Rezultatul Entitatii Economice. Contul de Profit Si Pierdere

REZULTATUL ENTITATII ECONOMICE

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

CUPRINS

CAP. I. ASPECTE PRINCIPALE PRIVIND REZULTATUL ȘI PERFORMANȚA

ENTITĂȚII ECONOMICE Conceptul contabil de rezultat

Rolul informației contabile în determinarea rezultatului entității economice

Cheltuielile și veniturile-pǎrți componente ale rezultatului entității economice

în contabilitatea financiarǎ

CAP. II. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE-COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE SITUAȚII FINANCIARE ANUALE CE PRIVEȘTE REZULTATUL ȘI PERFORMANȚA ENTITĂȚII2.1 Structura și obiectivele situațiilor financiare anuale ale entității economice-importanțǎ, rol și lim

2.2 Contul de profit și pierdere ite

CAP. III. LUCRĂRI CONTABILE PRIVIND ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

3.1 Intocmirea balanței de verificare primarǎ

3.2 Inventarierea generalǎ a petrimoniului

3.3 Determinarea rezultatului contabil

3.4 Determinarea profitului impozabil, a impozitului pe profit și

distribuirea rezultatului exercițiului

3.5 Intocmirea balanței de verificare finalǎ

CAP. IV. PERFORMANȚA ENTITĂȚII ECONOMICE ÎN CONTEXTUL VALORIFICĂRII INFORMAȚIEI DEGAJATE DE CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

4.1 Diagnosticul financiar pe baza contului de profit și pierdere

4.2 Diagnosticul rezultatelor entității economice evidențiate prin contul de profit și pierdere

CAPITOLUL V MONOGRAFIE CONTABILĂ LA S.C. „ECUATOR HOLDING” S.R.L PRIVIND DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI FINANCIAR ȘI CALCULUL IMPOZITULUI PE PROFIT DATORAT

Concluzii generale

Bibliografie.

Anexe

CAP . I . ASPECTE PRINCIALE PRIVIND REZULTATUL ȘI PERFORMANȚA ENTITĂȚII ECONOMICE

Asigurarea unei imagini reale asupra poziției financiare și performanțelor unei entități economice constituie obiectivul primordial al situațiilor financiar-contabile.

Resursele sau structura financiară aparținând unei entitati economice cuprind informații despre capacitatea acesteia de a genera lichidități în viitor sau despre nevoile viitoare de creditare ale entitatii respective. Ele se pot constitui, totodată, în argumente aflate la dispozițiaentitatii, în vederea accederii la noi surse de finanțare.

În interpretarea performanțelor unei entitati economice se pune adesea un semn de echivalență între performanță, pe de o parte, și rezultatul obținut, pe de altă parte.

În accepțiunea diverșilor utilizatori, rezultatul poate avea sensuri diferite:

Din punct de vedere al investitorilor: rezultatul alocării capitalului îl constituie profitul pe acțiune;

Datorită faptului că majoritatea burselor de valori se impun companiilor cotate la bursă să prezinte indicatorul „câștiguri pe acțiune”, în ianuarie 1996 IASC a publicat tratatul de expunere E52, prin care solicită tuturor întreprinderilor să calculeze indicatorul „câștiguri pe acțiune”.

Din punct de vedere al creditorilor: rezultatul reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli din care s-au exclus cheltuielile cu dobânzile;

Dobânzile afectează beneficiile în favoarea creditorilor.

Din punct de vedere al salariaților și statului: rezultatul este valoarea adăugată, impozitele și cheltuielile cu salariile devenind afectări de profit;

Din punct de vedere al contabililor mediului: rezultatul trebuie afectat cu cheltuielile care ar trebui suportate de entitate pentru protecția mediului. Aceste cheltuieli corespund unor estimări, a degradărilor produse de entitate asupra mediului.

1.1 Conceptul contabil de rezultat

În articolul „Trei concepte ale profitului din afaceri” Jean St. G. Kerr arăta că nu există un rezultat acceptabil pentru toate situațiile, astfel încât să se poată conchide că el reprezintă adevărata valoare a perioadei, făcându-se referiri la trei concepte de rezultat:

Rezultatul bazat pe costuri istorice convenționale care cuprinde două elemente:

Profitul pur din vânzare, obținut ca diferență între venituri și cheltuieli evaluate în momentul vânzării;

Profitul de preț, obținut ca diferență între costul de achiziție și valoarea în momentul vânzării. Potrivit acestei teorii, se are în vedere, conceptul de menținere de valoare.

Rezultatul fondat pe costuri istorice corectate prin metoda puterii de cumpărare;

Pentru aceasta este nevoie să se recurgă la un indice general al prețurilor, în scopul asigurării menținerii puterii de cumpărare.

Rezultatul bazat pe costuri actuale, punându-se pe prim plan conceptul de capital fizic, în ultimă instanță avându-se în vedere moneda.

Rezultatul afacerii pe structuri de cheltuieli și venituri, pe activități consumatoare și producătoare de rezultat, este prezentat și explicat de contul de profit și pierdere care ilustrează într-o manieră dinamică, rentabilitatea afacerii și modificarea soldurilor fluxurilor generatorae de rezultate în decursul unei perioade de timp. Astfel, rezulatul este considerat variația bogăției entitatii determinată de activitatea sa.

Prin modul său de calcul, rezultatul contabil este orientat spre trecut, servind ca măsură a progresului înregistrat de o entitate economică în decursul unei perioade de timp trecute.

Lee (1985) enumeră alte utilizări ale rezultatului contabil:

Ghid al politicii de dividende și de acumulare a entității;

Mijloc de predicție a rezultatelor viitoare ale unei entități, cu scopul de a lua decizii de investiție (sau dezinvestiție);

Mijloc de evaluare a calității managementului unei entități;

Mijloc de evaluare a valorii deciziilor luate de grupuri legate de entitatea în cauză;

Instrument managerial într-o serie de domenii din interiorul sau din afara entității (politica de stabilire a prețurilor, negocierile salariale, credibilitatea în fața organismelor de credit, reglementarea prețurilor în condiții de monopol).

Se știe că pentru determinarea rezultatului există mai multe abordări posibile:

O abordare patrimonială;

O abordare economică;

O abordare financiară.

Abordarea patrimonială presupune măsurarea profitului în funcție de variația patrimoniului entitatii în cursul unui exercițiu.

Acest tip de măsurare face apel la două bilanțuri succesive.

Abordarea economică a rezultatului face apel la două concepte (venituri și cheltuieli) specifice contabilității de angajamente și presupune măsurarea rezultatului pe baza relației:

Acest mod de determinare a rezultatului este propriu tuturor contabilităților în care operează principiul partidei duble. Particularitățile și dificultățile în măsurarea rezultatului pornesc de la modul în care sunt definite conceptele de venituri și cheltuieli și de la modul în care operează o serie de principii contabile, efectul resimțindu-se în final asupra „Contului de profit și pierdere”, ca model de prezentare a performanțelor entitatii economice dintr-o perspectivă economică.

Abordarea financiară a rezultatului presupune măsurarea acestuia în funcție de variația trezoreriei entitatii în cursul unei perioade, ca diferență între fluxurile de încasări și cele de plăți.

Într-o contabilitate de casă, măsurarea financiară a rezultatului este singura posibilă, fluxurile de încasări coincid în acest caz cu veniturile, iar fluxurile de plăți cu cheltuielile, rezultatul stabilindu-se după relația:

În funcție de recunoașterea rezultatului exercițiului s-au configurat mai multe derivate ale ecuației fundamentale a rezultatului. Astfel, în sistemul anglo-saxon recunoașterea veniturilor și cheltuielilor în momentul vânzării determină ecuația:

Față de ecuația rezultatului în funcție de momentul producției, ecuația (ultima)adaptată și în România recunoaște rezultatul în momentul producție (prioritate economicului), dar prin modul de evaluare a producției stocate (în costuri față de prețuri de vânzare) acordă importanță și principiului prudenței. În acest sens pledează și standardul internațional de contabilitate IAS 18, „Contabilitatea veniturilor” care prevede că, atunci când rezultatul tranzacției nu poate fi serios estimat, profitul trebuie recunoscut doar până la suma cheltuielilor recuperabile, recunoscute (înseamnă că nu este înregistrat nici un profit).

Rezulatul prezintă și o abordare financiară – realția care exrpimă mărimea rezulatului din acest punct de vedere este următoarea:

Prin aceasta, rezulatul exercițiului apare ca variația trezoreriei în cursul unei perioade, obținându-se prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de plăți.

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (profit brut sau pierdere) nu este omogen, în compoziția sa intrând rezultate din activități diferite.

Activitatea de exploatare corespunde obiectului normal al întreprinderii cuprinde următoarea succesiune de etape (în cazul unei întreprinderi de producție):

Cumpărarea de materii prime și materiale;

Transformarea materialelor (prin intervenția forței de muncă și a utilajelor);

Obținerea de produse finite, semifabricate și produse reziduale;

Vânzarea producției obținute.

Dacă primele două etape generează cheltuieli pentru entitatea economica, ultimele două sunt producătoare de venituri. Prin compararea cheltuielilor și veniturilor ocazionate de realizarea activității de bază (de exploatare) se obține rezultatul din exploatare.

Activitatea financiară care completează și concură la desfășurarea activității de bază (de exploatare) a entitatii include atât operațiuni caracterizate printr-o anumită frecvență dar și operațiuni cu caracter excepțional care apar la intervale mari de timp. Cheltuielile și veniturile generate de operațiile de natură financiară dau expresie rezultatului financiar. Acesta influențează într-un sens sau altul mărimea rezultatului din exploatare, obținându-se rezultatul curent.

Operațiile cu caracter excepțional (extraordinar) generează de asemenea cheltuieli și venituri a căror sinteză se regăsește în contul de profit și pierdere sub forma rezultatului extraordinar.

Rezultatul este considerat în general ca variație a bogăției entitatii economice determinată de activitatea sa în timpul unui exercițiu. Se impune o remarcă prealabilă: contabilitatea constată mărimea unui rezultat fără să încerce să descrie condițiile în care a fost obținut; în legătură cu acestea ea nu furnizează indicații decât incidental.

1.2 Rolul informației contabile în determinarea rezultatului entității economice

Activitatea unei entități economice este influențată atât de factori externi (politica monetară, politica fiscală, progresul tehnic, creșterea economică) cât și de factori interni (organizarea întreprinderii, natura produselor, procesul tehnologic, finanțarea pentru dezvoltare, productivitatea muncii etc.).

Una dintre componentele sistemului de organizare și gestionare a agentului economic o constituie circuitele sale informaționale.

Inițial, termenul de informație a fost introdus în domeniul tehnic pentru a desemna incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. Ulterior, semnificația termenului s-a extins la cunoaștere, în general, adică la apariția unui element nou, necunoscut anterior, asupra realității înconjurătoare; în acest scop se utilizează simboluri care, prin asocierea lor cu realitatea, furnizează informație.

În contextul evoluțiilor contemporane ale activitățilorentitatii economice, dezvoltarea economiei de piață, creșterea gradului ei de complexitate a determinat o evoluție corespunzătoare a informației economico-financiare. Acest tip de informație caracterizează situația patrimonială a entitatii economice, rezultatele activității economico-financiare, modul de utilizare a resurselor materiale și umane, atât pentru nevoile proprii, cât și pentru terți (acționari, clienți, bănci, organe fiscale, alte persoane fizice sau juridice).

Evoluțiile actuale ale societății moderne impun perfecționarea continuă a informației economico-financiare. Ea trebuie construită astfel încât să răspundă atât cerințelor conducerii pentru fundamentarea deciziilor, cât și nevoilor informaționale ale partenerilor entitatii economice..

Sursele de informații ale analizei financiare sunt:

Informații financiare: ntru dezvoltare, productivitatea muncii etc.).

Una dintre componentele sistemului de organizare și gestionare a agentului economic o constituie circuitele sale informaționale.

