Relatiile Scoala Comunitate, Indicator al Calitatii Managementului Performant

Economie

Relatiile Scoala Comunitate, Indicator al Calitatii Managementului Performant

Byadmin ianuarie 1, 2024

RELAȚIILE ȘCOALĂ – COMUNITATE, INDICATOR AL

CALITĂȚII MANAGEMENTULUI PERFORMANT

Cuprins

Introducere

I. Societatea democratică și parteneriatul educațional

1. Școala nucleu și catalizator al parteneriatului educațional

2. Familia partener principal al școlii

3. Autoritățile locale parteneri foarte importanți în realizarea unei educații de calitate

4. Agenții economici vectori de forță în parteneriatul educațional

II. Managementul calității

II.1. Evoluția managementului științific

II.2. Managementul calității pe plan internațional

II.3. Managementul calității în învățământ

III. Coordonate metodologice ale cercetării

1. Scop și obiective

2. Ipoteza de lucru

3. Definirea conceptuală și operațională a variabilelor utilizate in cercetare

4. Metode de cercetare

IV. Concluzii

Bibliografie

V. ANEXE

ANEXA I

ANEXA II

Introducere

Relația școală-familie-comunitate în educația copilului a căpătat noi valențe, odată cu apariția noțiunii de asigurare a calității în învățământ. Ridicarea calității în educație este un obiectiv major al eforturilor de eficientizare a legăturilor obligatorii dintre școală, comunitatea locală și familiile elevilor, aceștia fiind beneficiarii direcți ai efortului făcut de școală în acest sens. Este necesară o redefinire a echilibrului educațional între deciziile luate de școală și inițiativele venite din partea părinților sau a factorilor locali. Este nevoie să se treacă rapid de la rolul autoritar și unic al școlii la un sistem de valori umaniste, cu accent pe inițiativa responsabilă venită dinspre toate părțile implicate în educația tinerilor. Cooperarea activă a școlii și a profesorilor cu ceilalți factori educaționali, familia, comunitatea locală, mass-media, biserica, organizații nonguvernamentale, trebuie să conducă la realizarea unor parteneriate viabile, de natură să permită o abordare pozitivă a problemelor diverse ale tinerilor elevi. Școala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicați în acest proces de educare să poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoștiințe de psihologie și pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală.

În acest sens, școala poate participa și interacționa cu familiile elevilor, poate iniția activități utile în școală sau în afara acesteia, școala sprijină factorii implicați pentru a se cunoaște pe sine și pentru a înțelege normele moral-civice, poate îmbunătăți calitatea vieții și performanțelor elevilor, poate forma abilități de gândire independentă și critică etc. Pentru a putea fi puse în practică asemenea proiecte, trebuie conjugate eforturilor tuturor părților implicate: societatea-cu realitatea ei situațională, familia-subiectivă de multe ori, școala-cu structurile motivaționale și proiective și, nu în ultimul rând, elevul-factorul conștient de importanța demersurilor intreprinse pentru calitatea educației sale. Școala poate deveni un loc fertil al proiectării, asimilării și dezvoltării unor programe de învățare și formare continuă, bazate pe experiență și creație individuală sau de grup. În cadrul unor astfel de programe, elevii pot dobândii abilități metacognitive ce nu se regăsesc în procesul de predare-învățare propriu-zis, acestea fiind asociate cu latura socială a tânărului elev, cu personalitatea lui, cu formarea unei educații profesionale formative. etc. Abordarea sistemică a acestor tipuri de activități conduce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic, social, cultural, familial.
În relația școală-famile-comunitate trebuie să existe relații de respect, de acceptare reciprocă, de simpatie și admirație reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare și provocare. Relațiile dintre școală, elevi, familiile acestora și comunitate trebuie să fie bazate pe înțelegere și colaborare, pe transmitere de informații și prezentare a unor stări de lucruri, de influențe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective și emoționale reciproce în diferite forme de manifestare. Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relației școală-elev-familie-comunitate, este necesar un management performant al calității educației în fiecare unitate școlară.

I. Societatea democratică și parteneriatul educațional

In cadrul unei societăți care se schimbă continuu, școala românească trebuie să își asume o nouă perspectivă asupra rolului său social și asupra strategiilor prin care iși poate asigura dezvoltarea. Din această perspectivă parteneriatul educațional dintre școală și comunitate, trebuie sa devină o direcție strategică principală în managementul fiecărei unități de învățământ. Acest parteneriat trebuie să reunească eforturile tuturor categoriilor interesate în dezvoltarea unei educații de calitate pentru toți elevii din sistemul de invățământ. Pentru a realiza un parteneriat educațional bazat pe asumarea valorilor democratice, este necesar ca societatea românească să realizeze o schimbare de valori, atitudini și comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicați in susținerea educației: decidenți, cadre didactice, părinți, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale si nonguvernamentale. Teoria si practica in domeniul parteneriatului educațional arată că școala ar trebui să dezvolte relații constante de colaborare cu categorii sociale și organizații care sunt in mod direct interesate in realizarea unei educații de bună calitate:

resursele umane din invățământ;

elevi;

părinții elevilor;

instituțiile guvernamentale centrale sau locale;

organizații neguvernamentale;

reprezentanți ai cultelor;

reprezentanți ai sectorului economic și financiar;

reprezentanții sindicatelor;

autorități centrale si locale.

Pentru realizarea unui parteneriat educațional eficient, toți cei care sunt implicați, trebuie sa fie de acord cu valori fundamentale ca: egalitatea șanselor in educație, spiritul civic și atașamentul față de comunitate, comunicarea și respectul reciproc, cooperarea și colaborarea, disciplina și responsabilitate, echilibru intre exigențele genereale și cele specifice.

Avand in vedere noul cadru educațional, in care elevul, beneficiarul direct al educației, este situat in centrul proceselor din școală, organizația furnizoare de educație trebuie să asigure si să măsoare progresul inregistrat de elev, valoarea adăugată, calitatea, iar comunitatea, ca beneficiar indirect, să se implice in producerea, generarea calității în școală in funcție de nevoi și interese.

1. Școala nucleu și catalizator al parteneriatului educațional

Școala și familia sunt cei doi piloni de rezistență ai educației , iar între aceștia și comunitate, mediul extrașcolar și extrafamilial , activează elevul , obiect și subiect al educației. Dacă aceste medii educaționale se completează și se susțin , ele asigură într-o mare măsură buna integrare a elevului în activitatea școlară și pe plan general în viața socială .Școala trebuie să aibă contacte cu toate instituțiile sociale interesate direct sau tangențial de domeniul educației copilului de vârstă școlară și să stabilească relații de cooperare și colaborare. Ea contribuie la transmiterea moștenirii culturale și facilitează învățarea individuală și colectivă .Totodată școala face posibilă participarea grupurilor și colectivităților la viața publică , elaborarea și luarea deciziilor.

Schimbul de informații favorizează interacțiunea socială și permite unui număr mare de oameni să ia parte activă la soluționarea problemelor care îi privesc .Valoarea educației crește într-o lume în care schimbările s-au accelerat simțitor , într-o societate a opțiunilor individuale și sociale multiple , marcată de o multitudine de tranziții , de naturi diferite . Educația este solicitată să răspundă provocărilor unei lumi a societăților și indivizilor în derută , o lume în care s-au pierdut și se pierd repere, sisteme de referință, iar sistemele etice se află în criză. Școala este chemată să contribuie la redefinirea unor noi sisteme de valori, la reconstrucția spirituală a omului. În prezent România cunoaște o redefinire a rolului social al educației , în contextul unui ” parteneriat pentru educație ” , care se dorește a fi un dialog deschis , lucid , responsabil , între toți factorii educaționali familie, biserică , școală , comunitate locală ).Școala se deschide spre mediul comunitar și se fac propuneri de realizare a osmozei școală- comunitate (școala în comunitate și comunitatea în școală ) , în perspectiva înțelegerii școlii ca un centru cultural și civic , centru complex de învățare la îndemâna tuturor , tineri și mai puțin tineri. Comunitatea este cea care oferă mediul prielnic pentru desfășurarea acestor activități comune. Prin programe și acțiuni specifice se crează și se dezvoltă legături multifuncționale între școală și societatea civilă.

