Resurse Turistice Antropice din Judetul Hunedoara

Economie

Resurse Turistice Antropice din Judetul Hunedoara

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL 1

TURISMUL-ACTIVITATE SOCIAL-ECONOMICA

CONCEPTE , DEFINITII SI NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND TURISMUL

TIPURI SI FORME DE TURISM

CONTRIBUTIA TURISMULUI IN PROCESUL CRESTERII ECONOMICE

FACTORII PRINCIPALI DE INFLUENTA ASUPRA TURISMULUI

COMPONENTELE DEZVOLTARII TURISMULUI

CAPITOLUL 2

RESURSE TURISTICE ANTROPICE

OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE

COMPONENTELE PATRIMONIULUI ANTROPIC

POTENTIALUL TURISTIC – FACTOR DETERMINANT AL ACTIVITATII TURISTICE

COMPONENTE SI CRITERII DE GRUPARE A RESURSELOR

Capitolul 3

3.1. prezentarea generala a judetului hunedoara

3.3. resurse turistice antropice din judetul hunedoara

3.4.

INTRODUCERE

Titlul lucrării mele de licenta este “Resurse turistice antropice din judetul Hunedoara”, iar la studiu de caz am ales sa pun in valoare resursele turistice antropice din judetul meu natal, dorind sa accentuez frumusetea acestei minunate zone.

Am ales aceasta tema deoarece judetul Hunedoara face parte din trecutul istoriei tarii noastre. Acest tinut de legenda , istorie si munca trebuie sa fie iubit si pretuit de intreaga populatie a Romaniei. Incercand sa il cunoatem mai bine il vom indragi si mai mult.

Lucrarea mea de licenta este structurata pe trei capitole.

In primul capitol,fiind capitol de teorie, am facut o prezentare generala despre turism impreuna cu avantajele si dezavantajele acestuia.

In cel de al doilea capitol am facut referire la prezentarea resurselor turistice antropice, ce sunt ele si o clasificare a lor.

In ultimul capitol, al treilea, am realizat un studiu de caz in care este vorba despre cele mai importante resurse turistice antropice din judetul Hunedoara, descoperim obiceiurile acestei minunate zone, indeletnicirile oamenilor si mai ales bine cunoscutele monumente istorice cum ar fi: castelul Corvinestilor( sau cum i se mai spune Castelul Huniazilor), Cetatea Sarmizegetusa Regia, Cetatea Devei si inca multe altele pe care le vom descoperii pe parcursul intregii lucrari.

De asemenea, la sfarsitul studiului de caz am adaugat cateva propuneri si sugestii care ar ajuta la dezvoltarea turismului si totodata ar ajuta valorificarea resurselor turistice antropice din aceasta minunata zona istorica. In cate va randuri voi face o scurta prezentare a turismului, ca o introducere pentru primul capitol care se va axa in totalitate asupra turismului si tot ceea ce tine de turism.

Turismul este ansamblul relațiilor și faptelor realizate din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul, nici locul de desfășurare a activității profesionale.

In zilele noastre turismul a devenit o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț).

Turismul tinde spre realizarea unei diversificate game de servicii și bunuri de consum ce cauzeaza o stimulare a sectoarelor productive și prestatoare de servicii, cât și largirea unor sectoare și a unor zone noi, a unor localități de interes național, la dezvoltarea și menținerea tezaurului cultural și folcloric, toate acestea reusind sa atraga un numar din ce in ce mai mare de vizitatori. Daca privim la rolul pe care il are turismul in economia nationala vom descoperi ca reprezinta o componenta foarte importanta – precum și la faptul că România dispune de bogate și diversificate resurse turistice, din care rezultă o mare disponibilitate a țării noastre pentru turism, iar valorificarea eficientă a acestora în interesul economiei naționale poate reprezenta o șansă reală de dezvoltare. În țara noastră,un lucru cu care ne putem mândri oricând este turismul. Suntem norocoși că putem beneficia de atat de multe tipuri de turism și avem atât de multe zone ale țării care merită să fie vizitate.

Plamadit din negura timpurilor geologice, din lupta fortelor telurice si subaeriene, pamantul judetului Hunedoara se prezinta privirii ca o cetate naturala.

Muntii inalti din sud si cei mijlocii si scunzi dinspre nord inchid intre zidurile lor Depresiunile Petrosani, Hateg, Strei-Mures si Brad.

Cand rostim „judetul Hunedoara”, ne gandim la culmile semete ale Retezatului si Parangului, la cetatile dacice din Muntii Orastiei, la Castelul de la Hunedoara si Cetatea Devei, la moti si la gorunul lui Horea de la Tebea, la Targul de fete de pe muntele Gaina, la zborurile lui Aurel Vlaicu, precum si la oamenii care locuiesc si valorifica bogatiile acestui tinut , fie ca sunt mineri, energeticieni, forestieri sau agricultori.

Fig 1. Harta judetului Hunedoara

Judetul Hunedoara este asezat la raspantia a patru drumuri: al Muresului, al Banatului, al Olteniei si al Tarii Crisurilor, judetul Hunedoara este situat in partea central-vestica a tarii, la contactul dintre Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali, intr-o zona cu masive montane, despartite de depresiuni si culoare intramontane.

Se invecineaza cu judetele Timis(in vest), Arad (in nord vest), Alba ( in nord si est), Valcea (in sud est), Gorj (in sud) si Caras-Severin (in sud vest). Lungimea totala a distantei pe limitele administrative, cu judetele invecinate, este 529,53 km din care 148,67 km cu judetul Alba, 94,22 km cu judetul Gorj , 91,21 km cu judetul Arad, 78,63 cu judetul Caras –Severin , 68,83 km cu judetul Timis si 16,97 km cu judetul Valcea, judetul Hunedoara fiind inclus in Regiunea de Dezvoltate Vest alaturi de judetele Arad, Timis si Caras-Severin.

Judetul Hunedoara are o suprafata de 7.062,67 km², ceea ce reprezinta 3% din teritorul tarii, ocupand locul 9 ca marime intre judetele tarii. Este al treilea judet ca intindere din Transilvania dupa judetele Arad si Bihor. Fata de judetele invecinate , are o suprafata mijlocie detinand locul 4.Are o intindere mai redusa decat judetele Timis, Caras-Severin si Arad, si mai mare decat a judetelor Alba, Valcea si Gorj.

Principalele cai rutiere din cadrul judetului sunt DN 7 (E 68) in lungul Vaii Muresului, care asigura legaturile est-vest, DN 66 care realizeaza legatura spre sudul tarii prin Defileul Jiului, DN 68 A care se desprinde din DN 7 spre sud-vest, in localitatea Sacamas, asigurand traficul spre Lugoj-Timisoara si DN 76 care faciliteaza traficul spre Oradea, pornind din localitaea Soimus.

Judetul Hunedoara este tranzitat de magistralele feroviare 200: Brasov-Sibiu-Simeria-Deva-Arad-Curtici (componenta a coridorului european IV: Dresda – Budapesta-Curtici-Bucuresti-Constanta) si 202 : Simeria-Petrosani-Filiasi(care asigura legatura intre Transilvania si Oltenia) si de caile ferate neelectrificate 212 Ilia-Lugoj si 317 Brad-Arad.

Cadrul natural , alaturi de vestigiile istorice si diferite obiective antropice culturale confera acetor meleaguri un vast potential turistic, a carui baza se afla in continua dezvoltare si modernizare.

CAPITOLUL 1

TURISMUL-ACTIVITATE SOCIAL-ECONOMICA

CONCEPTE , DEFINITII SI NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND TURISMUL

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex, care reuneste un ansamblu de servicii si bunuri, care fac parte din aria mai multor sectoare, fiind punctul de intersectie a acestora.

De asemenea, prin institutiile abilitate, turismul este cel care asigura o legatura intre prestatorii de servicii si turisti prin vanzarea serviciilor dorite de catre acestia.

Astfel, se nasc o serie de relatii intre cei care organizeaza activitati turistice si diversi producatori de bunuri, cei care presteaza servicii turistice sau cei care beneficiaza de pe urma acestora, ceea ce reclama o serie de operatiuni care sa asigure desfasurarea corecta si eficienta a activitatilor turistice.

Turismul este unul dintre componentele sectorului tertiar si, totodata, punctul de intersectie al acestora, care este esentiala pentru a ajuta la dezvoltarea economiilor nationale, si asta doar datorita rezultatelor sale benefice atat pe plan economic, cat si pe plan cultural si social, la fel cum are efect in egala masura si asupra mediului natural.Pentru a-si dezvolta turismul, numeroase tari au depus eforturi investitionale si organizatorice , iar rezultatele nu au incetat sa apara , lucru ce a dus la cresterea numarului de turistilor si a numarului de zile pe care un turist le petrece in tara respective precum si cresterea incasarilor obtinute de pe urma turismului.

Turismul a devenit cel mai important component al comertului international, datorita dinamicii sale deosebit de ridicate. S-a ajuns la rezultate spectaculoase pe plan economic datorita turismului.In ultimele doua decenii datorita participarii turismului s-au inregistrat cresteri cu circa 12% la realizarea produsului mondial brut si cu circa 8% asupra numarului locurilor de munca. La fel de deosebit este si asa-zisul “efect multiplicator al turismului’’, adica faptul ca numeroase ramuri economice sunt antrenate de catre turism, activitatea acestor ramuri economice depinzand in mare parte de fenomenul turistic ( in mod special serviciile si constructiile, pe langa acestea putand fi adaugate si industria alimentara, industria materialelor de constructii, industria prelucrarii lemnului si agricultura.)

Pe langa efectele economice ale turismului mai trebuiesc adaugate si efectele sociale, activitatile turistice avand raspunderea unei game variate de nevoi, de la cele de recreere si odihna, de ingrijire a sanatatii, pana la cele de imbogatire a nivelului de cunoastere, de instruire si cultura, de comunicare. Astfel, s-a ajuns ca din punct de vedere statistic, peste jumatate din populatia lumii , anual, sa fie antrenata in circulatia turistica.

In multe dintre tarile lumii, turismul a ajuns sa reprezinte un real “motor” pentru cresterea economica, atat pentru tarile care se afla in curs de dezvoltare, cat si pentru tarile care au deja dezvoltate economiile.

In primul rand este vorba de un turism de masa, care este raspandit la nivel global, dar totodata este vorba si de numeroase nise care sunt destinate unor restranse categorii de beneficiari.

Turismul este cel care permite tarilor aflate in curs de dezvoltare sa isi atraga investitii din partea tarilor straine, sa le permita sa isi recupereze investitiile facute, sa permita crearea de noi locuri de munca si sa isi imbunatateasca infrastructura, tot turismul este cel care contribuie pe de alta parte , si se pare ca din ce in ce mai mult, la pierderea sau deteriorarea patrimoniului, la destabilizarea culturilor tarilor aflate in curs de dezvoltare si nu numai.

Fenomenul turistic nu este ceva nou, primele forme de turism au fost practicate inca din perioada Antichitatii. Dintotdeauna, preocuparile pentru calatorie au fost continue, ca si dorinta de a descoperi si a redescoperi locuri, culture, traditii si obiceiuri noi etc.

Etimologia cuvantului “turism”provine din termenul englezesc “tour”care inseamna “calatorie” sau “to tour”, “to make a tour”care inseamna “a calatori, a face o calatorie”. Termenul a fost creat in Anglia in jurul anului 1700, cu scopul de a desemna actiunea de voiaj in Europa in general si in mod special in Franta.

De asemenea, la randul sau, termenul englezesc “tour”deriva din cuvantul francez “tour”care inseamna “calatorie, miscare , plimbare”, majoritatea limbilor europene preluandu-l cu sensul de calatorie de agrement.

Termenul francez are radacini si mai adanci, el derivand din termenul grecesc “tournos”respective din cel latin “turnus”care inseamna tot calatorie in circuit.

Din termenul “turism”a derivat si cel de “turist”, care reprezinta o persoana care efectueaza o calatorie pentru propria placere.

F.W Ogilvie, intr-un studiu realizat in anul 1933, legat de termenul “turist”considera ca fiind turisti toate persoanele care satie asemenea, la randul sau, termenul englezesc “tour”deriva din cuvantul francez “tour”care inseamna “calatorie, miscare , plimbare”, majoritatea limbilor europene preluandu-l cu sensul de calatorie de agrement.

Termenul francez are radacini si mai adanci, el derivand din termenul grecesc “tournos”respective din cel latin “turnus”care inseamna tot calatorie in circuit.

Din termenul “turism”a derivat si cel de “turist”, care reprezinta o persoana care efectueaza o calatorie pentru propria placere.

F.W Ogilvie, intr-un studiu realizat in anul 1933, legat de termenul “turist”considera ca fiind turisti toate persoanele care satisfac cel putin doua conditii si anume ca sunt indepartate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si care cheltuiesc bani in acele locuri fara sa ii castige.

Asemănător, A. C. Norwal intr-un studiu realizat anul 1936, consideră că turistul „este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii câștigati în altă parte".

Turismul este definit in dictionarul roman ca fiind o activitate care are un caracter sportiv sau recreativ, care consta in parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distante, cu scopul de a vizita regiuni pitoresti, localitati, obiective culturale,istorice sau economice etc.

O definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost elaborată de W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare'' (1940).

E. Guyer Freuler, intr-un studiu din anul 1896, „Contributii la o statistica a turismului” a fost una dintre primele incercari de a defini turismul ca un fenomen economic si social, Asa cum reiese din spusele sale, turismul este „un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii …rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si perfectionarii mijloacelor de transport”. Din aceasta definitie rezulta evidentierea motivatiei calatoriei, sublinierea legaturii dintre turism si dezvoltarea economica.