Inițial, termenul de informație a fost introdus în domeniul tehnic pentru a desemna incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. Ulterior, semnificația termenului s-a extins la cunoaștere, în general, adică la apariția unui element nou, necunoscut anterior, asupra realității înconjurătoare; în acest scop se utilizează simboluri care, prin asocierea lor cu realitatea, furnizează informație.

În contextul evoluțiilor contemporane ale activitățilorentitatii economice, dezvoltarea economiei de piață, creșterea gradului ei de complexitate a determinat o evoluție corespunzătoare a informației economico-financiare. Acest tip de informație caracterizează situația patrimonială a entitatii economice, rezultatele activității economico-financiare, modul de utilizare a resurselor materiale și umane, atât pentru nevoile proprii, cât și pentru terți (acționari, clienți, bănci, organe fiscale, alte persoane fizice sau juridice).

Evoluțiile actuale ale societății moderne impun perfecționarea continuă a informației economico-financiare. Ea trebuie construită astfel încât să răspundă atât cerințelor conducerii pentru fundamentarea deciziilor, cât și nevoilor informaționale ale partenerilor entitatii economice..

Sursele de informații ale analizei financiare sunt:

Informații financiare: situațiile financiare anuale (bilanț, cont de profit și pierderi, fluxuri de numerar, notele explicative), raportările semestriale și trimestriale, evoluția cotațiilor la bursă, informații privind concurența, previziunile analizelor financiare etc;

Informații economice: evoluția activității economice, evoluția prețurilor, evoluția sectorului de activitate, situația economică generală, perspectivele economice, evoluția cursurilor de schimb ale monedei naționale etc.;

Alte informații: evaluarea riscurilor de creditare, fuziuni și achiziții, raporturi de gestiune etc.

Informațiile generale se referă la conjunctura economică, respectiv la situația generală a economiei la un moment dat, rezultatele economice ale agenților economici fiind influențate în mod direct de recesiunile sau expansiunile economice.

Informații despre sectorul de activitate, importanța unui studiu supra sectorului de activitate decurgând din faptul ca evoluția generală a unei entitati economicșea este dată în cea mai mare parte de evoluția sectorului din care face parte. Informațiile necesare pentru aprecierea evoluției sectorului de activitate cuprind:

Natura produselor;

Procesele tehnologice utilizate;

Structura producției care are o incidență semnificativă asupra rezultatelor și rentabilităților, asupra duratei de rotație a stocurilor, asupra mijloacelor de finanțare;

Informații privind entitatea economica, sursele de informații privind întreprinderea fiind diverse. Unele informații sunt obligatorii și publice, altele sunt oferite în exclusivitate acționarilor. Marea majoritate a informațiilor privesc latura fiscală și cuprind bilanțul, contul de rezultate, anexe și note explicative care trebuie oferite instituțiilor financiare și care sunt oferite spre publicare în presa economică și fiscală de specialitate. În general, analiza financiară utilizează toate sursele de informații care pot clarifica anumite aspecte pentru a putea stabili un diagnostic financiar. Grație caracterului său sistematic, omogen și diversității informațiilor pe care le oferă, contabilitatea apare ca principal furnizor de informații necesare analizei financiare. Însă, cadrul prevăzut de reglementări și de normalizare a înregistrărilor și tratamentelor evenimentelor economice induc un formalism care creează dificultăți în stabilirea unui diagnostic financiar. Totuși există o serie de limite ale informațiilor contabile:

Utilizarea costului istoric și inflația: datele furnizate de contabilitate sunt exprimate în cifre istorice, nefiind ajustate cu indicele prețurilor de consum, astfel încât pentru a putea asigura comparabilitatea datelor este necesară o retratare a acestora.

Utilizarea diferitelor metode de evaluare a stocurilor (FIFO, LIFO, CMP) care creează dificultăți în efectuarea de comparații între entitati economice. Analistul financiar trebuie adesea să privească dincolo de datele din situațiile financiare pentru a elimina aceste discrepanțe;

Tratamentul evenimentelor extraordinare – analistul trebuie să determine care din elementele extraordinare trebuie luate în analiza financiară, mai ales prin prisma faptului ca prin armonizarea contabilității cu directivele europene multe din elementele extraordinare sunt considerate ca fiind aferente exploatării.

Importanța și diversitatea informațiilor folosite determină complexitatea analizei financiare pentru stabilirea unui diagnostic financiar.

La nivelul cel mai general, se pun în discuție obligativitatea ținerii contabilității și definirea informării realizate prin intermediul situațiilor financiare anuale, în termeni de conținut și din punct de vedere calitativ, prin prisma principiilor de regularitate, sinceritate și imagine fidelă.

Informația din cadrul întreprinderii este de diferite tipuri:

Informația contabilă, generată de sistemul contabil, stă la baza a numeroase rapoarte financiare. Informația contabilă este detaliată și adesea dificil de înțeles pentru persoanele care nu practică contabilitatea. Pe vremuri eficientă, ca un sistem de informații central al entitatii economice, contabilitatea a devenit cu timpul recipientul diferitelor sisteme de informație anexe (debitori, creditori, stocuri etc.), iar informațiile detaliate se găsesc din ce în ce mai mult în aceste sisteme.

În mediul informațional al entitatii economice, cât și pe piața informațională, un important segment este ocupat de producția „științei conturilor”. Această realitate justifică poziționarea contabilității în postura de componentă esențială a sistemului informațional economic.

Informația financiară cu caracter operațional – se regăsește în rapoartele financiare ce servesc la luarea deciziilor operaționale de către auditorii interni ai întreprinderii. Această categorie de informații cuprinde în special bugetele, investițiile, trezoreria, situația creditelor, a debitorilor și a stocurilor. Dacă pentru contabilitate și mediul său interesează informația contabilă, pentru analiza financiară interesează informația financiară, care se poate spune, reprezintă rezultatul prelucrării informației contabile cu ajutorul indicatorilor economico-financiari.

Informația cu caracter strategic – este cuprinsă în rapoartele destinate conducătorilor societăților/grupurilor, rapoarte care servesc pentru susținerea și urmărirea obiectivelor strategice ale entitatii, având un nivel de sinteză important.

Informația financiară cerută de actorii externi. Mediul în care acționează entitatea reprezintă o parte importantă în funcționarea unei societăți, de aceea o cantitate de informații, îndeosebi financiare, trebuie produsă pentru a satisface diferiți actori externi. Chiar dacă aceste informații sunt adesea deja disponibile în cadrul entitati.

Informația financiar-contabilă, ca instrument suplu de analiză a rezultatelor entitatii, trebuie să fie cu necesitate omogenă, omogenitate ca finalitate a procesului de „normalizare a contabilității”, referindu-se la termenii folosiți și la regulile de redactare a situațiilor financiare anuale care trebuie să fie identice pentru toate entitatile.

Informațiile contabile furnizate de către conturile contabile sintetice și analitice servesc analizei economico-financiare drept materie primă de prim rang, în elaborarea unor diagnostice puternic bazate pe realitatea economico-financiară surprinsă cu acuratețe de conturile contabile în cauză.

Informația contabilă pentru a fi utilă atât analiștilor cât și în procesul de luare a deciziilor, trebuie să îndeplinească anumite caracteristici calitative cum sunt: relevanța, pertinența, fiabilitatea, comparabilitatea și inteligibilitatea.

Relevanța

O informație posedă calitatea de relevanță sau pertinentă când ea este susceptibilă de a influența deciziile economice ale utilizatorilor. Conform teoriilor privind informația, relevanța trebuie asigurată atât din punct de vedere spațial cât și temporal.

Relevanța spațială implică realizarea unei selecții a informațiilor și prelucrarea acestora, în funcție de nevoile unui utilizator.

Ținând seama de această realitate, organismul internațional de normalizare, IASC (International Accounting Standards Committee), actualmente IASB (International Accounting Standards Board) a introdus importanța relativă ca parte integrantă a relevanței. „Relevanța informației este influențată de natura și importanța acesteia. În anumite cazuri, natura informației este suficientă, prin ea însăși, să asigure relevanța.”

Fiabilitatea

O informație este fiabilă când ea nu este afectată de erori sau de distorsiuni importante și, ca urmare, destinatarii pot avea încredere în ea. Pentru organismul internațional de normalizare, pertinența implică imaginea fidelă. Informația trebuie să prezinte de o manieră fidelă tranzacțiile în acord cu substanța lor și realitatea economică. Încercarea de prezentare fidelă a tuturor tranzacțiilor și evenimentelor întâmpină o serie de dificultăți pe planul identificării și evaluării, ceea ce are ca efect ignorarea unor elemente.

Contabilitatea traduce în modelul cel mai fidel realitățile juridice și contribuie la informarea financiară și juridică asupra activității entitatii, fiind unul dintre mijloacele de comunicare care unesc agenții economici și sociali.

După cum subliniază F. Pasqualini (1992)., „imaginea fidelă este orizontul spre care converge acțiunea, ea seamănă, într-o oarecare măsură, cu un apel la coordonarea și rezolvarea contradicțiilor și intrigilor. Imaginea fidelă se impune tuturor tipurilor de situații financiare, fiind un veritabil obiectiv, atât pentru documentele care prezintă informația financiară și juridică, cât și pentru intervenția legislatorului în materie de contabilitate; astfel ea priește o dimensiune specială, aproape supraegală”.

Utilizatorul trebuie să regăsească în informația dată realitatea situației entitatii pentru a putea fi în măsură să ia deciziile necesare.

Neutralitate.

În procesul de preparare și de prezentare a informației, profesionistul contabil este obligat să-și manifeste opțiunea.

Prudența.

In caz de incertitudini, estimările trebuie să fie prudente.

Exhaustivitate.

Exhaustivitatea este reținută în măsura în care este permisă de pragul de semnificație și de raportul cost/avantaje.

Organismele de normalizare american (FASB) și canadian (ICCA) nu evidențiază exhaustivitatea ca dimensiune a fiabilității; ele rețin, în schimb, verificabilitatea. Aceasta presupune că „diferiți observatori competenți, pot fi de acord, că informația reprezintă bine ceea ce consideră că reprezintă”.

Comparabilitatea.

În general, o informație este utilă doar dacă ea poate fi raportată la alte informații despre entitatile prezentate la un moment dat sau la informații de aceeași natură relative la alte entitati. Altfel spus, o informație este utilă dacă ea este comparabilă.

Conform organismului internațional de normalizare, comparabilitatea îmbracă un dublu aspect:

– Comparabilitatea în timp: utilizatorii trebuie să fie în măsură să comparare, în timp, situația financiară și performanțele unei entitati economice, cu scopul de a identifica tendințele acestora; acest aspect implică permanența metodelor.

– Comparabilitatea în spațiu: utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare situațiile financiare ale unor entitati economice diferite; acest aspect implică uniformitatea metodelor.

Inteligibilitatea

O formulă de inteligibilitate este o metodă cantitativă care prevede când pasaje de proză sunt înțelese, cu probabilitate, de către un anumit grup de beneficiari. Succesul unei formule variază în funcție de capacitatea sa de a măsura elementele (conținut, stil, formă, organizare) de care depinde gradul de înțelegere al cititorului.

Teoretic, pentru a fi utilă, o informație trebuie să întrunească, concomitent, toate caracteristicile prezentate. Acest lucru nu este însă posibil deoarece în practică apar, adesea, situații în care unele caracteristici intră în conflict.

Prin excelență, informația contabilă este o informație în etalon valoric, fiind utilizate și informații exprimate în unități naturale (cantități, timp de lucru etc.), dar acestea au mai mult un rol operativ și de gestiune fizică decât de gestionare a performanței unei organizații economice, măsurate în termeni de profitabilitate și lichiditate.

Întrucât elementele patrimoniale ce compun activul unei întreprinderi nu pot înregistra decât modificări de natura creșterii sau descreșterii, contul contabil devine un puternic instrument de comensurare a acestor modificări. Pentru ca informația furnizată de către conturile contabile să fie fructificată la adevărata ei valoare, este necesară instituirea unei legături indisolubile între informațiile generate de conturi și analiza economico-financiară.