Așadar comunitatea are un rol important alături de școală și familie în educația elevului. Școala trebuie sa devină nucleul parteneriatului educațional. Incercarea unităților școlare de a atrage in diferite tipuri de parteneriat, diferite categorii și instituții, se va bucura de succes doar in măsura in care școala va veni in intâmpinarea cerințelor sociale și comunitare:

extinderea caracterului democratic a managementului școlar;

atragerea familiei in calitate de partener principal al școlii;

realizarea colaborării cu toate categoriile comunitare interesate;

atragerea tuturor factorilor care pot contribui la rezolvarea problemelor școlii;

realizarea unui echilibru intre cererea si oferta de educație;

satisfacerea unor nevoi comunitare specifice in domeniul educației;

pregătirea elevilor pe linia dezvoltării personale si a integrării active in comunitate;

asumarea unui rol activ in identificarea si rezolvarea unor probleme ale comunității;

Pentru a răspunde acestor deziderate, școala printr-un management performant al calității învățământului, trebuie să orienteze întregul său efort spre elevi, care reprezintă centrul de interes al oricărui parteneriat educațional.

2. Familia partener principal al școlii

Familia are în societate funcții bine determinate : funcția biologică care constă în perpetuarea speciei umane prin procrearea și creșterea copiilor , condiție primordială a existenței societății . Funcția socială prin care familia conferă individului sentimentul de siguranță , îl ajută să depășească obstacolele , să dobândească echilibrul emoțional . În familie, copilul găsește căldura sufletească și sentimentul de siguranță de care are nevoie. Funcția economică constă în crearea condițiilor materiale necesare vieții și dezvoltării membrilor familiei . Funcția educativă se referă la faptul că familia are un rol foarte important în transmiterea limbii, a obiceiurilor, a modelelor comportamentale urmașilor ei . În familie, copilul învață să se aprecieze pe sine și pe ceilalți , depinde de un anumit mod de viață, vine în contact cu valorile și normele societății.
Funcția culturală, stă la baza procesului de educare a copiilor , aceasta nu trebuie confundată cu funcția educativă, are ca finalitate integrarea eficientă a individului în societate , dar urmărește și crearea de individualități bine pregătite care să contribuie la transformarea și progresul societății . În Declarația Universală a Drepturilor Omului se precizează că familia constituie elementul fundamental al societății . Familia ocrotește copilul și are dreptul la ocrotire din partea societății. Obiectivul principal al acțiunii educative este formarea personalității copilului , care este urmărit atât în familie, cât și în școală , astfel încât sarcinile școlii și ale familiei în materie de educație și instrucție se împletesc și se sprijină reciproc. În cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educațional se impune tot mai mult implicarea cadrelor didactice în relații de cooperare cu părinții copiilor și cu alți factori sociali interesați de educație . Rolul cadrelor didactice nu se mai reduce doaribuie la transformarea și progresul societății . În Declarația Universală a Drepturilor Omului se precizează că familia constituie elementul fundamental al societății . Familia ocrotește copilul și are dreptul la ocrotire din partea societății. Obiectivul principal al acțiunii educative este formarea personalității copilului , care este urmărit atât în familie, cât și în școală , astfel încât sarcinile școlii și ale familiei în materie de educație și instrucție se împletesc și se sprijină reciproc. În cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educațional se impune tot mai mult implicarea cadrelor didactice în relații de cooperare cu părinții copiilor și cu alți factori sociali interesați de educație . Rolul cadrelor didactice nu se mai reduce doar la educația la catedră sau în clasă . Partener principal al școlii, familia se definește ca instituție socială și ca grup specific care dispune de o influență considerabilă in raport cu membrii săi.

Transformarea familiei într-un partener al școlii presupune:

extinderea inițiativei școlii in sensibilizarea și atragerea familiei;

elaborarea si realizarea unor proiecte orientate către parteneriatul cu familia;

activizarea consiliilor de părinți;

îmbunătățirea modalităților de informare adresate părinților;

organizarea unor activități in regim de parteneriat.

Parteneriatul dintre școala și familie poate fi incurajat printr-un management performant al calității și prin asigurarea unor servicii educaționale destinate părinților.

3. Autoritățile locale parteneri foarte importanți în realizarea unei educații de calitate

Instituțiile de învățământ nu se pot dezvolta și de asemenea nu pot oferi servicii educaționale de calitate fără sustinerea și implicarea hotărâtă a autorităților locale în rezolvarea problemelor cu care se confruntă școala.

Conform actualelor prevederi legale ca și in virtutea unor relații tradiționale, stabilite de-a lungul timpului, autoritățile locale trebuie să ofere școlii un sprijin care se exprimă prin:

resurse materiale si financiare;

donatii pentru dotarea materială;

facilități pentru obținerea unor resurse suplimentare;

organizarea unor activități;

spații și terenuri la dispoziția școlii.

Parteneriatul dintre școală și autoritățile locale trebuie să se sprijine pe identificarea intereselor comune și pe acordarea de sprijin reciproc. Felul în care școala și autoritățile locale colaborează are o influiența importantă asupra calității serviciilor educaționale oferite de către unitatea de învățământ.

4. Agenții economici vectori de forță în parteneriatul educațional

Agenții economici din comunitate pot atrage și pune la dispoziția instituțiilor de învățământ importante resurse financiare, de asemenea prin capacitatea de influiențare a deciziilor autorităților locale pot contribui într-o măsură foarte importantă la realizarea unei educații de calitate în școală.

Pentru dezvoltarea parteneriatului cu agenții economici, unitățile școlare trebuie să se orienteze către identificarea:

agenților economici care pot deveni parteneri ai școlii;

cerințelor specifice formulate de către agenții economici;

obiectivele comune care pot sta la baza parteneriatului;

prioritățile pe care școala le vizează;

modalitățile de informare, sensibilizare, atragere a agenților economici;

activitățile/proiectele care pot fi desfășurate in regim de parteneriat.

Traducerea in fapt a acestor strategii presupune pregatirea resurselor umane ale școlii pentru dialog si colaborare cu reprezentanții lumii economico-financiare.

5. Organizațiile nonguvernamentale parteneri comunitari speciali ai instituțiilor școlare

În societatea actuală există un mare număr de organizații care derulează acțiuni și proiecte cu caracter educațional, cu impact important în comunitățile în care au loc și în care acestea își desfășoară activitatea. Proiectele desfășurate de către organizațiile nonguvernamentale urmăresc:

atragerea unor resurse în sprijinul comunității;

pregătirea unor categorii de resurse umane din cadrul comunităților(ex. mediatorii școlari);

realizarea parteneriatelor la nivel local;

sensibilizarea opiniei publice în raport cu școala și educația;

facilitarea obținerii unor resurse pentru școală;

încheierea unor parteneriate între școli și parteneri interni sau externi.

încurajarea dezvoltării comunităților defavorizate(ex. comunitatea rromă)

Prin organizarea unor astfel de activități și proiecte, organizațiile nonguvernamentale au acumulat informație și experiență care pot constitui puncte de plecare în organizarea parteneriatelor educaționale.

II. Managementul calității

II.1. Evoluția managementului științific

Formarea termenului de management și definirea conceptului, s-a efectuat pe parcursul unui timp îndelungat. În formele sale incipiente, empirice, managementul l-a însoțit pe om, se poate spune, în decursul istoriei sale. Fenomenul este firesc dacă ne gândim la faptul că pentru a supraviețui, pentru a putea obține cele necesare existenței, pentru a-și îmbunătății traiul, omul a trebuit să-și pună întrebări de felul: ce să facă?, cum să facă? etc. Managementul l-a ajutat să obțină răspunsul la aceste întrebări. S-a dedus, că există “ceva” care bine stăpânit permite unor oameni să obțină rezultate mai bune decât ale altora. Acest “ceva” perceput de către om s-a conturat sub forma unor elemente de conducere. Cu timpul deși ele au constituit un anumit secret, considerate ca atare de către cei care le sesizaseră importanța, au început să devină cunoscute, să constituie “apanajul” multora dintre cei care manifestau inițiativă în domeniul economic, dar nu numai în acesta. Elementele respective au început să fie studiate de către oamenii de știință, teoretizate și s-au elaborat lucrări științifice. A avut loc, în timp, un proces foarte lent, dar continuu, de trecere spre managementul științific, care l-a înlocuit tot mai mult pe cel empiric. Generalizările, teoretizările, formularea de metode și tehnici au imprimat managementului un caracter științific. Etapizarea managementului în devenirea sa științifică a fost abordată de mulți oameni de știință, după criterii diferite, s-a ajuns la concluzii variate. Philip W. Shay face referiri importante la procesul dezvoltării gândirii despre management și stabilește patru etape, astfel:

Prima etapă se referă la metoda conducerii științifice, în care se înscriu lucrările F. W. Taylor, H. Fayol, H. Gantt etc. Etapa se caracterizează prin următoarele: managementul științific pune accent pe obținerea unor rezultate maxime cu minimum de efort; managementul utilizat până în anul 1920 s-a bazat pe experimentarea, stabilirea normelor de muncă, planificarea muncii și respectarea normelor stabilite, iar după 1920 se apelează la cercetarea managementului, la normativele manageriale, controlul managerial și colaborarea între manageri și executanți.