Profesorul belgian Edmond Picard, in lucrarea sa „Industria calatorului”din anul 1910 , definea turismul ca fiind „ansamblul organismelor si functiile acestora privita deopotriva din punctul de vedere al celui care se deplaseaza, al calatorului propriu-zis, dar si din punctul de vedere al celor care profita de pe urma cheltuielilor facute de acesta’”.

O definitie mai semnificativa este formulata de Levaille Nizerolle in anul 1938, potrivit caruia „turismul este ansamblul activitatilor nonlucrative ale omului, in afara ariei de resedinta”.

The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – definește turismul ca fiind „…teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere" iar turistul „…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare".

Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Dictionnaire Touristique International (1969) – „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor". În același dicționar (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei iar pe de altă parte, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale".

Ca fenomen social – economic, turismul începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima definiție ce arată ca turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii (Ehmeyer Feuler în lucrarea “Handbuch der Scweizeishen Volkswistshaft”, 1905).

Conferința Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale de la Roma (1963) a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „ orice persoană care vizitează o țară, alta decât cea în care se află reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfășurarea unei activități remunerate în țara pe care o vizitează”.

Această definiție acoperă două categorii de vizitatori:

turiști – vizitatori temporari care stau cel puțin 24 de ore în țara vizitată și ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: loisir, afaceri, familie, misiuni și reuniuni;

excursioniști – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai puțin de 24 ore în țara vizitată.

De asemenea, a fost definit și conceptul de călător (turistul) în tranzit: orice persoană care traversează o țară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.

Aceste definiții au fost aprobate și aplicate începând cu 1968. Inconveniența acestor definiții constă în ignorarea circulației turiștilor interni, explicabilă într-o oarecare măsură prin dificultățile de separare și evaluare a acesteia.

Vizitatorii

* Abordări contemporane

Potrivit noilor precizări internaționale, turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului și anume:

turism intern (domestic tourism): turiștii rezidenți ai unei țări care călătoresc numai în interiorul granițelor ei;

turism international receptor (inbound/international-receptor tourism): turiștii care intră într-o țară, alta decât țara lor de origine, în scopul petrecerii vacanței sau în scop de afaceri (sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare);

turism international emitent (outbound/outgoing tourism): persoanele rezidente ale unei țări ce efectuează o călătorie în scop turistic sau de afaceri în altă țară (plecările turiștilor autohtoni peste granițe).

Aceste trei forme de bază ale turismului pot fi combinate în variante diferite, putându-se desprinde următoarele categorii de turism:

turism interior, formă ce regrupează turismul intern și turismul receptor;

turism național constituit din turismul intern și turismul emițător;

turism internațional alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.

Datorita complexitatii si a multiplelor abordari pe care le suporta, activitatea turistica mai poate fi clasificata si in fuctie de urmatoarele criterii:

Dupa motivele calatoriei:

recreere si vacanta (odihna);

loisir;

vizite la rude si prieteni;

tratament medical;

afaceri si motive profesionale;

Pelerinaje.

Dupa gradul de mobilitate al turistului se disting urmatoarele tipuri de turism:

turismul de sejur ( care poate fi lung sau residential, mediu sau scurt);

turismul de transit;

turismul itinerant sau de circulatie.

Dupa modul de angajare al prestatiilor serviciilor se disting urmatoarele tipuri de turism:

turismul organizat;

turismul neorganizat;

turismul mixt sau semiorganizat.

In functie de caracteristicile sociale si economice ale cererii se disting urmatoarele tipuri de turism:

turismul social;

turismul particular;

turismul de masa.

Dupa varsta participantilor se disting urmatoarele forme de turism:

turismul pentru elevi;

turismul pentru tineret (intre 18 si 31 de ani);

turismul pentru adulti (intre 31 si 60 de ani) ;

turismul pentru varsta a III-a.

Un concept modern, utilizat pentru identificarea tipului ideal de turist este acela de turist nou. Acesta prezintă următoarele caracteristici:

dorința de a fi cât mai independent în locuința aleasă pentru a-și petrece vacanța;

o experiență bogată în domeniul călătoriei;

mai multe cunoștine despre mediul înconjurător și problemele lui;

o mare flexibilitate în aranjamentele turistice;

mai multă grijă pentru sănătate;

mai multă sensibilitate față de calitatea serviciilor.

Firmele cu profil turistic identifică acești „turiști noi” într-o nișă de piață cu pretenții mari.

Ansamblu al preceselor și relațiilor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale călătorilor, turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se într-o ramură a economiei naționale.

Prin specificul ei, această ramură se integrează în sfera sectorului terțiar. Această apartenență este susținută de conținutul și caracteristicile sale, precum și de comportamentul economic pe care îl manifestă.

Astfel, în ceea ce privește conținutul, turismul cuprinde în sfera sa de acțiune o serie de activități de natura serviciilor și anume: furnizarea de informații, comercializarea de vacanțe, efectuarea unor prestații (transport, cazare, alimentație, agrement, tratament, etc.). De asemenea, trăsăturile acestor activități, luate individual sau în totalitatea lor, exprimate prin nematerialitate, intangibilitate, eterogenitate, consum mare de muncă vie etc. Sau dinamismul și diversificarea lor permanentă, ca forme de materializare a comportamentului economic, sunt comune tuturor ramurilor componente ale sectorului terțiar.

Totodată, diversitatea activităților ce dau conținut prestației turistice, ca și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei (de exemplu, transporturile, alimentația publică, tratamentul balneo-medical etc.), conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență. De aici,amploarea și complexitatea legăturilor ce se dezvoltă între turism și celelalte ramuri ale economiei, indiferent din ce sector fac parte.

În călătoriile lor, turiștii consumă o serie de bunuri și servicii; acestea sunt produse, de regulă, de industrii/ramuri ale economiei, legate mai mult sau mai puțin de turism.

Corespunzător acestei realități, în structurile (clasificările) consacrate ale ramurilor economiei sau ale produselor și serviciilor, nu se regăsește o industrie a turismului. Și totuși, este frecvent utilizat și chiar definit.

Industria turistică reprezintă totalitatea activităților economice desfășurate de firmele

sectorului de stat sau privat, care colaborează pentru furnizarea produsului turistic.

În funcție de elementele componente ale produsului turistic, ea se divide în:

industria călătoriilor;

industria hotelieră;

industria de alimentație;

industria de loisir

.TIPURI SI FORME DE TURISM

Turismul poate fi clasificat pe mai multe categorii, iar aceste tipuri de turism sunt:

Turismul cultural reprezinta un fenomen care s-a dezvoltat foarte mult in ultimul timp. Acest tip de turism a fost identificat in cadrul industriei turistice ca fiind un produs extreme de lucrativ. Acest fenomen care este caractezizat ca fiind un potential factor economic care genereaza noi locuri de munca si activitati economice a fost preluat de catre comunitatile locale si organizatiile culturale. Datorita evolutiei industrializarii, in secolul XX, forta de munca se afla in continua scadere. Datorita acestui lucru, muzeele nu trebuie sa isi limiteze actiunile si activitatile la functiile de baza, ci din contra, sa preia initiativa prin dezvoltarea unei strategii care sa dovedeasca importanta lor in cadrul comunitatii sau a regiunii in care isi desfasoara activitatea.

Agroturismul este o forma de turism in care grupul sau persoana care se deplaseaza sau se cazeaza isi desfasoara activitatea in mediul rural, intr-un cadru natural. Aceasta forma de turism este capabila sa valorifice excedentul de cazare care exista in gospodaria taraneasca cu ajutorul implicarii turistilor in viata gospodariei si prin furnizarea acestora de servicii si activitati (masa, cazare, interactiune cu mediul socio-natural) proprii unei gospodarii taranesti fara ai perturba acesteia specificul.

Tursimul de sanatate sau de tratament este o forma de turism care imbina diferite forme de cura si tratament balneo-medical, care se practica in statiuni balneo-medicale si climaterice care sunt bogate in resurse natural de cura: ape termale si minerale, namoluri care au efecte terapeutice, aceste statiuni fiind situate in zonele cu microclimat specific.

Turismul de afaceri este cea mai solida ramura a industriei tursimului din Romania. Pentru operatorii romani, acest tip de turism care include calatoriile de afaceri, team-building-urile si participarile la programe de training reprezinta o importanta sursa de venituri.

Turismul sportive reprezinta un mijloc curativ si preventiv pentru pastrarea sanatatii si constituie o scoala in adevaratul sens al cuvantului, care uneori este destul de aspra, deoarece impune:

Disciplina;

Curaj;

Spirit de echipa;

Abnegatie.

Turismul de sejur care poate fi :

De lunga durata-peste 30 de zile;

De durata medie-4-30 de zile;

De scurta durata-1-3 zile.

Turismul de circuit

Turismul de tranzit.

CONTRIBUTIA TURISMULUI IN PROCESUL CRESTERII ECONOMICE

Turismul este constituit in principal din prestatii de servicii, si reprezinta astazi unul din componentele esentiale ale sectorului tertiar, apartenenta sa la acest sector derivand din modul de realizare a unora din trasaturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigentele fiecarui turist, precum si din particularitatile produsului turistic, acesta fiind rezultatul combinarii armonioase a mai multor servicii cu trasaturi specific si mecanisme proprii de utilizare.

Chiar daca majoritatea specialistilor sustin faptul ca turismul are influente positive sic a ar trebui sa fie incurajat in ciuda faptului ca are si consecinte negative, sunt si specialisti care considera ca in mod special turismul international este cel care produce cele mai multe culturale si sociale daunatoare decat alte tipuri de dezvoltare economica, asadar, in acest context se vorbeste despre “neocolonialismului spatiului”, care este exploatat de catre tarile industrializate, care sunt emitatoare a resurselor turistice din statele receptoare.

Datorita dezvoltarii turismului se realizeaza o crestere considerabila a sporului de productie in tarile care au o traditie turistica, cum ar fi Franta, Elvetia, Spania, Canada, Grecia, SUA-PIB-ul este de 5 respectiv 10%, cu ajutorul unor ramuri de baza, cum ar fi industia automobilelor si agricultura.

Cercetarile intreprinse asupra importantei turismului in economie releva faptul ca acesta are un impact considerabil asupra economiilor, culturilor, societatilor si mediului ambient al destinatiilor turistice.

Se observă că, în perioada 1998-2003 pondereavalorii adăugate din turism în total valoare adăugată fluctuează ușor în sensul unei scăderi de la un an la altul.

Aceeași tendință se înregistrează și în ceea ce privește ponderea valorii adăugate din turism în produsului intern brut, doar cu o excepție, anul 2001, când s-a stabilit un procent doar de 1,84%.

Fig 1.3.2 Ponderea valorii adăugate din turism în PIB

Turismul are totodata si un efect de antrenare, de stimulare a productiei si in alte domenii, datorita caracterului sau de ramura de sinteza si interfata. Au fost elaborate studii care atesta ca activitatea unor ramuri este influentata in mare parte de nevoile turismului.

O contributie importanta a turismului se manifesta in randul tuturor categoriilor de resurse, mai ales in randul resurselor naturale. Prin intermediul turismului, elemente ale cadrului natural, cum ar fi calitatile curative ale apelor termale sau minerale, conditiile de clima, monumente de arta, vestigii istorice , frumusetea peisajului, isi gasesc cea mai buna valorificare, uneori chiar singura.

De asemenea turismul se poate dezvolta si prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni, imprastiate, iar din acest punct de vedere el devine o importanta componenta a economiilor locale.

Turismul ocupa un loc foarte important in economie, deoarece asigura foarte multe locuri de munca, si duce implicit , la atenuarea somajului. In privința pregătirii profesionale, o bună parte a specialiștilor consideră că turismul reclamă un personal cu un nivel de calificare ridicat, cu un orizont larg de cunoștințe, bine instruit, cunoscător al unei limbi străine de circulație internațională, capabil să recomande și să promoveze produsul turistic.

Turismul are patru categorii de efecte la nivel international si national pe care le voi prezenta in urmatoarele randuri:

Asupra economiei:

Turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului global. Prin urmare, turismul contribuie la asigurarea unei echilibrate circulatii banesti datorita participarii incasarilor din turism la mai multe circuite economice.

Datorita dezvoltarii turismului se obtine un spor de productie ceea ce reprezinta o contributie la crearea Produsului Intern Brut (PIB) sau a Produsului National Brut (PNB).

Turismul are o importanta contributie , fiind superioara celorlalte ramuri industriale, la realizarea valorii adaugate, deoarece el presupune un consum mare de munca vie, inteligenta si creativitate. Pe langa asta, turismul are si un efect de antrenare, stimulare si dezvoltare a ramurilor din avalul ( infrastructura, transporturi, material de constructii) si din amontele sau (industria materialelor fotografice, agricultura , industria artizanatului). In acest mod , turismul determina dezvoltarea locale dar si a celei nationale, chiar si a celei globale.In acest caz , turismul reprezinta si o cale de diversificare a structurii economiei, avand un rol important si in dezvoltarea infrastructurii fara de care industria calatoriilor si turismului nu ar putea exista.

O alta contributie importanta a turismului este si cea de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse (turistice, industriale, economice), realizand in acelasi timp, atenuarea dezechilibrelor regionale.

Turismul poate determina si dezvoltarea economiilor la scara mica (consum mic si productie) prin antrenarea si valorificarea cu ajutorul turismului a unor resurse de interes local precum mestesugurile locale si gastronomia unei zone.

In alta ordine de idei , in cazul tarilor pozitionate geografic la intersectia principalelor rute terestre si nu numai, acestea pot beneficia de venituri suplimentare obtinute ca urmare a numarului foarte mare de turisti care le pasesc teritoriul.

Asupra comertului mondial si balantelor de plati

Turismul international este un export invizibil care contribuie direct la balanta de plati a tarii de destinatie turistica.