În analiza eficienței globale a unei entitati economice este deosebit de importantă cantitatea și calitatea informațiilor de natură financiar-contabilă existentă la un moment dat în sistemul entitatii economice, de preferință la nivele din ce mai analitice.

În general, o funcție de producție economică reflectă dependența funcțională dintre factorii care determină realizarea producției sau profitului unei entitati economice.

Este evident faptul că pentru a obține o rentabilitate superioară la nivelul întregii activități economice, o entitate economica trebuie să-și maximizeze funcția economică a profitului, și să-și minimizeze funcția economică a costurilor.

Pe baza informațiilor furnizate de către conturile sintetice și analitice, la nivelul fiecărei entitati economnice se construiește bilanțul contabil, ca sinteză a tuturor modificărilor de natură patrimonială regăsite la nivelul unui exercițiu financiar-contabil.

1.3 Cheltuielile și veniturile-pǎrți componente ale rezultatului entității economice în contabilitatea finaciarǎ

Contabilitatea financiarǎ a cheltuielilor și veniturilor este organizatǎ având la bazǎ concepția dualistǎ.In consecințǎ,ea are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor,iar contabilitatea de gestiune,în raport de destinația cheltuielilor.

În acțiunea de circumscriere și delimitare a sferei de cuprindere a conceptelor de cheltuieli și venituri se pornește de la caracterul de proces al activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor și crearea veniturilor se derulează în timp în mai multe etape succesive și/sau simultan. Astfel, în procesul de generare a cheltuielilor se disting patru momente: angajare, consumare, plata și imputarea.

Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligația bănească generatoare de plăți.

Consumarea presupune transformarea/distrugerea bunurilor în scopul satisfacerii unor nevoi sau înstrăinarea lor.

Plățile au loc în momentul stingerii obligațiilor față de terți prin achitarea datoriilor față de aceștia.

Imputarea are loc în momentul în care cheltuielile sunt decontate asupra rezultatelor obținute.

În procesul de creare a veniturilor se disting patru momente: producția, facturarea (vânzarea), încasarea și încorporarea/imputarea.

Producția este momentul realizării obiectului de activitate al agentului economic.

Facturarea (vânzarea) este momentul transferării dreptului de proprietate asupra bunului de la vânzător la cumpărător .

Încasarea este momentul în care se recuperează contravaloarea bunurilor vândute sau a serviciilor prestate.

Încorporarea este momentul de înglobare a veniturilor în rezultate în scopul comparării lor cu cheltuielile corespondente.

O mare diversitate de operații economice conduc la transformarea unor elemente ale patrimoniului economic în rezultate economico-financiare care:

a) în sens larg se concretizează în:

a1) cheltuieli care, în principiu, semnifică o „sărăcire” a entitatii economice, generată fie de o micșorare a unor elemente de active patrimoniale, fie de o creștere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii). Potrivit Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB cheltuielile reprezintă „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.”

b1) venituri care, în principiu, semnifică o „îmbogățire” a entitatii economice, generată fie de o creștere a unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii). Potrivit Cadrului general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASB, cheltuielile reprezintă „creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuția acționarilor.”

b) în sens restrâns, se concretizează în:

b1) profit, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;

b2) pierdere, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Toate operațile care determinǎ cheltuieli și venituri sunt,deci,înregistrate,în momentul generǎrii sau angajǎrii lor.Organizarea contabilitǎții presupune individualizarea și reflectarea cheltuielilor în faza de angajare și consum,iar a veniturilor,în momentul transferǎrii dreptului de proprietate ,deci a livrǎrii sau facturǎrii cǎtre client.

În general, cheltuielile reprezintă expresia valorică a operațiilor economice referitoare la cumpărarea și utilizarea bunurilor economice. Structura analitică a cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a acestora:

Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi de exemplu consumul de materii prime, consumul de materiale auxiliare etc.

Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de elemente nestocabile, lucrări, utilități și servicii destinate producției, cu ocazia nașterii datoriei față de furnizori.

Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a entitatii economice, pentru care anterior plății nu a fost înregistrat angajamentul (obligația) de plată.

Încorporarea (includerea) în cheltuielile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor), deprecierile economice probabil reversibile (ajustarile pentru deprecierea activelor) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor, pierderilor și/sau cheltuielilor estimate viitoare (provizioanele).

Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

– consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea;

   – cheltuieli cu personalul;

   – executarea unor obligații legale sau contractuale etc.

    Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a entității. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

    În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

În contabilitatea financiarǎ,potrivit Planului de Conturi General,cheltuielile entitatii economice privesc conturile sintetice din clasa 6.

În general, veniturile reprezintă expresia valorică a producției stocate și/sau livrate. Similar cheltuielilor, veniturile au o mare diversitate, dar, totuși, pot fi identificate cel puțin patru modalități principale de formare (apariție) a lor:

Obținerea producției fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei entitati productive. în acest moment al ciclului economic, evaluarea producției obținute se face la costuri efective de producție.

Livrarea (facturarea) producției fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În acest moment al ciclului economic, evaluarea producției vândute se face la prețuri de vânzare, inclusiv TVA – acolo unde este cazul. Veniturile din vânzare se constituie pentru producător (vânzător) la nivelul prețului negociat de vânzare fără eventuala Taxă pe Valoarea Adăugată.

încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestații și servicii care fac obiectul curent de activitate al entitatii economice, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanțe față de clienți (cumpărători).

încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exercițiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exercițiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exercițiu financiar expirabil. Este vorba de venituri constatate în avans scadente și/sau de venituri din anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri și cheltuieli, rămase fără obiect.

Veniturile, „sunt reprezentate de totalitatea operațiilor economice care afectează patrimoniul entitatii economice prin mărirea activului, dacă se fac încasări în numerar ori dacă se înregistrează în prealabil creanțele asupra clienților sau prin micșorarea unor elemente de pasiv reprezentate de diminuarea provizioanelor, dacă acestea rămân fără obiect, integral sau parțial”.

Veniturile potrivit normelor contabile IASC (International Accounting Standard Committee – Comitetul privind standardele internaționale de contabilitate), sunt creșteri de active sau diminuări de pasive aferente perioadei curente, ducând la creșterea capitalurilor proprii și nereprezentând contribuții ale proprietarilor. Pentru a fi recunoscute ca și venituri, ele trebuie a fi măsurate în mod fiabil.

Structura reglementară a veniturilor vizează:

1) Sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, activități care sunt reprezentate de orice activități desfășurate de o persoană juridică, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe ale acestora. Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

2) Câștigurile din orice alte surse, câștiguri ce reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de veniturile din această activitate

   În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

    Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

    Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

   Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

    Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

    Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

Economiștii au adoptat în majoritate conceptul menținerii venitului. Sub acest aspect (specificat de Hicks), venitul este suma maximă ce poate fi consumată în timpul unei perioade de timp și care lasă în același timp, la sfârșitul perioadei, entitatea la același nivel al bogăției, pe care îl avea la început. Bogăția este determinată făcându-se referire la valoare de piață a activelor nete productive la începutul și la sfârșitul perioadei.

    Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

   a) venituri din exploatare;

   b) venituri financiare;

   c) venituri extraordinare.

   Veniturile din exploatare cuprind:

   a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii;

   b) venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

   c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;

   d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

   e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.

   Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

    Veniturile din producția stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

    Veniturile financiare cuprind:

   a) venituri din imobilizări financiare;

   b) venituri din investiții pe termen scurt;

   c) venituri din creanțe imobilizate;

   d) venituri din investiții financiare cedate;

   e) venituri din diferențe de curs valutar;

   f) venituri din dobânzi;

   g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

   h) alte venituri financiare.

Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă, în această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

Venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități)

Sistemul românesc de contabilitate include în categoria momentelor de recunoaștere a veniturilor și pe cel al obținerii producției fabricate sau al altor stocuri din producție proprie. Astfel, veniturile din exploatare sunt influențate și de cele rezultate în urma variației stocurilor fabricate de întreprindere (produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție în curs de execuție, animale și păsări) în sensul că:

în situația în care la sfârșitul perioadei entitatea economica are stocuri de producție fabricată mai mari decât la începutul perioadei, diferența dintre cele două valori va majora valoarea veniturilor totale din exploatare;

în situația în care la sfârșitul perioadei entitatea are stocuri de producție fabricată mai mici decât la începutul perioadei, diferența dintre cele două valori va diminua valoarea veniturilor totale din exploatare.

   În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienți.

    Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

   a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;

   b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor; și

   c) veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.

    Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

    Prestările nefacturate până la sfârșitul perioadei se evidențiază în contul de "Lucrări și servicii în curs de execuție", pe seama veniturilor din producția stocată.

    Veniturile din dobânzi, redevențe și dividende se recunosc astfel:

   a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;

   b) redevențele se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului;

   c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le încasa.

    Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora.

    Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri. În cazul în care nu se mai justifică menținerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

În contabilitatea financiarǎ,potrivit Planului de Conturi General,veniturile entitatii economice privesc conturile sintetice din clasa 7.

CAP. II. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE – COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE SITUAȚII FINANCIARE ANUALE CE PRIVEȘTE

REZULTATUL ENTITĂȚII ECONOMICE

Complexitatea problematicii și diversitatea practicilor și metodelor de evidență a fluxurilor antrenate de activitățile întreprinderii impun necesitatea recurgerii la o multitudine de surse informaționale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară, situațiile financiare, politicile întreprinderii, legislație, informații referitoare la sectorul de activitate, la situația altor competitori etc.

Principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii o constituie contul de profit și pierdere. Variația capitalului propriu, generată de performanțele economice ale întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performanțe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul operațiilor de gestiune ale unui exercițiu financiar, exprimate în venituri și cheltuieli, generatoare de profituri sau pierderi, denumit contul de profit și pierdere.

2.1 Structura și obiectivele situațiilor financiare anuale ale entității economice

În cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, se prevede că: „Situațiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacțiilor și ale altor evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite structurile situațiilor financiare.

Structurile bilanțului legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalul propriu. Structurile contului de profit și pierdere, legate în mod direct de evaluarea performanței sunt veniturile și cheltuielile”.

Conform reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, fiecare întreprindere are obligația să întocmească situații financiare (conturi) anuale, acestea trebuind să cuprindă:

bilanțul;

contul de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de trezorerie;

politici contabile și note explicative.

    Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii:

   – total active: 3.650.000 euro,

   – cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,

   – număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50

 întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale.

   Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanț prescurtat, cont de profit și pierdere, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate. Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar.

Situațiile financiare trebuie să satisfacă necesitățile comune ale utilizatorilor. Totuși, acestea nu oferă toate informațiile de care au nevoie utilizatorii în ceea ce privește luarea deciziilor, deoarece „în mare măsură” situațiile financiare relevă efectele trecute și nu oferă, de regulă, informații nonfinanciare.

De asemenea, pe baza situațiilor financiare, pot fi evaluate rezultatele administrării întreprinderii, inclusiv modul de gestionare de către manageri a resurselor încredințate. Acei utilizatori care doresc să evalueze modul de administrare a întreprinderii sau să stabilească responsabilitatea managerului procedează de această manieră pentru a lua decizii economice care vizează fie opțiunea de a păstra sau vinde în respectiva întreprindere, fie înlocuirea ori reconfirmarea conducerii acesteia.

Situațiile financiare constituie suportul informațional necesar efectuării analizei financiare orientată spre formularea unui diagnostic financiar.

Datele din situațiile financiare fundamentează procesul decizional, iar prin urmărirea mișcărilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale se efectuează controlul derulării acestor procese, analizând rezultatele obținute în raport de parametrii care au stat la baza adoptării deciziilor.