Etapa a doua; metoda organizatorică cuprinde anii 1930, când cercetarea managementului a fost axată cu precădere pe probleme de organizare. Practica organizatorică se realizează prin metoda de a organiza de sus în jos, de a asigura cu precădere diviziunea muncii și repartizarea răspunderilor. Inițiativa și aportul de idei, aprofundarea deciziilor erau neglijate.

Etapa a treia, managementul bazat pe obiective, cuprinde perioada anilor 1940, când concepția asupra managementului a evoluat spre considerarea acestuia ca un proces orientat, în general, spre alegerea și realizarea obiectivelor unei întreprinderi. În această etapă managementul are în vedere și alte funcțiuni: asigurarea circulației mărfurilor, finanțarea și politica economică. Perioada se caracterizează prin creșterea interesului pentru planificare, fundamentare științifică a deciziilor și se practică o organizare de tip descentralizat.

Etapa a patra, se referă la apariția unei teorii generale a dezvoltării. Este perioada care începe după anul 1960 când, pe baza sintetizării conceptelor de management care au fost formulate și dezvoltate în etapele anterioare, a început elaborarea unui cadru conceptual al unei teorii generale a managementului.

E. Dale împarte perioada formării științei managementului în trei etape:

Prima etapă reprezintă conducerea empirică – corespunzătoare perioadei în care activitatea de conducere se baza pe experiență și intuiție. Această etapă este legată de începuturile sale, până la apariția lucrărilor elaborate de clasicii managementului.

Ce de-a doua etapă – începuturile managementului științific – cuprinde perioada în care apar și se consolidează conceptele generale ale managementului și este marcat de publicarea lucrărilor lui F. W. Taylor și H. Fayol.

Etapa a treia – managementul științific – se referă la perioada contemporană.

Această etapizare a științei managementului are desigur, un caracter convențional, pentru că în fiecare etapă se regăsesc elemente specifice celorlalte. Începuturile managementului științific se regăsesc în prima etapă. Aceasta rezultă din enumerarea câtorva lucrări apărute înaintea celor elaborate de clasici ( și Fayol), care reprezintă granița dintre cele două etape analizate. Astfel, Charles Bobage căruia i se atribuie primele preocupări pentru determinarea timpului de lucru, în lucrarea sa “Comparative View of the various Institutions for the Assurance of Life”, apărută , 1827, formulează previziuni ale managementului modern, prezentând idei și principii care se aseamănă cu unele puncte de vedere ale lui F. Taylor și ale succesorilor săi. Henry Metcalfe a publicat o carte în anul 1885 “Costul manufacturilor și administrația atelierelor publice și private”, în care se afirmă că există o știință a administrației fondată pe principii care pot fi aplicate la un număr mare și variat de cazuri. Aceste principii pot fi descoperite cu ajutorul observațiilor și experimentelor. Emanuel Ion Nichifor publică, în 1837, , lucrarea “Pravila comercială”, care poate fi apreciată ca un manual de management pentru perioada respectivă. Managementul empiric corespunde perioadei sale de început. Așa după cum au subliniat diferiți autori, ideile existau, dacă oamenii coordonau anumite activități, dar în stare latentă, fără o formă concretă, bazându-se pe elemente care țineau de bunul simț, de experiență, de intuiție, al căror rol nu trebuie negat. Elementele amintite mai sus aveau rolul decisiv în procesul decizional, în organizarea proceselor economice, în coordonarea și controlul rezultatelor activităților ce se desfășurau în unitățile economice. De astfel, chiar condițiile dimensionale în care se derulau activitățile favorizau manifestarea unui asemenea tip de management. Întreprinderile nefiind de mare amploare, într-o asemenea situație, funcțiile managementului erau exercitate de proprietarii întreprinderilor. Proprietarul capitalului era și manager, ceea ce nu se mai întâmpla în cazul societăților pe acțiuni. Proprietarul apărea ca o persoană polivalentă, care trebuia să manifeste preocupări și pricepere în toate domeniile de activitate ale întreprinderii. Procesul de concentrare și centralizarea capitalului a determinat creșterea mărimii unităților, a facilitat aplicarea în practică a progresului științific și tehnic, ceea ce a făcut imposibilă cumularea celor două calități – proprietar și manager. În această etapă are loc un proces de formare a unei noi meserii, cea de manager, care nu mai este proprietarul capitalului. Apariția managementului științific a fost precedată de o etapă al cărei conținut l-a constituit începuturile acestuia, teoria managementului fiind în curs de formare și consolidare. Este vorba de o acumulare continuă de idei, de formularea unor concepte, de principii, de metode și tehnici specifice, care imprimau managementului un pronunțat caracter științific.

Managementul științific este urmarea a ceea ce s-a acumulat în perioada precedentă aplicării sale și, cu atât mai mult, a creării și dezvoltării unei metodologiei științifice, care să faciliteze aplicarea în practică a elementelor de noutate din domeniul tehnicii și alte domenii adiacente activității întreprinderilor. Contribuții semnificative în acest domeniu au avut: cercetările operaționale, teoria sistemelor, cibernetica, informatizarea, psihologia, sociologia, ergonomia, etc. Specific acestei perioade este faptul că a avut loc o creștere a numărului de lucrări științifice în domeniul managementului, se amplifică importanța informației, a crescut nivelul tehnico-științific al proceselor manageriale. Bazele managementului științific au fost puse de americanul F. Taylor, autor al lucrărilor “Principiile conducerii științifice” și “Conducerea atelierelor” și de francezul H. Fayol prin lucrarea “Administrația industrială și generală”. Managementul se afirmă ca o cale științifică de soluționare a problemelor puse sistemului managerial în anumite condiții. Managementul este privit ca o acțiune, artă sau manieră de conduce o organizație, de a organiza, de a dirija, de a planifica dezvoltarea sa, de a controla și se aplică tuturor domeniilor de activitate .Managementului unei unități îi revine ca sarcină să identifice problemele adevărate care țin de această activitate și să le înlăture pe cele false, să le formuleze în mod concret, să stabilească scopul, obiectivele și prioritățile. Un rol însemnat revine, în acest sens, persoanelor cuprinse în sistemul managerial, potrivit treptei ierarhice pe care se găsesc și care trebuie să utilizeze teorii, concepte, metode și tehnici de management. Managementul apare ca o știință economică cu caracter de “graniță”, care utilizează metode și tehnici proprii altor științe, adaptându-le la specificul ei. Abordarea interdisciplinară, deci, din diferite unghiuri de vedere a unei probleme, oferă șanse mult mai mari pentru soluționarea sa optimă. Cel sau cei chemați să acționeze în acest sens, privesc în interdependență diferitele componente ale problemei, care sunt diferite și au consecințe variate (economice, sociale ), urmând să găsească soluția care să se reflecte pozitiv toate laturile sistemului pe care le vizează.

II.2. Managementul calității pe plan internațional

În deceniile 5 și 6 ale secolului trecut(sec.XX), ministerul apărării din Marea Britanie a avut mai multe probleme legate de echipamentele achiziționate. Dorind ca echipamentele să fie cât mai fiabile, ministerul apărării a introdus sub denumirea de Standardele Apărării o serie de proceduri de calitate (norme documentate) obligatorii pentru proiectanții, producătorii și furnizorii de echipamente militare. În 1970, Standardele Apărării au fost incluse în standardele AQAP. Aceste standarde erau respectate de furnizorii de echipamente militare pentru țările NATO. În 1979, ca urmare a necesității de a introduce un standard prin care și furnizorii din alte industrii să poată să fie controlați, a apărut standardul BS 5750 (având ca sursa standardele AQAP). În anul 1987, datorită cererii privind confirmarea nivelului de calitate oferit de o organizație, la nivel internațional, a fost elaborată, de către Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO), familia de standarde ISO 9000 (având ca sursă BS 5750).