Astfel , turismul international are o contributie semnificativa la cresterea si diversificarea comertului mondial.In plus, turismul contribuie si la echilibrarea balantelor de plati ale tarilor gazda, mai ales in cazul in care turismul reprezinta principal activitate economica sau principala sursa de valuta( de exemplu cum ar fi Bahamas).

Asupra fortei de munca

O parte a veniturilor obtinute din activitatea turistica este utilizata si in dezvoltarea industriei turistice a tarii gazda ceea ce presupune crearea de noi locuri de munca , o parte revenind administratiei locale.

Efecte socio-culturale

Turismul contribuie la satisfacerea nevoilor spiritual si materiale ale oamenilor, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului respective, refacerea capacitatii fizice si intelectuale prin odihna, miscare, recreere , tratamente balneo-medicale etc.

Turismul reprezinta cel mai important si placut mod de petrecere si utilizare a timpului liber din concedii, week-enduri , vacante.

Se adauga contributia la imbogatirea nivelului de instruire, cunoastere al oamenilor, deopotriva turisti si populatie gazda, princontactul cu noi culturi si civilizatii.

De asemenea, turismul reprezinta si un factor major de promovare a unui climat de pace, colaborare si intelegere intre natiunile lumii.

Turismul se caracterizează astăzi și printr-o largă penetrare în rândul tuturor categoriilor sociale, transformându-se într-un fenomen de masă, cu profunde semnificații umane. El crează condiții de accesibilitate la valorile culturale ale civilizației pentru un număr sporit de oameni.Turismul are, de asemenea, un rol deosebit în utlizarea timpului liber al populației; el reprezintă, de altfel, una din principalele destinații ale timpului liber la sfârșitul săptămânii sau al vacanței.

Figura 1.3.3 Abordarea multifunctionala a turismului

FACTORII PRINCIPALI DE INFLUENTA ASUPRA TURISMULUI

Turismul , in evolutia si desfasurarea sa, este influentat de o multitudine de factori care actioneaza in proportii , momente si locuri diferite, la nivel local, regional, national, international si global. Acestia se deosebesc in functie de continut, de rol , de sensul si locul de actiune, de durata, de importanta.

Astfel , in literatura de specialitate, acesti factori imbraca urmatoarele forme, in functie de criteriile:

Din punctul de vedere al continutului:

economici( venit, pret, tarif);

tehnici (conectarea la internet, retea Wi-Fi, wireless in structurile de cazare, caracteristicile, performantele si dotarile tehnice ale mijloacelor de transport , parametrii tehnici ai instalatiilor din structurile de cazare, alimentatie, tratament);

sociali( urbanizarea, timpul liber);

demografici (structura populatiei si evolutia acesteia);

naturali ( clima, relief, domeniu schiabil, vegetatie, hidrografie, rezervatii stiintifice etc);

educativi, psihologici, de civilizatie ( de domeniul de cunoastere, de instruire, comportamentul, atitudinea fata de populatia gazda, fata de cultura acesteia);

politici si organizatorici ( regimul vizelor, formalitatile la frontiera, conflicte economice, religioase , entice etc).

2. Din punctual de vedere al importantei:

factori primari: ( timp liber, venit, pret);

factori secundari:( sistemul legislative, formalitatile la frontiera etc );

3. Din punctual de vedere al duratei actiunii lor:

factori cu actiune permanenta sau de durata ( venit, pret);

factori sezonieri sau cu actiune ciclica( anotimpurile, fenomenele meteorologice specific fiecarui anotimp, anului scolar, programarea concediilor si a vacantelor);

factori accidentali sau conjuncturali( conflicte armate, greve, calamitati natural, conflicte religioase);

4. Din punctul de vedere al sensului de actiune:

factori exogeni activitatii turistice( urbanizare, venit, demografie);

factori endogeni activitatii turistice ( preturi si tarife, tipologia pachetelor turistice, personalul si pregatirea acestuia);

5. Dupa profilul de marketing:

factori ai cererii turistice ( venit, demografie, venit );

factori ai ofertei turistice ( resursele turistice, baza tehnico-materiala a turismului, forta de munca din turism, serviciile turistice);

factori ai confruntarii cererii cu oferta:(agentiile de voiaj );

6.Dupa efectul asupra turismului:

factori cauzali : ( urbanizarea, stresul);

factori favorizanti: ( cresterea duratei timpului liber, sporirea gradului de dotare cu automobile a populatiei, diversificarea serviciilor);

factori de franare relative : (raport calitate- pret inadecvat);

7. Dupa gradul de atractivitate:

factori de atractie 🙁 atractii turistice unice, originale, peisaje deosebite);

factori relativi restrictivi : (poluarea, aglomeratia).

De asemenea, pentru ca turismul sa se dezvolte sis a fie promovat, si statul la randul sau are cateva sarcini esentiale in domeniul politicii:

sa defineasca si sa elaboreze principiile fundamentale ale politicii turistice, si anume sa se determine baza deciziilor care sunt de luat (studii ale serviciilor de specialitate, statistici) si a strategiilor (program si concept);

sa antreneze participarea serviciilor statului pentru a crea un mediu favorabil turismului, acest lucru fiind posibil doar prin realizarea unor activitati stranse de colaborare si coordonare intre acestea;

sa fie un catalizator al promovarii turistice; activitatea de comunicare care este necesara comercializarii unei destinatii nationale are nevoie de o sustinere publica centralizata, un bun public pentru pentru o tara turistica fiind protejarea si crearea unei “imagini de marca”. Cu cat comercializarea destinatiei trebuie sa fie formulata si orientata spre piata, cu atat mai mult devine esential sa se poata conta pe cooperarea si sprijinul financiar al sectorului privat;

sa se dezvolte o oferta in domeniul formarii profesionale, care poate fi considerata de asemenea o sarcina a statului, unde bineinteles trebuie aplicat principiul subsidiaritatii, deoarece este vorba in cea mai mare parte de obligatiile catre societate, care revin ori guvernului ori autiritatilor locale sau regionale de care apartin;

in mod special statul are datoria sa sustina intreprinderile mici si mijlocii care sunt implicate in activitati turistice. Exista o contradictie intre sustinerea intreprinderilor individuale de catre stat si principiile unei politici bazate pe regulile de piata; de multe ori acest sector cheie nu este capabil sa finanteze investitiile care sunt necesare apelandu-se astfel la piata de capital. De multe ori este nevoie ca statul sa intervina, ajutand aceste firme sa poata sa isi acopere lipsa de finantare.

Faptul ca statul se implica este justificat de important ape care turismul o are in dezvoltarea globala a fiecarei economii nationale si asta datorita faptului ca experienta internationala a demonstrate ca tarile care nu au o politica turistica si nu depun eforturi sa dezvolte si sa promoveze turismul, cu timpul, isi pierd pozitia pe piata internationala, spre profitul concurentei internationale, iar solutiile necesare recastigarii pietei sunt foarte greu de gasit si de pus in aplicare.

COMPONENTELE DEZVOLTARII TURISMULUI

Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil .

Intr-o publicatie a Organizatiei Mondiale a Turismului , intitulata „Turismul in anul 2010”, s-a specificat faptul ca ideea satisfacerii nevoilor turistilor actuali si a industriei turistice a fost dezvoltata cu ajutorul turismului durabil, si in acelasi timp a fost dezvoltata si ideea protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Satisfacerea tuturor nevoilor economice, estetice si sociale sunt principalele scopuri care sunt luate in vedere.

Principala presiune asupra mediului este cresterea populatiei care este inexorabila. Industria turismului este legata de mediul inconjurator mai mult decat alte industrii, dar prezenta si marimea sa au creat impacturi de natura sociala si fizica , fiind negative asupra mediului. Ca urmare, a aparut necesitatea unei noi conduceri , si anume o conducere profesionala , care are rolul sa atraga mai mult guvernele si partenerii din sectorul public si privat realizate pe baza unor principii de dezvolatre durabila. Aceste principii sunt urmatoarele:

Mediul are o valoare esentiala care este deosebit de importanta pentru turism, de care trebuie sa beneficieze si sa se bucure si generatiile viitoare;

Turismul trebuie privit ca o activitate pozitiva de care sa beneficieze vizitatorii, comunitatile locale si mediul ambiant;

Relatia dintre turism si mediul inconjurator poate fi dezvoltata in asa fel incat poate sustine activitatea turistica pe termen lung, iar la randul sau , turismul este „obligat” sa nu deterioreze mediul inconjurator prin activitatile sale;

Dezvoltarea activitatii de turism trebuie sa aibe in vedere caracteristicile sociale , economice , ecologice si culturale ale spatiului in care isi desfasoara activitatea si sa le respecte;

Scopul dezvoltarii turismului trebuie sa fie in parmanenta echilibrarea nevoilor turistilor cu cele ale destinatiilor si gazdelor acestora;

Guvernele , industria turistica , autoritatile si organismele internationale trebuie sa conlucreze impreuna pentru a proteja mediul inconjurator si sa respecte principiile acestuia

Specialistilor in mediu si in turism, in special celor in ecoturism le este necesara polivalenta, deoarece in ultimul timp este utilizata tot mai des de catre viitorologi, sintagma ‚prea mult turism omoara turismul’, evidentiind astfel ca exista limite in derularea turismului. Astfel, totul trebuie sa se faca „cu masura „pentru ca turismul sa nu devina pentru economie cat si pentru intreaga comunitate dintr-o sansa un risc.

In dezvoltarea turismului durabil se pot distinge urmatoarele etape:

Prima etapa consta in luarea decizii de a include in circuitul turistic o anumita zona si construirea de echipamente turistice care sunt necesare pentru amenajarile turistice;

A doua etapa consta in derularea progresiva a activitatii care se afla in paralel cu responsabilatea protectiei mediului inconjurator si respectarii turismului durabil.

Daca activitatile turistice sunt planificate si desfasurate cu grija , problemele legate de mediu pot fi rezolvate din timp. Asadar, alegerea zonei a amenajarii turistice este esentiala pentru a evita conflictele ulterioare cu mediul inconjurator ca de exemplu limitarea daunelor aduse resurselor antropice. Aceste responsabilitati le revin agentilor economici, populatiei locale cat si autoritatilor locale care pot sa se opuna daca considera ca au fost incalcate regulile cu privire la proiectul turistic.

Fiecare tara care este membra a Uniunii Europene este obligata sa introduca in legislatia nationala prevederi cu privire la impactul marilor proiecte turistice in mediu.

Este foarte greu de realizat o diferenta clara intre ceea ce este pozitiv si ceea ce este negativ in dezvoltarea turismului, deoarece , de multe ori impactul pe termen scurt este pozitiv iar cel pe termen lung este nefavorabil.

Sa ne gandim la o resursa turistica antropica deosebit de spectaculoasa , cum ar fi Castelul Corvinilor. Turistii vin cu siguranta , deoarece sunt atrasi de frumusetea sa , de istoria sa, de unicitatea iintregii creatii realizata de catre om, dar daca aceasta bogatie nu este cu adevarat protejata, ea se va degrada si destinatia turistica isi va pierde din atractivitate.

Nu trebuie sa uitam ca daca patrimoniul turistic al unei zone atrage turistii, odata ce el este degradat, turistii se vor indeparta la fel de repede , lasand n urma o populatie care va fi nevoita sa suporte consecintele datorate atat degradarii mediului de viata, a resurselor turistice antropice cat si a scaderii veniturilor din turism.

Desfasurarea activitatii turistice, in cea de a doua faza a derularii unui turism durabil consta in implicarea activa a tuturor participantilor( furnizori locali de servicii turistice, autoritatile locale cat si populatia locala), in actiuni de rezolvare a problemelor legate de mediul inconjurator, obligand agentii economici sa foloseasca echipamente pentru protectia mediului. De asemenea, si turistii sunt obligati sa limiteze poluarea mediului in timpul vacantelor , printr-o mai buna educare si informare a acestora de catre ceilalti agenti de turism( organizatii de turism, prestatori), avand ca scop comun sustinerea dezvoltarii unui turism durabil.

In materie de degradare si poluare a mediului inconjurator, din pacate si turismul are partea sa de responsabilitate daca tinem cont de milioanele de deplasari fie cu masina, fie cu avionul, consumul de resurse si spatiu , ca sa nu mai vorbim de productia de deseuri care au consecinte daunatoare chiar si pentru practicantii fenomenului turistic. Daca o resursa turistica este supraexploatata inseamna pierderea din atractivitate care aduce de la sine si pierderea de clienti.

De asemenea, si industria turistica trebuie sa isi schimbe nodul de a se „manifesta in public”, pentru a pastra caracterul atractiv si pentru a asigura durabilitatea componentelor sale de potential ( antropic cat si natural). Turismul durabil trebuie sa intereseze pe absolut toata lumea:

Diversele paliere guvernamentale : reglementari, protectia peisajului , legislatie;

Asociatiile si ONG-urile din domeniul turismului;

Obiectivele industriale care sa adopte practici noi nonpoluante si de protectia a mediului inconjurator;

Turistii care trebuie sa cunoasca si sa si aplice codul etic al turistilor , trebuie sa fie responsabili fata de destinatiile turistice cat si fata de mediu, sa le puna in valoare;

Populatia locala care trebuie sa dea dovada de ospitalitate, sa cunoasca codul turistilor, să fie responsabili față de mediu și destinațiile turistice, să le pună în evidență valoarea;

Turismul durabil nu urmărește doar ocrotirea mediului. Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie incomjuratoare, fie socio-culturale) , iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă a acestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru și a unei armonii, într¬o optică de durabilitate (chiar prosperitate) pe termen lung. Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri. Nu există „rețete” de reușită în derularea unui turism durabil, dar putem ține cont de câteva „piste” de intervenție:

promovarea unui plan de acțiune în parteneriat cu actorii „cheie” în derularea fenomenului turistic, inclusiv implicarea liderilor din industrie;

demistificarea sensului dezvoltării durabile;

comunicarea în domeniul dezvoltării durabile;

integrarea dezvoltării durabile ca factor de valorificare a industriei turistice și mizarea pe legăturile strânse între calitate și turism durabil;

integrarea dezvoltării durabile în formarea profesională a viitorilor „gestionari” ai fenomenului turistic;

recunoașterea și promovarea cazurilor de succes de dezvoltare durabilă;

educarea turismului în spiritul dezvoltării durabile pentru a face cele mai bune alegeri în derularea actului turistic.