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate, utilizatorii situațiilor financiare sunt investitorii actuali și potențiali, salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernul, administrația și publicul. Ei utilizează situațiile financiare în scopul de a satisface diferitele nevoi de

Managementul întreprinderii utilizează (ar trebui să utilizeze) frecvent analiza propriilor rezultate și performanțe financiare prin raportare la situația industriei și a principalelor concurenți pentru a-și localiza propria poziție. Monitorizarea performanțelor ramurii influențează nivelul și momentul investițiilor, politica de cercetare-dezvoltare, politica de marketing-promovare etc.

Situațiile financiare anuale se pǎstreaza timp de 50 de ani.

Potrivit dispozițiilor imperative ale Legii nr. 31/1990 privind societǎțile comerciale (art.185), administratorii societǎților comerciale au obligația ca, în termen de 15 zile de la data adunǎrii generale, sǎ depunǎ o copie de pe situațiile financiare anuale la oficiul registrului comerțului, precum și la Ministerul Finanțelor Publice. Termenul maxim de depunere a situațiilor financiare, atât la oficiul registrului comertului, cât si la Ministerul Finanțelor Publice, este stabilit prin Legea contabilitǎtii nr. 82/1991 astfel:

28 februarie – pentru persoanele care, de la constituire, nu au desfǎșurat activitate, caz în care în locul situațiilor financiare se depune o declarație;

30 aprilie – persoanele juridice care aplicǎ Reglementǎrile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, inclusiv microîntreprinderile;

30 mai – pentru persoanele juridice care aplicǎ reglementǎri contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiarǎ, stabilite prin ordin al Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare sunt elaborate de regulă, pornindu-se de la prezumția că întreprinderea își va continua activitatea și în viitorul previzibil și că ea nu are intenția și nici nevoia de a-și lichida sau de a-și reduce în mod semnificativ activitatea. Atunci când conducerea apreciază prezumția continuității activității sunt luate în considerare toate informațiile disponibile pentru viitorul previzibil care trebuie să fie de cel puțin 12 luni de la data bilanțului, fără a fi limitat însă, la această perioadă.

2.2 Contul de profit și pierdere-importanțǎ, rol și limite

Profitul este o componentă a prețului de vânzare a bunurilor sau serviciilor realizate de firmă; prețul final al acestora este determinat de marja (cota) de profit așteptată.

Se poate vorbi de profit atunci când veniturile totale ale activității unei întreprinderi depășesc cheltuielile totale. Dar tocmai faptul că a obține profit este scopul comun al tuturor agenților economici, viabilitatea țelului depinde de capacitatea acestora de a previziona cât mai corect alternativele posibile de evoluție a activității lor economice. Așadar, „profitul este o consecință a riscului”, o recompensă pe care o poate primi agentul economic pentru riscarea capitalului său. Prin urmare, profitul este un venit ce răsplătește munca întreprinzătorului, capitalul utilizat și posibilitatea apariției riscurilor. Sau după cum spunea Louis de Broglie: „Trebuie să urmărim riscul pentru că riscul este condiția la toate succesele”.

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității unei întreprinderi, în cursul unei perioade. El constituie o sinteză a contabilității de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei întreprinderi, pentru o anumită durată. Însă definirea performanței întreprinderii se face diferit, în funcție de interesele utilizatorilor de informație contabilă și de postulatele și principiile contabile reținute pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informație contabilă sunt interesați mai mult de informația privind profitul întreprinderii, pe când alții urmăresc fluxurile (viitoare) de trezorerie. Chiar noțiunea de profit sau beneficiu nu este definită în același mod de economiști și de profesioniștii contabili.

Astfel, unii experți contabili nu includ în beneficiu anumite elemente care contribuie la creșterea generală și la reușita întreprinderii.

Contul de rezultate în varianta sa tradițională, a fost cunoscut sub mai multe titluri. IFRS se referă la această situație financiară numind-o situația veniturilor, iar în Directiva a IV-a a CEE și multe dintre țările UE, se referă la el, numindu-l cont de profit și pierdere; în SUA sunt folosite uneori alte denumiri ca situația venitului, situația câștigului, situația operațiunilor.

Pentru o bună perioadă de timp, contul de profit și pierdere a fost perceput la toate nivelurile, atât de investitori, creditori, management, precum și alte părți interesate, ca singura și cea mai importantă situație financiară de bază a unei întreprinderi. Mulți ani de-a rândul, începând cu anii 1960, dezvoltarea teoriei contabile a fost condusă de dorința de a prezenta o situație a venitului cât mai relevantă, mergând până într-acolo încât bilanțul devenea un depozit rezidual de conturi, cum ar fi elementele amânate și creditele, care abia s-ar fi putut încadra în definiția activelor sau datoriilor. Investitorii folosesc veniturile anterioare ale afacerii ca fiind cel mai important element în previzionarea câștigurilor lor viitoare, cu impact direct asupra prețului acțiunilor și a dividendelor.

Creditorii privesc contul de profit și pierdere din punct de vedere al posibilității celui împrumutat de a genera bani pentru a-și plăti dobânda și a-și onora, în cele din urmă, obligațiile. Până și în situația unei datorii garantate, creditorii nu se uită prima dată în bilanț, la activele potențial ipotecabile și la lichiditate, care nu sunt niciodată obiectivul principal. Mai degrabă, generatoarea de numerar din operațiuni – strâns legată de generarea de venituri – este văzută ca sursă pentru serviciul datoriei.

Contul de profit și pierdere prezintă importanță pentru o gamă largă de utilizatori de informație contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaționale. Astfel, plecând de la contul de profit și pierdere, investitorii și creditorii pot să evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea economică a întreprinderii unde sunt acționari, iar creditorii pot să determine măsura în care întreprinderea își va putea rambursa datoriile.

Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activității, deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri care decurg din ciclul de exploatare, permițând înțelegerea modului în care este format rezultatul.

Previziunea fluxurilor de trezorerie se face prin actualizarea performanțelor (profiturilor) trecute ale întreprinderii, iar atunci când există o corelație rațională între performanțele trecute și cele viitoare, estimarea rezultatelor și fluxurilor de trezorerie viitoare nu trebuie pusă la îndoială.

Contul de rezultate poate fi utilizat și de alte categorii de utilizatori:

Clienții vor să fie informați asupra capacității în care întreprinderea le poate furniza bunurile și serviciile de care au nevoie;

Sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în vederea negocierii de noi convenții colective;

Guvernele utilizează informațiile privind rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice și fiscale;

Managerii utilizează contul de profit și pierdere pentru evaluarea eficacității resurselor consumate și proiectarea de noi strategii de întreprindere.

Elaborarea și publicarea contului de profit și pierdere a fost impusă nu numai de necesitățile de informare internă a unității, ci și din cerințele informative ale terților, în special, ale statului (interesat, în primul rând, de respectarea legislației fiscale).

În literatura de specialitate se subliniază necesitatea unei duble abordări a rezultatului contabil: abordarea rezultatului ca efect al tranzacțiilor pe care întreprinderea le-a realizat în cursul unei perioade (determinat ca diferență între venituri și cheltuieli) și abordarea îmbogățirii sale patrimoniale (măsurată prin diferența între capitalurile proprii de la sfârșitul și începutul perioadei considerate).

În raport cu efectele pe care le are asupra situației patrimoniale rezultatul exercițiului echivalează cu o „îmbogățire” a întreprinderii atunci când se concretizează în profit (care majorează capitalurile proprii) sau o „sărăcire” a întreprinderii materializează în pierdere (care diminuează capitalurile proprii).

Sub acest aspect, rezultatul poate fi obținut și pe baza bilanțului prin compararea situației nete (capitalurilor proprii) de la sfârșitul și începutul exercițiului, corectată eventual cu aportul proprietarilor la capital, prin intermediul relației:

Apare astfel o corelație directă între bilanț și contul de profit și pierdere prin elementul lor comun, și anume rezultatul, putând fi exprimat astfel:

Spre deosebire de bilanț, care reflectă imaginea patrimoniului întreprinderii la un moment dat, contul de profit și pierdere prezintă, în esență, evoluția pe parcursul unui întreg exercițiu a cheltuielilor și veniturilor, cu influențele corespunzătoare asupra capitalurilor propriu.

Informațiile reflectate de contul de rezultate sunt structurate în funcție de natura activităților desfășurate de către o întreprindere într-o anumită perioadă de gestiune. În mod obișnuit se apreciază că toate operațiunile care concură la realizarea obiectului principal de activitate al unei întreprinderi, sunt operațiuni curente. Ele au un caracter ordinar, obișnuit și repetitiv. Noțiunea de repetitivitate este primordială în separarea operațiunilor curente de operațiunile excepționale care au un caracter accidental, nerepetitiv.

Contul de profit și pierdere oferă utilizatorilor informația necesară determinării riscului sau gradului de incertitudine, în legătură cu fluxurile de trezorerie viitoare. Furnizând informațiile care explică compoziția beneficilor (venituri, cheltuieli, câștiguri) și pierderi, cotul de profit și pierdere scoate de fapt în evidență relațiile care există între aceste componente. Totodată, clasificarea rezultatelor în cele trei tipuri de activități: exploatare, financiară și extraordinară, permite să se separe cea ce se obține din activitățile normale, rezultate care au o semnificație mai mare, de rezultatele activităților ocazionale și evenimentelor neobișnuite.

Atâta timp cât rezultatele sunt determinate pe baza unor structuri contabile cuantificate prin acțiunea principiilor contabile general recunoscute, înseamnă că documentul (de sinteză), în sine, comportă anumite limite.

Economiștii și profesioniștii contabili nu au același punct de vedere atunci când definesc categoria de beneficiu. Astfel, unii experți contabili nu includ în beneficiu anumite elemente care contribuie la creșterea generală și la reușita întreprinderii.

Mărimea beneficiului depinde adesea de metodele contabile care au fost adoptate. O analiză temeinică trebuie să țină cont de calitatea beneficiilor obținute de o întreprindere. Cât priește structura contului de profit și pierdere – modelul francez – aceasta este centrată pe clasificarea cheltuielilor după natură și pe posibilitatea de a determina și de a utiliza, în diagnosticul economico-financiar, soldurile intermediare de gestiune.

Conceptul de valoare adăugată este compatibil atât cu abordarea microeconomică dar și cu cea macroeconomică, regăsite în normalizarea franceză.

CAP. III. LUCRĂRI CONTABILE PRIVIND ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

Intocmirea situațiilor financiare anuale este precedatǎ de efectuarea unor lucrǎri contabile preliminare desfǎșurate in urmǎtoarea succesiune:

Intocmirea balanței de verificare primarǎ (balanța de verificare a conturilor înainte de inventariere);

Inventarierea generala a patrimoniului;

Determinarea rezultatului contabil;

Determinarea profitului impozabil,a impozitului pe profit;repartizarea profitului;

Intocmirea balanței de verificare finalǎ;

Inchiderea conturilor de activ și pasiv.

3.1 Intocmirea balanței de verificare primarǎ

Reprezinta prima lucrare elaboratǎ în vederea redactǎrii situațiilor financiare anuale.Operațiunile economice consemnate în documente au fost transpuse sub forma articolelor contabile în registrul cronologic,de aici prelucrarea a continuat în registrul sistematic Cartea Mare,sursa a datelor conținute în balanța de verificare.

Prin intermediul balanței se realizeazǎ centralizarea și controlul sumelor înregistrate în conturi.Se descoperǎ astfel eventualele erori care au condus la dispariția relațiilor de echilibru valoric dintre debitul și creditul conturilor pe totalul general al balanței.Intr-o asemenea balanțǎ de verificare conturile din clasa a 6-a “Conturi de cheltuiele” prezintǎ încǎ în soldurile lor cheltuieli fǎcute în cursul ultimei luni a exercițiului (pentru entitǎțile economic-sociale din România luna decembrie) și înregistrate conform documentelor justificative,iar conturile din clasa a 7-a “Conturi de venituri” prezintǎ încǎ în soldul lor creditor veniturile înregistrate conform documentelor justificative aferente ultimei luni a exercițiului de referințǎ.

Situația de referintǎ a inventarului faptic o reprezintǎ soldurile finale calculate în balanțǎ ,de aceea balanța poate fi interpretatǎ și ca un inventar contabil.

