Responsabilitatea Sociala Si Etica de Afaceri a Intreprinderilor Mici Si Mijlocii

Cuprins

INTRODUCERE: Etica și afacerile contemporane……………………………………………………5

CAPITOLUL I: Etica și responsabilitatea socială a companiilor………………………………….7

Conceptul de etică în afaceri……………………………………………………………………………….7

Conceptul de responsabilitate socială………………………………………………………………….10

Principiile eticii………………………………………………………………………………………………..14

„Actorii” implicați în etică…………………………………………………………………………………17

Influențele culturii organizaționale asupra eticii și responsabilității sociale……………..19

CAPITOLUL II: IMM-uri și caracteristicile lor……………………………………………………….24

2.1 Definiții și caracteristici ale IMM-urilor………………………………………………………………24

2.2 Întreprinzătorii și relația lor cu IMM-urile…………………………………………………………..25

2.3 Aspecte particulare a IMM-urilor în România și Uniunea Europeană……………………..29

2.4 Afacerile IMM-urilor, succese și eșecuri……………………………………………………………..31

CAPITOLUL III: Studiu de caz privind responsabilitatea socială și etica de afaceri la OMV Petrom S.A………………………………………………………………………………………………………….34

3.1 Prezentare generală a firmei……………………………………………………………………………………..34

3.2 Piața firmei…………………………………………………………………………………………………………………37

3.4 Portofoliul de afaceri al firmei………………………………………………………………………………………43

3.5 Probleme legate de responsabilitatea socială…………………………………………………………………..46

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………..52

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………….54

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE…………………………………………………………………………………….55

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………………..57

INTRODUCERE

Etica și afacerile contemporane.

Din punct de vedere a principiilor morale, etica poate fi definită ca știința care se ocupă cu studiul condiției umane și al valorilor. Moralitatea se ocupă cu valorile, normele și credințele care se află în procesele sociale care disting răul și binele pentru o comunitate sau o persoană. Etica contribuie la aplicarea rațiunii și studiul moralității pentru a descoperi principiile și regulile care determină situațiile favorabile și cele nefavorabile. Toate acestea sunt numite teorii etice.

Morala are o importantă parte emoțională față de etică. În principiu, etica înseamnă teoria asupra moralei. Etica este o reflectare a criteriilor generale, care implică o mai bună cunoastere, explorare și acceptare a modurilor de trai. Acceptarea unei etici nu cere renunțarea la morala privată, ci alegerea unor posibile alternative în anumite situații.

În contextul actual al globalizării vieții sociale, economice și chiar spirituale, nevoia de moralitate a oamenilor devine din ce în ce mai puternică. Pe măsură ce relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai apropiate, depășind barierele spațiale, etica în afaceri devine o problemă ce nu mai poate fi ignorată.

O etică „sănătoasă” reprezintă o societate civilizată, astfel că ea este fundația pe care sunt create relațiile noastre. Este modul nostru de a relaționa cu colegi, clienți, angajați, furnizori, patroni, față de comunitatea în care ne aflăm și față unii de alții. Etica se referă la calitatea legăturilor noastre pe care le avem cu ceilalți.

Puterea și influența firmelor private asupra întregii societăți este mai mare decât a fost vreodată, iar politicile imorale pot să provoace prejudicii indivizilor și daune imense mediului și comunităților.

De-a lungul timpului s-au speculat diferite păreri care susțin că etica nu poate fii alăturată afacerilor. Principalul scop al unei afaceri fiind profitul, dar acesta nu trebuie să fie unicul.

Companiile în ziua de azi se confruntă cu măsuri de natură etică care sunt considerate că aduc un profit scăzut, însă există multe companii care nu și-au modificat profitul în niciun mod, deoarece au ținut cont de etica în afaceri. Dacă avantajele eticii nu sunt observate într-un interval de timp scurt în domeniul afacerilor, atunci cu siguranță vor ieși la iveală pe viitor.

Pentru a conduce o afacere într-o manieră etică sunt întemeiate câteva motive:

Primul motiv ar fi litigiile acuzatoare în care companiile puternice,dacă nu au valori etice pot ajunge la încălcarea și evitarea legii ajungând la acuzațiii și procese.

Al doilea motiv este libertatea regulatorie când guvernele și cetățenii adoptă în afaceri un comportament neetic și iresponsabil ducând la întărirea legislației și la o birocrație mai mare.

Un motiv destul de important este performanța angajațiilor,persoanele vor lucra cu mai mult spor într-un mediu deschis, etic și creativ .

Mândria personală,dacă angajații și liderii nu au facut rău pentru a-și atinge scopurile, nu au trișat sau încălcat regulile ei se pot mândrii cu realizările lor.

Un alt motiv ar putea fi acceptul public în care întreprinderile și practicile neetice vor fii expuse, apoi pedepsite pe piață.

Încrederea investitoriilor este un alt motiv-investitorii vor ocoli companiile care nu sunt etice și responsabile.

Încrederea furnizorilor-astfel ca parteneriatele sunt clădite pe încredere și susținerea acesteia.

Loialitatea clienților-clienții țin cont de reputația companiei, pe lângă costul, calitatea, disponibilitatea și alți factori.

Etica de afaceri stabilește un echilibru între performanțele economice ale unei firme și cele sociale, echilibrul necesar pentru adaptarea la schimbările permanente ale mediului în care se desfășoară afacerile contemporane.

În concluzie, etica în afacerile contemporane a lărgit gama modurilor și opțiunilor de viață posibile și a constrâns conformismul să dea înapoi în fața invenției individualiste a propriei persoane, astfel că individul este preocupat de gestiunea calității vieții sale.

CAPITOLUL I. Etica și responsabilitatea socială a companiilor.

1.1. Conceptul de etică în afaceri.

“Etica în afaceri se adresează situațiilor de afaceri, activitățiilor și deciziilor referitoare la ceea ce este corect și greșit.” Asocierea termenului de ‘’etică’’ cu afacerile a fost făcută încă din Evul Mediu când moneda de schimb apărea ca suspectă din perspectiva eticului. Etica protestantă a favorizat, după Max Weber, afirmarea capitalismului.

Conceptul de etică în afaceri se referă la ceea ce este corect sau greșit în comportamentul oamenilor. El conține reguli și principii care se aplică tuturor celor implicați în activitățile vieții de zi cu zi. Cuvântul etică se referă la o disciplină științifică care evidențiază ce este bine și ce este rău în relațiile dintre oameni.

Din punct de vedere moral, prin corect și gresit ne dăm seama ce este drept și nedrept, din perspectiva financiară, comercială sau strategică. Prin etica în afaceri se înțelege etica în domeniul organizațiilor și a comerțului.

Într-o organizație, managerii se pot confrunta cu situații care pun la încercare valorile și standardele etice. Aceste situații constituie “dileme etice” și societatea modernă le oferă din plin.

“O dilemă etică reprezintă o situație în care este necesar să se opteze pentru un punct de vedere sau altul.’’ Se poate alege o opțiune favorabilă pentru organizații sau pentru angajați care poate fii considerată neetică. Cel care implementează această opțiune nu consideră că este cea corectă, dar dacă această decizie este luată în avantajul întregii organizații, este acceptată ca fiind una etică. Managerii raportează conflictele care se desfășoară între superiori și angajați sau conflictele cu consumatorii. Superiorii primesc adesea rapoarte cu privire la acțiuni considerate neetice din partea personalului cum ar fii acceptarea unor decizii incorecte, favorizarea cu prieteni ai șefilor, semnarea documentelor false și trecerea sub tăcere a unor nereguli comise de superiori.

Toate acestea sunt considerate comportamente neetice, cei implicați le conștientizează, însă acționează în consecintă. În cazul unei dileme etice, un comportament neetic poate fi justificat prin convingerea persoanei că ceea ce întreprinde nu este ilegal în realitate, că propriile acțiuni pot fii și în interesul altor persoane, că nu poate descoperi nimeni ce a făcut sau organizația va fii de partea lor. Când un individ greșește, atunci comportamentul lui poate fii acceptat în situații neclare în care nu este timp pentru a hotărî ce este corect sau greșit, decizia să nu fie luată.

Persoanele trebuie să depășească tentația că decizia este în interesul fiecăruia și să renunțe la obținerea avantajelor pe termen scurt, gândindu-se la implicațiile pe termen lung.

În unele situații apare și convingerea că un comportament anume nu va fi descoperit opiniei publice. Atunci când un angajat se gândește să îndeplinească o acțiune rezultată din presiuni din partea șefului sau când șeful preferă să “nu vadă” o acțiune neetică, aceasta fiind o dovadă a lipsei de responsabilitate privind acțiunile etice, deoarece nu există lucru nedrept care să nu fie descoperit.

În cazul în care se manifestă acțiuni dubioase, datorită credinței în organizația care va apăra persoana sau persoanele, acestea nu vor fi neapărat în interesul organizației, chiar dacă aceasta este justificarea lor teoretică. Uneori, angajații cred că vor fii protejați de superiorii organizației, însă această loialitate față de organizație nu poate sta deasupra legii și nici a moralei societății.

Atât dilemele, cât și discuțiile despre etica în afaceri au atras de multe ori atenția grupurilor implicate în afaceri. Este necesar ca firmele să caute căi mai etice, mai ecologice și mai sănătoase pentru a-și desfășura activitatea. Practicile necinstite ale corporațiilor și abuzurile sunt prezente în mass-media. Firmele au ajuns la concluzia că etica face foarte bine pentru o afacere. Au existat proteste legate de impactul global al corporațiilor asupra societății, cât și împotriva capitalismului. Etica în afaceri este un studiu foarte important atât pentru managerii care vor să-și îmbunătățească abilitățile de luare a deciziilor, cât și pentru studenții care vor să se implice într-o activitate de afaceri.

A.Crane si D.Matten au oferit în Business Ethics-A European Perspective, motivele pentru care consideră că este importantă înțelegerea eticii în afaceri:

1. Influența afacerilor și puterea asupra societății se dovedesc a fii mai dezvoltate decât au fost vreodată și multe persoane publice nu consider că este corect acest lucru. Etica în afaceri ne ajută să înțelegem de ce se întâmplă acest fenomen, ce implicații există și cum să abordăm o astfel de situație.

2. Etica în afaceri devine mult mai importantă pentru acționari, cererile fiind mai complexe pentru dezvoltarea unei afaceri.

3. Practicile rele ale afacerilor pot face un rău enorm mediului, indivizilor și comunităților, de aceea etica în afaceri caută să îmbunătățească condiția umană.

4. Educația în ceea ce privește etica de afaceri puțini oameni din Europa sau din alte părți ale lumii au primit-o. Aceasta ajută la luarea deciziilor etice, oferind managerilor instrumentele necesare care să le permită să analizeze și să ofere soluții dilemelor și problemelor etice cu care ei se confruntă.

5. Infracțiuniile etice sunt prezente în afaceri. Etica oferă o perspectivă prin care pot fii rezolvate aceste probleme de către oameni ai legii, manageri sau alte persoane care sunt interesate de îmbunătățirea eticii în afaceri.

6. Etica în afaceri oferă evaluarea problemelor și beneficiilor asociate cu diferite căi de a conduce etica în afacerile organizației.

7. Etica ne pune în fața unora dintre cele mai importante întrebări ridicate de societate, ne oferă cunoștiințe ale studiului de afaceri, abilități care ne ajută să întelegem societățile moderne într-un mod sistematic și ne oferă abordarea situațiilor de viață dincolo de biroul firmei sau de sălile de curs.

“Etica în afaceri” este un domeniu care urmărește să rezolve problemele de natură morală ce se ivesc adeseori în activitatea agenților economici dintr-o anumită societate.

Unul dintre autorii cei mai importanți în acest domeniu și anume, R.T. De George definește etica în afaceri ca fiind perspectiva etică, fie enunțată explicit, fie implicită în comportamentul unui individ sau a unei companii care se ocupă de afaceri. Astfel, De George situează etica în afaceri la nivelul unei simple descrieri a ceea ce face efectiv un agent economic și ceea ce declară, în raport cu anumite considerente etice.

