blogspot.com/2011/04/evaziunea-fiscala-generator-de-saracie.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Controlului Fiscal In Limitarea Proceselor Evazioniste (ID: 146170)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.