Continuarea operei de educare în spiritul ecoturismului și a turismului durabil trebuie realizată prin dezvoltarea conștiinței ecologice a populației, înfrățită cu sentimente de dragoste și respect pentru natură, locurile istorice, monumentele de artă și arhitectură de¬a lungul timpurilor. Aceasta este necesar să fie susținută de acțiuni legate de „valoarea inestimabilă a mediului” și a potențialului turistic în dezvoltarea și devenirea comunităților conștiente de evoluția benefică în spiritul ecoturismului.

Au fost redactate numeroase lucrari de specialitate despre natura complexa a turismului. In permanenta este cautata o gama larga de facilitate si servicii de catre turisti, care sunt oferite de catre operatori, in diferite stadii ale vacantei sau ale voiajului.

Vasta gama de facilitati si servicii variaza la fiecare etapa de dezvoltare a turismului si depinde de o serie de componente: atractiile turistice, cazarea, facilitatile si serviciile locale, infrastructura, serviciile si transporturile.

ATRACTIILE TURISTICE. Sunt utilizate in literatura de specialitate notiuni ca atractii turistice si resurse turistice pentru a defini continutul potentialului turistic. Turistii sunt influentati de catre aceste atractii turistice sa isi petreaca vacantele in anumite statiuni sau sa viziteze unele zone. Atractiile turistice au o sfera de cuprindere mai restransa, punandu-se accent pe elementele care atrag atentia. Incita la calatorie si creeaza impresii.

CAZAREA poate fi definita ca fiind un rezultat al industriei hoteliere, acest sector fiind compus din activitatile desfasurate in spatiile de locuire temporara. Structura, dimensiune si distributia spatiala a mijloacelor de cazare, determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materială a turismului, de asemenea intervine și în orientarea fluxurilor de turiști.

FACILITATILE SI SERVICIILE LOCALE. Turistii solicita numeroase servicii auxiliare pe langa serviciile de baza. Urmatoarele servicii locale contribuie la dezvoltarea turismului in zona: serviciile de informare, serviciile postale, serviciile bancare, serviciile medicale, serviciile de schimb valutar, existenta unor magazine care desfac obiecte de artizanat si suveniruri, precum si a magazinelor alimentare, de imbracaminte, farmacii.

Autoritatile si comunitatile locale trebuie sa contribuie la dezvoltarea tursimului la nivel local, deoarece acestea cunosc cel mai bine ce este si ce nu este indicat pentru zonele care se afla sub administrarea lor, incercand sa gaseasca solutii care sa ajute la dezvoltarea turismului.

INFRASTRUCTURA. Este destinata in mod special economiei locale si populatiei dar poate fi utilizata si in cadrul activitatilor turistice. Infrastructurii de transport i se mai adauga utilitatile publice care sunt: energia electrica, serviciile de apa si canalizare, retelele de telecomunicatii. Autoritatile locale sau companiile publice trebuie sa realizeze aceste elemente.

TRANSPORTURILE. Intr-o zona turistica este esentiala o retea de transport care sa asigure accesul. Odata cu progresul domeniului transporturilor a luat amploare si turismul, facilitand accesul la diferite atractii turistice din zona.

Transportul este principala componenta a produsului turistic, avand un impact deosebit asupra mediului

Dezvoltarea durabila a transporturilor depinde de un numar mare de factori economici, sociali, politici si tehnici.

INVESTITIILE. Constituie o cerință a progresului, a reducerii costurilor de exploatare a sporirii eficienței și a înnoirii ofertei.

Dată fiind importanța și diversitatea diferitelor sectoare ale turismului, este dificil de cuantificat mărimea relativă și importanța fiecărui sector.

Investițiile în turism sunt considerate investiții finanțate de sectorul privat în unități de cazare, atracții turistice, unități de tratament, centre comerciale, transport și alte sectoare înrudite.

CAPITOLUL 2

RESURSE TURISTICE ANTROPICE

2.1 OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE

Resursele turistice antropice reprezinta rodul eforturilor tehnice, economice si culturale, dar si elemente materiale si spirituale traditionale ale creatiei umane. Resursele antropice mai poarta denumirea si de resurse antropogene cauzate de fenomenele antropice.

Resursele turistice antropice sunt definite de catre geografii P. Cocean, Gh. Vlasceanu și B. Negoescu (2002), ca fiind un ansamblu de componente care au funtie recreativa, si care sunt create de catre om; aceste elemente nu au fost intotdeauna create in scopul valorificarii turistice, aceasta dobandind-o dupa ce au indeplinit atributii strategice, culturale si economice.

Tot aceeasi autori au reusit sa identifice principalele atribute recreative ale obiectivelor de provenienta turistica antropica, care le ofera atractivitate turistica. Este vorba despre vechime, unicitate, inedit, dimensiune si functie.

VECHIMEA poate reprezenta uneori singura calitate a unui obiectiv construit de catre om, reusind sa atraga vizitatori, chiar daca fizionomia, dimensiunea, estetica sau functia obiectivului nu il face cu nimic mai special.

Din punct de vedere turistic si cultural, vechimea este un element foarte important, care este cautat in special de catre turistii avizati, care pretuiesc mai mult decat orice autenticitatea.

UNICITATEA resurselor turistice antropice, edificiilor sau activitatilor umane reprezinta de asemenea o sursa importanta de atractivitate. Unicitatea sau singularitatea este insusirea obiectivelor antropice care sporeste atractivitatea turistică,chiar daca este vorba de un „produs unicat’’ sau de un obiectiv care a ajuns unicat datorită menținerii în timp.

INEDITUL obiectivelor de provenienta antropica poate fi de natura pozitionala, fizionomica sau structural-compozitionala. Ineditul este de asemenea o sursa de atractie care rezulta din natura materialului de constructie, de culoarea specifica , de amplasarea obiectivelor in locuri insolite si de deosebita arhitectura.

DIMENSIUNEA se transforma in atribut de atractivitate turistica atunci cand este vorba despre una din manifestarile sale extreme: foarte mica sau foarte mare. Dimensiunea ieșită din comun a unor obiective turistice antropice este un atribur care mărește interesul si atenția turiștilor. De dimensiuni foarte mici sau foarte mari, anumite elemente ale potențialului sunt admirate de mii si zeci de mii te turiști, participanți la diferite forme de turism.

FUNCTIILE actuale sau anterioare ale unor obiective turistice antropice constituie cateodata singurul element de atractivitate, care atrage un numar foarte mare de turisti.

In categoria edificiilor si elementelor cu functie turistica ceea ce reprezinta varianta materiala a resurselor turistice antropice, se includ urmatoarele obiective, conform autorilor pe care i-am mentionat la inceputul acestui capitol: statui si placi comemorative, edificii culturale si sportive, constructii megalitice, edificii istorice si edificii religioase, precum si o serie de edificii economice si monumentale.

Obiectivele turistice de natura istorica sunt urme ale culturii materiale, cetati din epoci diferite si vestigii de asezari. La nivelul tarii noastre, obiectivele turistice de natura istorica se pot separa astfel:

Vestigii ale unor asezari dacice

Urme de asezari si culturi din paleolitic

Ruinele unor cetati medievale

Locuri de batalii care sunt foarte importante pentru istorie, comemorate prin troite, monumente, mausolee si cimitire ale eroilor.

Obiectivele turistice cu insemnatate arhitectonica si artistica reprezinta elemente create de catre om de-a lungul timpului, simbolizand atat curente artistice nationale cat si influenta curentelor artistice internationale. Din aceasta categorie fac parte:

Biserici, moschee, sinagogi si manastiri, care au fost realizate in stilul arhitectonic-roman, stilul gotic, stilul baroc, stilul renascentist. In Romania sunt construite biserici de lemn ortodoxe, biserici din piatra si zidarie in stil bizantin dar care a fost transpus diferit de la o epoca la alta, de asemenea exista constructii in stil clasicin secolul XIX si in cea mai mare parte a secolului XX.

Edificii civile, in special din sec XVII-XX, din care fac parte palatele (care se gasesc doar in marile orase), conace, cule, case boieresti si castele.

Si aceste edificii civile sunt contruite dupa mai multe stiluri arhitectonice:

Stilul gotic

Stilul neogotic

Stilul romanic

Stilul renascentist

Stilul baroc

Stilul brancovenesc

Stilul clasic

Stilul neoclasic

Stilul modern

Stilul academismului francez

Aceste remarcabile edificii civile pot fi gasite in marile orase ale Romaniei, dar si in localitati mai mici, chiar si in sate.

Monumente, statui si busturi ale unor personalitati, contructii si placi comemorative. Marea majoritate dintre acestea se regasesc in localitatile natale ale personalitatilor respective.

Expozitiile si casele memoriale, muzeele, reprezinta o larga categorie cu un profil foarte diversificat: arta populara, istorie, sculptura, stiinte ale naturii si pictura. De asemenea, acestea se gasesc in marile orase ale tarii dar si in unele asezari rurale.

Obiectivele turistice care au un caracter etno-folcloric evidentiaza obiceiurile din strabuni, festivaluri artistice populare si obiective ale creatiei populare.Principalele trasaturi fundamentale ale culturii populare romanesti sunt autenticitatea, originalitatea, continuitatea, unitatea in variatate a fenomenelor, impletindu-se cu ingeniozitatea si inventivitatea oamenilor reflectate in creatii de civilizatie materiala, in obiceiuri, datini, in creatia literara orala, in dansul si in catecul popular.

Aceste obiective turistice cu caracter etno-folcloric se pot grupa in:

Constructii de lemn, cum ar fi casele, bisericile, portile dintr-o anumita zona geografica, datorita carora si-au facut un renume.

Muzee cu profil de arta si arhitectura populara. Cele mai insemnate dintre acestea sunt construite pe baza unui caracter complex, incluzand acareturi taranesti, case, instalatii tehnice care dateaza inca din secolele XVII-XVII, stane, cusaturi, tesaturi si obiecte de uz gospodaresc. Prin aceste obiective turistice cu caracter etno-folcloric se pune in valoare specificul satelor romanesti din diferite zone folclorice.

Ateliere si colectii de linguri, furculite si furci de tors care au fost realizate de catre creatorii populari talentati, mai mult din zonele rurale ale Romaniei.

Ceramica populara se prelucreaza in aproape 200 de centre din toata tara. Materialele folosite pentru realizarea ceramicii populare sunt: ceramica rosie lustruita, ceramica neagra lustruita cu pietre albe de rau si ceramica alba smaltuita.

Sarbatorile populare , nedeile si targurile legate de pastorit, de ciclurile vegetative ale diferitelor plante, targurile concurs ale olarilor.

Obiectivele cu caracter economic se regasesc intr-un numar mai mic, si sunt construite dupa un anumit stil sau mod de exploatare economica specifica unor anumite perioade istorice. Aceste obiective cu caracter economic sunt:

Unele poduri din piatra din secolele XVI-XVII;

Podurile peste Dunare;

Furnale vechi;

Calea ferata cu cremaliera;

Muzeul locomotivelor;

Farul genovez de la Constanta;

Barajele;

Mori din piatra sau de vant;

Planul inclinat de la Covasna;

Vechi exploatari de aur, sare, carbune, ardezie si petrol.

Alte obiective comemorative sau artistice. Din aceasta grupa fac parte festivalurile artistice, locurile in aer liber unde sunt expuse rezultate ale creatiei artistice populare, tabere de sculpturi in lemn, piatra si fier, cimitire ale eroilor.

Romania este o tara atat de frumoasa care detine atat obiective care ajuta la dezvoltarea turismului cat si foarte mult mijloace care pot facilita activitatile specifice acestui domeniu.

2.2. COMPONENTELE PATRIMONIULUI ANTROPIC

Patrimoniul turistic sau cum mai este denumit, oferta turistica, a unei zone geografice este compus din:

Potentialul turistic( antropic si natural);

Infrastructura (turistica si generala);

Structuri turistice care sunt baza tehnico-materiala a turismului.

Potentialul turistic reprezinta o componenta foarte importanta pentru oferta turistica si reprezinta totodata o conditie indispensabila pentru dezvoltarea turismului. Potentialul turistic simbolizeaza principala motivatie a circulatiei turistice datorita dimensiunii si diversitatii elementelor sale, prin originalitatea si valoarea acestora. Daca componentele sale sunt evaluate corect, valorificarea eficienta a analizei posibilitatilor trebuie sa presupuna elaborarea unui sistem categorial si national care sa ajute la conturarea unei coerente strategii pentru a ajuta la dezvoltarea activitatii turistice.

Motivul fundamental si imboldul initial al deplasarii catre o anumita destinatie turistica este atractia turistica. O zona geografica sau un teritoriu reprezinta un interes pentru turistii din toata lumea, daca dispune de elemente de atractie iar prin modul in care este amenajat poate determina o activitate de turism. Din acest punct de vedere, potentialul turistic al unei zone geografice sau al unui teritoriu poate fi definit in general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atractii turistice si care se preteaza unei amenajari pentru vizitarea si primirea calatorilor.