În opinia unui apreciat profesor de filosofie de la Oxford, și anume Roger Crisp, etica în afaceri reprezintă un domeniu de investigații filosofice, având propriile sale teme de discuții, publicații, specialiști, centre de cercetare, probleme și o varietate de școli de gândire. Crisp se referă la eforturile filosofice ale ființelor umane care constituie etica în afaceri în sensul conturat în definiția lui Lewis, în ideea că acestea ar trebui să devină etica afacerilor și a oamenilor de afaceri reali. În concluzie, Roger vrea să spună că etica urmărește să evalueze și să susțină normele morale, valorile care ar trebui să conducă jocul economic.

Ani la rând s-a cercetat și predat etica în afaceri, cu toate acestea problemele încă există, publicul rămânând sceptic cu privire la etica în afaceri. Preocuparea este asupra modului în care teoriile au fost aplicate și dezvoltate, decât asupra întrebărilor ridicate de importanța eticii în afaceri ca subiect în sine.

Există un consens în ceea ce privește importanța eticii de afaceri între cei care predau acest obiect, între studenți, consumatori, guverne și afacerile în sine. Au fost introduse în universități modele de studiu ale eticii în afaceri, există un număr foarte mare de jurnale și articole care apar legate de acest subiect.

În ultimii ani asistăm la o creștere semnificativă a ceea ce ar putea fi denumită ‘’industria’’ eticii în afaceri, care cuprinde de exemplu cadre specializate în etică în marile corporații, consultanți independenți în etică, trusturi etice de investiții, ca și activități asociate cu auditul, monitorizarea sau raportarea etică. Etica în afaceri a cunoscut o dezvoltare în contextul oferit de fenomenul globalizării.

Se poate evidenția ce este etic sau nu, comparând trei modele etice importante, referitor la modelele culturale atât de diferite:

Modelul drepturilor morale care judecă deciziile și comportamentul în concordanță cu libertățile și privilegiile personale și de grup.

Modelul utilitarist care se referă la efectul pe care îl au deciziile și comportamentele asupra celorlalți și având scopul de a face bine unui număr cât mai mare de oameni.

Modelul legal (juridic) care cântărește deciziile și comportamentele în funcție de distribuția echitabilă, cinstită și imparțială a beneficiilor și costurilor între indivizi și grupuri.

Fiecare dintre modelele de mai sus conțin principii diferite, dar au legătură unul cu celălalt și decid ce este corect sau greșit în comportamentul conducătorilor și angajațiilor. Aceste modele pot fi aplicate doar problemelor etice. Atunci când trebuie luată o decizie într-o situație de conflict sau când este vorba de interese de grup, soluția ideală poate fii luată ca o excepție.

1.2. Conceptul de responsabilitate socială.

Responsabilitatea socială a firmelor este datoria managerilor de a întreprinde acțiuni care îmbunătățesc și protejează atât interesele organizației, cât și bunăstarea societății. Termenul de responsabilitate socială a preluat diverse abordări: răspundere socială, obligație socială, reacție socială.

Un impact semnificativ asupra vieții sociale îl produce unitatea economică. Pentru a realiza anumite scopuri economice, organizația ajunge să devină un principal mijloc în transformarea științei și tehnologiei de bunuri și servicii. În acest rol de natură economică, firma efectuează o multitudine de schimbări sociale importante.

Felul în care unitățile economice sunt tratate în cadrul societății, reflectă de la o perioadă la alta un caracter fluctuant. Comportamentul față de business este influențat de nivelul la care firmele abordează responsabilitatea socială. Afacerile din trecut, prezent sau viitor nu se vor desfășura fără a obține un profit, acesta fiind o răsplată pentru serviciile pe care întreprinderea le face societății.

În ziua de azi, afacerile trebuie să aibă o conduită etică mai bună, să fie mai implicate social, deoarece în trecut au fost elaborate standarde, legi, norme noi și așteptările indivizilor și ale grupurilor de indivizi s-au modificat radical sau semnificativ.

Peter Drucker arată că proprietarul, managerii, omul de afaceri, trebuie să-și ‘’asume conștient responsabilitatea pentru binele comun și să-și frâneze interesul propriu și autoritatea atunci când executarea lor dăunează acestora și libertății individuale”.

Există un șir de exemple din practica mondială care demonstrează comportamentul unor firme față de responsabilitatea socială.

În jumătatea a doua a sec. XX-lea, activitățile de responsabilitate socială i-au amploare. Procter&Gamble a retras în mod voluntar de pe piață absorbantele marca Rely, la numai câteva săptămani de la lansare, când s-a auzit de o posibilă infecție. Acțiunea fără precedent a lui Procter&Gamble, a retragerii după ce cheltuise 75 milioane de dolari în douăzeci de ani de cercetare și pregătire a pieței, a constituit o strategie de responsabilitate socială a organizației. Un alt exemplu de responsabilitate sociala îl constituie acțiunea firmei americane M&M/Mars Co, când a suspendat folosirea unui colorant roșu artificial folosit pentru bomboane, atunci când cercetările au arătat că unele forme clare de cancer sunt legate de asemenea coloranți sintetici.

În ultima jumătate de secol, s-a înregistrat o schimbare majoră în relația dintre societate și companii. Factorii care contribuie la această schimbare sunt: creșterea influenței și mărimii unor companii, reconstituirea relațiilor cu stakeholderii, asocierea și globalizarea în vederea creșterii competitivității, schimbările în politicile publice privind mediul și unele sectoare industriale, focalizarea pe imagine și reputație de marcă.

Se consideră că nu mai este suficient pentru ca o companie să susțină că singura responsabilitate este aceea de a obține profituri pentru acționari atât timp cât acestea au la bază operațiuni care afectează viața comunității în care operează. Un număr tot mai mare de companii adoptă, ca parte a strategiilor de afaceri și a culturii organizaționale, CSR ( Corporate Social Responsability ).

CSR este o viziune care se referă la contribuția pe care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea societății moderne. Această contribuție a fost diferită de mai multe curente de gândire.

După ce instituțiile și statele internaționale au realizat că preluarea principiilor de CSR de către companii susține obiectivele de dezvoltare de durată, apare și nevoia unor standarde internaționale de a defini ce înseamnă o atitudine corporativă dezirabilă.

Trei dintre cele mai importante instituții care s-au implicat în crearea unui cadru care poate defini CSR și poate să stabilească indicatorii prin care poate fi analizat în mod transparent, sunt Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Națiunile Unite și Uniunea Europeană. Au fost primite principii și recomandări care să îndrume autoritățile și statele regionale în emiterea de politici publice care să fie de acord cu inițiativele CSR, să asigure transparență și să promoveze.

Pentru a confirma că este responsabilă social, o companie trebuie să ia în vedere principiile CSR avansate la nivel internațional și să raporteze periodic integrarea acestora în activitățile sale.

Principii și recomandări

Norme si reglementari

nevoi juridice

Decizii administrative

resurse

nevoi

Figura nr.1 Principiile CSR.

Activitățile de CSR, aduc beneficii la două niveluri: al companiei și al societății. Beneficiile de la nivelul societății țin de binele și interesul public. Pentru a lua amploare, urmărirea și cunoașterea beneficiilor sunt importante pentru procesul de adaptare al CSR de către companiile românești. Se pot evidenția o serie de beneficii generale și anume:

Programele de CSR ajuta la creșterea vânzărilor și cotei de piață a companiilor:

Campaniile de marketing legate de o cauză sunt valabile în această situație.Implicarea CSR-ului la succesul de piață al unei companii,poate fii determinată de un angajament pe termen lung.

Programele de CSR ajută la îmbunătățirea reputației companiei

Încrederea comunității, autorităților, partenerilor și mass-mediei este foarte importantă pentru succesul companiilor, deoarece fără aceasta, companiile se supun mai multor riscuri. Poate deveni vulnerabilă în fața unor proteste a unor organizații sau grupuri.Liderii și jurnaliștii de opinie vor fii mai sensibili la atacurile la adresa companiei.

Dacă compania își arată responsabilitatea față de comunitate, atunci beneficiile care țin de bună reputație au consecințe imediate : 83 % din americani sunt de părere că responsabilitatea socială este importantă în companiile care vor să fie active în comunitatea lor și 60% din liderii de opinie din toată lumea pot recomanda produsele unei companii responsabile.

Programele CSR ajută la atragerea și păstrarea angajațiilor valoroși

Atașamentul față de marcă al angajaților este esențial pentru fiecare companie care își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial. Acesta se obține atât prin salarii cât și prin importanța acordată valorilor brandului. Angajații se vor atașa din ce în ce mai mult de compania în care lucrează și vor fii mândrii de aceasta astfel că:

S-a constatat că 78% dintre angajații americani doresc să muncească într-o companie etică cu o reputație bună decât un salariu mare. Și pentru 81% dintre americani, atunci când își aleg locul de muncă țin cont de responsabilitatea companiei.

Programele CSR ajută la diferențierea de concurență și obținerea de loialitate a brandului

Există doi factori care fac din CSR o mare putere în construcția unui brand:

Consumatorii sunt mai interesați de problemele sociale, de mediu, de sănătate. Au devenit mai informați și sunt capabili să își de-a cu părerea.

Brand-urile au trebuit să găsească tehnici noi și relevante pentru a întemeia legături emoționale cu publicul.

Programele de CSR sunt o bună oportunitate de a informa valorile brandului într-un mod remarcabil. Când consumatorul trebuie să aleagă între produse similare, preferințele lui sunt țintite către brand-urile care sunt ‘’responsabile’’.

Brandurile globale ajung să fie asociate cu proiectele sociale în care investesc, Avon Cosmetics Romania a devenit cunoscută pentru campania de luptă împotriva cancerului la sân, iar McDonald's pentru proiectele destinate copiilor. Romtelecom și BCR și-au alăturat numele cu importante competiții sportive. Directorul general McDonald's România, susține că tradiția firmei este că de fiecare dată când deschide un restaurant să se facă o donație substanțială în beneficiul unui proiect social local, important pentru comunitate.

1.3. Principiile eticii.

Principiile eticii în afaceri trebuiesc dezvoltate și aplicate în toate sferele de activitate ale sectorului economic. În această viziune, promovarea unui comportament etic adecvat, atât din partea managerilor cât și a subordonaților, are o importanță capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizații.

Principiile de bază ale eticii pot fi :

Principiul egalității în fața normelor

Morala nu este făcută pentru eroi și sfinți, nici pentru genii, ci pentru oamenii obisnuiți. Aceasta nu înseamnă că eroii, sfinții și geniile nu trebuie să se supună normelor morale, ci subliniază doar faptul că morala este regula, nu excepția. Când vorbim despre egalitatea între oameni, nu ne referim la egalitatea lor intelectuală, biologică, estetică, ci la egalitatea lor în fața principiilor și normelor morale și la egalitatea în fața legii, tot asa cum, din punct de vedere religios ne referim la faptul că, în fața lui Dumnezeu, toți suntem egali. Pentru ca o astfel de egalitate să fie posibilă, principiile și normele morale trebuie să fie accesibile ca înțelegere, indiferent de gradul de educație al persoanei și, în același timp, ele trebuie să fie practicabile.

Spre deosebire de achizițiile intelectuale, principiile și normele morale trebuie să fie accesibile și fezabile pentru orice persoană, indiferent de nivelul ei intelectual, atâta timp cât ea are discernământ. Recunoașterea discernământului este o condiție a autonomiei, libertății și responsabilității.

Viața cotidiană nu implică decât rar acte exemplare (de exemplu, situații care cer sacrificiul suprem pentru alții sau pentru o cauză). Prin urmare, conținutul moralei răspunde în mare măsură dilemelor de zi cu zi și se adresează oricui care se confruntă cu astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit mai sus 'probleme morale'.