3.2 Inventarierea generalǎ a patrimoniului

Reprezintǎ lucrarea preliminarǎ prin care se stabilește situația realǎ a patrimoniului. Determinarea realǎ se referǎ atât la constatarea mǎrimii faptice a elementelor patrimoniale,cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale a bunurilor patrimoniale. Prin datele ei,balanța de verificare exprimǎ ceea ce ar trebui sǎ existe in realitate,pe teren. De regulǎ,între datele balanței de verificare și situația fapticǎ,apar diferențe sau nepotriviri. Așadar,pentru constatarea,descrierea și evaluarea existentului de substanțe patrimoniale la un moment dat,are loc inventarierea generala a patrimoniului.

3.3 Determinarea rezultatului contabil

Rezultatul exercițiului financiar se determină anual după închiderea tuturor conturilor de cheltuieli și venituri aplicând metoda economică de calcul făcând diferența dintre total venituri și total cheltuieli aferente exercițiului respectiv. Acest rezultat financiar se determină în Contul de profit și pierdere.

La închiderea exercițiului,situația în contul 121 “Profit și pierdere” fǎra înregistrarea celtuielilor și veniturilor pe luna decembrie ,se prezintǎ astfel:

Procedura generalǎ privind stabilirea rezulttului exercițiului se nuanțeazǎ în contabilitatea din România având în vedere prevederile Legii contabilitǎții numǎrul 82/1991 și Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.70/1994.

Modul specific de calcul și impozitarea profitului în România,genereazǎ la închiderea exercițiului financiar definirea în plan teoretic a relației de calcul a rexultatului contabil.De aceea,se poate aprecia cǎ rezultatul contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula:

Rezultat contabil = Venituri realizate-Cheltuieli corespondente = Cheltuieli cu impozit

Înainte de impozitare veniturilor realizate pe profit evidențiat

Trebuie fǎcutǎ distinctive între rezultat contabil și rezultat fiscal.

Rezultatul contabil reprezintǎ suma globalǎ a profitului sau a pierderii exercițiului financiar ce figureazǎ în contul 121 “Profit și pierdere” înainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintǎ profitul impozabil sau pierderea fiscalǎ a exercițiului,stability potrivit regulilor fiscale și în funcție de care se calculeazǎ volumul impozitelor exigibile.

IAS 12 definște profitul contabil drept ”profit net sau pierderea aferentǎ unei perioade înainte de scǎderea cheltuielilor cu impozitul”.

3.5 Determinarea profitului impozabil,a impozitului pe profit și distribuirea rezultatului exercițiului

Pentru determinarea impozitului pe profit este necesarǎ corectarea rezultatului contabil anterior obținut cu o sumǎ de elemente deductibile , care diminueazǎ valoarea impozabilǎ, și nedeductibile, care sunt reintegrate în baza de impozitare.Valoarea calculatǎ este rezultatul fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscalǎ), potrivit relației:

Rezultat = Rezultat contabil + Cheltuieli -Deduceri – pierderea fiscalǎ reportatǎ

fiscal înainte de impozitare nedeductibile fiscale din exercițiile precedente

Impozitul pe profit curent sau amânat trebuie recunoscut ca și venit sau cheltuială și inclus în profitul net al perioadei, mai puțin în situațiile în care provine din:

O tranzacție sau eveniment care este contabilizat direct în capitalul propriu

O tranzacție contabilizată ca și achiziție.

Dacă impozitul se referă la elemente contabilizate direct în capitalurile proprii atunci și acesta trebuie contabilizat direct în capitalurile proprii.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil/recuperabil în raport cu profitul impozabil/pierderea fiscală pe o perioadă.

Datoriile și creanțele fiscale curente trebuie luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit și trebuie să fie recunoscute pentru perioadele de impozitare curente și anterioare, aplicând cota de impozit aplicabilă perioadei respective.

Beneficiul unei pierderi fiscale care poate fi folosită pentru a diminua impozitul curent al unei perioade trecute trebuie recunoscut ca și activ. Impozitul pe profit curent, indiferent dacă este o creanță sau o datorie, trebuie calculat la valoarea recuperabilă/de plată de la/către autoritățile fiscale, folosind rata stabilită prin legile fiscale în vigoare la data bilanțului.

Impozitul pe profit se determinǎ prin aplicarea,asupra profitului impozabil a unei cote de impozit.Cota de impozit pe profit este de 16%.

În situația în care societatea comercialǎ înregistreazǎ în exercițiul financiar ce se încheie pierderi,acestea se reporteazǎ,atunci când nu existǎ riscul încetǎrii activitǎții,în anii urmǎtori,pentru a fi acoperite din profiturile ce se vor realize atunci.

3.6 Întocmirea balanței de verificare definitive

În vederea realizării unei alte funcții a balanței de verificare „legătura dintre conturi și bilanț” se întocmește balanța de verificare definitivă a conturilor sintetice (în practică i se mai spune ultima balanță de verificare). Pentru întocmirea acestei balanțe se utilizează formatul de balanță de verificare cu patru serii de egalități, cerută de altfel și de organismele fiscale.

Această balanță de verificare va sta la baza întocmirii bilanțului și a contului de profit și pierdere.

CAP. IV. PERFORMANȚA ÎNTREPRINDERII ÎN CONTEXTUL VALORIFICĂRII INFORMAȚIEI DEGAJATE DE CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

4.1 Diagnosticul financiar pe baza contului de profit și pierdere

Diagnosticul financiar cuprinde:

Un studiu static al bilanțului;

Un studiu dinamic în vederea stabilirii unor mișcări financiare;

Un studiu al contului de profit și pierdere, în vederea studierii performanțelor degajate de întreprinderi.

Bilanțul exprimă starea patrimonială din momentul închiderii exercițiului, în timp ce contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare, prezentând fluxurile de venituri și cheltuieli ce au avut loc în cursul exercițiului.

Analiza bilanțului este completată cu analiza informațiilor conținute de contul de profit și pierdere. Concluziile desprinse în urma analizei contului de rezultate, corelate cu cele obținute din interpretarea altor date disponibile, permit luarea unor decizii fundamentale, în măsură să potențeze dezvoltarea viitoare a întreprinderii și îmbunătățirea performanțelor sale.

Situația financiară a întreprinderii la un moment dat este dată de confirmarea unei strategii trecute a cărei cunoaștere și apreciere corespunzătoare este necesară pentru previzionarea șanselor viitoare ale afacerii.

Contul de rezultate reflectă beneficul sau pierderea exercițiului ca diferență între ansamblul veniturilor și cheltuielilor, punând în echivalență parametrii interdependenți, sau nu, cum sunt: prețul, volumul de activitate, factorii de producție, concurența etc. Cu toate că performanța unei întreprinderi are un caracter multidimensional, ea este cel mai adesea exprimată și înțeleasă prin indicatorii financiari.

Contul de profit și pierdere reprezintă imaginea activității întreprinderii într-o perioadă dată. Această perioadă este în general „exercițiul contabil” care se întinde pe 12 luni, dar poate fi vorba în același timp de o analiză a activității pentru perioade mai scurte din cadrul exercițiului.

Contul de profit și pierdere reprezintă un raport financiar care sintetizează activitățile generatoare de venituri sau încasări obținute și cheltuielile efectuate de o întreprindere pe parcursul unei perioade de timp date (exercițiul financiar contabil), fiind considerat de mulți cel mai important

raport financiar deoarece arată dacă întreprinderea și-a atins sau nu obiectivul fundamental, acela de a obține un profit acceptabil.

Evidențierea rezultatelor constituie unul din obiectivele tradiționale ale contabilității generale în toate țările, prevăzându-se în acest sens elaborarea unei situații de sinteză specifică numită contul de rezultate sau contul de profit și pierdere.

Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Ca regulă, diferența dintre venituri și cheltuieli reprezintă rezultatul. Având în vedere faptul că cheltuielile rezultă din remunerarea factorilor de producție, impozitul pe profit apare și el ca o cheltuială generată de participarea întreprinderilor la remunerarea statului.

Contul de profit și pierdere explică modalitatea de determinare a rezultatului exercițiului (profit sau pierdere) prin intermediul celor trei rezultate intermediare: rezultatul din exploatare, ca parte a rezultatului exercițiului legat de desfășurarea activității curente, repetitive a întreprinderii, rezultatul financiar ca parte a rezultatului exercițiului ce ține direct de activitatea financiară a întreprinderii (participarea la capitalurile altor societăți și alte acțiuni de plasament), și rezultatul extraordinar, ca o componentă a rezultatului exercițiului legată de activitățile extraordinare, nonrepetititve care se desfășoară în întreprindere. Avantajul calculării rezultatului exercițiului (profit sau pierdere), plecând de la cele trei rezultate intermediare, rezidă în posibilitatea analizării succesive a impactului lor asupra rezultatului final al întreprinderii.

Analiza rezultatelor activității întreprinderilor presupune analiza formării rezultatului și analiza repartizării lui. În analiza rezultatului vom calcula soldurile intermediare de gestiune care vor fi prezentate în subcapitolul următor „Diagnosticul rezultatelor întreprinderii evidențiate prin contul de rezultate”.

4.3 Diagnosticul rezultatelor entității economice evidențiate prin contul

de profit și pierdere

Rolul contului de profit și pierdere este acela de a arăta modul de formare a rezultatului net al exercițiului prin compararea veniturilor obținute (efectele economice) cu cheltuielile angajate (eforturile economice), atât cheltuielile, cât și veniturile, fiind prezentate structurat pe trei tipuri de activități (de exploatare, financiară și extraordinară).

Analiza contului de profit și pierdere vizează două tipuri de analiză:

Analiza dinamică a contului de profit și pierdere;

Analiza structurală a contului de profit și pierdere.

Analiza evoluției în timp a profitului este importantă din mai multe considerente. În primul rând, pentru că întreprinderea are – întocmai ca un individ – un ciclu de viață. După apariție (înregistrarea la Registrul Comerțului, angajarea de personal, dotarea cu mijloace materiale etc.) urmează faza de creștere, în care adesea se derulează un amplu program investițional, materializat în dezvoltarea capacităților de producție etc., etapă continuată de fazele de maturitate, declin și eventual, dispariție (faliment, lichidare voluntară etc.). În multe cazuri, ciclul de viață al întreprinderii se suprapune cu ciclul de viață al sectorului din care acesta face parte.

În literatura de specialitate, analiza dinamică a profitului se mai numește și analiza pe orizontală a Contului de Profit și Pierdere. Ea presupune determinarea variației în timp a elementelor de venituri, cheltuieli, respectiv a rezultatelor pe cele trei tipuri de activități.

Analiza dinamică a profitului se impune a fi completată cu analiza structurală a acestuia, ceea ce implică determinarea ponderilor deținute de către fiecare categorie specifică în cadrul rezultatului net al exercițiului. Centrul de greutate al analizei structurale revine analizei structurii cheltuielilor totale.

Modalitățile concrete de operaționalizare a analizei structurale sunt:

Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune prin reordonarea indicatorilor de venituri, cheltuieli și rezultat prezentați în cadrul Contului de Profit și Pierdere;

Raportarea fiecărei categorii de cheltuieli: materii prime, materiale, salarii, amortizare, impozite și taxe etc. la cifra de afaceri netă.

Structurarea activității unei întreprinderi pe cele trei niveluri (exploatare, financiară și extraordinară) permite prezentarea în consecință a indicatorilor din contul de profit și pierdere, și facilitează, pe această bază, stabilirea unor mărimi valorice cunoscute sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG).

Soldurile intermediare de gestiune contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei întreprinderi. Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare bănească, care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, pe baza elementelor de venituri și cheltuieli aferente fiecărei categorii de activități.

Aceste solduri reprezintă de fapt paliere succesive în formarea rezultatului final.

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, mărimi rezultative obținute prin contrapunerea în calculele economice a diferiților indicatori, în funcție de legăturile reciproce care există între aceștia.