Tara noastra dispune de un valoros si bogat potential antropic, datorita istoriei de peste doua milenii a poporului roman in acest spatiu geografic. Componentele potentialului turistic antropic se grupeaza in:

Din grupa potentialului cultural-istoric fac parte:

Vestigiile arheologice care in tara noastra sunt foarte numeroase si reprezinta o mare valoare pentru cultura, istoria si civilizatia poporului nostru cat si pentru celelalte popoare.

Cetati dacice;

Cetati daco-romane;

Cetati medievale;

Cetati taranesti fortificate;

Castele și palate.

Monumente istorice si de arta sunt cele care pun in valoare cultura si civilizatia autohtona, dar si influentelor diverselor culturi ale lumii cu care a avut un contact direct.

Manastiri;

Biserici;

Biserici din lemn;

Castele si palate;

Monumente de arta

Elemente de etnografie si folclor ce sunt caracterizate prin varietate, bogatie si originalitate.

Arhitectura si tehnica populara specifica fiecarei zone geografice in parte;

Obiceiuri si traditii populare;

Creatia astistica, productia mestesugareasca si artizanat: ceramica, centre de prelucrare a lemnului, incondeierea oualelor, cojocaritul si tesutul covoarelor.

Institutii si evenimente cultural-artistice care reflecta traditia si modernismul in cultura precum si intensitatea vietii spirituale.

Muzee si case memoriale cu diverse profile: istorice, stiinte ale naturii, stiinta, tehnica etnografica si arta;

Edificiile unor institutii culturale;

Festivaluri muzicale, ale filmului, ale teatrului, serbari, expozitii si targuri;

Case memoriale;

Muzee;

Palate;

Biblioteci;

Sate turistice;

Sate cu traditii folclorice.

Infrastuctura este cea care caracterizeaza gradul de dezvoltare si are rolul de a sigura normala functionare a unor importante sectoare ale societatii moderne, fiind esentiala pentru industria turistica si hoteliera. Infrastructura este grupata in doua categorii:

Infrastuctura generala;

Infrastructura turistica.

Infrastructura generala, la randul ei este compusa din:

Reteaua de transport comunicatii;

Reteaua tehnico-sanitara (alimentare cu apa, energie electrica si energie termica);

Reteaua edilitar-urbana (constructii si pietonala);

Reteaua comerciala si prestari servicii;

Reteaua administrativa si de asigurare a populatiei.

Infrastructura turistica este compusa din:

Reteaua de transport pe cablu in statiuni montane si partie de schi;

Grupuri administrative gospodaresti;

Reteaua tehnico-sanitara pentru statiuni turistice si obiective distractive;

Cai de comunicatie.

Stucturile turistice reprezinta totalitatea mijloacelor materiale care sunt folosite de catre turism pentra a realiza functiile si obiectivele sale economico-sociale. Structurile turistice cuprind:

Structuri de primire (moteluri, hoteluri, vile, cabane);

Structuri pentru servirea mesei( autoservire, restaurante);

Structuri de agrement (cazinouri, cluburi agrement);

Structuri tratament balnear;

Structuri de transport turistic.

Fig 2.2.4 Componentele patrimoniului antropic

2.3. POTENTIALUL TURISTIC – FACTOR DETERMINANT AL ACTIVITATII TURISTICE

Din subcapitolul anterior, in care am vorbit despre oferta turistica potentiala, am sesizat existenta unei legaturi intre aceasta si zona de destinatie sau spatiul turistic cu incarcatura ei cantitativ-calitativa de componente care trezesc interesul turistic.

Cu alte cuvinte, oferta turistica se caracterizeaza printr-o amplasare destul de rigida. Oferta turistica reprezinta natura locurilor si incarcatura cu elemente speciale si generale, care sunt rezultate din munca creatiei umane. Toate componentele (cele naturale si cele create de om), fac parte din dinamica existentei actului turistic dintr-o anumita zona geografica si este considerata ca fiind un loc de destinatie turistica, semnifica potentialul ofertei turistice.

Produsul turistic simbolizeaza toate serviciile si bunurile care sunt puse la dispozitia vizitatorilor la locul de destinatie. Produsul turistic nu trebuie confundat cu potentialul turistic care inglobeaza infrastructura.

Potentialul turistic reprezinta o categorie cuprinzatoare, care este de foarte multe ori utilizata in limbajul de specialitate, si are functia de a asigura intelegerea structurii si functionarii sistemului turistic. Potentialul turistic reprezinta ansamblul elementelor naturale, cultural-istorice si economice, care prezinta unele posibilitati de valorificare turistica, care dau o anumita functionalitate turismului si constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism.Cea care ofera cateva incercari de cuantificare a turismului este literatura de profil, dar apar dificultati in infaptuirea acetei intentii datorita imposibilitatii de a aprecia cantitativ si riguros componentele sale, mai ales componentele naturale ale structurii sale.

Multe dintre ele fac referire la aspectul calitativ al mediului inconjurator, ceea ce face ca evaluarea sa poarte o incarcatura mare de subiectivism.

Daca s-ar diminua subiectivitatea atunci cand este evaluat potentialul turistic atunci s-ar putea asigura prin introducerea indicilor valorici. La baza acestor indici valorici sta analiza atractivitatii, care este la randul sau subordonata modului in care obiectivele care sunt supuse interesului turistic raspund la randul lor unor cerinte, cum ar fi:

Unicitatea (pe plan local, regional si mondial);

Cota atractiva intrinseca (care este legata de intimitatea fenomenului si a obiectivului);

Modul si timpul in care se satisface cererea turistica (sezonier, anual, efemer, deschis, inchis);

Dificultatea sau usurinta punerii in valoare;

Cheltuielile de mentinere a valorii sale turistice.

In calitatea sa de componenta a ofertei, dinamica potentialului turistic, reprezinta premisa unei evolutii corespunzatoare a cererii. Cresterea cantitativ-calitativa a acestuia mareste corespunzator proportia cererii si asigura de asemenea si satisfacerea unui numar mai mare de solicitanti.

Pentru a putea fi realizata o activitate turistica rentabila, trebuie cunoscute si trebuie mereu imbunatatite relatiile dintre cerere si potentialul turistic la dispozitie, relatii carora le sunt proprii:

Interdependenta si interactiunea reciproca intre cele doua componente;

Neuniformitatea si neechivalenta acestora in decursul timpului si in planuri spatiale locale si regionale;

Dinamismul acestor relatii are ca suport atat cererea cat si potentialul turistic care evolueaza incontinuu, sunt supuse unor situatii aleatorii si pot sa fie influentate prin politica de piata, si anume prin preturi si prin tarife;

Primatul evolutiei cererii sub toate aspectele, fata de cea a potentialului turistic , datorita gradului foarte ridicat de rigiditate al ofertei turistice;

Periodicitatea aparitiei unui dezechilibru intre cele doua componente, care se poate realiza prin doua ipostaze:

Potentialul turistic nu poate a satisfaca componentele cererii, ceea ce ii obliga pe solicitanti sa se adapteze penuriei;

Potentialul turistic depaseste necesitatile cererii, ceea ce duce la scaderea eficientei.

In asemenea situatii trebuie venit in ajutor cu solutii care sa sporeasca interesul turistic al populatiei si o prezentare uniforma a acestuia pe intreaga perioada a unui an calendaristic.

In concluzie, cererea si potentialul turistic modeleaza dinamica fluxului turistic, volumul si structura prestatiilor turistice din cadrul unei anumite perioade.

2.4 COMPONENTE SI CRITERII DE GRUPARE A RESURSELOR

De multe ori, in practica si teoria turistica, semnificatiile termenilor „oferta”si „produs” sunt sinonime cu ce ale termenilor de „resurse”si „destinatii”.Diferenta dintre acesti termeni este mai degraba contextuala decat conceptuala.

Daca nu li se ofera ceva deosebit de vazut, turistii nu calatoresc pe distante foarte mari si nu cheltuie bani sau timp. O dovada care atesta acest lucru este impartirea inegala a turismului in jurul lumii. Exista o stransa si complexa interdependenta intre dorinta oamenilor de a calatori si atractia lor pentru o anumita zona geografica sau pentru o anumita destinatie. Aceasta o reprezinta atractiile unei destinatii turistice, care incurajeaza oamenii sa mearga acolo. Asadar, daca exista lipsa unei astfel de atractii atunci inseamna si lipsa turismului.

Pentru ca un obiectiv turistic sa aibe vizitatori, pe langa atractiile sale, acesta mai trebuie sa dispuna si de amenajari si utilitati, care reprezinta infrastructura generala sau infrastructura specifica.

Infrastuctura generala reprezinta soselele, porturile navale si aeroporturile, gari, prestari de servicii , comunicatii si alte facilitati asemanatoare care inlesnesc turistilor gasirea si folosirea unui obiectiv.

Infrastructura specifica este alcatuita din amenajari si facilitati cum ar fi: locuri de cazare, servicii de alimentatie publica, distractie, puncte de recreere etc.

Autoritatile publice centrale sunt cele care de regula dirijeaza infrastructura generala, prin intermediul veniturilor din impozite, taxe, accize. Pe de alta parte, infrastructura specifica este administrata si totodata dirijata de catre intreprinzatorii particulari, care mai sunt ajutati intr-o mica masura si doar in anumite perioade de catre subventiile provenite de la guvern.

Daca cele doua tipuri de infrastructuri, generale si specifice, sunt combinate cu punctele de atractie, diferentiaza mai usor destinatiile turistice cu succes de destinatiile turistice cu mai putin succes.

Resursele pot fi grupate in urmatoarele categorii: atractii si infrastructura sau facilitati ( aici fiind incluse facilitatile turistice). Aceste componente globale si generale mai sunt subimpartite in mai multe subdiviziuni detaliate:

Resursele sau atractiile naturale, spre exemplu cum sunt cele create de catre natura, fara interventia omului, si aici sunt incluse pamantul, topografia, cursurile de apa

( inclusiv apele minerale si termale) , clima, flora si fauna;

Resursele care sunt concepute si dezvoltate de catre fiinta umana, acestea mai poarta denumirea si de elementele umane ale ofertei, cum ar fi:

Oamenii si cultura lor, folclorul, obiceiurile, religia etc;

Atractiile istorice, culturale si arhitecturale (catedrale, muzee, monumente, teatre, festivaluri , arta etc);

Infrastructura care inseamna cam acelasi lucru cu facilitatile.

Aceasta clasificare a resurselor turistice antropice reprezinta structura discutiilor noastre din acest subcapitol. Trebuie sa retinem ca nu exista o delimitare stricta intre elementele naturale si cele umane ale ofertei. Prin faptul ca resursele sunt diferite una de cealalta, pe de o parte isi conserva individualitatea si se sustin reciproc, fiind complementare iar pe de alta parte explica validitatea conceptuala a acestei clasificari ,chiar daca, in contrast cu alte tipologii , trasarea unei linii de separatie la nivel international poate fi chiar imposibila.

Mai exista si alte grupari ale resurselor, care folosesc criterii diferite.Putem retine totusi cateva dintre ele:

Dupa relatiile sau legaturile lor cu turismul se disting urmatoarele categorii de resurse:

Resurse inerente sau primare-sunt cele care nu au relatii directe cu turismul si recreerea. Turismul este unic deoarece el poate transforma singur intr-un folos productiv multe din aceste resurse naturale si resurse create de catre om. Unele din resursele naturale pot fi un obstacol pentru alte activitati economice, cum ar fi unele masive muntoase. Datorita turismului, doar acum, unele resurse ca arhitectura excesiva din trecut (cu costuri foarte mari si fara posibilitate economica de recuperare la vremea respectiva), au devenit surse de venituri considerabile;

Resursele derivate sau secundare care sunt conectate inca de la origini cu turismul si recreerea. Fiind create artificial de catre oameni pentru nevoile de odihna si recreere ale acestora, ele se evidentiaza prin parcurile urbane sau cele de distractie.

Din punctul de vedere al caracterului atractiilor ce compun resursele turistice distingem urmatoarele structuri:

Sistemul atractiilor

PRIMARE SECUNDARE

NATURALE UMANE

Evenimentul atractiilor

PRIMARE SECUNDARE

NATURALE UMANE

Ex:eclipse solare, eruptii vulcanice, Ex:festivaluri religioase,aniversari,

Aurore boreale ceremonii religioase.

Conform intinderii spatiale ale pietei, se disting urmatoarele resurse:

Locale;

Regionale;

Nationale;

Internationale.

Dupa nivelul lor de evaluare, se disting resursele relative, care sunt redate prin comparatiile dintre resursele situate in arii diferite si cu destinatii diferite.

CAPITOLUL 3

3.1. PREZENTAREA GENERALA A JUDETULUI HUNEDOARA

Judetul Hunedoara este situat in partea central-vestică a țării, la contactul dintre Carpații

Meridionali, Carpații Apuseni și Carpații Banatului, într-o zonă cu masive muntoase înalte și joase care sunt desparțite de depresiuni și culoare intramontane. Județul Hunedoara este străbătut de paralela de 46o latitudine nordică ( la sud de Zam) și de meridianul de 23o longitudine estica ( la vest de Simeria), fiind traversat de la est la vest de raul Mures.

Se invecineaza cu judetele : Alba, Valcea, Gorj, Timis, Caras-Severin. Altitudinile maxime se afla in varful Mandra 2,519 m (Muntii Parang) si varful Peleaga 2.509 m (Muntii Rtetezat), iar cele minime in Lunca Muresului, 170 m, in zona Zam. Judetul Hunedoara are o suprafata de 7.016 km2 , care reprezinta 3% din teritoriul Romaniei.