Principiul clarității și clarificării conceptelor

Într-o societate deschisă, pluralistă, oamenii pot să-și enunțe clar poziția față de o problemă morală și să acționeze în consecință.

De exemplu, dacă un medic crede că avortul este imoral (e crima), el poate opta să lucreze într-o clinică în care nu se fac avorturi sau să rămână doar obstetrician. Dacă o persoană este neinteresată să acționeze pentru binele public, moral ar fi să nu se implice în politica sau în administrație publică.

Aici apare că evidența și diferența față de poziții fundamentaliste: o religie este impusă ca morală de stat și transferată integral sau aproape integral în legislație.

Alte principii de bază ale eticii pot fi:

Tratamentul corect și comunicarea onestă asupra clienților firmei, angajaților, față de acționari și față de comunitate

Responsabilitatea economică și socială a firmei:

-în ceea ce privește responsabilitatea economică se pot clasifica două abordări: clasică și socio-economică.

-iar responsabilitatea socială urmărește obiectivele utilizate pe termen lung în folosul societății.

Încrederea între participanții la viața economică este foarte importantă în relațiile de afaceri, asigurând protejarea intereselor și drepturilor, ajungându-se la un risc mai mic.

Etica studiază standardele generale care se aplică celor mai mulți oameni, în cea mai mare parte din viața lor. De aceea, rareori ține cont de particularități cum ar fi: sexul, rasa, capacitățile și talentele, statusul unei persoane. Eventual aceste particularități sunt tratate în context tematic (drepturi, dreptate, egalitate de șanse pentru membri grupurilor defavorizate: drepturile femeilor, ale minorităților rasiale, etnice, religioase, sexuale). Principiile generale ale eticii tind să depășească orice fel de diferențe (chiar dacă această posibilitate este adesea pusă sub semnul întrebării).

Principiile etice în viziunea lui Gary Johns:

considerația specială – tratamentul corect standard poate fi modificat pentru

situații speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare

pentru o persoană cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat însă în impas;

competiția onestă – prin evitarea mituirii și a altor mijloace care nu sunt oneste în vederea obținerii unei comenzi;

responsabilitatea față de organizație – acționând pentru binele întregii organizații nu doar în interes propriu, evitând risipa și ineficiența;

respectarea legii – evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin urmarea spiritului și literei legii.

Etica conține un set de principii morale. Principiile eticii fac referire la tradițiile și atitudinile oamenilor care disting răul de bine. Aceste principii ne arată ce trebuie să facem, cum trebuie să facem. Comportamentul etic al managerilor și subordonaților are un mare efect asupra rezultatelor organizației.

Principiile morale. Teoriile etice admit libertatea voinței ca fiind fundamentul moralității în formele sale cele mai evoluate. Acționăm moral doar atunci când suntem supuși unei reguli venite din interiorul propriei conștiințe, deoarece credem că așa este bine.

Principiile morale sunt normele de maximă generalitate care își propun să integreze și să coordoneze într-un sistem coerent diferite reguli morale, oferind în același timp un criteriu universal de decizie morală justă într-o cât mai mare varietate de situații posibile.

Dacă ar fi să dau o definiție metaforică, atunci principiul moral joacă rolul unei busole, care arată invariabil Nordul, adică acel comportament care satisface în cea mai mare măsură exigențele moralității.

1.4. “Actori” implicați în etică.

Pentru ca imaginea unei companii să se îmbunătățească atât pe plan extern, cât și pe plan intern, este nevoie de o etică bună la locul de muncă. Având în vedere planul extern, sunt implementate o serie de principii etice la locul de muncă, pentru a se îmbunătății imaginea firmei, iar pe plan intern va crește performanța echipei și calitatea ei, toate se vor realiza la termenul propus.

Dacă la locul de muncă, angajații adoptă un comportament etic, ocolind unele restricții de birou, atunci atmosfera va fii mult mai plăcută și liniștită, lucrându-se cu mai mult spor. Pe plan extern, angajații pot contribui la o imagine mai bună a firmei, fapt ce va duce la profituri mai mari și la o loialitate din partea clienților. Asemenea responsabilități pot fii considerate niște sarcini dificile, însă e mult mai bine dacă angajatorul își creează un plan în strategiile de management pe care îl prezintă angajaților, după care îl urmeză și și-l asumă.

Principiile etice sunt necesare la baza fiecărei acțiuni a angajatului, indiferent de ce post ocupă în aceea firmă. La locul de muncă trebuie să ne asumăm toate responsabilitățile și compromisurile pe care le facem. Dacă încălcăm regulile morale ale companiei în care suntem angajați riscăm ca imaginea de sine să nu fie una plăcută superiorilor, colegilor, dar și a muncii noastre.

Obiectivele propuse pe termen lung trebuie să aibă prioritate în fața obiectivelor îndeplinite pe termen scurt care nu sunt bazate pe sinceritate și efort. Caracterul și valorile pot să te ajute să promovezi. Dacă ești situat într-o poziție ierarhică comportamenul tău poate fii preluat de subalternii tăi.

Ca membru al unui colectiv, este bine ca deciziile luate în activitate, să fie bine gândite, deoarece acestea afectează atât pe cel care le susține, cât și pe colegii săi. Dacă normele etice ale firmei sunt încălcate și se acționează după propriile reguli, se poate pierde credibilitatea individului. Toți angajații trebuie să respecte anumite reguli cum ar fii ținuta și comportamentul adecvat la birou, programul de muncă și altele.

Există mai multe entități interioare și exterioare firmei, care sunt legate de succesul și evoluția companiei. Acești “actori” ai companiei pot fii:

Cei care administrează și conduc firma sunt managerii, aceștia reprezentând un grup de interes distinct față de companie. În această categorie intră și CEO (Chief Executive Officer alături de echipa sa de management).

În funcție de evoluția firmei, angajații companiei primesc sporuri, venituri constante, stimulente, ceea ce înseamnă că sunt interesați de prosperitatea companiei.

Pentru a iniția o afacere, investitorii își riscă fondurile personale, pentru ca mai târziu să devină proprietari sau acționari.

În funcție de profitabilitatea anuală, proprietarii sau acționarii încasează dividente, acest lucru creându-le un mare interes referitor la destinul firmei.

Garda financiară și guvernul rămân într-o relație indirectă, dar permanentă cu firma.

Cei care asigură input-ul necesar companiei și care au o relație directă cu aceasta, sunt furnizorii. Relația acestora cu firma este una de tip contractuală.

Comunitatea națională sau locală este indirect interesată de evoluția companiei, de implicarea acesteia în acțiuni sociale și de stabilitatea ei.

Cel mai important grup la care se raportează firma sunt clienții, deoarece dacă aceștia nu sunt, nici afacere nu e. Teoria modernă în marketing susține că orice companie de succes se bazează pe un grup de clienți fideli.

Alte grupuri se pot include persoane sau instituții care intră in diverse raporturi cu firma, precum sindicate, bănci, patronate, transportatori.

Etica este de multe ori alăturată încrederii:

În relațiile cu consumatorii:vânzătorii trebuie să ofere clienților serviciile la calitatea promisă, precum și informații pertinente.Ei trebuie să fie orientați către nevoile clienților săi, să fie corecți și competenți, astfel încât să le câștige încrederea acestora.

În relațiile cu angajații: trebuie acordată subordonațiilor și șefiilor.În acest caz, încrederea face ca între șefi și angajați să fie o comunicare mult mai bună, confidență, la fidelitatea angajațiilor, precum și la diminuarea disputelor de muncă sau a grupurilor de muncă.

În relațiile cu furnizorii: aceștia sunt importanții parteneri de afaceri care sunt direct afectați de comportamentul și deciziile organizației. Dacă se face referire la o colaborare pe termen lung, atunci încrederea între cei doi parteneri este deosebit de importanță.

Managerul este persoana care poate realiza politica etică a organizației. Aceasta depinde de formația profesională a managerului, de cariera sa, precum și de filosofia personală. Prin descoperirea unor principii și valori, managerul poate să dobândească un factor de stabilitate organizațional.

Obligațiile etice ale unui manager se concretizează în:

atitudinea față de acționari- gestiune corectă, loialitate, informare completă și oportună, confidențialitate, transparența comunicării;

atitudinea față de angajați – salarizare echitabilă, asigurarea dezvoltării profesionale, respectul vieții personale, respectul dreptului la petiție;

atitudinea față de clienți – mărfuri de calitate, garantarea siguranței în utilizare, informare corectă;

atitudinea față de comunitate – respectarea diversității culturale, contribuție la soluționarea problemelor comunității, protecția mediului înconjurător.

Factorii care determină comportamentul etic al organizațiilor sunt: reglementările guvernamentale, codurile de etică, caracteristicile individuale, regulamentele interne, presiunea socială și gradul de profitabilitate.

Managerii care promovează comportamentul etic în afacerile lor sunt cei care:

Adoptă o atitudine pozitivă față de celelalte persoane și realizările lor

Au un dialog deschis cu subordonații

Sunt onești în problemele financiare

Au grijă ca angajații să nu se simtă discriminați

Tratează cu respect familiile angajațiilor

Susțin dezvoltarea, libertatea și creșterea fiecărui angajat

Protejează sănătatea, siguranța și viața angajațiilor

Încurajează un regim de muncă și odihnă bine echilibrat

Pentru o activitate de succes pe termen îndelungat este necesară o bună etică. Datorită comportamentului imoral, piața se poate abate de la forma inițială, provocând o insuficientă alocare a resurselor. Sistemul economic poate fii afectat de etică.

1.5. Influențele culturii organizaționale asupra eticii și responsabilității sociale.

Cultura organizațională este conceptul care se referă la atitudini, convingeri, valori, la standardele colective de gândire, obiceiuri și norme care există într-o organizație. În această componentă putem observa elemente cum ar fii: simboluri și ritualuri, comportamente și limbaj comun, precum și reprezentări și percepții despre ce înseamnă a te comporta corect și de a munci bine.

Cultura organizațională ia naștere o dată cu aducerea în comun a valorilor și credințelor celor care o alcătuiesc. Există factori care o particulează cum ar fii: structura de organizare, stilul de conducere și modul de luare a deciziilor. O organizație cu o cultură puternică nu are nevoie de sisteme birocratice și sisteme de control. Cei care alcătuiesc o astfel de cultură acceptă necondiționat „regulile jocului”, organizația reușind să formeze un anumit tip de angajat dezirabil.

Cultura organizațională este cel mai important factor de rezistență în orice demers de schimbare. Este cea care leagă organizația într-un șir de semnificații care oferă înțelesuri specific umane tuturor activităților și proceselor organizaționale, există indiferent de organizație.

Când conceptul de cultură este aplicat la organizații, se face referire la tradițiile, idelile, valorile și credințele lor care își găsesc expresie în modul în care sunt motivați în imaginea publică membrii acestora și în stilul managerial dominant. Toate acestea se diferențiază prin modul în care se lucrează fiind influențate de tehnologie, de tradiții și istorie sau de situația actuală. Astfel, prin cultura organizațională se poate înțelege:

felul expectațiilor și convingerilor împărtășite de membrii unei organizații ce alcătuiesc o serie de norme care caracterizează comportamentul membrilor organizației și grupului;

miturile, simbolurile și ceremoniile care semnifică credințele și valorile specifice membrilor organizației;

expresia înzestrării experienței de viață a oamenilor cu semnificații, a trebuințelor intime;

convingerile și tradițiile unei anumite organizații prin care se distinge de alte organizații și care încurcă trăinicia și siguranța într-o organizație;

convingerile împărtășite de managerii unei organizații referitoare la felul cum își vor organiza ei împreună cu angajații afacerile;

părerile oamenilor referitor la ceea ce trebuie să fie făcut și la ceea ce nu trebuie făcut.

Etica generează o imagine a organizației în fața comunității și a societății și o anumită imagine personală în fața angajaților. Deoarece organizațiile devin din ce în ce mai mari și mai puternice, apare necesitatea ca acestea să acționeze responsabil din punct de vedere social și într-un mod etic. Aceasta înseamnă o preocupare din partea lor pentru satisfacerea nevoilor de produse și servicii ale societății.

