Riscul Valutar Si Deprecierea Francului Elvetian

Studiu de caz

Riscul valutar și deprecierea francului elvețian

Riscul valutar apare pentru fiecare persoana care a contractat un credit în altă monedă decât cea națională. În România riscul valutar este reprezentat în momentul actual în special de evoluția francului elvețian de la începutul anului.

Începând cu data de 11 septembrie 2011, perioada de vârf a crizei datoriilor din zona euro, banca națională a Elveției a decis să țină cursul de schimb la nivelul de 1,20 de franci pe euro pentru a preveni aprecierea francului și afectarea economiei mondiale.

Acest nivel era menținut prin emiterea de franci cu cumpărare de euro, ceea ce a dus la creșterea rezervelor valutare ale băncii, mai ales cele în euro.

Prin una din cele mai controversate decizii de pe piața valutară mondială, în ianuarie 2015, Banca Centrală a Elveției a renunțat la susținerea plafonului minim de schimb valutar al francului elvețian față de euro.

Această decizie a crescut brutal francul elvețian, a zdruncinat acțiunile băncilor prezente în Europa Centrală și de Est și a destabilizat poziția oricui depinde de cursul de schimb franc-euro.

Creșterea dramatică a francului elvețian a dus la scăderea bruscă a monedelor est-europene, forintul maghiar și zlotul polonez s-au depreciat marcând noi minime istorice.

Reacția de pe piață aduce în prim-plan pericolele pe care le prezintă îndatorarea excesivă în valută, lucru foarte des întâlnit în anii de boom economic.

Deprecierea monedelor est-europene față de franc reduce venitul disponibil și subminează consumul în aceste state ducând la creșterea creditelor în franci .

Aprecierea francului elvețian față de celelalte valute ca urmare a deciziei Băncii Naționale a Elveției de la 14 ianuarie, a dus la creșterea masivă a ratelor la creditele în aceasta monedă contractate de persoanele fizice sau juridice care au venituri in alte monede.
În perioada de boom economic 2005-2008, pe piata bancară română existau simultan oferte de credite in EURO, dolari, franci elvețieni și lei. Diferența între ofertele pentru cele patru monede o reprezenta nivelul dobînzii: cea mai ridicată la lei și cea mai scăzută la franci elvețieni. Persoanele ce au luat credite în franci elvețieni s-au orientat către dobînzile mai mici, care făceau posibilă luarea unui credit nominal mai mare, nefiind conștiente de riscul valutar superior față de creditele în celelalte monede care, erau purtatoare de dobinzi mai mari.

În România, deși dobînda la franci elvețieni era cea mai mică, numărul celor care au luat credite în aceasta moneda a fost mic: în jur de 100.000 de persoane, aproximativ 2,5% din totalul celor care au contactat credite de retail in acea perioada si putin peste 10% din cei cu garantie imobiliara, marea majoritate optind pentru credite in EURO.

Bancile nu acorda credite din fonduri proprii, ci din fonduri atrase. Mai mult, din motive prudentiale, de regula, bancile acorda credite intr-o anumita moneda avind in contrapartida o refinantare in aceeasi moneda. In toata aceasta lamentare colectiva cu privire la soarta debitorilor bancilor in franci elvețieni, se scapa din vedere faptul ca bancile trebuie sa ramburseze creditorilor lor tot in franci elvețieni si ca orice modificare artificiala a cursului fata de debitori le-ar crea pierderi uriase. Tocmai din acest motiv, regula in banking este ca debitorul, daca vrea un credit in alta valuta decit cea in care are venituri, isi asuma riscul de schimb, in timp ce banca isi asuma riscul de dobinda (mai ales atunci cind acorda credite pe termene lungi, cu dobinda fixa).

4. La momentul contractarii creditelor, nimeni nu stia cum urma sa evolueze cursul de schimb EURO/leu, franc elvețian/leu, franc elvețian/EURO, EURO/dolar sau EURO/leu, nici bancile comerciale, nici BNR, nici Banca Nationala a Elveției, nici Sistemul Federal de Rezerva al SUA si nici Banca Central Europeana, asa cum nimeni nu a prevazut criza financiara care a inceput la sfirsitul anului 2008. De altfel, criza francului elvețian a afectat si institutii financiare de prestigiu, unele firme de brokeraj inregistrind pierderi care le obliga la incetarea activitatii.