Numele judetului Hunedoara se afla in stransa legatura cu aparitia si dezvoltarea cetatii si orasului Hunedoara. De-a lungul timpului s-au statornicit doua forme ale aceleiasi denumiri, una folosita de bastinasii romani in vorbirea de fiecare zi si una intrebuintata de cancelaria maghiara. Batranii hunedoreni ca si padurenii din jur ii spun si azi INIDOARA ( sau INIEDOARA), denumire preluata din stramosi. Cancelaria maghiara a folosit pe rand diverse forme-incercari de a traduce in limba maghiara, dupa moda timpului, denumirea asezarii romanesti pe care au stapanit-o de la sfarsitul secolului al XIII-lea.

In lucrarea Dictionar istoric al localitatilor din Transilvania, a lui Corolian Suciu, apar urmatoarele forme: -HUNGNOD („Arhidiaconus de Hungnod”,1265); – HUNOD („Comitatus Hunod”1276); -HUNIAD(1278); HONAD ( 1331); -HUNADA (1334);-HUNYAD (1336);

-HUNIOD („Comes de Huniod”, 1341);-HUNYADVAR („possessio nostra regalis Hunyadvàr vocata”, 1409);-VAJDA-HUYAD (Veress, Doc.V.77, 1597, 1733).

Este interesant ca si oficialitatea maghiara utilizeaza forme ca: HINDYARA ( Lipszki, 1808), HINYEDOARA (Lenk, 1839) sau HUNYDARA (1850)-transcrieri mai apropiate de termenul vechi romanesc INIDOARA. In timpul imperiului austro-ungar a mai fost numita EISENMARKT si EISENSTADT. Intrucat parerile asupra originii denumirii de Hunedoara sunt impartite, voi incerca sa le enumar pe cele mai interesante.

Unii au afirmat ca numele Hunedoarei vine de la cuvantul HUN. Dar, este cunoscut faptul , ca hunii, ca popor de stepa, ocoleau padurile si locurile inalte si alegeau pentru asezarile lor vremelnice campia sau stepa, unde turmele de care nu se desparteau niciodata gaseau mai usor hrana. Desi au dominat aceasta zona a Europei circa trei sferturi de secol, hunii nu s-au stabilit aici, exercitand doar o influenta politico-militara. Istoricul maghiar Kun Geza considera ca numele ar fi de origine avara, primit prin intermediul slavilor, plecand de la numele avar de persoana HUNED, amintit in Panonia de odinioara intr-un document din anul 1211. Dar, si avarii cu triburile lor nomade s-au asezat tot in campia Dunarii de mijloc si a Tisei, ceea ce nu justifica ipoteza de mai sus.

Ion Balan, in lucrarea sa „Numiri de localitati” deduce etimologia cuvantului Hunedoara din tulpina slavona „Huna” sau „Hunya” („gunya”), care insemna gutui, iar „Hunyady”, „loc in care cresc gutui”, obtinut prin adaugarea la tulpina slavona a sufixului colectiv unguresc ady. Nici aceasta ipoteza nu se justifica, intrucat pentru ca o specie sa dea numele unei asezari sau unui tinut, trebuie sa fie caracteristica zonei si sa aiba, totodata si o importanta economica deosebita pentru locuitorii de acolo, ceea ce nu este si nici nu a fost cazul gutuilor pentru Hunedoara.

Al. Resmerița, in „Dictionar etimologico-semantic al limbii române” deriva numele localitatii din cuvintele latinesti UNITA+ ORA, care ar insemna tinut neted cuprins intre munti inalti, ceea ce nu corespunde cu realitatea geografica a localitatii Hunedoara. Oliver Velescu considera ca Hunedoara provine din ungurescul Huyadvàr, populatia romaneasca netraducand decat sufixul vàr, care ar insemna cetate, prin sufixul oara, cu acelasi inteles, pastrand neschimbata denumirea ungureasca a localitatii. Insa exista cuvinte pe care un popr migrator nu le poate avea- cetate sugereaza statornicia: le poate, eventual imprumuta de la populatii autohtone. De aceea considera ca sufixul „OARA” nu poate fi o romanizare a ungurescului „VÀR”, ci apartine populatiei statornice daco-romane, avandu-si radacinile, probabil, in latinescul „ORA”, cu inteles de taram, asezare statornica, tinut si pe care ungurii l-au preluat de la autohtonii romanizati.

O alta ipoteza asupra denumirii Inidoara, porneste de la IGNIS+ORA, cu inteles de taram, tinut, asezare a focului, plecand de la rolul focului in procesul de nastere al fierului. Explicatia originii numelui de Hunedoara este cu atat mai greu de argumentat avand in vedere faptul ca nu exista in zona nici vale, nici râu, nici deal , nici munte cu acest nume, pe care sa il fi preluat asezarea de aici. In schimb aceasta localitate s-a numit totdeauna Hunedoara si numele s-a rasfrant asupra intregii zone din jur, din cele mai vechi timpuri, fie ca tinutul a fost uniune de obsti, district, comitat, regiune sau judet.

O alta ipoteza propusa pleaca de la faptul ca aici , in zona de contact dintre tinutul bogat in fier al padurenilor si albia larga a Cernei, se organizau targurile in care padurenii coborau cu fier, pentru a-l oferi in schimbul „bucatelor” de la ses; in felul acesta Hunedoara dezvoltandu-se ca targ al fierului. La aceasta a contribuit si faptul ca vechiul drum comercial venea din Valea Muresului de-a lungul Cernei si continua peste dealuri spre Hateg si de aici, prin Caransebes, spre Dunare sau spre Timisoara, trecea prin Hunedoara, pe sub pintenul cetatii de pe Dealul Sânpetru. Cu ocazia lor aveau loc si nedeile hunedorene, sarbatori , la origine pastorale, cu reminiscente pagane. Atunci veneau si acei majores terrae din toate obstile din jur, pentru a se sfatui si a lua decizii. Pentru aceasta se propune ipoteza: NEDEIE +ORA ca o alta posibila origine a denumirii de INIDOARA. Este limpede ca aceasta problema trebuie lasata pe seama celor cu competente specifice. De mentionat ca amintirea acelor targuri se pastreaza si astazi , prin cele mai mari patru targuri de peste an ale Hunedoarei. Intrebarea care se poate pune este: de ce denumirea localitatii Hunedoara s-a rasfrant asupra intregii zone mai largi, din jur, fiind preluata si de oficialitatea maghiara, odata cu infiintarea comitatului (1276). Probabil ca acest tinut era cunoscut dintotdeauna cu aceasta denumire de catre populatia romaneasca din zona, atat pentru importanta sa economica, si anume producerea fierului, cat si datorita importantei sfere de autoritate si influenta a obstilor taranesti de aici, care erau deosebit de puternice.

Regiunea constituie unul dintre exemplele cele mai concludente ale continuitatii vietii omenesti din zorile istoriei: cele mai vechi urme descoperite aici finnd cele lasate homo sapiens in pestera Cioclovina, si resturile paleolitice gasite in pesterile de la Nandru si Ohaba Ponor.

Orasul Deva este el insusi un centru de continuitate neintrerupta incepand din epoca bronzului. Ceea ce confera mare importanta regiunii este faptul ca, in Muntii Orastiei, a fost leaganul si centrul statului dac condus de regii dintre Burebista si Decebal (cca 82 î.e.n-106 e.n.). Aici se pastreaza numeroase cetati si asezari dacice descoperite prin sapaturi arheologice: Sarmizegetusa, fosta capitala a statului dac si cea mai mare asezare din Muntii Orastiei, Banita ( sec. II î.e.n.- I e.n.), Fețele Albe, Piatra Rosie (sec. I î.e.n.-I e.n.), Câmpuri-Surduc, Germisara (Geoagiu Bai) etc. Descoperirile ilustreaza gradul inalt atins de civilizatia daca, inainte de instaurarea stapanirii romane care a preluat si a dezvoltat multe din asezarile dacice: Ulpia Traiana ( Sarmizegetusa), Germisara etc., intemeind o serie de asezari si castre noi: Aquae (Călan), Micia (Vețel), Cigmău etc., care au devenit centre puternice ale stapânirii romane în provincia Dacia și vetre de formare a poporului român. Descoperirile arheologice facute la Deva, Luncani, Vețel-Micia (sec. IV), Streisângeorgiu (sec. VIII-XII) etc., atesta prezenta unei numeroase populații autohtone în această epocă. In această regiune au existat vechi formațiuni cneziale și voievodale românești, care au lăsat numeroase și importante monumente din sec. XI-XIV ca: cetățile de la Colț, Săsciori, Nălăești etc. sau bisericile de la Densuș, Strei, Streisângeorgiu, Sântămăria-Orlea,Crișcior, Rîbița etc.

La Hunedoara a trăit marele Iancu, unul din cei mai vestiți conducători de oaste pe care i-a dat poporul român. Cele două cetăți, Deva (sec. XIII) și Hunedoara (sec. XIV) au jucat un important rol strategic. Dintre evenimentele de seama amintesc: răscoala care a fost condusă de Horea din anul 1784, când au avut loc lupte la Deva, sau revoluția din 1848 condusă de Avram Iancu. În perioada 1933-1944 la Deva a fost sediul organizației „Frontul Plugarilor” condusă de doctor Petru Groza.

Perioada comunistă (1948-1989) a marcat o etapă de încălcare a drepturilor omului, de scădere a nivelului de trai și îndoctrinare.

Revoluția din decembrie 1989 a redeschis calea spre pluralism politic și democrație.

Județul dispune de o gamă variată de resurse naturale, regiunea fiind una dintre cele mai bogate din tara.

Carbunii sunt reprezentati de:

huila, care formeaza importante zacaminte in Depresiunea Petrosani (cel mai mare bazin huilifer din tara), cum sunt cele de la Lupeni, Uricani, Vulcan, Petrila, Lonea, Petrosani, Livezeni ;

carbune brun in Depresiunea Brad (la Țebea).

Minereurile feroase se gasesc in Muntii Poiana Ruscai (cele mai importante zacaminte din Romania), la Teliuc, Ghelari, Vadu Dobrii, Poiana lui Filimon.

Zacamintele auro-argentifere sunt situate in zonele Musariu-Brad si Săcărâmb, uneori fiind asociate cu pirită, blendă, galenă etc.

Minereuri cuprifere exista in apropiere de Devaiviri gasindu-se si la nord de Mures (Căzănești-Ciungani, Almășel). Pirita a fost semnalata la Boița-Hateg, in Muntii Poiana Ruscai si langa Zam.

Minereuri complexe exista, mai ales , in zonele Brad, Săcărâmb si Muntii Poiana Ruscai. Au mai fost puse, de asemenea, in evidenta unele zacaminte de bauxită in bazinul Hațeg (Ohaba-Ponor, Pui), de minereuri de zinc, cinabru (Voia).

Materialele de constructii si rocile utile, numeroase ca varietate, sunt reprezentate prin:

andezite, zăcamântul Crișcior, zonele Cozia si Pietroasa (sud-vest Deva);

bazalte la Brănișca, Birtin;

Marmure: zacamantul Alun-Bunila;

Calcare in Muntii Metaliferi (Băița-Crăciunești, Vața), Muntii Poiana Rusca la vest de Hunedoara;

Calcare dolomitice: Teliuc, Crăciuneasa, valea Zlaști, Muntii Șureanu ( Bănița);

Gips: zona Brad;

Argile refractare la Baru-Mare;

Argile caolinoase: zăcământul Brad-Poienița;

Argile comune la Chișcădaga, Brad, Brănișca, Cosești, Izlaz-Baia de Criș, Zeicani etc;

Bentonite la Gurasada-Poieni si Vica ( nord de Mureș) si, la est de Călan, la Sântămăria de Piatră;

Talc la ( vest de Hunedoara), in Muntii Poiana Ruscai;

Travertin la Bancpotoc-Cărpiniș, Geoagiu;

Nisipuri cuarțoase la Crivadia;

Nisipuri și pietrișuri în lunca Mureșului și pe diferite râuri.

Ape minerale și termale se găsesc la Geoagiu, Călan, Vața, iar izvoare minerale la Boholt, Chimindia, Bobîlna ș.a.

Fondul forestier ocupa în 2002 o suprafață de 316.640 ha (44,8% din suprafața totală), județul Hunedoara deținând locul III pe țară în ceea ce privește suprafața pădurilor ( dupa judetele Suceava si Caras-Severin).

Impaduririle anuale asigura refacerea fondului forestier si mentinerea lor in circuitul economic. Produsele accesorii, fructele de padure (zmeură, mure, afine etc.), precum si ciupercile ce se recolteaza anual, se valorifica in centre specializate in acest scop.

Fondul cinegetic, format dintr-un numar de specii, asigura dezvoltarea vanatorii sportive, iar pescuitul in apele de munte este asigurat prin repopularile anuale care se fac cu puiet de pastrav, produs pe pastravariile de la Gura Zlata si Gura Loiala ,Statiunea de cercetari silvice Simeria asigura ameliorarea fondului silvic.

Teritoriul judetului Hunedoara se compune din unitati montane (68%) carora le sunt intercalate intinse spatii depresionare(32%) cu caracter colinar. Acestea din urma sunt axate in lungul Muresului, Streiului, Jiului si Crisului Alb.

Masivele situate la sud de Mures apartin Carpatilor Meridionali, cu exceptia Muntilor Poiana Ruscai care sunt inclusi Carpatilor Banatului.

Muntii Retezat, in intregime pe teritoriul judetului sunt masivi, au altitudini de peste 2000 m( varful Peleaga 2.509m, varful Retezat 2.482 m ș.a.), prezinta un relief glaciar deosebit de complex (circuri si vai glaciare: Bucura, Zănoaga, Judele, Stînișoara, Valea Rea etc.), dar si suprafete netede de eroziune. Spre sud se individualizeaza culmea calcaroasa Piule-Iorgovanu (Retezatul Mic), iar in est culmea mai coborâtă a Tulișei.