Nevoile și opiniile oamenilor, mediul economic, politic, social și fizic sunt în continuuă schimbare. Din această cauză managerii devin receptivi la standardele etice dominate în societate la un anumit timp pentru a putea să se adapteze și să asigure adaptarea organizației la acestea.

Examinarea adevăratului motiv și scop al comunicării precum și impactul acesteia este un punct forte de plecare în aprecierea procesului și produselor comunicării sub aspectul eticii.

Probleme de comunicare ale eticii trebuiesc analizate cu mai multă atenție în cazul mesajelor negative care implică emoții, al celor legate de conflicte în care pot să apară cerințe contradictorii între a spune adevărul dar a nu fii lipsit de diplomație și între a comunica cu tact dar a nu fii manipulativ. Managerul va trebui să facă alegerea corectă a organizării și formatului mesajului, a limbajului, a stilului de comunicare și să aibă în vedere multe alte aspecte.

Problemele de etică trebuiesc analizate și prin prisma perceptelor morale naționale specifice și a prevederilor legale. Operând în mediul internațional, managerul trebuie să cunoască caracteristicile regionale și etnice, sensibilitățile culturale precum și elementele și obiceiurile specifice țărilor unde sau în legătură cu care își desfășoară activitatea.

Etica în afaceri presupune a abate niște resurse de la traseul impus de calcul strict al eficienței economice, înseamnă a introduce în deciziile luate de zi cu zi și în strategiile de management și alte norme decât cele impuse de lege. Putem spune despre o firmă că este responsabilă social atunci când ține seama nu doar de interesele acționarilor, ci și de interesele tuturor membrilor afectați de activitatea ei. Prin urmare, etica în afaceri este un cost. Ea costă: expertiză, bani, oportunități, resurse umane și de timp, precum investiții sau dezvoltare. Forma cea mai vizibilă a eticii și anume implicare socială a companiilor, precum și etica în afaceri sunt opțiuni nedeterminate de lege.

În forma reglementară a sponsorizării și donației, în cea clasică a filantropiei corporatiste sau în forma modernă a programelor de responsabilitate socială integrate în strategiile de management, implicarea socială a companiilor a fost percepută multă vreme ca un cost necesar sau ca un lux al marilor corporații.

Implicarea comunitară constituie un semn distinctiv al forței economice, luând chipul generozității companiilor prospere. Ca organizații care dețin puterea economică și socială, corporațiile trebuie să își asume nu doar rolul de agenți economici, cât și cel de proteguitori ai interesului public. Corporațiile acționează în sprijinul comunităților în vecinătatea cărora operau. Marile companii, ca membrii înstăriți ai societății, se simțeau obligate să ajute grupurile defavorizate.

Companiile din domeniile de risc precum industria medicamentelor, a extracției și prelucrării petrolului, alimentară, tutunului, implicarea comunitară a luat forma strategiilor de management al riscului. Aceasta este considerată un mod eficient de a rezolva și de a preveni crizele create de condițiile de lucru improprii, de poluare și de produsele dăunătoare.

Responsabilitatea socială se poate numi ca fiind un concept funadamental precum egalitatea sau libertatea, ce este redefinit pentru a corespunde nevoilor care se schimbă de la o epocă la alta. Ea merge dincolo de responsabilitățile economice și legale, incluzând cele etice și discreționate. Societatea speră ca organizația să-și dezvolte și responsabilitățile etice. Responsabilitățile discreționare interesează domeniile în care societatea dorește ca organizația să poată să își asume responsabilitățile sociale, exemple pot fii acțiuni în sprijinul corectării și prevenirii degradării mediului, programe de sprijinire a comunității sau programe de instruire a șomerilor.

Organizația modernă este evaluată în funcție de contribuția la viața socială a comunității din care face parte, dincolo de politica de comunicare, performanțele economice și calitatea managementului. Organizațiile nu sunt evaluate în funcție de calitatea produselor.

Pentru a-și putea păstra personalul de lucru, firmele trebuie să devină din ce în ce mai inventive, astfel că oferirea unui salariu satisfăcător nu mai este suficientă. Comunicare eficientă atât în exteriorul cât și în interiorul firmei, implicarea socială, implicarea angajaților în programele de responsabilitate socială ajută la formarea acelui simț al apartenenței față de companie.

Asumarea responsabilității sociale poate lua parte la o îmbunătățire a statului unei corporații generând o anumită valoare pentru societate și pentru acționari. Responsabilitatea socială poate fii asociată cu o sursă de profit pentru organizație. Organizațiile caritabile obțin anumite beneficii dacă identifică un bun partener, dacă reușesc să participe la programele de responsabilitate socială ale unei organizații sau dacă intuiesc inițiativele companiei sau dezvoltă parteneriate corporatiste. Inițiativele privind responsabilitatea socială sunt create pentru a întâmpina o nevoie acută într-o societate. O companie are de îndeplinit obiective de mediu, sociale și economice prin diferite măsuri.

Fiind direct răspunzători de evoluția salariaților firmei, managerii cu atribuții în domeniul resureselor umane sunt datori să se implice în probleme de responsabilitae socială. Începând de la o bună cunoașterea a problemelor angajaților și de la înștiințarea acestora cu obiectivele generale ale organizației, managerul va trebui să se implice și să susțină și problematica grupurilor sociale implicate și anume de la proprietari și clienți până la membrii comunității afectate de activitatea firmei. Fiecare angajat poate fii la un moment dat atât proprietar cât și client sau membru al comunității, fiind expus la creșterea prețurilor, violenței și a riscurilor sau a informării incorecte.

Prin responsabilitatea socială se obține:

o imagine mai bună a afacerilor și antrepenorilor în societate

performanțe mai bune pentru inovație

pentru cei din grupurile dezavantajate mai multe locuri de muncă

reducerea sărăciei

o îmbunătățire a sănătății publice

investiții în angajarea forței de muncă și în educația permanentă

respect pentru drepturile omului și pentru condițiile de muncă

Problemele sociale susținute de companie depind de interesele firmei, de domeniul de activitate, de interesul comunității. Companiile prospere se implică în comunitate pentru a-și asigura contextul favorabil propriei dezvoltări și pentru a primi votul de încredere. În România lucrurile sunt diferite față de țările dezvoltate din SUA și Europa, care își fac vizibile proiectele sociale și care au o tradiție, dar care cazuri de succes se pot găsi și la nivelul unor firme mici și mijlocii din România.

CAPITOLUL II. IMM-URI și caracteristicile lor.

2.1. Definiții și caracteristici ale IMM-urilor.

Majoritatea specialiștilor consideră că secolul XXI este secolul întreprinderilor mici și mijlocii, astfel că acestea reprezintă cea mai numeroasă categorie de întreprinderi, cu multiple funcții sociale, economice și tehnice.

Potrivit Legii 346/2004 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea IMM-urilor, prin întreprindere, în România, se înțelege: „orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv: societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent și asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.”

Același act normativ definesc întreprinderile mici și mijlocii, care îndeplinesc următoarele reguli:

microîntreprinderile – care realizează o cifră de afaceri anuală sau dețin active totale de până la 2 milioane euro și au până la 9 salariați;

întreprinderi mici – cifra de afaceri sau activele totale sunt de până la 10 milioane euro, având între 10 și 49 de salariați;

întreprinderi mijlocii – realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, având între 50 și 249 de salariați.

IMM-urile reprezintă 99% din totalul întreprinderilor. Ele generează cea mai mare parte a Produsului Intern Brut, aproximativ 55% – 95%, oferind pentru cea mai mare parte a populației locuri de muncă și produc cea mai mare parte din inovația tehnică în cadrul unei economii.

Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă un factor dinamic al progresului în societatea contemporană, principalul producător al performanțelor economice și furnizor de locuri de muncă pentru majoritatea populației. Ele se caracterizează prin a fi cel mai competent și flexbil segment economic, care absoarbe o mare parte din forța de muncă disponibilizată.

Importanța și rolul întreprinderilor mici și mijlocii reies din diferite caracteristici și anume :

IMM-urile încurajează concurența în ceea ce privește eficiența, prețul și designul produselor, având un rol activ în crearea unei economii competitive. Stimulează concurența, astfel că fără existența lor, întreprinderile mari ar deține monopolul pe domenii de activitate;

Oferă noi locuri de muncă și o pregătire perfecționară angajaților pentru a dobândi experiența necesară transferului în întreprinderi mari;

Prestează servicii eficiente. Dovada funcționării eficiente a întreprinderilor mici și mijlocii este că acestea continuuă să supraviețuiască într-un mediu economic concurențial;

Întreprinderile mari nu au aceeași flexibilitate ca și întreprinderile mici și mijlocii, întrucât întreprinderile mari încearcă să-și concentreze eforturile pentru îmbunătățirea produselor existente, pe care le va produce în cantități mari, iar întreprinderile mici trebuie să-și concentreze eforturile pentru crearea de noi produse și servicii, fiind capabile să-și adapteze producția la schimbările cererii;

Întreprinderile mici și mijlocii au anumite activiăți eficiente care ajută la mai buna funcționare a întreprinderilor mari și anume: aprovizionarea cu materii prime și subansamble. Dacă aceste întreprinderi ar fii desființate, atunci întreprinderile mari ar fii nevoite să dezbată activități care nu sunt eficiente pentru ele.

Întreprinderile mici și mijlocii se pot regăsi :

În construcții : de locuințe, administrative, industriale;

În industria : fabricilor de alimente, de încălțăminte, de jucării;

În comerțul cu amănuntul;

În comerțul cu ridicata;

În domeniul serviciilor oferite altor întreprinderi cum ar fii agenții de publicitate sau servicii oferite indivizilor sub forma restaurantelor, hotelurilor, saloanelor de înfrumusețare.

IMM-urile sunt capabile de o creștere durabilă, creează locuri de muncă, cele mai bune plătitoare de taxe și impozite, sunt adaptabile la schimbări legislative și de integrare europeană, cu rata cea mai bună de rambursare a creditelor. Afacerile mici și mijlocii sunt considerate ca principalul element în inovație, în integrarea locală și socială din Europa și în crearea de locuri de muncă.

2.2. Întreprinzătorii și relația lor cu IMM-urile.

Întreprinzătorul este orice persoană, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care are idei în legătură cu modul de a-și desfășura o activitate dificilă într-un domeniu oarecare și care este dispus să își asume riscuri.

Vom defini întreprinzătorul ca fiind persoana care inițiază sau preia o afacere , asumându-și uneori anumite riscuri pe care cei mai mulți obișnuiți nu ar face-o, iar alteori aplicând cunoștiințe fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-și asigura succesul afacerii.

Întreprinzătorul are libertatea de a alege modul activității sale: lucrând în parteneriat, pe cont propriu, creând o firmă de interes colectiv, o societate, o fundație, un organism în scop nelucrativ.

Un întreprinzător este un inovator sau un promotor care recunoaște și evaluează oportunitățile, transformă această oportunitate în idei vandabile, adaugă valoare în timp, efort, bani sau abilități, asumă riscurile concurenței pieței în implementarea acestor idei și creează recompense prin aceste eforturi. Întreprinzătorul este o persoană cu atitudine pozitivă, flexibilă și adaptabilă în ceea ce privește schimbarea, aceasta fiind percepută mai mult ca o sursă de ocazii favorabile și nu ca o amenințare.

Pentru noțiunea de întreprinzător există mai multe definiții și anume el este cel care își asumă riscurile conducerii unei afaceri, această caracteristică fiind esența lui. Obține și organizează utlizarea resurselor pentru a produce și a comercializa servicii cerute pe piață.

Întreprinzătorul este cel care coordonează și organizează activitățile astfel încât să funcționeze în scopul aducerii de profit. El asigură tot capitalul necesar, își folosește talentul, abilitățile organizând și administrând firma. Își asumă riscul de a câștiga sau de a pierde, cu toate că situațiile sunt necontrolabile sau neprevăzute. După plata anumitor obligații, acesta folosește în scop propriu tot ce rămâne din încasări.