Prezentate sub forma unor marje de acumulare bănească ce pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, pe baza veniturilor și cheltuielilor care aparțin fiecărei activități în parte (exploatare, financiară, extraordinară), ele evidențiază de fapt, contul de profit și pierdere într-o altă formă, mai apropiată de cerințele analizei financiare.

Dacă în situațiile financiare contul de profit și pierdere este structurat în trei părți (exploatare, financiar și extraordinar) studiul cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune implică structurarea acestuia în mai multe trepte, care reprezintă de fapt tot o serie de indicatori.

Soldurile intermediare de gestiune care caracterizează activitatea întreprinderii sunt evidențiate prin patru indicatori.

1. Cifra de afaceri (CA)

Cifra de afaceri din activitatea de bază sau valoarea producției marfă vândute, reprezintă vânzările din activitatea de bază a unei întreprinderiRelația de calcul a cifrei de afaceri (CA) este:

Astfel, cifra de afaceri (CA) reprezintă suma totală a veniturilor din operațiuni comerciale efectuate de o întreprindere, respectiv vânzarea de mărfuri și produse, într-o perioadă de timp determinată. Veniturile financiare și veniturile extraordinare nu sunt incluse în cifra de afaceri.

2. Marja comercială (Mc)

Marja comercială (Mc) sau adaosul comercial vizează întreprinderile cu profil comercial sau numai activitatea mixtă (industrială și comercială) a întreprinderilor. Marja comercială permite întreprinderilor de comerț să determine rezultatul degajat din vânzările de mărfuri.

Astfel, marja comercială (Mc), este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (a propriilor produse, sau a mărfurilor cumpărate și revândute), fiind element al valorii adăugate.

Deci, excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu ostul de cumpărare al acestora reprezintă marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (revândute) include prețul de cumpărare (preț fără TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare și corectat cu variația stocurilor de mărfuri.

Resursele de exploatare ale întreprinderii de distribuție provin în mod esențial din excedentul vânzărilor de mărfuri asupra costului de cumpărare a mărfurilor vândute, adică marja lor comercială.

O valoarea ridicată a marjei evidențiază:

strategia producătorului/furnizorului de cointeresare a comercianților;

puterea de negociere a comerciantului, datorită poziției și imaginii sale pe piață.

3. Producția exercițiului (Pex)

Producția exercițiului (Pex) reflectă volumul total al activități industriale, producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii desfășurate în cadrul unei întreprinderi pe parcursul unui exercițiu financiar. Acest indicator valoric include bunurile și serviciile produse de întreprinderea industrială sau comercială, indiferent de destinație: vânzare, stocare sau imobilizare. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune caracterizează volumul valoric global al activității, fiind suma producției vândute (Pv) cu producția stocată (Ps) și cu producția imobilizată (Pi).

Producția exercițiului fiind conceptul central în calculul soldurilor intermediare de gestiune, alături de marja comercială, merită diferențiat de indicatorul cifra de afaceri. La întreprinderile cu activitatea mixtă, cifra de afaceri evidențiază vânzările de mărfuri și producția vândută, în timp ce la întreprinderile industriale aceasta reflectă doar producția vândută.

4. Valoarea adăugată (Vad)

Valoarea adăugată este un concept cheie al analizei economice, financiare și sociale a întreprinderii. Acest indicator reprezintă aportul specific întreprinderii în producția și comercializarea de bunuri și servicii obținut prin utilizarea resurselor sale tehnice, umane și financiare în cadrul unei infrastructuri generale constituite de stat.

Valoarea adăugată constituie baza de calcul a obligațiilor întreprinderii față de buget pentru valoarea nou creată (TVA) .

Soldurile intermediare de gestiune ce privesc rentabilitatea întreprinderii vizează elemente precum excedentul brut de exploatare (EBE), sau după caz insuficiența brută de exploatare (IBE), rezultatul exploatării (Rexp), rezultatul curent brut (impozabil) (Rcbr), rezultatul excepțional (extraordinar) (Rexc), rezultatul brut al exercițiului (Rbrex) și rezultatul net al exercițiului (Rnex).

a. Excedentul brut (Insuficiența) de exploatare (EBE)

Acest indicator reprezintă capacitatea întreprinderii de a genera flux de lichidități din activitatea sa industrială și comercială, constituind baza autofinanțării care trebuie să-i permită remunerarea potențialului productiv, finanțarea investițiilor de creștere, rambursarea împrumuturilor, remunerarea capitalului. Astfel, EBE reprezintă contribuția capitalului la crearea bogăției întreprinderii.

Excedentul brut (Insuficiența) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea întreprinderii de a genera și conserva fonduri în condiții de funcționare a acesteia, fiind independent de politica financiară, fiscală și în domeniul amortizării:

b. Rezultatul exploatării (Rexp)

Rezultatul exploatării (Rexp) măsoară performanța comercială și industrială a întreprinderii, fiind independent de politica financiară și fiscală a acesteia, dar ține cont de amortizare și provizioane:

Termenii relației prezentate sunt specifici contului de profit și pierdere din sistemul francez. În România, determinarea rezultatului exploatării trebuie să țină cont de elementele și structurarea lor specifică.

Diferența de conținut al rezultatului exploatării în România față de cel determinat în sistemul francez constă în includerea în cheltuielile și veniturile din exploatare a celor aferente cedării de active, donațiilor, penalizărilor.

c. Rezultatul curent brut (impozabil) (Rcbr)

Rezultatul curent caracterizează rentabilitatea întreprinderii degajată de toate cele trei cicluri: exploatare, financiar, investițional, desfășurate în mod normal, curent, repetabil, fără impactul unor elemente aleatorii.

Rezultatul curent brut (impozabil) (Rcbr) ține cont de politica de finanțare a întreprinderii, de funcțiunea sa financiară, nefiind influențat de elemente fiscale pure:

4. Rezultatul excepțional (Rexc) (extraordinar)

Rezultatul excepțional (Rexc) (extraordinar) provine din activitatea neobișnuită a întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă.

Pentru ca analiza contabilă să fie pertinentă, rezultatul extraordinar nu trebuie să regrupeze decât aceste operații veritabil extraordinare ca mod de a le distinge de operațiunile ordinare care concură la formarea rezultatului curent.

5. Rezultatul brut al exercițiului (Rbrex)

Rezultatul brut al exercițiului (Rbrex) constituie soldul rezidual între veniturile de exploatare (Vex), financiare (Vf), excepționale (Vexc) (extraordinare) și cheltuielile de exploatare (Chex), financiare (Chf), excepționale (extraordinare) (Ch exc).

Rezultatul brut din exploatare reprezintă baza de calcul a capacității de autofinanțare și a determinării fluxurilor de trezorerie, el trebuind să asigure remunerarea capitalurilor investite de către acționari, bănci, etc., menținerea echipamentului tehnic (prin componenta sa legată de amortizare) și plata impozitului pe profit.

6. Rezultatul net al exercițiului (Rnex)

După impozitarea rezultatului brut al exercițiului se obține rezultatul net al exercițiului (Rnex).

Fiecare dintre aceste solduri intermediare de gestiune evidențiază nivelul de profitabilitate pe care îl înregistrează întreprinderea: activitatea comercială, de producție, valoarea adăugată la nivelul întreprinderii, rezultatul de exploatare în termeni monetari (ca diferență între încasări și plăți), rezultatul reproductibil în condiții normale, rezultatul efectiv, în care nu se țin cont de influența politicii fiscale a statului, rezultatul net.

Pe baza datelor desprinse din cotul de profit și pierdere, (Anexa nr.2), pentru doi ani analizați, am efectuat calculul privind rezultatele evidențiate cu ajutorul tabelului SIG, abaterile și indicii,pentru exemplificarea calculului soldurilor intermediare de gestiune.Studiul se efectueazǎ pentru S.C Ecuator Holding SRL în perioada 2006-2007.

CAP. V. MONOGRAFIE CONTABILĂ LA S.C. „ECUATOR HOLDING” S.R.L PRIVIND DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI FINANCIAR ȘI CALCULUL IMPOZITULUI PE PROFIT DATORAT

S.C. Ecuator Holding SRL funcționeazǎ ca entitate patrimonialǎ din anul 2002, conform certificatului de înregistrare emis de Camera de Comerț și Industrie a județului Suceava.Se prezintǎ în Registrul Comerțului cu numǎrul de ordine :J33/379/22.07.2002 ,și cod unic de înregistrare14768069, atribut fiscal: R .

Principalul obiect de activitate al S.C. “Ecuator Holding” S.R.L.este, conform codului CAEN 5117:Intermedieri în comerțul cu produse alimentare, bǎuturi și tutun.

Pentru realizarea obiectului sǎu de activitate, societatea se aprovizioneazǎ cu materiale și mǎrfuri de la diverși furnizori interni.

Desfǎșurarea activitǎții are loc prin douǎ puncte de lucru, din care sediul firmei, aflat în Rǎdǎuți, strada Bogdan-Vodǎ,nr.83, și un magazin obținut în baza unui contract de închiriere.Firma are 6 salariați angajați pe bazǎ de contract de muncǎ pe perioadǎ nedeterminatǎ, și este plǎtitoare de TVA.

Societatea ocupǎ locul I în Top Afaceri România Microîntreprinderi, localitatea Rǎdǎuți, și în anul 2005 a realizat o cifrǎ de afaceri în valoare de 793274.00 ron, dupǎ cum prezintǎ Contul de profit și pierdere întocmit la 31.12.2005 (Anexa 2)

Rulajul veniturilor și cheltuielilor în perioada 01.01.2009- 01.12.2009 este urmǎtorul:

Situația financiar-contabilǎ la începutul lunii decembrie 2009 este prezentatǎ în urmǎtorul bilanț inițial:

S.C “Ecuator Holding” SRL

Rǎdauți

BILANȚ INIȚIAL

încheiat la 01 decembrie 2009

ACTIV PASIV

În baza activitǎții desfǎșurate, în luna decembrie 2009, societatea realizeazǎ urmǎtoarele operațiuni, pe care le înregistreazǎ în evidența contabilǎ în baza O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementǎrilor contabile conforme cu Directivele europene:

1.Se achiziționeazǎ marfuri de la furnizori în valoare totalǎ de 35330.27 ron preț de achiziție,TVA 19%, reprezentǎnd facturile:

-S.C. Miotis Distribution:factura 9500296/28.12.2009 în valoare de 225.68 ron, TVA 19%, și factura 2844389/15.12.2009 în valoare de 29.420.00 ron, TVA 19%;

-S.C.Tigris:factura 1182280/20.12.2009 în valoare de 305.95 ron, TVA 19%;

-S.C. Criotis Serv:factura 5721214/11.12.2009 în valoare de 5378.64 ron, TVA 19%.

2.Conform facturii numǎrul 759888 din 01.12.2009 se înregistreazǎ cheltuieli cu materiale nestocate,aprovizionate de la S.C. “Guaterro” SRL în valoare de 100 ron, TVA 19%;

3.Se primește factura de la “Romtelecom” cu numǎr 569877 din 01.12.2009, în sumǎ de 83.18 ron, TVA 19%, reprezentǎnd taxe de telecomunicații;

4.Societatea achiziționeazǎ un calculator de la S.C. “Lunasoft” SRL, conform facturii cu numarul 663325 din 02.12.2009 în valoare de 1621 ron, TVA 19%;

5.Conform bonului de consum cu numǎrul 456 din 03.12.2009 se înregistreazǎ darea în folosințǎ a unor obiecte de inventar (telefon mobil, cântar), în valoare totalǎ de 3000 ron.

6.Se vinde un autoturism marca CIELO,tot în data de 03.12.2009,cu numǎrul de înmatriculare SV-89-GLS cu 21400 ron preț de vǎnzare, TVA 19%,unui client , S.C.Troco SRL, conform facturii 566798. Se scade din gestiune mijlocul de transport vândut,valoarea lui de înregistrare fiind de 20183 ron , amortizat pânǎ în momentul vânzǎrii în valoare de 1312 ron.