Nivelul culturii calității variază de la o țară la alta, aprecierea fiind făcută în funcție de o serie de indicatori sintetici:

gradul de dezvoltare al certificării sistemelor calității
(ISO 9001/2000 și QS 9000, TL 9000);

existența și gradul de dezvoltare a modelelor de EXCELENȚĂ pentru premiile naționale/regionale ale calității (JURAN – România, Malcolm Baldridge Award – SUA, EFQM – Uniunea Europeana, Deming – Japonia);

existența și gradul de dezvoltare al organizațiilor din domeniul calității (certificatori, consultanți, formatori);

numărul revistelor și conferințelor de specialitate;

existența și influența mișcărilor de protecția consumatorilor, cu rol în educarea consumatorilor și utilizatorilor de bunuri și servicii în spiritul orientării spre calitate.

II.3. Managementul calității în învățământ

Managementul calității totale in invățământ este o strategie organizaționala fundamentată pe ideea că performanța in atingerea unei calități superioare a procesului instructiv – educativ este realizată doar prin implicarea cu perseverență a tuturor actanților educaționali in procesul de imbunătățire permanentă a sistemului. Obiectivul este creșterea eficienței si eficacității în satisfacerea nevoilor de educație ale elevilor si ale societații in ansamblul ei. Conceptul de mangement al calității totale (Total Quality Management – TQM) a fost propus, la inceputul deceniului 5, al secolului trecut, de către dr. Edwards Deming dar utilizarea lui a inceput in anul 1985 si presupune:

concentrarea pe procesul de formare permanentă, astfel încât rezultatele acesteia să fie vizibile, repetabile și măsurabile;

concentrarea pe analizarea și eliminarea factorilor perturbatori ai procesului instructiv – educativ(absenteism, abandon, delincvență juvenila);

examinarea modului prin care elevii beneficiază de calitatea actului didactic în scopul creării de competențe;

extinderea preocupărilor manageriale dincolo de educația instituționalizată, spre educația nonformală și informală.

Elementele definitorii pentru Managementul Calitații Totale sunt:”îmbunatațire permanentă la nivelul intregii organizații școlare” iar toate procesele implicate trebuie să vizeze realizarea feedback-ului. Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară și se imbunătățeste continuu, iar organizația furnizoare de educație trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem de management și de asigurare a calității, sa se autoevalueze continuu și să propună măsuri ameliorative. Școala este responsabilă de asigurarea internă a calității, dar calitatea se asigură prin dialog și pe baza de parteneriat cu toți actorii implicați. În cadrul învățământului preuniversitar agenda managerială pentru asigurarea calității este structurată pe 3 domenii fundamentale.

DOMENIUL: A. CAPACITATE INSTITUȚIONALĂ

A.a) Structurile instituționale, administrative și manageriale

1. Documentele proiective(proiectul de dezvoltare institutionala, planul de aplicare), politicile, procedurile si activitatile, respecta cerintele interne si externe si asigura calitatea si consecventa programelor de invatare.

2. Organizația asigură o conducere și un management caracterizate prin eficacitate în ceea ce privește calitatea și dezvoltarea curriculumului /învățării.

3. Obiectivele strategice, țintele și valorile sunt înțelese pe deplin de toți membrii personalului și de toți factorii interesați.

4. In cadrul organizatiei există o comunicare eficientă.

5. Se dezvoltă, se mențin și se analizează în mod regulat parteneriate și colaborări eficiente cu factori interesați, externi.

6. Informațiile și sistemele de înregistrări sunt exacte, actualizate și păstrate în condiții de siguranță și confidențialitate, pot fi inspectate și sunt revizuite in mod regulat.

7. Organizația oferă elevilor un mediu sigur, sănătos și care le oferă sprijin; de asemenea, organizația se asigură că programele sunt furnizate și evaluate de personal competent și calificat.

A.b)Baza materială

1. Echipamentele, materialele și spațiile de specialitate sunt adecvate specialității (unde este cazul) și îndeplinesc standardele industriale curente.

2. Spațiile, clădirile și echipamentele sunt partial renovate, sunt in buna stare de functionare si accesibile tuturor grupurilor de elevi; sunt semnalate prin indicatoare și sunt ușor de localizat.

3. Condițiile și mediul de lucru sunt eficace și asigură relații de lucru bune.

4. Progresul tehnologic este cunoscut și inovațiile semificative sunt cunoscute si introduse dupa caz.

A.c) Resurse umane

In ceea ce priveste managementul resurselor umane se constata ca:

1. Resursele sunt eficace gestionate, astfel incat sa sprijine procesul de invatare precum si formarea si dezvoltarea profesonala a cadrelor didactice;

2. Toate rolurile și responsabilitățile membrilor personalului sunt clar definite și înțelese; pozițiile de autoritate sunt clar definite și recunoscute;

3. Toți membrii personalului au acces la cunoștințe utile și valide privind sarcinile și obiectivele lor;

4. Profesorii demonstrează că posedă cunoștințe, competență tehnică și experiență actualizată la un nivel care să asigure predarea, învățarea și evaluarea eficace a programelor;

5. Toți membrii personalului sunt angajați în conformitate cu legislația locală și națională privind ocuparea forței de muncă și egalitatea șanselor;

6. Conflictele și problemele personale sunt rezolvate în mod eficace; soluțiile găsite sunt satisfăcătoare pentru toate părțile implicate și răspund nevoilor acestora.

DOMENIUL: B. EFICACITATE EDUCAȚIONALĂ

B.a)Conținutul programelor de studiu

1. Se armonizeaza cu obiectivele strategice si cu valorile organizatiei;

2. Obiectivele de invățare ale programelor includ criterii și metode de evaluare sumativă care sunt adecvate scopului și care sunt revizuite periodic;

3. Programele de învățare îndeplinesc cerințele externe și sunt receptive față de situația la nivel local, regional, național și european;

4. Programele de învățare sprijină și sporesc valoarea învățării practice și teoretice;

5. Programele de învățare definesc în mod clar traseele de continuare a studiilor;

B.b) Rezultatele învățării

1. Evaluarea inițiala oferă o imagine exactă pe baza careia se poate planifica un program de învățare adecvat;

2. Informațiile privind evaluarea invățării și rezultatele dobândite, inclusiv analiza performanței diferitor grupuri de elevi, sunt folosite pentru dezvoltarea programului de invățare;

3. Obiectivele de învățare ale programelor includ criterii și metode de evaluare sumativă care sunt adecvate scopului și care sunt revizuite în mod regulat;

4. Programele de învățare includ procese eficace de evaluare formativă și sumativă și de monitorizare a învățării;

B.c) Activitatea financiară a organizației

1. Există o contabilitate eficientă și se efectuează audituri financiare periodice în conformitate cu cerințele fiscale și legale;

2. Dezvoltarea și durabilitatea serviciilor furnizate elevilor se bazează pe un management financiar responsabil;

3. Interesele financiare ale tuturor factorilor interesați sunt echilibrate și satisfăcute cu eficacitate.

DOMENIUL: C. MANAGEMENTUL CALITĂȚII

Managementul calității are în vedere măsura în care echipa de conducere și management a școlii/liceului reușește să formeze o organizație puternică, eficientă, care promovează calitatea iar elevii ating standarde înalte și primesc sprijin corespunzător. Managementul calității nu se referă doar la activitatea directorilor ci are în vedere și activitatea conducerii diferitelor catedre și servicii, impactul pe care îl au acestea asupra progresului elevilor. Managementul calității în învățământ vizează următoarele aspecte principale ale managementului unităților de învățământ :

1. Membrii managementului elaborează misiunea, viziunea, valorile și sunt modele ale unei culturi a excelenței;

2. Toți membrii personalului sunt implicați în implementarea asigurării calității;

3. Evaluările periodice ale sistemului de calitate au loc cel puțin anual;

4. Sistemul de calitate este supus unui proces de îmbunătățire continuă care face parte din strategia de îmbunătățire a calității, stabilită de organizație.

Principala responsabilitate în îmbunătățirea calității și standardelor ofertei educaționale revine furnizorilor de educație și formare profesională. Managerii școlari trebuie să depună eforturi susținute pentru a gestiona și a imbunătăți calitatea serviciilor educaționale oferite de către școală/liceu.

III. Coordonate metodologice ale cercetării

Cercetarea pedagogică a constat intr-o acțiune de observare și investigare a relațiilor școală – comunitate, analiza acestora din perspectiva realizării calității în educație, respectiv cum aceste relații pot reprezenta un indicator semnificativ al calității managementului performant al unităților de învățământ

1. Scop și obiective

Lucrarea își propune să evidențieze faptul că școala trebuie să fie interesată, să stimuleze și să încurajeze colaborarea cu toți factorii interesați(instituții, persoane) care pot contribui la susținerea școlii și la realizarea unei educații de calitate. Calitatea managementului educațional este in mare măsura determinată de parteneriatul (relațiile) școală(liceu) – comunitate.