Este folosit un anume tip de comportament, înglobând inițiativa mecanismelor economice și sociale în scopul acceptării riscului și eșecului. Întreprinzătorul introduce o nouă ordine, inovații și schimbări sau combină resurse informaționale, umane sau materiale pentru a le da valoare. Este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, care își asumă responsabilitatea înființării acesteia și obține resursele necesare începerii activității.

Printre caracteristicile întreprinzătorilor cele mai importante sunt trăsăturile de caracter și anume:

Cea mai de preț trăsătură a acestora este independența;

Pentru a ajunge la scopul propus sunt nevoie de multe sacrificii și de un timp îndelungat, deoarece succesul nu va veni destul de repede, iar pentru toate acestea este nevoie de perseverență;

Încrederea în ei înșiși, întreprinzătorii sunt încrezători în scopurile propuse și în reușitele lor.

Printre aceste trăsături putem spune că întreprinzătorii mai sunt și oportuniști, știu să aleagă momentul potrivit pentru un produs nou, când să-l producă și când să-l lanseze pe piață. Este permanent în căutarea oportunităților și noutăților, în așa fel încât să deschidă piețe noi.

Un bun combinator de resurse și un coordonator astfel încât să gestioneze resursele necesare funcționării unei afaceri bazate pe inovație.

Funcțiile întreprinzătorului sunt: agregare, arbitraj, avans, asumare.

Agregare.

Prima și cea mai importantă funcție este ce de agregare a diverselor componente care conduc la desfășurarea unei afaceri. Un întreprinzător are responsabilitatea de a combina cât mai eficient nu doar sursele de capital cu forță de muncă, ci și ideile, inovațiile, motivațiile oamenilor care lucrează în afacere, dar și pe cele ale clienților, furnizorilor și partenerilor săi. Spre deosebire de orice activitate din cadrul unei companii, unde specializarea este destul de clară, întreprinzătorii trebuie să înțeleagă suficient de bine toate aceste aspecte diverse, pentru ca rezultatul agregării pe care ei o realizează să conducă către o afacere de succes.

Arbitraj.

Pentru a putea supraviețui într-un mediu aflat în continuă schimbare, întreprinzătorii trebuie să utilizeze cât mai corect informațiile de care dispun.

Avans – inovație.

Toate afacerile din lume sunt diferite între ele, orice piață are un specific local pentru care întreprinzătorul trebuie să inoveze pentru a avea succes.

Asumarea riscurilor.

Întreprinzătorii trebuie să-și asume riscul activităților desfășurate, risc care crește inevitabil prin faptul că resursele trebuie alocate producției înainte ca producția obținută să fie vândută. Întreprinzătorii valoroși sunt aceia carereușesc să realizeze un echilibru rezonabil între riscurile pe care și le asumă și rezultatele estimate ale activității lor. În plus, în business, întreprinzătorii inteligenți încearcă nu doar să diminueze riscurile, dar și să le împartă cu alții: cu investitorii financiari, cu bănci, cu alte persoane interesate să împartă acest risc.

Întreprinzătorii se pot diferenția printr-o clasificare de două categorii de comportamente și atitudini și anume managerial administrative și creativ – dinamice. Din aceste categorii reies patru tipuri de întreprinzători:

Întreprinzătorul complet sau universal, de tip A. Aceștia sunt cei mai performanți financiar, având o bună pregătire tehnică și economică. El are o capacitate de înțelegere a problemelor antreprenoriale, urmărind obținerea de bani și un stil de viață bogat pentru satisfacțiile personale.

Întreprinzătorul pionier sau dinamic, de tip B. Are aceleași obiective ca întreprinzătorul de tip A. Sunt adaptabili la schimbările din mediul antreprenorial, își asumă riscurile, urmăresc penetrarea pe piață și dezvoltarea producției.

Întreprinzătorul de tip O sau organizatorul. Acesta își desfășoară acțiunile gândite cu atenție, acordă importanță majoră aspectelor organizatorice, opțiunilor de diversificare, modernizare a producției și intrare pe noi piețe. Acțiunile și deciziile lor sunt bazate pe raționamente profunde.

Întreprinzătorul rutinier sau clasic, de tip R. Se situează pe ultimul loc, nu urmărește să dezvolte o firmă dinamică și puternică, acțiuniile și deciziile lui sunt de mică amploare.

Fiecare întreprinzător ar trebui să conștientizeze că principalul scop al vieții lui nu este să lucreze într-o afacere, ci din contră, principalul scop este ca afacerea să lucreze pentru el. Când acesta își va da seama de cele spuse, deabea atunci va începe să lucreze la afacerea lui și nu în afacerea lui.

2.3. Aspecte particulare a IMM-urilor în România și Uniunea Europeană.

Pe plan mondial, dezvoltarea puternică a IMM-urilor reprezintă o trăsătură a economiei moderne. Implicarea întreprinzătorului în activitatea firmei și crearea unui client nou de colaborare și de încredere, contribuie la schimbarea comportamentului și mentalității individului și al organizației.

În toate economiile naționale, atenția acordată sectorului IMM, recunoaște rolul acestuia în asigurarea unei dezvoltări sociale și economice echilibrate care reprezintă o premisă a continuității procesului de creare și consolidare a sectorului IMM. Procesul de creare și de dezvoltare a sectorului privat de IMM a început odată cu înscrierea țărilor din Europa Centrală și de Est pe linia tranziției spre economia de piață. Profitând de oportunitățile mediului extern și de concurența redusă, au fost create un număr mare de firme. Pentru aceste țări dezvoltate unui sector de IMM reprezintă o componentă esențială a procesului de reformă.

În România, dezvoltarea sectorului se situează cu mult sub cea similară din țările cu economie de piață. Cu toate că dinamica numărului de IMM-uri se apropie de cea la nivel european, ponderea populației acestui sector se află mult sub cea a populației ocupată la nivel european.

Politicile guvernamentale de sprijinire a dezvoltării sectorului IMM, trebuie să ocupe un loc semnificativ în cadrul politicilor economice de ansamblu. În 1997, transformarea sectorului IMM reprezintă atenție asupra necesității începerii și transpunerii în practică a unui program guvernamental care să includă măsuri instituționale, financiar – fiscale, formativ – educaționale si legislative.

Într-o analiză efectuată de Banca Mondială, referitoare la ușurința de a face afaceri în diverse țări, România a pierdut în 2011 două locuri în ierarhia Uniunii Europene, în timp ce în majoritatea țărilor europene s-a constatat o îmbunătățire.

România se află în ultima categorie de țări ale Uniunii Europene cu performanțe în inovare, denumită de specialiștii Uniunii Europene „grupa inovatorilor modești”. Celelalte 24 de țări ale Uniunii Europene fac parte din:

Grupa țărilor inovatoare mediu ( nouă state );

Grupa țărilor inovatoare „urmăritoare” ale liderilor ( zece state );

Grupa țărilor lider în inovare ( patru state ).

În context regional, poziția concurențială a României, comparativ cu Europa Centrală și de Est poate fii evidențiată printr-o serie de indicatori care sunt relevanți pentru atragerea mediului de afaceri.

Astfel, se observă din tabelul 1 că numărul plăților la bugetul statului pe care o societate comercială le face este cel mai mare (113), fiind aproximativ de patru ori mai mare decât cel al Slovaciei și de paisprezece ori mai mare decât cel al Cehiei.

Tabelul nr.1 – Poziția concurențială a României

Această situație generează o risipă de resurse și o birocrație foarte mare. Din punct de vedere concurențial, atât pentru investitorii români, cât și pentru cei străini, se concretizează într-o barieră administrativă în calea demarării unei afaceri.

Din punct de vedere al ratei totale a fiscalității (% profit), se observă o apropiere a nivelului din România de cel al Poloniei, trebuie remarcat însă că pe structură, Polonia are o impozitare mult mai mică pe componenta de resurse umane (23,60% față de 31,80%). Concluzia care se desprinde este aceea că identificăm patru abordări concurențiale diferite:

Impozitare scăzută a profiturilor și ridicată a muncii (Cehia și Slovacia);

Impozitare ridicată a profiturilor și scăzută a muncii (Polonia);

Impozitare scăzută a profiturilor și scăzută a muncii (Bulgaria);

Impozitare ridicată a profiturilor și ridicată a muncii (Ungaria, România).

Dacă România nu adoptă unul dintre cele trei comportamente, atunci ea riscă să piardă lupta concurențială din cauza nedefinirii avantajului său competitiv pe latura fiscalității. Din perspectiva impozitării profiturilor, pierzând Bulgariei, Cehiei și Slovaciei, iar din perspectiva impozitării, Bulgariei și Poloniei.

2.4. Afacerile IMM-urilor, succese și eșecuri.

Prin aplicarea standardelor internaționale, întreprinderile mici și mijlocii pot intra în competiție cu marile afaceri. IMM-urile susțin mai mult de 90% din afacerile de pe glob. Sunt afacerile care generează creștere, au o evoluție mai rapidă, crează locuri de muncă și.implementeză într-o.proporție mai.mare inovațiile. Din punct de vedere structural, ele sunt mai eficiente și mai flexibile decât marile firme.

Standardele internaționale oferă beneficii atât micilor afaceri cât și companiilor multinaționale. O diferență semnificativă în cazul cifrei de afaceri anuale este utilizarea lor strategică, fiind uneori diferența dintre succes și eșec.

Întreprinzătorii trebuie să prevină pierderile și să depășească dificultățile, pentru aceasta sunt nevoiți să cunoască factorii care asigură succesul sau eșecul micilor afaceri. Atunci când se aventurează într-o afacere, ei trebuie să își asume un anumit risc, pe care să îl poată controla, astfel încât să se ajungă la diminuarea lui.

Putem prezenta o serie de factori care acționează în interiorul firmei sau în afara ei:

Factori externi: micii întreprinzători nu pot acționa asupra lor; sunt determinați de involuțiile sau evoluțiile din economie. Aceștia sunt:

Reglementările guvernamentale: diminuează șansele de supraviețuire ale micilor afaceri. Pentru acestea se elaborează reglementări de protejare, în situație de recesiune economică.

Evoluția produsului intern brut: reprezintă faze de creștere și de declin, astfel că în fazele de creștere economică micile afaceri prosperă, iar în cele de declin sunt grav afectate.

Rata inflației și a dobânzilor bancare: evoluează în același sens, astfel încât în situațiile de recesiune economică produc o diminuare rapidă a fondurilor proprii. Inflația reprezintă creșterea costurilor materiale și a celor cu forță de muncă. În situațiile de creștere economică, dobânzile și inflația scad, iar micile afaceri prosperă.

Factori interni: reprezintă în mare parte caracteristicile întreprinzătorilor și sunt de natură subiectivă. Sunt foarte numeroși și se pot grupa astfel:

Starea de sănătate și familia întreprinzătorului: Din cauza stresului profesional, întreprinzătorul poate avea dureri de spate și de cap, indigestii, insomnii, lipsă de poftă de mâncare. Datorită programului încărcat de lucru, apar probleme în familie. Pentru a începe o afacere, este nevoie ca membrii familiei să fie de acord cu activitățile întreprinse, pentru ca întreprinzătorul să poată să se bucure de sprijinul acestora în orice situație.

Capacitatea managerială a întreprinzătorului: Principalele reguli ale succesului pentru întreprinzător sunt autoevaluarea sigură și onestă a capacității de conducere. Obstacolele pe care trebuie să le depășească întreprinzătorul sunt: negarea ajutorului, mulțumirea de sine, plictiseala, autoamăgirea, ignorarea lipsei de experiență. Aceste obstacole se pot depăși prin autoperfecționare, prin cunoașterea oamenilor și aprecierea față de ei, îmbunătățirea stilului de conducere. În evoluția firmei se pot întâlni pierderi de resurse și fenomene defavorabile, sugerate de specialiști în consultanță managerială.