7.Se vând mǎrfuri cǎtre S.C. Aquaplus SRL cu factura numǎrul 2333501 din 04.12.2009 în sumǎ de 41020 ron,plata fiind achitatǎ ulterior (la 7 zile) .

8.Se supun amortizǎrii o construcție și cheltuieli de dezvoltare, ratele lunare fiind de 191 ron, respectiv 33.33 ron la data de 04.12.2009.

9.Se achitǎ factura de la E-ON cu numǎrul 200144 din 25.11.2009 cu chitanța numǎrul 3256778 din 04.12.2009, reprezentând consum de energie electricǎ în valoare de 313.44 ron.Se înregistreazǎ și o datorie fațǎ de un creditor divers de 1200 ron achitatǎ cu chitanța numǎrul 124.

10.Se achitǎ furnizorul de mǎrfuri S.C.”Mobile Distribution” SRL reprezentând o datorie în valoare de 13561.94 ron din luna noiembrie.Aceasta se achitǎ prin bancǎ cu OP numǎrul 138 din 5 decembrie.Se mai achitǎ un furnizor care a aprovizionat firma în luna noiembrie cu marfǎ în valoare de 12064.07 ron, prin caserie, cu chitanța 6987.

11.Conform facturii cu numǎrul 25654p7 din 06.12.2009 se înregistrezǎ venituri din activitǎți diverse prestate clienților în valoare de 1780 ron.

12.Conform bonurilor de casǎ,se înregistreazǎ consum de benzinǎ în luna curentǎ la data de 06.12.2009, în valoare totalǎ de 3230 ron.

13.Se achitǎ prin bancǎ furnizorul de imobilizǎri de la care s-a achiziționat calculatorul, în valoare de 1928.99, cu OP numarul 75/07.12.2009.

14.Se vireazǎ în contul current deschis la bancǎ suma de 48813,80 ron de la S.C. Aquaplus SRL , reprezentând creanța pentru mǎfurile vândute, cu OP numǎrul 101 din 07.12.2009.

15.Se înregistreazǎ, conform extrasului de cont , încasarea unui credit bancar pe termen lung de la BCR Rǎdǎuți, în valoare de 10000 ron la data de 08.12.2009.Se evidențiazǎ și dobânda lunarǎ de 200 ron.

16.Se achitǎ furnizorul TV Rǎdǎuți, cu chitanța numǎrul 9827271 din 09.12.2009, reprezentând factura 3097908, abonamentul TV în sumǎ de 100 ron.

17.Se achiziționezǎ obiecte de inventar conform facturii cu numǎrul 8082340 din 10.12.2009, de la S.C Marelvi Impex SRL ,în valoare de 293.28 ron, TVA 19%, cu plata peste o sǎptǎmânǎ.

18.Unul din autoturismele firmei necesitǎ o reparație pe care o presteazǎ S.C. Autoserv SRL, în baza facturii cu numǎrul 569998 din 11.12.2009 , în valoare de 900 ron (urmând a fi achitatǎ în numerar ulterior).

19.Administratorul societǎții depune suma de 11700 ron în contul curent potrivit ordinului de încasare numerar cu numǎrul 138290 din 12.12.2009, ridicatǎ din caserie, reprezentând bani încasați din vânzarea mǎrfurilor.

20.Se înregistreazǎ plata primelor de asigurare datorate BCR Asigurǎri cu chitanța 3075763 din 12.12.2009, în valoare de 108.

21.Societatea hotǎrǎște sǎ recupereze pe 14.12.2009, materiale consumabile din casarea unui mijloc fix, în valoare de 704 ron.

22.La data de 15.12.2009 se plǎtește o amendǎ din contul de disponibil în valoare de 500 ron cu chitanța numǎrul 26863.

23.Se înregistreazǎ sume datorate colaboratorilor pentru prestații efectuate în valoare de 45 ron,conform facturii-chitanțǎ cu numǎrul 2421700 din 17.12.2009, achitate în numerar cǎtre Oficiul Național al Registrului Comerțului.

24.La ultimul inventar efectuat pe 30 noiembrie ,s-a constatat o lipsǎ de 900 ron,care acum,pe 18.12.2009, se imputǎ gestionarului la valoarea plus TVA pe baza deciziei de imputare numǎrul 26579.

25.Se achitǎ datoria de 349 ron furnizorului de obiecte de inventar S.C.Marelvi Impex SRL cu chitanța 8252283 din 18.12.2007,reprezentând factura 8082340 din 10.12.2009.

26.Se achitǎ în numerar sume datorate Ministerului Finanțelor Publice Trezoreria Rǎdǎuți,privind contribuțiile personalului și angajatorului înregistrate în luna noiembrie ,cu chitanța 049738 din 18.12.2009,astfel:

– Contribuția unității la asigurările sociale-1556 ron;

– Contribuția personalului la asigurările sociale-749 ron;

– Contribuția angajatorului la asigurările sociale de sănătate-552 ron;

– Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate-512 ron;

– Contribuția unității la fondul de șomaj-197 ro;

– Contribuția personalului Ia fondul de șomaj-79 ron;

– Impozitul pe veniturile de natura salariilor-782 ron;

– Concedii medicale și indemnizații-59 RON;

-Fond de accidente-61 ron.

Comisionul privind cǎrțile de muncǎ 59 ron,se achitǎ în numerar.

27.Se înregistreazǎ plata avansului chenzinal în sumǎ de 2500 ron conform listei de avans chenzinal pe data de 19.12.2009.

28. La datad de 20.12.2009,se primește o subvenție de exploatare în contul curent în valoare de 900 ron.

29.Se primește factura privind plata chiriei de la S.C. Mobile Distribution SRL numǎrul 9109991 din 22.12.2009 în valoare de 220.50 ron,TVA 19%.

30.Se achitǎ direct în numerar cu chitanța 4231,cheltuieli de protocol în valoare de 50 ron,TVA 19%,pe 23.12.2009.

31.Se înregisreazǎ,în data de 24.12.2009, recepționarea executǎrii unui proiect de dezvoltare evaluat la nivelul costului efectiv de 1560 ron,conform facturii 12365.

32.În urma inventarierii mǎrfurilor la data de 25.12.2009,se constatǎ minusuri de ambalaje în valoare de 100 ron.

33.Se efectueazǎ,în data de 25.12.2009, cheltuieli cu deplasǎrile achitate din contul de disponibil în valoare de 200 ron cu CEC nr.16589,TVA 19%.

34.Banca Comercialǎ Rǎdǎuți reține suma de 80 ron din contul de disponibil al societǎții,conform extrasului de cont nr 20,reprezentând servicii bancare la data de 26.12.2009 (comisioane,taxe).

35.Se factureazǎ cǎtre S.C. Carma SRL servicii prestate în valoare de 2000 ron,TVA,19% conform facturii numǎrul 266695 din 27.12.2009.

36.Conform extrasului de cont din data 28.12.2009, Banca Comercialǎ Rǎdǎuți înregistreazǎ direct în contul societǎții,dobânzi deschise la aceasta.

37.Se achitǎ furnzorul privind abonamentul telefonului,S.C. Orange SRL,în sumǎ de 472.34 ron,cu OP 147 din 29.12.2009.

38.Se întocmește statul de platǎ pentru luna curentǎ și se înregistreazǎ atât reținerile din salariile personalului cât și contribuțiile unitǎții.Salariile brute cuvenite salariaților sunt în valoare de 7880.00 ron iar deducerile personale de bazǎ însumeazǎ 1650.00 ron.

39.Conform semnǎturilor de primire a salariului de pe statele de platǎ,(aferente lunii noiembrie)se înregistreazǎ achitarea în numerar pe baza fluturașelor,a drepturilor bǎnești-chenzina a doua.

40.Conform monetarelor și chitanțelor predate de gestionari în cursul lunii decembrie,se încaseazǎ suma de 39820.00 ron,ca urmare a vânzǎrii mǎrfurilor.

41.S.C. Servicii Comunale SA factureazǎ consum de energie termicǎ și apǎ în luna curentǎ în valoare de 255.66 ron,TVA 19%.

42.Se constituie ajustǎri pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale în valoare de 1050.00 ron ,și pentru deprecierea mǎrfurilor în valoare de 850.00 ron,la data de 31.12.2009.

43.Se descarcǎ gestiunea de mǎrfurile vândute ,la sfârșitul lunii.

44.La data de 31.12.2009 se înregistreazǎ decontul cu bugetul statului privind TVA,se plǎtește prin cont TVA de platǎ cu OP nr 45 și se inchid conturile de venituri și cheltuieli.

45.Se calculeazǎ și înregistreazǎ datoria fațǎ de bugetul statului privind impozitul pe profit.

46.Rezultatul sub formǎ de profit, obținut în trimestrul precedent,a cǎrei decizie de repartizare a fost amânatǎ,se reporteazǎ acum.

47.Se înregistreazǎ constituirea rezervei legale și reportarea beneficiului rǎmas pentru a fi repartizat în anul urmǎtor,și închiderea contului de profit.

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.1

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.2

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.3

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.4

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.5

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.6

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2007

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.7

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.8

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.8

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.9

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Unitatea S.C Ecuator Holding SRL Nr. pag.10