Obiectivele cercetării au fost urmatoarele:

Identificarea intereselor comune pe care le urmăresc școala si familia elevului;

Evidențierea principiilor generale pe care trebuie să le respecte toți cei interesati in realizarea unei educații de calitate pentru fiecare copil;

Analiza disfuncțiilor care apar in relațiile școlii cu instituțiile comunitare;

Identificarea factorilor care generează obstacole in relațiile dintre școală și familia elevului;

Descrierea măsurilor necesare pentru încurajarea colaborării școlii cu agenții economici precum și cu organizațiile nonguvernamentale.

2. Ipoteza de lucru

Printre condiționalitățile realizării unei educații de calitate este și aceea a desfășurării unui parteneriat educațional eficient intre școală și comunitate. In lucrarea prezentă ne-am propus să identificăm in ce măsura echipele manageriale din liceele/colegiile/grupurile școlare din orașul Piatra Neamț, acordă importanța cuvenită relațiilor școală – comunitate, pe de o parte, conștientizează faptul că parteneriatul liceu – comunitate, influențează semnificativ calitatea serviciilor educaționale oferite de către școală, pe de altă parte.

3. Definirea conceptuală și operațională a variabilelor utilizate in cercetare

Definirea conceptuală a variabilelor utilizate in cercetare se referă la explicitarea concretă a variabilelor, iar definirea operațională se referă la alternativele ce pot caracteriza aceste variabile.

Variabilele utilizate in cercetare au fost următoarele:

Unitatea de sondaj

Unitatea de sondaj a fost constituită de conducerea unei școli sau comitetul de părinți al unei clase care a fost cuprinsă în cercetare.

Alegerea locului cercetării

Cercetarea s-a desfășurat la sediul unităților școlare ale căror conduceri au fost chestionate pe tema parteneriatelor educaționale, iar interviul, cu comitetele de părinți pe clase, s-a realizat la sediul liceului pedagogic

Perioada de desfășurare

Cercetarea s-a efectuat pe parcursul a 12 săptămâni, în perioada 01.10.2009 – 30. 12. 2009.

Procedeul de eșantionare

Pentru formarea eșantionului s-a folosit procedeul de eșantionare nealeatoare
unitățile eșantionului fiind alese in mod conștient dupa următoarele criterii:

Membrii grupului să fie directori sau directori adjuncți ai unor unități școlare;

Membrii grupului să fie părinți ai unor elevi ai liceului pedagogic, membri în comitetele de părinți pe clase.

Cercetarea s-a desfășurat în in rândul a 12(douăsprezece) conduceri de licee/colegii/grupuri școlare (directori sau directori adjuncți) din Piatra Neamț, C.N." Petru Rareș"; C.N."Calistrat Hogaș"; C.N. Informatica; C.T. " Grigore Cartianu"; C.T. Forestier; C.T.Transporturi Auto; Grup Școlar Economic; Grup Școlar "Dimitrie Leonida"; Liceul de arta "Victor Brauner"; Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț; Seminarul "Sfinții Impărați Constantin si Elena"; Liceul particular "Grigore Tăbăcaru", precum și a 10 conduceri de Școli Generale din municipiu. În total au fost cuprinse în cercetare, 44 de persoane cu funcții de conducere (directori sau directori adjuncți) în învățământul nemțean, precum și 66 de persoane cu vârsta peste 40 de ani, care au copiii înscriși la liceul pedagogic și fac parte din comitetele de părinți ale celor 22 de clase ale Liceului Pedagogic"Gheorghe Asachi" Piatra Neamț. Aceste persoane au fost intervievate de către cercetător în vederea obținerii informațiilor dorite de către acesta.

4. Metode de cercetare

Metodele de cercetare alese au fost, metoda observației, chestionarul și interviu

Observatia

A reprezentat metoda principală de investigație directă, care s-a manifestat ca un act sistematic de urmărire atentă a procesului instructiv –educativ, precum și a parteneriatelor educaționale ale școlii în asamblul, ori a diverselor laturi ale acestora, cu familia elevilor, cu autoritățile locale, cu organizații nonguvernamentale, cu agenți economici, influența pe care aceste parteneriate au avut-o asupra calității serviciilor educaționale de care beneficiază elevii din comunitate. Datele obținute, prin utilizarea metodei observației, au stat la baza întocmirii diagramelor Gantt pentru parteneriatele educaționale ale liceului pedagogic realizate cu familia și cu autoritățile locale, diagrame prezentate în lucrare.

b) Chestionarul

S-a aplicat in randul a 12(douăsprezece) conduceri de licee/colegii/grupuri școlare (directori sau directori adjuncți) din Piatra Neamț, C.N." Petru Rareș"; C.N."Calistrat Hogaș"; C.N. Informatica; C.T. " Grigore Cartianu"; C.T. Forestier; C.T.Transporturi Auto; Grup Școlar Economic; Grup Școlar "Dimitrie Leonida"; Liceul de arta "Victor Brauner"; Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț; Seminarul "Sfintii Impărați Constantin si Elena"; Liceul particular "Grigore Tăbăcaru", precum și a 10 conduceri de școlile generale din municipiu. În total au răspuns la întrebările din chestionar, 44 de persoane cu funcții de conducere (directori sau directori adjuncți) în învățământul nemțean. Scopul aplicării chestionarului a fost acela de a investiga opiniile și interesele conducerilor celor douăzecișidouă de licee/colegii/grupuri școlare/școli generale despre (în) relațiile scoală/liceu – comunitate, mediul extrașcolar și extrafamilial, principalii parteneri ai școlii/liceului în actul educațional din cadrul comunității locale. S-au folosit în cercetare următoarele tipuri de chestionar:

Chestionarul cu răspuns închis;

Chestionarul cu răspuns liber sau deschis;

Chestionarul cu răspuns ce cuprinde scări gradate de evaluare(forte mult, mult, puțin, deloc etc.)

c) Interviul

Metoda interviului, a constat într-o conversație, un dialog, o comunicare nondirectivă prin formularea de către intervievator a unui număr de întrebări care au avut rolul de a afla de la părinți, în detaliu, convingerile și sentimentele lor legate de relația familiei cu școala, cu scopul de a descoperi motivele de bază ale comportamentului familiei in relația cu școala, ale elevilor in relație cu școala. Mărimea eșantionului a fost de 66 de persoane cu vârsta peste 40 de ani, care au copiii înscriși la liceul pedagogic și fac parte din comitetele de părinți ale celor 22 de clase din Liceul Pedagogic"Gheorghe Asachi" Piatra Neamț. Aceste persoane au fost intervievate de către cercetător în vederea obținerii informațiilor dorite de către acesta.

Modul de desfășurare a interviului

Interviurile s-au desfășurat in sala de curs, iar durata fiecărui interviu a fost de 18 minute. Fiecare interviu ( dialog ) a fost înregistrat pe bandă, retranscris, iar la sfârșit s-a analizat conținutul.

4. Rezultatele cercetarii

A. Diagrama Gantt

Este folosită in planificarea de proiecte și in stabilirea perioadei de desfășurare a proiectelor. Principalul obiectiv al diagramei Gantt este stabilirea timpului necesar desfasurarii unui proiect si stabilirea ordinii in care trebuie sa se desfășoare sarcinile. A fost folosită în lucrare pentru a susține cu exemple a diferite tipuri de parteneriate educaționale, școală – comunitate, importanța acestora în asigurarea unei educații de calitate precum și faptul că acest gen de activități/acțiuni constituie un indicator important al calității managementului unităților școlare.

Proiect de parteneriat Liceul Pedagogic "Gh.Asachi" – Asociația părinților din școala

Interval de timp 01.10.2009 – 30.12.2009

Dotarea salilor de studiu de la fiecare disciplina de invatamant cu tehnica IT (calculator, imprimanta, videoproiector, soft educational, racordarea la internet)

Proiect de parteneriat între Liceul Pedagogic "Gh. Asachi" si Consiliul Local Piatra Neamt

Interval de timp 01.10.2009 – 30.12.2009

Informatizarea gradinitei de aplicatii a Liceului Pedagogic (dotarea a 5 sali de grupa cu tehnica IT – calculator, imprimanta, soft educational, videoproiector, racordarea la internet)

B. Rezultate chestionar

Aplicarea chestionarului in randul directorilor de licee, colegii și grupuri școlare din Piatra Neamț a condus la următoarele rezultate:

1. Primii 5 parteneri educaționali ai școlii/liceului

printre partenerii educaționali indicați de către cei 44 de manageri școlari, familia elevilor este pe primul loc(primul partener) 44 răspunsuri, pondere = 100%,

autoritățile locale( primăria și consiliul local Piatra Neamț) pe locul al doilea, 44 răspunsuri, pondere 100%;

în continuare, pe locul al treilea, au fost indicați ca parteneri importanți ai școlii, ISJ Neamț și Ministerul Educației, reprezentanți ierarhici superiori cărora școala le este subordonată – 28 răspunsuri, pondere = 66,6%; Biserica ortodoxă, 2 raspunsuri, pondere=4,16% ; Centrul Județean de Cultură „Carmen Secularae”, 4 răspunsuri, pondere = 8,33%; Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu”- 6 răspunsuri, pondere = 12,5%; Direcția pentru Tineret și Sport 4 răspunsuri, pondere = 8,33%;

Pe locul 4 au fost enumerate astfel – Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 15 răspunsuri, pondere= 33,33%; Muzeul Județean de Istorie, 11 răspunsuri, pondere = 25%; Inspectoratul de Poliție Piatra Neamț, 18 răspunsuri, pondere = 41,66% .