Cunoașterea profundă a afacerii: Prin acest factor trebuie să înțelegem corect relația produs-client, înțelegerea indicatorilor tehnico-economici, dar și încurajarea spiritului creator și inovator care duce la asigurarea profitului firmei și satisfacerea nevoilor clienților. Întreprinzătorii fac o serie de greșeli și anume: creează produse sub formă de bunuri și servicii fără să țină cont de nevoile clienților; ignoră supravegherea clienților; nu se concentreză asupra unui anumit tip de clienți; neglijează marketingul; nu practică un control complet și evită analizele financiare și de gestiune. Prin acest factor, șansele de succes sunt posibile în micile afaceri doar dacă sunt implicați specialiști care să execute și să vândă produsele în condiții de eficiență economică.

Planificarea este factorul care permite stabilirea exactă a obiectivelor întreprinzătorului și concentrarea managementului asupra programării resurselor firmei. Prin planificare se respectă o anumită disciplină, astfel că acțiunile sunt ordonate pe o perioadă lungă de timp, iar prin aceasta, întreprinzătorii să implice întregul personal de care dispun.

Gestiunea patrimoniului este asigurată cu ajutorul specialiștilor care sunt experimentați în domeniul producției firmei, cu o puternică pregătire economică. Permite menținerea uni nivel competitiv prin asigurarea unui control preventiv asupra administrării firmei. Dacă gestiunea patrimoniului este ignorată, atunci va conduce la un eșec al afacerii.

Identificarea proprietăților: Înseamnă a acorda mult mai multă atenție problemelor care nu se pot amâna și sunt foarte importante pentru viitorul firmei, și nu a risipi timp pentru probleme care au deja o soluție. Prin acest factor se identifică arta de a face mult din puțin și evitarea activităților mici, de prisos.

Climatul de muncă: Afacerile de succes sunt datorate pe de-o parte și de climatul de muncă armonizat care se obține din oameni responsabili și competenți cărora li se cunosc meritele prin aplicarea unor tehnici de motivație potrivite. Evitarea responsabilităților, lipsa comunicării și cooperării dintre oameni, întârzierile la programul de lucru, îndeplinirea activităților fără tragere de inimă și dezordinea la locul de muncă, sunt simptome ale climatului necorespunzător de lucru.

Tentația creșterii: Datorită creșterii volumului activităților i-au naștere eșecurile întreprinderilor mici și mijlocii. Scăderea profitului, necontrolarea unor activități importante, apariția unor puncte slabe a activității firmei și diminuarea unor puncte tari, toate acestea sunt caracteristicile creșterii necontrolate. Pentru ca toate acestea să revină la normal este nevoie de adoptarea unor măsuri cu caracter permanent: modificarea profitului, îmbunătățirea structurilor de organizare, intensificarea controalelor în zonele de conflict.

Eșecul IMM-urilor prezintă consecințe pe mai multe planuri și anume: financiar, psihologic, social, familial. În plan financiar se face referire la bugetul întreprinzătorului care poate reprezenta economiile acestuia pe termen lung. În alt sens poate fii vorba de renumele întreprinzătorului, astfel că acesta va întâmpina dificultăți la viitoare legături de afaceri. Pe plan psihologic face referire la apariția unei crize de personalitate sau la reducerea stimei de sine, astfel că eșecul personal înseamnă și eșecul afacerii.

Capitolul III . Studiu de caz privind responsabilitatea socială și etica de afaceri la OMV PETROM S.A.

3.1. Prezentare generală a firmei.

Denumirea entității emitente: OMV PETROM S.A.

Sediul central: Str. Coralilor, Nr.22, „Petrom City”, Sector 1, cod 013329, București

Codul unic de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului: 1590082

Atribut fiscal: R

Număr de ordine în Registrul Comerțului: J 40/8302/1997

Capital social subscris și vărsat: 5.664.410.833,5 RON

Piața reglementară pe care se tranzacționează valorile emise: Bursa de Valori București

Anul înființării firmei: 1991.

Grupul Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze Naturale și Energie. Grupul exploatează în România și Kazakhstan rezerve dovedite de petrol și gaze estimate la 832 milioane de barili echivalent petrol, în România 805 milioane barili echivalent petrol, și are o capacitate nominalî anuală de rafinare de 8 milioane tone. Pe piața distribuției de produse petroliere, grupul Petrom este prezent prin intermediul unei rețele de circa 800 de stații, operată sub două branduri, Petrom și OMV.

Activitatea din România se desfășoară prin intermediul OMV Petrom Marketing care este deținută în totalitate de Petrom și deține 546 stații de distribuție, dintre care 389 Petrom și 157 OMV. Grupul mai deține o rețea internațională de circa 250 benzinării localizate în Bulgaria, Serbia și Republica Moldova.

Strategia Petrom include diversificarea activităților prin abordarea pieței de electricitate. Potrivit acesteia, Petrom construiește o centrală electrică pe gaze de 860 MW la Brazi și a achiziționat proiectul pentru construcția unui parc eolian de 45 MW.

În top ZF 100 cele mai valoroase companii din 2013, Petrom ocupă prima poziție având o valoare de 5.708 milioane euro.

Sloganul firmei “ESENȚA MIȘCĂRII” derivă din misiunea pe care o au, aceasta fiind practic motivația pentru care această firmă există și va exista în continuare atât pe piața românească cât și pe piața internațională.

Istoric:

În anul 1991 se înființează Regia Autonomă a Petrolului PETROM S.A

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO ȘI PECOTRANS care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română de Petrol, care deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină, a fost împărțită, opt dintre rafinării funcționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești.

În anul 1999 este realizată prima etapă a restructurării organizatorice prin disponibilizarea unui număr de 13.000 persoane din sectorul de up-stream. Totodată se demarează prima etapă a privatizării companiei printr-o acțiune de majorare de capital.

În anul 2001 acțiunile Petrom sunt ilustrate la Bursa de Valori București.

În anul 2002 acticitățile mecano-energetice din cadrul sucursalei Petromar Constanța se externalizează sucursalei Petroserv, acestea fiind preluată de SC Petrom Service SA împreună cu întregul personal aferent. Se inițiază prima etapă a procesului de privatizare, se pregătește privatizarea.

În anul 2004 se depun ofertele angajate. Companiile OMV, Occidental și MOL sunt selectate pentru negocieri. Pe data de 23 iulie 2004, după ani de pierderi, OMV a achiziționat 51% din acțiunile PETROM. După privatizare, compania a investit peste 8 miliarde de euro, adică mai mult de 95% din profitul operațional obținut, asigurând peste 20.000 de locuri de muncă și circa 11% din veniturile bugetului public. Statul deține în 2014 la Petrom circa 20% din acțiuni. În plus, Petrom rămâne cel mai important contribuitor la PIB-ul României, În 2012 a plătit către bugetul de stat, prin taxe și impozite, 8 miliarde lei.

În anul 2005 structura Petrom este reorganizată pe șase divizii, dintre care trei operaționale. Stațiile Petrom oferă servicii complete precum alimentarea mașinilor, verificarea presiunii roților și spălarea parbrizelor.

În anul 2006 are loc achiziția unui pachet de 99,9% din OMV România, OMV Bulgaria și OMV Serbia și a 30 de benzinării MOL și a 95% din Aviation Petroleum.

În anul 2007 Petrom semnează contractul de construcție pentru Petrom City, noul sediu central al companiei.

În anul 2008, Petrom a semnat contractul pentru construirea centralei Brazi cu un consorțiu format din General Electric și Metka.

În anul 2009, Petrom a început producția de țiței pe zăcământul Komsomolskoe din vestul Kazahstanului. Rezervele dovedite ale zăcământului sunt estimate de companie la 34 milioane barili.

În anul 2010, s-a finalizat procesul de consolidare a activităților de marketink din România într-o singură entitate, respectiv OMV Petrom Marketing SRL.

În iunie 2012, OMV Petrom a vândut subsidiara Petrom LPG companiei Crimbo Gas International.

Domeniul principal de activitate al OMV Petrom S.A. conform CAEN este extracția petrolului brut și este o societate națională organizată sub forma de societate pe acțiuni.

Misiunea firmei este de a descoperi, produce și procesa țiței și gaze și de a distribui combustibili și alte produse petroliere în vederea asigurării energiei și mobilității în România și în regiunile învecinate. Creșterea profitabilă a companiei este benefică pentru acționari, clienți, angajați și economia României în general și de aceea este centrul tuturor activităților firmei.

Structura acționariat:

51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft)

20,64% Ministerul Economiei

18,99% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administrează diverse participații în cadrul mai multor companii din România, creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele expropriate abuyiv în urma naționalizării din perioada regimului comunist)

9,36% Alți acționari

Începând cu data de 17 Aprilie 2011, Directoratul Petrom este compus din cinci membri numiți pentru o perioada de 4 ani. Structura Directoratului este următoarea:

Mariana Gheorge – Director General Executiv, responsabilă cu Strategia Corporatistă, Comunicare Corporatistă, Resurse Umane, Secretariat Corporativ și HSEQ;

Andreas Peter Matje – Director Financiar, responsabil cu Financiar, Controling, Audit Intern, Global Solutions;

Gabriel Selischi – Membru al Directoratului, responsabil pentru activitatea de Explorare și Producție;

Neil Anthonz Morgan – Membru al Directoratului, responsabil cu activitatea de Rafinare și Marketing;

Cristian Secoșan – Membru al Directoratului, responsabil cu activitatea de Gaze Naturale și Energie.

3.2. Piața firmei.

Produsele companiei sunt:

Aviație: Pentru clienții din domeniul aviației, Petrom a îmbunătățit combustibilul pentru avioane cu motor cu reacție, prin omologarea combustibilului Jet A-1 în anul 2004, ce se produce în prezent în rafinăria Petrobrazi. Produsele aviatice sunt livrate utilizatorilor finali prin intermediul unei rețele de parteneri ce folosesc propriile sisteme logistice în cadrul aeroporturilor, respectiv prin propria sa rețea. Pe lângă faptul că este principalul furnizor de combustibil pentru avioane cu reacție în România, Petrom se implică și în cercetarea și dezvoltarea de noi produse și îmbunătățirea calității.

Bitum: În urmă cu 7000 de ani, mesopotamienii îl foloseau drept agent de legătură în construcții. În zilele noastre, îl obținem ca material valoros pentru construcții prin distilarea petrolului de înaltă calitate. Acesta se obține prin oxidarea deșeurilor rămase după distilarea petrolului din combustibilul rezultat în urma distilării primare a țițeiului ales fără parafină.

Carburanți: Portofoliul de produse din carburanți Petrom lansat în ianuarie 2009, este creat pentru o mai mare satisfacție a clientului, cu grija pentru mediu. Carburanții Petrom îmbunătățiți ajută la protecția motorului, stimulând puterea maximă de funcționare printr-un consum redus de carburant. Conținutul redus de sulf reduce poluarea, astfel contribuie la protecția mediului.

Premium 95 fără

Benzină cu cifră octanică 95 pentru motoarele EURO 1 până la EURO 5

Top Premium 99+

Benzină fără plumb cu cifră octanică mare pentru mașinile cu motor EURO 5

Euro Diesel 5

Carburant de calitate pentru motoarele diesel EURO 5

Top Euro Diesel 5

Carburant de top pentru motoare diesel EURO 5

Gazele naturale: Reprezintă o sursă de energie utilizată în gospodărie, industrie, comerț dar și un produs valoros. Gazele naturale au o paletă foarte largă de utilizare în economie și sunt un combustibil prietenos pentru mediu. Prin urmare, expansiunea constantă a rezervelor de gaze naturale utilizabile este o veste foarte bună.

Lubrifianți: Conține o gamă șargă de lubrifianți destinți sectorului auto dar și sectorului industrial sau diverselor aplicații în domeniul feroviar. Aceasta cuprinde 15 tipuri de ulei de înaltă calitate care protejează motorul.