Muntii Godeanu si Țarcu sunt cuprinsi numai partial in judet. Au un relief glaciar relativ dezvoltat, dar mai ales suprafete de netezire. Aici au fost remarcate suprafata Borăscu

(varful Borăscu 2.158 m) la 2.050-2.000 m si suprafata Rîu Șes la 1.700-1.800 m care se gasesc si in masivele vecine.

Muntii Vâlcan, reprezentati numai prin versantul nordic, mai abrupt, sunt mai josi (varful Straja 1.868 m). Aici se dezvolta pasul Vâlcan 1.620 m pe unde au trecut romanii spre Sarmizegetusa.

Muntii Parâng, situati in partea de sud-est, sunt inalti (2.519 m in varful Mîndra) cu multe forme glaciare (bazinul superior al Jiețului).

Muntii Șureanu se compun din culmi rotunjite (fara creste glaciare), nivelate de pediplena carpatica (1.800-2.000 m), de nivelele medii carpatice (Râu Șes la 1.500-1.600 m), dar mai ales , de nivelele de bordura (800-1.000 m) care formeaza aici asa-zisa Platforma Luncani, cu un bogat relief carstic.

Muntii Poiana Ruscă ating 1.355 m in varful Rusca. Au culmi domoale nivelate, Platforma Pădurenilor (600-800 m) aparand ca un platou larg ondulat.

La nord de Mureș se afla unitatile din Carpații Apuseni:

Munții Metaliferi, au altitudini reduse spre Mureș (500 m) care cresc spre nord la 700-800 m. În interiorul lor apar o serie de măguri vulcanice.

Muntele Găina (1.486 m) se afla la nord de Brad si face parte din Munții Bihor. Aici are loc anual in jurul datei de 22 iulie Târgul de Fete, o straveche nedeie a munților,

Unitatile depresionare sunt de asemenea bine exprimate in relief:

Depresiunea Petroșani, inchisa de patru masive montane, are un relief puternic fragmentat de numeroasele vai ce vin din munte. Jiurile au vai relativ largi, pe marginile carora se dezvolta prispe de glacis.

Depresiunea Hațeg, mult mai extinsa, coboara in trepte spre valea Streiului. Este formata din lunci largi, câmpuri piemontane si dealuri inalte pe rama montana a Retezatului.

Culoarul Streiului se dezvolta pe aliniamentul Subcetate-Simeria fiind compus dintr-o zona deluroasa si una depresionara.

Culoarul Orăștiei are un caracter deluros in sud si de terase si lunca in nord.

Culoarul Maramuresului se compune din doua ingustari ( Brănișca- taiata in cristalin si Burjuc-Zam in piroclastite) ce inchid culoarul depresionar al Iliei.

La sud vest de Dobra, acesta se continua cu Culoarul Bega prin inseuarea Holdea.

Depresinuea Brad, cu relief colinar si terase se dezvolta in bazinul Crișului Alb, avand un compartiment vestic ( Vața) si altul sud estic ( Luncoiu).

3.2. RESURSE TURISTICE ANTROPICE DIN JUDETUL HUNEDOARA

Teritoriul judetului Hunedoara reprezinta o entitate geografica pe care a pulsat din cele mai vechi timpuri activitatea omului.

Istoria acestor locuri incepe in paleolitic, se continua cu civilizatia geto-dacă, apoi cu cea romană si aparitia in mileniul I a formatiunilor prestatale Hațeg, Deva, Dobra, Hunedoara si Strei. Incepand cu secolul al XIII-lea, cand Hunedoara devine comitat , urmeaza o serie de lupte ale populatiei autohtone impotriva invadatorilor sau nedreptatilor sociale. Amintesc in acest sens luptele antiotomane dic secolul XV purtate de Iancu de Hunedoara, răscoala iobagilor din 1784 condusă de Horia, Cloșca si Crișan, actiunile revolutionare de la 1848-1849 si luptele de pe vaile Jiului si muresului din timpul celor doua razboaie mondiale.

Urmele existentei omului pe aceste meleaguri in epoca veche a pietrei (Paleolitic) sunt reliefate de descoperirile din pesterile Cioclovina, Ohaba Ponor, Nandru si Federi, cu elemente litice ale culturii musteriene.

Vestigii apartinand epocii pietrei noi (Neolitic) s-au pus in evidenta indeosebi pe valea Muresului la Turdaș, Pricaz, Deva, Mintia, Bretea Română,Rapoltu Mare si in Muntii Metaliferi la Godinești, Balșa, Ardeu si Banița.

La Boholt, pe dealul Ciuta s-au descoperit urmele unei asezari de la sfarsitul neoliticului.

Urme de locuire din comuna primitiva au fost scoase la iveala la Târnavița si Crăciunești, unde in peșterile de pe raza localitatii s-au descoperit instrumente litice si din os, urme ceramice si fosile de animale care reprezinta urme ale locuirii omului primitiv.

In perimetrul comunei Baia de Criș s-au descoperit trei statuete antropomorfe lucrate in piatra, care dateaza din neoliticul tarziu. Aceste statuete care reprezinta tipul cel mai evoluat al statuilor menhir din Romania, aveau un caracter religios simbolizand zeitati protectoare.

Pentru epoca aramei si bronzului semnalez vestigiile puse in evidenta la DEVA, Boiu, Ghergheș, Rapolt, Turdaș, Balșa si Petroșani. La Balșa au fost descoperite urme ale unor asezari care dateaza din secolul XIII î.e.n. si un bogat tezaur de bronz care cuprinde 350 de piese care apartin culturii Wietemberg.

Etapa tarzie a epocii bronzului a fost una caracterizata printr-o evolutie a societatii locale in urma contactelor care le-au avut cu popoare purtatoare ale unei culturi bazate pe folosirea fierului care a fost reliefata de vestigiile dacice din perimetrul localitatilor Bălata si Șoimuș si urmele scitice descoperite la Deva.

VESTIGII SI OBIECTIVE DACICE

In Muntii Orăștiei au fost facute descoperiri arheologice care au scos la iveala faptul ca acest teritoriu a fost nucleul statului daco-get, ale carui baze au fost puse de Burebista si mai apoi de catre Decebal

In Muntii Orastiei a existat un sistem defensiv foarte puternic al stramosilor nostri, care era format din cetatile fortificate Costești, Blidaru, Piatra Roșie, iar mai spre sud Bănița, care era resedinta regilor daci Sarmizegetusa Regia de la Grădiștea Muncelului si asezarea civila de la Fețele Albe.

CETATEA SARMIZEGETUSA REGIA

A fost fosta capitala a Daciei, fiind ridicata la jumatatea secolului I î.e.n pe o inaltime din Platforma Luncanilor la 1000 de metri altitudine, situata intre vaile Godeanu si Pârâul Alb. Cetatea are forma unui paralelipiped neregulat (240×160 m), care este imprejmuit cu ziduri de tip „murus dacicus”( care inseamna ziduri duble de piatra legate cu trunchiuri de lemn si umplute cu pamant si bolovani).

Accesul in cetate se facea prin partea de vest, dupa ce se trecea printr-o grupare de locuinte cu aspect urban. La 100 de metri de cetate, pe doua terase se gaseste zona sacra cu sanctuare de tip rectangular si circular, care indeplineau si functia de calendar, la care se ajunge pe un drum pavat ce se termina intr-o piațetă.

Cetatea Sarmizegetusa Regia

Zona sacra isi gaseste corespondentă la nivel mondial cu sanctuarele de la Stonehage din Marea Britanie.

Gruparile de locuinte, atelierele, hambarele, depozitele, instalatiile pentru apa se dezvoltau pe terasele invecinate cetatii.

Intr-o locuinta a fost descoperit vasul ceramic cu inscriptia „Decebalus per Scorilo”, iar in alta a fost descoperita o trusa medicala.

Dupa cucerirea cetatii, romanii au reamenajat-o, marindu-i suprafata, fara a respecta insa vechea configuratie si tehnica de constructie a zidurilor dacice. Aici a fost cantonata legiunea a IV-a Flavia Felix.

Cetatea poate fi vizitata urmand drumul forestier dispre Orastie pe valea Grădiștei, iar apoi urmand drumul forestier de pe valea Pârâului Alb.

CETATEA BLIDARU

Cetatea Blidaru este asezata pe stanga vaii Grădiștei, la iesirea din satul Costești, pe un deal la 703 metri altitudine.

Cetatea Blidaru cuprinde doua incinte care sunt unite intre ele si sase turnuri.

Prima incinta dateaza de pe vremea lui Burebista si ocupa platoul superior al dealului. Prima incinta are forma trapezoidala avand in colturi patru turnuri exterioare. In interiorul primei incinte inca se mai pastreaza urmele unui turn locuinta.

Cea de a doua incinta a fost construita in timpul lui Decebal si are o forma pentagonala care cuprindea sistemul platformelor de lupta cu cazemate.

Cetatea Blidaru

Cetatea Blidaru era aprovizionata cu apa dintr-o cisterna patrulatera, care era situata in afara zidurilor de aparare, fiind alimentata printr-o conducta din tuburi de teracota.

Poate fi usor vizitata urcand poteca care vine dinspre vecinatatea cetatii Costești si a taberei scolare.

CETATEA COSTEȘTI( CETĂȚUIA)

Cetatea Costești care mai poarta denumirea si de cetatea Cetățuia este situata pe o inaltime conica la 540 de metri altitudine, in sudul satului Costești, aproape de cetatea Blidaru.

A fost construita in secolul I î.e.n. care avea o pozitie strategica deosebita la intrarea in masvul muntos la ingustarea vaii Grădiștei.

Cetatea Costești (Cetățuia)

In timp de pace, cetatea era resedinta unui nobil dac. Cetatea este inconjurata de un val de pamant lat de 6-8 metri si inalt de 2 metri, care este dublat in interior de un zid de tip „murus dacicus”, flancat de trei bastioane si o palisada dubla.

Pe platoul central al cetatii exista doua turnuri tip locuinta la care se ajunge pe o scara flancata de jgheaburi pentru scurgerea apei, cu un turn de observatie si urmele baracilor soldatilor. In afara cetatii existau turnuri de aparare si patru sanctuare patrulatere care erau destinate cultului.

Accesul vizitatorilor este facilitat de poteca care urca din dreptul taberei scolare si a cabanei Costești.

CETATEA PIATRA ROȘIE

Cetatea Piatra Rosie este asezata pe inaltimea cu acelasi nume la 823 metri altitudine pe Valea Luncanilor. Are o forma patrulatera (102×45 metri), cu cinci turnuri. In interiorul cetatii exista o constructie de lemn, iar in afara cetatii un sanctuar. Partea estica prezinta o incinta cu ziduri de piatra si o palisada. Cetatea a fost ridicata avand un rol defensiv impotriva atacurilor de pe valea Streiului.

Poate fi vizitata urcand poteca care porneste pe versantul stang al vaii Alunu din apropierea satului Alun.

CETATEA BĂNIȚA

Cetatea Bănița este situata pe Dealul Piatra Cetății.inconjurat din trei parti de râul Bănița, care este accesibil numai din partea de nord datorita pantelor foarte abrupte.

Versantul nordic este barat de un zid dacic dublat de un sant care mai este doar putin vizibil in prezent.

Pe culme se dezvolta trei terase succesive care prezinta urme ale temeliilor de piatra ale unor constructii de lemn, ziduri si trepte din piatra si resturile din sanctuar.

Cetatea Bănița avea rolul de a supraveghea drumul dinspre Valea Jiului spre Depresiunea Hațeg. Poate fi vizitata urmand poteca ce urca pe versantul drept al cheii Băniței din apropierea podetului de cale ferata.

VESTIGII SI OBIECTIVE DACO-ROMANE

În timpul razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106, pe aceste meleaguri au trecut legiunile imparatesti, pastarndu-se pana in prezent urmele vechilor drumuri romane din Pasul Vâlcan si de pe rama vestica a Muntilor Orastiei.

La Jigpru Mare, Vârful lui Pătru, Comărnicul si Vârful lui Hulpe se mai mentin urme ale castrelor de pamant construite de romani in timpul celui de-al doilea razboi cu dacii.

Instaurarea stapanirii romane a insemnat pentru acest teritoriu o noua etapa de evolutie. Pentru a-si consolida stapanirea in Dacia romana , imparataul Traian a dat porunca sa se construiasca o noua capitala pe teritoriul actualei localitati Sarmizegetusa in Depresiunea Hațegului.

ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA

Pe numele sau complet „Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa” a fost in perioada 106-271, cat a durat stapanirea romana din Dacia, metropola politica religioasa si culturala a provinciei.

Orasul inconjurat de ziduri, a cunoscut o mare dezvoltare, ajungand sa adaposteasca o populatie de 15.000-20.000 locuitori fiind cel mai important oras din Dacia romana.

Metropola se desfasura pe o suprafata de 32.4 ha, cuprinzand Palatul Augustalilor, Forul roman, amfiteatrul , temple dedicate zeilor Liber Pater, Nemesis, Aesculap si Hygia, Silvanus, Mithras, Iuppiter Dolicheanus etc., apeducte, case de locuit, ateliere etc.

Palatul Augustalilor era situat in interiorul cetatii fiind sediul celui mai inalt colegiu preotesc care avea un rol foarte important din punct de vedere social. Constructia avea o forma patrulatera cu numeroase incaperi si o curte centrala foarte mare.

Forul sau piata publica era centrul vietii publice, locul adunarilor si intrunirilor mai importante ale coloniei.

Amfiteatrul este cea mai impunatoare constructie, avand o forma eliptica (90×70 metri), avand 4.000-5.000 de locuri, doua porti principale care serveau pentru intrarea si iesirea gladiatorilor si doua porti de serviciu. Accesul la tribunele cu banci de marmura si piatra in fata si de lemn in spate se facea prin 12 porti de dimensiuni mai mici. Dupa parasirea Daciei de catre romani a fost utilizat ca cetatuie de autohtoni impotriva atacurilor migratorilor.