În rândul partenerilor educaționali pe locul al cincilea au fost indicati, Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu”- 7 răspunsuri, pondere = 16,66%; Inspectoratul de Poliție Piatra Neamț, 15 răspunsuri, pondere= 33,33% ; Altex – Piatra Neamț, 7 răspunsuri, pondere 16,66%; BCR-sucursala Piatra Neamț, 4 răspunsuri, pondere = 8,33%; ONG-ul, „Salvați copiii” 4 răspunsuri, pondere = 8,33% și Centrul„Sancta Maria”, 7 răspunsuri, pondere = 16,66%.

2. Parteneriatul cu familia

La întrebarea cu numărul II , 29 de directori, dintre cei chestionați, au apreciat parteneriatul cu familia ca fiind satisfăcător, pondere = 66,66%, iar 15, dintre directorii de licee(C.N.Petru Rareș, C.N. „Calistrat Hogaș”, C.N. Informatică, LPS Piatra Neamț Scoala nr.2, 3, 10, 4),au apreciat că acesta este eficient, pondere = 33,33% .

3. Parteneriat cu autoritățile locale

La intrebarea a treia, 15 dintre managerii școlari au apreciat rezultatele obținute, în parteneriatele cu autoritățile locale, ca fiind foarte bune, pondere = 33,33%; 11 au apreciat rezultatele ca fiind bune, pondere = 25%; 18 au apreciat rezultatele ca fiind satisfăcătoare, pondere = 41,66%.

4.Parteneriate cu agenti economici

La intrebarea a patra toți cei 44 de directori, chestionați, au răspuns ca liceele, a căror activitate o coordonează, au incheiate diferite tipuri de parteneriate cu agenți economici care își desfășoară activitatea in județul Neamț, procent = 100%.

5. Disfuncții in relația cu agenții economici

a) criza economică, 22 răspunsuri, pondere = 50%;

b) caracteristicile definitorii ale unităților de învățământ, profilul și specializările, rolul social specific al acestora, 11 răspunsuri, pondere = 25%;

c) lipsa de interes a agenților economici in colaborarea cu unitățile școlare de nivel liceal, 11 răspunsuri, pondere = 25%.

VI. Eficiența parteneriatului cu organizatii nonguvernamentale

În legătură cu parteneriatele cu organizații nonguvernamentale s-au obținut următoarele rezultate:

18 directori au apreciat că informatia și experiența acumulată de către diferitele organizații nonguvernamentale pot fi valorificate in cadrul parteneriatelor educaționale, pondere = 41,66%;

15 directori consideră că, pentru a putea organiza parteneriate educaționale cu organizații nonguvernamentale, trebuie pregătite resursele umane ale școlii pentru a acționa responsabil și eficient în acest domeniu, pondere = 33,33%;

11 directori au apreciat că școala(liceul) trebuie să dezvolte relații constante de colaborare cu organizații care fie sunt implicate direct in programe educative, fie sunt interesate in mod semnificativ in realizarea unei educații de bună calitate, pondere = 25%;

C. Rezultate interviu

1. Determinarea atitudinii familiilor și cunoașterea opiniilor părinților cu privire la relatiile școala- familie- comunitate.

La întrebarea numărul 1 de la această secțiune cu privire la rolul familiei în succesul școlar al copilului, părinții intervievați au răspuns astfel:

– 30 de părinți apreciază ca fiind foarte important rolul familiei în asigurarea succesului școlar al copilului, pondere = 45,45%;

– 16 părinți consideră că nu numai copilul poartă răspunderea succesului școlar și că responsabilitatea revine in egală măsură familiei, pondere = 24,25%;

– 20 de părinți apreciază că nu familia ci școala are un rol primordial in succesul școlar al copilului iar familia are un rol mai degrabă secundar, pondere = 30,3%.

La intrebarea cu numărul 2, vizând calitatea serviciilor educationale oferite de școală, s-a răspuns astfel:

17 părinți au apreciat calitatea serviciilor educaționale oferite de către liceu ca fiind foarte bună pondere = 26,10%;

26 de părinți au apreciat calitatea activităților educaționale organizate de către școală ca fiind bună, pondere = 37,40%;

23 dintre părinți au apreciat ca satisfăcătoare calitatea programelor educaționale oferite de către școală, pondere = 36,50%;

La întrebarea cu numărul 3 a acestei secțiuni s-au primit urmatoarele răspunsuri:

54 de părinți apreciază ca implicarea în mai mare măsură a părinților în organizarea activităților extrașcolare ale elevilor ar fi benefică pentru toți cei implicați,elevi, profesori, școală ca instituție, familie, pondere = 81,80%;

12 părinți consideră că organizarea acestui gen de activități reclamă o pregătire de specialitate si prin urmare implicarea părinților trebuie să se rezume doar la susținerea financiară a acestora, pondere = 18,20%.

2. Stabilirea modalităților de informare a elevilor și în special a părinților acestora în vederea cunoașterii detaliilor privind relațiile școala- familie- comunitate.

La sectiunea 2, in legătură cu problematica comunicării familiei cu școala pe teme școlare s-au obținut urmatoarele răspunsuri:

1.a. 29 de părinți au răspuns afirmativ, pondere = 43,92%;

1.b. 5 părinți au afirmat că se folosesc de această variantă de comunicare, pondere = 7,57%;

1.c. 6 părinți au afirmat că s-ar folosi de această modalitate pentru a comunica(rezolva o problemă) pe teme școlare, pondere = 9,09%;

1.d. 26 de părinți au afirmat că se folosesc de această variantă de comunicare, pondere = 39,41%;

3. Bariere de comunicare

La intrebarea cu numărul 1 părinții elevilor au identificat următorii factori ca fiind responsabili de intreruperea comunicării familiei cu școala:

Dificultăți de comunicare din partea profesorilor, 19 părinți, pondere = 28,78%;

Incapacitatea reală a unor profesori de a asigura o educație de calitate, 7 părinți, pondere = 10,6%;

Părinții vor să ajute dar nu știu cum să o facă, 16 părinți, pondere = 24,24%;

Părinții sunt depășiți de obligații, 8 părinți, pondere = 12,12%;

Părinții au sentimente negative fată de școală si profesori, 6 părinți, pondere = 9.09%;

Părinții neagă competența profesorului, 2 părinți, pondere = 3,03%;

Idei preconcepute ale familiei despre educație( primitive sau sofisticate), 8 părinți dau un astfel de răspuns, procent = 12,12%.

Existența sentimentelor negative ale familiei față de școală ?

La întrebarea cu numărul 2 s-a răspuns astfel:

60 de părinți au apreciat că sunt si părinți care au sentimente negative față de școală, pondere = 90,9%;

6 persoane au apreciat că nu sunt astfel de cazuri, pondere = 9%;

64 de persoane au apreciat ca numarul acestor cazuri este mic, pondere = 96,96%;

2 persoane au apreciat că numărul acestor cazuri ca fiind mare, pondere = 3,03%.

Numărul familiilor cu sentimente negative este mic sau mare ?

La întrebarea a -3-a, 66 de persoane au apreciat că dificultățile (barierele) de comunicare între școală și familie apar atunci când familia este in criză, este dezorganizată, pondere = 100%;

La intrebarea cu numărul 4 toți cei intervievați au apreciat că da, campaniile negative de presă la adresa școlii, influențează negativ relațiile școlii cu familiile elevilor, pondere = 100%.