Lubrifianți auto:

Ulei de motor multigrad pentru vehicule comerciale

Ulei de motor multigrad pentru mașini pasageri

Ulei de motor monograd pentru parcuri auto mixte

Ulei de motor pentru motoare în doi timpi

Uleiuri de transmisie

Fluide pentru transmisii automate

Produse speciale pentru autovehicule – Lichide de frână

Produse speciale pentru autovehicule – Antigel

Produse speciale pentru autovehicule – Lichide pentru spățarea parbrizelor

Lubrifianți industriali:

Uleiuri hidraulice

Uleiuri hidraulice multigrade

Uleiuri transmisie industrială

Uleiuri pentru compresor

Uleiuri de circulație

Uleiuri de turbină

Uleiuri pentru transfer termic

Aplicații feroviare – Uleiuri pentru cutia de viteze

Aplicații feroviare – Uleiuri de motor

Unsori

Produse petrochimice: se încadrează în următoarele categorii: propelina, toluen și benzen

Produse chimice: activitățile principale ale Doljchim constau în producerea și comercializarea:

Produselor organice de bază: metanol;

Produselor anorganice de bază: amoniac, acid azotic;

Îngrășămintelor chimice: uree, azotat, nitrocalar.

Produse speciale: sunt la fel de variate precum sfera lor de aplicație, și produsele derivate care se pot obține.

GPL care înseamnă Gaz Petrolier Lichefiat și este un amestec de hidrocarburi gazoase în proporții diferite, adus în stare lichefiată în recipiente sub presiune. Principalii constituenti sunt butanul și propanul.

Serviciile companiei sunt:

Spălătorie auto: Petrom acordă o atenție deosebită calității servicilor pe care le oferă clienților, de aceea folosește echipamente performante și produse de curățat de ultimă generație. Procesul de curățare auto include tratament cu ceară fierbinte ce protejează caroseria indiferent de vreme, pe o perioadă lungă de timp.

Servicii aviatice: Clienții pot beneficia de următoarele servicii:

Prețuri și condiții de livrare avantajoase

Servicii de distribuție prin transport rutier sau feroviar, cu cisterne, asigurat de client sau de companie

Alimentare aeronave cu carburant prin credit

Gestionare contracte

PetromCard: Ușor de obținut, ușor de folosit,greu de refuzat

Reduce costurile de operare datorită celui mai bun raport preț/calitate și a discounturilor oferite

Clientul poate alimenta oriunde are nevoie

Monitorizează costurile printr-un sistem de management al flotei, prin internet

Furnizorii : aceștia pot influența activitatea de marketing din societate. În cadrul departamentului de marketing cele mai importante aspecte sunt: modul și termenele de livrare a materialelor și materiilor prime, climatul social, gradul de disponibilitate al furnizorilor, dimensiunile și calitatea ofertei și alte evenimente ce pot afecta desfacerile pe termen scurt, iar pe termnen lung imaginea și resursele.

Furnizorii sunt persoane și firme particulare care asigură resursele necesare societății în vederea îndeplinirii misiunii sale.

Principalii furnizori interni ai companiei sunt:

ROMGAZ S.A. Mediaș

REPUBLICA S.A. București

PETROTUB S.A. Roman

SILCOTUB S.A. Zalău

Principalii furnizori externi ai companiei Petrom sunt:

GLENCORE INTL Elveția

VITOL ENERGZ Elveția

KRONOS WORLDWIDE Anglia

ELF TRADING Elveția

LAIRD RESOURCES

Clienții: Reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului societății. În funcție de statutul lor, natura solicitărilor față de produsele societății, clienții pot fi grupați astfel: utilizatori industriali, cosnumatori, întreprinderi comerciale.

Principalii clienții sunt:

Pentru țiței: Rafinăria Rompetrol, Rafinăria Dărmănești, Rafinăria Petrolsub, Rafinăria Rafo Onești;

Pentru gaze: Termoelectrica, Distrigaz Nord și Sud, Petromidia, Romgaz, Oltchim Râmnicu Vâlcea;

Pentru produse petroliere: Shell, Moll, Agip, Ministerul Agriculturii, CFR Marfă, BAF, DLPP.

Produsele petroliere se realizează prin intermediul celor două sucursale de prelucrare: Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești și al sistemului de distribuție PECO.

La export, în țările centrale și vest-europene, se livrează produse petrochimice și carburanți și se asigură servicii în domeniul proiectării, forajului marin, cercetării, precum și asistență tehnică.

Petrom este lider național în domeniul rafinării țițeiului și distribuției de combustibili. Clienții societății, persoane juridice sunt societăți comerciale reprezentative în economia românească. Asemenea societăți depind în proporții mari de Petrom ca furnizor sau ca și client. Clienții persoane fizice sunt toți utilizatorii de combustibili sau produse chimice derivate.

Concurența: Concurenții formează o categorie aparte a micromediului societății care nu lipsesc din cadrul mediului competitiv. Aceștia sunt agenți economici cu care intră în competiție societatea cu scopul atingerii unor performanțe deosebite. Se deosebesc între ei prin rolul pe care îl joacă în raporturile cu clienții, formele de comunicare cu consumatorii, stilul de intervenție pe piață și atitudinea față de noutăți. Ei pot deține un loc anume pe piață care le conferă postura de inovatori, lideri, timizi sau conservatori.

Petrom este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele producție, rafinare, petrochimie și retail. Înainte de privatizare, în anul 2004, compania a raportat pierdere de 240 milioane de euro, iar un an după, primul din era OMV, Petrom a trecut la profit de 393 milioane de euro. Ambițiile conducerii companiei și ale acționariatului majoritar, OMV, sunt acelea că Petrom să devină o multinațională românească.

Pe piața de rafinare, compania Petrom deține o cotă de 52%, urmată de Rompetrol cu 29% și Lukoil cu 17%. Pentru principalele produse petroliere comercializate de SNP Petrom, cotele de piață sunt următoarele:

Benzină: 44,9%

Motorină: 45,3%

GPL: 52,6%.

Principalii concurenți ai companiei Petrom de pe piața românească sunt:

Lukoil România, subsidiara gigantului rusesc Lukoil,

Rompetrol, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu,

Mol România, subsidiara grupului petrolier ungar Mol.

Sunt și alți concurenți ai Petrom cum ar fii:

În domeniul extracției gazelor naturale: S.N. ROMGAZ Mediaș;

În domeniul extracției țițeiului: unic producător;

În domeniul petrochimiei: OLTCHIM Râmnicu Vâlcea, SOLVENTUL Timișoara;

În domeniul rafinării: PETROLSUB Balc, RAFO Onești, S.C. ASTRA S.A. Ploiești, S.C. ROMPETROL S.A. Vega, S.C. STEAUA ROMÂNĂ;

În domeniul distribuirii GPL: SHELL GAZ România, BUTAN GAZ România, RAFO Onești și distribuitori particulari;

În domeniul distribuției cu amănuntul a produselor petroliere: SHELL, MOL, AGIP, RAFO Onești și distribuitori particulari.

OMV Petrom a înregistrat în perioada ianuarie-martie 2014 vânzări de 5,29 miliarde de lei, cu 9% mai mici decât în primele trei luni ale anului trecut și un profit net de 1,07 miliarde de lei în scădere cu 19% .

Compania a raportat pentru primul trimestru din 2013 vânzări de 5.78 miliarde de lei și un profit net de 1,33 miliarde de lei. În perioada analizată, numărul angajaților OMV Petrom a scăzut cu 6% , de la 20.790 la 19.509 persoane. Compania a produs în primul trimestru 16,36 milioane tone echivalent petrol (bep), cu 1% mai puțin decât nivelul din primele trei luni ale anului trecut, de 16,46 milioane bep.

Producția zilnică de hidrocarburi a fost de 182.000 bep, cu 1% mai mică față de 183.000 bep în ianuarie 2013. Producția de țiței și condensat a fost de 7,83 milioane bep, în scădere cu 2% comparativ cu 7,99 milioane bep. Producția de gaze naturale a crescut cu 1% de la 1,3 miliarde metri cubi la 1,31 miliarde metri cubi.

Costul de producție a hidrocarburilor a crescut în primul trimestru cu 14% de la 14,92 dolari bep, la 17 dolari. Compania arată că aceste costuri au urcat în principal din cauza costurilor mai mari în România, a efectelor nefavorabile ale cursului de schimb și a volumelor mai mici de producție disponibile pentru vânzare.

Din cauza noului impozit pe construcții, în România, costurile de producție exprimate în dolari/bep au crescut cu 16%, iar cele exprimate în lei/bep au crescut cu 14% față de T1/13.

Succesul Petrom depinde de felul în care sunt coordonate diferitele activități desfășurate în cadrul acestuia și de performanțele fiecărui compartiment. Petrom a acționat în primul rând în interesul clienților, observând că numai așa se poate menține poziția de lider și existând o permanentă cooperare interfuncțională.

Deoarece este o societate puternică, Petrom a reușit să-și creeze o capacitate superioară de administrare a proceselor de producție, execuție a comenzii, de servire a cumpărătorului și de gestiune a stocurilor.

3.3. Porofoliul de afaceri al firmei.

Modelul Boston Consulting Group, cunoscut și sub numele de matricea B.C.G sau matricea cotă de piață, a fost elaborat de o firmă americană de consultanță managerială, având același nume. Acest model permite efectuarea poziționării unei companii într-un sector de activitate dat. Astfel, se grupează produsele existente în portofoliul unei întreprinderi în patru categorii, în funcție de două criterii și anume:

Cota relativă de piață deținută de o întreprindere în cadrul pieței respective. Ca prag de diferențe s-a considerat valoarea 1,00 care diferențiază produsele lider de cele non-lider ale întreprinderii.

Rata de creștere a pieței produsului. Ca prag de diferențiere s-a considerat valoarea de 10% care distinge o piață aflată în creștere rapidă și una aflată în creștere lentă, scădere sau stagnare.

În funcție de modul în care sunt plasate produsele întreprinderii, acestea vor purta denumiri sugestive, permițând o analiză a lor:

20%

Rata de creștere

a pieței

10%

0%

2 1 0

Cota relativă de piață

sunt produse cu cotă mică;

sunt produse cu cotă mare;

0-10% sunt produse cu rata de creștere mică;

10%-20% sunt produse cu rata de creștere mare.

Vedetele reprezintă produsele ce acționează pe o piață aflată în creștere rapidă, deținând poziție de lider. Contribuie la creșterea ciferi de afacere a întreprinderii, precum și la îmbunătățirea imaginii. Un produs care se află în faza de creștere se află în acest cadran.

Dilemele sunt produsele care acționează de o piață aflată în creștere rapidă. Produsele acestea necesită lichidități, contribuie la dezvoltarea companiei, deși evoluția lor este incertă. Dilemele vor fi produsele aflate în faza de lansare, când nu se știe dacă vor avea succes sau nu.

Vacile de muls sunt produsele care ocupă o poziție lider pe o piață aflată într-o creștere lentă, stagnare sau declin. Acestea sunt valori certe ale întreprinderii, astfel că aduc profituri și furnizează lichidități pentru finanțarea celorlalte produse situate în alte cadrane. În acest cadran se poate situa produsele care se află în faza de maturitate.

Pietrele de moară reprezintă produsele aflate pe o piață în creștere lentă, declin sau stagnare și care nu reușesc să dețină poziția de lider. Nuu contribuie la obținerea profitului și nici la îmbunătățirea imaginii întreprinderii. Deoarece necesită lichidități, după o analiză riguroasă a tuturor aspectelor economico-financiare se pune problema menținerii sau abandonării lor. Un produs aflta în faza de declin se situează în acest cadran.

În continuare voi prezenta matricea B.C.G. pe sectorul de produse petroliere:

Produsele cu cea mai mare rată de creștere a pieței și poziție pe piață fiind cunoscute și apreciate sunt benzina Premium 95 neetilată, benzina OMV Carrera 100, GPL Auto, OMV Sprint Diesel, ele fiind vedetele.