REGISTRUL-JURNAL

întocmit la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

CARTEA MARE

D 1012 Capital subscris vǎrsat C D 1063 Rezerve statutare C

D 1061 Rezerve legale C D 1171 Rezultatul reportat C

D 121 Profit și pierdere C D 129 Repartizarea profitului C

1621 Credite bancare pe termen 1682 Dobânzi aferente creditelor

D lung C D bancare pe termen lung C

SFC

D 203

SFC:15516

D Cheltuieli de dezvoltare C D 2111 Terenuri C

D 212 Construcții C D 2133 Mijloace de transport C

2803 Amortizarea cheltuielilor

D 214 Mobilier,aparaturǎ biroticǎ C D de dezvoltare C

D 2812 Amortizarea construcțiilor C D 2813 Amortizarea instalațiilor C

291 Ajustǎri pentru deprecierea

D imobilizǎrilor corporale C D 302 Materiale consumabile C

303 Materiale de natura obiectelor

D de inventar C D 371 Mǎfuri C

D 378 Diferențe de preț la mǎrfuri C D 381 Ambalaje C

397 Ajustǎri pentru deprecierea

D mǎrfurilor C D 401 Furnizori C

D 404 Furnizori de imobilizǎri C D 4111 Clienți C

D 413 Efecte de primit de la clienți C D 421 Personal-salarii datorate C

425 Avansuri acordate 4311 Contribuția unitǎții la

D personalului C D asigurǎri sociale C

4312 Contriiția personalului la 4313 Contribuția angajatorului

D asigurǎrile sociale C D pt.asigurǎri soc de sǎnǎtate C

4314 Contribuția angajaților pt. 4282 Alte creanțe în legǎturǎ

D asigurǎri sociale de sǎnǎtate C D cu personalul C

4371Contribuția unitǎții la 4372 Contribuția personalului

D fondul de șomaj C D la fondul de șomaj C

D 441 Impozit pe profit C D 4423 TVA de platǎ C

D 4426 TVA deductibilǎ C D 4427 TVA coloetatǎ C

444 Impozit pe venituri de

D 4428 TVA neexigibilǎ C D natura salariilor C

D 447 Fonduri speciale C D 457 Dividende de platǎ C

SFC:179
D 461 Debitori diverși C D 462 Creditori diverși C

D 5121 Conturi curente la bǎnci lei C D 5311 Casa în lei C

5323 Tichete și bilete

D de cǎlǎtorie C D 5411Acreditive în lei C

6022 Cheltuieli privind

D 581 Viramente interne C D combustibilul C

603 Cheltuieli privind materialele 604 Cheltuieli privind

D de netura obiectelor de inventar C D materialele nestocate C

605 Cheltuieli privind energia

D și apa C D 607 Cheltuieli privind mǎrfurile C

611 Cheltuieli cu întreținerea

D 608 Cheltuieli privind ambalajele C D și reparațiile C

623 Cheltuieli de protocol,

D 621 Cheltuieli cu colaboratori D D reclamǎ și publicitacte C

625 Cheltuieli cu deplasǎrile, 626 Cheltuieli poștale și taxe de

D detașǎri și transferǎri C D telecomunicații D

627 Cheltuieli cu serviciile 635 Cheltuieli cu alte impozite,

D bancare și asimilate C D taxe și vǎrsǎminte asimilate C

641 Cheltuieli cu salariile 6451 Contribuția unitǎții la

D personalului C D asigurǎrile sociale C

6452 Contribuția unitǎții pentru 6453 Contribuția angajatorului

6458 Alte cheltuieli privind 6581 Despǎgubiri,amenzi și

D asigurǎrile și protecția socialǎ C D penalitǎți C

6583 Cheltuieli privind activele

D cedate și alte operații C D 666 Cheltuieli privind dobânzile C

6811 Cheltuieli de exploatare 6813 Cheltuieli de exploatare priv

D privind amortizarea imobiliz C D ajustǎrile pt deprec imobiliz C

6814 Cheltuieli de exploatare priv 691 Chiltuieli cu impozitul pe

D ajustǎrile pt deprec active circ C D profit C

704 Venituri din lucrǎri executate 707 Venituri din vânzarea

D și servicii prestate C D mǎrfurilor C

708 Venituri din activitǎți 721 Venituri din producția de

D diverse C D imobilizǎri necopropale C

7411 Venituri din subvenții de expl

D aferente cifrei de afaceri C D 758Alte venituri din exploatare C

7583 Venituri din vânzarea activelor 7588 Alte venituri din

D și alte operații de capital C D exploatare C

D 766 Venituri din dobânzi C

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:1

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:2

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:3

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:4

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:5

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

S.C Ecuator Holding SRL Nr.pag:6

Radauti

BALANȚA DE VERIFICARE

întocmitǎ la 31 decembrie 2009

Întocmit, Verificat,

Concluzii generale

În condițiile unei economii de piațǎ, o întreprindere urmǎrește sǎ fie performantǎ pentru a menține și crește partea de piațǎ pe care o deține și a putea face fațǎ concurenței, presupunând folosirea unui ansamblu de indicatori care sǎ permitǎ evaluarea performanțelor realizate și compararea cu performanțele obținute de întreprinderile concurente pentru o poziționare obiectivǎ sub raport economic.

Profitul reprezintǎ diferența dintre veniturile și cheltuielile constiuite legal ca fond și mod de calcul, subînțeleasǎ fiind în acest context, latura social-moralǎ a acțiunii care intrǎ frecvent sub incidența tentației abaterii.Așdar, profitul este diferența dintre cheltuielile obținute dintr-o activitate cu scop lucrativ de cǎtre o entitate care are intenția obținerii de profit într-o anumitǎ perioadǎ de timp (de regulǎ, un an) .

Lucrarea de fațǎ și-a propus analiza rezultatului financiar – contabil al S. C. Ecuator Holding SRL, la închiderea exercițiului financiar al anului 2009. Astfel, capitolul al patrulea este dedicat în totalitate unui studiu de caz în care s-a trecut în revistǎ operațiuni specifice închiderii exercițiului financiar în vederea cunoașterii stǎrii financiare a firmei și chiar aprecierea perpectivlor viitoare ale companiei.

În baza contului de profit și pierdere se observǎ o evoluție favorabilǎ a activitǎții firmei din punct de vedere al realizǎrii veniturilor. Astfel, se constatǎ o creștere a acestora în anul 2009 cu 90480 ron, în comparație cu anul precedent. La calculul rezultatului financiar, atât în anul precedent, cât și în cel curent s-a constatat o pierdere rezultatǎ din nivelul ridicat al dobânzilor suportate de întreprindere, acestea însǎ nu afecteazǎ rezultatul brut, fiind întotdeauna pozitiv.

Analizând nivelul profitului, posibilitǎțile de realizare și modul de calcul al acestuia, un rol aparte îl are ocupǎ, implicit, impozitul pe profit. Impozitul pe profit este un impozit aplicat asupra profitului obținut într-o perioadǎ de timp. Profitul obținut în urma impozitǎrii are o conotație contabilǎ și una fiscalǎ. Impozitarea se aplicǎ asupra profitului fiscal, obținut ca urmare a aplicǎrii metodologiilor reglemenate de legislația fiscalǎ în domeniu, la un moment dat. Un rol important în determinarea bazei impozabile îl are deductibilitatea și nedeductibilitatea unor componente din structura bazei impozabile.

Societatea analizatǎ suportǎ un impozit pe profit în valoare de 346 ron pentru anul curent, dupǎ cum rezultǎ din anexa 3 .

Activitatea de exploatare se dovedește progresivǎ, raportatǎ perioadei precedente. Atât veniturile din exploatare, dar și cheltuielile din exploatare s-au majorat în anul 2007.

Deși activitatea financiarǎ s-a soldat cu o pierdere de 10250 ron în anul 2005 și 17488 ron în anul curent, aceasta a fost compensatǎ, chiar depǎșitǎ, de profitul obținut în special din activitatea de explatare, care s-a dovedit înfloritoare. Astfel, profitul net al firmei a ajuns la valoarea de 1665 ron.

De asemenea, anexa 2 (Contul de profit și pierdere ) , prezintǎ realizarea unui impozit pe profit în anul 2009, superior anului 2008.

Forma de manifetare concretǎ, la nivelul unei entitǎți patrimoniale o reprezintǎ rezultatele obținute în urma activitǎții desfǎșurate.Societatea analizatǎ, în urma analizei bilanțului, a contului de profit și pierdere și verificând soldurile intermediare de gestiune, are o activitate profitabilǎ. Este cooperantǎ, are relații bune cu partenerii de lucru, atât cu clienții, cât și cu furnizorii și nu a fost niciodatǎ în incapacitate de platǎ.

BIBLIOGRAFIE

1. Bârsan, M., Analiza diagnostic a costurilor și orientarea strategicǎ a întreprinderii.Metodologie și studii de caz, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ R. A. ,București, 2004;

2. Dinu, E., Rentabilitatea firmei în practică, Editura All Beck, București, 2004;

3. Dumitrean, E., Contabilitate financiară II, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001;

4. Epstein, B., J., Mirza, A., A., IFRS 2005, Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare financiară, Publishing House BMT, București, 2005;

5. Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabiliatte financiară, Editura Economică, vol. I, București, 1998;

6. Gheorghiu, A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004;

7. Hlaciuc, E., Contabilitate financiară, armonizată cu Directivele contabile europeneși Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București;

8. Hlaciuc, E., Petriș, R., Bazele contabilitǎții, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București,2006;

9. Ilie, V., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

10. Ionașcu, I., Dinamica doctrinelor contabilității contemporane, Studii privind paradigmele și practicile contabilității, Editura Economică, București, 2003;

11. Lezeu, D., N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

12. Oprean. I., coordonator și colaboratorii, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997;

13. Perochon, C., Dubrulle, L., Contabilitate financiară, Editura Economică, București, 2002;

14. Petcu, M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003;

15. Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, 2002;

16. Ristea, M., Lungu, C., Jianu, I., Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2004;

17. Tabără, N., Horomnea, E., Toma, C., Conturile anuale în procesul decizional, Editura Moldova, Iași, 2001;

18. Țole, M., Analiza economico-financiară a firmelor, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2000;

***

***International Accounting Standards Committee, Standardele Internaționale de Contabilitate 2000, Editura Economică, București, 2000;

***Legea contabilitǎții 82/1991 cu modificǎrile aduse de OG 70/2004 și Legea 420/2004, aplicabile de la data de 01.01.2005 – publicatǎ în M.O. nr. 993 din 28.10.2004;

***O.G. nr 70/13.08.2004 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, art. 16 (M.O. nr. 773/24.08.2004);

***O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005,publicat în M.O.,Partea 1,nr.1080 din 30.11.2005 pentru aprobarea reglementǎrilor contabile conforme cu Directivele europene;

***Reglementări contabile armonizate cu directivele europene, O.M.F.P. nr. 1753/2005;

***Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) 2005, Editura CECCAR, București, 2005;

***Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Editura Economică, București, 2001;

ANEXE

Județul Suceava Forma de proprietate PRIVATĂ

35 SRL

Entitate SC Ecuator Holding SRL Activitatea preponderentă

Adresa: localitatea Ipotesti str. Mihai Viteazul nr.424

(denumire clasă CAEN)

Intermedieri în comerțul cu produse alimentare, bǎuturi și tutun

Cod clasă CAEN ____________|5_|1_|1_|7_|

Telefon 0230525884 fax 526125 Cod unic de înregistrare

Număr din registrul comerțului J33/2136/1994

RO____6|_6|_3|_0|9_|9_|4_|_|_|_|_|

BILANȚ PRESCURTAT

la data de …31.12.2009…….

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

la data de ..31.12.2009

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

BIBLIOGRAFIE

1. Bârsan, M., Analiza diagnostic a costurilor și orientarea strategicǎ a întreprinderii.Metodologie și studii de caz, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ R. A. ,București, 2004;

2. Dinu, E., Rentabilitatea firmei în practică, Editura All Beck, București, 2004;

3. Dumitrean, E., Contabilitate financiară II, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001;

4. Epstein, B., J., Mirza, A., A., IFRS 2005, Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare financiară, Publishing House BMT, București, 2005;

5. Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabiliatte financiară, Editura Economică, vol. I, București, 1998;

6. Gheorghiu, A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004;

7. Hlaciuc, E., Contabilitate financiară, armonizată cu Directivele contabile europeneși Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București;

8. Hlaciuc, E., Petriș, R., Bazele contabilitǎții, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București,2006;

9. Ilie, V., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

10. Ionașcu, I., Dinamica doctrinelor contabilității contemporane, Studii privind paradigmele și practicile contabilității, Editura Economică, București, 2003;

11. Lezeu, D., N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

12. Oprean. I., coordonator și colaboratorii, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997;

13. Perochon, C., Dubrulle, L., Contabilitate financiară, Editura Economică, București, 2002;

14. Petcu, M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003;

15. Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, 2002;

16. Ristea, M., Lungu, C., Jianu, I., Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, Prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2004;

17. Tabără, N., Horomnea, E., Toma, C., Conturile anuale în procesul decizional, Editura Moldova, Iași, 2001;

18. Țole, M., Analiza economico-financiară a firmelor, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2000;

***

***International Accounting Standards Committee, Standardele Internaționale de Contabilitate 2000, Editura Economică, București, 2000;

***Legea contabilitǎții 82/1991 cu modificǎrile aduse de OG 70/2004 și Legea 420/2004, aplicabile de la data de 01.01.2005 – publicatǎ în M.O. nr. 993 din 28.10.2004;

***O.G. nr 70/13.08.2004 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, art. 16 (M.O. nr. 773/24.08.2004);

***O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005,publicat în M.O.,Partea 1,nr.1080 din 30.11.2005 pentru aprobarea reglementǎrilor contabile conforme cu Directivele europene;

***Reglementări contabile armonizate cu directivele europene, O.M.F.P. nr. 1753/2005;

***Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) 2005, Editura CECCAR, București, 2005;

***Standardele Internaționale de Contabilitate 2001, Editura Economică, București, 2001;

ANEXE

Județul Suceava Forma de proprietate PRIVATĂ

35 SRL

Entitate SC Ecuator Holding SRL Activitatea preponderentă

Adresa: localitatea Ipotesti str. Mihai Viteazul nr.424

(denumire clasă CAEN)

Intermedieri în comerțul cu produse alimentare, bǎuturi și tutun

Cod clasă CAEN ____________|5_|1_|1_|7_|

Telefon 0230525884 fax 526125 Cod unic de înregistrare

Număr din registrul comerțului J33/2136/1994

RO____6|_6|_3|_0|9_|9_|4_|_|_|_|_|

BILANȚ PRESCURTAT

la data de …31.12.2009…….

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

la data de ..31.12.2009

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.