III.3.4 Comentarii, sugestii ameliorative

In urma aplicării chestionarului in rândul directorilor de licee/colegii/grupuri școlare, a intervievării părinților elevilor, analizând conținutul informațiilor culese(răspunsurile managerilor școlari și ale familiilor elevilor) s-au desprins următoarele idei mai importante:

1) În ceea ce privește familia, relația școală – familie, din informațiile obținute, reiese că familia în general este conștientă de importanța colaborării active cu școala, ca partener și totodată beneficiar direct. Părinții membri ai comitetelor de părinți pe clase se consideră parteneri ai liceului în educația elevilor. Relația cu familile elevilor este încurajată de către școală. Există o încredere mutuală între părinți și profesori. Calitatea serviciilor educaționale oferită de către licee este influențată pozitiv de existența unui parteneriat activ și corect între liceu și familiile elevilor. În general, în opinia directorilor de liceu, relația școlii cu părinții variază în raport cu interesul familiei pentru educație și pentru rezultatele școlare ale elevilor. Mai mult de jumătate dintre aceștia au apreciat această colaborare ca fiind bună sau foarte bună. Partener principal al școlii, familia exercită o influență importantă asupra copiilor care îi aparțin. Plecând de la obiectivele educative comune, școala și familia trebuie să colaboreze permanent, părinții elevilor fiind partenerii cei mai importanți ai școlii. Atât școala cât și familia sunt direct interesate in asigurarea unei educații de bună calitate care să garanteze dezvoltarea personală a fiecărui elev și transformarea sa într-un cetățean activ al comunității.

2) Prin rolul pe care școala și autoritățile locale îl au în cadrul comunității, felul în care acestea colaborează are o influență importantă asupra rezolvării unor probleme cu care se confruntă atât școala cât și comunitatea în care acestea se află. În conformitate cu legislația actuală cât și datorită unei tradiții a comunităților românești, autoritățile locale trebuie să ofere școlii sprijin în resurse materiale și financiare, facilități pentru obținerea unor resurse suplimentare din activități culturale sau sportive, punerea unor spații și terenuri la dispoziția școlii etc.. În relațiile dintre școală și autoritățile locale pot apare neânțelegeri cauzate de lipsa de informare, lipsa de resurse și de timp, mulțimea problemelor curente ce trebuie rezolvate, atitudini anacronice. Pornind de la interesele comune în domeniul educației și de la nevoia de ajutor reciproc, familia elevilor poate juca un rol important în îmbunătățirea colaborării dintre unitatea școlară și autoritățile locale în vederea creșterii calității educatiei oferite de către instituția școlară .

3) Colaborarea dintre școală și agenții economici din cadrul comunității poate avea un rol important în dezvoltarea personală a elevilor și în asigurarea integrării lor sociale și profesionale după absolvirea școlii. În relatiile dintre unitățile de învățământ și agenții economici se constată în unele situații apariția unor probleme generate de lipsa de experiență în domeniul comunicării și al colaborării, situația economică, atitudini și comportamente la nivelul școlilor/agenților economici. Părinții elevilor și – în mod special- comitetele de părinți pot juca un rol important în creșterea interesului agenților economici locali față de problemele școlii și de realizarea unui învățământ de calitate.

4) În vederea colaborării cu organizații nonguvernamentale, școala trebuie să întreprindă măsuri pentru aflarea și atragerea organizațiilor care pot deveni parteneri de încredere; stabilirea modalităților concrete prin care se pot desfășura acest gen de activități; pregătirea resursei umane din școală pentru organizarea acestui tip de activități. Partenerii principali ai școlii, părinții elevilor pot veni în sprijinul acestor activități, fie atrăgând organizații dispuse să colaboreze cu unitatea de învățământ, fie implicându-se direct în acțiunile organizate în cadrul școlii sau al comunității. Realizarea unei educații de calitate impune includerea organizațiilor nonguvernamentale printre partenerii importanți ai școlii.

5) Despre dificultățile cu care se confruntă școala în perioada actuală, drept cauze principale au fost identificate, de către cei chestionați:

– criza economică care afectează societatea;

– criza morală care afectează familia;

– campaniile media negative(manipulatoare) la adresa școlii.

6) Sentimente negative ale familei față de școală au o pondere mică, sub 4% din totalul celor intervievați. Familia apreciază școala și continuă să îi acorde un loc important în cadrul comunității, procent aproximativ de 97% din cei chestionați.

IV. Concluzii

In cadrul unei societăți care iși propune o dezvoltare constantă, unitatea școlara este chemată să joace un rol important în dezvoltarea resurselor umane ale societății. Pentru a indeplini acest rol semnificativ, școala trebuie să ofere servicii educaționale de calitate. Una dintre condițiile pentru a se realiza o educație de calitate este aceea care solicită școlii ca, printr-un management eficient al calității, să iși asume principiile parteneriatului educațional destinat să implice toți factorii sociali interesați în dezvoltarea educației și în valorificarea potențialului uman.

Implicarea comunitară este considerată ca fiind una dintre sursele calității învățământului de către toți managerii școlari din liceele/colegiile/grupurile școlare din Piatra Neamț. Directorii liceelor din Piatra Neamț sunt convinși că pentru a putea oferi servicii educaționale de calitate, eficiente, bazate pe profesionalism, atât conducerile școlilor cât și serviciile comunitare, autorități locale și centrale, organizații nonguvernamentale, familiile elevilor trebuie să depășească tradiții și mentalități anacronice împământenite în zeci de ani.

Liceele trebuie să-și deschidă porțile celor din afară, modernizarea sistemului educațional presupune, printre multe altele, utilizarea rațională a tuturor resurselor oferite. Devine necesar ca cea mai mare parte a resurselor de dezvoltare a educației, respectiv resurse umane, materiale, informaționale și financiare, să fie asigurate în viitor atât de către instituțiile centrale (minister, guvern) și de către comunitățile locale, dar și de către instituțiile educaționale(licee). Pârghia principală, care poate conduce la atingerea acestui obiectiv, este dată de măsura în care funcționarea liceelor va tranzita de la reproductiv la productiv, de la strict academic la prestarea pe piață a unor servicii educaționale, de la consumarea de fonduri la producerea de resurse.

Familia este principalul partener al liceelor/colegiilor/grupurilor școlare din Piatra Neamț. Parteneriatele școală/liceu – comunitate au în vedere școala, în două ipostaze: ca importantă sursă pentru reînnoirea comunității, sau importantă componentă cu valoare comunitară. Aceste parteneriate, pot duce la cooperări fructuoase și in final la succesul dezvoltării comunității.

Școala este privită la nivelul comunității din Piatra Neamț ca fiind o componentă importantă și activă a inițiativelor de dezvoltare comunitară prin colaborare. Parteneriatele școală – comunitate sunt văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de elevi. Faptul că scopurile educației nu pot fi atinse fără sprijinul și participarea comunității, în contextul noilor exigențe, nu mai este pus de către majoritatea membrilor comunității locale sub semnul întrebării. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice, în licelee din orașul Piatra Neamț. Succesul sistemului educațional, depinde de implicarea școlii în cadrul parteneriatelor de dezvoltare comunitară și pentru aceasta parteneriatul școală – comunitate trebuie considerat ca fiind un indicator foarte important al unui management al calității educaționale performant.

Numai școlile cu un management performant al calității vor putea duce la bun sfârșit și mult mai eficient această responsabilitate de a se considera, pe ele însele și elevii lor, ca parte a sistemului social ce include familiile și comunitățile.

Parteneriatul educațional, având in centru colaborarea dintre școala și comunitate, trebuie să devină o direcție strategică prioritară pentru toate liceele din orașul Piatra Neamț, care să reunească efortul tuturor categoriilor ce pot să contribuie, într-un fel sau altul, la transformarea fiecărui elev intr-un individ capabil să se dezvolte continuu și să se integreze ca cetățean responsabil in comunitatea din care face parte.

Reunirea tuturor factorilor sociali, de la nivelul comunității, în realizarea unei educații de calitate constituie una din cerințele manageriale specifice școlii contemporane, prin urmare relațiile școală – comunitate au devenit unul dintre indicatorii importanți ai managementului performant(sau nu) al calității serviciilor educaționale oferite de către instituțiile de învățământ.