Produsele care au și ele o rată de creștere a pieței, dar poziția lor pe piață scade, ele nemaifiind considerate o noutate, găsindu-se într’o perioadă de maturitate a ciclului de viață sunt: motorina Euro Diesel, benzina ECO Premium95, benzina OMV Carrera 95 ele fiind vaci de muls.

Produsele nou introduse pe piață la care le urmărim evoluția, aflându-se în faza de inițiere și prezentând un risc mare, le-am considerat dileme, neputând intui evoluția și gradul lor de acceptare pe piață.

Pietrele de moară sunt: benzina COR 90 și benzina COR 92, datorită gradului de acceptare pe piață privind respectarea normelor de poluare impuse de Uniunea Europeană.

3.4. Probleme legate de responsabilitatea socială

Una din principalele preocupări ale Petrom este să susțină utilizarea eficientă a resurselor și a produselor energetice. Prin programele de CSR, reunite sub diviza „Respect pentru Viitor!”, compania încearcă să țină cont atât de nevoile clienților actuali, cât și de interesul generațiilor viitoare în privința protecției mediului și a dezvoltării durabile a societății.

Compania derulează proiecte de CSR pentru a susține angajații Petrom, educația, sportul, protecția mediului, calitatea și comunitățile locale.

Proiectele CSR, cele mai importante, derulate de Petrom sunt:

Campania Națională de Pregătire pentru Dezastre – program de informare și de pregătire a comunităților vulnerabile în fața dezastrelor naturale, derulat împreună cu Crucea Roșie Română. Pregătirea comunităților a inclus construirea de adăposturi temporare, construirea de puțuri și oferirea de materiale de prim ajutor;

Parcurile Viitorului – proiect de reabilitare a cinci parcuri din cinci orașe ale țării;

Resurse pentru viitor – program de educare și conștientizare a angajaților și a comunităților în privința utilizării responsabile a resurselor naturale;

Olimpicii Petrom – proiect prin care peste 1.300 de copii și tineri performeri în sport, artă, literatură, informatică, chimie, fizică, educație civică, limbi străine au fost susținuți cu burse pentru afirmare în cadrul unor concursuri recunoscute la nivel național și internațional;

Think Ahead – serie de campanii de informare și educare a angajaților Petrom în privința protejării mediului.

De asemenea Petrom încurajează competiția, sprijină performanța și contribuie la promovarea valorilor sportului românesc. Este alături de tinerii sportivi care demonstrează an de an ce înseamnă să nu renunți la luptă.

Petrom a fost alături de lotul feminin de gimnastică al României începând cu anul 2010 și a promovat un stil de viață sănătos organizând de șase ani la rând Crosul Petrom.

În cadrul ediției din 2014 a competiției „Idei din Țara lui Andrei”, compania Petrom oferă finanțări în valoare totală de 200.000 euro pentru proiectele care rezolvă probleme de mediu, educație sau care contribuie la dezvoltarea comunităților din România.

Petrom deține un număr mare de obiectve pe întregul teritoriu al României, rețeaua cuprinzând depozite, zăcăminte, rafinării, stații de distribuție și o fabrică de îngrășăminte. Din punct de vedere al protecției mediului, aceste obiective sunt în circumscripțiile autorităților locale de protecția mediului, iar consultanții pe probleme de mediu au observat variații semnificative în autorizațiile de mediu și în programele de conformare în teritoriu, ceea ce conduce la imposibilitatea stabilirii dacă aceste costrui aferente contaminării, prevăzute în programele de conformare, acoperă sau nu toate problemele în mod adecvat.

Pe lângă toate acestea, Petrom s-a confruntat și cu diverse probleme: potrivit unor surse din mediul sindical, câteva sute de foști și actuali angajați, care au pierdut mai multe procese cu compania, au protestat la sediul Petrom City de la marginea Bucureștiului. Ei sunt nemulțumiți că au fost obligați la plata unor sume importante de bani, de ordinul câtorva zeci de mii de lei, câștigate în primă fază în instanță sub forma unor drepturi salariale.

Majoritatea proceselor demarate în 2009, au avut ca obiect de încălcare de către Petrom a contractului colectiv de muncă, cum ar fi neacordarea primelor promise de Crăciun și Paste. După ce OMV Petrom a făcut recurs, angajații au pierdut procesele, fiind acum buni de plată.

O altă problemă este compania austriacă OMV, proprietarul Petrom, a dat în judecată statul român pentru că nu a plătit obligații de mediu asumate prin contractul de privatizare al Petrom. Astfel, OMV cere despăgubiri de 91 milioane de lei, fără TVA, pentru lucrările de mediu efectuate la rafinăria Petrobrazi și la combinatul chimic Doljchim.

OMV Petrom se confruntă în instanță cu mai multe litigii care, adunate, ar determina plata unor daune între 200 și 300 de milioane de euro, potrivit statisticii cuprinse de oferta publică de vânzare de către stat a 9,84% din acțiunile companiei.

OMV Petrom ar putea fi amendată, în urma unor litigii cu autoritățile statului, cu sume echivalând cu 5% din cifra de afaceri, adică sute de milioane de euro.

Dintre litigiile cu alte companii, cel mai amenințător este cel cu Rafinăria Astra Română care cere Petrom 114 milioane de euro pentru presupuse daune apărute în urma nerespectării unui verdict. Instanța a obligat Petrom să cumpere lubrifianți de la Astra și să-i vândă țiței.

OMV Petrom este implicată în mai multe procese referitoare la folosirea ilicită a proprietății intelectuale, numai un singur reclamant având pretenții în valoare de 100 milioane euro.

Din punctul meu de vedere, consider că pentru a îmbunătăți imaginea Petrom este necesar să continue sprijinirea activităților economiei naționale de natură ecologistă ce pot crea în ochii consumatorilor români imaginea unei companii ce se preocupă de problema mediului. De asemenea, este important pentru companie să ajute în continuare la dezvoltarea educației, la sponsorizarea sportivilor și să susțină utilizarea eficientă a resurselor și produselor energetice.

CONCLUZII

Am ales această temă, deoarece responsabilitatea socială și etica în afaceri mi se pare un subiect foarte important din zilele noastre fără de care IMM-urile nu ar avea succes. Pe lângă faptul că o bună etică și responsabilitate socială reprezintă o societate civilizată, aceste două lucruri sunt fundația pe care sunt create relațiile noastre cu colegi, clienți, furnizori, angajați, patroni, față de comunitatea în care ne aflăm și față unii de alții.

P.V. Lewis definește etica în afaceri drept un set de argumente și principii care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Etica în afaceri, în cel de-al doilea sens, se referă la ceea ce ar trebui să facă oamenii în afaceri.

De cele mai multe ori, responsabilitatea socială este asociată cu o sursă de profit pentru organizație. În cel mai bun caz, asumarea responsabilității sociale poate contribui la îmbunătățirea statutului unei corporații, generând valoare atât pentru acționari cât și pentru societate în ansamblu.

În contextul actual, organizațiile nu mai sunt evaluate doar în funcție de calitatea produselor. Așadar organizația modernă este evaluată și în funcție de contribuția la viața socială a comunității din care face parte. Implicarea socială, comunicarea eficientă atât în interiorul, cât și în exteriorul companiei, implicarea salariaților în programele de responsabilitate socială ajută la crearea acelui simț al apartenenței față de companie.

Compania cu mare rezonanță “Petrom”, un nume istoric în România, a străbătut etape importante de-a lungul existenței sale din 1991 și până în momentul finalizării procesului de privatizare în 2005. Creșterea vânzărilor este și efectul unor avantaje competitive pe care Petrom le are față de competitorii din România. Astfel, renumele “Petrom” contribuie la perceperea calității, fiind considerat un etalon al calității.

După efectuarea studiului de caz, am constatat faptul că OMV Petrom S.A. este o companie etică și responsabilă care încearcă să țină cont atât de nevoile clienților actuali, cât și de interesul generațiilor viitoare în privința protecției mediului și a dezvoltării durabile a societății.

Totodată, conform studiului de caz, se dovedește preocupare companiei pentru responsabilitate și etică prin proiectele de CSR pe care le derulează, susținând angajații săi, educația, sportul, protecția mediului, calitatea și comunitățile locale.

Petrom încearcă să minimizeze pe cât posibil, efectele negative asupra comunității, a mediului înconjurător și asupra resurselor naturale, deoarece este conștientă că astfel protejează sănătatea și siguranța clienților săi.

În concluzie, OMV Petrom S.A. este recunoscută în lumea întreagă de către clienți, concurență, investitori și public. A devenit o societate dinamică, de succes, responsabilă, europeană, etică, iar sloganul «Esența mișcării » este promisiunea companiei de a acționa în beneficiul societății și al clienților.

Bibliografie

1. Crăciun, D., Etica în afaceri, Editura ASE, București 2005;

2. Crăciun, D., Morar, V., Macoviciuc, V., (2005), Etica afacerilor, Editura Paideia, București;

3. Cowton, Ch., Crisp, R., (1998), Business Ethics. Perspectives on the Practice of Theory, Oxford University Press;

4. Crane, A. and Matten, D., (2004), Business Ethics. An European Perspective, Oxford University Press;

5. Corodeanu D., T., Management, comportamentul și performanța întreprinzătorului român, Editura Tehnopress, Iași;

6. De George, R.T., (1990), Business Ethics, New York;

7. Diaconescu M.C., Etica în afaceri, Editura Bibliotecha, București, 2007;

8. Gary Johns , Comportament organitațional, Editura Economică, București, 1998;

9. Ghenea M., Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Editura Universul juridic, București, 2011;

10. I. Popa, R. Filip , Management internațional, Editura Economică, București, 1999;

11. Lewis, P.V., (1985), Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall, în „Journal of Business Ethics”;

12. Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu, C., (1997), Managementul resurselor umane, Editura Economică, București;

13. Mitchell, Ch., (2003), International Business Ethics. Combining Ethics and Profits in Global Business, Novato, California, World Trade Press;

14. Nica, P., Prodan, A., Iftimescu, A., (2001), Management, Editura Sedcom Libris;

15. Popa, I., Filip, R., (1999), Management internațional, Editura Economică, București;

16. R. Mathis, P.C. Nica, C. Rusu , Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997;

17. Stewart, D., (1996), Business Ethics, New York, McGraw-Hill;

18. Velasquez, M.G., (1998), Business Ethics: Concepts and Cases, Treutica Hall, New Jersey;

19. http://enter-eu.info/Rumanian/definitions.htm

20. www.cnipmmr.ro

www.wikipedia.ro

www.zf.ro/wikizf/omv-petrom

www.business24.ro

www.responsabilitatesociala.ro

www.ziare.com

*** – Legea nr.364/2004 – Monitorul Oficial al României nr .681 din 29 iulie 2004.

Referințe bibliografice

Diaconescu M.C., Etica în afaceri, Editura Bibliotecha, București, 2007,pag.10;

Idem, pag.22;

Diaconescu M.C., Etica în afaceri, Editura Bibliotecha, București, 2007, pag.23;

Idem, pag.15;

R. Mathis, P.C. Nica, C. Rusu , Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997, pag. 273;

Gary Johns, Comportament organizațional, Editura Economică, București, 1998, pag.11;

*** Legea nr.364/2004 – Monitorul Oficial al României nr .681 din 29 iulie 2004;

Corodeanu D., T., Management, comportamentul și performanța întreprinzătorului român, Editura Tehnopress, Iași, pag. 26 – 31;

http://enter-eu.info/Rumanian/definitions.htm;

Ghenea M., Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Editura Universul juridic, București, 2011, pag. 42 – 46;

www.cnipmmr.ro

www.cnipmmr.ro.

Idem

http://www.zf.ro/wikizf/omv-petrom

www.wikipedia.ro

http://www.business24.ro

www.responsabiliatesociala.ro

www.ziare.com

19. Crăciun, D., Etica în afaceri, Editura ASE, București, 2005, pag.24.