Amfiteatrul

Templul Mare este construit in stil corintic si era cel mai mare edificiu de cult din Dacia, avand 46.3 metri lungime si 34 metri latime.

Prin amplasarea edificiilor, eleganta si rafinamentul lucrarilor in marmura, fantanile arteziene, arhitectura templelor etc., capitala Daciei romane a fost una dintre perlele imperiului roman.

In prezent se pun in evidenta fundatiile constructiilor , o serie de ziduri, coloane etc., cel mai bine pastrat fiind amfiteatrul.

Alte dovezi ale existentei societatii in perioada daco-romană sunt puse in evidenta la Geoagiu Băi (Germisara), Calan(Aquae), Căbești, Boholt, Ilia, Vețel (Micia), Băița si Baia de Criș.

La Geoagiu Băi se afla urmele asezarii romane Germisara, unse se evidentiaza clar urmele instalatiilor unor bai romane, la care se ajungea pe un drum pavat care pornea din actuala localitate Geoagiu.

La Călan sunt vizibile urmele asezarii Aquae, pastrandu-se bazinul roamn sapat in piatra din care apar principalele izvoare termale.

In Valea Mureșului, urmele romane sunt bine reliefate, aici fiind identificat drumul roman care se intretaia cu cel de pe Valea Streiului dispre Ulpia Traiana spre Appullum.

La Vețel se gasesc urmele asezarii romane Micia, in care se mai pastreaza ruinele castrului, ale amfiteatrului (32×30 metri), termelor si necropolei romane.

Langa Băița s-au descoperit unelte si obiecte de lucru ale minerilor, iar in perimetrul localitatii Ruda-Brad ‚ se evidentiaza o galerie sapata in trepte cu o lungime de 180 metri denumita „Treptele romane” si o necropola romana cu 150 de morminte.

Pe Dealul Coasta Varului, la Căbănești, exista un apeduct roman din tevi de lut ars, lung de 100 de metri, care conducea apa de la un izvor la o cariera de calcar.

Dupa retragerea romana din 271, pe teritoriul actual al judetului au continuat sa convietuiasca grupari de oameni latinizati a caror activitate principala era pastoritul si care isi vor aduce un aport esential in procesul de formare a poporului român.

OBIECTIVELE MEDIEVALE

Începand cu secolul al IX-lea a inceput procesul de formare al primelor formatiuni politicecare aveau un caracter feudal, in voievodatele lui Glad si Litovoi incluzandu-se si teritoriul hunedorean.

Din secolul al XIII-lea, tot tinutul Hunedoarei a devenit proprietate nobiliara sau regala, fiind construite cetati si castele, cum sunt cele de la Deva, Sântamărie Orlea, Zam, Brănișca sau turnuri de paza cum sunt cele de la Crivadia.

CETATEA DEVEI

Cetatea Devei este asezata pe magura andezitica a Dealului Cetații in nord-vestul orasului Deva, la o altitudine de 371 de metri. Cetatea Devei a fost construita aici pe o pozitie strategica la intrarea in Culoarul Mureșului, avand o foarte buna vizibilitate asupra zonelor invecinate pe care la domină cu 100-184 de metri.

A fost intemeiata in secolul XIII cu rolul de fortareata militara, si a fost atestata documentar in anul 1269, intr-un act de-al regelui Ștefan al Ungariei, sub numele de „Castrum Deva”.

Cetatea a fost resedinta voievodala incepand din anul 1307, iar in secolele XIV si XV a fost district militar valah care avea in jurisdictie patru districte românesti.

Iancu de Hunedoara a transformat-o in anul 1453 castel nobiliar, si ajunsese printre cele mai puternice cetati ale Transilvaniei.

A suferit numeroase asedii otomane in anii 1550,1552,1557 si a avut un rol important in inabusirea rascoalelor din anii 1437, 1514 si 1527.

In anul 1600 Mihai Viteazul , in drumul sau spre Praga a fost nevoit sa ocoleasca cetatea , din care nobilii care erau refugiata acolo au tras cu tunul asupra ostii sale.

Din secolul XVII isi recapata rolul de cetate militara. In anul 1686 a fost ocupata de catre austrieci, in anul 1782 a fost ocupata de taranii rasculati din Dobra, iar in anul 1786 a fost asediata de catre taranii condusi de Horia, Cloșca si Crișan. In anul 1848 , cetatea a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit asupra revolutiei maghiare si române.

Explozia de pozitului de munitie in anul 1849 a distrus cetatea care ulterior nu a mai fost refacuta.

Astazi se mai pastreaza centurile de ziduri intarite cu turnuri patrate sau circulare si cu porti monumentale. In partea centrala se gasesc ruinele palatului nobiliar, cu resturi de boltiri in stil gotic si elemente renascentiste si ale cazărmilor.

CASTELUL CORVINESTILOR DE LA HUNEDOARA

Este situat pe malul pârâului Zlaști, pe un pinten stâncos, la iesirea pârâului dintr-un mic defileu, si reprezinta cel mai important monument laic de arhitectura gotica din România.

Castelul Corvineștilor a fost inaltat incepand cu secolul XIV pe locul unui castru regal daruit in anul 109 de catre regele Sigismund al Ungariei nobilului român Voicu. Din perioada respectiva se pastreaza un zid de incinta si un bastion tringiular, integrate in constructiile ulterioare.

Iancu de Hunedoara, fiul lui Voicu, a adus in secolul XV importante transformari castelului care a fost mostenit apoi de Matei Corvin si alte familii nobiliare.

In anul 1618 Gabriel Bethlen a organizat cea de a treia etapa de lucrari, modificand aspectul original al cladirii.

Castelul a fost afectat in secolul XIX de un incendiu care a distrus acoperisul si mobilierul, a inceput sa fie rastaurat in secolul XX. Intre anii 1965-1970 au fost desfasurate principalele lucrari de restaurare, fiind organizat si un muzeu de istorie.

Deoarece Castelul Corvineștilor este subiectul principal din studiul de caz al licentei mele, voi merge mai departe cu prezentarea judetului Hunedoara, si ma voi axa foarte mult pe prezentarea castelului cateva pagini mai incolo.

CASTELUL DE LA SÂNTĂMĂRIA ORLEA

Este situat la 2 km de Hațeg, pe malul drept ai Râului Mare, fiind mentionat documentar in anul 1363. Actuala constructie in stil baroc a fost inaltata in anul 1782 si a fost transformata in secolul XIX.

A fost proprietatea unor familii de latifundiari care stapaneau intinse terenuri arabile si o parte din Munții Retezat. Arhitectura deosebita , cadrul natural in care este asezat si situarea sa in vecinatatea soselei Hațeg-Petroșani au condus la transformarea castelului in hotel care te imbie la popas.

CASTELUL DE LA ZAM

A fost edificat de familia baronilor Nopcea, fiind situat in mijlocul unui intins parc actualmente destinat unui sanatoriu de boli nervoase.

In parcul castelului se afla monumente romane: statui, inscriptii, reliefuri care se incadreaza armonios in cadrul natural. Din familia Nopcea a facut parte vestita „Față Neagră”, baronul cu viata dubla, ziua prefect al comitatului Hunedoara iar noaptea bandit la drumul mare, figura care a inspirat unul din romanele lui Jokai Mor.

CASTELUL DE LA BRANIȘCA

A fost construit in secolul XIV pe locul unei fortificatii medievale. In secolul XVI a fost locuit de familia Martinuzii.

Castelul a fost partial distrus de rasculatii lui Horea in anul 1784, deoarece aici era sediul marilor proprietari de pamanturi din familia Ioziska.

In prezent este folosit ca sanatoriu-spital, in parcul sau existand monumente epigrafice si sculpturale romane aduse de la Sarmizegetusa si Micia.

ALTE CASTELE SI CETATI

Se află la Nălațvad, Ilia( ridicat de Ștefan Bathori, în prezent complet ruinat ), Suseni (Cetatea Colțului –aparținând cnejilor Cândea, parasita dupa 1684, in prezent ruinata), Păclișa si Săcel( in prezent adapostind case de copii si sanatorii), Deva (Palatul Magna Curia construit in secolul XVI in stil baroc, in prezent sediul Muzeului Județean) etc.

La Crivadia se pastreaza un turn de piatra ridicat in secolul XVI cu scopul de a supraveghea trecerile si invaziile turcesti dinspre sud.

LOCURI ISTORICE

In cadrul judetului Hunedoara exista locuri care pastreaza amintirea unor evenimente istorice care au avut loc, punandu-si definitiv amprenta asupra constiintei si spiritualitatii nationale.

COMPLEXUL DE MONUMENTE DE LA ȚEBEA

Este cunoscut si sub numele de „Panteonul moților”si cuprinde mai multe obiective care ne aduc aminte de vremurile glorioase, de lupta moților impotriva nedraptatilor sociale si pentru eliberare si unitate nationala.

Aici se inalta secularul gorun a lui Horea, unde conducatorul rascoalei din anul 1784 le vorbea motilor in noptile de vara. In vecinatatea gorunului se gaseste mormantul lui Avram Iancu care este numit de catre moti „Crăișorul munților”, ingropat la data de 13 septembrie 1872, pe crucea caruia este scris „Avram Iancu, Prefectul Legiunii Gemine intre 1848-1849, mort la 1872”.

Biserica construita intre anii 1893-1896, are in interior un brau tricolor, fiind singura biserica din tara in care apare acest simbol national.

Cimitirul din jurul bisericii adaposteste ramasitele pamantesti ale prefectului Ion Buteanu, care a fost spanzurat miseleste la data de 25 mai in anul 1849, ale tribunului Popa Simion Groza din Rovina precum si mormintele a 50 de ostasi eroi cazuti in luptele din primul razboi mondial.

CHEIA –DUPĂPIATRĂ

Reprezinta locul in care motii condusi de Avram Iancu au obtinut la data de 19 mai 1849 o importanta victorie asupra armatei maghiare conduse de Hatvany. In amintirea acestei biruinte, in anul 1972 a fost amenajat un monument istoric, si s-a aplicat o placa comemorativa.

CURECHIU

Sat pe valea Bucureșci din Depresiunea Brad reprezinta locul unde s-a aprins adevaratul foc al rascoalei de la 1784, dupa atacul miselesc al nobilimii maghiare asupra iobagilor condusi de Crișan, care se indreptau spre Alba Iulia dupa adunarea de la Mesteacăn.

ZEICANI

Este o localitate situata in apropierea pasului Poarta de Fier a Transilvaniei, in perimetrul careia Iancu de Hunedoara a repurtat o victorie asupra turcilor in anul 1442. In amintirea acestui eveniment, la Zeicani a fost inaltat un monument comemorativ reprezentand un buzduagan urias.

CÂMPUL PÂINII

Se afla intre localitatile Orăștie si Șibot( judetul Alba) si este o zona din lunca Mureșului unde in anul 1479, voievodul Transivaniei, Ștefan Bathori a invins o oaste turceasca ajutat in ultimul moment de catre românul Pavel Chinezu, banul Timișoarei.

ELEMENTE SI OBIECTIVE ETNOGRAFICE

Meleagurile hunedorene pastreaza numeroase elemente de cultura materiala si spirituala oglindite in toate domeniile artei populare: mestesuguri, obiceiuri, port, folclor si arhitectura, remarcandu-se o mare varietate si originalitate a elementelor etnografice.

MEȘTEȘUGURI ȘI OCUPAȚII ȚRADIȚIONALE

Sunt deosebit de diversificate, avand consecinte asupra existentei populatiei de-a lungul timpului.

AGRICULTURA- s-a dezvoltat odata cu extinderea terenurilor agricole indeosebi prin defrisari, oamenii ducand pe aceste meleaguri o lupta indarjita cu pamantul mai slab fertil decat in alte zone ale tarii. Deoarece terenurile pentru cultura plantelor sunt restranse, in trecut s-a dezvoltat mai puternic cresterea animalelor. Pana in zilele noastre satenii folosesc inca unelte si obiecte de lemn cum sunt: donițele pentru lapte, burdufurile pentru branza sau furcile si greblele de lemn pentru stransul fanului. Moții si momârlanii sunt vestiti pentru oierit, cresterea vitelor si a cailor, iar hațeganii pentru cresterea bovinelor.

La nivel national sunt renumite o serie de culturi specifice acestor meleaguri: cultura prunului in zonele Brad, Ilia si Hațeg, a marului si ciresului la Bulzești, a marului la Geoagiu si a secarei si orzului in zonele depresionare. Din prune se obtine renumita tuica de Brad si Hațeg.

AURĂRITUL-este o ocupatie traditionala din Muntii Metaliferi care s-a dezvoltat in legatura cu existenta unor bogate minereuri auro-argentifere. Cele mai vechi mine cunoscute sunt cele de la Hondol si Certej care dateaza din antichitate, apoi cele de la Săcărâmb, cunoscute dupa anul 1746. Complexul minier aurifer de la Săcărâmb a fost considerat in secolele XVII-XIX, cel mai rentabil de acest tip din Europa, de aici extragandu-se in premiera mondiala”Săcărâmbitul”

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Resurse Turistice Antropice din Judetul Hunedoara (ID: 146002)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Resurse Turistice Antropice din Judetul Hunedoara

Copyright Notice

Criza Economica Si Financiara Americana Actuala. Politici de Iesire din Ciza, Teorii Si Practica

Analiza Structurii Patrimoniale

Mixul de Marketing Instrument al Politicii de Marketing In Turism

Rolul Si Locul Japoniei In Economia Mondiala

Tratatul de la Lisabona – Un Inceput Pentru O Europa Mai Unita

Politica Agricola Comuna Fundamente Si Perspective

Copyright Notice

Similar Posts