Bibliografie

ADKIN, E. JONES, G. LEIGHTON, P. Resurse umane (ghid propus de The Economist Books) Editura Nemira, București, 1999;

ANDRÉ de PERETTI, Educație în schimbare, Editura Spiru Haret, Iași, 1995;

BĂRBUȚĂ, V. Teoria și practica conducerii – Editura Conphys, 1999;

BUNESCU GH.“Democratizarea educației și educația părinților”, Institutul de Științe ale Educației;www.1educat.ro

CONSTANTINESCU, A. D. DOBRIN, M. NIȚĂ, S. NIȚĂ, A. Managementul resurselor umane, Colecția națională, București, 1999;

COSTEA ST., General și specific în managementul învățământului, în „Tratat de management universitar”, Brașov, Ed. LuxLibris, 1998;

COVEY, R. S. Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii, Editura Allfa, București, 2000, 354 p. (p. 21 – 22);

COVEY, R. S. Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile, Editura Allfa, București, 2000;

CRISTEA S., Managementul organizației școlare, EDP, Buc., 1996;

DRUCKER, F. P Managementul strategic (Managing for results – titlul original), Editura Teora, București, 2001;

FAGERLIND I., BIRT S., Planificarea și administrarea educației în Europa: tendințe și riscuri, în Perspective – UNESCO, 77/199;

HARRINGTON, H. J. HARRINGTON S. J Management total în firma secolului 21, Editura Teora, București, 2000;

JINGA I., Conducerea învățământului. Manual de management instrucțional, Buc., EDP, Buc., 1993;

JOIȚA ELENA., Managementul școlar. Elemente de tehnologie managerială, Ed. Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova, 1995;

JOIȚA ELENA., Management educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie, Iași, Ed. Polirom, 2000;

IOSIFESCU, ȘERBAN Managementul Educațional pentru Instituțiile de Învățământ, ISE – MEC, 2003;

IUCU R., Managementul și gestiunea clasei. Fundamente teoretico-metodologice, Ed.Polirom, 2000;

LISIEVICI, P. Calitatea învățământului, București, EDP, 1997;

Management Educațional, Volumul I Editat de Institutul Român de Management Educațional, Editura CDRMO, 2003;

MANOLESCU, A. Managementul resurselor umane, Editura Coresi, București, 1999;

NEACȘU, I Profilul calității managerului școlar și de resurse umane – repere orientative, în Asigurarea calității în educație, Galați, Ed. Școala Gălățeană, 2005;

PETRESCU, I. Profesiunea de manager, Editura Lux Libris, Brașov, 1997;

PETRESCU, I. CINDREA, I. Teorie și practică în managementul resurselor umane, Editura Lux Libris, Brașov, 1998;

ROBU M. Empatia în educație:necesități pedagogice moderne,Editura Didactica Publishing House, Bucuresti, 2008;

STĂNCIOIU, I. MILITARU, Gh Management – elemente fundamentale, Editura Teora,. București, 1998.

STANCIU M. Didactica postmodernă, Editura Universității Suceava, 2007;

ȘCHIOPU U. ȘI COLAB. Dicționar de Psihologie, Editura Babel, București, 1997;

ȘINCAN E., ALEXANDRU GH., Școala și familia, Ed. „Gheorghe – Cârțu Alexandru”, Craiova, 1993;

xxx- Management educațional pentru instituțiile de învățământ – MEC, ISE, Buc., 2001 ;

WALLACE CLARK, The Gantt Chart (third edition), Pitman, Londra, 1952

xxx- MANUAL, CADRUL DE ASIGURARE A CALITĂȚII – Anexa nr.2 la OMEdC nr.4889/09.08.2006 ;

xxx- MANUAL, CADRUL DE ASIGURARE A CALITĂȚII – Anexa nr.3 la OMEdC nr.4889/09.08.2006 ;

V. ANEXE

ANEXA I

CHESTIONAR

S-a aplicat in randul a 12(douăsprezece) conduceri de licee/colegii/grupuri școlare (directori sau directori adjuncți) din Piatra Neamț, C.N." Petru Rareș"; C.N."Calistrat Hogaș"; C.N. Informatica; C.T. " Grigore Cartianu"; C.T. Forestier; C.T.Transporturi Auto; Grup Școlar Economic; Grup Școlar "Dimitrie Leonida"; Liceul de arta "Victor Brauner"; Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț; Seminarul "Sfintii Impărați Constantin si Elena"; Liceul particular "Grigore Tăbăcaru"și 10 conduceri a școlilor generale din municipiul În total au răspuns la întrebările din chestionar, 44 de persoane cu funcții de conducere (directori sau directori adjuncți) în învățământul nemțean. Scopul aplicării chestionarului a fost acela de a investiga opiniile și interesele conducerilor celor douăsprezece licee/colegii/grupuri școlare despre (în) relațiile scoală/liceu – comunitate, mediul extrașcolar și extrafamilial, principalii parteneri ai școlii/liceului în actul educațional din cadrul comunității locale. S-au folosit în cercetare următoarele tipuri de chestionar:

Chestionarul cu răspuns închis;

Chestionarul cu răspuns liber sau deschis;

Chestionarul cu răspuns ce cuprinde scări gradate de evaluare(forte mult, mult, puțin, deloc etc.)

Precizați care sunt partenerii educaționali, constanți și de incredere, ai școlii pe care o conduceți, enumerații pe primii 5 dintre aceștia:

II.Apreciați parteneriatul școlii dumneavoastră cu familia ca fiind:

a)eficient; b) satisfăcător; c) nesatisfăcător

III.Cum apreciați rezultatele parteneriatului școlii dumneavoastră cu autoritățile locale?

a)foarte bune; b) bune; c) satisfăcătoare; d) nesatisfăcătoare

IV.Școala dumneavoastră a reușit sa atragă in parteneriate agenți economici din comunitate?

da nu

In cazul liceului dumneavoastră, care sunt disfuncțiile în relațiile cu agenții economici din comunitate? Enumerațile pe principalele trei dintre acestea:

Care este opinia dumneavoastră despre parteneriatele educaționale cu organizațiile nonguvernamentale? Sunt acestea eficiente?

ANEXA II

INTERVIUL

Metoda de cercetare aleasă a fost interviul . Metoda interviului, a constatat într-o conversație, un dialog, o comunicare nondirectivă prin formularea de către cercetător a unui număr de întrebări care au avut rolul de a afla de la părinți, în detaliu, convingerile și sentimentele lor în legătură cu tot ce se leagă de relația familiei cu școala, cu scopul de a descoperi motivele de bază ale comportamentului familiei in relația cu școala, ale elevilor in relație cu școala. Mărimea eșantionului a fost de 66 de persoane cu vârsta peste 40 de ani, care au copiii înscriși la liceul pedagogic și fac parte din comitetele de părinți pe clase. Aceste persoane au fost intervievate de către cercetător în vederea obținerii informațiilor dorite de către acesta.

Modul de desfășurare a interviului

Interviurile s-au desfășurat in sala de curs, iar durata fiecărui interviu a fost de 18 minute. Fiecare interviu ( dialog ) a fost înregistrat pe bandă, retranscris, iar la sfârșit s-a analizat conținutul.

Ghidul de conversație

Introducere (durata 1- 2 minute)

Bună ziua. V-am invitat la un interviu (o convorbire) în vederea cunoașterii opiniei dumneavoastră cu privire la relațiile școala- familie- comunitate.

Secțiunea 1– Atitudine (durata 5 minute)

Determinarea atitudinii familiilor și cunoașterea opiniilor părinților cu privire la relatiile școala- familie- comunitate.

1) Care credeți că este rolul familiei in asigurarea succesului școlar?

2) Sunteți mulțumiți de modul în care sunt organizate activitățile educaționale în liceu?

3) Credeți că ar fi benefică și implicarea unor părinți în organizarea activităților extrașcolare din liceu?

Secțiunea 2 – Informare (durata 5 minute)

Stabilirea modalităților de informare a elevilor și în special a părinților acestora în vederea cunoașterii detaliilor privind relațiile școala- familie- comunitate.

1) Cum procedați când doriți să comunicați pe teme școlare?

luați cuvântul la ședințele cu părinții

inițiați lobby printre părinți

scrieți petiții către conducerea liceului

dați telefon profesorului diriginte la clasă

așteptați ca alți părinți să ridice problema și apoi îi susțineți

Secțiunea 3 – Bariere de comunicare(durata 5 minute)

Ce factori pot fi responsabili de întreruperea comunicării familiei cu profesorii liceului?

Considerați că sunt părinți care au sentimente negative față de școală și de profesori? Numărul acestora este mare sau relativ mic?

Considerați că dificultățile de comunicare apar, de cele mai multe ori, atunci când familia este in situații de criză(divorț/separare; sărăcie; stres)

Campaniile media nefavorabile influiențează negativ relațiile școlii cu familia și comunitatea locală?

Încheiere (durata 1 minut)

În încheiere, doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră de a ne răspunde la aceste întrebări.